tăierea împrejur cea după trup a domnului nostru iisus hristos, sfântul vasile cel mare şi...

8/13/2019 Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Vasile cel Mare şi începutul noului An (1 ian…

http://slidepdf.com/reader/full/taierea-imprejur-cea-dupa-trup-a-domnului-nostru-iisus-hristos-sfantul 1/263

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos,

Sfântul Vasile cel mare şi începutul noului An(1 ianuarie)

Prima zi din an are pentru creştinii ortodocşi o întreită semnificaţie:– mai întâi este praznicul împărătesc al "tăierii împrejur" a Pruncului

născut în ieslea Betleemului,– apoi este ziua Sfântului Vasile cel mare, arhiepiscopul oraşului Cezareea

Capadociei, precum–

şi începutul noului An.

Dintre toate, cea mai mare importan ţ ă o are, desigur, Tăierea împrejur. Când pruncul Iisus s-a făcut de opt zile, a fost tăiat împrejur, pe de o parte pentru ca



să împlinească legea, pentru că "n-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc", iar pe de altă parte pentru a astupa gura ereticilor care ar fi putut spune mai târziucă Domnul nu a luat fire omenească. La împlinirea celor opt zile se punea şinumele copilului.

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei .............................................................................. 5Canon de rugăciune la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup aDomnului .............................................................................................................. 9Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel mare ..................................................... 14Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vasile cel mare, arhiepiscopulCezareei Capadociei .......................................................................................... 24Vieţile Sfinţilor - Cuvânt la Tăierea împrejur a Domnului nostru IisusHristos ................................................................................................................ 34Sinaxar - Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeu şiMântuitorului nostru Iisus Hristos ................................................................. 39Arhimandritul Cleopa Ilie - Predică la Tăierea Domnului împrejur .......... 40

Arhimandritul Ilie Cleopa – Predică despre Sfântul Vasile cel mare ...... 47Arhimandritul Ilie Cleopa – Predică de Anul nou (calendarul) ............... 62

Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Tăierea împrejur a Domnului -Despre creşterea copiilor .................................................................................. 69

Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Anul nou ........................................ 75

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură - Anul nou.Tăierea-împrejur a Domnului ......................................................................... 81

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Cuvânt la Anul nou (I) - Cugetări desprevreme şi veşnicie ............................................................................................. 83Sfântul Teofan Zăvorâtul – Cuvânt la Anul nou (II) ................................. 90

Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Anul nou – Timpul şiveşnicia ............................................................................................................... 96Sfântul Iustin Popovici - Predică la Sfântul Vasile cel mare - Intrarea înveşnicie ............................................................................................................. 100

Mitropolitul Hierotheos Vlachos - Predică la Tăierea împrejur a Domnuluidupă trup ......................................................................................................... 103Sfântul Inochentie al Penzei - Predică la Anul nou - Că nu trebuie să nepotrivim cu acest veac ..................................................................................... 113

Sfântul Inochentie al Penzei - Predică la Anul nou - Vremea vieţii e încercare, când trebuie să dobândim totul, să pregătim totul, să ne înzestrăm cu de toate ................................................................................... 118

Arhimandrit Simeon Kraiopoulos - La ce le folosea faptul că aveau tăierea împrejur? Inima lor era netăiată împrejur .................................................. 122

Părintele Arsenie Boca - Cuvânt de folos la Anul nou - Un destin înţeles 123



Părintele Teofil Părăian: „Ani buni şi fericiti, zile bune, viitorul, aşa cumdorim să-l avem!” ............................................................................................ 127Părintele Iachint al Putnei - Predică la Tăierea împrejur a Domnului -Mare a fost smerenia Domnului! ................................................................... 130

Părintele Sofian Boghiu - Cuvânt de Anul nou ............................................ 136Părintele Gheorghe Calciu despre sărbătoarea Revelionului .................... 140Ierom. Ioan Buliga - În seara lui Vasile Sfântul… ...................................... 142Părintele Iosif Trifa – La Anul nou ............................................................... 145

Părintele Iosif Trifa - O, nu mai sta şi anul acesta tot aşa! ...................... 149Părintele Iosif Trifa - „An nou fericit“ ...................................................... 152

Traian Dorz - Preţul răscumpărării noastre ................................................ 154Traian Dorz - O făptură nouă .................................................................... 160Traian Dorz - Iată noaptea Anului nou ..................................................... 162Traian Dorz -

Azi, când anul vechi… ........................................................ 167

Traian Dorz - Acum din nou … .................................................................. 171Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş - Predică la praznicul tăierii împrejur aDomnului .......................................................................................................... 173

Părintele Ion Cârciuleanu - Predică la Tăierea împrejur a PrunculuiDumnezeiesc, Sfântul Vasile cel mare şi Anul nou ...................................... 177Pr. Gheorghe Neamţiu - Tăierea împrejur. Sfântul Vasile cel mare. Anulnou - Sărbătoarea tăierii Împrejur a lui Iisus Hristos ................................ 183Pr. Mihai Tegzeş - Tăierea împrejur. Sfântul Vasile cel mare. Anul nou -Tăiere împrejur, nume şi binecuvântare - Iisus şi părinţii ......................... 187

Pr. Olimpiu Todorean - Tăierea împrejur. Sfântul Vasile cel mare. Anulnou .................................................................................................................... 192Pr. Ioan Abadi şi Pr. Alexandru Buzalic - Tăierea împrejur cea după corpa Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos ............ 196

Rugăciune ..................................................................................................... 198Arhimandritul Timotei Kilifis - Tăierea împrejur a lui Hristos şi primireaNumelui ............................................................................................................ 200Predici la Intrarea în noul an civil, praznicul Sfântului şi Punerea NumeluiMântuitorului. Cu un pas mai aproape de veşnicie ..................................... 202

Pr. Vasile Gordon - Pareneză la Anul nou ................................................... 211Pr. Vasile Gordon - Predică la Tăierea împrejur a Domnului şi laSărbătoarea Sfântului Vasile cel mare ...................................................... 214

Părintele Ciprian Negreanu – Predică despre motivele pentru care aexistat Legea în Vechiul Testament și legătura cu Punerea Numelui de Iisusși Tăierea împrejur cea după trup a Domnului ........................................... 218Dragoş Mîrşanu - Tăierea împrejur, după Scripturi .................................. 225Ioan-Lucian Radu - Care este rolul tăierii împrejur? ................................. 227Pr. Augustin Coroian - Meditaţie de Anul nou - ,,Mai mult timp acordat

Domnului!” ...................................................................................................... 230



Pr. Augustin Coroian: Un răspuns la chemarea Domnului. Sfântul Vasilecel mare ......................................................................................................... 233

Arhim. Mihail Daniliuc - Cum să petrecem de Anul nou? ......................... 237Joel J. Miller - De ce sărbătorim circumcizia lui Hristos? ......................... 240

Ierom. Hrisostom Filipescu - Pîş-pîş, păşeşte şi inima ................................ 242Ierom. Hrisostom Filipescu - Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc ........................................................................................................................ 245

Iubirea rămâne în veci – gânduri pentru Anul nou ..................................... 247Patriarhul României Daniel - Cuvânt de la Liturghia de Anul nou .......... 249

Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române -Multumirea sau recunoştinta - cea mai înaltă demnitate a omului ........ 254

Povestioare pentru suflet ................................................................................ 258



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia

Ev. Luca 2, 20-21; 40-52

20.Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte

auziseră şi văzuseră precum li se spusese.



16.Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să leaduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

Apostol

Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel

Coloseni 2, 8-12

8.Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşartaînşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şinu după Hristos.

9.Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii, 10.Şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia şi stăpânirea. 11.În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prindezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. 12.Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţăîn lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel

Evrei 13, 17-21

A Ierarhului

17.Ascultaţi pe mai -marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cubucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.18.Rugaţi -vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun,dorind ca întru toate cu cinste să trăim. 19.Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat înapoi mai curând.



20.Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculatdin morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, 21.Să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze înnoi ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în

vecii vecilor. Amin!



Hristos tăiere împrejur primeşte a opta zi de la naştere şi cu aceasta astăzi umbrase împuţinează, răsărind Lumina Noului Har.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cuvântul Cel mai presus de fiinţă Întrupându-Se, S-a tăiat împrejur, spreîncetarea Legii şi ne-a dat nouă începăturile Dumnezeiescului har şi ale Vieţiicelei nestricăcioase.


Hristos Întrupându-Se, S-a arătat Împlinitor al Legii, iar nu ca un potrivnic luiDumnezeu şi de bunăvoie a îngăduit a se tăia împrejur, a opta zi.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am prea slăvit peTine, Unule Iubitorule de oameni.


Tăierea împrejur a încetat, de când S-a tăiat împrejur Hristos de bunăvoie,mântuind mulţimile neamurilor cu harul.


Ziua a opta, în care Stăpânul Hristos S-a tăiat împrejur, o închipuieşte viaţa cea

nesfârşită a veacului ce va să fie.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne,îndreptează-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale, că afară de Tine, pe altDumnezeu nu ştim.




Tu, Doamne, din Fecioara Maică în chip de negrăit Te -ai născut şi nu ai socotit lucru nevrednic a îmbrăca chipul omenesc ca un Prunc, după Lege, însăşi Legeaîmplinind.


Nopţii s-a asemănat cea care a născut pe Israel, ca una ce a iubit umbra Legii,din care S-a arătat Hristos, Lumina ce Străluceşte lumii.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat ci, Doamne,Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos, scoate şi viaţa mea din stricăciune.


Luat-a sfârşit Legea, de când Hristos, Prunc făcându-Se şi Împlinitor al Legiiarătându-Se, a primit tăiere împrejur şi a dezlegat blestemul Legii.


Sâmbăta, tăierea împrejur şi înfumurarea evreilor au încetat, cu bunăvoinţa luiHristos, Cel ce S-a Arătat şi a strălucit primăvara Harului.

Condac, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţănaşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstoriislavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut PruncTânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşelile celor muritori.Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şiDumnezeiescul preot al lui Hristos, Sfântul Vasile, se bucură întru cei de sus.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinstichipul cel de aur în câmpul Deira; şi în mijlocul focului fiind aruncaţi,răcorindu-se, au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.




Irmosul: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a Răsărit maiînainte de soare, trupeşte la noi venind, din coapse fecioreşti în chip de negrăitL-ai Întrupat, binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.


Hristos, întrecând hotarele întregii firi omeneşti, S-a născut mai presus de firedin Fecioară. Şi precum porunceşte Cartea Legii, Se taie împrejur la Trup şiÎmplinitor Legii se arată.


Veniţi să prăznuim cu sfinţenie Ziua cea mărită a numelui Stăpânului Hristos.Că astăzi, cu Dumnezeiască cuviinţă, este numit Iisus; cu Acela împreună şi

pomenirea ierarhului să o mărim.

Sedelna, glasul al 3-lea. Podobie: Cu Dumnezeiască credinţă...

Cu învăţăturile tale, Sfinte Vasile, ai udat toată lumea ca şi cu o apă şi aisemănat dogmele dreptei cinstiri de Dumnezeu; că Hristos, Izvorul vieţii, S -aodihnit într-adevăr întru tine. Pe Acela roagă-L, ca cel ce ai dobânditîndrăzneală la Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.



Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel mare

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti,şi toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi tesălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şimântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sf inte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte ! Doamne, miluieşte ! Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

T atăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,

facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţădă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că aTa este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşiirobii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi neizbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noisuntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, casă nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi,că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

CrezulCred Î ntr-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al

pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul - Născut, Caredin Tatăl S -a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină,

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţăcu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.



Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S -a pogorât din ceruri Şi S -a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S -a făcut om. Şi S -a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S -aîngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi .

Şi S -a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă,să judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede,Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin

prooroci.Î ntru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,

Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor, Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Condacul 1 Pe tine, trâmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cerească albină, care dinflorile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimiişi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi,cu dulce cântar e te lăudăm, cântând ţie: Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Icosul 1 Cel ce prin curăţia minţii tale cea asemenea cu îngerii te-ai ridicat ladumnezeieştile înălţimi şi străbătând printre cetele heruvimilor, ai descoperitdogmele Treimii, pe care le-ai lăsat Bisericii comoară nejefuită, Sfinte Vasile,

primeşte de la noi nevrednicii laudele acestea: Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor; Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor; Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios; Bucură-te, stâlpul Bisericii cel prea luminos;Bucură-te, al Treimii apărătorule; Bucură-te, de cele cereşti arătătorule; Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei duhovniceşti; Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti;

Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei; Bucură-te, povăţuitorul prea înţelept al pustniciei; Bucură-te, deşteptătorul păcătoşilor către pocăinţă; Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul 2 Al Păstorului păstorilor de aproape slugă făcându-te, Sfinte Vasile, ai îmbogăţitBiserica cu înţeleptele tale învăţături; pentru care cântăm lui Dumnezeu:

Aliluia!



Icosul 2 Ai fost, prea sfinte părinte, totdeauna la înălţimile vredniciei arhiereşti şi întruadâncul smereniei; pentru care noi minunându-ne cântăm ţie: Bucură-te, cel ce te veseleşti în Biserica biruitoare;

Bucură-te, cel ce de la Împăratul Hristos primeşti binecuvântare; Bucură-te, turn prea înalt al privirilor cereşti; Bucură-te, înţelepte tâlcuitor al celor teologiceşti; Bucură-te, magistrul ştiinţelor frumoase; Bucură-te, că ţi-ai ales pe cele nemincinoase;Bucură-te, cu serafimii liturghisitorule;Bucură-te, cu heruvimii de Dumnezeu văzătorule; Bucură-te, prietenul apostolilor;Bucură-te, întâistătătorul arhiereilor; Bucură-te, cu mucenicii împreună-şezătorule; Bucură-te, cu proorocii bine-vorbitorule;


Condacul 3 Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvântul, tărie bună Bisericii Sale,cel ce cu tunetul cuvintelor tale amuţeşti gurile ereticilor; iar noi credincioşii,

bucurându-ne, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3 Împotrivindu-te, părinte, lui Iulian prea păgânul împărat şi mărturisindDumnezeirea lui Hristos, ai ruşinat păgânitatea lui, făcându-te mucenic de

bunăvoie; pentru care auzi de la noi: Bucură-te, sabie ascuţită cu focul Duhului; Bucură-te, mărturisitor fără de frică al adevărului; Bucură-te, propovăduire puternică a Treimii; Bucură-te, luptător tare împotriva nedumnezeirii; Bucură-te, predicator mare al Dumnezeirii;Bucură-te, gură adânc-grăitoare a Treimii;

Bucură-te, către Sfânta Treime al credincioşilor mijlocitor; Bucură-te, al Bisericii a toată lumea luminător; Bucură-te, că pe cei zgârciţi, spre îndurare i-ai plecat;Bucură-te, cel ce pe popor de foame l-ai scăpat; Bucură-te, al iubirii de argint săgetătorule; Bucură-te, la milostenie îndemnătorule;


Condacul 4

Văzut-ai, mare ierarhe Vasile, pe Născătoarea de Dumnezeu înconjurată decetele îngereşti şi poruncind mucenicului Mercurie să nimicească pe păgânul



Iulian, vrăjmaşul Fiului său; iar după ce te-ai încredinţat că ai fost ascultat,îndată ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Pe Valent cel orbit cu eresul lui Arie, care tulbura Biserica lui Hristos, cu multă bărbăţie l-ai mustrat, prea înţelepte părinte; pentru care te lăudăm pe tine,zicând:Bucură-te, ochiul Bisericii cel pătrunzător; Bucură-te, de pleava clevetirilor vânturător; Bucură-te, al viei lui Hristos înţelept lucrătorule; Bucură-te, al tainelor mare învăţătorule; Bucură-te, munte aspru al pocăinţei; Bucură-te, cetate nejefuită a credinţei; Bucură-te, privighetoarea Bisericii cea cu dulce glăsuire; Bucură-te, vulturul teologiei, cel cu înaltă suire; Bucură-te, al preoţiei povăţuitorule; Bucură-te, al dascălilor învăţătorule; Bucură-te, mare învăţător al fecioriei; Bucură-te, grădina cea împodobită a curăţiei;


Condacul 5 Venit-a la tine, Sfinte Ierarhe Vasile, femeia ce fusese nedreptăţită de eparhul

cetăţii, cerând de la tine a-i face mijlocire; iar tu, înfricoşându-l cu judecata luiDumnezeu, l-ai plecat a-i face dreptate; de care ea, bucurându-se, ţi-a adusmulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5 Următor făcându-te Mântuitorului, prea înţelepte părinte, te-ai arătat mareapărător celor nedreptăţiţi; pentru care zicem: Bucură-te, apărătorul văduvelor; Bucură-te, părintele săracilor;

Bucură-te, sprijinitorul celor nedreptăţiti; Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi; Bucură-te, cel ce pe împăraţii cei fără de lege i-ai mustrat;Bucură-te, că pe eparh spre milă l-ai plecat;Bucură-te, cel ce cununa mucenicească ai dorit; Bucură-te, că mărturisitor a fi te-ai învrednicit;Bucură-te, cel ce bogăţie pierzătoare n-ai adunat;Bucură-te, că întru sărăcie lui Hristos ai urmat; Bucură-te, asemenea lui Ilie râvnitor;

Bucură-te, ca Isaia mare glăsuitor; Bucură-te, mare ierarhe Vasile!



Condacul 6 Primit-ai, mare arhipăstorule Vasile, putere de la Dumnezeu asupra diavolului,încât l-ai silit a trimite prin văzduh zapisul tânărului prin care se vânduse; decare minune spăimântându-ne, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a prea mărit

pe tine, cântare: Aliluia!

Icosul 6 Se îngrozesc mulţimile diavolilor numai auzind de numirea ta, părinte al

părinţilor Vasile; iar noi credincioşii cântând, aducem ţie laudele acestea: Bucură-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;Bucură-te, tunetul care risipeşti sfaturile cele necurate; Bucură-te, cel ce cu armele duhului te-ai îmbrăcat; Bucură-te, că prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfărâmat; Bucură-te, cel ce pe fiul împăratului l-ai vindecat;Bucură-te, că pe mulţi din adâncul păcatului ai ridicat;Bucură-te, că pe cel lepros l-ai tămăduit; Bucură-te, că pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;Bucură-te, îngerul cel pământesc; Bucură-te, omul cel ceresc;Bucură-te, sare tainică a învăţăturii; Bucură-te, luminat povăţuitor al mântuirii;


Condacul 7 Descoperindu-i Dumnezeu viaţa ta cea plină de sfinţenie, părinte Vasile,cuviosul Efrem în pustie vedea un stâlp de foc care se înălţa la cer şi a auzit glaszicând: "În acest fel este Vasile". De care minunându-se, a cântat lui Dumnezeu:

Aliluia!

Icosul 7 Avut-ai, prea sfinte părinte, inima ta din pruncie locaş curat Sfântului Duh, princare te-ai făcut mare între aleşii lui Dumnezeu; pentru care cântăm ţie:

Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neînserate;Bucură-te, fântâna Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate;Bucură-te, porumbul Domnului cel cu aripi aurite;Bucură-te, al teologului Grigorie prietene iubite;Bucură-te, cu Gură de Aur întru Dumnezeu unire; Bucură-te, cu amândoi a lor pecetluire;Bucură-te, muză de credinţă învăţătoare; Bucură-te, înţelepciunea Bisericii trebuitoare; Bucură-te, că de înţelepciunea ta s-au mirat împăraţii;

Bucură-te, că de frumoasa ta grăire au amuţit ereticii; Bucură-te, râu de apele vieţii revărsător;



Bucură-te, crin de mireasmă împodobitor; Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul 8

Precum când erai în viaţa aceasta aduceai jertfa cea fără de sânge pentru păcatele poporului, aşa acum, prea lăudate ierarhe, stând lângă scaunulDumnezeirii, înalţă ca o jertfă rugăciunile tale cele bine primite pentru noi, carete lăudăm pe tine cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8 Stâlp luminător ai fost pe pământ Bisericii lui Hristos, Vasile, şi îndrăzneala tacătre Hristos o ai dovedit şi după moarte; pentru care auzi-ne pe noi care zicemţie: Bucură-te, cu numele împărăţiei numite; Bucură-te, al Bisericii mare părinte; Bucură-te, diamantul credinţei cel nezdrobit; Bucură-te, apărătorul dogmelor cel nebiruit; Bucură-te, oglinda descoperirilor celor dumnezeieşti; Bucură-te, paharul tainelor celor cereşti; Bucură-te, cerb la izvorul nemuririi alergător; Bucură-te, celor credincioşi către aceea povăţuitor; Bucură-te, crinul arhiereilor cel cu dumnezeiască mirosire; Bucură-te, făclia cuvântătorilor de Dumnezeu cea cu cerească strălucire;

Bucură-te, seceră apostolească, de neghinele eresurilor tăietoare; Bucură-te, rouă cerească de arşiţa păcatelor răcoritoare;


Condacul 9 Zis-ai, prea înţelepte părinte, că "filozofia cea adevărată este gândirea lamoarte". Dă-ne deci nouă cu rugăciunile tale cele bine primite la Dumnezeu sătrecem fără primejdie prin porţile morţii şi, ajungând la viaţa cea fericită, săcântăm împreună cu tine lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul 9 Împodobit-ai, prea minunate, scaunul arhieriei cu înţelepciunea ta prea înaltă şicu dumnezeiasca sfinţenie; pentru care aducem ţie laudele acestea: Bucură-te, ostaşul cel ager al armelor celor duhovniceşti; Bucură-te, slujitorule cu puterile cele cereşti; Bucură-te, cel ce întru împodobirea Bisericii pe mulţi ai întrecut; Bucură-te, că vestirea ta la margini a străbătut; Bucură-te, cel ce în norul privirilor ai intrat;

Bucură-te, că teologului Ioan ai urmat; Bucură-te, piatra cea scumpă a arhieriei;



Bucură-te, podoaba cea luminoasă a preoţiei; Bucură-te, noule David de la turmele pustnicilor chemat;Bucură-te, că prin uşa oilor în staul ai intrat; Bucură-te, cel ce turma la verdeaţa Scripturilor o ai păscut;

Bucură-te, că a păstoriei icoană vie te-ai văzut; Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul 10 Venit-a la tine, părinte, femeia cea păcătoasă şi dându-ţi hârtia cea pecetluită încare erau scrise păcatele sale, pe care se ruşina a le mărturisi, tu degrab,alergând la rugăciune către Dumnezeu, ai făcut prin minune a se şterge păcateleei. Pentru aceea noi, minunându-ne de îndrăzneala ta cea mare către Dumnezeu,cântăm: Aliluia!

Icosul 10 Te-ai arătat lui Hristos, prea luminate părinte, zid nebiruit ridicat prinînţelepciunea Lui la înălţime; pentru care cu laude ca şi cu nişte flori teîncununează pe tine, zicând: Bucură-te, vioara Duhului cea dulce răsunătoare; Bucură-te, albina Raiului cea de viaţă adunătoare; Bucură-te, muză de cele cereşti cântătoare; Bucură-te, grădina Scripturilor cea veselitoare; Bucură-te, al doilea Moise care marea eresurilor despărţeşti;

Bucură-te, că a trece prin aceasta pe noul Israel îl povăţuieşti; Bucură-te, stâlpul credinţei cel de viaţă purtător; Bucură-te, fagure de miere din izvorul cel începător; Bucură-te, hrănitorul celor săraci de cunoştinţă; Bucură-te, ajutătorul grabnic celor ce te cheamă cu credinţă; Bucură-te, cel întâi în treimea arhiereilor;Bucură-te, că împodobeşti ceata păstorilor;


Condacul 11 Avut-ai Sfinte Părinte Vasile, semn minunat văzut de venirea Sfântului Duh, însfinţirea dumnezeieştilor Taine. Pentru aceasta, înfruntând neluarea aminte adiaconului, ai făcut a se despărţi prin perdele altarul de adunarea credincioşilor;de care minunându-ne cântăm lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi:

Aliluia!

Icosul 11 Minune mare s-a văzut la trecerea ta din viaţa aceasta, bine plăcutule al lui

Dumnezeu Vasile, căci sculându-te de pe patul morţii, ai botezat pe evreulIoasaf cu toată casa lui; pentru care te lăudăm, zicând:



Bucură-te, că după a ta cerere, Dumnezeu a primit a-ţi prelungi viaţa; Bucură-te, că ţi s-a încredinţat ca evreul să dobândească credinţa; Bucură-te, cel ce comoara cea din Evanghelie ai aflat;Bucură-te, că pe aceasta prin ostenelile arhiereşti o ai scăpat;

Bucură-te, cerbul cel sprinten al munţilor cereşti; Bucură-te, înger iubit al puterilor îngereşti; Bucură-te, cela ce haina cea de nuntă prin înfrânare ţi-ai împodobit;Bucură-te, că vezi pe Acela pe care L-ai dorit;Bucură-te, că acum auzi cântările ce nu se pot grăi cu limbi omeneşti; Bucură-te, că acum te desfătezi în cântări dumnezeieşti; Bucură-te, spic ceresc cel cu însutită rodire; Bucură-te, cel ce însetezi de a noastră mântuire;


Condacul 12 Prea luminate ierarhe Vasile, caută cu milostivire din înălţimea munţilor cereştispre noi care luptăm cu multe necazuri în marea acestei vieţi şi, primind micilenoastre laude, dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, ca mântuindu-ne, să neînvrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12 Arătându-ţi-Se Însuşi Mântuitorul cu Sfinţii Apostoli, vrednicule de laude

părinte, te-a învăţat lucrarea dumnezeieştii Liturghii, pe care o ai lăsat Bisericii

podoabă de mare cuviinţă; pentru care, cu smerenie lăudându-te, zicem ţie: Bucură-te, al altarului diamant nepreţuit; Bucură-te, al păstorului fluier aurit; Bucură-te, cunoscătorul dogmelor şi al canoanelor; Bucură-te, luminătorul păstorilor şi al soboarelor; Bucură-te, smirna cea cu dumnezeiscă mireasmă a Liturghiei; Bucură-te, vrednicia cea îngerească a preoţiei; Bucură-te, a Bisericii făclie luminătoare; Bucură-te, a celor leneşi trâmbiţă deşteptătoare;

Bucură-te, ca Pavel Bisericii luminător; Bucură-te, ca Petru de ceresca împărăţie descuietor ;Bucură-te, gura Cuvântului din cer tunătoare; Bucură-te, văpaia Duhului de eretici mistuitoare;


Condacul 13 (de trei ori) O, prea minunate părinte al părinţilor, Sfinte Ierarhe Vasile, primind puţinanoastră cântare, precum Mântuitorul banii văduvei, soleşte pentru noi trecere

fără primejdii în ceasul morţii, ca învrednicindu-ne a intra în cămara



dumnezeieştii împărăţii, să cântăm cu tine împreună cântare lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi:

Icosul 1 Cel ce prin curăţia minţii tale cea asemenea cu îngerii te-ai ridicat ladumnezeieştile înălţimi şi străbătând printre cetele heruvimilor, ai descoperitdogmele Treimii, pe care le-ai lăsat Bisericii comoară nejefuită, Sfinte Vasile,

primeşte de la noi nevrednicii laudele acestea: Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor; Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor; Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios; Bucură-te, stâlpul Bisericii cel prea luminos;Bucură-te, al Treimii apărătorule; Bucură-te, de cele cereşti arătătorule; Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei duhovniceşti; Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti; Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei; Bucură-te, povăţuitorul prea înţelept al pustniciei; Bucură-te, deşteptătorul păcătoşilor către pocăinţă; Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;


Condacul 1 Pe tine, trâmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cerească albină, care dinflorile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimiişi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi,cu dulce cântar e te lăudăm, cântând ţie: Bucură-te, mare ierarhe Vasile!



Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vasile cel mare, arhiepiscopulCezareei Capadociei

Troparul Sfântului Ierarh Vasile cel mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei,glasul 1: În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău,

prin care, cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească,roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1

Irmosul: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce adespărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, căS-a prea slăvit.

Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Vasile, glăsuitorule de Dumnezeu vino în ajutorul celor ce vor să înceapăa cânta laudele tale. Ci tu, părinte, îngăduitor fiind, ca un părinte, ne dai har din

belşug.




Săltarea cea pătimaşă a tiraniei trupului ai înfrânat cu dragostea de înţelepciune.Pentru aceasta locuieşti întru Împărăţiile cele nestricăcioase, Sfinte PărinteVasile.

Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Umblând pe calea cea aspră a faptelor bune, ai ajuns la Cerescul podiş, cel netedşi liniştit şi pildă tuturor te-ai arătat, Mare Ierarhe Vasile.


Patimile sufletului împreună cu ale trupului le-ai tăiat, Părinte Vasile, cu folos,cu sabia Duhului iar pe tine jertfă te-ai adus Stăpânului.


Făcutu-te-ai tâlcuitor al celor Sfinte, Ierarhe Vasile, diadema lui Hristos şi înTainele preoţiei ne-ai povăţuit, părinte, luminându-ne pe noi, în chip vădit cuLumina Treimii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cine va putea să destăinuiască zămislirea ta, cea mai presus de cuvânt? Că ai

născut pe Dumnezeu cu Trup, Preasfântă, Cel ce S-a arătat nouă, tuturor,Mântuitor.

Catavasie: Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întruacelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.

Catavasie: Umblat-a Israel pe valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscatîndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul

aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul; şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.




Plin fiind de toată învăţătura, nu numai de cea lumească şi defăimată, ci, maivârtos şi de cea mai bună decât aceea, te-ai arătat lumină lumii, Sfinte IerarheVasile.

Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Cu frica Domnului fiind întemeiat, că aceasta este începutul înţelepciunii, laiubirea de înţelepciune cea mai bună te-ai înălţat, o, Părinte Vasile!


Sfinte Vasile, cu înţelepciune te-ai ridicat la lucrare, iar lucrarea ai arătat-o maiSfântă decât cugetarea la cele dumnezeieşti şi ai pătruns în chip lămurit încunoaşterea celor ce sunt.


Împreună cu sărbătorile Naşterii lui Hristos a sosit şi împreună a strălucit pomenirea ta, părinte, a Cărui nespusă Taină ai lămurit-o cu învăţăturile tale.


Fără sămânţă ai zămislit în pântece pe Dumnezeu şi L-ai născut, în chip de

negrăit Întrupându-Se Cel spre Care Puterile cereşti a căuta nu îndrăznesc,Curată, pururea Fecioară.

Catavasie: Domnul, Cel ce dă ocârmuitorilor noştri tărie şi înalţă frunteaunşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-Istrigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu,Doamne.

Catavasie: Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători

sfărâmându-li-se dinţii, să ne bucurăm şi să lărgim gura, împletind cuvântul dincuvintele cântării cu care de la noi se îndulceşte de daruri.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am prea slăvit peTine, Unule Iubitorule de oameni.




Precum se împodobeşte cu naşterea lui Hristos Mireasa Biserică, aşa seînfrumuseţează şi cu pomenirea ta, prea fericite.


Neînduplecat te-ai arătat, luptând pentru Dumnezeu, Sfinte Vasile, cel ce te-ai plecat tuturor poruncilor Lui.


Îngrădire ai fost dat Bisericii de Dumnezeu şi adăpost tare, Sfinte Vasile, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Secure cu două ascuţişuri tăietoare şi foc care mistuie înşelăciunea te-ai arătat,Părinte Vasile, celor potrivnici lui Dumnezeu.


Rugămu-te pe tine, Curată, care ai zămislit pe Dumnezeu fără de sămânţă, să terogi pururea pentru robii tăi.

Catavasie: Auzitu-s-a Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind defaţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea luiDumnezeu.

Catavasie: Curăţindu-se cu lumina privirii celei Tainice, cântând proorocul aoamenilor înnoire, a glăsuit, mişcat fiind de Duhul, arătând ÎntrupareaCuvântului Celui Negrăit de Care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, îndre- ptează-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale, că afară de Tine, pe alt dumnezeunu ştim.


Biserica prăznuieşte astăzi cu adevărat Praznic îndoit: Tăierea împrejur, ca un

Prunc, a Stăpânului arătându-Se pe pământ şi pomenirea slugii celei înţelepte şide trei ori fericite.




Odihnind întru tine, cuvioase, Lumina cea Necuprinsă, făclie luminoasă te-aarătat lumii pe tine, Hristos. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte

Vasile.


Nici tocmitorul de Lege Moise, nici Iosif cel mai înainte de Lege n-au fost catine măsurători de grâu pentru mâncare; că tu, cu dumnezeiescul trup, însuţiîmpărţitor te-ai arătat, Părinte Vasile.


Facerea lumii cea slab istorisită de Moise în Sinai, tâlcuind-o tu, dindumnezeieştile vistierii ai arătat-o lămurit tuturor, prea fericite Ierarhe Vasile.


Ţie, celei ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te, Curată!Bucură-te, Ceea ce ai răsărit nouă Lumina! Bucură-te, Ceea ce ai Încăput peDumnezeu Cel Neîncăput!

Catavasie: Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam cel întâizidit; iar curăţire, ca unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte înIordan, întru care, omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toatămintea.

Catavasie: Cei care ne-am spălat prin Curăţirea Duhului de veninul spurcatuluişi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea nouă, fără rătăcire, care duce laBucuria cea Neapropiată, Apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat ci, Doamne,Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos, scoate şi viaţa mea din stricăciune.


Hrănit-ai din destul sufletele săracilor cele sfârşite de foame, Sfinte Vasile şiinimile flămânzilor le-ai umplut de toată dumnezeiasca veselie.




Hrănit-ai sufletele cele flămânde cu Cerească hrană, că pâinea îngerilor esteCuvântul, al Cărui prea bun împărţitor de grâu ai fost, Sfinte Părinte Vasile.


Adunat-ai cu sârguinţă, ca o albină, Ierarhe Vasile, floarea a toată fapta bună şiiscusit făcându-te într-însele, te fericim toţi.


Nevoitu-te-ai a te despărţi de lume şi a trăi cu Dumnezeu. Pentru aceasta,Părinte Vasile, ca un înţelept, ai câştigat în locul celor nestătătoare şi trecătoare

pe cele trainice.


Rugul cel ce s-a împreunat fără de ardere cu focul în Sinai, mai înainte te-aînchipuit pe tine, Maică, pururea Fecioară nenuntită, Născătoare de Dumnezeu,Marie.

Catavasie: Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, Luceafărul mergător înainteaSoarelui, în pustiu strigă tuturor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că iată, defaţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.

Catavasie: Pe Cel dorit L-a arătat, cu prea fericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a Născut. Adevărat, zice, Acesta de o Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat aieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.

Condac, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta,Doamne s-a însemnat peste noi care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-aiarătat, Lumina cea Neapropiată.

Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia ceanestricată, pecetluind-o cu dogmele tale, Sfinte Vasile cuvioase, grăitorule decele cereşti.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinstichipul cel de aur în câmpul Deira şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se, au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.




Catavasie: Ars-a cu apă capetele balaurilor Cel ce a potolit văpaia cea înălţată acuptorului în care erau tinerii cei binecredincioşi. Negura cea grea, care este din

păcat, toată o spală cu roua Duhului.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înţelepciune toate le-aalcătuit şi dintru nefiinţă le-a adus, binecuvântaţi-L lucrurile Domnului, ca peDomnul.


Cu ziua cea de-a opta a sărbătorii Naşterii lui Hristos s-a împreunat, după

cum se cuvine, prea mărita pomenire a ierarhului pe care cinstind-o, cucredinţă, lăudăm pe Domnul.


Pe Cel ce a dăruit, cu nespusa pronie, lumii, pe Sfântul Vasile, lumină a drepteicinstiri de Dumnezeu şi trâmbiţă a teologiei, pe Domnul binecuvântaţi-L toatelucrurile Domnului.


Pe Cel ce cu îndestulată lucrare S-a Sălăşluit întru înţeleptul Părinte Vasile şi printr-însul cu dreaptă cinstire a fost teologhisit, pe Domnul binecuvântaţi-Ltoate lucrurile Domnului.


Cei ce ne-am desfătat cu dumnezeieştile tale cuvinte, Părinte Vasile, prăznuindneîncetat pomenirea ta, strigăm: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe

Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Trimis-ai în lume, Sfinte Părinte Vasile, razele cuvintelor, care au luminat-o acinsti o Fire a Treimii, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului peDomnul.




Pe Dumnezeu Cuvântul, Care a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de ani,iar mai pe urmă a răsărit din Fecioara, pe Domnul binecuvântaţi-L lucrurileDomnului.

Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului,cântându-I şi prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurilesale vrea să primească Iordanul pe Focul cel Netrupesc şi să îngăduie peZiditorul, Cel ce Se botează cu Trupul, pe Care Îl binecuvântează popoarele şi Îl

prea înalţă întru toţi vecii.

Catavasie: Slobodă făptura se cunoaşte şi fii Luminii sunt cei mai înainteîntunecaţi. Singur domnul întunericului suspină. Acum toată moştenireaneamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvânteze pePricinuitorul.

Cântarea a 9-a

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel între ierarhi Sfântul Vasile cel mare.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe I erarhul Vasile cel mare, cel din Cezareea.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe luminătorul lumii cel prea strălucitor.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel ce a înfrumuseţat Biserica lui Hristos.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţite.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cea prin care am fost izbăviţi din blestem.

Sfinte Vasile, te-ai ţinut ca o oaie credincioasă pe urmele cele aducătoare deviaţă ale Arhipăstorului Hristos; că tu, cu desăvârşire, părinte, ţi-ai dat viaţatiranului înfruntând vitejeşte primejdia pentru Biserică, prea fericite.




Tiranul făcător de rele văzând prea sfinţita adunare a Bisericii lui Hristosîmpodobită cu arhieria ta, a căzut ca trăsnit de fulger că nu a putut răbda razacea dintru tine, prea fericite Părinte Vasile.

Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Scaunului Apostolilor şi cetei purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos, cortului

patriarhilor, desfătării drepţilor şi bucuriei proorocilor te-ai învrednicit, SfinteVasile, că închinător ai fost al Născătoarei de Dumnezeu şi slujitor al PreasfinteiTreimi.


Pe ceea ce eşti nimicitoarea asprei hotărâri de demult, îndreptătoareastrămoaşei, pricina de împăcare a omului cu Dumnezeu şi podul cel cătreDumnezeu, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Catavasie: Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şimintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiindBună, primeşte credinţa, că ştii râvna noastră cea dumnezeiască că tu creştiniloreşti ocrotitoare, pe tine te mărim.

Catavasie: O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă prea

curată, Maică binecuvântată, prin care dobândind desăvârşit mântuire, cântămdupă vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar, cântare de mulţumire.

Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tăuzămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Celce a făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit peCel ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să măizbăveşti de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, StăpânăFecioară Curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu,

robul tău.

Propovăduitorule al Luminii, deschizându-ţi gura, ai vestit cuvântul luiDumnezeu şi lumii dumnezeiască înţelegere ai semănat. Că în adevăr, întărindînvăţăturile părinţilor, te-ai arătat, ca şi Apostolul Pavel, apărător al credinţei.Pentru aceasta te găseşti şi cu îngerii împreună cetăţean şi te arăţi împreunăvorbitor cu ei, fericite Părinte Vasile. Cel ce faci Dumnezeirea cunoscută,roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesccu dragoste sfântă pomenirea ta.



sufleteşti: iuţimea, mânia, zavistia, mândria, necurăţia şi alte păcate. Iar a opta ziS-a tăiat împrejur, scriindu-ne nouă cu sângele Său viaţa cea viitoare, care deînvăţători se socoteşte a fi a opta zi.

Astfel, Ştefan, făcătorul canonului din această zi, în cântarea a patra, zice:"Închipuieşte viaţa cea neîncetată a veacului al optulea ce va să fie, în care Stăpânul S -a tăiat împrejur".

Sfântul Grigorie de Nissa grăieşte aşa: "Cea de a opta zi s-a aşezat prin lege,ca veacul al optulea, ce va să fie prin optime, să mi -l însemneze mie" .

Se cuvine a şti şi aceasta: că tăierea împrejur în Aşezământul cel vechi erarânduită în chipul Botezului şi al curăţirii păcatului strămoşesc, măcar că acelanu se curăţa cu totul prin tăierea împrejur, până la sângele lui Hristos cel de voievărsat pentru noi, pentru că tăierea împrejur era numai închipuire a înaintecurăţirii celei adevărate, iar nu adevărata curăţire, pe care a săvârşit-o Domnulnostru, scoţând păcatul din mijlocul lumii şi pironindu-l pe Cruce. Iar în loc detăierea împrejur din legea cea veche, a legiuit Botezul darului celui nou, careeste din apă şi duh. Tăierea împrejur a fost atunci ca o pedeapsă pentru păcatulcel întâi făcut şi spre semnul acesta, cum că pruncul ce se taie împrejur estezămislit întru fărădelegi, după cuvântul lui David: ...în păcate m-a născutmaica mea; pentru care rana rămâne pe trupul pruncului.

Dar Domnul nostru era fără de păcat, deşi în toate S -a asemănat nouă, înafară de păcat; precum şarpele de aramă făcut de Moise în pustie era şarpenumai cu asemănarea, dar fără veninul şarpelui, aşa şi Hristos era omadevărat, dar nepărtaş păcatului omenesc şi S -a născut din Maică fără de

prihană şi fără de bărbat, mai presus de fire.

Nu se cădea Lui să rabde acea rană a păcatului, adică a tăierii împrejur, dupălege, ca unul Care era fără de păcat şi dătător de lege, dar de vreme ce a venit săia asupra Sa păcatele a toată lumea, după cum grăieşte Apostolul: Neştiind de

păcat, pentru noi s-a făcut păcat; deci că şi cum ar fi fost păcătos, a suferittăierea împrejur, fiind fără de păcat. Apoi mai mare smerenie a arătat Stăpânulnostru în tăierea împrejur decât în naşterea Sa.

Pentru că prin naştere a luat asupra Sa numai chipul omenesc, după cumgrăieşte Apostolul: Întru asemănarea omenească făcându- Se şi cu chipul S -aaflat ca omul, iar prin tăierea împrejur a luat asupra Sa chipul păcătosului,suferind ca şi un păcătos rana cea rânduită pentru păcat. Pentru ceea ce nu eravinovat a pătimit ca un vinovat, cum grăieşte David: Cele ce n-am jefuit, atunci

am plătit; de care păcat nu sunt părtaş, pentru acela am suferit durerea tăieriiîmprejur.



Deci, a voit ca să primească tăiere împrejur, începând înainte de a pătimi pentrunoi, şi gustând acel pahar, pe care voia să-l bea până în sfârşit, grăind pe Cruce:Săvârşitu-s-a. Vărsa picături de sânge dintr -o parte a trupului, până ce din tottrupul va curge sângele pâraie; în pruncie începe a răbda şi la pătimire se

deprindea; ca, atunci când va fi bărbat desăvârşit cu vârsta, să rabde cu înlesnire patimile cele mai cumplite: pentru că din tinereţe se cuvine omului a se deprindela nevoinţele cele bărbăteşti. Viaţa omenească este plină de osteneli, fiind că ozi, având naşterea dimineaţa, iar seara sfârşitul; ca de dimineaţa, adică dinscutece, Omul - Dumnezeu Hristos iese la lucrul Său prin osteneli, fiind înosteneli din tinereţe şi spre lucrarea Sa până în seara aceea când soarele s -aîntunecat şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la al nouălea ceas; căcigrăieşte către iudei: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez.

Dar ce lucrează Domnul nostru? Mântuirea noastră; căci mântuire a lucratîn mijlocul pământului. Iar ca s-o lucreze desăvârşit, se apucă de dimineaţa,adică din tinereţe de lucru, începând a răbda durere trupească şi cu inimasuferind pentru noi ca pentru fiii Săi, până ce se va închipui întru noi Hristos.De dimineaţa, cu sângele Său începe a semăna, ca spre seară să adune rodul celfrumos al răscumpărării noastre.

Apoi s-a pus numele fericitului prunc "Iisus", nume care s-a dat din cer deArhanghelul Gavriil în vremea când a binevestit Preacuratei Fecioare zămislireaLui şi mai înainte până a nu se zămisli în pântece, adică mai înainte până a nu se

învoi Preasfânta Fecioară cu cuvintele binevestitorului, sau mai înainte până anu zice: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Pentru că la acelecuvinte ale ei, îndată Cuvântul lui Dumnezeu trup s-a făcut, sălăşluindu-Se în

preacuratul şi preasfântul Ei pântece.

Deci, acest preasfânt nume, I isus, care s-a spus de înger mai înainte de zămislire, I s-a dat la tăierea împrejur Domnului Hristos, ca o încredinţaredespre mântuirea noastră; pentru că " I isus" înseamnă " Mântuitor" , precummai înainte a tălmăcit acelaşi înger lui Iosif, în vis, arătându-se şi zicându-i:

Vei da numele Lui "Iisus", pentru că Acela va mântui pe poporul Său din păcate. Încă şi Sfântul Apostol Petru, mărturisind despre numele lui Iisus, zicea: Nu este înt ru nimeni altul mântuire, pentru că nu este nici un alt nume sub cer, dat între oameni, întru care se cade a ne mântui.

Acest mântuitor nume, Iisus, mai înainte de toţi vecii era pregătit în sfatulSfintei Treimi, şi până acum păzit spre a noastră mântuire; iar acum ca unmărgăritar de mult preţ s-a adus spre răscumpărarea neamului omenesc dinvistieriile cele cereşti şi s-a dat prin Iosif, întru adeverirea tuturor; apoi cele

neştiute şi cele tăinuite ale înţelepciunii lui Dumnezeu, întru numele acesta s-au



arătat. Acest nume ca un soare a strălucit lumii, după cum grăieşte proorocul:Va răsări vouă, celor ce vă temeţi de numele Meu, soarele dreptăţii.

Ca un mir bine mirositor a umplut lumea de bună mireasmă. Ca un mir este

vărsat numele Său, nu ţinut în vas, ci vărsat; căci până când mirul este în vas, până atunci mireasma lui este înăuntru; iar când se varsă, îndată buna luimireasmă umple văzduhul. Puterea numelui lui Iisus era tăinuită în sfatul celmai înainte de veci, acoperindu-se ca într-un vas; iar după ce din cer s-a vărsat

pe pământ acest nume, îndată ca nişte mir plin de aromate, prin buna mirosire adarului, de la vărsarea pruncescului sânge la tăierea împrejur, a umplut lumea.Şi toată lumea acum mărturiseşte că Domnul Iisus Hristos este întru slava luiDumnezeu Tatăl.

Arătată s-a făcut puterea numelui lui Iisus, căci acest minunat nume a mirat peîngeri, a bucurat pe oameni şi a înfricoşat pe diavoli, pentru că şi diavolii cred înEl şi se cutremură. Apoi de numele acesta tremură iadul, tremură cele dedesubt,se scutură puterea întunericului, cad cei ciopliţi, se goneşte întunericul idoleştiiîndrăciri; iar lumina dreptei credinţe răsare şi luminează pe tot omul ce vine înlume.

La acest nume prea mare al lui Iisus tot genunchiul se pleacă, al celor cereşti,al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Acest nume al lui Iisus este armătare asupra potrivnicilor, precum zice Sfântul Ioan Scărarul : " Totdeauna cunumele lui Iisus să baţi pe cei potrivnici, pentru că armă mai tare decâtaceasta nu vei afla nici în cer, nici pe pământ".

Acest nume prea scump, Iisus, o! cât de dulce este inimilor celor ce iubesc peIisus Hristos! O! cât este de dorit celui ce-L are pe El! Căci Iisus este iubire şidulceaţă. Acest prea sfânt nume Iisus, o! cât este de iubit robului şi legatului

pentru Iisus, celui robit pentru dragostea Lui! În minte să fie Iisus, pe limbăIisus; Iisus se crede cu inima întru dreptate, Iisus se mărturiseşte cu gura spremântuire. Ori umblând, ori şezând, ori ceva lucrând, Iisus să fie pururea înaintea

ochilor. N-am crezut - zice Apostolul - , a şti ceva între voi, fără numai peI isus; căci Iisus, celui ce se plânge către Dânsul, îi este luminare a minţii,

frumuseţe a sufletului, sănătate a trupului, veselie a inimii, ajutor întrunecazuri, bucurie întru mâhnire, iar iubitorului Său, plată şi răsplătire.

S-a scris cândva numele cel nespus al lui Dumnezeu - după cum povesteşteIeronim - pe o tăbliţă de aur, ce se purta pe capul arhiereului celui mare. Se scrieacum dumnezeiescul nume al lui Iisus cu sângele cel vărsat la a Lui tăiereîmprejur, şi se scrie nu în aur, materialnic, ci duhovnicesc, adică în inimile şi în

gurile robilor lui Iisus, precum s-a scris întru a Apostolului Pavel, despre care s-a zis: Vas ales Îmi este acesta, ca să poarte numele Meu. Apoi ca o prea dulce



băutură, prea dulcele Iisus doreşte să fie purtat numele Său în vas; căci cuadevărat dulce este celor ce-l gustă cu dragoste, despre care se grăieşte în

psalmi: Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Pe acela gustându-l proorocul,striga: I ubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea.

Pe Acesta gustându-l Apostolul Petru, zice: Iată, noi am lăsat toate şi în urmaTa am mers, căci către cine altul să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Prin această dulceaţă li s-au îndulcit sfinţilor pătimitori chinurile cele amare,încât şi de cea mai amară moarte nu s-au temut, ci strigau, zicând: Cine ne vadespărţi pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Necazul, primejdia sau sabia?

Nici moartea, nici viaţa, fiindcă dragostea este mai tare ca moartea.

Deci în care vas doreşte să se poarte cu adevărat acea dulceaţă a numelui luiIisus? În cel de aur, ca aurul lămurit în ulceaua primejdiilor şi a necazurilor,care ca şi cu nişte pietre scumpe se împodobeşte cu rănile cele suferite pentruIisus, strigând: Eu rănile Domnului Iisus pe corpul meu le port. Un vas ca acestatrebuie acelei dulceţi. În unul ca acesta numele lui Iisus doreşte să fie purtat. Nuîn zadar Iisus, la luarea numelui Său, varsă sânge în tăierea împrejur, voindaceasta, ca vasul, ce va purta numele Său, să se roşească cu sânge. Că după ceDomnul a câştigat vas ales numelui Său pe Apostolul Pavel, îndată a adăugat,zicând: Eu îi voi spune, câte i se cade lui să pătimească pentru numele Meu. Caută la vasul Meu, cel sângerat şi rănit. Aşa se scrie numele lui Iisus, curoşeala sângelui, cu durerile şi chinurile celor ce până la sânge suferă, nevoindu-

se împotriva păcatului.

Deci, te sărutăm, cu dragoste, o, prea dulce nume al lui Iisus, ne închinăm cuosârdie preasfântului Tău nume, o! prea dulce şi întru tot îndurate Iisuse,lăudăm numele Tău cel prea mare, Mântuitorule Iisuse, umilindu -ne fa ţă desângele cel vărsat în tăierea împrejur! Pruncule cel fără de răutate şi Doamnecel desăvârşit!

Şi ne rugăm bunătăţii Tale celei mari, pentru prea sfânt numele Tău, pentru

prea scump sângele Tău ce s-a vărsat, şi pentru Maica Ta cea fără de prihană, care fără stricăciune Te-a născut, să reverşi asupra noastră mila Tacea bogată, să îndulceşti inimile noastre prin Tine însuţi Iisuse, să aperi şi săne îngrădeşti de pretutindeni cu numele Tău!

Însemnează-ne şi ne pecetluieşte pe noi robii Tăi cu acest nume, Iisuse, ca şiîn veacul ce are să fie, ai Tăi să fim şi cu îngerii să slăvim preacinstitul şi demare cuviinţă numele Tău, Iisuse, şi să-l cântăm în veci.

Amin.



Sinaxar - Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeu şiMântuitorului nostru Iisus Hristos

În această lună (ianuarie), în ziua întâia, Tăierea împrejur cea după trup aDomnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

De la Sfinţii Părinţi am luat obiceiul să sărbătorim, după încheierea anuluicalendaristic, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.Domnul a primit aceasta, ca să înlăture rânduiala Legii Vechi şi să pună în loctăierea împrejur cea după Duh cea nefăcută de mână. Deci, sărbătorim aceastăzi ca pe un praznic împărătesc.

Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totulasemenea nouă, afară de păcat, tot aşa a binevoit să primească şi tăiereaîmprejur. Întâi, ca să astupe gurile ereticilor care îndrăznesc a zice că Domnul n-

a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire. Dar dacă n-ar fi luat trup, cum S-ar fităiat împrejur? Şi al doilea ca să astupe gurile iudeilor celor neînţelegători, careîl cleveteau că nu păzeşte sâmbăta şi că strică Legea.

Pentru aceasta, după opt zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maica Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, iudeii setăiau împrejur. Şi a fost tăiat împrejur; şi I s-a dat numele Iisus, nume adus dincer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Şiiarăşi întorcându-Se Domnul cu părinţii Săi acasă, a vieţuit omeneşte, crescândcu anii, cu Înţelepciunea şi cu harul, pentru mântuirea noastră.



Arhimandritul Cleopa Ilie - Predică la Tăierea Domnului împrejur

Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I -au pus numele de I isus,cum a fost numit de înger.... (Luca 2, 21)

Iubiţi credincioşi, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare prăznuieşte astăzităierea după trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pe marele Ierarh Vasile.În cuvântul ce urmează vom vorbi mai mult despre acest praznic al Tăierii

împrejur şi mai puţin despre viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Mare.

Cu 2406 ani mai înainte de venirea lui Hristos în trup, a trăit în pământulCaldeei, cetatea Ur, un patriarh prea fericit, ales de Dumnezeu, anume Avraam,din a cărui seminţie, după credinţă, ne tragem toate popoarele pământului. Căcizice Sfânta Scriptură: Şi a crezut Avraam pe Domnul şi i -a socotit aceasta cadreptate (Facere 15, 6).

Deci, toţi cei care cred în Dumnezeu se numesc fiii lui Avraam după credinţă,

nu după trup, cum este poporul evreu. El este strămoşul evreilor şi "părinte almultor neamuri". Dumnezeu a dat poruncă acestui patriarh, ca toţi copiii ce sevor naşte de parte bărbătească să fie tăiaţi împrejur, ca semn de legăturăveşnică între seminţia lui şi Dumnezeu, Ziditorul său.

Marele Apostol Pavel spune că "toate cele mai înainte de lege şi cele dinLegea Veche au fost umbre celor viitoare" (Coloseni 2, 17). Avraam tr ăieşteînainte de Legea Veche cu 430 de ani. Deci toate câte s-au întâmplat pe vremea

patriarhilor, mai înainte de a se da Legea şi în tot cursul Legii Vechi, au fostumbră şi închipuire a celor ce erau să fie la împlinirea vremii, şi toate aveau să



se desăvârşească în Legea Harului, prin venirea în lume a lui Dumnezeu-Cuvântul.

Aşadar, precum toate cele vechi au închipuit pe cele desăvârşite din Legea

Harului, tot aşa şi tăierea împrejur era un legământ între Dumnezeu şi Avraam, care închipuia Botezul din Legea Harului sau uşa tainelorcreştineşti. De aceea botezul se face după opt zile de la naşterea pruncului,aşa cum în Legea Veche pruncii se tăiau împrejur la opt zile de la naştere,când li se dădea şi numele. Însă tăierea împrejur nu era un lucru îndeajunsspre mântuire, ci doar o închipuire şi o umbră a Evangheliei. Aţi auzit că înapostolul de azi s-a spus că ne-am tăiat împrejur cu tăiere nefăcută de mână(Coloseni 2, 11), adică cu tăierea poftelor trupului care sunt căile păcatului. Câţiîn Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am îngropat prin Botez şi am

primit această tăiere împrejur duhovnicească, ce se lucrează cu Duhul Sfânt fărămână omenească.

Dar pentru care pricină Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos a primittăierea împrejur cea trupească a Legii Vechi? Sfinţii Părinţi spun că pentruşase pricini a primit Hristos tăierea împrejur a trupului Său. Aceste şase

pricini au fost binecuvântate pentru a se întări Legea Darului, întrucât ÎnsuşiDumnezeu, Care nu avea păcate, a binevoit să primească cele ale legii. Iată celeşase pricini:

–

Cea dintâi a fost ca să arate Hristos la toată lumea că S -a întrupat pe pământ şi că într -adevăr a avut trup omenesc, nu cum ziceau unii dineretici, că S-a născut cu trup închipuit, iar nu real. Căci dacă avea trupspiritual, atunci cum putea să Se taie împrejur şi să curgă sânge din El?Deci, Hristos S-a tăiat împrejur, ca să ne încredinţeze că a venit cu trup:

Şi Cuvântul trup S-a făcut - cum spune evanghelistul - şi S -a sălăşluitîntre noi (I oan 1, 14).

– A doua pricină a fost ca să plinească Legea Veche dată de Dumnezeului Avraam, ca să nu creadă cineva că a venit în lume să strice Legea.

Mântuitorul a împlinit Legea, primind până şi tăierea împrejur, darfariseii şi cărturarii zavistnici, invidioşi şi răi, spuneau că a venit să striceLegea. Atunci Hristos le-a spus: Să nu socotiţi că am venit să stric Legea

sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc (Matei 5, 17). N-avenit să strice Legea, ci s-o plinească, adică s-o facă cu totul desăvârşită,

prea sfântă şi prea bună. – A treia pricină a fost ca să ne elibereze pe noi de robia Legii şi de tăierea

împrejur cea după trup. A venit însuşi Cel fără de păcate şi a primittăierea împrejur, ca pe noi, fiii Săi după har, să ne elibereze, adică să ne

aducă altă tăiere împrejur mult mai sfântă şi mai curată decât LegeaVeche.



– A patra pricină a fost ca Hristos să meargă înainte, ca un conducător sau î naintemergător în toată fapta bună şi să înveţe pe fiii Săi după harşi pe tot neamul creştinesc, ca din fragedă copilărie să fie gata de jertfă,să sufere toate şi să plinească toate poruncile Legii, iar nu să le strice.

Să plinească cele ale Legii, cum i-a spus lui Ioan la Iordan: Lasă, acum,că aşa se cuvine nouă să plinim toată dreptatea (Matei 3, 15). Caredreptate? Nu cea din Legea Darului, ci cea din legea umbrei, toate aleLegii Vechi.

– A cincea pricină a tăierii Domnului împrejur a fost ca să se arate mila,îndurarea şi dragostea Sa cea nemărginită, ca şi bunătatea Sa pentrunoi. El fiind un prunc nevinovat, prea sfânt şi prea curat, de la cea maimică vârstă - că era numai de opt zile -, a început a-Şi vărsa sângele

pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Ce nevoie avea Hristos de tăiere

împrejur, dacă era Fiul lui Dumnezeu după fiinţă, nu după har şi nici dupăcauză, ci după voie şi după putere? Dar a vrut să arate dragostea Sa ceanemărginită pentru oameni.

El pare a zice: "Îndată ce M -am îmbrăcat cu trup şi am primit a Mă naşte dinFecioara Maria, vreau să vă arăt dragostea Mea cea nemărginită. De aceeanu am pogorât numai cerul, ci M-am pogorât Eu Însumi şi am venit din

pântecele unei fecioare şi voiesc ca şi de aici înainte să vă arăt cu câtădragoste o să vă mântuiesc, căci vreau să- Mi vărs sângele cel prea sfânt şidumnezeiesc, pe care l-am luat din sângele Fecioarei celei Preacurate, pentruvoi şi pentru mântuirea voastră, ca să vă povăţuiesc şi pe voi prin dragostea

Mea. Căci mai înainte de a Mă iubi voi pe Mine, vreau să vă arăt câtădragoste am Eu fa ţă de voi, căci încă din pruncie am voit a- Mi vărsa sângele

Meu ca să primesc cele ale Legii pentru voi".

– A şasea pricină a fost pecetluirea şi sfârşitul botezului Legii Vechi atăierii împrejur. A pecetluit Prea bunul nostru Mântuitor şi a arătatsfârşitul tăierii împrejur cea după trup a Legii, care a ţinut timp de 2406ani, de la Avraam până la Hristos, şi în locul ei ne-a lăsat Botezul creştin

prin apă şi Duh.

Dumnezeu a circumscris botezul sângeros iudaic acum, prin cuvântul Său, şi l-aînlocuit cu o altă tăiere împrejur. De acum înainte nu va mai fi tăiere împrejurfăcută de mână, ci altă tăiere împrejur mai înaltă, cum i-a spus lui Ieremiadespre sărbătoarea sâmbetei: " Voi face alt popor nou şi alt nume voi da şi altăsărbătoare vor ţine" (Coloseni 2, 16). A pus Hristos Duminica în loculsâmbetei şi a dat alt nume creştinilor, "Noul Israel", în locul celui vechi, căci aşase numesc creştinii. Iată pentru care pricină s-a oprit a se mai tăia cineva

împrejur după Hristos, căci trebuie să se nască o altă tăiere împrejur prin



credinţă, cum o numeşte Sfântul Maxim: "Tăierea împrejur cea în duh ainimii" .

De aceea marele Apostol Pavel zice: În Hristos Iisus, nici tăierea împrejur,

nici netăierea împrejur poate ceva; ci făptura cea nouă. Dar care făpturănouă? Când ne-am făcut noi făptură nouă? Prin dumnezeiescul Botez. El estetăierea împrejur cea duhovnicească, nefăcută de mână de om, prin care ne -amfăcut şi făptură nouă prin Iisus Hristos. Deci, Botezul creştin este tăiereîmprejur, dar nu trupească, ci duhovnicească, preasfântă şi mântuitoare şi

plină de toată curăţia şi sfinţenia lui Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, marele filosof duhovnicesc şi coroanateologiei ortodoxe din secolul al VI I -lea, ne arată că tăierea împrejur cea

duhovnicească este tăierea din rădăcină a simţurilor pătimaşe ale sufletuluiraţional către toate cele ce se nasc şi pier.

Iubiţi credincioşi, toate câte le vedem în jurul nostru şi se află în timp şi spaţiu,toate câte sunt supuse morţii şi prefacerii, toate se nasc şi iarăşi pier. NumaiDumnezeu rămâne veşnic şi neschimbat. El este, după cum au zis Sfinţii

Părinţi: "Unitate în Treime şi Treime în Unitate". Fiinţa de Sineşi, existând prin Sineşi, pururea nemişcată, dar care pe toate le mişcă. El este motorul celduhovnicesc al universului care mişcă toate zidirile Sale şi, prin prefacere, leschimbă şi le înnoieşte. Deci tăierea împrejur cea duhovnicească şi adevărată

este tăierea şi lepădarea simţirilor pătimaşe, adică a mişcării sufletului cătretoate cele ce se nasc şi pier. Şi care sunt acelea? Abuzul de mâncare şibăutură, slava deşartă, mânia, bogăţia şi încă multe altele ca acestea. Toate senasc şi pier. Sufletul creştinului trebuie să le taie de la el pe toate acestea.

Această tăiere duhovnicească împrejur a minţii şi a inimii omului, taie de la el păcatele ori de ce natură ar fi ele, fie din partea raţională, fie din partea poftitoare a sufletului său, fie dinăuntru sau dinafară, de la zidire sau de latrup, pe toate le taie şi nu are nici o aplecare către ele.Aceasta este adevăratatăiere împrejur a inimii în duh, cum am spus mai sus, adică tăierea din rădăcină

a tuturor păcatelor şi simţirilor rele.

Dar în Sfânta Scriptură se vorbeşte de o îndoită tăiere împrejur. Când s-aîntâmplat a doua? Când Isus a lui Navi a intrat în pământul făgăduinţei, i-aspus Dumnezeu să facă o nouă tăiere împrejur căci, cât au umblat evreii 42 deani prin pustiul Arabiei, au murit toţi cei ce au cârtit împotriva lui Moise că i -ascos din Egipt şi toţi cei buni de război. Iar poporul născut pe cale în pustie,după ieşirea din Egipt, nu era încă tăiat împrejur. Aşa arată Sfânta Scriptură şiSfinţii Părinţi. Pentru aceea Isus a lui Navi a primit poruncă de la Dumnezeu,

după ce a trecut Iordanul, mai înainte de a lua şi a dărâma Ierihonul: Fă cutiţ e



tăioase de cremene şi taie împrejur pe fiii lui Israel a doua oară (Iosua 5, 2).Şi aceasta s-a chemat "tăierea tăierii împrejur" în pământul făgăduinţei.

În Legea harului, însă, alt înţeles are tăierea tăierii împrejur. A doua tăiere

împrejur în sens duhovnicesc înseamnă desăvârşirea creştină, care formeazăa doua treaptă a urcuşului duhovnicesc. Este ceea ce se numeşte de Sfântul Maxim Mărturisitorul, "seceriş al secerişului sufletului raţional" sau"sâmbăta sâmbetelor", în teologia lui cea despre sâmbătă. (Filocalia II şiI I I ) .

Dacă tăierea împrejur cea duhovnicească înseamnă lepădarea simţirilor pătimaşe ale sufletului nostru către cele ce se nasc şi pier, apoi tăierea tăieriiîmprejur este mult mai înaltă.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că a doua treaptă a urcuşuluiduhovnicesc "este desăvârşita lepădare şi tăiere a voilor trupului şi a

pornirilor sufleteşti, chiar şi a celor fireşti, către cele ce se nasc şi pier". Înaceastă treaptă creştinul nu se leapădă numai de păcatul cel făcut prin lucrare, cişi de cel prin gând. Căci numai de gândim cele pătimaşe, este păcat laDumnezeu. Tăierea tăierii împrejur este desăvârşita lepădare a tuturor poftelor

pătimaşe şi a mişcărilor pătimaşe ale sufletului şi ale mişcărilor fireşti ale lui.Sufletul şi trupul au mişcările lor fireşti de a mânca, de a bea, de a se odihni, dea se mâhni şi a se bucura. Prin tăierea tăierii împrejur, care este cea mai înaltă

şi duhovnicească treaptă creştină, omul se opreşte, nu numai cu lucrul de laaceste mişcări fireşti ale trupului, ci şi cu gândul, ca omul să iubească numaişi numai pe Dumnezeu printr -o viaţă exemplară şi prin contemplareanaturală în duh. Aceasta este treapta a doua a urcuşului duhovnicesc, după toţidumnezeieştii Părinţi. Iar treapta a treia este "îndumnezeirea" după har şi"teologia mistică", adică cunoaşterea tainică a lui Dumnezeu, la care ajungnumai sfinţii.

Fraţilor, pentru că vorbim de lucruri aşa de mari, să ne ajute Mântuitorul să

tăiem de la noi poftele păcătoase: patimile, înclinarea noastră spre ură, spreiubirea de argint, spre iubirea de plăceri, spre răzbunare, beţie, mânie sau oricerăutate. Când vom tăia din mintea şi inima noastră toate acestea şi vom lepădatot păcatul de la noi, încât nici cu gândul să nu greşim ceva îna intea lui

Dumnezeu, atunci suntem tăiaţi la inimă în duh cu tăierea cea nefăcută demână a lui Hristos Dumnezeul nostru. Atunci ne-am făcut o făptură nouă,oameni noi şi creştini cu adevărat, nemaiavând nevoie de tăierea împrejur aLegii Vechi, care se măr ginea doar la atât, cum spune Sfântul Apostol Pavel:"Să aibă nevoie să se laude de trupul nostru!"



Despre evrei zice Sfântul Arhidiacon şi Apostol Ştefan, mai înainte de moarteasa: Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi

pururea staţi împotriva Duhului Sfânt; precum părinţii voştri, aşa şi voi...(Fapte 7, 51). Aşa i -a mustrat Sfântul Apostol Ştefan pe farisei şi cărturari,

înainte de a-şi da duhul, că ei sunt netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi,adică orbi şi surzi şi împietriţi şi nu văd răutatea şi zavistia care-i mănâncă şi -i ucid, neprimind adevărul de la Iisus Hristos. Dacă hulim, zavistuim şi urâm

pe aproapele, dacă iubim răutatea, banii, desfrâul, beţia, lăcomia şi tot păcatul,atunci nu suntem tăiaţi împrejur nici noi creştinii, adică nu avem tăiereaîmprejur cea duhovnicească. Deşi ne-am lepădat de satana şi ne-am botezat înnumele Preasfintei Treimi, totuşi, prin păcat, suntem şi noi netăiaţi la inimă, laurechi şi la ochi, căci suntem orbiţi de satana şi de momelile lui şi nu ne putemmântui decât prin lacrimi şi pocăinţă.

Iubiţi credincioşi, odată cu praznicul Tăierii Domnului împrejur, mai prăznuimastăzi Anul Nou, prima zi a unui nou an din viaţa noastră şi din viaţa lumii. S-asfârşit încă un an din viaţa noastră, cu bucuriile şi încercările lui. Astăzi, cuajutorul lui Dumnezeu, începem un nou an, plin de speranţe şi de promisiuni

pentru ziua de mâine.

În calitatea noastră de creştini şi de fii ai Bisericii lui Hristos, suntem datorisă ne rugăm din toată inima lui Dumnezeu ca să ne ierte păcatele cele cu voieşi fără de voie săvârşite în anul care a trecut. Apoi să ne rugăm Domnului

nostru I isus Hristos, Care a venit în lume să împace pe oameni cu Dumnezeu,ca să reverse duhul păcii pe pământ, să împace inimile şi conştiinţele noastre;să împace pe soţi unul cu altul, să împace pe părinţi cu copiii lor, pe creştinicu fraţii şi vecinii lor, pe oameni între ei; să facă pace într e toate popoarele

pământului.

Astăzi a venit Fiul lui Dumnezeu la noi ca prunc să ne mântuiască şi să ne lase nouă pacea Sa cea dumnezeiască. Familia creştină este lovită de neînţelegeriîntre soţi, între părinţi şi copii, între rude şi vecini. La fel şi lumea întreagă este

greu lovită de secte, de necredinţă şi de tulburare. În toate bisericile din ţară sefac astăzi, în prima zi a Anului Nou, rugăciuni speciale de mulţumire luiDumnezeu, că am ajuns cu sănătate la începutul acestui an şi rugăciuni de paceşi luminare pentru toate popoarele pământului. Dar nu numai la biserică, ci şiacasă sunteţi datori să vă rugaţi, iubiţi credincioşi, pentru ca Dumnezeul păcii săscape lumea de războaie, de foamete, de cutremure, de primejdii, de bolicumplite, de moarte înfricoşată şi de războiul cel dintre noi.

Tot astăzi, la 1 ianuarie, mai prăznuim pe marele Ierarh şi dascăl al Biserici i lui

Hristos, pe Sfântul Vasile cel Mare. El s-a născut în Cezareea Capadociei, înanul 330, dintr-o familie creştină foarte evlavioasă cu zece copii, dintre care



cinci au devenit sfinţi prin viaţa lor aleasă şi îi avem în calendar. De asemenea,şi părinţii lui, Vasile şi Emilia, ca şi bunica lui Macrina sunt număraţi în rândulsfinţilor. Iată, deci, din ce familie binecuvântată şi aleasă s-a născut SfântulVasile cel Mare.

După ce a învăţat multă carte la Atena, a primit botezul la Iordan, apoi s-a făcut călugăr şi preot în patria sa, Cezareea Capadociei şi s-a dus la o mânăstire înPont. După câţiva ani de nevoinţă Sfântul Vasile cel Mare a ajuns mitropolit alCezareei, pe care o păstoreşte timp de nouă ani, făcând multe minuni, apărânddreapta credinţă ortodoxă împotriva numeroaselor erezii şi scriind mai multecanoane şi cărţi de învăţătură. În anul 379, când avea vârsta de 49 de ani,Sfântul Vasile cel Mare şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Marelui ArhiereuIisus Hristos şi se pomeneşte în întreaga Biserică la 1 ianuarie.

Iată, deci, cât de mare şi importantă este sărbătoarea de astăzi. Să ne rugăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca să ne înnoiască viaţa prin mai multădragoste şi fapte bune, odată cu începerea unui an nou. Apoi să taie dininimile noastre tot păcatul, să binecuvânteze lumea cu pace prin rugăciunile

Sfântului Vasile cel Mare şi ale tuturor sfinţilor şi să mântuiască sufletelenoastre.

Amin.



Arhimandritul Ilie Cleopa – Predică despre Sfântul Vasile cel mare

Tot astăzi, Sfânta Biserică Sobornicească prăznuieşte pe cel mai mare ierarh alBisericii, pe stâlpul cel de foc, pe gura cea de foc a Duhului, pe Marele Vasile,cum aţi auzit poate azi, cântându-se la dumnezeiasca Liturghie. El a fost cel maiager la minte şi cel mai sfânt şi mai prevăzător cu mintea dintre ierarhi. Toate

soboarele ecumenice şi locale care s-au ţinut, în diferite vremi şi locuri, au ţinutseama de autoritatea canoanelor lui.

Toţi l -au citit, mii de sfinţi şi de ierarhi au păzit hotarele puse de el. Pentruce? Sfântul Vasile a fost ochiul Bisericii şi a rămas ochiul Bisericii până lasfârşitul veacurilor. Unde s-a născut? În Cezareea Capadochiei. Părinţii lui s-au numit Vasile şi Emilia.

Tatăl său era din Pont, adică de lângă Marea Neagră, unde e Turcia de astăzi.

Era unul din zece fraţi. Unul a murit şi nouă au trăit. Dumnezeiescul Grigore de Nazianz, Cuvântătorul de Dumnezeu, zice de familia lui că a binecuvântat-oDumnezeu cu Marele Vasile, măcar că nici ceilalţi copii n-au rămas mult mai

jos decât dânsul. Toţi cei patru fraţi şi cinci fete din familia lor petreceau cusfinţenie, cu cucernicie, cu milostenie şi cu o bună aşezare a sufletului. Deci ofamilie mare de sfinţi a fost familia Sfântului Vasile (vezi Viaţa Sfântului Vasilecel mare, 1 ianuarie).

Când s-a născut Sfântul Vasile, era atât de mic, atât de slab, încât era gata, gata să moară. Iar maica lui, Emilia, femeie bună şi credincioasă şi sfântă, s-a aruncat cu faţa la icoana Mântuitorului şi a zis: „Doamne, dăruieşte-mi



copilul acesta, că Ţi -l dau Ţie spre slujbă”. Şi plângând şi luându-l în braţe şirugându-se, îndată copilul s-a întremat şi datorită numai rugăciunilor dinadâncul inimii ale mamei sale a supravieţuit acest copil, care a fost la urmăun atât de mare vas al alegerii şi stâlp al Bisericii lui Hristos.

Cum am zis, ei au fost patru băieţi şi cinci fete. Şi băieţii au fost aceştia:Sfântul Grigore de Nyssa a fost cel mai mare şi a fost şi el Ierarh, iar SfântulVasile a fost după dânsul. După ei au fost Sfântul Naveratie, mare pustnicfăcător de minuni în pustia Sinaiului, şi Sfântul Petru al Sevastiei. Deci, treiArhierei, trei Episcopi, trei Ierarhi Sfinţi şi un mare pustnic. Iar dintre fete, ceamai mare a fost Sfânta Macrina, mai mare şi decât Sfântul Grigore de Nyssa .Ea ajutat-o pe mama lor Emilia la creşterea tuturor copiilor şi ea i-a învăţat petoţi, din faşă, dreapta credinţă.

Deci mare merit îl are în familia sfântului Sfânta Macrina, sora Sfântului Vasile,cuvioasă şi sfântă, ce a fost stareţă a unei mari mănăstiri de călugăriţe de atunci;şi ea s-a sfinţit, după cum arată Sinaxarul la 19 ale lunii iulie. Şi a mai avutSfânta Macrina patru surori, cum am spus, care s-au căsătorit, dar au trăit cutotul o viaţă creştinească şi sfântă.

La cele dintâi învăţături, Marele Vasile a avut dascăl şi povăţuitor chiar petatăl său, ce era într -acea vreme ca un dascăl al învăţăturilor şi al faptelorbune pentru întregul Pont. Acesta i-a dat nu numai învăţătura înconjurătoare, ci

şi toată buna credinţă, făcându-se astfel începător al desăvârşirii la care avea săajungă mai apoi fiul său. Iar când a sosit vremea de şcoală, l-a dat la şcoală înCezareea Capadochiei, căci acesta era un oraş de cultură, cu şcoli multe. Aici,

primind tot felul de învăţătură – fiind iubitor de osteneală ca şi albina care, dintot felul de flori, îşi culege cele trebuincioase –, în puţină vreme s -a făcut slăvitşi vestit celor mai mari ai cetăţii şi la tot poporul, covârşind pe mulţi cu buna saştiinţă şi chiar asemănându-se cu unii din cei mai învăţaţi dascăli.

Din Cezareea, Vasile s-a dus apoi la studii în Constantinopole, în capitala

Imperiului romano- bizantin, unde a studiat şi a avut învăţători pe unii din mariiretori şi filozofi ai vremii, de la care în scurtă vreme a adunat, prin ascuţimeaminţii sale, cele mai înalte învăţături, cu care şi-a împodobit sufletul său. De laConstantinopol, terminând şcoala, Vasile s-a dus la Atena, în capitala Grecieide astăzi, unde s-a întâlnit cu prea iubitul său prieten, Grigore de Nazianz,

Sfântul Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu. Şi mare prietenie duhovniceascăa crescut între dânşii, încât erau o minte, un suflet şi un gând înaintea luiDumnezeu.Ei cunoşteau la Atena numai două drumuri: unul care mergea laşcoală şi unul care ducea la biserică. Lumea era moartă pentru ei, nu vedeau că

sunt în lume. Aveau în minte pe Hristos, Şcoala şi Biserica. Aşa au petrecut eiacolo opt ani de zile.



Unul – Marele Grigore – a plecat episcop în cetatea Nazianz, spre a ajuta petatăl său, ce era episcop acolo şi care, fiind bătrân şi neputincios, lupta din greucu ereticii.

Iar Marele Vasile a fost chemat de episcopul Evsevie, care s-a căit foarte dezavistia sa şi l-a rugat să se întoarcă şi să ajute Biserica, ce lupta contraarienilor. Fericitul Vasile, văzând o primejdie ca aceea a Bisericii, şi mai multcinstind trebuinţa cea de obşte decât viaţa pustnicească, a lăsat singurătatea şi avenit la Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuvântul şi cu scrisul, curăţindcredinţa cea dreaptă de eresuri.

Apoi episcopul Evsevie şi-a dat sfârşitul pe braţele lui Vasile, iar după dânsul,lucrând Sfântul Duh, Marele Vasile, chiar nevrând, a fost ridicat la scaun,

fiind sfinţit de mulţi episcopi, între care era şi bătrânul Grigore, tatăl luiGrigore de Nazianz. Acela, deşi era bătrân şi neputincios, a poruncit ca să-lducă în Cezareea, să silească pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva

prietenii să ridice pe cineva dintre ai lor la scaunul acela.

Şi după ce a luat episcopia, a adus osteneli peste osteneli şi Dumnezeu a pusdar asupra lui. Atât de milostiv era, că în toată Cezareea şi în toate părţile nuera episcop milostiv ca Marele Vasile.

A fost foamete mare în anul 373, iar în foametea aceea el a dat toate averile

Episcopiei milostenie în toate părţile. El a înfiinţat, dacă aţi auzit, în CezareeaCapadochiei, vestitele Vasiliade, nişte spitale mari pentru călugări, pentru

preoţi şi pentru popor. Şi din averile Episcopiei ţinea aceste uriaşe spitale, şi elsingur cu mâna lui ştergea bolnavii şi-i îngri jea, şi cu rugăciunea îi făceasănătoşi. Umbla din spital în spital şi a pus călugări să slujească, cum îngrijeau

pe la spitale surorile de caritate. De acolo îşi are originea slujirea călugărilor, dela Marele Vasile pogoară obiceiul acesta. Dar erau călugări sfinţi şi tămăduiau oamenii şi cu rugăciunea, şi cumedicamentele pe care le luau de la Marele Vasile pe cheltuiala Episcopiei. De

vestitele acestea Vasiliade auzind Iulian Apostatul – care între timp ajunseseîmpărat – şi socotind că episcopul are averi multe de a făcut atâtea spitale, l-acuprins o ură mare, că se cunoşteau deja de la Atena, unde făcuseră studiileîmpreună. Pe atunci Grigore de Nazianz spusese cu proorocesc glas MareluiVasile despre I ulian: „Mare răutate ţine pământul Greciei astăzi”, căci l -aştiut mai înainte că o să ajungă împărat lepădat de credinţă. Acela se făcuseîntâi evreu, pe urmă păgân şi aducea jertfe la idoli, pînă ce în sfârşit l-a lovitmânia lui Dumnezeu.

Iulian Apostatul, auzind de Vasile că a înfiinţat nişte spitale aşa de mari şiîmplineşte o misiune aşa de mare, că are sute de mănăstiri de călugări şi de



maici şi face atâta binefacere şi asistenţă socială, şi-a zis: „Cum un om, uncălugăr, are atâta trecere la popor şi atâţia bani?!”. Căci poporul îi dădeaaverile, cum dădeau la Sfinţii Apostoli, să facă atâta bine de obşte la tot poporulcreştinesc. Şi i-a trimis Marelui Vasile o scrisoare de la Constantinopol: „Să vii

la mine”.

Marele Vasile, ştiind de ce e chemat, n-a vrut să se ducă. Dacă a văzut că nuvine, Iulian îi scrise: „Dacă nu vrei să vii (el a spus că e bolnav), trimite-mi omie de litri de aur, că mă duc cu război împotriva perşilor şi am nevoie decheltuieli de război”.

Iar Marele Vasile a răspuns: „Nu! Căci banii care-i am de la Episcopie sunt aisăracilor, ai văduvelor şi ai bolnavilor, nu ţi -i dau pentru război. Poporul mi

i-a dat să fac spitale şi mănăstiri cu ei”. Atunci Iulian a fost cuprins de o şi mai mare furie şi a spus: „Eu mă duc curăzboi împotriva perşilor, dar când mă întorc înapoi, pe tine şi pe Grigore de

Nazianz vă voi pierde cu cele mai groaznice munci. Am fost împreună odată, la şcoală, dar acum să vedeţi că eu sunt împărat!”.

Marele Vasile, auzind de furia lui Iulian Apostatul şi ştiind răutatea lui, a ziscătre popor: „Iată, Iulian Apostatul trece peste o lună de zile cu război contra

perşilor pe aici, prin Cezareea, şi are să se abată pe la noi ca să ne ceară aur”.

Şi a spus poporul: „Noi îi vom da ceva ca să-l mulţumim, dar nu-l mulţumim, căare mare ură pe creştini”. Şi aşa a fost. Iulian Apostatul a pornit războiîmpotriva perşilor şi a trecut chiar prin Cezareea, pe unde îi era drumul, şi cânda ajuns aproape de Episcopia Marelui Vasile a trimis nişte soli la sfântul, să-itrimită atâţia litri de aur şi atâta hrană, pentru cai şi pentru armată. Dar tocmaiatunci era o secetă mare şi o foamete în Cezareea şi n-aveau creştinii nici pâine.Sfântul Vasile, văzând că el cere atâta aur, a trimis soli înainte şi le-a spus: „Euaş vrea să-i trimet, numai că n-avem; poporu-i sărac şi avem atâţia bolnavi şi

atâtea mănăstiri şi atâtea biserici”.

Când solii i-au dus ştirea lui Iulian, acesta s-a înfuriat straşnic: „Ce-a spus , căn-are? Las’ că merg eu până acolo!”. Şi a venit mai aproape şi a trimis alţi soli,ca să spună să-i trimită negreşit.

Atunci Sfântul Vasile a luat poporul său şi l-a întâmpinat, cinstindu-l dupătradiţie, ca pe împăratul Bizanţului, şi fiindcă nu avea alt dar să-i aducă, i-a adustrei pâini de orz, dintr-acelea din care mânca sfântul; căci aşa ceruse împăratul,

să-i ducă din cele ce mănâncă el. Deci, primind împăratul darul, a zis slujitorilorlui să-i răsplătească dându-i iarbă din livadă.



Sfântul văzând o necinste ca aceasta, a zis împăratului: „Noi, o, împărate, ţi -amadus din cele din care înşine mâncăm, precum ai cerut; iar împărăţia ta,

precum se vede, ne-ai răsplătit darul cu cele din care însuţi mănânci”.

Auzind acestea împăratul, s-a mâniat foarte şi a zis sfântului: „Acum primeştedarul acesta, şi când mă voi întoarce din Persia biruitor, voi arde cetatea ta detot, şi pe nebunul popor, cel amăgit de tine, îl voi robi; căci necinsteşte pe zeiicărora mă închin eu, şi atunci vei lua şi tu răsplătirea ce ţi se cuvine!”. Astfelînfricoşându-l păgânul împărat, s-a dus în Persia.

Şi s-a dus cu mare mânie, iar Marele Vasile, ştiindu-i furia şi răutatea lui, aadunat tot poporul în biserica Sfântului Marelui Mucenic Mercurie, care era peun deal, şi a zis: „Să facem multă rugăciune, că împăratul, când se va întoarce

înapoi, ne pierde pe toţi, pentru că nu i -am dat aur şi cele ce a cerut”. Poporul ascultă de Sfântul Vasile, că de li s-ar fi cerut ca toţi să moară pentruHristos, ar fi făcut-o, aşa de mare le era credinţa. Şi au făcut priveghere de toatănoaptea şi se rugau cu toţii ca să se potolească furia împăratului.

Iar sfântul se ruga înaintea icoanei Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, lângăcare era şi chipul Sfântului Marelui Mucenic Mercurie, cu suliţa ca un ostaş, căSfântul Mercurie a fost ostaş, ca Sfântul Dimitrie şi ca Sfântul Gheorghe. Şideodată a văzut chipul Sfântului Mercurie, cel de lângă Prea Curata Născătoare

de Dumnezeu, schimbându-se şi făcându-se nevăzut câtăva vreme. Atunci aînţeles Sfântul Vasile că Sfântul Mercurie a fost trimis de Prea Curata Maică aDomnului să se răzbune şi să piardă pe vrăjmaşul lui Dumnezeu, că IulianApostatul, de când s-a lepădat de credinţă, nu-l numea pe Mântuitorul altfeldecât “Fiul Mariei” şi “Galileeanul”. Şi, într -adevăr, s-a dus Sfântul Mercurie, şiajungând unde erau oştirile ziua în amiaza mare, s-a ridicat deasupra oştirilor luiIulian Apostatul.

Şi când a văzut Iulian că vine Sfântul Mercurie, strălucind ca soarele, a crezut

că-i Hristos şi a strigat la generalii săi: „Veniţi degrabă aproape de mine, puneţimâna pe săbii, apăraţi-mă!”. Dar aceia nu vedeau nimic. „Dar ce-i,împărate?!”. „Galileeanul, Galileeanul vine, mă omoară, mă urmăreşte înmijlocul taberei mele, nu mă lăsaţi!”. Şi pe când striga îngrozit, SfântulMercurie l-a însuliţat în gât, a ţâşnit sângele în sus şi abia a mai putut îngăima:„Ai învins, Galileene… ” Apoi Sfântul Mercurie într-o clipă s-a întors în

biserică. Şi când a venit, poporul a încremenit: chipul s-a aşezat la locul său, iardin suliţa sfântului picura sânge pe peretele bisericii!



Această minune văzând-o poporul, Sfântul Vasile a strigat: „Acum ridicaţimâinile în sus şi strigaţi cu toţii: Doamne miluieşte! – că a făcut izbândă

Hristos, Dumnezeul nostru, împotriva vrăjmaşului Bisericii şi al Său”.

Împăratul a fost însuliţat într -o poiană, în mijlocul oştirii sale, şi până azi acea poiană se cheamă poiana Sfântului Mercurie, pentru că acolo a fost junghiatvrăjmaşul adevărului şi al lui Dumnezeu, Iulian Apostatul.

După Iulian Apostatul a urmat împăratul Valens, care de asemenea se lepădasede dreapta credinţă, fiind arian. Marele Vasile a avut mult de lucru şi cu acesta.Căci auzind Valens de autoritatea Sfântului Vasile, de sfinţenia lui, de minunilelui, a început să se poarte şi el cu mare ură, asuprind pe Marele Vasile, de careştia că e creştin ortodox şi ţine cu Biserica.

Pe mulţi alţi episcopi dreptcredincioşi el îi izgonise de la scaunele lor şi ridicase pe arieni în locurile acelora; iar pe alţii, mici la suflet şi fricoşi, i -a silit să seînvoiască după eresul lui. Deci se mânia şi se tulbura văzând pe Sfântul Vasile

pe scaunul său fiind fără temere şi în credinţă nemişcat ca un stâlp, iar pe alţiisprijinindu-i şi sfătuindu-i să se depărteze de eresul arienesc, ca de un lucru urâtde Dumnezeu. Până la o vreme s-a îngrijit împăratul cu dinadinsul să aducă peMarele Vasile la unirea cu arienii, îndemnându-l prin oamenii săi cu rugăminţi,cu făgăduinţe şi cu îngroziri, să facă voia lui; dar aceştia nimic n -au sporit,

pentru că nu au găsit un om slab la inimă, ci un om hotărât. De aceea nu ştia

apoi cum să se răzbune pe Sfântul Vasile şi căuta să-l stârnească, doar o ziceceva ca să-l piardă.

În vremea aceea s-a hotărât Valens să meargă să viziteze Niceea Bitiniei, undeera o catedrală ortodoxă foarte frumoasă. Şi când a ajuns acolo, arienii (care pevremea aceea erau trei părţi arieni şi o parte ortodocşi, căci după soborul întâiecumenic, arianismul a prins mari rădăcini în părţile răsăritului), văzând peîmpăratul şi ştiind că e de credinţa lor, au ieşit înaintea lui şi au cerut: „Să ni sedea biserica aceasta, că suntem mulţi şi n-avem unde ne duce la rugăciune!”.

Iar împăratul, fiind de un gând cu dânşii, a zis: „A voastră să fie biserica!”. Şi auintrat arienii şi au omorât pe unii creştini, iar pe ceilalţi i-au izgonit şi au începuta face în biserica sobornicească de acolo slujbele lor. Iar bieţii ortodocşi s-auîmprăştiat ca potârnichile, fiind puţini şi neorganizaţi, cu un episcop şi preoţi

puţini, şi aceia fricoşi. Unde să se ducă? S-au dus la apărătorul Bisericii, lamângâietorul, la stâlpul luminii, la Marele Vasile, şi i-au spus: „Iată ce ne-afăcut împăratul Valens: a venit şi ne-a luat biserica cea mare, pe care am făcut-onoi în zeci de ani, şi a dat-o arienilor, de am rămas pe drumuri şi n-avem nici o

biserică. Şi arienii se laudă că foarte curând vor distruge biserica noastră şi nuvor mai fi ortodocşi”.



Marele Vasile, care pururi îşi punea viaţa pentru Biserică, a zis: „Fiţi pe pace,mă duc la Constantinopol”. Şi a plecat în călătorie până la Constantinopol. Şicând l-a văzut împăratul, s-a umplut de furie, iar Marele Vasile l-a întâmpinat cuaceste cuvinte: „Împărate, «cinstea împăratului judecata iubeşte». Oare nu

zice Duhul Sfânt în psalmi aşa? De ce n-ai judecat drept lucrurile? Ai auzit pe Solomon ce spune? «Dreptatea împăratului întru judecată este». De ce ai făcut nedreptate?”. Şi a început să-l mustre pe Valens.

Acesta răspunse: „Mă mustri, Vasile, te-ai întors spre răzvrătire, vii la curte lamine, la împărăţie, şi mă mustri pe mine, împărat?!”.

Vasile i-a răspuns: „Împărate, pentru dreptate sunt gata să mor oricând; pentru aceasta am venit, nu ca să trăiesc”.

Împăratul îşi dădu seama că nu-i glumă, văzându-l că-i hotărât să moară şi ştiindcă mai erau cu Vasile şi creştini mulţi de credinţă ortodoxă. „Ai făcut marenedreptate, Împărate! Am scăpat de un împărat păgân şi a venit la conducerealtul eretic. Eşti arian, te-ai lăsat înşelat de cei răuslăvitori, de cei cu credinţastrâmbă şi deşartă, şi ai dat Biserica noastră sobornicească. De ce-ai dat-o?”.

Şi atunci împăratul a zis: „Ce vrei? Acum vei fi izgonit şi trimis în surghiun!”.Şi a pus mâna pe trestie să iscălească izgonirea lui. Dar când a pus mâna petrestie, s-a sfărâmat trestia. A luat o a doua, s-a sfărâmat şi a doua; şi a luat şi a

treia, s-a sfărâmat şi a treia. Nu putea să iscălească izgonirea lui Vasile! Şiatunci împăratul a cam prins frică.

Iar Marele Vasile i-a spus: „Împărate, ai un copil tare bolnav”.

„Da – zice –, fiul meu Galatie este pe moarte; dacă sunt plăcute lui Dumnezeudogmele credinţei tale, să faci sănătos pe fiul meu, cu rugăciunile tale!”.

Sfântul răspunse: „De te vei uni, o, Împărate, cu credinţa cea dreaptă, şi de vei

dărui pace bisericilor, apoi fiul tău va fi viu”.

Împăratul făgăduindu-se să facă acestea, Marele Vasile a spus: „Mă duc să mărog să se facă sănătos copilul, dar te rog, înainte de a te pedepsi Dumnezeu şi

pe tine să faci dreptate, să mă laşi să judec eu în legătură cu biserica din Niceea”.

Şi împăratul, auzind că-i va vindeca pe copil, s-a bucurat.

Sfântul Vasile s-a dus la capul copilului şi a făcut numai semnul Sfintei Cruci,zicând: „Te vindecă pe tine Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu”.



Şi s-a sculat copilul sănătos şi a zis: „Tată, să nu -l urgiseşti pe acest preot, pentru că acesta-i mare sfânt a lui Dumnezeu. Şi când a zis: «Te vindecă», amvăzut o pară de foc ieşind din gura lui şi s-a atins de mine”.

Atunci împăratul Valens s-a umplut de teamă. „Ei, ce să fac, Vasile, ce vrei săfac, că trebuie să-i împac şi pe arieni, că dacă încep un război, ei sunt mai mulţidecât voi şi slăbesc împărăţia, şi mai mă pot duce eu cu oştire puternicăîmpotr iva duşmanilor? Cum să-i împăcăm?”.

Sfântul Vasile a răspuns: „Lasă-mă pe mine, că-i împac eu”.

„Şi cum ai să faci?”.

Sfântul Vasile zise: „De voi judeca cu nedreptate, Împărate, să mă trimiţi şi pemine în surghiun, pe cei de o credinţă cu mine să-i izgoneşti, iar biserica s-odai arienilor. Dar dă-mi mie scrisori împărăteşti la mână, să mă duc să facdreptate la Niceea, că-i atâta jelanie acolo şi atâta plângere!”.

Şi i-a dat împăratul scrisori, în care zicea: „Vasile, Arhiepiscopul CezareeiCapadochiei, are împuternicire de la noi să meargă să judece între arieni şidreptcredincioşi, după cum va socoti el. Toată armata de acolo şi toatăstăpânirea din părţile acelea, din Niceea şi Nicomidia, să-i dea tot sprijinul!”. Şia luat Marele Vasile scrisorile împăratului Valens şi s-a dus la Niceea. Îndată ce

a ajuns acolo, au venit bieţii creştini şi l-au întrebat: „Prea Sfinţite Stăpâne, aifăcut ceva?”.

„Aşteptaţi – zise – toţi în linişte”.

Şi le-a spus cum a rânduit cu împăratul. „Ce i-ai spus împăratului?”.

„Iată ce i -am spus: Împărate, eu mă duc la Niceea şi adun pe toţi mitropoliţiiarieni, şi pe episcopii lor şi pe ai noştri, împreună cu episcopul pe care-l au

acum, şi iată ce facem. Încuiem biserica din Niceea şi punem şi noi, şi ei sigiliu pe ea, şi punem să se păzească de armată biserica sigilată cu plumb, cuceară şi cu peceţi. Şi biserica fiind astfel încuiată, să se roage arienii trei zileşi trei nopţi în faţa bisericii, şi dacă o vor deschide cu rugăciunea lor, să fiebiserica în veac a lor. Şi noi ne vom ruga o singură dată noaptea – a zis

Marele Vasile – şi de o vom deschide noi, a noastră să fie. Iar dacă bisericanu se va deschide nici la noi, tot a lor să fie”.

Şi când a venit Sfântul Vasile şi le-a spus creştinilor cum a rânduit, mulţi din ei

au început a zice: „Dar ce-ai făcut, Vasile? Au câştigat tot arienii. Cum e asta:



Dacă, deschid ei cu rugăciunea biserica, să fie a lor, şi dacă n-o deschidem noi,tot a lor să fie?! Ce dreptate este?!”.

Dar Sfântul Vasile a zis: „Aveţi credinţă şi nu vă mâhniţi!”. Şi avea acolo

numai şase preoţi şi un episcop.

Deci în baza ordinului împăratului, s-au închis uşile bisericii, s-au pus sigilii de plumb şi au semnat sigiliul şi arienii, şi ai noştri. Au pus armata la uşile încuiateşi ferecate, căci erau trei rânduri de uşi. Şi au venit arienii cu mitropolitul, cuepiscopii lor, aşa ca altădată popii lui Baal, şi strigau mereu în faţa bisericii,făcând slujbele lor, dar la capătul a trei zile şi trei nopţi nici un semn nu s -afăcut cu biserica. Şi atunci armata a spus: „La o parte! Să vie acum Vasile cu ailui!”.

Sfântul Vasile a început o priveghere de toată noaptea, s-a slujit cu cântări toatănoaptea şi a făcut dumnezeiasca Liturghie până dimineaţa, şi pe urmă a pornitcu puţinii credincioşi, câţi avea el, şi cu puţinii preoţi, la soborniceasca bisericăcea pecetluită, cântând :„Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte,miluieşte-ne pe noi”.

Şi când a ajuns în faţa bisericii, Marele Vasile, îmbrăcat în toate veşmintele, azis către popor: „Ridicaţi mâinile în sus şi strigaţi cu toţii: Doamnemiluieşte!”. Şi zicând aşa, a atins uşile bisericii, care erau păzite de armată şi

sigilate; şi atingându-le cu Sfânta Cruce de trei ori, a zis: „Bine este cuvântat Dumnezeul creştinilor, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor”. Şiatunci a venit un vânt puternic, a rupt peceţile, care au căzut ca fulgerul, s -audeschis şi s-au izbit uşile de zid, şi cele de la pridvor, şi cele din interior. ŞiSfântul Vasile a început a cânta şi a intrat cu poporul cântând: „Ridicaţi, boieri,

porţile voastre, şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul Slavei!”, cum cântăm noi la Paşti, şi a făcut slujbă de mulţumire. Şi atuncinenumărată mulţime de arieni, văzând aceasta, s-a lepădat de acel eres spurcat.Între aceştia erau foarte mulţi episcopi, stareţi de mănăstiri, chiar foarte mulţi

din cei ce conduceau eresul arienesc, şi ziceau: „Adevărata credinţă e unde esteVasile”.

Şi când s-a auzit aceasta la curtea împărătească, s-a cutremurat împăratul şi azis: „Bine am făcut că nu m-am pus cu Vasile, că putea să mă piardă şi pemine”. Şi a iscălit să se dea biserica ortodocşilor, iar după aceea a slăbit până lao vreme prigoana împotriva celor dreptcredincioşi.

După această întâmplare, s-a întărit dreapta credinţă. Marele Vasile avea cu el

mulţi episcopi şi mai ales pe Marele Atanasie din Alexandria, bunul lui prieten,care foarte s-a bucurat atunci când a auzit că Sfântul Vasile a ajuns arhiepiscop



la Cezareea. Şi au început să lupte cu tot mai mare sporire şi au curăţit Bisericade arieni în toate părţile, şi mulţi episcopi arieni s-au căit şi au dat anatemaeresul lor arian, iar Biserica cea dreptmăritoare a lui Hristos a înflorit iarăşi. Iar în 373 Marele Vasile a căzut în boală, căci se zice că de atâtea osteneli era la

fel de slab ca un mort pe care îl dezgropi la patru zile. Şi avea grija tuturor bisericilor.

El rânduise aşa: atâta să doarmă călugărul, în toate mănăstirile lui, încât să nu-lapuce miezul nopţii dormind. Să doarmă două-trei ore şi când se scoală, până înziuă să nu mai doarmă, ci pururi să se roage şi numai o dată în zi să mănânce

pâine cu legume şi apă. Şi o singură haină să aibă de purtat şi una de biserică;acesta era aşezământul lui. Dar el – care era în frunte – împlinea toate cu atâtmai mult. Şi se zice în dicţionarul hagiografic că era ca un mort dezgropat de

patru zile, sau ca un om pe care l-a părăsit doctorul şi nu mai are ce face cu el.Din cauza înfrânării şi a marilor nevoinţe, a căzut în boală la 373 şi a zăcut patruani, mai umblând pe picioarele lui, mai slujind, mai învăţând. Şi foarte mult îloboseau predicile.

Căci după ce s-a făcut episcop, atât de mult vorbea, că predicile lui nu eraumai mici de patru ore una. Şi nu învăţa poporul numai la biserică, ci şi pecâmp şi pe drumuri. Iar poporul striga mereu să-i vorbească. De aceea senumea el “Împăratul cuvintelor”. Atâta dulceaţă avea în cuvânt şi atâtamângâiere, că nu-l părăsea lumea nicăieri unde se ducea. Fiind slab la trup,vorbea până cădea jos. Şi zicea: „Lăsaţi -mă, că mor!”.

Şi ei ziceau: „Măcar pe un scaun să stai, măcar culcat, numai să ne vorbeşti!”,atâta era de îndulcit poporul de cuvintele lui.Şi de aceea a slăbit aşa de tare şi a zăcut 4 ani, dar încă tot vorbea, încă totslujea, deşi foarte rar.

I ar la 379, în ziua de 1 ianuarie, marele stâlp al B isericii, marele tunet alCuvântului lui Dumnezeu, ochiul Bisericii şi gura cea de foc a Duhului,

părintele săracilor şi mângâietorul celor necăjiţi, îndreptarea rătăciţilor şidărâmătorul eresurilor, a închis ochii.

Dar înainte de a închide ochii, s-a făcut o minune mare. El avea un prieten,anume Iosif, evreu, care învăţase cu dânsul în Constantinopole şi la şcoala de laAtena. Şi îi zicea acestuia: „Iosife, de ce nu te botezi?”.

„Ascultă, Vasile, suntem prieteni, dar până aici; vreau să mor în credinţa în carem-am născut”, zicea acela.



Iar Marele Vasile i-a proorocit: „Să mă crezi, Iosife, că n-am să mor eu şi nicitu până nu te vei renaşte din apă şi din Duh, că fără acea naştere nu poţi sămergi în Împărăţia cerului, şi -mi pare rău de un prieten ca tine”.

Iar acela a zis: „Nu cred că voi face una ca aceasta”.

Şi acest Iosif era un doctor tare iscusit. Căci dacă-l chema cineva înainte demoarte, sau se afla la patul lui şi punea mâna pe pulsul mâinii, îi spunea cu treizile mai înainte: „Pregăteşte-te, că ai să mori!”. Îi spunea şi ceasul când va muri,căci cunoştea după bătaia inimii cât a slăbit trupul aceluia. Şi aşa s-a întâmplatîn sute de cazuri.

Şi Marele Vasile, când a zăcut de pe urma suferinţei, în boală, s-a făcut că arenevoie de meşteşug doctoricesc şi a trimis pe diaconul său: „Du

-te şi cheamă pe

Iosif, că vreau să mă consulte, că-s tare bolnav!”.

Şi când a venit Iosif şi l-a văzut pe Marele Vasile slăbit foarte, a început să plângă, zicând: „Astăzi, Stăpâne, ne despărţim”.

„Ia vezi tu – î i zise Sfântul Vasile – cu meşteşugul tău mâna aceasta! Ce zici,că tu ai experienţă în aceasta?”.

Şi a luat mâna sfântului, care era numai piele şi oase, şi a zis: „Vasile, prietenia

noastră nu mai apucă soarele, nu va răsări soarele şi vei fi dus”.

Iar Sfântul Vasile i-a zis: „Ce vei zice tu, Iosife, dacă mâine eu voi sluji Sfânta Liturghie?”.

„Mâine să mai faci Liturghie?! Dacă faci Liturghie în starea în care eşti, eu mă botez cu toată casa mea! Să mor eu, dacă ai să slujeşti!”.

„Ştiu – a zis Marele Vasile – că ai să mori cu adevărat păcatului şi ai să

înviezi dreptăţii”.

Şi după plecarea lui Iosif, s-a rugat Sfântul Vasile, zicând: „Doamne, Tu, Careeşti Stăpânul morţii şi al vieţii, Tu, Care i -ai dat lui Iezechia 15 ani de viaţănumai pentru că a suspinat, auzi -mă şi pe mine [cum mă rog suspinând]

pentru sufletele acestea, ca să vie la Tine, şi -mi lungeşte viaţa până mâineseară, ca să aduc aceste suflete Împărăţiei Tale”.

Şi îndată s-a sculat Sfântul Vasile sănătos şi s-a apucat de rugăciune,

pregătindu-se pentru Sfânta Liturghie. Şi a doua zi i-a spus diaconului: „Stai şi pregăteşte toate, că acum am să fac Sfânta Liturghie”.



Şi când a auzit Sfântul Iosif că Sfântul Vasile face Sfânta Liturghie, a zis : „Nucred. Face Vasile Liturghie?! S-a îmbrăcat Vasile?!”.

„Da, hai să-l vezi!”.

Şi când a venit în biserică şi l-a auzit pe Sfântul Vasile ţinând predică, şi văzând poporul care asculta, a strigat: „Cu adevărat mare este Vasile, cu adevărat mălepăd de credinţa mea iudaicească! Nu este alt Dumnezeu decât Dumnezeul peCare-L propovăduieşte Vasile!”. Şi a cerut botezul; iar Sfântul Vasile, dupăSfânta Liturghie, l-a botezat pe el, punându-i numele Ioan, şi pe soţia lui, şi pecopii lor, iar după ce i-a creştinat, i-a împărtăşit cu Prea Curatele Taine şi pedânşii, şi pe cei vrednici.

A venit apoi acasă, s-a culcat pe pat şi le-a spus: „Da, acum, la ceasul alnouălea, mă duc la Stăpânul Hristos”. Şi când a fost ceasul al treilea după-

amiază (ceasul al nouălea din zi), au auzit toţi care erau în jurul lui cuvântulacesta: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. Şi zicând acestea, aadormit Marele Vasile în ziua de 1 ianuarie, la anul 379, în ceasul al nouălea dinzi.

Şi atunci i-a ţinut o predică acel Ioan, Iosif evreul care fusese botezat, de a plânstoată lumea. A vorbit cu lacrimi şi printre altele a spus: „Vasile, Vasile, cuadevărat nici acum n-ai fi murit, dacă nu tu singur ai fi voit! Fiindcă ai vrut tu ai

murit, că dacă nu, puteai să mai trăieşti mult”. Şi l-a înmormântat pe MareleVasile un mare sobor de mitropoliţi şi de arhierei, şi popor fără de număr, cutămâieri, cu rugăciuni, cu o slujbă de înmormântare de mare frumuseţe. Dar n-afost acolo iubitul său pr ieten Grigore. El era episcop în cetatea Nazianz, la maredepărtare, şi s-a silit, dar n-a putut ajunge la vreme, căci nu erau mijloace detransport rapide pe atunci, astfel că a venit mai târziu cu câteva zile. Şi când avenit, a alcătuit cuvântul acela de la înmormântarea Marelui Vasile, de lamormântul lui, care-i foarte vestit şi pe care l-a scris foarte dogmatic şi foartefrumos, zicând şi acestea: „Vasile, Vasile, nimeni nu poate să lucreze fapta

bună atât cât învaţă, totdeauna omul învaţă multe şi lucrează puţine, dar latine, Vasile, cuvântul a fost tunet şi viaţa ta a fost fulger, adică mai mult ailucrat decât ai învăţat!”.

Acestea le-a spus Sfântul Grigore şi după aceea s-a dus în cetatea sa. Iar peurmă a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Dar s-a retras la bătrâneţe, din

pricina pizmei unora. Şi-a dat demisia de la Patriarhia Constantinopolului şi s-adus în oraşul său, Nazianz, unde şi-a făcut o colibă în grădină, a aşternut niştecrengi de copaci, şi acolo a scris cuvintele cele mari şi despre alte dogme ale

Bisericii. Şi în coliba acea s-a sfârşit marele luminător al lumii, Grigore de



Nazianz, a căruia prăznuire o săvârşim la 25 ianuarie, prietenul cel mai deaproape, cel de un suflet şi de o minte cu Marele Vasile.

Ar mai fi de spus încă multe alte minuni ale Sfântului Vasile, care de care mai

frumoase, dar în cadrul Liturghiei cam atât m-am gândit să vă vorbesc, căci nuvreau să vă obosesc prea mult. Deci întotdeauna, când vă rugaţi Prea SfântuluiDumnezeu, să nu uitaţi să ziceţi: „Sfinte Mare Ierarh Vasile, roagă-te luiDumnezeu pentru noi!”. Că mare sfânt şi mare prieten al lui DumnezeuCuvântul este Marele Vasile şi de mare binecuvântare şi de ajutor de laDumnezeu se va învrednici acela care cinsteşte pe Sfântul Vasile cel Mare, şi are icoana lui în casă, şi citeşte acatistul lui.

Amin!

Din “Predici la Sărbătorile de peste an” Editura Christiana 2001



Arhimandritul Ilie Cleopa – Predică de Anul nou (calendarul)

Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi, fiindcă slujesc cu nevrednicie mâineLiturghia, m-am gândit că e bine ca privegherea din seara aceasta s -o maiîmpodobim şi cu cântări, şi cu cuvinte sau cu predici, ca să nu pară prea lungă.

Mâine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare din Răsărit prăznuieşte trei

sărbători: Anul Nou, Tăierea împrejur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul CezareeiCapadochiei. Şi pentru că mâine nu se poate cuprinde într -o predică tot ce artrebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta să măocup într-o mică parte din predică de însemnătatea anului nou.

Cum s-a ajuns la noi, românii, să se prăznuiască anul nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta şi ce însemnătate are anul nou.

Să ştiţi, fraţilor şi părinţilor, că Dumnezeu a făcut lumea aceasta primăvara şia terminat-o, cum aţi auzit, în şase zile. Dar vinerea aceea, când s-a terminatlumea, era în ziua de 14 martie, când era lună plină. Aşa dogmatiseşted umnezeiescul Părinte Ioan Damaschin. Nu se ştia pe atunci ce-i acelacalendar, că nici nu era zidit omul, sau după ce l-a zidit, omul era deocamdată înRai.

După mărturia unor teologi, Adam şi Eva au stat şapte sute de ani în rai, iaralţii zic că numai şapte zile, sau şaptezeci; alţii că şapte ani.



Toţi sunt pentru cifra şapte, dar nu se ştie exact cât au stat ei în rai. LuiDumnezeu, când a făcut lumea cu cuvântul, nu I-au trebuit ciocane şi hârleţe şisapă şi mistrie ca să o facă; „El a zis şi s-au făcut. El a poruncit şi s-au zidit”(Psalmii 148, 5). Dar a pus lumii acesteia nişte legi veşnice; toate se rotesc cu

atâta precizie în ceasul universului, se învârtesc cu o precizie de înspăimântă şi pe îngeri, nu numai pe oameni. Pentru ce? Pentru că e lucrul lui DumnezeuAtotţiitorul. Şi când a făcut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adică înmijlocul cerului. Dar stihiile lumii făcute de El, pământul, şi cerul, şi soarele, şiluna, şi stelele nu au stat nemişcate nici o clipă, ci mereu se mişcă. Toate semişcă în cerc, ele veşnic se întorc de unde au plecat. Aşa se mişcă stelele, aşasoarele şi luna, aşa toate planetele şi tot ce a făcut Dumnezeu. Tuturor le -a puslege să se mişte şi totodată să nu se mişte la întâmplare, ci cu mare rânduială.Încât s-au uimit şi cei mai învăţaţi oameni ai lumii din antichitate, şi au cunoscut

pe Dumnezeu din zidiri, fără să-L cunoască din Scripturi. Şi au strigat: „Mareeşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale!”. Aşa a fost mai apoi cazul şi cuIsaac Newton, cu Ke pler şi cu ceilalţi mari astronomi, care din singură mişcareauniversului au înţeles că este o mână, este un centru de îndrumare care le poartă

pe acestea cu atâta precizie. Mişcarea regulată în cerc a stelelor ne dă calendarul. Dar prin ce l-aîntemeiat Dumnezeu în chip deosebit? L-a întemeiat prin cei doi ochi ai lumii:soarele şi luna. După ei a făcut să se orienteze toată suflarea, până la sfârşitullumii. Şi aţi auzit că se vorbeşte în Pascalie de crugul soarelui şi de crugul lunii.Ce este crugul soarelui? Este un ciclu de 28 de ani, de când soarele porneşte de

la punctul lui şi face atâtea rotaţii în fiecare an, încât ajunge în 28 de ani exact lalocul de unde a pornit. Iar ciclul lunar este de 19 ani. Luna merge în jurul

pământului de 13 ori într -un an, dar în jurul soarelui, are nevoie de 19 ani, pânăajunge de unde a pornit, şi iară, şi iară, şi iară… Astfel, ciclul lunar are 19 ani,iar ciclul solar e de 28 de ani. Şi până ce luna înconjoară soarele de 19 ori,soarele face ocolul cerului în 28 de ani. Înmulţeşte pe hârtie 28 cu 19; cât dă?

532 de ani. Acesta e ciclul mare pascal, după care s-a întocmit Pascalia de Sfântul Chiril al Alexandriei, şi a lui Dionisie cel Mic, şi a altor paschologi.

Şi de ce am luat istoria aşa de departe? Ca să vedeţi cum a ajuns anul nou la noi.Deci, când s-au făcut primele calendare din epoca străveche, pe timpul lui Irod,împăratul Ninivelor, ei nu se orientau, ca noi, după calendare cu 12 luni, că nuştiau. Ei aşteptau mişcarea astrelor cereşti, a crugului soarelui sau al lunii şiştiau că a trecut un an din crugul soarelui şi doi şi trei şi la 29 de ani va fiîmplinit ciclul mare solar sau crugul soarelui, cum îl numeau ei. Şi când luna seva întoarce de 19 ori, va fi împlinit ciclul mare luni-solar al lor.

Mai târziu s-a mai deşteptat lumea. Aşa vechii chaldei, popor mai vechi decât

evreii, au fost mari astronomi. Ei au împrumutat mult civilizaţiei egiptenilor şi perşilor, apoi aceştia elinilor şi aşa mai departe, până a ajuns în părţile noastre,



ale Europei. Aceia au observat şi alte mişcări pe cer, nu numai mişcărilesoarelui şi ale lunii, şi treptat au început să alcătuiască un fel de calendar pe

pământ, după calendarul cerului sau după calendarul soarelui sau al lunii solare. Calendarul ceresc fiind opera lui Dumnezeu, nu rămâne nici o iotă în urmă şi nu

poate să se clintească, pentru că zice: „poruncă a pus şi nu va trece” (Psalmii148, 6). El nu poate să rămână în urmă. Iar calendarele făcute de oameni au fostmii până acum, ba poate zeci de mii. În fiecare epocă, după mintea din aceltimp: au fost calendare de umbră, calendare de soare, calendare de nisip,calendarele faraonilor Egiptului, cum a fost Ramses şi alţii. Au fost o mulţimede calendare la egipteni şi la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost d e

pildă asirienii. Unele se conduceau după calendare fructifere; când se coceau portocalii, şi asta se întâmpla de două ori pe an, socoteau că s-a împlinit un an.A fost calendarul Nilului, care a funcţionat sute de ani. Căci Nilul se revărsa

periodic, de două ori într -un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la ecuator, serevărsa uneori mai înainte de două luni, altă dată mai în urmă şi aşa mai departe.Ei ştiau că atunci când s-a făcut orezul, sau s-a revărsat Nilul de două ori, e anulnou.Dar ştiinţa n-a fost mulţumită cu calendare din acestea. Şi nici nu trebuia să fie,sau să se ia după lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea, oamenii auvrut să facă alte calendare, mai bune, ca să se apropie mai mult de calendarulcerului, de calendarul pe care l-a făcut Atotţiitorul Dumnezeu. Primii care auînceput să facă aceste calendare au fost egiptenii. Ei au făcut prima datăcalendarul de 12 ani, măcar că luna avea câte 28-30 de zile şi calendarul lor

era mai scurt decât calendarul de acum, anul având numai 354 de zile.

Poporul iudeu – care a fost în robia egiptenilor 430 de ani – când a ieşit dinrobie a împrumutat calendarul egiptean, căci altul mai bun nu se găsea în aceavreme, şi l-au folosit pe el 1500 de ani, până la împăratul Iuliu Cezar, cu circa44 de ani înainte de venirea Mântuitorului. Dar până la acea dată calendarulfolosit rămăsese foarte mult în urmă. De aceea romanii, vrând să-şi facă uncalendar mai bun, au trimis – pe vremea lui Iuliu Cezar – pe Iulian Sosigene întoate părţile lumii, să vadă care calendar e mai aproape de calendarul ceresc,

care se potriveşte mai mult cu calendarul dumnezeiesc.

Şi acela fiind însărcinat de împăratul Iuliu Cezar, a cercetat toate calendarele de pe valea Nilului, din Palestina, de prin Africa, şi tot pe al evreilor l-a găsit maiaproape, fiindcă era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile şi şase ceasuri faţă demişcările astrelor de pe cer. Deci i-a mai adăugat 11 zile şi şase ceasuri. Dinanul de 354 de zile s-a făcut calendarul de 365 de zile. Şi la patru ani,înmulţind cele şase ceasuri care treceau în plus în fiecare din aceşti ani, maierau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Aşa s-a născut anul bisect, adică trei

ani de câte 365 de zile, iar al patrulea (bisect) de 366.



La început toate popoarele, respectând tradiţia după care începutul lumii a fostîn martie, de atunci începeau anul, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Aşa ausocotit şi egiptenii, şi evreii, şi romanii. Mai apoi romanii au adăugat lunileianuarie şi februarie şi au stabil it începutul anului la 1 ianuarie.

Ei aveau obiceiul că în ziua de 1 ianuarie luau impozitele de la popor, schimbau pe dregători, plăteau salariile la salariaţi, la militari, îi avansau pe unii dinaceştia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau şi cele mai mari festivităţi, iarcu acest prilej făceau mare zarvă de cântece şi jocuri, cum le vedeţi până acum.Că de la romani şi de la păgâni vin obiceiurile acestea de-a umbla din poartă în

poartă şi a fluiera şi a cânta şi a face câte şi mai câte. Că nu de la Biserica luiHristos vin acestea, ci de la popoarele păgâne, căci romanii le-au împrumutat dela egipteni, egiptenii de la asirieni şi aşa mai departe. Obiceiurile acestea nu suntcreştineşti, ci păgâneşti, fiindcă şi noi ne tragem din popoare păgâne, căci şiromanii şi dacii au fost popoare păgâne.

Dar lumina credinţei lui Iisus Hristos a strălucit la Roma şi în Imperiul Romandin sudul Dunării, iar de acolo a trecut şi la daci, dincoace de Dunăre, mai alesdupă ce Dacia a fost cucerită de Traian şi mulţime de colonişti din PeninsulaBalcanică au inundat ţara strămoşilor noştri. Şi aşa a ajuns creştinismul culumina credinţei dincoace de Dunăre şi a început să înflorească aici Biserica luiHristos. Dar prin aceşti colonişti au venit la noi şi obiceiur ile acestea de 1ianuarie. Şi aşa se fac în această zi petreceri în loc de sfinte slujbe demulţumire lui Dumnezeu şi de cerere a ajutorului Lui. Obiceiurile acestea autrecut de la ei la noi, cum le vedeţi până astăzi, precum şi calendarul de 12luni. Ast fel am ajuns şi noi, românii, să prăznuim ziua de 1 ianuarie, ziuaanului nou civil.

Vi le-am spus acestea tare pe scurt, pentru că nu vi le pot arăta acum mai pelarg. Oamenii s-au obişnuit de la început să pună semne câţi ani au trecut de lazidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, căci ea nu se ocupă de cronologie. Ea e ocarte de morală, de sfinţenie, plină de Duhul Sfânt. Prin ea se arată că există

Dumnezeu, că El este Creatorul lumii, se arată legile date de El întreguluiunivers, se arată că El pedepseşte păcatul şi răsplăteşte virtutea, că cei ai Luisunt drepţi, sfinţi, iar ceilalţi sunt păcătoşi şi vor lua plată după faptele lor şiosândă dincolo. De acestea se ocupă Biblia.

Auzi – zic unii – că Biblia spune că numai şapte mii de ani are lumea aceasta!Te rog să-mi arăţi, învăţatule în Biblie, unde spune Biblia că lumea-i de şaptemii de ani? Ia-o de la un cap la altul şi dacă ţi se va arăta undeva în Scriptură călumea-i numai de şapte mii de ani, atunci dă-o pe foc!



Nu. Oamenii au pus termen de când s-a zidit lumea. Marele Vasile în Hexaimeron vorbeşte de temelia pământului, de facerea lumii, arătând – dupămărturia Sfintei Scripturi – că pământul era netocmit şi nevăzut. „Dar cândera, nici tu nu ştii, nici eu, ci numai Cel ce l-a făcut, Dumnezeu” , spune

Sfântul I erarh. Deci Biblia spune că pământul era netocmit şi nevăzut (Facerea1, 2). Care era netocmirea pământului? Ea stătea în faptul că n-avea nici ovegetaţie, nici un animal, nu era nimic. Apoi ne dezvăluie car e era cauzanevederii: erau apele, căci pământul era în fundul apelor; precum şi faptul cănu existau încă cei ce au ochi (Sfântul Vasile cel Mare, Hexaimeron, pp. 6 -8).

Cine să-l fi văzut pe atunci? Dumnezeu îl vedea unde era, dar nu erau zidite celecu ochi, nici animalele, nici oamenii, nici păsările. Dar pământul era, căci eldatează de multe milioane de ani, poate să fi fost acolo de sute de milioane.

„Dumnezeu a făcut pământul şi Singur El ştie de când este pământul şi câtare să mai dăinuiască”, răspunde Marele Vasile celor ce iscodeau vârsta pământului. Dumnezeu a zis să se adune apele întru adunările sale şi să se arate pământul. El l-a scos cum ai scoate caşul din zer la stână. Aşa a scos Dumnezeu pământul din ape. Şi nu-i nici o greutate la Dumnezeu aceasta, căci auzi cespune Marele Vasile: „Te minunezi că pământul e mare? Ascultă pe Isaia:«Doamne, Tu ai făcut pământul ca pe nimic!» (Isaia 40, 23)”. Nimic e elînaintea lui Dumnezeu. E mare pământul? Dar planeta Jupiter e de 1300 de orimai mare decât Pământul şi are patru sateliţi mult mai mari ca Pământul. DarSirius, care-i de milioane de ori mai mare chiar decât Soarele! Ce-i la

Dumnezeu pământul? Pentru mine-i mare, şi-i minunat, dar nu şi pentru Celcare l-a făcut. Acela l-a făcut, cum zice Isaia, ca pe o nimica, şi toate popoarelelumii înaintea Lui sunt ca o picătură din cadă.

Şi au pus oamenii semne de la zidirea lumii, că atâţia ani sunt de la Adam, şi toţiceilalţi au auzit de la unul, dar nimeni nu ştie precis câţi ani sunt de la Adam .Unii zic că Hristos a venit în lume la 5508 ani de la facerea lumii, alţii la 4999.Cronologii nu se învoiesc la ce an a venit Hristos în lume, pentru că nimeni nuştie exact când a făcut Dumnezeu lumea şi câţi ani sunt de la zidirea lumii.

Când s-a zidit lumea numai Dumnezeu ştie, nimeni altcineva. Aşa spuneaMarele Vasile. Dar oamenii au stabilit un fel de epoci, de ere. Ei au zis: atâţi anisunt de la Adam, apoi zic că a fost era lui Avraam ş. a. Unele le-au pus înlegătură cu diferite evenimente: era alexandrină, de când Alexandru cel Mare aavut război cu perşii; era romană, de la fondarea Romei; apoi era martirilor, dela începutul creştinismului până pe vremea lui Diocletian. Dar de abia de laîmpăratul Justinian, de la 517, au început să se numească anii de la Hristos.

Era creştinismului nostru începe de la Mântuitorul şi până acum are 1970 deani, iar peste câteva ceasuri ajungem în anul 1971. Am vrut să vă spun câte



ceva despre anul nou. Aşa a ajuns şi la noi să se prăznuiască anul nou şi să seînceapă de la 1 ianuarie, după tradiţia rămasă nouă de la Roma.

Şi sunt calendare diferite şi astăzi. În Abisinia, o ţară creştină, creştinii primesc

tăierea-împrejur, ca evreii.

Sunt popoare care au calendarul cu doi ani, cu trei ani mai înainte, sau cu şase.Dar calendarul cel mai apropiat de calendarul luni-solar este calendarul pecare-l avem noi, ortodocşii. El este îndreptat de conferinţa interortodoxă de laConstantinopol, din 15 noiembrie 1923, pe timpul Patriarhului Meletie al V-lea, şi e cel mai aproape de cel ceresc. În 42.000 de ani, el abia rămâne cu o ziîn urmă. Iar calendarul gregorian, pe care l-a îndreptat Papa Grigore al IX-lea în1583, prin marele filosof şi astronom Lilie, rămâne la 3.600 de ani cu o zi şi onoapte în urmă; deci el rămâne mai mult în urmă ca al nostru, din punct devedere ştiinţific. Noi după calendarul acesta ne călăuzim şi el este aprobat detoată Biserica. Dar vreau să vă spun că, începând de la anul nou, grija noastră cea mai maretrebuie să fie alta: cel mai mare lucru e să ne înnoim viaţa, să luăm aminte cufiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să

punem în locul lui o virtute, să iertăm greşalele celor ce ne-au supărat, să-iiertăm pe toţi, să începem anul nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu,să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Cădacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să -

ţi meargă tot timpul.

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta: e iadul pe faţa pământului! Iată cumştiu oamenii să mulţumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viaţă! Darvine moartea şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut,că i s-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas;dar nu-i mai dă, e rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să terogi: „Doamne, mai dă-mi un minut!”, dar nu-ţi dă, ai avut destule! Dumnezeueste prea drept, ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să

plângi, să te rogi. Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atuncivei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii. Deci să ne gândim că,trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu că n-amfăcut nimic bun şi să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat cu mila şi cuîndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi.

Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţeleşi toate vremile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumimlui Dumnezeu, ca să nu vie urgia Domnului peste noi.



Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Tăierea împrejur a Domnului -Despre creşterea copiilor

„Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus” (Luca 2, 51)

Când Apostolul vorbeşte despre însuşirile cele bune ale unei văduve, aminteşte,

mai înainte de toate, că ea trebuie să fi crescut copii (I Timotei 5, 9-10).

Însă cuvântul „creştere” el nu-l ia într-un înţeles obştesc, de jos, precum mulţiînţeleg aceasta, că adică văduva nu trebuie să fi lăsat copiii săi să moară defoame. Chiar singură, puterea firii unei mame nu ar fi îngăduit aceasta, şi deaceea nu este trebuinţă de vreo lege ca văduva să nu lase copiii săi flămânzi.

Apostolul vorbeşte aici despre creşterea întru cucernicie şi dreptate. Iarmamele care nu îşi cresc aşa copiii lor sunt mai rele decât cele ce îşi omoarăcopiii. Aceasta trebuie să se zică nu numai femeilor, ci şi bărbaţilor.

Mulţi părinţi îşi dau toată truda ce se poate gândi pentru ca să agonisească fiuluilor un cal bun, o casă frumoasă, o moşie preţioasă, dar pentru ca el sădobândească un suflet nobil şi un simţământ cucernic, nu se îngrijesc cât de

puţin. Şi tocmai aceasta duce toată lumea în neorânduială, că noi nu creştemcopiii noştri după cuviinţă şi ne îngrijim numai pentru averea lor, şi nu pentrusufletele lor.

Aceasta este cu adevărat cea mai mare nebunie. Căci fie averea cât de mare şicât de însemnată, dacă acela care are să o moştenească nu este îmbunătăţit şidrept, ea trebuie a se socoti ca şi pierdută; ba încă unui astfel de om, averea îi



este chiar spre pierzare şi îl duce încă mai sigur şi mai adânc în iad. Dimpotrivă,dacă sufletul este nobil şi îmbunătăţit, el, şi sărac fiind, va fi fericit.

De aceea, noi trebuie să ne îngrijim să nu-i facem bogaţi în aur, argint şi în alte

lucruri asemenea, ci să fie foarte bogaţi în cucernicie, în dreptate şi în fapta cea bună; să nu aibă multe trebuinţe şi să nu umble cu ardoare după bunurile şidupă plăcerile pământeşti. Trebuie să fim cu luare aminte asupra ieşirii şi intrăriilor, asupra purtării, umblării şi asupra prietenilor lor, ştiind că cine este leneşîntru aceasta nu poate nădăjdui iertarea de la Dumnezeu.

Dacă purtarea de grijă pentru mântuirea altor oameni este una dintre cele maimari datorii ale noastre, precum zice Apostolul: „Nimeni să nu caute folosulsău, ci folosul altuia” (I Corinteni 10, 24), cu cât mai mult fiecare va trebui săfie răspunzător pentru îngrijirea de mântuirea copiilor săi!

Dumnezeu va zice către fiecare tată: „Nu am dat Eu copil dintru început încasa ta? Nu te-am pus Eu pe tine învăţător, crescător, îngrijitor şi stăpân allui? Nu am pus Eu în mâinile tale toată puterea asupra lui? Când el era încă

gingaş, ţi l -am dat ţie, ca să-l formezi şi să-l orânduieşti”? Ce iertare poţinădăjdui, când tu pregeţi şi treci cu vederea creşterea lui?

Sau ce poţi tu, oare, să zici spre dezvinovăţirea ta? Poate că fiul tău este greu deînfrânat şi îndărătnic. Dar la aceasta trebuia să gândeşti de mai înainte, când el

era încă mic şi uşor se putea înfrâna; de atunci să te fi îngrijit a-l îmblânzi, a-lobişnui la datoriile lui, a-l aduce la orânduială şi a stârpi bolile sufletului său.

Când ogorul inimii lui era încă uşor de lucrat, de atunci trebuia să smulgi spinii,atunci când ei, la vârsta cea fragedă, uşor se pot smulge. Şi astfel, patimilecopilului nu s-ar fi făcut, prin lenevirea ta, mai mari şi nebiruite.

Pentru aceea, zice înţeleptul Sirah: „De ai feciori, învaţă-i şi pleacă din pruncie grumazul lor” (Sirah 7, 24). Şi Dumnezeu nu numai că îţi porunceşte aceasta,

ci mai vârtos te şi ajută El însuşi. Cum şi în ce chip? Prin aceea că zice: „ Cel ceva grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să se omoare” (Ieşirea

21, 17). Vezi tu cum îngrozeşte El pe copii şi cum îi înspăimântă; cât de mult îţiînlesneşte stăpânirea asupra lor?

Iar dacă Dumnezeu pedepseşte cu moarte îndrăzneala copiilor împotriva părinţilor, apoi cum putem să ne dezvinovăţim când am privit cu nepăsareîndrăzneala copiilor noştri împotriva lui Dumnezeu?

Dumnezeu zice fiecărui tată: „Pe fiul care te ocărăşte pe tine îl voi pedepsi cumoarte; iar tu nu voieşti nici măcar cu un cuvânt să tulburi pe cel ce calcă cu



picioarele poruncile Mele? Merită acesta iertare?”. Tu vezi cum el cuteazăîmpotriva Făcătorului său, şi nici măcar nu te superi de aceasta, nu-l ameninţi,nu-l pedepseşti, deşi ştii bine că Dumnezeu opreşte astfel de îngăduinţă.

Şi Dumnezeu face aceasta nu pentru că o astfel de jignire ar aduce vătămareCelui Preaînalt şi neatins, ci pentru ca să mântuiască pe fiul tău cel păcătos. Iarcel ce este atât de nebun şi se îndârjeşte împotriva lui Dumnezeu, acela încă şimai mult va păcătui împotriva tatălui său şi a propriei lui mântuiri sufleteşti.

Aşadar, să nu fim fără de grijă despre aceasta, ştiind că atunci când copiii păzesc cu credinţa datoriile lor către Dumnezeu, şi în celelalte lucruri ale vieţiidobândesc fericire şi cinste, fiindcă oricine cinsteşte şi stimează un omîmbunătăţit şi bine crescut, fie el oricât de sărac; pe când pe cel rău şi fără derânduială, toţi îl înjură şi îl urăsc, fie el oricât de bogat.

Insă un fiu bine crescut, nu numai de la alţii va dobândi stimă, dar şi de tine,tatăl său, va fi mai iubit, fiindcă la dragostea cea firească se adaugă încă un alttemei al iubirii, adică fapta cea bună a fiului. Afară de aceasta, un astfel de fiunu numai că îţi va fi mai drag, ci încă mult mai plăcut şi mai folositor, căci el teva cinsti şi te va sprijini la bătrâneţile tale.

Precum cei care sunt nemulţumitori către Dumnezeu nu stimează nici pe părinţiilor, tot aşa cei ce cinstesc pe Dumnezeu, arată şi părinţilor lor tot respectul. De

aceea, pentru ca tu să fii plăcut atât lui Dumnezeu, cât şi oamenilor, ca să -ţigăteşti o viaţă fericită şi să scapi de pedeapsa în viaţa viitoare, creşte pe copilultău cu toată grija.

Iar cum că cei care nu cresc copiii lor cu grijă, deşi ei altminteri ar fi buni şivrednici, totuşi se pedepsesc greu, aceasta se arată dintr -o istorie veche, pe careo voi povesti.

A fost un preot mare între iudei, anume Eli (I Regi 2, 11). Eli era vrednic şi bun,

însă avea doi feciori foarte răi, pe care nu i-a ţinut în frâu şi nu i-a domolit, saucel puţin nu făcuse aceasta cu destulă putere şi stăruinţă; căci el ar fi trebuit

să-i înfrâneze, să-i alunge din casa sa şi în tot chipul să-i pedepsească, pentruca să-i îndrepteze.

Însă el numai îi îndemna şi se mulţumea a le da sfaturi blânde, zicându-le: „Pentru ce faceţi voi asemenea lucruri, căci aud vorbe rele despre voi… ” (IRegi 2, 23). Ce zici tu, Eli? Ei au cutezat împotriva lui Dumnezeu şi tu îinumeşti „fii ai tăi”? Ei nu vor să mai recunoască pe Făcătorul lor şi tu

mărturiseşti încă înrudirea ta cu dânşii? De aceea zice Sfânta Scriptură: „Elinu a certat pe fii săi” (I Regi 3, 13). Căci, când cineva îndeamnă simplu,



aceasta nu este certare, ci trebuie a folosi un mijloc aspru şi tare, precum cereboala.

Aşadar, nu este de ajuns numai a spune copiilor greşelile şi a-i sfătui, ci trebuie

a-i şi înfricoşa, spre a dezrădăcina obiceiurile cele rele de la început. Însătocmai prin aceea, că Eli, deşi îndemna pe fii săi, însă nu cu destulă stăruinţă , precum ar fi trebuit, prin aceea, zic, i-a dat în mâinile vrăjmaşilor. Ei au căzutîntr-o bătălie contra filistenilor, şi fiindcă el n-a putut suferi vestea aceasta, acăzut de pe scaunul său, şi-a frânt grumazul şi a murit.

Vezi că am avut dreptate când am zis că părinţii care nu-şi cresc copiii şi nu-iţin întru cucernicie sunt adevăraţi ucigaşi ai copiilor lor? Aşa a fost şi Eli,ucigaşul fiilor săi. Adică, măcar că vrăjmaşii au omorât pe fiii lui, totuşi, el afost vinovat de moartea lor, căci prin lenevirea sa în creşterea lor, el le-a răpitajutorul lui Dumnezeu şi, prin aceasta, i-a dat fără pază şi fără apărare ucigaşilorlor. Dar el a omorât nu numai pe fiii săi, ci şi pe sine însuşi.

Aceeaşi soartă o au încă şi acum mulţi părinţi. Fiindcă ei nu voiesc să fie aspri,nu voiesc să-i înfrâneze şi să-i tulbure pe copiii lor cei fără de rânduială şi

păcătoşi, ei adeseori sunt siliţi a privi cum aceştia, pentru nelegiuiri, sunt prinşi,târâţi înaintea scaunului judecăţii, aruncaţi în temniţă, sau chiar şi omorâţi.

Căci dacă tu nu-i pedepseşti, nu-i îndreptezi, atunci va urma pentru dânşii

judecata după legile comune şi se vor pedepsi public. La această nenorocire seadaugă şi ruşinea, căci toţi arată cu degetul pe tatăl al cărui fiu a luat unasemenea sfârşit, şi îi fac imposibilă orice ieşire din casă. Căci cu ce ochi poateel să se uite la cei cu care se întâlneşte, după ce fiul lui a adus asupră -i o astfelde ruşine, o astfel de nenorocire?

De aceea, vă poftesc şi vă rog, aveţi grijă de copiii voştri, şi anume de mântuireasufletului lor. Tu, tatăl casei, eşti un dascăl pentru toată casa ta, şi Dumnezeuneîncetat trimite la tine la şcoală pe femeia ta şi pe copiii tăi.

Pentru femei Apostolul Pavel grăieşte: „… de voieşte să înveţe ceva, să întrebeacasă pe bărbaţii lor” (I Corinteni 14, 35), iar pentru copii: „… creşteţi -i întruînvăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).

Gândeşte că tu ai în casa ta nişte statui de aur, adică copiii tăi, de aceeaorânduieşte-i, cercetează-i în toate zilele cu luare aminte, împodobeşte şifor mează sufletul lor în tot chipul. Urmează lui Iov celui cucernic, care, deteamă ca nu cumva fiii lui să fi păcătuit cu ceva în inimile lor, aducea jertfă

pentru dânşii şi era cu multă luare aminte pentru ei.



Urmează încă şi exemplul patriarhului Avraam. Şi el se îngrijea nu ca să lasefiului său bani şi comori, ci se uita la împlinirea Legii lui Dumnezeu, ca săinsufle urmaşilor săi din toate puterile împlinirea acesteia. Martor pentru aceastăfaptă bună a sa este însuşi Dumnezeu, când zice: „Ştiu că va porunci fiilor şi

urmaşilor săi, ca să păzească căile Domnului şi să facă dreptate” (Facerea18, 19).

Iar David, când era să moară, a chemat pe fiul său, şi în loc de avere i -a lăsat osfătuire pe care el adesea o repeta, adică: „Dacă tu, fiul meu, vei trăi după

Legea cea dumnezeiască, nu te va întâmpina nici o nenorocire, ci toate îţi vormerge cu folos şi te vei îndulci de mare apărare şi linişte. Iar dacă vei pierde

sprijinul lui Dumnezeu, nu- ţi va putea folosi împărăţia şi toată puterea lumii”(I I I Regi, cap. 2). Acestea şi altele asemenea i-a vorbit el, deşi nu cu acestecuvinte.

Deci şi noi, atât în viaţă, cât şi la moarte, acestea să vorbim copiilor noştri şi să-iconvingem că/frica lui Dumnezeu este averea cea mai mare, moştenirea cea maisigură şi comoara cea mai nepieritoare. Să nu ne zbuciumăm a le lăsa comoritrecătoare, ci cucernicia, care este o avere netrecătoare şi trainică.

Unde lipseşte cucernicia, acolo şi averea ce o are cineva se prăpădeşte în primejdii şi în ruşine. Unde este cucernicia, acolo se vor dobândi şi averile, pecare cineva încă nu le are. Dacă tu vei creşte pe fiul tău în fapta cea bună, şi alţii

vor creşte tot aşa pe fiii lor, atunci se va forma un lanţ, un şir de bună purtare,care va cuprinde la urmă pe toţi; un şir care începe de la tine şi care, pentrucreşterea cea bună a copiilor, îţi va aduce roade slăvite.

Un copil are trebuinţă de asprime, de supraveghere şi de frică. Aceasta însă eunu o zic pentru ca voi să vă purtaţi neprieteneşte cu copiii, ci pentru ca să fiţimult stimaţi de către dânşii. Dacă şi femeia trebuie să stimeze pe bărbatul său şisă se teamă de dânsul, cu cât mai mult copiii trebuie să se teamă de tatăl lor!

Nu-mi răspunde mie că tinereţea nu se poate domoli.

Căci dacă Pavel cere o astfel de îngrijire de la o văduvă, cu cât mai mult o vacere de la un bărbat? Dacă însă nu ar fi cu putinţă, desigur, el nu ar firecomandat-o. Toată răutatea copiilor se reazemă pe lenea noastră, căci noi de laînceput, din vârsta cea fragedă, nu i-am ţinut în cucernicie şi în frica Domnului.

Noi ne îngrijim ca ei să capete cultură lumească, să înveţe lucruri şi afacerilumeşti, cheltuim bani pentru acestea, rugăm pentru dânşii pe prietenii noştri şinu lăsăm nici o cale neîncercată, dar nu ne îngrijim nicidecum ca ei să fie cutrecere la Împăratul îngerilor.



Noi totdeauna le îngăduim a vizita teatrele, dar nu-i silim să se ducă la biserică.Şi dacă copilul vine aici de vreo două ori, stă fără nici un folos şi câştig. Insă nu trebuie să fie aşa, ci precum atunci când îi trimitem la şcoală, le cerem socotealăde ceea ce au învăţat, tot aşa trebuie să fie şi când îi trimitem la Biserică, sau

mai vârtos când îi ducem noi înşine.

Trebuie, după aceea, a-i întreba ce au auzit sau ce au învăţat aici. Dacă procedăm astfel, îndreptarea copiilor ne va fi un lucru foarte uşor şiîndemânatic. Dacă ei, acasă, totdeauna ne aud vorbind de faptele cele bune şi îiînvăţăm datoriile lor, dacă cele ce aud în biserică se unesc cu cele auzite acasă,atunci ei, în curând, ne vor arăta roadele cele slăvite ale acestei nobile seminţii.

Dar noi nu facem nimic din toate acestea; datoriile, care sunt cele mai neapărate,noi le privim ca lucruri lăturalnice, şi dacă cineva ne îndeamnă la ele, noi râdemde dânsul. De aceea, toate merg pe dos, şi de acolo vine că cei ce nu au fostcrescuţi de părinţii lor, trebuie să fie certaţi de legile civile.

Dar nu simţi tu ruşine şi nu roşeşti când vezi că judecătorul pedepseşte pe fiultău şi îl îndreaptă, şi că el are trebuinţă de certare străină, deşi atâta vreme a fostlângă tine? Nu te ascunzi, nu te acoperi de ruşine? Spune-mi, mai poţi tu purtanumele de tată, când tu ai fost un vânzător al fiului tău şi nu i -ai dat pazatrebuincioasă, ci l-ai lăsat să se piardă prin tot felul de răutate?

Când vezi un om rău că îţi bate copilul, te superi, te mânii, te aprinzi şi năvăleştiasupra făptaşului. Iar când vezi pe satana în toate zilele rănind şi bătând pecopilul tău, şi duhurile rele amăgindu-l la păcat, te uiţi cu nepăsare şi,dormitând, nu te superi şi nu cauţi să mântuieşti copilul tău. Şi aceasta ar fi decea mai mare trebuinţă, căci păcatul este cel mai rău dintre duhurile rele, şi celce trăieşte în păcat nu poate să se mântuiască.

Aşadar, pe un fiu păcătos nu trebuie numai a-l plânge, ci încă a-l şi pedepsi şi a-l certa, a-l opri şi a-l ţine în frică, a căuta ca prin tot felul de leacuri să-l vindeci

de boala lui cea sufletească. Tu trebuie să urmezi văduvei, despre care zicePavel: „a crescut feciori”.

Căci marele Apostol nu îndreaptă îndemnarea sa numai spre văduve, ci spre toţi.El sfătuieşte pe toţi oamenii, când zice: „Creşteţi pe copii întru învăţătura şicertarea Domnului” (Efeseni 6, 4). Iar aceasta este cea dintâi şi mai mare averecu care părinţii pot împodobi un copil. Amin.

din “Predici la duminici şi sărbători



Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Anul nou

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când,atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face

fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinulstârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte.Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul;acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată;acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, careeste de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca

trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nicimăgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogatfără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi

pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci totanul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoareacare se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, niciîntru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi aleadevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toatezilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea



bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea esteîntunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vr eun folos de la Anul nou, mulţumeşte acum când atrecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta,numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărulanilor se împlineşte, eu am şi săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am

făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecataeste înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”. Acestea le cumpăneşte înziua Anului nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la celeviitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-

au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37). Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreocurgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o

prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nicicheltuială şi nici avere, ci numai singură fapta cea bună.

Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toatecomorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.

Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor,feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniilecele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de

bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cufăclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebuniecopilărească.Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşticetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci

aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze luminavoastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să

proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţiva face mare câştig.

Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna luiHristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întrucinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, orialtceva de fac eţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10,

31).



Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu” ? Cheamă un sărac, primeşte printr -însul pe Însuşi Hristos lamasa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.

Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toatecelelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastrăacasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le

facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eştiîntru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava luiDumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi

prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nuieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava luiDumnezeu.

Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu,apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se

poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”. Voi,adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi

pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnicişi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni

jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un omfericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte.

Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojană este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să numai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.

Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o hainăluxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceeael este nenorocit şi în treaptăa cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voinimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul,

haina, care nu fac parte din el. Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios,decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră,iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel careîntru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?

Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea bună a inimii, în bogăţia faptelor bune şi în

fericita încredere în Dumnezeu.

Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin preţuit şi nebăgat în seamă, caretrăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar



lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şidreaptă.

Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este

cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţa a vieţii, fapta cea bună; elstăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-lvatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi

bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primimare plată pentru laudă şi pentru dojană, căci pe amândouă le faci întru slava luiDumnezeu.

Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori nesupărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentruDumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţicu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte desufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă,

pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iardacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă -l şi tu îl veiierta întru slava lui Dumnezeu.

Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contră, atât cu cei cunoscuţi, cât şicu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem

judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-

au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu!De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!

Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nucăutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi carene părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni caretotdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre,

pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; cândcădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră deDumnezeu.

Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe unom destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieştesă te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncitHristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi -laruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii

pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-ismulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.



Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentruDumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva săfacă acestea pentru Dumnezeu?

Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, desprelucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şiiad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit odregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şis-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu amoştenit, pe când el socoteşti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi alteleasemenea.

Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbimdespre ele. Mai vârtos să avem în vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce placelui Dumnezeu.

Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăznealăsau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cunobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.

Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nunumai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a neîntrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.

Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi teîntristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă,după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce

pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).

De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte luiDumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe frateletău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.

Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristeazăcând altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage

pedeapsa lui Dumnezeu?

Tre buie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava luiDumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât celobişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm

săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.



Însă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate.Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoarăşi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită,aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele

Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţispre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).

Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm saudojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava luiDumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem,nici să grăim.

Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic,ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră,ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, casă dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii

pământeşti.

Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Însă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl,împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şiînchinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.

din “Predici la duminici şi sărbători” Sfântul Ioan Gură de Aur, Editura Bunavestire – Bacău



Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură - Anul nou.Tăierea-împrejur a Domnului

[Col. 2,8-12; Lc. 2,20-21,40-52].

Întrucât Anul nou este începutul zilelor anului, se cuvine ca în această zi săadunăm în suflet cugetări, simţiri şi stări sufleteşti care ar putea să îndrepteze, închip vrednic de numele de creştin, toate lucrările săvârşite de el în răstimpulacestui an.

Să ne gândim puţin şi vom afla ce înseamnă Anul nou în viaţa duhovnicească. În viaţa duhovnicească, An nou este atunci când oarecine dintre cei ce trăiesc

în nepăsare începe să aibă râvnă pentru a se mântui şi a plăcea lui Dumnezeu, căci atunci când el se hotărăşte la aceasta, pe dinlăuntrul şi pedinafara lui toate se reclădesc pe temeiuri noi - cele vechi trec şi se fac toatenoi.

Dacă ai această stare, înnoieşte-o; iar dacă n-o ai, dobândeşte-o - şi va fi la tineAnul nou.

Se mai apropie şi cinstita prăznuire a Tăierii-împrejur a Domnului şi a pomenirii

Sfântului Vasile cel Mare.

Miezul prefacerii amintite stă în aceea că omul începe din această clipă sătrăiască numai pentru Dumnezeu spre mântuirea sa, în vreme ce mai înaintetrăia doar pentru sine, gătindu-şi pierzarea. Acum, el leapădă deprinderile vechi,toate plăcerile sale şi toate lucrurile în care află desfătare; taie patimile şiaplecarea spre pofte şi îşi însuşeşte faptele asprei lepădări de sine, iar această

preschimbare este întocmai ceea ce trebuie să fie, potrivit Apostolului, tăierea-împrejur a inimii - de care pomeneşte şi la care ne îndatorează prăznuirea Tăierii

împrejur a Domnului şi a cărei pildă ne-o înfăţişează prin sine însuşi SfântulVasile cel Mare.



Astfel, toate lucrurile care se îmbulzesc în conştiinţa noastră de Anul Nou seînmănunchează într -unul singur: înnoirea noastră lăuntrică prin tăierea-împrejur a inimii.

Dacă, prin bunăvoinţa Domnului, cineva se va pregăti de Anul nou într -acestchip, adică dacă nu va cugeta doar acestea, ci le va şi împlini cu lucrul, acela va prăznui Anul nou în cel mai desăvârşit chip creştinesc şi se va pregăti să petreacă creştineşte întregul an. De următorul An nou, el va trebui doar săreînnoiască şi să reîmprospăteze ceea ce a primit acum.



Sfântul Teofan Zăvorâtul – Cuvânt la Anul nou (I) - Cugetări despre vremeşi veşnicie

Domnul, Care poartă cu puterea Sa lumea, ne poartă şi pe noi. In clipa de acum,Dumnezeu ne ţine în dreapta Sa deasupra prăpastiei nimicului. Să ne păzim,deci, întru curăţie. Viitorul nostru este în mâinile lui Dumnezeu.

Iată că în şiragul anilor care au trecut se adaugă un an nou pentru a trece ca toţiceilalţi. Necontenit se adaugă zi la zi, lună la lună şi an la an, şi înmulţireavremii scurtează vremea. Necurmat şi grabnic curge râul vremii şi se îndreaptăspre acel prag dincolo de care vreme nu va mai fi. Insă nici noi nu stăm pemalul acestui râu pentru a fi numai privitori dinafară ai curgerii lui. Nu; însă peel sau împreună cu el şi în el suntem traşi şi noi, pe aceeaşi cale a prefacerilorvremelnice, către sfârşitul nostru. De aceea, cugetarea la vreme nu ni-i străină;ea priveşte o trăsătură foarte însemnată din viaţa noastră vremelnică, şi dacă înorice vreme ne poate interesa, cu atât mai inevitabil trebuie să ne interesezeacum, când ne adunăm în biserici tocmai ca să ne rugăm Atotţiitorului pentru

sfinţirea şi binecuvântarea anului celui nou.

Trăind în vreme, ştim multe despre vreme: ştim că vremea este degra bcurgătoare, că ea trebuie preţuită, că vremea pierdută nu se mai întoarce, căscurt este răstimpul vremii ce ne-a fost dată, iar ceea ce trebuie săvârşit de-alungul lui are preţ veşnic, că vremea este numai pentru o vreme şi cu vremeatotul trebuie să lase locul său veşniciei.

Dar ce este, în sine, vremelnicul? Cum are loc ceea ce este în vreme?

Necontenite schimbări se fac înaintea ochilor noştri, şi din gura noastră seaude tot timpul: „acum", „ieri", „mâine"; însă cum stă ceea ce este acum sau



în ceasul acesta? Unde s-a dus ceea ce a fost ieri sau acum un ceas? De undeva veni ceea ce va fi mâine sau peste un ceas?

Să nu credeţi, evlavioşi ascultători, că întrebările acestea sunt stârnite de duhul

iscodirii deşarte! Nu! Ele ne duc la adevăruri de mare însemnătate - la adevăruricare trebuie să ne călăuzească în folosirea vremii ce ne-a fost dată şi să necârmuiască întreaga viaţă. Ca atare, socot că prin hotărârea de a răspunde pescurt în acest cuvânt la întrebările cu pricina nu mă voi abate de la scopul pecare cuvintele se cuvine să-1 urmărească în locul acesta sfânt. Aşadar

1. Cum stă ceea ce este acum sau în ceasul acesta?

Ne-am obişnuit să ne I lărgim fiinţarea pe întinderea timpului deopotrivă cufiinţarea întregii lumi, ne vedem pe noi înşine şi vedem toate celelalte lucrurideparte în trecut şi ne tindem privirea departe în viitor. Şi totuşi, fiinţareanoastră este de fapt o singură clipă, ca o fâşie subţire de lumină în mijocului

beznei groase a nopţii. Şi sub noi nu este nici un sprijin. Cu toate acestea, stăm,la fel ca întreaga lume, vădim o anumită statornicie, o anumită tărie. Şi atunci,cine ne ţine deasupra hăului acesta al nefiinţării? Cine nu lasă nimicul ce neînconjoară să ne înghită? Cine, luându-i trecutului realitatea, păstrează

fiinţarea pentru prezent şi, aducând -o în viitor, care nu este încă, o aduceexistentă?

Răspunsul este pe buzele fiecăruia: Cela ce ne-a făcut, în Care e izvorul a toată fiinţarea, Cela ce ţine şi viază toate. Aşadar, fraţilor, credem că nimic nu poatefi, nici o singură clipă, fără să lucreze în el atotputernica putere dumnezeiască;dar să nu uităm a adăuga că asta priveşte nu numai toată lumea aceasta mare, cişi oricare lucru, pe oricare dintre noi. Rostind cuvântul „Atotţiito -rul", unii s-audeprins a crede că El ţine doar lumea, iar noi suntem ţinuţi deja de lume. Nu.Lumea nu ne va ajuta: ea însăşi nu are în sine statornicie, ci este ca o picătură deapă pe marginea unei găleţi (Is. 40, 15) sau ca plecarea cumpenei (Inţ. Sol. 11,22). Degeaba cugetă mulţi înalt despre lume şi despre legile ei, despre natură şi

forţele ei, de parcă în ele ar fi ceva de neatins, de netăgăduit, de nezdruncinat, şisub forma ştiinţei îşi inventează o închinare la idoli mai pierzătoare decâtmitologia, închinarea la idoli a grecilor din vechime. Nu, fraţilor, nu legile şi

forţele naturale ţin viaţa fiecăruia dintre noi, ci puterea lui Dumnezeu, carelucrează în noi. Domnul, Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, tot cucuvântul puterii Sale îl ţine pe fiecare di n noi.

Să întărim, deci, gândul acesta în mintea noastră şi să-1 întipărim în inimanoastră. Deasupra prăpastiei nimicului ne ţine atotlucrătoarea putere

dumnezeiască - iar noi trăim, ne mişcăm şi suntem. Lua-va duhul Său,îndepărta-va mâna Sa, şi noi vom pieri, şi nu ne vom mai pomeni între cei vii.



Dar dacă Domnul ne ţine, înseamnă că Se şi atinge de noi. Nu numai ne priveşteîn chip gândit; nu, Se şi atinge de noi ca mâna de altă mână sau ca văzduhul detrup.

Mângâietor şi înfricoşător lucru! Mângâietor este a pipăi că de nimeni dintrenoi nu este departe Atotbunul Părinte şi Proniator, Cela ce pururea este gatasă ia aminte la cererile şi la rugăciunile noastre, Care voieşte şi Care poate săajute.

Î nfricoşător este a simţi o asemenea apropiere a Celui curat faţă de celnecurat, a Celui bun faţă de cel rău, a Celui darnic faţă de cel zgârcit, a Celuiblând faţă de cel trufaş, a Judecătorului faţă de păcătos.

Oare oamenii nu fug în fel şi chip de aducerea-aminte de Dumnezeu şi deapropierea Lui faţă de noi tocmai pentru că gândul apropierii Lui nu se împacăcu necurăţia inimii? însă această apropiere este un fapt, şi uitarea noastrăvicleană nu va înlătura realitatea.

Da, Dumnezeul nostru este foc ce mistuie tot ce e necurat şi păcătos. Şiîntotdeauna este aproape, şi nu avem unde fugi de El. Mustrarea deconştiinţă, care ne chinuie pentru păcat, este atingerea AtotsfântuluiDumnezeu de noi, este cuvântul Lui: „încetează şi pocăieşte-te!" Şi nu avemunde ne ascunde pentru a nu mai auzi glasul acesta. Scăparea este unasingură: pocăinţa. Şi nu va fi pace, până ce nu va fi pocăinţă. Aşadar,

Dumnezeu, Care ne ţine, Se atinge de noi: „Ori fii curat, ori pocăieşte-te! "

Iată lecţia prezentului!

2. Întorcându-ne spre trecut, întrebăm: unde s-a dus trecutul nostru? Unde esteceea ce a fost acum un an, acum o zi, acum un ceas? Pare că a fost înghiţit decătre nimic. Ceea ce a fost nu mai e de acum: nu mai sunt faptele şi cuvintelenoastre, nu mai sunt necazurile şi bucuriile, nu mai este nimic din ceea ce era în

sufletul nostru şi în inima noastră. Nici noi înşine nu mai suntem acolo. Aşa s-ar părea că stau lucrurile. Şi cum s-ar mai bucura unii dacă multe dintre cele careau fost simţite, iubite, cugetate şi împlinite ar pieri pentru totdeauna şi nu s -armai pomeni!

Dar nu, nimic nu piere, nimic nu se preface în nimic: nici gândul, nicicuvântul, nici pofta şi nici fapta, la fel cum nu se pierde nimic din sevele care,

părticică cu părticică, formează arborele. Chiar dacă unele sunt uitate, au fugit din aducerea-aminte, dar ele tot rămân, sunt întregi, n-au pierit, se

păstrează.



Viaţa noastră seamănă cu un ghem. Firele se înfăşoară strat după strat şiformează ghemul: se vede doar stratul de deasupra, dar toate celelalte sunt şi eleîntregi, numai că sunt ascunse. Aşa e şi în noi: fapte se adaugă la fapte, gândurila gânduri, simţăminte la simţăminte, şi ne formează pe noi înşine, formează

sufletul nostru în felul cum este el acum. Ne amintim numai de lucrurile care s-au petrecut nu de multă vreme şi de cele pe care nu le mai putem de acumascunde - însă nici celelalte nu au pierit, ci sunt, numai că s-au ascunsînlăuntrul inimii şi al conştiinţei. Desfăşuraţi ghemul, şi veţi vedea firele toate,aşa cum au fost ele înfăşurate. Astfel, va fi o vreme când tot ce este ascunsînlăuntrul nostru se va descoperi, va ieşi la iveală şi va fi vădit nouă şi tuturor.

Ştiţi despre ce vreme este vorba! Ce bucurie va fi pentru cei în care nu esteadunat nimic afară de lucruri curate şi plăcute lui Dumnezeu! Aceştia se vorveseli cum se veseleşte cel care a găsit ascunsă în ţarina sa comoară sau ca

bogatul când întinde în faţa tuturor lucrurile de preţ pe care până atunci le ţineaascunse în vistieriile sale. Unii însă nici nu vor vrea să se uite la multe din celecare se vor descoperi atunci din ei - să se uite nu vor vrea, dar se vor uita şi se vor chinui, vor vedea lucrurile acelea şi alţii - Dumnezeu, îngerii, sfinţii, iarasta va spori sfâşierea şi chinul lori. Vor vrea să-şi abată privirea de la eiînşişi, şi nu vor putea s-o facă, vor vrea să fugă şi să se ascundă - dar unde vei

fugi şi unde te vei ascunde de tine însuţi? Vor striga: „Munţi, cădeţi peste mineşi acoperiţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron!" - însă nici munţii nu vor cădea şinu-i vor acoperi!

Şi atunci, ce să facem? Să nu îngăduim în noi nimic necurat şi nimic păcătos,să punem măsură ochilor, gurii, mâinilor şi picioarelor, precum şi celor cerăspund lor în suflet - gândurilor, simţămintelor şi dorinţelor - , aşa încâtvistieria fiinţei noastre (a inimii şi a conştiinţei), care din ele se alcătuieşte, să

fie totdeauna curat ă, luminoasă şi plăcută lui Dumnezeu, spre bucurianoastră în ziua aceea.

Pentru că, de vreme ce nici o lucrare a noastră nu se pierde, de vreme ce orice

gând, orice simţământ, orice cuvânt şi faptă, orice privire, dacă totul, până lamişcarea cea mai măruntă, îşi lasă în noi urma, rămâne în noi şi se va înfăţişaîmpreună cu noi la judecata cea de ob-ste spre îndreptăţirea sau osândireanoastră, atunci judecaţi singuri: este oare înţelept să îngăduim înlăuntrul nostruceva ce atunci vom vrea să smulgem de acolo, dar va fi prea târziu? Cine îşitoarnă otravă în vine cu mâna sa ori cine îşi adună singur pe cap jăratic? Să neamintim că viaţa noastră nu e o glumă şi că nu trebuie să glumim cu nimic înviaţă, pentru că totul are în ea preţul său veşnic.

Dar ce să facem cu răul pe care l-am îngăduit deja? Dacă din uşurătate, dinnepăsare, din pornire şi patimă am îngăduit deja ceva rău în viaţa noastră, să ne



îngrijim din timp de preîntâmpinarea acelei restrişti ultime în care răul acela neva băga în ceasul când se vor descoperi toate faptele noastre. Ceea ce s-a făcut,s-a făcut deja, şi ceea ce s-a făcut rău, rău va şi rămâne pentru totdeauna,nemaifiind cu putinţă să facem lucrul acela bine. Există doar un mijloc pentru

a şterge lucrul rău, şi încă în aşa fel că el nu se va mai pomeni nicidecumîntre lucrurile omeneşti. Mijlocul acesta e pocăinţa. Doar ea şterge păcatele,şi acestea nu se vor mai pomeni. Să ne spălăm cu lacrimi de pocăinţă, şi curaţivom fi, şi curaţi ne vom înfăţişa la judecata lui Dumnezeu! Aşadar nimic dincele ce trec nu piere, ci rămâne în noi pentru totdeauna: de aceea, ori nuîngădui nimic necurat în tine, ori, dacă deja ai îngăduit, îngrijeşte-te să ştergilucrul acela prin pocăinţă.

Iată lecţia trecutului.

3. Întorcându-ne, în cele din urmă, spre viitor, punem întrebarea: ce va fi cu noide acum înainte? Ce ne aşteaptă în viitor? Întrebare cât se poate deinteresantă... La ea nu ne poate răspunde însă nici o minte zidită. Noi putemspune ce va ieşi dintr -o sămânţă sau din alta, dar nu putem să spunem ce se vaîntâmpla cu un om sau altul, cu toate că şi viitorul acestuia se descoperă chiardin el, din ceea ce este el acum, ca dintr-o sămânţă. Nu putem să spunem, pentrucă în alcătuirea sorţii sale intră, pe de o parte, propria lui libertate, care nu poatefi supusă calculului exact, iar pe de alta - lucrările Purtării de grijă dumnezeieşti,care e atotliberă şi neatârnată, deşi întotdeauna drept judecătoare şi atotbună. Ca

atare, aproape neîncetat vedem întorsături de neînţeles şi în destinele, şi încaracterele oamenilor: cel bun cade, cel rău se scoală; bogatul sărăceşte, săraculse îmbogăţeşte; cel faimos intră în anonimat, anonimul se ridică în glorie - şitoate acestea pe căi necunoscute nouă, aşa încât nimeni nu poate să ghiceascăce-i pregăteşte viitorul.

Toată mângâierea şi liniştea noastră este în Dumnezeu, în aceea că Dumnezeul nostru este dragoste nesfârşită, este Dumnezeul nostru, iar noisuntem copiii Lui, şi El ne vrea numai binele, şi nu numai că ni -1 vrea, ci

toate le rânduieşte cu scopul ca noi să gustăm din acest bine şi aduce laîmplinire aceste rânduieli ale purtării Sale de grijă. El ne cuprinde cu grija

Sa, ne caută cu facerile Sale de bine, ne umple cu prisosinţă de tot binele.

Mama îşi poate uita copilul, dar Domnul pe noi nu ne va uita. Oare nu esteîndeajuns că ştim aceasta? Oare nu este lucru desluşit pentru ochiul credinţei căceea ce va fi cu noi, ieşind din mâina Domnului, va fi spre binele nostru? Chiardacă nu ştim limpede ce va fi cu noi de acum înainte, totuşi, una şi bună ştiind, şi anume că va fi cu noi ceea ce va vrea Dumnezeu, avem încredinţare că va fi

cu noi numai bine.



Şi oare nu este mai bine ca în locul oricărei dorinţe de a ne afla limpede viitorulsă dorim un singur lucru, şi anume să fie cu noi ce vrea Dumnezeu, şi să nerugăm pentru un singur lucru: „Fie voia Ta, Doamne, asupra noastră!"? Iată ceamai de nădejde lumină călăuzitoare în întunericul viitorului, frâu pentru

dorinţele noastre tulburi, pentru fricile noastre deşarte şi pentru nenădăjduireacea lipsită de bucurie! Cel ce s-a prins de această ancoră a nădejdii nu se vateme de iad nici în mijlocul umbrei morţii, ci fără teamă va întâmpina oricenecaz, crezând că acesta ne vine nouă de la iubirea lui Dumnezeu spre curăţireanoastră, ca o treaptă de foc către desăvârşirea vieţii creştine. Se poate spune căviaţa celui ce s-a încredinţat voii lui Dumnezeu curge fără de rătăcire. Domnul îlia de mână, ca să zic aşa, şi îl duce la menirea lui, liniştindu-1 cu dragostea Sa.

Oare de cele mai multe ori nu ne ajung necazurile tocmai pentru că n-avemîndeajuns această încredinţare în voia lui Dumnezeu, pentru că în pofida voiidumnezeieşti băgăm în rânduirea sorţii noastre propria samavolnicie şi neapucăm să acţionăm atunci când ar trebui să ÎI lăsăm pe Dumnezeu sărânduiască toate aşa cum trebuie? Ne repezim când ar trebui să aşteptăm sautărăgănăm când ar trebui să acţionăm, din uşurătate facem greşeli şi cu intenţii

proaste în viaţă alegem o cale nepotrivită. Ce-i drept, adâncul bunătăţii luiDumnezeu este foarte mult, şi El binevoieşte adesea să ne îndrepte cu bunătategreşelile, însă uneori facem câte un pas ce nu mai poate fi îndreptat decât cudureroase întorsături - iar atunci gata şi necazul! Dar cine-i vinovat?

Pe de altă parte, de ce ne cercetează necazurile? Din pricina păcatelor noastre.Aşadar să lăsăm păcatul, şi atunci nu vor mai fi necazurile şi nevoile, ce sunt

pedeapsă pentru el. Da, fraţilor! Regele Iezechia era pe patul de moarte. A venit prorocul şi în numele lui Dumnezeu i-a vestit hotărârea că va muri. Iezechiaînsă, întorcându-se către perete, s-a rugat cu lacrimi, şi Dumnezeu a schimbathotărârea Sa. Ninivei i se prevestise căderea, însă norodul a făcut pocăinţă în sacşi cenuşă, şi s-a schimbat hotărârea dumnezeiască.

Vedeţi câtă putere are întoarcerea prin pocăinţă spre Dumnezeu? O vedeţi pe

această îndreptătoare a căii vieţii noastre, care pe cele strâmbe le preface îndrepte şi pe cele colţuroase în netede? Vedeţi această apă, care stinge focul

judecăţilor mâniei dumnezieşti?

Căci dacă vine gândul: „Nu cumva mânia lui Dumnezeu a hotărât ceva asupramea şi a sorţii mele?", să suspinăm şi să cădem la Dânsul cu pocăinţă, şi furtunava trece. Sau mai bine... întrucât nu ştim judecăţile lui Dumiiezeu, neîncetat să

plângem, să suspinăm şi să ne pocăim pentru păcatele noastre, şi prin aceastavom îndepărta toate amărăciunile cu putinţă. Să nu credeţi că pricinile văzute

sunt întotdeauna adevăratele pricini ale ceea ce se întâmplă cu noi şi împrejurulnostru. Nu. Totul e cârmuit de nevăzutele porunci ale lui Dumnezeu şi poruncile



acestea răspund nemijlocit mişcărilor inimilor omeneşti. Nu ne pocăim? Ne va pedepsi. Ne vom pocăi? Ne va milui. Aici se află cheia pentru lămurireaîntorsăturilor şi schimbărilor vieţii, şi nu numai vieţii noastre particular e!

Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu n-o va urgisi. Aşadar tot viitorul în

mâinile Lui este - drept aceea, fie umblă fără de prihană întru voia Lui,dăruindu-te Lui, fie grăbeşte să abaţi prin pocăinţă ameninţătoarea hotărârea judecăţilor Lui.

Iată, deci, şi lecţia viitorului.

Iar acum, să repetăm pe scurt toată învăţătura cu care ne îmbie vremea! în clipade acum, Dumnezeu ne ţine în dreapta Sa deasupra prăpastiei nefiinţă-rii şi Seatinge de noi cu puterea Sa: deci fie să ne păzim întru curăţie, după cum El estecurat, fie să ne curăţim prin pocăinţă, dacă am îngăduit deja ceva necurat.

Devenind trecut, nimic din ce am făcut nu piere, ci rămâne în fiinţa noastră şiîmpreună cu noi, şi la vremea judecăţii se va înfăţişă chiar în noi, spreîndreptăţ ire sau osândire. Deci să ne îngrijim a nu îngădui înlăuntrul nostrunimic din ce-i necurat, nimic din ceea ce în ceasul judecăţii ne va putea băga lao strâmtoare de unde nu vom mai putea ieşi, sau, dacă am îngăduit deja vreunlucru vrednic de mustrare, să ne grăbim a-1 şterge prin pocăinţă.

Viitorul nostru este tot în mâinile lui Dumnezeu; aşadar, neabătut umblând întru

poruncile Lui, să ne încredinţăm pe de-a-ntregul călăuzirii Lui părinteşti, iar pentru a preîntâmpina cercetările Lui cele pedepsitoare să apucăm înaintea feţeiLui prin mărturisirea păcatelor şi prin pocăinţa nefaţarnică pentru ele. Aşadar,din toate părţile o singură lecţie - lecţia curăţiei şi a pocăinţei.

Şi ce altă învăţătură ar fi de aşteptat de la vreme, din moment ce scopul vrem iiînşişi e pocăinţa? Noi am fost zidiţi pentru viaţa în Rai, dar am păcătuit şi amfost izgoniţi pe acest pământ al necazurilor. De ce? Ca să facem pocăinţă. Viaţanoastră pe pământ e o epitimie - iar cel aflat sub epitimie ce e firesc să facă? Să

se tânguie, să se întristeze şi să plângă pentru păcatele sale. Amin!



Sfântul Teofan Zăvorâtul – Cuvânt la Anul nou (II)

Ce e aceea „înnoire"? Când vor fi cerul nou şi pământul nou, pe care leaşteptăm? Lămurirea cuvintelor apostolului, cum că de este cineva întru Hristos,făptură noua este.

An nou, fericire nouă", ne felicităm acum între noi. A cercetat însă cineva în cefel este an nou anul care vine, şi de unde vine în el noutatea asta? Cu ce sedeosebeşte ziua de acum faţă de cea de ieri sau faţă de prima zi a anului ce -atrecut? Şi de acum înainte nu va fi oare aceeaşi perindare pe rând a zilelor şi anopţilor, acelaşi crug al lunilor şi al anotimpurilor ca înainte? Oare lucrurile vorîncepe să se petreacă într -un fel nou? Dar înţeleptul Solomon tăgăduieşte lucrulacesta, grăind: Ce este c e a fost? Ceea ce va să fie. Şi ce este ce s-a făcut?

Aceea ce se va face, şi nimic nu este nou sub soare. Dacă este vreun lucrudespre care să se spună: „iată, acesta este nou", iată că el a fost în veacuriledinaintea noastră (Eccl. 1, 9-10).

Şi atunci, felicitările noastre sunt lipsite de noimă?! Nu se poate ca un obicei decare toţi se împărtăşesc şi care este consacrat prin vechimea sa să nu aibă noimă,şi încă una adâncă. După cum nu supunem îndoielii sinceritatea urărilor, nu le

putem nici da în vileag cum că ar fi prisositoare sau lipsite de obiect. Trebuie săfie aici ceva cu adevărat nou, în care, cu toată vechimea ce ne înconjoară,sufletul crede, pe care este gata să îl caute cu convingere şi a cărui apariţie estegata să o primească în tot ce pare nou din vreun punct de vedere. Care să fielucrul acesta?

Va fi cer nou şi pământ nou, zice Domnul. Ca atare, noi, toţi credincioşii,aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou (II Petr. 3, 13).



Iată cea dintâi noutate adevărată! Ea se va descoperi în toată slava sa de -abiadupă sfârşitul lumii, când totul se va curăţi prin foc - dar pregătirea pentru ea aînceput din vremea aceea în chip nevăzut, bineînţeles, pentru ochiul celdinafară, însă văzut pentru ochiul credinţei. Puterile înnoitoare puse în crugul

vremelnicei curgeri a făpturilor sunt atât de lucrătoare şi de nădejde, încât cugândul la ele, apostolul a strigat: Cele vechi au trecut; iată, toate s-au făcut noi(I I Cor. 5, 17) - şi, cuprinzând cu privirea minţii făptură toată, care gustase dinîncepăturile înnoirii, auzea tânguirea ei pentru faptul că nu va veni degrabăvremea când ea va lepăda veşmântul cel de acum, al vechimii şi stricăciunii, şise va îmbrăca în cel nou, plin de lumina vieţii. Făptura aşteaptă cu nerăbdaredescoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptură a fost supusă deşertăciunii - nudin voia sa, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejde, pentru că şi făpturăînsăşi se va izbăvi din robia stricăciunii... Lucru pentru care şi împreună cu noisuspină şi împreună cu noi are dureri (v. Rom. 8, 19-22).

Întăriţi-vă gândul în această învăţătură, şi veţi vedea că în starea noastră cea deacum, atât în noi, cât şi în afara noastră una se vede dinafară şi alta lucreazăînlăuntru. Starea prezentă - a noastră şi a întregii lumi - este o stare trecătoare,ca starea unui bolnav înfăşurat în pansamente, sau ca starea unui copac care şi-alepădat frunzele ca să ierneze, sau ca o casă în construcţie, înconjurată de scheledin toate părţile. Când vine vremea, bolnavului i se scot pansamentele, iar atunciapare vindecat şi însănătoşit - înnoit, ca să zic aşa; se termină construcţia,schelele se dau jos şi toţi văd casa nouă în întreaga ei frumuseţe; veni -va

primăvara veacului celui nou, şi copacul fiinţării lumii, acum golaş, va odrăslifrunze, şi flori, şi roade.

La început, când Dumnezeu a cuprins cu privirea universul pe care tocmai îlfăcuse, în acesta erau bune toate (v. Fac. 1, 31). Când omul a căzut însă, totul s-a prăbuşit într -o stare rea, aşa cum cade lanţul când se rupe prima verigă.

Atunci, despre pământ s-a zis: mărăcini şi ciulini va răsări -, femeii i s-a grăit: întru dureri vei naşte prunci!, iar bărbatului: întru sudoarea feţei talevei mânca pâinea tal (Fac. 3, 16, 18-19). Astfel, totul s-a îmbrăcat în doliu,

altfel spus asupra tuturor a fost pusă epitimie. Totul a primit starea de învechireşi ramolire.

Aşa ar fi şi rămas lucrurile pentru totdeauna - însă preamăiastra înţelepciunedumnezeiască a descoperit, bunătatea dumnezeiască a ales şi putereadumnezeiască a început să pună în lucru un mijloc ascuns de îndreptare şi dereaşezare a toate într -un fel mai bun şi mai desăvârşit decât înainte. Sămânţafemeii, s-a zis, va zdrobi capul şarpelui, va nimici răul care a fost vărsat în om,iar prin om în toată făptură. Chiar atunci a şi început să lucreze acea făgăduinţă.

Prin preaînţeleapta iconomie dumnezeiască, ea n-a fost însă arătată deodatăîntru putere, ci i-a fost mai înainte rânduit să descopere prin trup această puter e



a sa lucrătoare asupra făpturii, iar arătarea trupului a fost îngrădită princondiţiile sale de timp şi loc. însă şi arătându-se în trup, sămânţa ceamântuitoare a adus sub un singur cap în sine toate - cereşti şi pământeşti,trecute, prezente şi viitoar e - şi prin aceasta a dat puterilor sale reaşezătoare

putinţa de a pătrunde peste tot, dar n-a schimbat ascunzimea lucrării lor. Stareadinafară a rămas neschimbată - dureroasă, nemângâiată, în putreziciune, înstricăciune.

Puterile reaşezătoare şi înnoitoare ale lui Dumnezeu lucrează în chip ascuns subacest acoperământ neplăcut la vedere, aşa încât se împlinesc cu adevăratcuvintele apostolului: cele dinafară se strică, iar cele dinlăuntru se înnoiesc întoate zilele. Iar când înnoirea, care lucrează acum în chip nevăzut, va împlinilucrarea sa, când tot ce-i în stare să se înnoiască se va împărtăşi de înnoireaaceasta, atunci nu vor mai fi trebuincioase aceste lanţuri ale stricăciunii: fă pturase va slobozi de ele şi se va arăta toată în întreaga sa frumuseţe, curată şinestricăcioasă. Primăvara, totul se înveşmântează în noul strai, pe care orice firde iarbă, orice floare şi orice pom îl urzeşte, totuşi, din sine însuşi: şi la sfârşitullumii înnoirea, care acum lucrează în taină, va lepăda crisalida cea stricăcioasăce o ascunde şi se va arăta în toată mare cuviinţa sa. Şi atunci va fi cer nou şi

pământ nou.

Intraţi, fraţilor, prin credinţa voastră cea înţelegătoare, în vederea cu minteaa rânduielii iconomiei dumnezeieşti privitoare la însemnătatea vremii, în-tăriţi -vă în ea şi staţi neclintiţi! Pentru credinţa voastră, Domnul vă va datărie să ţineţi piept bântuielilor tatălui minciunii, care, stricând minţileîncrezătoare faţă de îndemnurile lui, le răpeşte putinţa de a vedea înnoireacare lucrea ză în mijlocul stricăciunii. Iar ele se amăgesc pe sine şi le amăgescşi pe altele, crezând că păruta neorânduială ce ne înconjoară e starea

firească, normală, a lucrurilor, şi îşi îngăduie să tragă încheieri preaîndrăzneţe împotriva zidirii Celui preaînţelept şi a purtării de grijă a Celuiatotbun. Staţi, dar, neclintiţi în credinţă, fraţilor, şi întăriţi -vă în ea!

Aceasta este prima noutate, ce poate fi numită universală. Este însă o noutateasemănătoare şi pentru fiecare dintre noi, care intră în noi şi arată în noi putereasa atunci când fiecare dintre noi devine părtaş al puterilor reaşezătoare aduse pe

pământ. Dacă este cineva în Hristos, făptură nouă este (II Cor. 5, 17). Ştim cătoate puterile spre viaţa nouă au fost încredinţate Sfintei Biserici şi că toţi fiiiadevăraţi ai Bisericii, fară umbră de îndoială, sunt umpluţi de ele şi primescînnoirea prin ele. Acestei înnoiri i se pune început la Sfântul Botez, prin care nedezbrăcăm de omul cel vechi şi ne îmbrăcăm în cel nou, altfel spus ne naştem

pentru a doua oară la viaţa cea nouă. în cei care păstrează harul botezului,

puterea înnoirii lăuntrice nu încetează să lucreze, pe când în cei care după botezcad în păcate de moarte ea încetează. începe însă iarăşi să lucreze atunci când



vieţii, ci moartea, care omoară toţi embrionii vieţii adevărate. Vedeţi ce mai binevoitori!

Ca să lămurim lucrul acesta până în amănunt ar trebui să se scrie cărţi întregi.

Eu v-am înfăţişat adevărurile acestea în câteva idei scurte, doar aşa, pentru oriceeventualitate. Luaţi seama, deci, cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi,ci ca nişte înţelepţi; nu fiţi copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo deorice vânt al învăţăturilor celor noi... ci ţinând adevărul în iubire, să creşteţitoţi în Cel Care este capul - Hristos (E fes. 5, 15; 4, 14-15).

Amin!



Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Anul nou – Timpul şiveşnicia

Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anulcare a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean.

Un scriitor înţelept, ca să creeze o idee despre timp în comparaţie cu veşnicia, a plăsmuit următoarea imagine. Imaginaţi-vă, zice, un ocean infinit şi deasupra

apelor lui zburând o pasăre. Pasărea, după ce descrie cercuri, coboară, ia în pliscul ei o picătură din suprafaţa oceanului, iar apoi fuge şi dispare. După cetrec o mie de ani, pasărea apare din nou, pentru a lua iarăşi doar o picătură dinocean. Imaginaţi-vă, aşadar, realizându-se aceasta continuu; adică, o singurădată la o mie de ani pasărea să ia câte o picătură. Vă întreb: Câte mii – ce zic? -,câte milioane – ce zic? -, câte zeci de milioane de ani, ce ameţitor număr de aniva trebui să treacă până când pasărea va lua până şi ultima picătură din ocean?Pare imposibil lucrul acesta? Nu, nu este. Dacă îi veţi întreba pe matematicieni,vă vor spune că, dacă oceanul rămâne stabil şi nu mai este alimentat cu noi ape(din ploaie, torente, fluvii), cu siguranţă că va veni o clipă, în care pasărea valua şi ultima picătură a lui. Deci numai oceanul poate fi epuizat, veşnicia însă nuse sfârşeşte niciodată. O, veşnicie!

Dimpotrivă, timpul se sfârşeşte, oricât ar părea ca un ocean infinit. Ce perioadăa trecut de la crearea lumii? Pentru că este ştiinţific demonstrat, că odată lumeanu a existat. Nu există nici un om de ştiinţă care să se îndoiască de asta. Materianu este veşnică. Cândva a apărut, cândva au apărut stelele, cândva a apărutomul, cândva a apărut toată această preafrumoasă lume.



Mergeţi acasă, luaţi şi citiţi Evanghelia, care este adevărul suprem.

În 1942, eram în Florina şi aveam un grup de o sută de copii, cărora le predamcuvintele lui Dumnezeu. Ei lucrau cinstit în oraş şi, în timp ce cădeau bombele,

strigau: „Trăiască Elada!”. Atunci unul din acei copii, un lustragiu cinstit, a scris pe lădiţa lui propoziţia: „Evanghelia este suprema filozofie a vieţii”. M -am apropiat de el şi-mi spune: Sunt analfabet, dar de vreme ce am prins înmâinile mele Evanghelia şi am citit -o, nu-mi imaginez să existe în lume o altăcarte asemănătoare.

Citeşte deci şi tu Evanghelia. Deschide-o pe cea de la Ioan şi citeşte la capitolul5, versetele de la 25 la 29 şi acolo vei vedea înfricoşătoarele cuvinte ale luiHristos. Sunt cuvintele pe care le auzim în biserică atunci când are locînmormântarea unor persoane iubite nouă, dar cine este atent la ele? Acestea sevor auzi şi pentru noi atunci când ne vor înmormânta. Ce zice Hristos acolo?„Amin, amin zic vouă”. Ce înseamnă „Amin, amin”? Este o expresie ebraică.Prin ea Hristos confirmă categoric că „vine ceasul în care toţi cei dinmorminte vor auzi glasul Lui (al Fiului lui Dumnezeu), şi vor merge cei ce au

făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre înviereaosândei” (Ioan 5, 28-29).

Aşadar, către cele de acolo păşim, iubiţii mei. După cum izvoarele curg şi cad înmare, astfel şi viaţa fiecăruia dintre noi va cădea în marea largă care se numeşte

veşnicie. O confirmă Hristos.

Vrei şi o altă dovadă? Iată, glasul conştiinţei. Când faci binele ce simţi? Bucurieşi veselie, chiar dacă mănânci ceapă şi măsline. Ai raiul în sufletul tău, eştiîmpărat. Ceea ce te face să simţi bucurie este un ecou al raiului. Iar când facirăul, simţi întristare înăuntrul tău, ai un iad, chiar dacă eşti şi împărat şiautocrator. Citiţi-l şi pe Shakespeare; veţi vedea acolo pe unul care a făcut unrău mare şi în timpul unui banchet exorbitant i-au paralizat mâinile şi i-au căzutfurculiţele jos, pentru că umbra crimei îi tulbura viaţa. Adică, faci rău şi simţi

înăuntrul tău întristare. Ce este aceasta? Iad. Aşadar de aici, din viaţa de faţă,omul pregustă sau raiul, sau iadul.

Către veşnicie păşim, fraţilor. Şi iată, a trecut un an. Salutăm un nou an. Ce neva aduce? Nu se ştie.

Noi fiind obtuzi, nu ştim dacă vom trăi mâine. Mereu trebuie să aşteptăm plecarea noastră, mai ales noi bătrânii, care am ajuns la apusul vieţii. Dar şitinerii. Nu cunoaştem „ce ne rezervă clipa de faţă”. Oare la anul, într -o zi

asemănătoare, câţi vom fi în viaţă? Oare în noul an ce întâmplări aşteaptă poporul nostru? Ce se va întâmpla în Balcani şi în Mediterana şi în lume?… Şi



Sfântul Iustin Popovici - Predică la Sfântul Vasile cel mare - Intrarea înveşnicie

Iată-ne de Anul nou… Ce este această noapte, ce este clipa, ce este ora, ce estetimpul? Oare ce numim noi, oamenii, timp? Timpul, acesta este un râu imens în

josul căruia Domnul a împins tot ceea ce a creat: cerul, soarele, stelele,

pământul, oamenii de pe el, fiecare lucru, fiecare fiinţă. Toate acestea le-aîmpins în josul şuvoiului timpului. Încotro curge acest râu, încotro ne poartă,încotro mergem purtaţi de şuvoiul acestui râu de nestăvilit pe care noi îl numimtimpul?

Timpul. Ce este timpul? Timpul este intrarea în veşnicie. De aceea este timpulnespus de important pentru noi, important ca şi veşnicia în cealaltă lume. Deaceea este fiecare zi foarte importantă în viaţa noastră, fiecare noapte; nu,fiecare clipă, căci de fiecare clipă depinde veşnicia noastră. Da, timpul este

intrarea în veşnicie. Aceasta este, fraţilor şi surorilor, concepţia evanghelică a

timpului. Înţelegerea timpului de către Hristos. Timpul ne este dat ca prin elsă câştigăm veşnicia. Iată, o astfel de semnificaţie are timpul.

Biserica în această lume nu este nimic altceva decât un atelier dumnezeiesc încare timpul se transformă în veşnicie, atelier dumnezeiesc care ne învaţă înţelepciunea, pentru ca fiecare zi să o transformăm în veşnicie, fiecare clipă

proprie să o umplem cu ceea ce este veşnic, de la început până în ziua de azi şidin ziua de azi până la Înfricoşătoarea Judecată şi în toată veşnicia. Biserica lui

Hristos este un atelier dumnezeiesc care transformă timpul în veşnicie.



Aţi auzit cuvintele Mântuitorului, Evanghelia Mântuitorului de Anul nou. Elspune: Am venit să propovăduiesc anul plăcut Domnului (Luca 4, 19).

Acesta este anul care a început atunci şi niciodată nu se mai întrerupe, anii care

vor dăinui. Acesta este timpul care se transformă în veşnicie. Domnul Hristos a binecuvântat timpul, l-a umplut de Sine şi l-a umplut veşnic şi de veşnicie. Decând a coborât în lumea noastră pământească şi a intrat în acest torent, în acestrâu al timpului, a luat naştere anul plăcut Domnului.

Nouă ne sunt date puteri dumnezeieşti, ca noi oamenii mici şi săraci, să putemumplem pe pământ, zilele şi nopţile noastre, sufletele noastre şi fiinţa noastră cuceea ce este veşnic, cu ceea ce este al lui Hristos, cu ceea ce este ceresc. Unasemenea dar ne-a adus Domnul nouă, oamenilor.

Aceasta este ziua pe care a făcut -o Domnul (Psalmul 117, 24). Atunci, prin biruinţa asupra morţii, prin biruinţa asupra diavolului, prin dreptatea asupra păcatului ne-a dăruit Viaţa veşnică, nemurirea. De aceea este acea zi pe care afăcut-o Domnul, ziua care a început de la Înviere şi durează veşnic, prin toatăveşnicia, pentru fiecare om pe pământ, pentru fiecare fiinţă omenească. De la

Naşterea Domnului Hristos în această lume, de la Învierea Sa nu mai există nicio îndreptăţire.

Fiecare zi este ziua mântuirii căci este aici, în mijlocul nostru, Domnul

Hristos C el Înviat, şi deasupra noastră şi în jurul nostru şi pretutindeni. Pretutindeni în toată lumea este Domnul Hristos Înviat, fără de moarte! Omule, atunci de ce zăboveşti? Pentru tine fiecare zi este ziua mântuirii. Fiecare zi este ziua mântuirii. Nu numai aceasta, fiecare clipă este ziuamântuirii.

Amintiţi-vă de tâlharul de pe cruce (Luca 23, 42-44). În momentul în care s-a pocăit, pentru el a luat naştere nu numai ziua, nu numai anul, nu numai mii deani, ci întreaga veşnicie. Ce s-a întâmplat cu Zaheu? În acea zi în care a intrat

Domnul în casa sa, atunci când în sufletul lui Zaheu s-a întâmplat o maretransfigurare prin întâlnirea cu Domnul, ce a devenit acea zi pentru el? (Luca19, 2-9) Veşnicia, veşnicia lui, nu numai mii de ani. Căci de atunci el şi -arânduit întreaga sa viaţă intru veşnicie, a mers după Domnul şi a dobândit Viaţaveşnică.

Tot aşa se întâmplă şi cu fiecare om în această lume. Ce se cere de la noi? Canoi să transformăm fiecare zi în veşnicie, fiecare zi. Aceasta este pocăinţa

pentru noi, pocăinţă şi lupt a cu păcatele noastre. Păcatul să-l nimicesc în

mine; şi când reuşesc aceasta prin pocăinţă, dobândesc bucurie dumnezeiască.



Iată-mi veşnicia, iată ziua binecuvântată, iată ziua pe care a făcut-o Domnul,iată biruinţa mea asupr a a tot ceea ce este muritor, asupra a tot ceea ce este

păcătos, asupra a tot ceea ce este demonic.

Iată, a cui zi o slăvim? A Marelui şi Sfântului învăţător al lumii, a lui Vasile,arhiepiscopul Cezareii Capadociei, omul care şi-a transformat timpul vieţii sale pământeşti în veşnicie. Priveşte-l, ia aminte! Cum trăieşte el, cum în fiecareoră, în fiecare clipă el transformă timpul în veşnicie, trăieşte în Biserica luiHristos şi cu puterea ei, el transformă timpul său în veşnicie.

F ie ca Sfântul Vasile să reverse de la Domnul credinţă mare, dragosteevanghelică mare, rugăciune neîncetată, post aspru, milostivire, iubire de

fraţi, iubire de Dumnezeu. Cu ajutorul tuturor acestor sfinte virtuţi să ne

transformăm zilele noastre, nopţile noastre, orele noastre şi clipele noastre înveşnicie, să fim şi noi, atunci când vom ieşi din această lume, cu sufletele pline de credinţă evanghelică, de dragoste evanghelică şi de toate virtuţileevanghelice, să ne înălţăm la Ceruri şi acolo împreună cu toţi Sfinţii să-Lslăvim pe Domnul nostru cel minunat şi neschimbat, pe Iisus Hristos, Căruia

I se cuvine cinstea şi slava veşnică, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Anul Nou, 1965)

(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre veşnicie – predici alese,Editura Egumeni ţ a, 2013)



Mitropolitul Hierotheos Vlachos - Predică la Tăierea împrejur a Domnuluidupă trup

“În cea de-a opta zi de la Naşterea Sa, Hristos a primit tăierea împrejur, aşa cumera prevăzut în Legea Vechiului Testament. Pentru că S-a născut şi a trăit într -un anumit mediu, El a respectat toate rânduielile şi obiceiurile de atunci. Tăiereaîmprejur trebuie să fie interpretată neapărat în cadrul teologiei chenozei pe care

Hristos şi-a asumat-o pentru mântuirea neamului omenesc.

De vreme ce Sfinţii Părinţi au stabilit că Naşterea Domnului să fie sărbătorită pe 25 decembrie, fi resc a fost ca Tăierea împrejur, care a avut loc după opt zile, să fie prăznuită pe 1 ianuarie, adică la exact opt zile de la Naştere.

Troparele din ziua acestei sărbători redau însemnătatea teologică a tăieriiîmprejur. Unul dintre acestea, care este destul de cunoscut, spune: “Mântuitorul

pogorându-Se la neamul omenesc, primit-a înfăşare în scutece… şi nu S -a

ruşinat de trupească tăiere împrejur“.

Aşa cum, din milă şi din dragoste de oameni, Hristos a primit înfăşarea înscutece, la fel a primit şi tăierea împrejur după trup. Această bunăvoie sauchenoză desăvârşită a lui Hristos este considerată de Biserică un mare praznicîmpărătesc.

1. Tăierea împrejur – porunca dată lui Avraam

Tăierea împrejur este tăierea “circulară a părţii superioare a mădularului bărbătesc“. Ea avea loc în cazul fiecărui copil de parte bărbătească, pentru că



fusese stabilită încă de la începuturi, printr -o poruncă dată de Dumnezeu luiAvraam. Fragmentul corespunzător din Vechiul Testament este următorul: “toţicei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şiacesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot

pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur în ziua a opta” (Facerea17, 10-12).

Aceeaşi poruncă a fost repetată şi lui Moise: “Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur” (Leviticul 12, 3).

Vorbindu-le odată iudeilor, Hristos le-a adus aminte că tăierea împrejur a fostdată lui Moise, dar a existat şi înainte de el: “Moise v-a dat tăierea împrejur, nucă este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur om” (Ioan 7,

22).Tăierea împrejur era legată de cucernicia faţă de Dumnezeu şi de ţinerea Legii,fiind semnul unui israelitean curat, în vreme ce omul spurcat şi necinstitor eradenumit prin cuvântul prepuţ, care era semnul celui netăiat împrejur. Aşadar,tăierea împrejur şi netăierea împrejur erau două noţiuni şi două practici opuse,care îi desemnau pe iudei, respectiv pe idolatri.

Ceremonia tăierii împrejur era o practică dureroasă, mai ales atunci când sefăcea cu mijloacele acelei vremi. Instrumentele tăierii împrejur erau cuţitul,

briciul şi piatra ascuţită. Astfel, pentru ca să-şi taie împrejur copilul, Sefora afolosit o piatră tăioasă. “Sefora, luând un cuţit de piatră, a tăiat împrejur pe

fiul său” (Ieşirea 4, 25). De asemenea, este cunoscut faptul că Iosua Navi afăcut “cuţite ascuţite de cremene şi a tăiat împrejur pe fiii lui Israel” (IosuaNavi 5, 3).

După cum ne dăm seama, tăierea împrejur era o practică dureroasă, care provoca hemoragie. Şi, dacă ne gândim că ea avea loc asupra unui prunc careabia se născuse, înţelegem atât durerea lui, cât şi cea a părinţilor care făceau

tăierea împrejur şi vedeau zbaterea copilului lor.

2.Semn al legământului şi cu conţinut teologic

Tăierea împrejur nu avea numai un scop igienic, ci şi un profund conţinutteologic şi o importanţă fundamentală. Tocmai sub acest aspect, ea era diferităde tăierea împrejur care se făcea la alte popoare, ca de exemplu la egipteni saula arabi şi mahomedani. Unii dintre ei, precum mahomedanii, au preluatcircumcizia din Vechiul Testament şi din poruncile lui Moise, însă această

tăiere împrejur a lor nu avea un conţinut anume.



Sfântul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului, spune că multe popoare, cum ar fiidolatrii, şi preoţii egiptenilor, saracinii, ismaeliţ ii (mahomedanii),samaritenii, iudeii şi omiriţii, aveau tăierea împrejur, dar cei mai mulţi dintreei nu o făceau pentru legea lui Dumnezeu, ci “dintr -un anumit obicei“.

Cuvântul lui Dumnezeu către Avraam, prin care s-a consfinţit tăierea împrejur,arată motivul principal al acestei practici. Dumnezeu a spus: “şi aceasta va fisemnul legământului dintre Mine şi voi” (Facerea 17, 11).

Aşadar, este vorba despre un legământ al lui Dumnezeu cu oamenii Lui saudespre testament. Un asemenea legământ trebuia să fie întărit prin sânge, lucruîntâlnit şi în Noul Testament, pentru că noul legământ al lui Dumnezeu cuoamenii se pecetluieşte cu sângele lui Hristos.

Tăierea împrejur era semnul recunoaşterii cuiva că aparţinea poporului luiDumnezeu, “încât poporul ales este însemnat“. Potrivit exegeţilor, tăiereaîmprejur nu era prin ea însăşi un testament, ci numai semnul testamentului şi allegământului.

Această practică funcţiona ca o reamintire a faptului că israelitenii trebuiau sărămână în cucernicia faţă de Dumnezeu pe care o avuseseră părinţii lor şi în neamestecare trupească cu idolatrii şi cu alte popoare. În acest fel, se împiedicăamestecarea neamului dar mai ales, se evita consecinţa acestui lucru, care era

denaturarea credinţei revelate.

Sfântul Epifanie spune că tăierea împrejur era ca o pecete pe trup, ca oreamintire şi ca un legământ că vor rămâne “în cucernicia părinţilor lor“.

Aşadar, israelitenii primitori ai tăierii împrejur trebuiau să rămână în neamul lorşi în credinţa în adevăratul Dumnezeu.

În plus, tăierea împrejur era o preinchipuire a Botezului care avea să fie introdus

la timpul potrivit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvântul, pentru că, înrealitate, Botezul este tăierea împrejur a inimii, după cum vom vedea încontinuare.

3. Tăierea împrejur legată de punerea numelui

Hristos a primit această practică dureroasă imediat după Naşterea Sa. Descriereaceremoniei tăierii împrejur a lui Hristos se păstrează în cuvinte puţine, înEvanghelia după Luca. Sfântul Evanghelist scrie: “Şi când s-au împlinit opt

zile, ca să-L taie împrejur, I -au pus numele I isus, cum a fost numit de înger,mai înainte de a Se zămisli în pântece” (Luca 2, 21).



Din această prezentare săracă în informaţii vedem că ceremonia tăierii împrejurera strâns legată de punerea numelui, pentru că atunci I s-a dat numele Iisus,care înseamnă mântuitor.

[...]

Tăierea împrejur, care a avut loc în cea de-a opta zi şi era legată şi de punereanumelui, a trecut în creştinism sub forma slujbei “pentru pecetluireacopilului şi punerea numelui în cea de-a opta zi de la naştere“. Miezul slujbeieste o rugăciune minunată pe care preotul o citeşte pruncului în faţa uşilor

bisericii. Desigur, pruncul este adus de moaşă sau de o rudă, nu de către mamă,care va intra în biserică abia în cea de-a patruzecea zi de la naştere.

Cert este faptul că, fiind om, prin tăierea împrejur, Hristos a suferit o maredurere. Aceasta arată totala aplecare a lui Dumnezeu spre neamul omenesc.Unul dintre troparele sărbătorii spune: “Legea plinind, Făcătorul Legii, cutrupul, astăzi, de bunăvoie, Se taie împrejur, tăiere făcând iernii păcatului“.

4. Cauzele pentru care Hristos a primit Tăierea împrejur

După ce am văzut valoarea teologică a tăierii împrejur, pe care Dumnezeu alăsat-o în Vechiul Testament, şi faptul că Însuşi Hristos a primit tăiereaîmprejur, trebuie să ne referim şi la cauzele pentru care Hristos S -a tăiat

împrejur.

Mai întâi, prin primirea tăierii împrejur, Hristos a arătat că El Însuşi adat Legea Vechiului Testament şi de aceea, trebuia şi El să o respecte.

Hristos nu a venit ca să desfiinţeze legea, ci să o respecte şi, desigur, să oîmplinească. Aşadar, Hristos a împlinit Legea fără să o încalce.

În acest mod, El ne-a arătat că şi noi trebuie să ţinem legea lui Dumnezeu, careare ca scop mântuirea noastră.

În al doilea rând, după cum am subliniat, tăierea împrejur arăta în modconcret ce a însemnat de fapt chenoza Fiului lui Dumnezeu Cuvântul.

Desigur, chenoza are legătură mai ales cu întruparea, prin faptul că Dumnezeulcel nezidit a luat fire omenească zidită. Dar golirea şi desăvârşita smerire a luiDumnezeu se pot vedea şi din tăierea împrejur, de vreme ce Hristos a binevoitsă primească această încercare grea.

În plus, Hristos a primit tăierea împrejur ca să arate că a luat fireomenească adevărată.



Acest lucru este deosebit de important, pentru că în vechea Biserică apăruse oerezie care se numea dochetism şi care susţinea că Hristos nu a luat fireomenească adevărată, adică trup omenesc adevărat, ci un trup presupus sauînchipuit. Această idee a dus la concluzia că Hristos nu S-a răstignit pe Cruce,

de vreme ce nu avea trup adevărat, ci numai i-a păcălit pe iudei. Numai că oasemenea viziune nu îi mântuieşte pe oameni. Cum poate omul să se mântuiascădacă Hristos nu a luat fire omenească adevărată?

De aceea, după cum spune Sfântul Epifanie , Hristos a fost tăiat împrejur casă arate că “într -adevăr, a luat trup”.

De asemenea, tăierea împrejur a lui Hristos a arătat că trupul pe care Îlavea nu era de o fiinţă cu Dumnezeu.

În Hristos, ziditul s-a unit cu neziditul. Firea omenească este zidită, în vreme cefirea dumnezeiască este nezidită. Pentru că s-a îndumnezeit prin DumnezeireaCuvântului, trupul s-a unit cu Dumnezeu, dar nu a fost de aceeaşi fiinţă cuDumnezeu. Aceasta înseamnă că trupul lui Hr istos este izvor al harului necreatal lui Dumnezeu, dar nu are aceeaşi fiinţă cu Dumnezeirea.

Mai mult decât atât, Hristos S-a tăiat împrejur pentru a-i învăţa peoameni că tăierea împrejur, pe care El Însuşi a dat -o iudeilor, a fost în

slujba neamului omenesc şi a pregătit terenul pentru venirea Sa

(Sfântul Epifanie).

Aşadar, tăierea împrejur nu era o ceremonie inutilă, fiindcă prin ea israeliţii aurămas credincioşi legii lui Dumnezeu şi L-au aşteptat pe Mesia.

Hristos a primit tăierea împrejur pentru că ea a fost modelul şi preînchipuireatăierii împrejur nefăcută de mână omenească adică a sfântului Botez.

Potrivit spuselor Sfântului I oan Damaschin , tăierea împrejur a fost chipul

Botezului. Dacă prin tăierea împrejur se îndepărta o parte nefolositoare atrupului, prin sfântul Botez îndepărtăm păcatul, care nu este o stare firească, ci omurdărie. Atunci când Sfântul Ioan Damaschin vorbeşte despre păcatul care seîndepărtează, el se referă la dorinţă, dar desigur, nu la dorinţa necesară,indispensabilă, fără de care omul nu poate să trăiască, ci la dorinţa nefolositoareşi la cea trupească. Botezul este tăierea împrejur nefăcută de mână omenească,care nu îl scoate pe om din mijlocul neamului său, ci îl deosebeşte în interiorulneamului pe credincios de necredincios.

5. La Sinodul Apostolic se hotărăşte să nu se mai taie împrejur



În Biserica primară de după Cinecizecime s-a discutat despre măsura în care prozeliţii credinţei creştine trebuiau să primească şi ei circumcizia. Primiicreştini gândeau că, de vreme ce Vechiul Testament era înaintea NouluiTestament, şi idolatrii care veneau la credinţă creştină trebuiau să ţină Legea

veche, inclusiv în privinţa tăierii împrejur. Pentru a se clarifica această problemă, s-a întrunit Primul Sinod al Bisericii, care s-a numit Apostolic, încadrul căruia s-au luat hotărâri corespunzătoare, aşa cum se menţionează încapitolul 15 din Faptele Apostolilor.

Problema a apărut atunci când iudeii creştini “învăţau fraţii că: Dacă nu vătăiaţi împrejur după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi” (Fapte 15,1). Acest lucru a iscat răzvrătiri şi discuţii îndelungate şi, aşa cum se spune, uniidintre cei proveniţi din clasele fariseilor cereau ca prozeliţii să se taie împrejurşi să ţină legea lui Moise (Fapte 15, 5).

La acest Sinod Apostolic au vorbit Apostolii Petru, Varnava şi Pavel, alături deIacov, fratele Domnului. Hotărârea Sinodului a fost ca cei dintre neamuri carevin la credinţa creştină să nu se taie împrejur, ci să se păstreze pe ei curaţi şi săse ferească de jertfele idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de desfrâu.Hotărârea care s-a făcut cunoscută creştinilor prin scrisoare spunea: “Părutu-s-a

Duhului Sfânt şi nouă să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de celece sunt necesare: să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale)sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine faceţi” (Fapte 15, 28-29).

Logica acestei hotărâri constă în faptul că, de vreme ce tăierea împrejur a fostmodelul şi preînchipuirea sfântului Botez şi a pregătit poporul pentru venirea luiHristos, în noile condiţii nu mai era nevoie ca ea să existe. Poruncile LegiiVechiului Test ament care sunt legate de strădania pentru curăţirea trupului şia sufletului de păcat şi care presupun libertatea personală a omului trebuie să

fie păstrate, însă tăierea împrejur, care nu are legătură cu îndepărtarea păcatului şi cu lupta de curăţire a sufletului, poate să fie desfiinţată, pentrucă a fost înlocuită, plinită şi desăvârşită prin Botez.

6. Apostolul Pavel se laudă cu primirea Crucii lui Hristos

Între aceste coordonate se încadra învăţătura Sfântului Apostol Pavel, care şi-aasumat responsabilitatea de a înfăţişa către neamuri hotărârea SinoduluiApostolic şi teologia acestei hotărâri. În continuare, vom prezenta câteva reperedin învăţătura Apostolului legată de această problemă.

Abordând chestiunea legat de faptul că iudeii creştinaţi îi obligau pe creştini

proveniţi dintre neamuri să primească tăierea împrejur, Sfântul Apostol Pavelspune că ei fac acest lucru pentru ca să fie lăudaţi de ceilalţi iudei şi să nu fie



După ce prezintă incidentul pe care l-a avut cu Apostolul Petru în Antiohia,concluzionează: “Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.

Ştiind însă că omul nu se îndreptează prin faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din

credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nuse va îndrepta” (Gal. 2, 15-16).

La îndreptarea omului nu contribuie Legea şi faptele acesteia. În întreagagândire a Sfântului Apostol Pavel, ca şi în viaţa Bisericii, îndreptarea este legatăde renaşterea omului, de limpezirea gândului, de iluminare şi de îndumnezeire.Aşadar, nu este vorba despre o îndreptare omenească emoţională, ci despreunirea cu Dumnezeu. Prin urmare, Sfântul Apostol foloseşte termenul deîndreptare cu sensul de îndumnezeire. Faptul că aceasta este ceea ce a vrut el săspună, rezultă, din cuvântul pe care îl rosteşte în continuare: “M

-am răstignit

împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2, 20).

Legea şi faptele Legii, ca de exemplu tăierea împrejur, nu-l îndumnezeiesc peom, pentru că îndumnezeirea se poate săvârşi numai în Hristos. Mântuirea şiîndumnezeirea omului s-au dus la îndeplinire prin întruparea Cuvântului. Dealtfel, toate legiuirile şi toate faptele Legii din Vechiul Testament au fost datedoar ca o consecinţă a căderii lui Adam, cu scopul de a-i pregăti pe oameni

pentru întruparea lui Dumnezeu Cuvântul şi de aceea întruparea a fost voia

anterioară a lui Dumnezeu, nu voia posterioară. Îndumnezeirea nu se obţine prinrespectarea exterioară a Legii, ci prin comuniunea cu Persoana Dumnezeului-Om Hristos. Dacă era posibil ca Legea să mântuiască, nu ar mai fi fost nevoiede întrupare.

Prin cele spuse, nu anulăm Legea lui Dumnezeu şi nici nu suntem antinomici,dar trebuie să subliniem faptul că scopul Legii şi al lucrărilor ei, între care seafla şi tăierea împrejur, a fost pregătirea poporului pentru întruparea lui Hristos,

prin faptul că legea s-a făcut medicament tămăduitor pentru curăţirea de patimi

a inimii omului. Aşadar, legea curată, dar pentru ca omul să ajungă la iluminareşi la slavă este nevoie de credinţa în Iisus Hristos, adică de comuniune cuDumnezeu-Om Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel întreabă: “din fapteleLegii primit-a ţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei?” (Gal. 3, 2).

În concluzie, faptele Legii nu îndreptează, adică nu îl îndumnezeiesc pe om, ciîl cur ăţă şi îl pregătesc pentru primirea credinţei în Hristos, adică pentruunirea cu Hristos şi pentru dobândirea darurilor Sale. Aşadar, îndumnezeireaomului are loc prin legătura vie cu Hristos. Acela care a fost curăţit şi

iluminat şi care l -a primit pe Hristos, făcându-se mădular al Trupului Său prin harul Duhului Sfânt, nu are nevoie să ţină legea tăierii împrejur.



De altfel, creştinii au primit o tăiere împrejur nefăcută de mână omenească, aşacum spune Sfântul Apostol Pavel: “În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiereîmprejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, intru tăiereaîmprejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi

înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe E l dinmorţi” (Col . 2, 11-12).

Cu o altă ocazie, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre “tăierea împrejur ainimii în duh” (Rom. 2, 29).

8. Tăierea împrejur a Noului Testament în cuvintele Sfinţilor Părinţi

Tâlcuind fragmentele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre tăierea împrejurcea adevărată şi duhovnicească, adică despre Botezul creştin, Sfinţii Părinţi aiBisericii înfăţişează adevăruri teologice minunate.

Sfântul Epifanie învaţă că tăierea împrejur după trup l -a pregătit pe om şi i -aslujit până la Botez, care este tăierea cea mare împrejur, căci prin el neizbăvim de păcate şi ne pecetluim cu numele lui Dumnezeu. Punerea peceţ i icu numele lui Hristos este recunoaşterea că Îi aparţinem.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dacă tăierea împrejur după trup îidespărţea pe israeliteni de neamuri, cu atât mai mult această despărţire areloc prin sfântul Botez, care îi deosebeşte pe credincioşi de necredincioşi.

Aşadar, se numesc credincioşi cei care s-au botezat şi care îşi reînnoiesc harul primit la Botez.

După cum înv ăţa Sfântul Chir il al Alexandriei , tăierea împrejur din VechiulTestament nu desfiinţa moartea, lucru care se schimbă prin tăierea împrejura Noului Testament.

Cu adevărat, omul intrat în Biserică prin sfântul Botez se face mădular alTrupului înviat al lui Hristos şi în acest fel, moartea duhovnicească estedesfiinţată şi există certitudinea învierii morţilor. După Botez, moarteatrupească rămâne, însă numai pentru ca păcatul să fie omorât.

Sfântul I oan Damaschin spune că tăierea împrejur este lăsarea la o parte a plăcerii trupeşti şi a dorinţelor nefolositoare şi zadarnice.

Prin urmare, Botezul este strâns legat de viaţa ascetică, prin care omul se

eliberează de sub stăpânirea patimilor. În acest caz, nu mai este vorba despre



tăierea împrejur după trup sau despre îndepărtarea unei părţi a trupului, cidespre tăierea împrejur şi schimbarea la faţă a dorinţelor sufletului.

Din învăţătura Sfântului Maxim , înţelegem că şi retezarea legăturilor

irascibile dintre suflet şi trup este tot o tăiere împrejur. Sufletul este legat şiunit cu trupul, dar nu această legătură trebuie tăiată, ci legătura irascibilă, adicălegătura care se face între suflet şi trup prin intermediul păcatelor.

Cuvintele Sfinţilor Părinţi arată că tăierea împrejur a Noului Te stament esteinterioară şi duhovnicească, pentru că înseamnă comuniunea omului cu

Dumnezeu şi încercarea de a menţine această comuniune.

Dumnezeu a dat Legea Vechiului Testament pentru a pregăti poporul pentruvenirea lui Hristos. La începutul Evangheliei sale, Sfântul Evanghelist Ioanspune: “Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus

Hristos” (Ioan 1, 17).

Aşadar, Dumnezeu Cuvântul neîntrupat a dat Legea prin Moise, pentru ca poporul să fie vindecat şi să poată primi adevărul şi harul care au venit în lume prin Dumnezeu Cuvântul întrupat, adică prin Hristos. Şi Legea mozaică, dincare făcea parte tăierea împrejur, a avut har, dar a fost vorba despre harulcurăţitor al lui Dumnezeu, nu despre cel iluminator şi îndumnezeitor.

Prin Hristos, dobândim naşterea duhovnicească şi adevărata înfiere.Evanghelistul Ioan a subliniat: “celor câţi L-au primit, care cred în numeleLui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nicidin pofta trupească, nici din pofta bărbătească, ci de la Dumnezeu s-aunăscut” (Ioan 1, 12-13).

Prin tăierea împrejur, oamenii deveneau buni israeliteni, adică poporul ales allui Dumnezeu. Însă prin Botez şi prin viaţa în Hristos, oamenii devin copii ai luiDumnezeu, dobândesc înfierea după har şi biruiesc moartea.

Aşadar, tăierea împrejur a lui Hristos a deschis calea spre tăierea împrejur ainimii noastre. O viaţă ascetică, petrecută aproape de sfintele Taine, ne facemădulare ale Trupului lui Hristos. Prin urmare, smerirea lui Hristos devine

pricină a ridicării noastre”.

Septembrie 1994

(sursa: Mitrop. Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sărbători, Ed.

Egumeni ţ a, 2008



Sfântul Inochentie al Penzei - Predică la Anul nou - Că nu trebuie să nepotrivim cu acest veac

l o mie opt sute optulea An nou. De atâţia ani a început Cerescul Semănător săsemene pe pământ sămânţa cuvântului dumnezeiesc, de atâţia ani este îngrăşatşi frăgezit pământul acesta, de atâţia ani că acum după cum spun învăţătorii

Bisericii, este toamna lumii – dar până în ziua de astăzi împietrită inimaomenească este ca un pământ vârtos, care înghite roua şi ploaia ce se pogoarăadesea asupra lui. Până acum, aşa cum descrie Apostolul, tot în rău zace cel dela care încearcă să-i îndepărteze pe romani: V ă îndemn deci, fraţilor, să nu vă

potriviţi cu acest veac (Rom. 12,1-2).

Noi, ascultătorilor, păşind într -o nouă arenă, începând un nou an cu hotărârea dea aduce noi şi mai mari roade ale evlaviei, cu hotărârea de a-L preaslăvi însufletele şi în trupurile noastre pe Cel ce este slăvit în ceruri, nu trebuie, oare, să

privim ca şi cum ar fi fost rostite despre noi cuvintele Apostolului: vă îndemndeci, fraţilor, să nu vă potriviţi cu acest veac - cu acest veac, cu obiceiuriletimpului, cu gloata de popor mânat întru totul de necredinţă, biruit peste tot de

patimi, cu lumea care întunecă lumina adevărată, care este altar al nelegiuirii?

Nu cred că cineva o să respingă această învăţătură apostolească pe temeiul că eavorbeşte despre veacul anticei Rome, ale cărei obiceiuri sunt zugrăvite în culoriivii şi ale cărei fărădelegi sunt înşirate la începutul acestei epistole, dacă vacerceta cu de-amănuntul în ce măsură se potrivesc obiceiurile veacului de acumcu credinţa Evangheliei, cu adevărata cinstire de Dumnezeu şi moralitate.



numeşte anatema: chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă Evangheliedecât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema (Gal.1, 8).

Semn îndestulător al duhului şi al învăţăturii drăceşti este atunci când învăţătura

aceasta se ascunde sub un văl de nepătruns. Adevărul este întotdeaunadescoperit; minciuna se acoperă totdeauna. Cel ce caută să înghită întreaga lumenu se mulţumeşte însă cu aceste prăzi; el orbeşte mintea omenească, potrivindu-se inclinărilor fiecăruia. Pe Blândul şi Drept-Judecătorul Dumnezeu Îlînfăţişează multora ca fiind peste măsură de aspru, şi ei – nu ca nişte fii, ci canişte robi încăpăţânaţi – se îngrozesc de El, deznădăjduind; altora Îl înfăţişează

peste măsură de milostiv, şi aceia cred că adâncul milostivirii întrecefărădelegile lor, drept care se ţin de ele.

Ce să mai zic? În lume se ascund închinători la idoli: cei ce întorc către ei înşişitot ce este în lume. Patimile care domnesc asupra lor, iată care le sunt idolii:

pentru a le face pe plac, chiar şi cei mai zgârciţi aduc jertfe bogate. În cele dinurmă – să nu vă simţiţi jigniţi, cei ce cugetaţi binele! -, dacă Ştiutorul inimilor arveni în această biserică aşa cum a venit cândva în Templul din Ierusalim, chiarîn această clipă ar găsi între noi pe unii ce vând şi cumpără, oameni care prefacacest sfinţit locaş în peşteră de tâlhari – şi aceştia sunt tot oameni care umblă în

puterea stăpânitorului lumii acesteia, după obiceiurile acestui veac. Şi atunci,cum să nu ne rugăm cu vorbele Apostolului: fraţilor, să nu vă potriviţi cu acestveac!

Atunci când slăbeşte evlavia, când adevărul se îmbracă în haină de năluciri,când inimile omeneşti se umplu de duhul împotrivirii, moralitatea nu poate fidecât stricată. Cu cât se întemeiază mai puţin pe Evanghelie obiceiurile acestuiveac, cu atât sunt mai respingătoare, mai groaznice şi mai pierzătoare. Acolounde lucrează doar poftele, unde cârmuiesc patimile neînfrânate, undeîmpărăteşte iubirea de sine, ce potrivire cu Evanghelia poate fi?

Luaţi aminte la regulile generale pe care le-a acceptat şi le-a întărit lumea, reguli

pe care se întemeiază nenumărate altele: „Cea dintâi iubire este iubirea de tineînsu ţi; anii tinereţii sunt ani ai plăcerilor. Este îngăduit să îţi petreci timpul aşacum ai chef. Nu suntem datori să fim mai evlavioşi decât alţii. Este nefiresc ca omul cinstit să îndure ocărî: unui suflet înţelept i se potriveşte să se răzbune.

Ambiţia este semnul unui spirit mare. Cei vicleni sunt inteligenţi, pe când simplitatea inimii este vrednică de batjocură. Linguşirea şi amăgirea nu suntinterzise, ba chiar sunt necesare într-o mulţime de împrejurări. Pentru folosul

propriu poţi să- ţi permiţi orice, dacă eşti prudent”.

Care dintre regulile acestea nu strică temelia învăţăturii lui Hristos?



Ni se va spune: „Trăim ca toată lumea; dacă ne lăsăm de obiceiurile acestuiveac, ce va fi cu noi?”

La ce bun să i se pună o asemenea întrebare creştinului? Mijlocitorul nostru,

Dumnezeu, a prezis demult, şi totodată ne-a îmbărbătat: „Fericiţi veţi fi când văvor ocărî din pricina Mea” (Mt. 5, 11). “Bucuraţi -vă că sunteţi ai Mei, dacăvă urăşte pe voi lumea”.

„Dar atunci, se gândesc unii, voi rămâne singur pe lume; cum să mă hotărăsc laaşa ceva?” Adu-ţi aminte că până şi atunci când prorocii erau ucişi, jertfelnicelelui Dumnezeu – dărâmate, când Ilie striga: am rămas eu singur (v. III Regi19,14-19), rămăseseră şapte mii de bărbaţi care nu îşi plecaseră genunchiul luiBaal.

Vei mai spune că slăbiciunea, neputinţa trupului, mulţimea fărădelegilor suntfrâie ce ţin în loc năzuinţa duhului – dar cine-i lipsit de slăbiciuni, cine nu e om?Cine s-ar fi gândit că tâlharul se va învrednici de plată cerească: astăzi vei fi cu

Mine în Rai (Lc. 23, 43)?

Cine ar fi cutezat să creadă că Saul, care sufla răutate şi ucidere asupra Bisericiilui Dumnezeu, va cădea înaintea porţilor Damascului, strigând: Doamne, ce-mi

porunceşti să fac? (Fapte 9, 6)

Să ne schimbăm prin înnoirea minţii (v. Rom. 12, 2): şi peste noi va străluciatunci lumina cerească.

„Dar este cu putinţă, se gândesc unii, să se întâmple asta cu mine, să măînvrednicesc de aşa ceva eu, care de-abia mă înţeleg pe mine însumi?”

O, neam necredincios! Cum poate fi încredinţat el, dacă nu crede nici încuvintele Domnului! Sfântul Ciprian a cunoscut din experien ţă lucrul acesta.

„Când mă aflam, zice el, în beznă şi în adânca noapte a neştiinţei, când,

plutind pe marea înviforată a veacului acestuia şi, clătinat de nehotărâre,rătăceam departe de lumină şi adevăr, atunci socoteam că este cu totul cuneputinţă să schimbe cineva duhul şi gândurile fără a rupe legăturiletrupului, că nu se poate să lepezi ceea ce pare a fi înnăscut şi s -a inveterat

prin trecerea timpului – pentru că eu, continuă sfântul, eram căzut în atâtearătăciri, încât nu mă aşteptam să mai scap de ele; eram robul atâtor patimiînrădăcinate în mine, încât, deznădăjduindu-mă de virtute, lucram răul ca peun bun al meu; dar când m-am dăruit cu totul lui Dumnezeu, când mi -am pusîn El toată nădejdea, toată gândirea, toată dorirea, m-am împărtăşit de darul

ceresc, de cuvântul lui Dumnezeu, şi în inima mea s-a revărsat luminalimpede şi curată; atunci am simţit deodată, în chip uimitor, că toate îndoielile



Sfântul Inochentie al Penzei - Predică la Anul nou - Vremea vieţii e încercare, când trebuie să dobândim totul, să pregătim totul, să ne

înzestrăm cu de toate

După ce descrie rânduiala a toată zidirea şi curgerea a tot ce este vremelnic,sfântul continuă:

Iar noi ce facem? Doar cercetăm în amănunt cursul planetelor, doar socotimzilele şi anii, iar de curgerea vremii, de curgerea vieţii noastre parcă am uita. Dece ne plângem uneori că vremea trece cu o repeziciune uimitoare, iar alteori nesupărăm pe încetineala ei cea peste măsură? Aproape întotdeauna ne mirăm deneobişnuitele schimbări dimprejurul nostru, şi nu luăm aminte la noi înşine.Cutoate schimbările care ne ameninţă, trăim ca şi cum am crede că o să trăim aiciveşnic, şi ne amăgim pe noi înşine, uitând că vremea este, şi ea, amăgitoare…

Vremea este pe atât de preţioasă, pe cât este cu neputinţă de întors înapoi. Eaeste un talant dat de Dumnezeu, cu care trebuie să cumpărăm totul pentruveşnicie - pentru veşnicie, unde nu-s nici nici schimbări, nici micşorare, nicitrecut şi nici viitor. Aşadar, ca să nu ne apropiem de acest adânc fără să ne dămseama, ca să nu ne coborâm în mormântul întunecat pe neaşteptate, trebuie săcheltuim acest talant – această comoară cerească – cu cea mai mare chibzuinţă,

pentru a dobândi tot ce este de trebuinţă!

Orice făptură ce are viaţă trebuie neapărat să lucreze. Potrivit legilor firii, acestşir de lucrări nu trebuie să se termine decât odată cu fiinţarea – iar fiinţarea



fiecărei făpturi se numeşte vreme a vieţii. Aşadar, vremea vieţii nu este altcevadecât un şir de lucrări care urmează nemijlocit una alteia.

Lucrările sunt de trei feluri: unele sunt fireşti, neapărat trebuincioase şi proprii

tuturor făpturilor îndeobşte; altele ţin de pornirea voii şi sunt propriidobitoacelor necuvântătoare, care sunt mânate doar de instinct, şi altele libere, proprii doar făpturii cuvântătoare care e omul.

De aici se vede că vremea vieţii omeneşti trebuie să fie alcătuită nu numai dinlucrări fireşti şi nu numai din lucrări animalice, ci dintr -un şir neîntrerupt deacţiuni libere. Cel care face numai lucrările firii este ca o maşină; cel carelucrează doar din instinct, din pornire, este ca un dobitoc, ca un vierme cescurmă în noroi.

Tocmai acestor dobitoace li s-a şi zis: învârtoşatu-s-a inima noroduluiacestuia, şi cu urechile sale greu a au zit, şi ochii săi i -a închis, ca nu cumvasă vadă cu ochii, şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă (I s. 6,10). Aceasta s-a zis celor ai căror ochi sunt întorşi spre rău prin înclinarea lor, alecăror urechi sunt îngreuiate de bineţele mincinoase ale patimilor, ale cărormişcări ale inimii sunt strivite de către pofte. Tocmai aceştia sunt cei care nuştiu ce să facă cu vremea vieţii lor şi – ce nebunie! – se supără că aceasta treceîncet. Aceştia sunt cei care dorm adânc şi al căror somn ţine până la moarte.

Nelucrarea este somn; orice lucrare necuvenită omului poate fi numită, de

asemenea, nelucrare. Astfel, cei ce petrec timpul vieţii lor după propriile pofte,după îndemnul patimilor nestăpânite şi al judecăţii stricate, dorm, sărmanii, caîn miez de noapte, şi dorm adânc!

Oare aceştia nu aud glasul care pătrunde până la despărţitura dintre mădulare şicreier, glasul care strigă neîncetat: „Scoală-te! Scoală-te, cel ce dormi! Scoală-te, om adormit de dezmăţul patimilor, şi învie din morţi; scutură-te deamorţirea aceasta, şi te va lumina Hristos! (v. Efes. 5,14)?

Iată-i, deci, pe cei care îşi duc viaţa fără să ştie nici măcar ei cum. Aceştialucrează, dar întrucât lucrează potrivit patimilor dobitoceşti, mânaţi deîmpătimirea simţurilor rămân fără lucrare. Aici este şi răspunsul la nedumerireamultora, care zic: „Cum să fie cineva fără lucrare? Fiecare împlineşte ceea ce -icade în seamă, lucrează cu puterea sa, dându-şi toată strădania. Uită-te: celiubitor de cinstiri se dă de ceasul morţii, fuge încoace şi încolo, căutându-şi

privitori; cel robit simţurilor, cu mare nelinişte, caută ceva încă şi mai rău; cellacom de avuţii caută aur.”



Da! Aceştia nu pierd nici o clipă – şi pentru ei timpul e preţios, însă nălucirilerămân năluciri pentru totdeauna: viaţa fără virtute este nălucire şi vis, adică emoarte.

Vremea vieţii e încercare, când trebuie să dobândim toate, să pregătim toate, săne înzestrăm cu de toate; este o stâncă primejdioasă, care atârnă asupra hăului,stâncă sub care noi făurim corabia noastră – şi aceasta are să pornească pe mare.Corabia care nu este înzestrată se îneacă îndată ce ajunge pe mare. Puterea apeilucrează neîncetat, sapă fără curmare ţărmul. De aceea, fiecare ceas, fiecareclipă apropie căderea de noi. Prin urmare, vai nouă dacă stânca aceastaamăgitoare se va prăbuşi înainte să fie gata corabia noastră! Atunci, împreunăcu bucăţile neterminate, ne vom prăbuşi în adânc şi vom fi pentru totdeauna

jertfă a valurilor turbate. Tocmai de aceea ne învaţă Pavel: „Deci, luaţi seama

cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi! Pregătiţitotul nu pentru timp, ci pentru veşnicie, preţuind vremea, căci zilele rele sunt(E fes. 5, 15).

Pregătiţi cât timp este zi (v. În 9, 4; 12,35), cât mai este vr eme, cât mai lucreazăharul asupra inimilor noastre, cât timp ne mai trezeşte glasul Evangheliei.Scoală-te, cel ce dormi, şi învie din morţi: să nu dormim, ci să priveghem, atâtatimp cât ne numim parte a trupului lui Hristos, să facem din noi înşine jertfă vie,sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Lucrând astfel, vom umbla nu ca nişteneînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Din continuarea acestor lucrări este alcătuită

vremea vieţii noastre.

Hotarul milostivirii dumnezeieşti e ascuns de noi. Nu se ştie când se va încheiaziua, însă avem încredinţare desăvârşită că Ziua Domnului va veni ca un fur(I I Pt. 3,10).

Să auzim glasul Evangheliei: în ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului(Lc. 12, 40).

Cine ştie? Poate chiar în această clipă, când rostesc cuvântul acesta, îndelungarăbdare dumnezeiască ajunge la capăt; poate chiar în această clipă se va opri

pulsul vieţii a toată lumea, glas de tunet ne va chema la viaţa cea nouă, şi însuşiacest locaş sfânt va fi pentru noi toţi groapă, mormânt de obşte.

Ascultătorilor, sunteţi gata pentru aceasta? Sunteţi gata să vă uniţi cu Hristos înaceastă clipă? Iată, Mirele vine – ieşiţi în întâmpinarea Lui! (v. Mt. 25, 6;12,13). Vai nouă, vai nouă dacă va veni şi ne va găsi dormind sau dacă ni se vorstinge candelele din lipsă de untdelemn! Neavându-l, nu vom grăbi în

întâmpinarea şi în urma Mirelui nostru, şi chiar dacă ne vom ruga cu suspine



după aceea: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă, vom auzi hotărârea aspră, dardreaptă, care ne va trimite la osânda veşnică: Nu vă cunosc pe voi!

În fiecare ceas, în fiecare clipă trebuie să ne aşteptăm Mirele, Care va veni pe

neaşteptate – iar pentru asta trebuie să pecetluim fiecare ceas, fiecare clipă cu olucrare vrednică de Cer, de Biserică şi de Mire, Care este Fiul lui Dumnezeu.

Iată cât de preţios este timpul, cât de preţios este chiar şi un minut din el!

(sursa: Sfântul Inochentie al Penzei, Viaţa care duce la Cer. Învăţăturile unuisfânt tânăr, Editura Sophia, 2012)



Arhimandrit Simeon Kraiopoulos - La ce le folosea faptul că aveau tăierea împrejur? Inima lor era netăiată împrejur

La ce le folosea faptul că aveau tăierea împrejur, tipicul, Legea? Inima lor eranetăiată împrejur, iar ei tari în cerbice. Cum să-şi plece cineva capul, să sesmerească înaintea lui Dumnezeu, să se căiască şi să se întoarcă la Acesta?

Omul este făptura semeaţă, îşi ţine capul sus, nu a învăţat să şi-l plece, în semnde smerenie şi de pocăinţă.

Profetul Ieremia a hotărât deîndată să se oprească, dar n -a putut. O luminădinlăuntrul sufletului, din inima lui, l-a făcut să vorbească, să propovăduiască,deşi cuvântul său cădea în gol. „Tot se va găsi cineva care să-l laude“ (Ieremia20, 9-10), îi spune Dumnezeu în altă împrejurare, când îl trimite pe profet, iaracesta deznădăjduit nu mai aşteptă nimic bun. Profetul este asemenea celuitrimis să găsească struguri într -o vie culeasă. Cam aşa se arăta poporul lui Israel.

Şi Dumnezeu i-a zis profetului: „Du-te şi caută, poate vei mai găsi vreunciorchine mic, uitat printre frunze!”

(Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Adame, unde eşti? Despre pocăinţă, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008)



Părintele Arsenie Boca - Cuvânt de folos la Anul nou - Un destin înţeles

Pribegim mulţi ani în viaţă până să ne lămurim un rost în lume.

Unii pribegesc toată viaţa fară rost, nici ţintă.

Alţii îl caută toată viaţa fără să-1 găsească, sau fară să ştie că l-au găsit.

Înţeleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu în viaţa fiecărui om şi pe care omul trebuie să le desfăşoare la rându-i între oameni. În fiecare ins esădită o intenţie a lui Dumnezeu care, prin om, trebuie să devină o creaţie. Suntşi destine colective. încă din Vechiul Testament ni se atrage aminte: „Fiţiluători aminte la menirea voastră !" (Agheu 1,5,7).

În creştinism omul e ridicat până la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu; iaraceastă colaborare e destin. Talanţii - talentele - sunt înzestrările acesteicolaborări ale lui Dumnezeu cu omul. Lucrând în sensul înzestrărilor, lucrezi în

sensul destinului.

Omul e neliniştit câtă vreme nu ştie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeude la el. Viaţa nu e un scop în sine; e numai mijloc; e numai cadrul unui destin,sau e în cadrul unui destin.

Mulţi se tem de cuvântul destin, ca nu cumva să însemneze pre-destin, prinurmare să se trezească într -o doctrină fără libertatea voinţei, deci fară conceptulspecific creştin al responsabilităţii ultime.

Cum să nu răspunzi de ce ţi-a dat Dumnezeu ?



Şi cum să nu răspunzi, dacă n-ai făcut ce ţi s-a dat să faci ?

Lucrătorii viei, angajaţi de Dumnezeu iconomi ai creaţiei Sale, nu aveau sărăspundă pentru că şi-au interpretat arbitrar destinul ? Mazoreţii din Ierusalim,

care aveau această istorie unică în lume, istorie mai mult a viitorului decât atrecutului - Scriptura -, nu sunt cu atât mai răspunzători, cu cât n-au înţelesdestinul ascuns de Dumnezeu în neamul lor, în sensul lui Dumnezeu, ci însensul unei împărăţii pământeşti ?

Marea răspundere a lui Israel a rămas tocmai vinovăţia că nu s-a integrat înviitorul pe care i-1 destinase Dumnezeu în Scripturi.

Dar iată că vine Cineva, de Praznicul Paştilor, în Ierusalim, un copilaş de 12 ani,„plăcut la chip, cu ochi frumoşi şi păr bălai" - ca odinioară strămoşul Său David(I Regi 16,20), care-Şi înţelese destinul şi s-a integrat în el, vrând încă de mic,să-Şi aducă şi rabinii Templului la reala interpretare a destinului lui Israel.Lucrurile s-au petrecut astfel:

Toţi capii de familie din Israel erau îndatoraţi, prin Lege, să vie la Ierusalim detrei ori pe an. Printre aceste trei zile era şi Praznicul Paştilor. Paştile iudeilorînsemnau ieşirea din robia egipteană, dar mai însemnau şi ultima zi a robiei,când aşteptau îmbrăcaţi de plecare porunca lui Faraon de punere în libertate.Mai era menţinut în Praznicul Paştilor şi Jertfa pe altarul Templului a mielului

pascal, sângele căruia era semn pe uşa fiecărui israelitean: apărare de îngerulmorţii, care pedepsea Egiptul.

Când a văzut copilaşul Iisus jertfa şi arderea mielului atunci, Cel ce era personificarea iubirii, s-a identificat durerii mielului şi deodată I s-a deschistaina ce o preînchipuia această jertfa.

Această puternică impresie a jertfei unui miel nevinovat a organizat deodată,într-o lumină nouă, de viitor, întrebările ce avea să le pună rabinilor, de îndată

ce-i va putea prinde la vorbă.

De aceea, după praznic, Iisus nici gând n-avea să se întoarcă acasă, până nu aflatot ce-L ardea pe EL

Cum Iisus avea 12 ani - vârsta de trecere dintre copii între tineri şi vârsta deadmitere în şcoala rabinică a Templului printre tinerii care şedeau la picioarele

bătrânilor era şi Iisus.



într-o aripă a Templului, preoţii şi rabinii ţineau cursuri de îndrumare înScripturi, prin întrebări şi răspunsuri, în felul cum erau de demult şcolile

profeţilor.

Iisus era printre mazoreţii Templului, întrebându-i şi răspunzân-du-le dinScripturi, despre venirea lui Mesia. Bătrânii ascultau copilul şi se minunau deînţelepciunea Lui. Ei nu-şi puteau da seama că ei vorbesc cu un copil care şi-aînţeles destinul - misiunea pe care o avea în lume: de-a înlocui cu Sine mielul de

jertfa. Cu umilinţă de copil, Iisus repeta texte din Profeţi, arătând înţelesuri maiadânci, pe care mazoreţii le scăpaseră din vedere. Bătrânii tâlcuiau numailocurile care dezveleau slava împărăţiei mesianice. Copilaşul îi întreba mai alesdespre locurile din Isaia care priveau suferinţele lui Mesia şi din Psalmi despre

jertfa Mielului lui Dumnezeu. Ce rost au jertfele Templului decât că sunt o preînchipuire a jertfei Mielului lui Dumnezeu.

Dacă de la această întâlnire a lui Iisus cu mai marii Templului s-ar fi mersînainte, s-ar fi trezit un mare interes pentru religie şi, când Iisus ar fi început, la30 de ani, (- vârsta legală a dreptului de a învăţa -), ar fi găsit căpetenii care să-L

primească drept o împlinire a Scripturilor. Bătrânii vedeau în El marifăgăduinţe, dar nu le vedeau decât în cercul lor îngust. Copilaşul le mişcaseinima, cum poate n-o făcuse nici un om până la El. Dumnezeu încercă să le deaînvăţătorilor lui Israel o nouă lumină a Scripturilor, folosindu-se de nevinovăţiade copil a Fiului Său, - singura cale care nu le rănea îngâmfarea lor de rabini în

Israel. Ei nu admiteau ca cineva să-i înveţe. De aceea Iisus le-a dat impresia căei sunt învăţătorii, iar El şcolarul. Era singura cale atunci, de-a le arăta că

profeţiile mesianice mai au şi un alt înţeles. Dar trufia lor nu le îngăduia sărecunoască şi altă interpretare a Scripturilor decât aceea care le gâdila pofta lorde dominaţie. Dacă L-ar fi ascultat, tâlcuirea locurilor mesianice, ar fi suferit oradicală reformă, în sensul vederilor dumnezeiescului Copil.

Dar trecuseră fară veste patru zile pentru Iisus, dar nu şi pentru Iosif şi Maria,care-L căutaseră deznădăjduiţi. Când II găsiră între bătrâni, Mama îi face o

duioasă dojană: - „Ce ne-ai făcut ? Tatăl Tău şi cu mine Te căutam !" La acestecuvinte ale Mamei, Copilaşul le răspunde într -un grai neînţeles: „Nu ştiaţi că înCasa Tatălui Meu Mi se cade să fiu ?" - Ce le răspundea, cu alte cuvinte ? - CăEl nu e fiul lui Iosif, ci Fiul lui Dumnezeu.

Iisus aflase cine era El şi ce avea de făcut în lume.

Iată un destin înţeles la 12 ani.

Întâlnirea cu jertfa Templului şi cu rabinii, i-a fost lui Iisus revelatoare adestinului. Deşi aceia ar fi trebuit să recunoască Copilul -şi după Scripturi



destinul - iată că Iisus şi-L cunoaşte împotriva lor, fiindcă cunoaşterea lor eraorbită de prejudecăţi politice şi nu era orientată spre năzuinţele desăvârşirii.

Dreptul Simeon îl cunoscuse pe Copil acum 12 ani, în acelaşi Templu, dar

urmaşii dreptului nu mai aveau viaţa lui ca să-L cunoască şi ei.

A creşte din copilărie, ars de-o rază a destinului, înseamnă să te pregăteşti pentru o operă mare şi severă; iar pentru cucerirea locului ei în istoriaoamenilor, înseamnă să te aştepţi la cele mai crâncene împotriviri. Oamenii însănu ştiau cu ce răbdare şi îndârjire lăuntrică a înzestrat Providenţa Copilaşulacesta, căruia i-a încredinţat marea misiune a mântuirii omului. De atunci nueste între oameni destin mai mare ca al lui Iisus. Iar Iisus şi-a asociat la acelaşidestin al Său, pe toţi ucenicii Săi de peste veacuri.

A fi gura Lui, a fi inima Lui, către orice necăjit al lumii, e a face din viaţa taviaţa lui Iisus, aşa cum şi Pavel îşi interpreta destinul: „Mie a vieţui este

Hristos; iar a muri (pentru Acesta) dobândă".

De atunci Iisus dă omului destinul şi toată energia lui divină.

Iisus e un destin întruchipat. Cine-L ajunge, ştie ce are de făcut!

Prislop, Anul nou 1.1.1950 - Luca 2,20-21; 40-52

(sursa: Cuvinte Vii – Părintele Arsenie Boca)



Părintele Teofil Părăian: „Ani buni şi fericiti, zile bune, viitorul, aşa cumdorim să-l avem!”

Cu ziua de astăzi am intrat într -un An nou, un an pe care-l avem în faţă şi carese adaugă la cei pe care-i avem în spate. Avem în spate anii vieţii noastre,fiecare dintre noi, şi avem în spate anii de când e lumea. Dar în faţă avem şi

veşnicia.

Poetul Mihai Eminescu are o poezie în care spune aşa:

„Cu mâine, zilele- ţi adaugi,Cu ieri, viaţa ta ţi-o scazi,

Având cu toate astea-n fa ţă, De-a pururi, ziua cea de azi.”

Aşa e rânduiala lui Dumnezeu, ca cele ce le trăim să treacă şi să şi rămână, sătreacă şi să se adauge la ceea ce suntem fiecare dintre noi. S-au înscris înexistenţa noastră anii vieţii noastre şi, cu tot ce-am agonisit în viaţa noastră,stăm în faţa viitorului. Viitorul nu ni-l cunoaştem, dar ni-l pregătim; ni-l

pregătim în ziua de azi, pentru că prezentul este vremea noastră. Şi fiecare zi otrăim ca azi pentru că timpul nostru-i timpul prezent. Cu trecutul ne prezentămîn faţa viitorului pe care ni-l pregătim în prezent.

Iubiţi credincioşi, eu nu cred că există un cuvânt mai fericitor pentru uncredincios adevărat decât cuvântul că Dumnezeu este Tatăl nostru. E mare lucrusă te ştii ocrotit de un Tată bun.



Aşa trebuie să fie Dumnezeu pentru fiecare dintre noi: nu doar atunci când avem bucurii şi succese, nu doar atunci când ne merge bine avem Tată pe Dumnezeu,ci şi când ne încearcă, şi când ne trimite situaţii de verificare, de cercetare

pentru noi înşine, şi când avem insuccese, Dumnezeu este Tatăl nostru. Cu

gândul acesta este bine să pornim la drum într -un An nou.

Aminteam odată o întâmplare pe care a povestit-o cineva care voia săstatornicească în mintea omului gândul că noi suntem fiii lui Dumnezeu.

Un om, având un copil în braţe, mergea undeva la o staţiune. A coborât din tren şi având bagaje, a chemat un hamal. Şi hamalul a vrut să-l ajute şi cu copilulatunci când a luat bagajele. Însă tatăl a spus: „Nu! Pe copil îl duce tata”. Taremult mi-a plăcut atunci acest cuvânt.

Aşa suntem şi noi, duşi de Dumnezeu. Când? Când suntem ascultători de Tatălnostru. Dumnezeu rămâne Tată şi când nu suntem ascultători, El nu înceteazăniciodată să fie Tatăl nostru. Şi pe copil îl duce Tata. Dacă nu -l duce în braţe,că-i mare şi nu-l mai poate, îl duce de mână, dar nu-l lasă, nu-l părăseşte, îlajută. Când îl ajută? Când copilul vrea să trăiască o viaţă fără prihană, o viaţă cuîmplinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Să avem rugăciunea „Tatăl nostru” ca îndreptar de viaţă pentru anii câţi vor maifi şi pentru veşnicia noastră în sensul acesta:

–

Dacă cerem de la Dumnezeu să ne ferească de cel rău, şi noi să ne ferimde răul din gând, din cuvânt şi din faptă, să nu înmulţim relele, ci săînmulţim cele bune.

– Dacă cerem de la Dumnezeu să nu ne ducă în ispită, să nu căutăm nicinoi prilejurile de ispită, de confuzie, de nedumerire, prilejurile care potduce spre păcat.

–

Dacă ne-a învăţat Domnul nostru Hristos să zicem „Şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, să ne angajăm

mai mult la iertare.– Dacă ne-a învăţat Domnul Hristos să cerem pâinea noastră cea de toate

zilele, să ne silim şi noi să facem ceva pentru a avea această pâine, fie căe Sfânta Euharistie, fie că e cuvântul lui Dumnezeu – care-i tot o hrană

pentru suflet, fie că e pâinea cu care ne hrănim şi prin care ne întreţinemviaţa.

–

Ne-a învăţat Domnul Hristos să cerem să se împlineacă voia Lui, aici pe pământ, aşa cum se împlineşte şi în cer. În cer, toţi se supun lui Dumnezeu. Şi noi, cu inimă curată, să împlinim poruncile lui Dumnezeu.

Să vrem să se înmulţească binele în această lume.



Să ne silim să aducem în conştiinţa noastră în primul rând, împărăţia luiDumnezeu şi apoi în jurul nostru, ca să fim prea măritori de Dumnezeu.

V-aş pune la suflet gândul acesta, să nu-l uitaţi: Dumnezeu este cu adevărat

Tatăl nostru, iar pe copil îl duce Tata, nu-l lasă la nimeni. În toată vremea vieţiinoastre să împlinim tot ce putem să împlinim. Silinţele noastre cele bune să ne pregătească ani buni şi fericiţi, zile bune, viitorul, aşa cum dorim să-l avem!

(Extras şi adaptat din cartea „Gândi t i frumos” (cuvântări la ocazii speciale),arhimandrit Teofil Părăian, Edit. Teognost, Cluj - Napoca, 2006, pp. 199-207)



Părintele Iachint al Putnei - Predică la Tăierea împrejur a Domnului -Mare a fost smerenia Domnului!

“Şi când s-au împlinit opt zile ca să-L taie împrejur, I -au pus numele Iisus…”(Luca 2, 21)

“Iubiţi credincioşi, Bunul nostru Mântuitor, Cel ce S-a smerit pe Sine luând trupomenesc, nu S-a ruşinat a Se supune întru toate legii lui Moise luând trupomenesc, pe care Însuşi i-o dăduse pe Muntele Sinai. Primul act de supunere aFiului faţă de Tatăl pe care îl cunoaşte omul a fost întruparea Sa ca prunc mic,iar nu ca bărbat desăvârşit. Iar primul act de supunere faţă de Lege a fost

primirea tăierii împrejur în cea de-a opta zi, aşa cum spune legea lui Moise: „Iarîn ziua a opta se va tăia pruncul împrejur” (Levitic 12,3). Deci, în ziuahotărâtă de lege a fost pruncul tăiat împrejur şi I S-a pus numele de Iisus decătre bătrânul Iosif, pentru că „aşa a fost numit de îngeri, mai înainte de a se

zămisli în pântece” (Luca 2, 21). Dar pentru ce a fost tăiat împrejur Iisus, căci El nu era supus păcatului?

Întâi, pentru ca să se arate supus şi împlinitor al legii. Apoi, pentru ca să se arate că El a purtat trup omenesc cu adevărat, iarnu trup închipuit.

Al treilea, pentru ca să ne dea nouă chipul celei mai adânci smerenii. Pentru că S -a arătat nu numai ca un om, ci ca un om biruitor asupra păcatului, deşi El nu avea păcat.



Şi pentru ce S -a tăiat împrejur a opta zi? Pentru că ziua a opta, după Sfinţii Părinţi (Sfântul Grigorie de Nyssa), închipuieşte ziua veşniciei, odihnaveacului al optulea, care va să fie. Primele şase zile sunt ale Creaţiei, alelucrării. Ziua a şaptea este ziua odihnei Domnului, ziua Sabatului pământesc,

care mereu trece ca şi omul, de aceea se şi repetă din şapte în şapte zile. Iar aopta este simbolul veacului viitor, ziua veşnicei prăznuiri cu Hristos, care nu seva mai sfârşi în veac.

Iar cele 33 de zile pe care le-a petrecut Iisus în Betleem, până la ducerea Sa înTemplu, când a fost purtat pe braţe de Sfântul Simeon, închipuiesc cei 33 de ani

pe care i-a trăit Domnul pe pământ, până ce a răstignit păcatul pe lemn.

Dar tăierea împrejur la poporul evreiesc nu avea numai rolul unui legământ întreDumnezeu şi om (Facere 17, 10-14), ci ea închipuia însăşi ispăşirea păcatuluistrămoşesc, cu toate că prin aceasta nu se putea ierta păcatul lui Adam. Aşadar,tăierea împrejur era botezul oficial al Vechiului Testament, pe care Domnull-a primit ca să Se arate înnoitor al Testamentului, iar nu călcător al lui.

Trei botezuri a primit Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ:

–

întâi botezul Legii Vechi, al tăierii împrejur;–

apoi, botezul pocăinţei, de la Ioan, care nici acesta nu era desăvârşit, pentru că nu putea ierta păcatele, dar era mai înalt decât botezul cel vechi, pentru că el făcea legătura între Vechiul şi Noul Testament;

– iar ultimul botez şi cel mai desăvârşit pe care îl poate primi creştinul pe pământ a fost botezul sângelui, al muceniciei, pe care Iisus Hristos l -a primit pe cruce pentru noi.

Iubiţi credincioşi, mare a fost smerenia Domnului! Deci nu S-a ruşinatPreabunul Dumnezeu de trupul nostru cel căzut! Nu S-a ruşinat nici detrupeasca tăiere împrejur, ci a voit să fie pipăit şi însângerat Dătătorul legii de

păzitorul şi purtătorul legii.

O, adâncul smereniei lui Hristos!

–

S-a smerit luând trup de lut.–

S-a smerit făcându- se prunc mic şi neputincios înaintea oamenilor, ca săne arate că numai dacă ne vom face ca pruncii nevinovaţi, prin naşteredin nou, vom putea intra iarăşi în ceruri, de unde am căzut.

–

S-a smerit născându-Se în iesle de vite şi în pământ străin.–

S-a smerit lăsându-Se păzit de un bătrân Cel ce era în cer păzit de multe

legiuni de îngeri.



– S-a smerit primind scutece şi lăsându-Se pipăit de mâini omeneşti Cel ce şade pe tron de văpaie şi nu poate fi văzut de heruvimi şi de serafimi.

–

S-a smerit primind trupeasca tăiere împrejur, ca un păcătos, Cel ce avenit să piardă păcatele oamenilor şi să le înece în scump sângele Său.

Dar pentru ce S-a smerit aşa de mult Mântuitorul nostru? Pentru că prea mare afost mândria omului. Şi această rană nu putea fi vindecată decât cu alifiasmereniei lui Hristos. Neascultarea cu ascultarea se vindecă, mândria cu semerenia se lecuieşte. Iar pentru adâncul smereniei Sale I-a dat Lui Dumnezeu„nume care este mai presus de tot numele“, adică Iisus, care înseamnă„Mântuitorul”. „C a întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celorcereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt” (Filip. 2, 9-10) „şi sămărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, intru slava lui

Dumnezeu Tatăl” (Filip. 2, 11). După cum însuşi Sfântul Petru mărturiseşte, că „nu este întru nimeni altul mântuire, pentru că nu este nici alt nume sub cer,dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (F.A. 4, 12).

Se cuvine deci şi nouă, creştinilor, celor numiţi cu scump numele lui Iisus Hristos, ca adunându-ne astăzi la sfintele biserici

să lăudăm pe Domnul Cel ce S -a smerit pentru noi.Să lăudăm astăzi pe Mântuitorul, Carele de mic a gustat rane pentru noi.Să lăudăm astăzi pe Fiul lui Dumnezeu, Care a binevoit a ne descoperinouă preadulcele Său nume.Să lăudăm astăzi pe Iisus Hristos, Care ne mântuieşte prin sfânt numeleSău.

Astăzi, Dătătorul legii împlinitorul ei se face, ca să ne înveţe pe noi desăvârşităascultare. Astăzi, Fiul lui Dumnezeu om se face pentru om şi prunc sub lege searată, ca să ruşineze pe omul călcător de lege.

Omul în Rai fiind, o poruncă a avut de la Dumnezeu şi a călcat-o şi pe aceea; iar

Fiul lui Dumnezeu pe pământ venind, toate poruncile cele omeneşti le -aîmplinit, ca să vindece nesupunerea lui Adam.

Astăzi Cel ce S-a atins de muntele Sinai şi l-a făcut să fumege se atinge şi se pipăie de mâinile omului păcătos, dar nu le arde pe ele, pentru că a venit să-lmântuiască pe om de văpaia focului de veci. Astăzi Cel fără de păcat a primit

botezul tăierii împrejur ca un prunc sub păcat, ca să ne înveţe pe noi că fără de botez nu ne putem curăţi de păcat, nu ne putem mântui.

Cel desăvârşit a primit un botez nedesăvârşit, iar cei nedesăvârşiţi au primit un botez desăvârşit, ca să se sfinţească. Iisus Hristos a primit un botez neputincios,



de care El nu avea nevoie, iar creştinii cei numiţi cu numele Lui au primit un botez desăvârşit prin Duhul Sf ânt, ca să se facă şi ei desăvârşiţi.

Astăzi Cel ce dă nume tuturor zidirilor a primit nume mai presus de tot

numele ceresc şi pământesc. Astăzi, Unsul Domnului ne descoperă numele Său, cel necunoscut. Astăzi Emanuel se arată oamenilor. Astăzi Fiul lui Dumnezeu se numeşte întâia oară de oameni Iisus, precum s-a numitoarecând de Gavriil în Nazaret (Luca 1, 31). Însă acolo arhanghelul l -a rostitşi o Fecioară l -a auzit, iar aici Iosif îl rosteşte, Fecioara îl repetă, păstorii îlaud, Betleemul îl învaţă pe de rost, iar magii îl duc mai departe. Popoareleîncep să- L cunoască, neamurile cred în El, Bisericile întru numele Lui seînal ţă, creştinii numele Lui îl poartă în inimi.

O, cât de scump este sub soare numele Preadulcelui Iisus!

Cu el se pecetluieşte Evanghelia lui Hristos, cu el se laudă Biserica Dumnezeului Celui viu.Cu el se întremează apostolii la propovăduire.Cu el se laudă Petru în Roma.Cu el se îmbărbătează Pavel înaintea Cezarului.Cu el se mângâie popoarele creştine.Cu el se întăresc credincioşii în primejdii.Cu el se ard vrăjmaşii,

cu el, prin deasă repetare, se izgonesc diavolii dintre oameni şi duhurile păcatelor din inimi. Numele lui Iisus îl poartă mamele pe buzele lor. Pe acesta îl au toiag de sprijin străinii în pribegia lor. Pe acesta îl repetă neîncetat călugării în smerita lor pustie.Cu acesta, ca şi cu o sabie ascuţită, se apără pustnicii de duhurinecurate, în iubita lor singurătate.Cu numele lui Iisus înmoaie săracii inimile celor nemilostivi.C u acesta, ca un scut, îşi păzesc fecioarele comoara cea ascunsă a

fecioriei lor.

Numele Preadulcelui Iisus l-a purtat Sfântul Ignatie în inima sa. Pe acesta ca peun mărgăritar ascuns în ţarina inimii l-au descoperit sfinţii toţi, prin neîncetaterugăciuni şi prin deasa lui repetare. Cu acesta s-au într-armat mucenicii cânderau aruncaţi în văpaia focului şi la fiarele sălbatice. Cu acest nume se laudă

popoarele creştine, cu acesta se slăveşte Biserica cea mântuitoare, cu acesta semângâie preoţii şi întru numele lui Iisus scot dintre oameni vrajba, ura,desfrânarea, duhul cel necurat şi tot păcatul. Cu numele lui Iisus se vindecă

bolile, se împacă oamenii, se îmblânzeşte mânia lui Dumnezeu, se alungă



seceta, se înmulţeşte roada câmpului, sporeşte pâinea pe masă, intră bucuriaSfântului Duh în casă, se îmblânzesc vrăjmaşii, se mântuiesc sufletele noastre.

Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii care repetă mereu, sau cât mai des,

rugăciunea cea scurtă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică „DoamneIisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul(păcătoasa)“. Fericiţi cei ce au aflat dulceaţa numelui lui Iisus, că aceia nu maiduc lipsă de nimic pe acest pământ străin!

Iubiţi credincioşi, Iisus Hristos a primit tăierea împrejur ca să împlinească o poruncă a Legii Vechi. Dar în legea darului, în creştinism „nici tăiereaîmprejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Gal. 6,15). Adică, în locul tăierii împrejur, suntem obligaţi să păzim toate poruncileEvangheliei, în fruntea cărora stă dragostea, milostenia, rugăciunea, postul.

Şi dacă Iisus Hristos nu a avut păcat, trebuie neapărat să primească tăiereîmprejur, numai pentru ca să nu smintească pe evrei? Căci ei şi aşa tot nu aucrezut în El. Nu! Domnul a primit tăierea împrejur, adică S -a supus LegiiVechi fără şovăire, ca prin aceasta să ne înveţe şi pe noi să ne supunem fărăcârtire şi îndoială legii darului. Adică dogmelor Bisericii, sfintelor canoane,

poruncilor Evangheliei, învăţăturilor sfinţilor şi părinţilor care ne-au născut, precum şi legilor ţării în care trăim.

Toate zidirile lui Dumnezeu trăiesc, se conduc după anumite legi dumnezeieşti. Nimic nu se conduce aşa, la întâmplare – nici îngerii din cer, nici stelele cerului,nici făpturile pământului, nici stihiile văzduhului. Ba nici diavolii nu ispitesc peom fără ştiinţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu. Şi după cum nu a cruţat Dumnezeunici pe îngerii „care nu şi-au păzit dregătoria lor, ci s pre judecata zilei celei marilegăturilor celor veşnice, sub întuneric îi ţine“, pentru că s-au împotrivit voiicelei dumnezeieşti, oare cum ne va cruţa pe noi creştinii, care am primit „legeaintru rânduieli de la îngeri” (F.A. 7,53), care ştim pe de rost Evanghelia,

poruncile Bisericii date de Hristos, dar nu le ţinem, ci mereu le călcăm prin

păcat?

Nu, fraţilor. Nu avem răspuns. Am călcat legea, suntem vrednici de judecată, deosândă – fie aici, prin boli, ispite, nevoi, fie dincolo, prin muncă veşnică. Niciun păcat nu va rămâne nepedepsit. „Căci toată călcarea de poruncă şi toatăneascultarea a primit dreapta răsplătire” (Evr. 2 ,2).

Am lipsit de la biserică fără pricină, ne aşteaptă boli grele, dezbinare, osândăveşnică. Nu am ascultat de preot, ne lipsim de binecuvântarea lui Dumnezeu în

viaţă. Ne împotrivim părinţilor, sau chiar îi certăm şi îi lovim, ne va ajungeîndată blestemul lor, adică moartea grabnică şi grea, iar dincolo foc nestins. Am



luat viaţa pruncilor noştri, ne-am împotrivit poruncii lui Dumnezeu care zice„creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul” (Facere 1, 28), ne va ajungedesigur mânia lui Dumnezeu şi în veacul acesta şi dincolo. Ţinem minte răul, nuiertăm pe aproapele nostru, nu vom vedea faţa lui Hristos.

Deci ce trebuie să facem ca să scăpăm de toate acestea? Să păzim cu sfinţenielegile lui Dumnezeu, învăţăturile Bisericii, poruncile Sfinţilor Părinţi, sfaturilemai-marilor noştri, pilda cea bună a celor ce ne-au născut. Copiii să asculte de

părinţi, aşa cum Pruncul Iisus a ascultat de bătrânul Iosif, cu toate că acesta nu-iera tată. Părinţii să iubească şi să crească bine pe copii, precum şi ei au fostcrescuţi de părinţii lor. Creştinii să asculte de preot precum îngerii în cer ascultăde Hristos. Fiecare să-şi păzească dregătoria sa. Fiecare să-şi împlineascădatoriile sale pe pământ. Fie faţă de Hristos şi Evanghelie, fie faţă de familie şide aproapele, fie faţă de societatea în care trăieşte. Să ne supunem şistăpânirilor, că „stăpânirile sunt de la Dumnezeu” (I Petru , 17), precumFecioara s-a supus mergând să se înscrie la Betleem; precum Pavel s-a supus,mergând până la Roma. Să ne supunem celor mai mari, să avem milă faţă de ceimai mici, să avem dragoste spre toţi, că dragostea noastră niciodată nu piere. Şinu numai atât. Dar să ne supunem cu cuviinţă, după lege, iar nu în afara legii luiHristos. „Căci nimeni nu se încununează de nu se va lupta după lege” (IITimotei 2, 5).

De vom petrece aşa, vom străbate noul an cu pace şi toată viaţa noastră cu spor

duhovniesc şi bucurie, vom ajunge în veacul cel de-al optulea, adică înÎmpărăţia Cerurilor, unde-n veci cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt vom

petrece. Amin.”



Părintele Sofian Boghiu - Cuvânt de Anul nou

La începutul unui nou an, cum ar fi acesta, instituţiile de obicei îşi fac bilanţul,ce s-a întâmplat în anul acesta, şi planuri de viitor. Şi acest bilanţ trebuie să şi-lfacă şi creştinii noştrii, românii de pretutindeni, care au şi ei probleme pe carele-au depăşit în anul care a trecut şi probleme şi planuri de viitor începând cu

anul care începe acum.

[...] Dar e bine ca acest Revelion, în care se fac de obicei multe abuzuri, artrebui să fie mai cumpătaţi şi mai grijulii şi mai interiorizaţi, atât pentru anulcare a trecut cât şi pentru anul în care intrăm.

În unele regiuni în ţara noastră, la Anul nou, la ora miezului nopţii, majoritateasunt în biserică şi în biserică fac un parastas pentru cei care au murit în anul carea trecut, şi un Te Deum pentru anul în care intrăm, unul pentru morţi şi altul

pentru cei vii. Şi îl roagă pe Dumnezeu să-i ierte pe cei morţi, pe cei trecuţidintre noi, şi să se reverse harul peste cei vii, care încep anul următor. Cei morţi,trecuţi de la noi în Împărăţia lui Dumnezeu, fără îndoială trec prin judecata

particulară, aşa cum ne învaţă Sfânta Biserică şi… Dumnezeu ştie restul vieţiilor dincolo. Judecata va hotărî pentru ei, însă noi, cei vii, care avem libertatea dea ne pocăi şi de a ne pregăti pentru momentele în care se află ei acum, suntemdatori să ne rugăm pentru ei şi să facem milostenie, cât putem de mult... (…)

Cei vii însă trebuie să se ocupe de ei înşişi, făcându-şi fiecare bilanţul: ce-afăcut în anul care a trecut şi ce urmează să facă în anul în care intrăm. E o părerede rău, într -un fel, că am cheltuit un an din viaţa noastră, pentru cei care nu au



făcut ceva mai deosebit în timpul care a fost hărăzit pentru a face lucruri bune,a-şi trăi cu folos viaţa. Sunt unii care au făcut fapte bune şi care au bucurieacum şi un gând luminos pentru zilele şi anii care vin, cu gândul că vor continualucrarea faptelor bune pentru care trăim această viaţă pământească.

La acest răstimp, la această răscruce din viaţa noastră trebuie să fim foartecinstiţi cu noi înşine, să ne apropiem de noi înşine şi să ne judecăm fiecare cumam fost, ce am făcut şi ce trebuie făcut de aici înainte. Să -şi facă examenul

părinţii cu copii, să-şi facă examenul tineretul, să-şi facă examenul bolnavii carestau prin spitale. Îşi fac aceste examene de conştiinţă şi copiii care au început săgândească şi să se afirme şi ei ca nişte fii ai lui Dumnezeu.

În primul rând acest examen sufletesc – pe care trebuie să şi-l facă fiecare dintrenoi – se referă la viaţa noastră lăuntrică, obligându-ne înaintea lui Dumnezeu săfim cinstiţi cu noi înşine, să ne analizăm, să constatăm lipsurile noastre, curegret, şi [să facem] planurile noastre de viitor pentru îndreptarea noastră. Să neîntrebăm cinstit dacă am crezut şi credem în Dumnezeu. Dacă nu ştim pânăacum nişte lucruri în legătură cu Dumnezeul vieţii noastre, de acum încolo să nefacem un plan să ne apropiem de El, pentru că rostul vieţii noastre este acesta,în primul rând: cunoaşterea lui Dumnezeu şi slujirea Lui. Cunoscându-L pe

El, ne cunoaştem şi pe noi şi, invers, cunoscându-ne pe noi, coborând înconştiinţa noastră şi cercetându-ne, ne dăm seama adeseori de golul în caresuntem, pentru că ne preocupăm pe vecie de lucrurile dinafară.

Toată această problemă de gospodărire personală, care are rostul şi folosul ei,însă numai dacă paralel cu această grijă de viaţa pământească, ne legăm şi deviaţa noastră sufletească. Pentru că aşa cum ştim, şi e un lucru deja aproape

banal: nu stăm pe veci aici, pe pământ, suntem trecători şi nu ştim când neîncheiem misiunea şi drumul nostru pe acest pământ. Doamne fereşte, unaccident, un infarct, o întâmplare neprevăzută ne curmă firul vieţii. Şi înScriptură avem acest cuvânt: “în ce te voi găsi, în aceea te voi judeca”. Şi deaceea să ne coborâm în noi înşine şi să ne întrebăm dacă avem cu adevărat

credinţa în Dumnezeu.

[...]. Pentru că în viaţa creştină, o credinţă seacă, fără fapta cea bună, nu are nicio valoare. Se ştie de la Sfântul Apostol Iacov, că şi diavolii cred în Dumnezeu,dar, tot răi rămân, aşa cum îi ştim, ei fiind ultima expresie a răului. Dacă princredinţa noastră ne apropiem cu fapta cea bună, cu dragoste, de cei din jurulnostru, dragoste curată şi sfântă, atunci toată viaţa noastră se schimbă. Pemăsură ce ne transformăm viaţa în faptă creştină, faptă de bunătate şi dragoste,în aceeaşi măsură Îl înţelegem pe Dumnezeu şi poruncile Lui. Scopul vieţii

noastre este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. O singură poruncă lecuprinde pe toate: “Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor



asemenea”. Şi, cu alt prilej, Dumnezeu ne-a spus: “Iubeşte pe Dumnezeu dintoată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca petine însu ţi”. Dacă am făcut sau facem aceste lucruri, atuncea conştiinţa nemângâie, şi ne încurajează şi Dumnezeu devine viu în viaţa noastră. Dumnezeu

este în noi după botez, chiar fără să simţim. Cineva care este nepăsător cu viaţacreştină, cu viaţa în Dumnezeu, Îl are pe Dumnezeu înlăuntrul său, darDumnezeu este ca un rob, ca un întemniţat în noi, parcă nu-I dăm voie săvorbească şi să Se exprime în noi. El vrea să stăpânească în fiinţa noastră, sămergem simţindu-I prezenţa şi făcând voia Lui cea sfântă în noi. Şi atunci şiviaţa noastră este plăcută, adevărată şi spornică…

În această cercetare a vieţii noastre lăuntrice, de comuniune cu stăpânul vieţiinoastre, cu Dumnezeu, ne dăm seama uşor de această virtute care trebuie să fieîn fruntea tuturor virtuţilor noastre, dragostea, de care este foarte mare nevoie înviaţa românească de acum. În această viaţă a noastră pământească, în viaţa deiarnă de acum, ca şi în viaţa din restul timpului anului, avem în jurul nostrufoarte multe răni, foarte multe dureri, foarte multe suferinţe omeneşti.

Am văzut în Bucureşti, pe un bulevard mai larg, în trecere, nişte oameni careerau mutaţi în stradă cu saltele şi cu puţinele lor bagaje, în timpul verii, iar acumrămân în continuare pe stradă, pentru că ceilalţi, care trăiesc destul de bine încasele lor nu-i văd, nu-i simt şi nu-i ajuta.

Au dat de curând afară din casă o bătrână care a avut 3 infarcturi, are patrucopii, dintre care doi sunt plecaţi, sunt căsătoriţi, şi ceilalţi doi sunt handicapaţi.Pentru că n-a plătit chiria la timp, sunt daţi afară, acuma, în aceste zile cuzăpadă şi cu ger, şi stau la Gara de Nord sau în alte locuri unde îşi permit să steamăcar noaptea pe scaun sau jos pe duşumea. Sunt mulţi copii care îşi părăsescfamiliile lor. Se roagă părinţii ca Dumnezeu să-i lumineze şi să se întoarcăînapoi în familiile lor. Sunt copii handicapaţi, sunt şi copi ai străzii. Şi, ceea ceeste mai dureros, sunt tineri satanişti, care pur şi simplu se închină diavolului şiîşi însuşesc principiile lui, care sunt numai răutăţi, patimi, cruzimi, se răzbună

cu un curaj extraordinar şi insultă şi părinţi, şi colegi, şi au într -adevăr o viaţădrăcească.

Toată această lume necăjită care este împrejurul nostru ar trebui să fie ajutatădin omenia aceasta a creştinilor noştri, care, unii se roagă, trăiesc o viaţă onestă,dar şi cu o credinţă în Dumnezeu, câtă este, însă n-au milă să ajute pe aceştioameni necăjiţi.

Mai mult, este şi o altă categorie de oameni care nu îngăduie copiilor să urmeze

o viaţă creştină. Copiii lor sunt buni la carte, însă şi-au însuşit şi o credinţă, plină de convingere, în Dumnezeu. Şi pentru asta sunt hotărâţi să se roage lui



Dumnezeu mai mult decât rugăciunile care se fac formal de către părinţii lor.Sunt cazuri pe care le-am constatat de la cei care se mărturisesc, de tineri carestau acasă când vin de la şcoală, intră în camera lor şi încep să se roage – şirugăciunea durează un sfert de oră, douăzeci de minute – dar mama observă că

acolo este lumina, în camera lui sau a ei, şi bate în uşă, deschide uşa destul de brutal şi îi spune: lasă dragă, ce te rogi mereu, ce înseamnă asta, că doar nu eşticălugăr sau călugăriţă? Stinge lumina şi te culcă, te odihneşte! Şi bietul fiu saufiica se înclină şi spune: “Da, mamă”. Însă după aceea iar se scoală şi se roagă.Sunt nişte lucruri dureroase, pentru că părinţii ar trebui să-i “înturneze” spreDumnezeu ei pe copiii lor. S-a întâmplat însă această lucrare inversă: copiiiîncearcă să [câştige la credinţă] pe părinţii lor.

Dar până acum am spus partea negativă a vieţii creştinilor. Sunt însă şi creştini buni, care îşi cresc copii în duh de omenie, de blândeţe, de bunătate, de hărnicie,de cinste. Aceşti părinţi, fără îndoială, îşi trăiesc viaţa lor cu toată [răspunderea

pentru] misiunea pe care o au ca părinţi, pentru că ştiu că Dumnezeu îi va tragela răspundere pentru cum îşi cresc copiii.

Este în Vechiul Testament preotul Eli, care era slujitor la Cortul Mântuirii,Cortul Sfânt şi avea doi copii care erau foarte obraznici, necredincioşi şi lacomi.Şi tatăl lor era om credincios, însă pentru că nu-i educa pe copiii lui să fieconştiincioşi în faţa lui Dumnezeu [...], pentru aceea acest Eli, preotul, a fost

pedepsit de Dumnezeu într-un chip crunt: a murit cu această mustrare din partea

lui Dumnezeu, pentru că nu şi-a crescut copiii în respect faţă de Dumnezeu şi de poruncile Lui. Mai sunt şi alte cazuri din Vechiul Testament în care părinţii sunt pedepsiţi pentru că nu au avut grijă de educaţia copiilor lor. [...].



Părintele Gheorghe Calciu despre sărbătoarea Revelionului

“Acest sfârşit de an – Anul Nou pe care noi îl sărbătorim – nefiind stabilit şisfinţit de Biserică, nu este un lucru sacru. Este un lucru omenesc. Noi n-avem dece să-l sărbătorim. Noi n-avem de ce participa la artificii, la cântece, la tot felulde scandaluri, la dansuri deşucheate… Noi îl slăvim pe Dumnezeu în biserică.

Noi aici aşteptăm sfârşitul, dacă Dumnezeu ar fi rânduit ca sfârşitul lumii să fieacum. Ce relaţie este între un eveniment sacru şi întâi ianuarie? Absolut niciuna. De ce se zice că sfârşitul va fi atunci când a hotărât lumea că începe altmileniu şi nu atunci când va veni Hristos? Sau cel mult, să zicem, la un praznic,la Naşterea Domnului, sau la Buna-vestire?

Toate acestea sunt înşelări diavoleşti. Ingrămădiri de oameni, delirul care-iapucă pe toţi, nebunia, artificiile, băuturile, şampania care curge… Mă uitamaseară. Vorbeam despre ce s-a întâmplat la Paris. Cineva spunea că la Roma,

unde a fost adunarea Papei – nu înţeleg de ce s-a ţinut la 1 ianuarie 2000 şi a dat binecuvântare lumii şi cetăţii, când nu este nici un eveniment care să fie celebrat – spunea că au curs nu ştiu câte milioane de sticle de şampan ie. Şi veneaaltcineva şi ne spunea: mai multă şampanie a curs la Paris! Atunci în Germaniamai multă bere! Deci aceasta era măsura „sfinţeniei” Anului Nou!

Acest început de an nou lumesc este un lucru diabolic. A fost stabilit de satana prin slujitorii lui, ca să ne abată de la lucrurile creştineşti, de la adevărulcredinţei. Şi Domnul a dovedit minciuna tuturor. Dumnezeu a dovedit minciunacelor care voiau să omoare mulţimea în masă, vorbesc de atentatele musulmane.Dumnezeu a dovedit minciuna celor care spuneau: în noaptea aceasta va coborî



Iisus şi trebuie să omoram cât mai multă lume, să ne sinucidem ca să mărimsuferinţa în lume şi să se îndure Dumnezeu de noi să vină, să fie sfârşitul acesteilumi! Toţi s-au dovedit mincinoşi, toţi au fost slugile satanei. Inspiraţia lor n-avenit de la Dumnezeu, ci de la diavol.

Adevărul a fost aici, în biserică. Aseară am făcut Vecernie şi ne-am rugat luiDumnezeu, azi am făcut slujba. Sunt oameni care poartă numele SfântuluiVasile şi ştiau că azi e slujba Sfântului şi n-au venit. Noi ne-am rugat pentru ei,ca Dumnezeu să-i întoarcă de la petreceri, să vină să-şi sărbătorească numele în

biserică…”.

(din: Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos înseamnă suferin ţă”, Editura Bonifaciu, 2009)



Ierom. Ioan Buliga - În seara lui Vasile Sfântul…

“În seara lui Vasile Sfântul se duce un mare război. Pe de o parte, diavolii îşi facde cap printre oameni, insuflându-le tot felul de manifestări păgâneşti cum ar fi:îmbuibarea, beţia, privitul la TV, defăimarea chipului lăsat de Dumnezeuomului prin fel de fel de măşti, circ, petarde, artificii, pocnete din bici, petreceri,

chefuri cu dansuri destrăbălate. Pe de altă parte, în aceeaşi noapte, la biserici, secitesc moliftele Sfântului Vasile, care sunt rugăciuni de alungare aîncornoraţilor.

După cum se ştie deja, diavolii ies cu post şi rugăciune, deci numai rugăciuneafără post ar fi ca pasărea cu o aripă. Postul însă trebuie să plece în primul rândde la manifestările pe care le-am enumerat mai înainte. Ar fi o nebunie să faclucrurile diavolului şi să vin la biserică arătându-mă plin de evlavie şi să stau cucapul plecat ascultând exorcismele. Cine zice că petrece întru El dator este,

precum Acela a umblat, aşa şi el să umble (I Ioan 2, 6). Noi trebuie să-I urmămlui Hristos, mâncarea noastră trebuie să fie cea care a fost şi a lui Hristos: săfacem voia lui Dumnezeu (Ioan 4, 34). Unde L-am văzut pe Hristos beat, cuţigara în gură, mascat, maimuţărindu-se, aruncând cu petarde, artificii sau

pocnind din bici? Să nu ne înşelăm luându-ne după cei mulţi, căci iadul şi-adeschis larg gura şi oamenii cad în el precum cad fulgii de zăpadă. Dacă răul semanifestă astăzi la scară largă este din cauză că omul se foloseşte rău delibertatea de a alege pe care i-a lăsat-o Dumnezeu. Dacă mâncarea lui Hristosera să facă voia Tatălui, mâncarea diavolului este să-şi facă voia sa. De multeori, omul, atunci când îşi face voia, se simte plin de satisfacţie, parcă s -ar

îngrăşa de mulţumire.



La fel cum cei buni simt satisfacţie făcând binele, la fel cei răi simt satisfacţiefăcând răul. Şi Dumnezeu îngăduie să se întâmple aceste manifestări ale răului

pentru că binele nu se face cu forţa, fiecare are libertate în alegere, iar răul estelăsat liber să se manifeste până la o limită. Noi am făcut destule rele, şi

Dumnezeu nu ne-a oprit atunci când le-am făcut. Toate sunt însă cu îngăduinţalui Dumnezeu, după cum se spune în minunatul psalm de seară ce se citeşte înfiecare zi la vecernie (Psalm 103, 25-28-29), şi binele şi răul aşteaptă undăverde de la Dumnezeu: Cât s-au mărit lucrurile tale Doamne, toate cuînţelepciune le-ai făcut. (…) Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la

bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vorumplea de bunătăţi. E psalmul de laudă a bunătăţii lui Dumnezeu, care hrăneşteşi pe cei răi şi pe cei buni, care, atunci când Îşi întoarce faţa Sa, toate se vortulbura, şi tristeţea este că nu Dumnezeu este Cel care Îşi întoarce faţa, ci noi,cei cărora ne plac manifestările lumeşti. Ioan, ucenicul cel iubit al lui Hristos, nespune:

Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubireaTatălui nu este întru el. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi

pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea treceşi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (I Ioan 2, 15-17).

Vedem că aici Sfântul Ioan Teologul iarăşi ne enumără cele trei ispite desprecare am mai vorbit, cele trei ispite prin care părăsim pe Dumnezeu şi alegem

deşertăciunea unor distracţii scurte, mincinoase şi stricăcioase din lume.Trecând de la cei care trăiesc ca păgânii la cei care cât de cât par evlavioşi, nicila aceştia nu găsim o relaţie de jertfă pentru Dumnezeu, ci mai degrabă o relaţiede interes care în două cuvinte ar însemna: trăiesc cu Dumnezeu şi toate îmimerg din plin; aceasta nu este o relaţie de dragoste, de comuniune cuDumnezeu, ci una de interes.

Dacă o femeie se căsătoreşte cu un bărbat pentru puterea şi bogăţia sa, atunci cefel de dragoste este aceasta? Va fi mulţumit bărbatul de ea? El o pune la

încercare şi într -o zi îi spune: Draga mea, împăratul s-a supărat pe mine, mi-aconfiscat toate averile şi a poruncit să mergem în exil în Siberia. Este oîncercare. Cea care a trăit cu bărbatul pentru averea şi puterea sa îl va părăsi, iarcea car e cu adevărat şi-a iubit bărbatul va spune: nu contează, important este cănu te-am pierdut pe tine. La fel Dumnezeu ne încearcă, şi, când toate ne mergdin plin, înfruptându-ne din bogăţia şi puterea Sa, ne pune la încercare,întorcându-Şi faţa de la noi, şi cădem într -o situaţie disperată, falimentari şi

părăsiţi în viaţă de cei apropiaţi. Este o încercare groaznică, dar este doar oîncercare în care ne vom vădi: Îl vom batjocori pe Dumnezeu pentru răul ce ni

s-a întâmplat, vom cârti, Îl vom părăsi, vom cădea în deznădejde sau ne vomînvrednici să se audă din gura noastră acel răspuns minunat:ruinat, flămând şi



străin am ajuns în lume, dar nu contează, important este că nu Te-am pierdut peTine, Doamne.

În seara de Sfântul Vasile, în această sihăstrie car e s-a transformat într-o

zgomotărie, într -o pustie în care mai mult căutăm să plăcem oamenilor decât luiDumnezeu, acest psalm de laudă sună în acompaniamentul zgomotului de petarde care se aud afară, războiul din lume a ajuns până la mănăstire, vrăjmaşula ajuns până la acea cetate întărită din vârful muntelui, se dau ultimele lupte şise pare că se dărâmă totul. Rugăciunile de exorcizare s-au terminat şi omul seîntoarce înapoi la acea ceată de prieteni de care nu vrea să se despartă: diavolii

plăcerilor lumeşti”.

(Ierom. Ioan Buliga, Deşertăciunile lumii. Ediţie completă. Volumele I - I I - I I I -

I V, E d. Man. Jacul Românesc).



Părintele Iosif Trifa – La Anul nou

Stăm iarăşi în pragul noului an. Păşim iarăşi peste hotarul unui an vechi şiintrăm într -unul nou. Vremea curge mereu, iar cu dânsa ne ducem şi noi.

Viaţa noastră s-a asemănat cu multe cele: cu apa ce curge, cu iarba ce se usucă,cu ceasul, cu timpul... Dar, dintre toate asemănările, cea mai potrivită este parcăasemănarea cu călătoria. Viaţa noastră este o călătorie. Călătorim cu toţii pedrumul cel mare al vieţii. Tineri, bătrâni, săraci, bogaţi, cărturari, plugaricălătorim cu toţii fară răgaz şi fară popas. Trecem cu toţii dintr -un an într-altul.

Ne uităm înapoia noastră şi vedem hotarul anilor pe care i-am trecut. Ne gândimla greutăţile pe care le-am biruit. Ne uităm şi înaintea noastră, dar îna-inte nuvedem nimic. Nu ştim pe ce păşim. Viaţa noastră s-a asemănat cu multe cele: cuapa ce curge, cu iarba ce se usucă, cu ceasul, cu timpul... Dar, dintre toateasemănările, cea mai potrivită este parcă asemănarea cu călătoria. Viaţa noastrăeste o călătorie. Călătorim cu toţii pe drumul cel mare al vieţii. Tineri, bătrâni,săraci, bogaţi, cărturari, plugari călătorim cu toţii fară răgaz şi fară popas.Trecem cu toţii dintr -un an într-altul. Ne uităm înapoia noastră şi vedem hotarul

anilor pe care i-am trecut. Ne gândim la greutăţile pe care le-am biruit. Ne uitămşi înaintea noastră, dar îna-inte nu vedem nimic. Nu ştim pe ce păşim.

Călătoria vieţii îşi are o lege deosebită a ei. Când poate nici nu ne gândim, seiveşte în drumul nostru o piedică, o oprire, o poticnire. Nu este mare această

pie-dică. Este o mică groapă, largă de un metru şi adâncă de doi. Dar, orice amface, orice am isprăvi, peste piedica asta nu putem trece. N-o putem niciînconjura, nu putem nici sări peste ea. Am trecut peste multe greutăţi, dar pesteasta nu putem trece.



Ea strică toate planurile şi toate socotelile noastre. Săraci, bogaţi, tineri, bătrâni,împăraţi, cerşetori... cu toţii cădem şi ne răsturnăm în ea. Ea ne doboară farăcruţare, în virtutea poruncii: „plata păcatului este moartea" (Rom. 6, 23). Toţiam păcătuit, toţi trebuie să murim. Mormântul ne primeşte cu aceste cuvinte ale

Domnului: „Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce".

Dar viaţa şi călătoria noastră nu se gată cu groapa din ograda bisericii. Am fi de plâns de s-ar sfârşi cu atât. Am fi în rând cu dobitoacele. Ne-am naşte ca ele, amtrăi ca şi ele şi ne-am preface ţărână. Viaţa noastră trece şi dincolo de mormânt.

Ascultaţi ce zice Apostolul Pavel: „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iardupă aceea vine judecata". în aceste cuvinte este pus tot rostul vieţii noastre.Auziţi! După moarte vine judecata; vine binecuvântarea sau osânda. „Toţi

trebuie să ne înfaţişăm înaintea scau-nului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după fapta sa" (II Cor. 5, 10).

Moartea corpului nu are însemnătatea ce i-o dau oamenii. Ea este numai o soliece vine să ne treacă într -o altă viaţă. Moartea vine să ne treacă la fericire sauosândă, aşa după cum au fost faptele şi viaţa noastră. La groapa din cimitir,moartea ne aşteaptă însoţită de doi argaţi: îngerul Domnului şi îngerul iadului;trimisul cerului şi trimisul iadului (aşa cum se vede în imaginea de alături). Eane dă în seamă unuia sau celuilalt, aşa după cum au fost purtările şi viaţanoastră. „Când a murit săracul Lazăr, a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam",

iar pe bogat, îngerii cei răi 1-au dus în iad (Luca 16, 22).

Fratele meu! Ia seama, unuia din aceşti doi îngeri ne va da şi pe noi moartea. Stăîn voia noastră să alegem pe unul sau pe celălalt, prin viaţa şi purtările noastre.

Fratele meu! Stăm în pragul Anului Nou. Să folosim acest prilej nu pentru a neîmbăta, ci pentru a ne gândi la rosturile şi chemările vieţii noastre. Să ne gân-dim îndeosebi că:

1. Viaţa noastră este o călătorie. Noi suntem „călători străini" în această lume. Noi n-avem casă stătătoare aici pe pământ, ci o avem pe cea fagăduită deDomnul, în Cer (Evrei 13, 14). Viaţa noastră trebuie să se sfarşească dupăcuvintele Apostolului Pavel: „Lupta cea bună am luptat, călătoria am plinit"(I I Tim. 4, 7).2. Noi nu călătorim numai spre cimitir, ci călătorim spre veşnicie, spre fericiresau osândă, aşa după cum am trăit: o viaţă cu Domnul sau o viaţă fară El. Vai decei care trăiesc o viaţă fară Dumnezeu în lume! Vai de cei care aleargă pe caleacea largă a pieirii! (cf. Matei 7, 13).

3. Înfricoşată este moartea! Dar când omul trăieşte o viaţă cu Domnul, aşteaptămoartea liniştit. Nu se mai înfricoşează de ea. In acest înţeles striga Apostolul



Pavel: Unde este acul tău, o, moarte? Cel credincios trece îndată din moarte laviaţă (Ioan 5, 24). El doreşte să se mute şi să fie împreună cu Hristos (cf. Filip.1,23). Cel credincios moare „în plină viaţă".

Învredniceşte-mă, Doamne, şi pe mine să mi se scrie pe crucea din cimitir că ammurit „în plină viaţă ".

Un om lumesc vorbea, la privegherea imui mort, despre cât de înfricoşată estegroapa din cimitir, cât este de rece şi întunecoasă.

„O, fratele meu, - i-a răspuns un ostaş din Oastea Domnului - eu nu măînfricoşez de groapa din cimitir! Pentru mine mormântul este un cer, de cândDomnul meu a intrat în el pentru mine şi mântuirea mea".

Cuminte răspuns! O istorioară

În noaptea asta voi fi Acasă, şoptea un credincios în clipele morţii. - Ce vrei să spui cu asta? întrebară cei ai casei. - Un înger a sosit după mine... - grăi muribundul.Şi plecă Acasă, la Domnul. Ce moarte frumoasă!

Nu aşa mor însă păcătoşii.

„Sărmane suflete al meu, ce va fi cu tine?... Unde mergi?" Aşa se tânguia unvestit necredincios, pe patul morţii.

Fratele meu! Păşim într -un an nou. Intrăm într -un an nou ce stă în faţa noastrăcu semnul întrebării. Cine ar putea şti ce ne aşteaptă în acest an? Cine ar puteaşti anul, luna, ziua şi ceasul în care moartea şi cei doi argaţi nc vor opri îndrumul vieţii? „Drept aceea, privegheaţi şi staţi gata, căci nu ştiţi ziua şiceasul" (Marcu 13, 35).

Ah! Ce nebunie este a trăi o viaţă fară să te gân-deşti la sfârşitul vieţii!... Ah, cenebunie este a tot amâ-na de pe un an pe altul, de pe o zi pe alta, grija mântui-riisufleteşti!

Veşnicia începe după ce intrăm în groapa din cimi-tir, iar noi trăim ca şi cândaici pe pământ ar fi rostul vieţii noastre.

Fratele meu, „numai un pas este între noi şi moar te" (I Regi 20, 3); într-o clipă

moartea ne poate trece în veşnicie.



Un ţăran, care plecase cu carul în munţii Alpi, s-a prăbuşit într -o prăpastie. Pe ostâncă din acel loc i s-a lipit o tablă de aramă pe care se pot citi, până în ziua de azi, următoarele versuri:

Scurtă este calea Ce duce la veşnicie. La orele 10 am fost aici,

La orele 11 am fost Acolo.

Cu adevărat, scurtă este calea ce duce la veşnicie. Azi suntem aici, mâine putemfi Acolo. „Drept aceea, privegheaţi şi staţi gata, că nu ştiţi ziua şi ceasul!"

La fiecare pas ce-1 facem, să răsune neîncetat în urechile noastre cuvinteleApostolului Pavel: „...rânduit

este omului o dată să moară, iar după moarte

vine judecata" .

Fratele meu! Eşti tu gata pentru această judecată?

Cu astfel de gânduri să intrăm pe uşa Anuhii Nou, pentru ca, la sfârşitul lui, să putem culege cât mai multe roade de mântuire. Amin.

( Părintele Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an )



Părintele Iosif Trifa - O, nu mai sta şi anul acesta tot aşa!

Privesc mereu la chipul de alături. Întâi am rămas nedumerit. Ce este? O uşă?Da! De la o casă oarecare? Nu, de la o inimă! Dar privesc oarecum întristat lachipul acestei „porţi” încuiate. Lacătul de la intrare spune: „Stăpânul nu esteaici. El nu este „acasă”. Vrei să intri în casa aceasta?… te-asigur că nu-ţi va

plăcea înăuntrul ei!… În casa aceasta nu vei găsi decât păianjeni, gunoi şinecurăţii. Căci aşa este orice casă, orice inimă de unde lipseşte Stăpânul ei celadevărat.

Lacătul acesta arată mai apoi o istorie atât de tristă pentru „casa” la uşa căreia

stă. În primul rând, ne-aduce aminte de cele ce s-au petrecut în noaptea Naşterii,când într-un întreg oraş, pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a aflat loc de poposire.Pretutindeni a întâlnit numai „lacăte” şi porţi încuiate.

Apoi, „poarta” aceasta zăvorâtă ne spune despre starea nenorocită a atâtor miide oameni a căror inimă zace zăvorâtă sub puterea păcatului. Atâţia şi atâţiaoameni îngăduie păcatului, plăcerilor şi lumii să le treacă pragul „casei”, darcând e vorba de Domnul şi Evanghelia Lui spun că nu e loc. pentru El n-audecât lacăte şi zăvoare. O, ce lucru grozav este acesta.

Chipul acesta arată starea cea mai nenorocită în care se poate găsi cineva. Căci,ce poate fi mai grozav decât o inimă închisă pentru Dumnezeu şi pentrumântuire.

Şi starea aceasta nu vine deodată, ci cu încetul. Azi un păcat, mâine altulîmpietresc inima făcând-o nesimţitoare pentru chemările Domnului. Rugăciunease răreşte; e din ce în ce mai scurtă şi mai rece. Cântările nu-ţi mai plac; la

biserică şi la adunare te duci tot mai rar, până când părăseşti de tot căutareamântuirii. De vezi un frate îl ocoleşti, apoi nu te mai sinchiseşti de el. Ca şi de



un străin. Lacătul greu al păcatului şi nepăsării ţi-a închis cu totul inima,zăvorând-o atât de grozav încât nici o rază de lumină nu mai poate pătrundeînăuntru. Acesta e ceea ce se cheamă împietrirea păcatului. O astfel de inimăeste şi cea de mai sus.

Dragă cititorule, eu nu ştiu în ce stare te afli tu, în ce stare este inima ta faţă deDomnul şi de mântuire. Priveşte, însă chipul acestei inimi (de mai sus). Şi apoiuită-te la cea din pieptul tău. Nu cumva este vreo asemănare între ele? Poate că

porţi şi tu acest lacăt nenorocit la uşa inimii tale şi poate că începi a-l simţi, darn-ai puterea să-l arunci, să-l descui, să scapi de el. Dar nu deznădăjdui, iubitulmeu. Bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu te poate mântui şi pe tine, poatedeschide şi descuia şi inima ta.

Cheia mântuirii este în mâna Domnului.

Trei chei, spunea un vestitor al Evangheliei că foloseşte Domnul Dumnezeu pentru descuierea inimii oamenilor şi trezirea lor din somnul păcatelor şi fărădelegilor.

–

Cheia cea dintâi este o cheie de argint: predicile, chemările şirugăciunile ce se fac pentru cel păcătos şi întoarcerea lui.

Când cheia aceasta nu poate descuia inima, intră în slujbă cheia a doua;

–

o cheie de fier: suferinţele şi încercările.

Când nici aceasta nu poate descuia, se apropie de inima omului a treia şi ultima,

– o cheie de aur: cheia darului şi harului Duhului Sfânt.

Cu această cheie a deschis Domnul inima Lidiei (Fapte 16, 14). În trecere prinFilipi, apostolul Pavel şi tovarăşii săi au ieşit afară din oraş, pentru a căuta un

loc de rugăciune. Lângă un râu se aflau mai multe femei cărora le -au grăit dincuvântul lui Dumnezeu. Una din ele, Lidia, vânzătoare de purpură din cetateaTiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschisinima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. A primit Evanghelia şi peDomnul şi s-a mântuit.

Un om păcătos l -a întrebat odată pe un vestit predicator: „Ce trebuie să fac sămă mântuiesc?” „Roagă-te şapte zile plângând şi zicând: «Doamne, arată-miinima.» Iar după aceea, în alte şapte zile, te roagă zicând: «Doamne, deschide-

mi inima.»” Păcătosul a făcut aşa. Domnul i-a arătat inima şi i-a deschis-oîntocmai ca pe a Lidiei; a intrat în ea şi omul s-a mântuit.



Aceasta e calea de mântuire pentru orice suflet: să-i descuie Domnul inima şisă-L primească înăuntru. E lucrul ce ni-L cere Însuşi Domnul. „Iată, Eu stau lauşă şi bat. De va auzi cineva glasul meu şi va deschide (inima), voi intra la elşi voi cina cu el şi el ci Mine (Apoc 3, 20).

Dragă cititorule! Poate că de zece, douăzeci, treizeci, cincizeci de ani Domnul bate la uşa ta. Gândeşte-te iubite că poate cea pe care o auzi acum e ultimaciocănitură ce-o mai auzi. Nu mai sta ne păsător. Şi nu dispera. Harul luiDumnezeu poate deschide orice uşă. Cel ce a sfărmat porţile iadului poate rupeorice zăvor şi lacăt ce ar închide calea Sa de pe o inimă care-L cheamă.

Roagă-te şi tu cu căldură, ca păcătosul de mai sus, zicând: „O, Doamnedeschide-mi inima… sfărâmă tu zăvorul păcatului şi stăpâneşte în totulînăuntrul inimii mele. Fă-Te Tu Stăpânul şi conducătorul ei; eu să fiu rob iar TuDomn; eu să fiu slugă, iar tu Stăpân.

O, ce bucurie mare vei avea când zăvorul şi lacătul de la inima ta va cădea jos,iar uşa se va deschide larg, ca să-L primească pe Domnul. Aceasta ar fi cuadevărat cea mai mare binecuvântare de Anul Nou. Nu te lipsi şi anul acesta deacest dar. Împăratul cerului şi al pământului, Domnul Iisus Hristos Se află la uşainimii tale.

Deschide-I şi primeşte-L!

Părintele Iosif Trifa, («Glasul dreptăţii», nr. 1, din ianuarie 1938)



Părintele Iosif Trifa - „An nou fericit“

E frumoasă această urare. Dar cercetată în lumina Evangheliei, ea este o vorbăgoală.

Căci ce înţeleg oamenii prin această urare? Îşi poftesc sănătate, bogăţie, bunăstare, mergere bună în toate. Fireşte, sunt bune şi acestea. Sunt şi acesteadaruri de la Dumnezeu.

Dar din aceste urări lipseşte partea sufletului. În ele se află numai “Marta”, darlipseşte “Maria”. Căci a fi fericit nu înseamnă numai a fi sănătos. Nici numai afi bogat şi a-ţi merge bine. De multe ori, sufleteşte poţi fi fericit numai cu acestedaruri. Cu o sănătate perfectă uiţi foarte uşor pe Dumnezeu, iar averea poatedeveni foarte repede un idol.

Când toate îţi merg bine, de regulă un singur lucru îţi merge rău: grija de suflet.“Şi a mâncat Iacov şi s-a săturat şi a uitat pe Domnul” – Deut. 32-15. De aceeaîn Evanghelie găsim fericirea legată de altceva.

“Fericiţi sunt cei ce plâng… fericiţi sunt cei prigoniţi, fericiţi sunt cei curaţi lainimă… cei milostivi”, etc. Fericirea cea adevărată e cea care are legătură cusufletul, cu cerul, cu Dumnezeu, indiferent că ne merge bine – ori rău. De multeori un “an rău”, cu încercări, izbelişti şi necazuri poate fi o mare binecuvântare

pentru viaţa noastră cea sufletească.“Veselitu-ne-am pentru anii în care amvăzut rele”, zicea psalmistul (Ps. 89-17).

– Fericirea cea adevărată e cea care pleacă din inima omului şi se sfârşeşte cu cerul de sus.

–

Fericirea cea adevărată leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu. –

Fericirea cea adevărată e când ai în suflet pacea Domnului, câştigată prin Sângele Fiului Său.

Ferice de cel cu fărădelegea iertată, zicea psalmistul (Ps. 32-1). La aceastăfericire să ne gândim în pragul Anului Nou. An nou fericit, pe limba



Evangheliei înseamnă an nou cu viaţă nouă… an nou trăit cu Domnul şiEvanghelia Lui.

Un credincios i-a urat odată unui vecin necredincios, în ziua de Anul Nou:

Dumnezeu să-ţi ajute, vecine dragă, să-L poţi căuta şi afla în anul acesta peDomnul Isus Hristos. O urare pe care noi o dorim tuturor celor ce nu L-au aflatcu adevărat şi nu-L cunosc cu adevărat pe Isus, Mântuitorul sufletelor noastre.



Traian Dorz - Preţul răscumpărării noastre

(Finalul unei vorbiri a fratelui Traian Dorz de la o adunare – 29 decembrie1985)

(…) Trei săptămâni de praznic. Şi am vrut să ne aducem aminte despre o astfel

de sărbătoare din Ierusalim, în care, [cum scrie] la Ioan, capitolul 7, versetul 37,Mântuitorul S-a ridicat în picioare şi a strigat.

E sfârşitul praznicului. Vă veţi duce fiecare dintre voi acasă. Cum mergeţi? Aţiaflat voi izvorul apelor vii? L-aţi aflat voi pe Iisus cel micuţ, născut într -o iesleşi venit, trimis de Dumnezeu, pentru mântuirea voastră, a tuturor şi a fiecăruiaîn parte? Cum vă întoarceţi voi de la acest praznic înapoi acasă?

S-a terminat Sărbătoarea Crăciunului. S-a terminat şi ultima săptămână din anul

acesta. De fiecare dată, cu terminarea sărbătorilor Crăciunului, se termină şianul. Şi ne întoarcem înapoi acasă cum s-au întors păstorii, cum s-au întorsîngeraşii, cum s-au întors magii. Ducem noi oare înapoi pe Iisus cel viu, pe Iisuscel scump, pe Iisus cel drag aflat?

L-am aflat noi pe Iisus în aceste praznice, în care de la început, din primanoapte, ni s-a vestit: „Ni S-a născut un Mântuitor, Care este Hristos Domnul”?L-am aflat noi? Am pornit noi să-L căutăm cu adevărat şi aievea? L-am aflat noi

pe Iisus?



Poate să Se nască în ieslea Betleemului. Poate să Se nască în mii de inimi – şi S-a născut în mii de inimi –; dacă nu S-a născut în inima noastră, dacă noi înşinen-am primit naşterea Lui în sufletul nostru şi dacă nouă înşine nu ne -a adus

bucuria acestei naşteri şi renaşteri, a acestei înnoiri duhovniceşti, pentru noi a

venit Iisus în zadar.

Nu de mult am auzit o întâmplare. V-o spun; poate că ştiţi, poate că nu ştiţi.

Pe malul unui canal adânc pescuia un tânăr odată. Şi era singurul fiu al unor părinţi bine înstăriţi şi bogaţi. La o mişcare greşită, tânărul, vrând să caute săarunce, nu ştiu cum… undiţa după un peşte, a alunecat şi a căzut în canal. Apaera adâncă. Pe mal era o mulţime de oameni. Se uitau la el, se înspăimântau,

ţipau, urlau şi strigau, dar nici unul n-a sărit să-l scoată pe tânăr. Trecând peacolo, din întâmplare, un om binefăcător, s-a aruncat în canal. Şi cu preţulvieţii lui l -a salvat pe tânăr şi l -a scos afară, spre uimirea şi bucuria tuturorcelorlalţi. După ce l -a scos afară teafăr, i-a spus la ureche nişte cuvinte. Şi apoia plecat.

Părinţii lui, auzind în grabă despre vestea nenorocită, au alergat să vadă. Cândau văzut copilul sănătos şi teafăr, s-au bucurat din toată inima şi au spus:

– Cine e cel care te-a salvat?

Tânărul n-a ştiut să spună cine este.

– Dar cum, ce?…

– Nu mi-a spus decât câteva cuvinte la ureche şi a plecat. Nu mai ştiu cine a fost.

– Şi ce ţi-a spus la ureche salvatorul tău?

– Mi-a spus aşa: „Vezi, să nu te fi salvat în zadar. Eu mi-am pus în primejdieviaţa pentru tine. Să nu te fi salvat în zadar”.

Atunci a înţeles…

Întâmplarea aceasta este foarte grăitoare şi pentru noi. A venit Iisus, Fiul luiDumnezeu, Mântuitorul nostru, Care Şi-a dat viaţa pentru noi, S-a aruncat în

prăpastia, în focul pierzării în care zăceam noi, şi ne-a scos de acolo cu preţulvieţii Sale. El a plătit asta cu Sângele Său, cu viaţa Sa, cu moartea Sa. Şi acumne spune fiecăruia: „Vezi, să nu te fi salvat în zadar. Vezi, să nu-Mi fi dat pentrutine în zadar viaţa. Vezi, să nu-Mi fi cheltuit pentru tine sufletul Meu, să nu-Mi

fi vărsat Sângele în zadar pe Cruce”.



Cât de adânc trebuie să aibă rezonanţă în sufletul nostru acest cuvânt! Şi neuitatsă ne rămână pentru totdeauna: Hristos ne-a răscumpărat, Şi-a dat viaţa pentrunoi, a părăsit cerul. Noi nu ştim… nu ştim să cântărim preţul cel mare pe care l -a dat El pentru noi.

Spune Mântuitorul în rugăciunea Sa din ca pitolul 17, de la Ioan: „Proslăveşte- Mă, Tată, la Tine cu slava pe care-o aveam înainte de întemeierea lumii”. Slava lui Dumnezeu! El era adoratul cerurilor, stăpânul şi creatorul vieţiiveşnice, pentru că tot ce s-a făcut s-a făcut prin El şi nimic din ce a fost făcut n -a fost făcut fără de El. Toate Scripturile arată ce rol strălucit a avut şi areMântuitorul în ceruri.

În capitolul 8 din Proverbe, spune aşa de frumos: „Eu eram înţelepciuneaTatălui când El a făcut cerurile. Când se trăgeau contururile eterne alecreaţiunii, Eu eram lumina care juca în faţa Lui şi-I delecta privirile Tatălui. Eueram desfătarea Tatălui”. El este desfătarea Tatălui. Tatăl Însuşi a spus: „El esteFiul Meu preaiubit, în Care Îmi găsesc toată desfătarea”. Atât de mult a

bucurat El pe Tatăl prin viaţa Lui sfântă! El era desfătarea Creatorului întregiicreaţii.

Şi Acela prin care s-au făcut galaxiile, lumile nemăsurate, de miliarde de ani-lumină distanţă, El Şi-a strâns nemărginirea Lui până a încăput în chipul unuiCopilaş micuţ, într -o iesle, în cea mai de jos stare, pentru ca să ne mântuiască pe

noi, răscumpărându-ne cu cea mai grea Jertfă. Şi jertfa mizeriei, şi jertfasuferinţei, şi jertfa umilinţei, şi jertfa vieţii, ca să ne răscumpere pe noi toţi.

Ştiţi, cineva spunea aşa: „Dacă un împărat care are toată slava lumii acesteia ar primi să se facă un câine, ca să-i mântuiască pe toţi câinii vagabonzi, nenorociţi,râioşi, chinuiţi, alungaţi, din milă pentru câinii aceştia de care nimeni n-aremilă, în care toţi aruncă şi care umblă flămânzi şi schilozi pe drumuri, dacă dinmilă pentru grămada asta de câini, împăratul cel înălţat s-ar preface câine, ca să-i poată mântui pe toţi câinii: să sufere o viaţă de câine, mizerii de câine, foame

de câine, frig de câine, batjocuri de câine, bătaie de câine, alungare de câine, casă poată să-i mântuiască pe câini prin jertfa lui, şi mai mult a făcut Domnul Iisus

pentru noi. De la slava de unde a fost, S-a coborât până la starea nenorocită încare eram noi. S-a prefăcut asemenea nouă, ca să ne poată ridica, răscumpăra,mântui pe noi, cei care eram pierduţi şi fără nici o nădejde”. Atât de mult ne -aiubit Dumnezeu…

Scrie Cuvântul Domnului la Ioan 3, 16: „Atât de mult a iubit Dumnezeulumea”, atât de mult… „că Şi -a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine

crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Atât de mult… Cât de multeste aceasta, cine poate să măsoare? Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea!…



Nemărginit de mult… Şi totuşi, aceste trei cuvinte spun şi o limită: atât de mult.Şi-a dat pe singurul Său Fiu, dar atât de mult. L-a dat o singură dată; altădatănu-L mai dă. Un alt Hristos care să moară şi să-i răscumpere pe oameni nu maidă. Pe cine nu-L primeşte pe acest Hristos, pe cine nu-L crede, nu mai este cine

să-l mântuiască niciodată, pentru că nici altă dată, nici alt Hristos nu mai este,dar nici o altă moarte nu mai suferă. Pentru cine nu-L primeşte pe Domnul Iisus pe Care L-a dat Tatăl pentru mântuirea noastră, pe acela nimeni nu-l mairăscumpără şi nu-l mai mântuieşte niciodată.

De aceea, fericit cel care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlineşte. Deaceea, binecuvântat este oricine Îl primeşte pe acest Iisus şi-L ascultă.

S-au sfârşit sărbătorile Crăciunului. Acum fiecare ne întoarcem cum s-au întorsîngeraşii şi păstorii, şi magii de la ieslea Domnului Iisus. Ducem noi pe Iisus cunoi? L-am primit noi, L-am aflat noi pe Domnul Iisus? L-am preţuit noi? Îliubim noi pe Domnul? Că El de aceea a venit, ca noi să-L primim, [cum spun]toate colinzile noastre. Colinzile noastre… Minunate sunt mesajele trimise deDumnezeu prin colinzi. Cele mai vechi cântări ale noastre sunt colinzile. Vin dedeparte, de foarte departe. Sunt în ele cuvinte pe care nimeni nu le înţelege.„Lerui-ler” nimeni nu ştie ce înseamnă. Acest cuvânt avea o însemnătatecândva, dar vine de atât de departe, că noi nu putem înţelege. Aceste colinzi neaduc nouă pe Iisus cel micuţ, Dragul, Scumpul nostru Mântuitor.

Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate aceste sfinte adevăruri care ne-aufost făcute cunoscute.

Avem o carte, „Minune şi Taină”, despre Maica Domnului. Acolo sunt cuprinseimne, colinzi, cântece de leagăn pentru Iisus micuţ şi cântări de Patimi cu MaicaDomnului. E o carte care, când Dumnezeu va face să apară, va umple lumea de

bucurie. Cei mai mari şi mai cunoscători dintre cei pe care-i avem acuma, părintele Stăniloae, acel mare om, de talie universală, pe care încă îl are Bisericaşi creştinătatea noastră, a spus despre cartea aceasta: „Niciodată n-am văzut aşa

ceva. E o carte care va aduce multă bucurie şi multă înviorare în creştinismulnostru”. Şi alţii, mai departe, au spus aceste lucruri.

Toate acestea ne aduc aminte şi caută să aducă în preocupările noastre rolulminunat al Maicii Domnului, dar şi pe Iisus, în toată înfăţişarea dragostei cucare ni L-a trimis nouă Dumnezeu pe acest Miel Sfânt Care S-a dat pe Sine

pentru iertarea şi mântuirea noastră.

Să-I mulţumim Domnului pentru toate acestea.



Eu, luat de dragoste, am început să deapăn atâtea gânduri pline de bucurie dininima mea. Poate că am spus prea mult. E şi acesta un defect, că, atunci cândeşti în momente şi în împrejurări deosebite şi între suflete iubite, ai avea atât demult să-ţi descarci şi să-ţi verşi inima. Şi suntem acuma într -un moment

deosebit şi-ntr-un loc deosebit şi bucuriile acestea, cu gândurile acesteafrumoase, ne-au ispitit să tot lungim firul acestei vorbiri. Pentru că trăimîmpreună nişte momente pe care aş vrea să nu le mai uităm nici unii, niciodată.Şi măcar din mulţimea acestor gânduri să păstrăm câte ceva fiecare pentru noi. M-aş fi bucurat mult şi am dorit – şi am admirat de multe ori pe cei care aufăcut aşa, mai ales pe tinerii noştri – dacă de fiecare dată când participă undeva,la o întâlnire ca aceasta când Cuvântul lui Dumnezeu se mărturiseşte şi cândmai sunt gânduri inspirate de Duhul lui Dumnezeu pe care n-ar trebui să leuităm, i-am vedea cu câte un carneţel şi cu câte un creion, scriindu-şi câte-oidee, câte-un gând.

Dar eu cred că Dumnezeu, Care v-a dat o memorie bună şi o inimă trează, va fi pus din gândurile acestea câteva şi pe tăbliţa cea fină, pe ceara cea caldă a inimiivoastre şi nu le veţi uita. Nu uitaţi dragostea lui Dumnezeu; nu uitaţi numelecare vă este scris în ceruri, în Cartea Vieţii. Străduiţi-vă să vi-l faceţi în fiecarezi tot mai frumos şi mai strălucitor acolo. Să nu rămână pagina albă sub nume.Sub numele acesta să scr ie mereu gânduri frumoase, lucruri, fapte frumoase.Pentru ca în ziua când se va deschide Cartea şi se va citi acolo, să aibă Domnulce să spună. Pentru că este scris: „Pe cine Mă va mărturisi pe Mine înaintea

oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Săi”.

Cum va fi mărturisirea asta? Se va citi din Cartea Vieţii, de pe pagina pe care afost scris în vârf numele nostru, faptele pe care le-am adăugat mereu de atuncide când ne-am predat Domnului până când Domnul ne va chema la El. Şi cândam plecat în cer, pagina a fost închisă. Se va deschide odată, când va veniDomnul, şi va mărturisi înaintea tuturor oamenilor ceea ce am făcut noi pentruEl aici pe pământ. Dea Domnul ca, în ziua aceea, numele nostru să fie scrisfrumos acolo. Şi împreună cu numele nostru şi sub el să fie scrise fapte

frumoase, gânduri frumoase, îndemnuri frumoase. Că doi martori ai Domnuluine însoţesc pe fiecare dintre noi, de la clipa legământului până la clipa Judecăţii:îngerul de-a dreapta şi îngerul de-a stânga. Când facem un bine, îngerul de adreapta zice: „Domnul să te binecuvânteze şi să te răsplătească”; şi cel de astânga zice: „Amin”. Când facem o faptă rea, îngerul de-a stânga zice: „Domnulsă te mustre şi să te judece”; şi cel de-a dreapta zice: „Amin”.

Este scris: „orice faptă să fie întemeiată pe mărturia a doi martori”. Aceşti doimartori ne însoţesc tot drumul vieţii noastre. Cel puţin aceştia. Şi în Ziua

Judecăţii, ei vor mărturisi despre tot ce a fost scris acolo, pentru că va trebui să



adeverească, să spună: „În faţa noastră, martorul din stânga şi martorul dindreapta”.

Străduiţi-vă ca toţi cei care ne însoţesc, duhurile Domnului, îngerii cărora El le

porunceşte să ne însoţească în toate căile noastre, martorii noştri din stânga şidin dreapta să poată mărturisi totdeauna frumos despre noi. Ei ne văd cândsuntem cei mai singuri, în cea mai adâncă singurătate şi în întuneric. OchiiDomnului ne văd, ochii îngerilor Domnului ne văd. Să poată mărturisi desprenoi frumos.

Dea Domnul ca în Ziua Judecăţii să se pomenească frumos despre noapteaaceasta pe care am petrecut-o împreună şi despre bunele hotărâri pe care le-amluat toţi ca în viitor să trăim mai frumos şi să încărcăm pagina noastră dinCartea Vieţii cu fapte şi cu gânduri tot mai frumoase.

Să ne ajute Domnul la toţi! Amin.

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.



Traian Dorz - O făptură nouă

Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nici netăierea împrejur nu suntnimic, ci a fi o făptură nouă. (Galateni 6, 15)

Iată unicul lucru care are preţ în faţa lui Dumnezeu. Iată marea condiţie a

mântuirii. Iată singurul fel în care putem deveni oameni din casa lui Dumnezeu,fii ai Lui, moştenitori ai Lui, plăcuţi şi iubiţi ai Lui. Făptura cea nouă, omul celnou.

Tăierea împrejur era în Vechiul Testament ceea ce este botezul în NoulTestament. Era poarta de intrare în poporul lui Dumnezeu. Era actul prin careomul devenea membru de drept al poporului ales înaintea Domnului.

Tăierea împrejur era un act cerut de Dumnezeu, şi, la locul său şi la vremea sa,

el a avut o mare valoare înaintea Domnului, fiindcă dacă n -ar fi avut aceastăvaloare Cuvântul Domnului nu l-ar fi cerut.

Totuşi pe măsură ce dragostea lui Dumnezeu şi harul Său faţă de noi au făcut şifac mereu noi lucrări tot mai mari, tot aşa şi dragostea noastră faţă de El trebuiesă depăşească mereu faptele noastre din trecut.

Şi, după cum cele aduse de către Avraam sau Moise au fost depăşite de celeaduse de Hristos, tot aşa condiţiile primirii şi ale păstrării acelora au fostdepăşite de condiţiile mai noi cerute de harul mântuirii aduse de Hristos IisusDomnul nostru…



Şi, după cum tăierea sau netăierea împrejur era depăşită în importanţa ei decondiţia făpturii celei noi, tot aşa şi forma văzută a botezului în sine nu-i de-ajuns pentru mântuirea sufletului, ci condiţia neapărat trebuincioasă rămâne totaceeaşi pentru fiecare suflet care doreşte cu adevărat mântuirea sa, şi anume:

făptura cea nouă, omul cel nou, omul cel duhovnicesc ieşit din naşterea din nou.

Taina şi esenţa creştinismului viu şi adevărat sunt şi rămân naşterea din nou.Renaşterea sufletească. Convertirea sau naşterea de Sus. Predarea şi legământulcu Hristos.

Pe toţi pereţii tuturor bisericilor şi ai adunărilor creştine ar trebui să fie scrise culitere de foc, mereu, marea şi veşnica poruncă dumnezeiască: Trebuie să vănaşteţi din nou (In 3, 7).

Această condiţie pusă de Mântuitorul oricărui suflet care doreşte mântuirea Satrece prin toate cărţile Sfintei Scripturi şi prin toate scrierile şi cuvinteletrimişilor lui Hristos.

Taina Pocăinţei, una dintre cele şapte Taine ale Bisericii noastre, asta şi este. Eaeste convertirea, naşterea din nou. Ea ne dă făptura cea nouă, viaţa cea nouă,trăirea cea nouă, după chipul şi după firea lui Hristos.

Dar ce vremuri ciudate a ajuns să trăiască creştinismul de azi, care nu mai

cunoaşte şi nu mai pomeneşte nimic chiar despre această esenţială parte a lui,despre naşterea din nou.

Mii de preoţi şi predicatori creştini, nu numai că nu pomenesc toată viaţa lordespre această condiţie dumnezeiască a mântuirii, dar nici măcar nu o cunosc,

parcă nici n-ar fi auzit niciodată de ea.

Şi, astfel, atât păstorii cât şi păstoriţii, atât cei ce predică cât şi cei ce ascultă,atât călăuzitorii cât şi călăuziţii merg în veşnicie fără să ştie niciodată că singura

condiţie a mântuirii este naşterea din nou şi a fi o făptură nouă.

O, cât de mult am vorbit despre asta şi încă tot mai trebuie vorbit! Duhul Sfântsă ne-o întipărească tuturor cu cuvinte de foc pe inimă, spre a ne da cu toatăgrija seama şi silinţa spre dobândirea ei!

(Traian Dorz, din Hristos – Puterea Apostoliei)



Traian Dorz - Iată noaptea Anului nou

Această noapte de hotar între ani este, de obicei, pentru toţi oamenii, prilejulunui cutremurător bilanţ. Prilejul în care ne vedem cu toţii nu numai grăbitatrecere a vieţii pământeşti, ci şi felul în care am folosit această parte din viaţascurtă, pe care o încheiem la sfârşitul fiecărui an şi o deschidem la începutulaltuia.

Într-o astfel de ultimă noapte a anului trecut – şi de primă a noului an – cine

oare îşi mai face atât de necruţător bilanţul luptei sale trecute şi planul lupteisale viitoare, ca omul de conştiinţă aşezat de Dumnezeu într -acest loc de aşamare răspundere – cum era el, Iosif? Şi ca preot la un amvon – în slujba luiDumnezeu, şi ca redactor de gazetă, la o tribună – în slujba poporului!

Era târziu şi el era singur. În noaptea asta, când nimeni nu doarme, mulţi facvoia diavolului, dar puţini fac voia lui Dumnezeu. La masa de lucru din locuinţa sa de la orfelinat, unde locuia acum, PărinteleIosif stătea în faţa foilor albe, cufundat în gânduri şi privind departe. Şi nu ştia

cum să înceapă.



pot îndruma neîncetat spre bine pe cei hotărâţi să se ridice cu un singur gând, pentru mântuire şi pentru Hristos!…

Din bisericuţa neştiută de la Vidra, Dumnezeu m-a mutat în catedrala de la

«Lumina Satelor». Şi, de la cei câţiva ascultători sărmani dintr -un sat îndepărtatde munte, eu pot acum să vorbesc unei ţări, unei lumi întregi.

Foaia se tipăreşte în multe mii de exemplare, săptămână de săptămână, şi înfiecare duminică e ascultată în mii de sate şi de oraşe, nu numai din ţară, ci şi

până departe, peste hotare, în toate colţurile lumii, unde sunt români care ţinlegătura cu ţara de unde plecaseră.

Şi eu? Ce am făcut eu cu-adevărat, oare, şi ce fac eu, chiar şi acum, pentru a-miîmplini, în adevăr, datoria pe care am început să mi-o simt chiar din clipa cândam primit Sfânta Carte şi sfânta înştiinţare a mamei mele, de pe patul morţii ei? Cu ce îmi închei eu acum bilanţul celor treizeci şi patru de ani din viaţa mea?Practic, ce am făcut eu în afară de puţin zgomot care şi acela pare că s-a pierdutneputincios şi fără nici un ecou, în pustiul acesta mare din jurul meu?…

Aşa vorbea cu sine însuşi omul lui Dumnezeu, şi acestea îi erau amarele gândurineputincioase şi triste, ce îl frământau în cămăruţa lui de la orfelinat.

În faţa lui erau încă foile albe, pe care trebuia să se înşiruie, în noaptea asta,

rândurile ce vor alcătui primul număr, de Anul Nou, 1923, al foii «LuminaSatelor». Şi nici el nu ştia cum şi cu ce să înceapă…

Ceasurile treceau astfel grele de gânduri, iar foile rămâneau albe, căci ochii erau plini de lacrimi şi sufletul plin de amărăciune. Cum să înceapă ceea ce se cereafăcut?

Din tot oraşul răzbăteau, până în cămăruţa lui şi până în fundul sufletului său,strigătele, urletele de beţivi, zgomotele de muzici şi tobe ale revelionului.

Toate cârciumile erau deschise, toate uliţele şi pieţele pline, tot văzduhul plin dechiote şi de neruşinare. Un cârd de beţivi trecu chiar pe sub fereastra lui,spărgând, cu larma unor cântece murdare şi a unor sudalme grozave, paceacăsuţei lui liniştite. Copilul se zbătu în pătuţul lui. Şi sufletul Părintelui se strânse cutremurat.Cârdul beţivilor trecu… Veniră alţii. Şi, ca nişte săgeţi de foc, îi străpunserăinima, tot mai chinuitoare, întrebările dinainte:



Ce am făcut eu pentru ca aceşti nefericiţi beţivi şi suduitori să -şi dea seama,cutremuraţi şi îngroziţi, de păcatul şi pierzarea lor? Ei merg, fără să-şi deaseama, la o pierzare sigură, dar eu ştiu cutremurător de bine lucrul acesta. Ce-am făcut eu pentru ca Hristos să fie adus până la ei, iar ei aduşi până la

Hristos – singura întâlnire mântuitoare a unui suflet şi a unui popor?

Ochii i se opriră îndureraţi asupra Psaltirii lăsate de mama lui. Cartea stătea şiacum, ca de obicei, pe masă, în faţa sa. În clipa aceea, auzi, mai limpede şi mai

puternic ca oricând, glasul Psaltirii şi glasul mamei lui, grăindu-i cu o vocesfâşietoare: …Să-L cunoşti şi să-L mărturiseşti pe Hristos. În aceasta va fimântuir ea ta şi a multora…

Învăluit într -o lumină cerească, îi păru că vede în faţa sufletului său pe Iisus celRăstignit. Şi parcă Îl auzi poruncindu-i: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa…”;„Fără Mine nu puteţi face nimic…”; „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.

Şi simţi cum lumina aceasta puternică se apropié, îl cuprinse în ea, şi se revărsătoată, dintr -o dată, în toată fiinţa lui trupească şi sufletească…

Se prăbuşi pe genunchi şi mâinile i se împreunară, înălţate în rugăciune, pestePsaltirea mamei. Cu tot sufletul cutremurat şi cu toată faţa şiroind de lacrimi,izbucni într-o mărturisire zguduitoare, învinuindu-şi toată nepăsarea trecută. Şicerându-şi iertare pentru toţi anii petrecuţi cu atât de puţin folos.

Cu o nestăpânită revărsare a inimii, se predă din nou lui Hristos, cu o hotărâre şicu un legământ nou ca, din clipa aceasta, să ia, puternic, un nou drum în luptalui. Un îndemn fericit şi luminos îi străluci poruncitor în faţă, strigându-i:

– Ridică-te şi scrie!

Şi, peste foile albe, mâna lui slăbuţă începu să alerge, scriind cuvintele de focinspirate de Duhul Sfânt, ale Chemării în Numele lui Iisus Hristos, adresatetuturor românilor şi creştinilor pentru hotărârea cea mare:

Veniţi, strigă el, să facem o intrare creştinească în Anul cel Nou, cu hotărâre şiîntovărăşire de luptă împotriva sudalmelor şi beţiilor… Cititorilor… veniţi să scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilornoştri aceste două mari păcate care ne pierd sufletul şi neamul nostru: beţia şisudalma…

Publicăm mai jos o «Hotărâre». Toţi cei care voiesc şi se hotărăsc să intre în lupta contra beţiei şi sudalmei voriscăli această hotărâre. Apoi hotărârea iscălită o puneţi pe peretele casei şi, mai

ales, în suflet, ca s-o aveţi în tot decursul anului cu voi… spre a vedea câţi am



putut purta până la sfârşit lupta cea bună pentru biruirea Satanei şi mântuireanoastră cea sufletească.

Cititorule, iscăleşte şi tu hotărârea şi intră şi tu în Oastea celor ce se hotărăsc

pentru Mântuitorul Hristos şi pentru lupta împotriva păcatelor. Ascultă glasul şirugăciunea sufletului tău, iscăleşte şi tu şi ţine hotărârea de mai jos:

H o t ă r â r e : Subsemnatul, …, gândindu-mă cum aş putea intra în Anul cel Nou cu folos demântuire sufletească, mă hotărăsc prin aceasta, cu începere de la Anul Nou, săscot din traiul meu sudalma şi beţia. Îmi dau seama ce păcate grele sunt acestea. Intru, prin aceasta, în rândul celor ce se hotărăsc, ca şi mine, să fim nişte buniostaşi ai lui Hristos. Să începem lupta cea sfântă a curăţirii vieţii noastre de

păcatele cele multe şi grele. În fruntea oştirii noastre stă Mântuitorul Hristos şi El ne va duce la biruinţă. Pe Mântuitorul meu, Iisus Hristos, rugându-L să mă ajute şi pe mine să lupt înOastea Lui, iscălesc această hotărâre ce s-a făcut pentru binele şi mântuirea meacea sufletească.

Dată în …, la Anul Nou, 1923

N. N. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , abonat al gazetei «Lumina Satelor».

Traian Dorz, din «I storia unei jertfe »



numai ca să poţi pe urmă să ne-nalţi pe culmi de slavă.

C-ai lăsat să ne lovească palme grele de-ncercare

tocmai ca să poţi pe urmă, cu-a Ta dulce alinare,să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare şi să răsplăteşti puţina noastră umbră de răbdare cu belşug de fericire şi de binecuvântare, noaptea pătimirii noastre s-o faci zi strălucitoare.

O, şi-acum, Iisuse Doamne, pentru Anul care vine,calda noastră rugăciune o-ndreptăm smeriţi spre Tine să-ntăreşti dorinţa noastră de-a rămâne

pân’ la moarte purtători ai veştii bune mai departe, mai departe.

Să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate,fericiţi fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.

Iar dacă mărturisirea dragostei şi-a Jertfei Tale

ar aduce vieţii noastre alte suferinţi pe cale, Te rugăm atunci, în faţa feţei noastre zbuciumate, să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.

Că-i de-ajuns din strălucirea bucuriei ei o rază pe-nnoptarea suferinţei şi-a durerii să ne cază, ca nădejdea să ne ’nalţe, să ne poarte, să ne crească

peste orice-mpotrivire şi cruzime omenească.

Doamne, suntem slabişi greul doborî-ne-ar şi ne-ar frânge,

pâlpâirea vieţii noastre într -o clipă ni s-ar stângedacă Mâna Ta cea Bună, dacă grija-Ţi iubitoare n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.

De aceea, necurmate rugăciuni ’nălţăm spre Tine. De-ale mulţumirii lacrimi inimile noastre-s pline,



căci în ajutorul nostru Te chemăm în orice vreme, când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de uşa-nchisă a clipitei viitoare,

numai Singur Tu, o Doamne, a cunoaşte eşti în stare, numai Tu, căci numai Ţie viitorul se arată, de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinţa toată; că-n atâtea mii de lipsurişi-n atâtea trebuinţe Tu eşti unica-mpăcare a întregilor dorinţe, Tu, în ziua,şi în anul, şi-n viaţa care vine, dăruieşte-ni-Te nouă, să putem trăi prin Tine.

Ne fii Mamă şi Prieten, şi Nădejde, şi Lumină fiecărui suflet care doar cu Tine se alină.

Să fii hrană, băutură şi putere liniştită,

fiecăruia în foame şi în sete, şi-n ispită.

Tu să fii neprihănirea şi sfinţirea luminoasă dragostei adânci ce luptă să-Ţi rămână credincioasă.

Zilnic sufletul ni-l scaldă-n ale cerurilor ape,

să-l simţim în orice seară, lângă Tine, mai aproape.

Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie.

Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici,mai cu milă de oricine, schimbă-ne mereu, o Doamne,

pân’ vom semăna cu Tine. Numai astfel liniştită poate inima s-aştepte,



Viitorul cu răsplata Judecăţii Tale drepte.

Numai astfel, cu-mpăcare poate inima să vină către Noul An,

cu zâmbet de încredere senină… Căci când astfel toată viaţa, zi şi noapte-ar fi trăită, orişicare-ar fi din urmă, orişicare-i fericită!



Traian Dorz - Acum din nou …

Acum din nou, cu Domnul trec pragul casei voastreşi vin la voi cu Anul-Ce-Vine împreună, sunt sol trimis cu Anul-Cel- Nou, din slăvi albastre, ca şi-n căsuţa voastră să spun de Vestea Bună…

Şi inimile voastre s-audă Vestea Nouă, ce, poate, pân’ acuma voi nu aţi auzit, Iisus Mântuitorul adusu-v-a şi vouă

putinţa mântuirii, pe lemn când S-a Jertfit.

Să ştiţi – orice păcate, oricât de mari şi grele cu care-al vostru suflet, trăind, v-aţi încărcat, El le-a luat asupră-Şi şi S-a suit cu ele

pe Golgota, – şi-acolo cu Sânge le-a spălat…

Că din osânda morţii, din veşnica pieire, prin chinuri şi prin moarte, iertarea v-a adus,că prin credinţa-n Domnul, venind la mântuireşi-urmându-L cu-ascultare, – veţi fi cu Tatăl Sus.

E Anul Nou, e vremea şi clipa cea mai bună să ascultaţi chemarea ce vi se face-acum;

primiţi cu drag pe Domnul şi mergeţi împreună cu El pe totdeauna pe-al mântuirii drum.



Primiţi cu drag pe Domnul în inimă şi-n casă, să-ncepeţi de-azi cu Domnul un drum ceresc şi voi, cu El, va fi viaţa aici cea mai frumoasă şi cea mai fericită în Veacul de Apoi…



Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş - Predică la praznicul tăierii împrejur aDomnului

Iubiţii mei, în prima zi a lui 2014, când prăznuim tăierea împrejur cea după trupa Domnului, prăznuim de fapt două lucruri capitale: tăierea împrejur aDomnului, adică circumcizia Sa şi punerea numelui Său.

Pentru că şi noi, creştinii, primim nume la 8 zile, din punct de vedereeclesial…după care ne botezăm în numele Prea Sfintei Treimi în scurt timp dela naşterea noastră.

Pentru că trebuie să avem cu toţii un nume…binecuvântat şi dorit deDumnezeu…dar, mai întâi de toate, trebuie să trecem prin apa Botezului, pentruca să avem o viaţă împreună cu Dumnezeu…

Şi când sărbătorim tăierea Sa împrejur, sărbătorim Botezul Bisericii, pentru cătăierea împrejur a Vechiului Legământ preînchipuia Dumnezeiescul Botez darsărbătorim şi ziua când Domnul a primit numele de Iisus, după cum a fostrevelat acest lucru Prea Curatei Fecioare Maria de către Sfântul ArhanghelGavriil.

Însă odată cu tăierea Sa împrejur începe vărsarea sângelui Său pentru noi…

Începe drumul Crucii…pentru mântuirea noastră, a tuturor…

Căci Cel fără de păcat pătimeşte pentru păcatele noastre.



El, Făcătorul Legii, împlineşte Legea şi profeţiile [Mineiul pe ianuarie, ed. BOR1873, p. 12].

De aceea Se taie împrejur şi primeşte un nume a 8-a zi de la naşterea Lui: pentru

a ne arăta că Botezul Bisericii e viaţa dumnezeiască, care se împlineşte în ziua a8-a a Împărăţiei Sale.

Iar cântările zilei subliniază faptul că Domnul, Cel ce S-a întrupat pentrunoi…şi S-a născut în peştera Vitleemului şi S-a înfăşat cu scutece, „nu S-ascârbit de trupeasca tăiere împrejur [Idem, p. 13].

Pentru că tăierea Sa împrejur nu e văzută doar ca o suferinţă a trupului Săufraged ci ca o curăţire profundă, lăuntrică, a sufletului şi a trupului Său, aîntregii Sale umanităţi, de care ne împărtăşim fiecare în viaţa noastră eclesială.

Căci tăierea împrejur a Legii, fiind o preînchipuire a Botezului Bisericii, nearată ce imens har ne aduce Dumnezeiescul Botez, dacă sădeşte în noi putereade viaţa dumnezeiască a Treimii, prin care putem să luptăm cu tot păcatul şi cutoată patima în fiinţa noastră, să le biruim prin har şi să ne umplem de slava luiDumnezeu.

De aceea, când eşti cu Dumnezeu, ai viaţa dumnezeiască în tine. Dar şi numecucernic, plin de tărie dumnezeiască, pentru că e nume pus cu binecuvântarea

Sa.

Iisus înseamnă Mântuitor. Şi acesta e numele Domnului, alături de Hristos, careînseamnă Uns.

Iisus Hristos: adică Mântuitorul Cel uns cu putere de sus. Cel plin de slava luiDumnezeu. Pentru că Masiah/ Hristos se referă la faptul că umanitatea Lui e

plină de slava dumnezeirii Sale.

Iar dacă avem o viaţă pe măsura numelui binecuvântat de Dumnezeu, atunciavem o viaţă sfântă, bine- plăcută lui Dumnezeu.

La Botez primim un nume creştin…care, atunci când devenim monahi, ni seschimbă în altul, pe care îl alege stareţul sau episcopul în locul nostru.

Şi asta pentru a arăta că numele e primit prin luminare dumnezeiască şi nu e osimplă numire a cuiva.

Iar numele nostru, dacă se leagă de numele vreunui Sfânt sau e numele unuiSfânt, ni-l face pe acela apropiat de noi…şi călăuzitor al nostru.



Însă azi, la început de an calendaristic, sărbătorim şi un fiu…şi o mamă…pentrucă fiul acesta e mai cunoscut în Biserică decât mama lui.

E vorba de Sfântul Vasile cel Mare, a cărui Dumnezeiască Liturghie am slujit -o

azi…şi de mama lui, de Sfânta Emilia.

Iar aproape 600.000 de români poartă numele Sfântului Vasile…însă există şiromâni care poartă numele mamei sale, a Sfintei Emilia.

De aceea, dacă ai nume…dacă îţi respecţi numele…adică dacă ai cuvânt în viaţata…eşti credibil la modul profund.

Dar ca să ai un nume…trebuie să ai o operă în spate, o viaţă dedicată unui crez,unei împliniri…o muncă asiduă, pe brânci…

Pentru că numele nu se face uşor…

Trebuie să demonstrezi că poţi să faci ceva anume…şi pentru acest lucru să fiicinstit, să fii apreciat, să fii elogiat…

A trecut revelionul…au trecut colindele…au trecut artificiile…şi am intrat în primul praznic al lui 2014 cu multă responsabilitate.

Pentru că acest praznic ne duce spre Botezul Lui…

Căci Cel ce Se taie astăzi împrejur pentru noi…tot El Se va boteza pentru noi,transformând astfel profeţia despre Botez…într -o Sfântă Taină a Bisericii Sale.

Iar Dumnezeiescul Botez, ca orice Taină a Bisericii, deşi ne dăruie haruldumnezeiesc într-un mod foarte repede…totuşi el, harul dumnezeiesc, arenevoie de o continuă experiere, aprofundare a lui, simţire a lui…intrare a lui,conştientizată, în întreaga noastră fiinţă.

Adică Tainele Bisericii sunt lucrări îndumnezeitoare cu consecinţe veşnice, încare aprofundăm, la nesfârşit, urmările lor sfinte.

Dar şi numele nostru are valente mereu conştientizabile în relaţie cu Dumnezeu, pentru că înţelegem că el vorbeşte în mod profund despre noi.

Aşadar iubiţii mei, începem un nou an civil, anul 2014 de la Hristos şi suntem înanul bisericesc 2013-2014.



Suntem pe drum, călătorim spre Împărăţia lui Dumnezeu, dimpreună cu El şi neasumăm întreaga lume, după pilda Domnului, pentru a o purta în rugăciunile şiîn străduinţele noastre ascetice.

Cădem adesea…ne e greu…avem nevoie de ajutor în modcontinuu…Dumnezeu ne umple de mult har tot timpul…şi suntem pe cale!

Iar a fi pe cale, dimpreună cu Dumnezeu, înseamnă a trăi mereu din mila Lui.

Pentru că mila lui Dumnezeu e cea care ne vindecă continuu şi ne ridicăcontinuu din neputinţele noastre şi ne facem să lucrăm cele ale Lui.

De aceea, să începem 2014 cu nespusă încredere în Dumnezeu, în Cel ce le face pe toate foarte bune!

Să fim cu El în toate zilele noastre!

Să Îi spunem Lui lucrurile de care avem nevoie…chiar dacă El le ştie pe toate…

Pentru că Domnul vrea să învăţăm să formulăm cereri…să formulăm strigăriiubitoare către Sine…dar şi dumnezeieşti cântări de laudă.

Astfel, I-am mulţumit şi Îi mulţumim Domnului pentru toate.

Îi mulţumim pentru toate cele din urmă…dar şi pentru cele de dinaintea noastră.

Toate sunt ale Sale şi avem nevoie mereu de prezenţa Lui în viaţa noastră.

La mulţi ani, multă pace şi bucurie şi împlinire duhovnicească în tot ceea cefaceţi!

Vă sunt aproape cu prezenţa, cu sfatul şi cu rugăciunea…şi vă cer să îmi fiţi

aproape prin cele pe care Dumnezeu vă luminează. Amin!



Părintele Ion Cârciuleanu - Predică la Tăierea împrejur a PrunculuiDumnezeiesc, Sfântul Vasile cel mare şi Anul nou

Biserica prăznuieşte astăzi o întreită sărbătoare: Tăierea împrejur a PrunculuiDumnezeiesc, născut acum o pt zile, pe Sfântul Vasile cel mare, arhiepiscopulCezareei Capadochiei - unul din cei trei mari dascăli ai lumii şi ierarhi - şi Anul

nou.

Privite în lumina iconomiei dumnezeieşti aceste sărbători se leagă una de altaaşa cum fructul e în unire cu rădăcina, prin trunchi şi coroană. Domnul Iisus e

baza vieţii de sfinţenie şi înalta trăire duhovnicească a Sfântului Vasile şi atuturor sfinţilor, trunchi din care lăstăresc începutul şi cununa tuturor anilor destrăduinţă după desăvârşire şi mântuire. Dar Iisus este şi baza directă a anului cea trecut, cum a fost şi va fi baza tuturor anilor, veacurilor şi miilor de ani, caunul care a întemeiat timpul şi curgerea lui. Aşa că cele două sărbători

bisericeşti: Tăierea împrejur şi Sfântul Vasile, se împletesc, în mod firesc, cu

sărbătoarea laică a Anului Nou.

Ce înţeles au aceste sărbători şi ce foloase putem trage din ele pentrumântuirea sufletelor noastre? Mântuitorul a fost supus, a opta zi după naştereritualului tăierii împrejur , prescris de Legea Veche. Această tăiere împrejur,care era semnul legământului dintre Dumnezeu şi poporul ales, preînchipuie

botezul creştin, care e mai mult decât un legământ: el este mijlocul de înfierefaţă de Dumnezeu şi de îndrumare pe calea mântuir ii. O dată cu tăiereaîmprejur s-a dat Pruncului şi numele de Iisus, cum a fost numit de înger.

Numele de Iisus înseamnă Mântuitor, cum tâlcuieşte îngerul Gavriil, Sfintei



Fecioare "Şi iată, vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un fiu şi vei chemanumele lui, Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Prea Înalt Se va chema şi

Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul părintelui Său David. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit" (Luca 1, 31-

33). Sau cum explică îngerul lui Iosif: "Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate" (Matei 1, 21). Sau, cumlămureşte Petru în faţa Sinedriului, vorbind despre Iisus: " Pe Acesta,Dumnezeu cu dreapta Sa L-a înălţat Începător şi Mântuitor, ca să dea lui

Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor" (Fapte 5, 31).

Iisus, nume dumnezeiesc împreunat cu Hristos, înseamnă Mântuitor, Uns,adică cinstire aleasă, dumnezeiesc. Fiul lui Dumnezeu nu se putea numi altfelîntre oameni decât Mântuitorul.

Cât de mângâietor este pentru noi să ştim că Fiul lui Dumnezeu este Mântuitorulnostru, că a venit să ne mântuiască din robia păcatului şi din osânda morţii şi săne împace cu Tatăl nostru Cel ceresc. Numele lui I isus Hristos este cel mai

scump nume pentru noi creştinii. Ori de câte ori îl rostim suntem încredinţaţică Dumnezeu este cu noi, că nu ne părăseşte şi ne ajută. Pentru aceea cea maiscurtă şi cuprinzătoare rugăciune a creştinismului ortodox este cea adresată luiIisus Hristos, numită rugăciunea inimii: " Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul". El sălăşluieşte în noi sfinţenia Sa şi alungă toatănecurăţia din gândurile şi din viaţa noastră şi întăreşte în noi puterea, curajul şi

frumuseţea.

Domnul Iisus Hristos este pavăză creştinilor şi tuturor neamurilor, căci înnumele Lui se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, al celor pământeşti şi alcelor de dedesubt.

În numele lui Iisus Hristos şi cu lucrarea Duhului Sfânt au pornit în lume Sfinţiia postoli şi au propovăduit Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu la toateneamurile. Milioane de oameni de pe tot întinsul pământului au văzut în El pe

Marele Păstor de suflete călăuzind paşii celor credincioşi pe cărările mântuirii. Numele lui Iisus a stat şi stă pe milioane de cruci, de icoane, de biserici, de case,de uşi. Despre El se vorbeşte în milioane de cărţi.

El e cunoscut în universităţi, în tratate savante de teologie, de filosofie, deliteratură. Marii compozitori îi consacră simfonii vestite, corurile bisericilor Îl

preamăresc, artiştii Îl cinstesc prin tablouri sau sculpturi de o frumuseţenegrăită, ca acelea datorate lui Michelangelo, Leonardo da Vinci, Grigorescuş.a.



Iisus e bucuria, nădejdea şi viaţa noastră a creştinilor "cine află pe Iisus, aflăo comoară nepreţuită".

Aşezând pe Domnul nostru Iisus Hristos la începutul anului, Biserica a pus

strajă şi garanţie puternică acestei unităţi de timp, care începe sub ocrotirea şi binecuvântarea Mântuitorului lumii.

Adoua strajă a anului este Sfântul Vasile cel mare, arhiepiscopul CezareiiCapadochiei. Când facem pomenirea unui sfânt care a strălucit pe cerulBisericii, prin învăţătura şi pilda vieţii lui, noi preamărim pe Dumnezeu, "Cel ceeste minunat întru sfinţii Săi".

Sfinţii sunt mărturie neîndoioasă şi cartea vie a lucrării lui Dumnezeu în

inima oamenilor, dovadă că Dumnezeu nu a părăsit lumea după ce a creat -onici după ce a trimis în lume pe Unul Născut Fiul Său ci îi poartă de grijă şilucrează prin Sfânta Biserică la desăvârşirea şi sfinţirea vieţii noastre.

Sfântul Vasile cel mare s-a născut la Cezareea Capadociei, în anul 330, din părinţi creştini, frate al Sfântului Grigorie de Nyssa, al Sfântului Petre deSevasta şi al Sfintei Macrina cea tânără.

Sfântul Vasile, după studii strălucite la universităţile şi la profesorii vestiţi aitimpului, se consacră ascezei şi adâncirii învăţăturii creştine. Ales mitropolit al

Cezareei Capadochiei în anul 370, el reorganizează radical viaţa bisericească,întemeind monahismul cu viaţă de obştie, căruia îi dă reguli precise şi s -adovedit a fi cea mai bună formă a vieţii monahale. El a împreunat contemplaţia,adică gândirea la cele cereşti, cu fapta bună, fiind întemeietorul unor aşezămintede asistenţă socială creştină - case de primire, ospătării, spitale, instituţii pentrureeducarea fetelor, şcoli tehnice şi vestita sa Vasiliadă.

Duce o luptă neînfricată împotriva ereziei ariene şi macedoniene, adânceşte şilărgeşte orizontul ştiinţei, creează o cosmologie creştină, ţine legătura cu

cercurile ştinţifice ale vremii, îndemnând tineretul creştin ca odată cu învăţăturaBisericii să-şi însuşească şi floarea culturii profane, se zbate puternic pentruîmbunătăţirea stării sclavilor şi muncitorilor, tună împotriva nedreptăţilorsociale practicate de bogaţii timpului, combate războiul cu îndârjire, arătândfoloasele păcii şi luptă pentru unitatea Bisericii Răsăritene şi pentru apropiereadintre Răsăritul şi Apusul creştin de atunci.

Munca sa mistuitoare şi realizările sale covârşitoare au făcut din Sfântul Vasileo podoabă netrecătoare a Bisericii. Slujind şi predicând în fiecare zi, adâncind

teologia şi ştiinţele profane, creând opere ştiinţifice, rezolvând treburiadministrative ale eparhiei şi ale instituţiilor sale, prezent şi lucrând continuu în



care privim cu un ochi înapoi, la anul care s-a încheiat şi cu altul încercăm săscrutăm zările viitorului. Ca nişte călători ce-şi aruncă privirile din înălţimeaunei culmi la drumul ce li s-a deschis în zări, aşa ne avântăm şi noi privirile,gândurile şi nădejdile la întâmplările ce le vom întâlni în zilele anului ce a sosit.

Cum vor fi aceste zile: luminoase sau întunecate? Ce întâmplări ne vorîntâmpina: bune sau rele? Ce ne va aduce Anul Nou: viaţă sau moarte? Nu ştim,nu suntem în stare să smulgem viitorului vălul de taină ce-l ascunde privirilornoastre.

Dar noi suntem credincioşi, ne aflăm în Biserica lui Hristos şi aici învăţăm cumsă ne înţelegem viaţa, care este rostul lui şi ce aşteaptă de la noi Dumnezeu, "dela care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit".

Pentru darurile bunătăţilor dumnezeieşti prin care am fost ospătaţi la masacredinţei, prin care am fost iertaţi şi ne-am sfinţit, mărturisim cu recunoştinţă şicu adevăr: "Până aici ne-a ajutat Dumnezeu". Aceleaşi simţiri de recunoştinţăsuntem datori să aducem lui Dumnezeu, când ne gândim la darurile cele

pământeşti cu care ne-a miluit. Domnul ne-a ajutat să muncim în pace în biserici, în locaşurile de cultură, în fabrici, pe ogoarele noastre scumpe, săgustăm fericirea unei vieţi tihnite. "Domnul a oprit furtuna, a adus liniştea şivalurile s-au potolit" (Ps. 106, 29).

Cu ce vom răsplăti Dumnezeului nostru pentru toate binefacerile Lui? Cu nimic

altceva decât cu acea mărturisire de dragoste şi credinţă ce-l însufleţea pe proorocul David când striga: "Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu înlăcaşul său cel sfânt. Lăudaţi - L în întinderea cerului unde arată puterea Lui"(Ps. 150, 1). "Lăudaţi - L pe Domnul că este bun, că în veac ţine îndurareaLui" (Ps. 135, 1). Iar cu Sfântul Apostol Pavel să zicem: "Mulţumiri fie adusedeci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos" (I I Cor. 2,14). Dar să nu uităm că viaţa noastră e o carte, cu mai multe sau mai puţine

pagini.

Pe de o parte scriem noi faptele, pe de altă parte scrie Dumnezeu, judecatafaptelor. Dacă nu umplem viaţa noastră cu fapte vrednice de pomenire, ea se vareduce la atât: s-a născut, a trăit, a murit. Dar de ce a trăit? Cum a murit? Suntîntrebările la care vom răspunde fiecare din noi. Iată ce este important în viaţafiecărui om.

În fiecare an noi încheiem o pagină din această carte şi deschidem una nouă.Ştim însă cu toţii, că această lucrare ca toate lucrările lumeşti, are un capăt. Vaveni pentru fiecare om o zi în care cartea vieţii lui se va închide. Moartea o va

pecetlui şi numai în ziua înfricoşatei şi dreptei judecăţi de obşte o va deschide şio va cerceta: ce am scris în ea. De aceea, întrebarea de căpetenie la început de



An Nou este aceasta: Ce am făcut şi ce avem de făcut pentru ca în anii noştri săse înmulţească binele, adevărul, lumina şi pacea în suflete? Să ne unim puterile şi să devenim "frământătură nouă"; un An nou cu oameni vechi, cu oameniîmbrăcaţi în hainele răutăţii nu este, nu poate fi un an fericit.

În zadar ne spunem unii altora: "An nou fericit!", dacă în anul cel nou nuaducem hotărârea de a ne înnoi, de a înainta spre tot mai mult bine, spre maimultă lumină, dragoste, pace şi bună înţelegere între noi.

Creştinul adevărat, a cărui viaţă face parte din viaţa Bisericii, intră în anul celnou cu bilanţul sever al anilor trecuţi, bilanţ făcut în lumina învăţăturii şi vieţiilui Iisus; ca închinător şi prieten al lui Iisus Hristos, eu trebuie să năzuiesc aîmplini cu toată conştiinţa resposabilităţii gândurile şi faptele, avându-l model

pe Iisus şi pe Sfinţii Săi, între care străluceşte Sf ântul Vasile cel mare.

Prin mijlocirea timpului deci, să facem din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos,viaţa noastră. "Pretutindeni să fim cumpătaţi, treji şi drepţi. Să sporim în dreaptacredinţă şi să creştem dintr -o faptă bună, în alta, mai bună" (Părintele CleopaIlie).

Anul Nou ne este în faţă. Dumnezeu ne deschide să intrăm în el. În acest an săne silim să împlinim chemarea şi lucrul ce ni-l încredinţează Dumnezeu. Deaceea, rog pe Bunul Dumnezeu să dea avânt creştinilor şi tuturor oamenilor, ca

să facă din noul an sosit un an al bucuriei şi păcii, prin muncă cinstită,rugăciune, creaţie şi dragoste. Creştinii să-şi ureze unii altora, spor în fapteleînţelegerii şi ale mântuirii. Prin rugăciunile sale fierbinţi Sfântul Vasile să neajute a preface gândurile şi năzuinţele noastre în fapte hotărâte pentru apărareavieţii, a binelui şi a dreptăţii.

Anul care a sosit să fie anul dragostei şi păcii între oameni şi popoare! El să fieo nouă primăvară a lumii, în care toţi să se iubească şi să fie de folos unii altora!

" Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorule al tuturor celor văzute şi nevăzute, Celce ai făcut ziua şi noaptea, şi ai aşezat ani şi vremurile pentru zidirea Ta,binecuvintează cununa anului ce a început, fereşte şi păzeşte cu pace pedreptcredincioşii Tăi, mult milostive" . Amin!



Pr. Gheorghe Neamţiu - Tăierea împrejur. Sfântul Vasile cel mare. Anulnou - Sărbătoarea tăierii Împrejur a lui Iisus Hristos

Întrucât timpul nu ne permite să cuprindem în meditaţia noastră toate cele treiaspecte ale sărbătorii de azi, ne vom limita reflecţiile doar asupra Tăieriiîmprejur a Domnului nostru Isus Cristos şi asupra începutului Anului nou civil,urmând ca despre Sfântul Vasile cel Mare – întemeietorul marelui ordinmonahal răsăritean care îi poartă numele – să se vorbească la 30 ianuarie, cândva fi sărbătorit din nou, împreună cu ceilalţi doi mari Sfinţi Părinţi răsăriteni:Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.

I. În Cartea Facerii, XVII 12 şi 14, Dumnezeu îi porunceşte lui Avraam: “În

neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească să fie tăiat împrejur a opta zi(…). Iar cel de parte bărbătească, netăiat împrejur, care nu se va tăiaîmprejur, în ziua a opta, sufletul acela, se va stârpi din poporul Meu, căci acălcat legământul Meu.”

În virtutea acestui legământ încheiat de Dumnezeu cu Avraam, acesta şi poporulevreu ce se va naşte din el trebuia să-I rămână credincios lui Dumnezeu,

păzindu-I poruncile; în schimb, Dumnezeu îi va asigura, lui şi poporului,asistenţa şi ocrotirea Sa deosebită, precum şi stăpânirea asupra Canaanului. Casemn al acestei alianţe, Dumnezeu a instituit Tăierea împrejur, care cum ştimeste prototipul, prefigurarea Sfântului Botez, din Legea Nouă, Taina prin carenoul născut intră în rândul poporului ales, în Biserica lui Cristos.

Iisus Hr istos, fiind Fiul lui Dumnezeu, consubstanţial, de o fiinţă cu Tatăl, nuavea nevoie să Se taie împrejur, dar ca om, născut în sânul poporului ales, S -aconformat legii, primind acest ceremonial sacru. Şi a făcut-o cu un întreit scop:să arate coreligionarilor Săi, încă din primele zile ale vieţii Sale pământeşti, cănu a venit să strice legea, ci ca s-o împlinească; să inaugureze, prin această

primă vărsare de sânge, în mod anticipat, jertfa mântuirii noastre din păcat, şi să



ni Se ofere pildă de smerenie prin supunerea la lege, evitând astfel sminteala pecare ar fi pricinuit-o prin nesupunere.

Odată cu ceremonialul Tăierii împrejur, Fiul lui Dumnezeu îşi primeşte

numele de I isus, comunicat de îngerul Gavri il Mariei, la Buna-Vestire, numecare, cum ştim, înseamnă Eliberator, Mântuitor, prin harul şi puterea căruiatrăim, credem, sperăm, iubim şi ne mântuim.

Iată un prim motiv pentru care ne bucurăm în această zi.

II. Dar, azi, ne mai bucurăm şi pentru că Dumnezeu ne-a învrednicit să păşimîntr-un nou an, har deosebit, care însă comportă pentru fiecare o marerăspundere: aceea de a întrebuinţa timpul ce ne stă în faţă în scopul de a reparatrecutul cu greşelile şi păcatele lui, prin trăirea în spirit de penitenţă şirugăciune, înnoindu-ne astfel sufleteşte prin eliminarea păcatului şi însuşireavirtuţilor copilului Iisus, pentru a creşte mereu spiritualiceşte în El şi prin El,urmându-L în viaţa de fiecare zi.

Dar, oare, bilanţul spiritual cu care am încheiat examenul de conştiinţă, pe care presupun că fiecare l-am făcut la cumpăna dintre anul ce a trecut şi cel în caream intrat, îmi dă dreptul să sper că , după atâtea infidelităţi, Dumnezeu mă vamai răbda încă un an?

La Sfântul evanghelist Luca, Iisus Se adresează evreilor cu următoarea parabolă: “Cineva avea un smochin în via sa şi a venit să caute rod şi nu aaflat. Şi a zis către îngrijitorul viei: «Iată, trei ani sunt de când vin căutândrod în smochinul acesta şi nu aflu. Taie-l, pentru ce mai şi cuprinde

pământul?» Iar acesta, răspunzându-i i-a zis: «Doamne, lasă-l şi în acest an, până îl voi săpa şi voi pune gunoi, doar va face rod, iar de nu, îl vei tăia înanul care vine»” (Luca XIII,6 -9).

Stăpânul viei din această parabolă este Dumnezeu, via este neamul omenesc,

smochinul este poporul evreu ales de Dumnezeu ca să se împărtăşească primuldin roadele mântuirii de pe Cruce, iar îngrijitorul viei este Iisus Hristos, Care S-a ostenit mai mult de trei ani, vestind Evanghelia mântuirii în mijlocul lui, fărăca acesta să-I aducă lui Dumnezeu roadele aşteptate, adică fără să primească şiurmeze Cuvântul lui Iisus.

În această pildă, nu ne regăsim, oare, şi noi, unul fiecare? Nu trei ani de -arândul, ci, poate, o viaţă, Dumnezeu ne-a răbdat, aşteptând an de an să-i aducemroadele cuvenite potrivit îngrijirii deosebite ce ne-a acordat-o Îngrijitorul Divin

al viei, Iisus Domnul. Şi, de atâtea ori, văzând neordinea noastră, nepăsarea şineconlucrarea cu harurile Sale, oferite prin Fiul Său, era hotărât să ne taie firul



dezorientată şi lipsită de speranţă. Numai înnoindu-ne astfel noi înşine vom putea deveni factori de reînnoire sufletească şi pentru alţii: părinţii pentru copii,dascălii pentru elevi, conducătorii de instituţii şi uzine pentru subalterni, şefii destat pentru popor, căci reînvierea morală a omenirii pleacă de la fiecare din noi.

De Anul nou, toată lumea îşi face urări de fericire; toţi îşi doresc sieşi, precum şi prietenilor şi cunoscuţilor, un an mai bun, mai prosper, cu mai multe împliniridecât anul încheiat. Dar fericirea nu este în afara noastră, ci în noi. “Împărăţiacerurilor este în voi”, ne-o spune Iisus. În pacea cu Dumnezeu, cu aproapele şicu noi înşine. Dacă noi înşine nu ne pregătim fericirea, aşa cum spuneam maisus, atunci, chiar dacă milioane de oameni ne-ar face urări de fericire, toateacestea nu ne vor ajuta la nimic şi vor rămâne doar vor be goale.

Iată de ce, din pragul acestui nou an, vă doresc şi vă doreşte Biserica, fiecăruiadintre dumneavoastră, cât şi celor dragi, să realizaţi în fiinţa dumneavoastră,

prin trăirea de fiecare zi, omul cu adevărat nou, născut prin har din Hristos; Elsă vă conducă gândurile, preocupările, conversaţiile, faptele, întregcomportamentul, ca să devenim adevăraţi lampadofori, purtători ai luminii luiHristos în lume, spre a pregăti ziua în care să domnească “pacea lui Hristos înÎmpărăţia lui Hristos”.

Doamne, eu sunt smochinul neroditor. Anul ce-mi stă în faţă este, poate, pentru mine, anul de probă, ultimul pe care mila Ta nemărginită mi -l maiacordă, ca în el să-Ţi aduc roadele pe care atâţia ani de-a rândul le-ai căutat

zadarnic în viaţa mea. Te rog, nu îngădui să-Ţi resping şi de data aceastaharurile, ci fă-mă să conlucrez cu ele, cu fidelitate, folosind bine fiecare clipă,ca măcar în acest an să nu Te dezamăgesc, ci să devin smochin roditor, ca Tu,numai Tu, să fii slăvit în viaţa mea, spre mântuirea şi fericirea mea. Amin.



Pr. Mihai Tegzeş - Tăierea împrejur. Sfântul Vasile cel mare. Anul nou -Tăiere împrejur, nume şi binecuvântare - Iisus şi părinţii

Când Iisus a venit în lume, a avut nevoie de o familie care să-L primească, să-Lhrănească şi crească, să-L educe şi iubească… Iisus, făcut om, experimenteazăajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea părinţilor Săi. Iată ce misiune importantăau părinţii… Ei sunt cei chemaţi să dea iubirea divină copiilor lor. Părinţii Îlînvaţă să se roage şi-I transmit credinţa. Mai apoi este Isus cel care îi va lumina.

Iubiţilor! “La împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege…” (cfr. Gal. 4, 4 7), scria Sfântul Pavel. Acum, “Fiindvremea purificării lor, după legea lui Moise, L-au dus la Templu ca să-L

dăruiască Domnului…” ( Lc. 2, 23-24).La Templu, Sfânta Familie s-a întâlnit cu Simeon, un om drept, care slujind înTemplu, aştepta să-L vadă pe Hristos. Bătrânul, luminat de Spiritul Sfânt, Îl luăîn braţele sale pe Iisus, binecuvântându-L pe Dumnezeu, pentru că a văzutmântuirea, întrupată în acel copil, care se arăta ochilor săi ca fiind “lumina careluminează popoarele şi mărirea poporului Său, Israel” (Lc. 2, 32).

Iosif şi Maria trăiesc o aventură: fiul lor cel întâi născut, vine pe lume, departede casă. După opt zile ei Îl prezintă la Templu, încredinţându-L Dumnezeuluilui Israel, după cum stă scris în Lege.

În zilele noastre, tot mai puţini părinţi prezintă lui Dumnezeu pe copiii lor. Esteunul din motivele importante al faptului că bisericile sunt tot mai goale. Maria şiIosif L-au pierdut pe Iisus, dar şi nouă ni se poate întâmpla, ca mai multe zile sănu ne gândim la Dumnezeu, pierzându-L de fapt pe Iisus din inimi.

Un înger îi apare lui Iosif şi-i spune să nu se întoarcă pe la Irod. Sfânta Familiefuge în Egipt şi după câţiva ani petrecuţi în clandestinitate, se reîntoarce la

Nazaret.



Copiii: dar primit şi apoi, dăruit

Părinţii lui Iisus ştiu că fiul lor este un dar de la Dumnezeu şi se simtresponsabili să-L educe şi din punct de vedere religios. De aceea Iosif şi Maria

continuă să împlinească Legea Domnului, mergând an de an în pelerinaj laIerusalim. Acest fapt ne arată că Iisus, de mic copil, creşte în spiritul respectăriiLegii.

La vârsta de doisprezece ani, Iisus se prezintă la Templu pentru Bar Miztvah(fiul Legii), ritual care permitea în mod oficial intrarea unui adolescent încomunitatea celor adulţi.

Cu această ocazie, Iosif şi Maria Îl pierd pe Iisus, dar după trei zile de căutări Îlvor afla în Templu în mijlocul cărturarilor şi al fariseilor pe care îi asculta şi îiîntreba. Evanghelistul precizează că fariseii erau uimiţi de inteligenţa lui Iisus.

Pierzându-L, părinţii n-au linişte şi pace până când nu Îl găsesc. Acesteveniment ne învaţă că o familie fără Dumnezeu, sau care L-a pierdut peDumnezeu, nu are sens.

Prin răspunsul pe care Mântuitorul îl dă mamei Sale, Scriptura doreşte să nearate că Iisus este conştient de faptul că El este Fiul lui Dumnezeu şi va“acţiona” în totală supunere faţă de voia Tatălui Său.

La doar doisprezece ani, Iisus arată că are o relaţie specială cu Dumnezeu, iardatoria faţă de Domnul are prioritate şi înaintea relaţiilor familiale. De fapt,Iisus le aminteşte părinţilor Săi, de locul întâi pe care Dumnezeu trebuie să-Locupe în inima fiecărui om, în viaţa oricărei familii. Mesajul lui Iisus adresatfamiliilor s-ar traduce: suntem împreună pentru a ne ajuta să aflăm fericirea,sensul vieţii; suntem împreună pentru a călători înspre plinătate.

Iisus, pierdut şi reaflat după trei zile în Templu, în casa Tatălui, stând în

compania mai marilor poporului, prevesteşte misterul Paştelui, al Învierii Sale şia şederii de-a dreapta Tatălui. De fapt, Sf ântul Luca povesteşte copilăria luiIisus la lumina evenimentelor învierii. Astfel, pierderea şi aflarea lui Iisus,reprezintă anticipat misterul morţii şi al învierii. Iosif şi Maria sunt simbolul

primilor creştini care pe neaşteptate Îl pierd pe Maestrul lor, dar după trei zile decăutări, reuşesc să-L afle, înviat.

Dumnezeu - în Iisus - vizitează familia

În acest text, Iisus foloseşte pentru întâia oară cuvântul “Tată”. Primele şiultimele vorbe ale lui Isus conţin cuvântul “tată” (cfr. Lc. 2, 49; 23,46).



Paternitatea are un loc important în Evanghelia după Luca: Iisus trebuie să seocupe de lucrurile Tatălui, să fie lângă Tatăl, să-L asculte pe Tatăl şi sărăspundă la ceea ce Tatăl a spus.

După acest episod, întorcându-Se împreună cu părinţii Săi la Nazaret, Iisus aratănu numai că respectă Legea, ci şi că ascultă de părinţi. În familia din Nazaret,Dumnezeu şi omul trăiesc “cot la cot”. Iisus se umileşte atât de mult, încât aratăcă are nevoie de grija părinţilor Săi.

Nazaretul (viaţa ascunsă a lui Iisus timp de treizeci de ani) ne învaţă căDumnezeu vine să locuiască în casa noastră; că Împărăţia putem să o realizămîn rutina zilnică, crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi! Crăciunul nu este doar bucurie… ci şi viaţă reală: problemeleconcrete ale unei familii… Curaj! Iosif si Maria au ştiut să se sfinţească înmijlocul atâtor suferinţe şi ne-au lăsat un mesaj clar: necazurile nu sunt mai taridecât omul, iar familia care alege să rămână unită, poate birui toate barierele…

Numele de Iisus

Intrat în rândul poporului lui Dumnezeu prin ritualul tăierii împrejur, primeşteun nume care indică misiunea sa: Iisus, adică Dumnezeu mântuieşte.

Dumnezeul venit în mijlocul nostru este Iisus: “Dumnezeul cel ce mântuieşte”.A-L recunoaşte ca fiind Domnul nostru, punctul de referinţă şi măsura alegerilorşi speranţelor noastre, înseamnă a ne garanta o cale dreaptă pe tot anul, pentrucă Sf ântul Pavel zice: “Toate colaborează înspre bine, pentru cei care Îl iubesc

pe Dumnezeu” (Rm. 8, 28).

“Toată limba să spună că Iisus Hristos este Domn”. Domn, pentru a vesti căDumnezeu s-a apropiat de noi, a venit lângă noi. Domn, ca sens suprem al lumiişi al istoriei. Domn, deoarece s-a arătat stăpân al celei ce a pus stăpânire pe

lume: moartea. Iată ce ne spune apostolul Petru în acest sens: “Cu siguranţă săştie deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu, pe Acest I isus pe Care voi L-aţirăstignit, L-a făcut Domn şi Hristos” (F.Ap. 2, 36).

Nu este uşor să-L punem pe Iisus pe primul loc în viaţa noastră. Sf ântul Pavelne spune că nimeni nu poate zice că “Iisus este Domn” (1 Cor. 12, 3) dacă nueste sub puterea Spiritului Sfânt. Trebuie să nu riscăm să începem un An noucaracterizat de mentalitatea (convingerea) că nu avem nevoie de ajutorulDomnului.



“Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: I i sus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lui” (Mt. 1, 21). Numele înseamnă o misiune. A mântui de păcate, înseamnă a împăca cu Dumnezeu o omenire rebelă, care are în inimă unimpuls aproape natural, către autonomie şi către orgoliul de a le face pe toate

…de capul său. Din acest motiv a intrat în lume moartea şi dezechilibrele careau cauzat dezbinări, violenţe şi războaie. Egoismul macină inima omului şi-irăneşte libertatea. Astfel, omul devine incapabil de a face binele, dacă nu esteajutat de harul lui Hristos.

A spune “mântuire”, echivalează cu a zice că ceea ce este rupt, distrus în inimă,numai intervenţia lui Hristos poate să o repare. La lumina celor constatate, aşface un prim îndemn: lasă-L pe Iisus să-ţi vindece inima, dacă doreşti să trăieştiun An nou… decent!

Binecuvântarea

La începutul unui an nou, să invocăm binecuvântarea Domnului pentru viaţanoastră viitoare, căci avem nevoie de ea. Binecuvântarea Sa nu este doar osimplă înşiruire de cuvinte: Binecuvântarea lui Dumnezeu este îngrijireanoastră, apărarea noastră. A binecuvânta, este echivalentul cu a-l înfăşura pecelălalt cu dragoste, a-l iubi, a-l proteja, a-l apăra, deoarece ştii că altul esteimportant în unicitatea sa, fiind şi el un fiul al lui Dumnezeu.

O parte însemnată a acestei binecuvântări, implică luminarea celui binecuvântat

cu lumina divină: “Domnul să strălucească peste tine, lumina feţei Sale“.Această lumină suntem chemaţi să o dăruim celor dragi, odată reîntorşi la caselenoastre.

Concluzie

Fraţilor! Multe sunt temele ce se intersectează în această sărbătoare. Începe unAn Nou cu provocările sale: timpul care trece şi nu se mai întoarce, este unmare dar pe care Dumnezeu ni-l oferă pentru ca, în loc să-l risipim, să-l folosimcu recunoştinţă şi responsabilitate. Dacă totul este înghiţit de timp, rămâne

binele pe care l-am făcut: toate clipele ce le-am trăit în iubire, devin veşnice înDumnezeu, care este Iubire. Fiecare moment este un dar pe care Dumnezeu ni-lface şi pe care putem să-l restituim, dacă trăim în iubirea Sa.

Acest an, cu multe necunoscute, putem să-l trăim cu convingerea că Dumnezeunu ne abandonează, ci ne binecuvântează, ne protejează cu prezenţa Sa iubitoareşi eficientă.

Iisus, venit în mijlocul nostru, este Cel care ne arată că Dumnezeu nu şi -a întors

faţa Sa de la noi. Iisus s-a născut din femeie, pentru ca noi să primim calitateade fii adoptivi (cfr. Gal. 4, 4-5).



Am ascultat că Evanghelia aminteşte de Ritualul tăierii împrejur şi de alegereanumelui. Este interesant că Dumnezeu este cel care a dorit ca noul născut săaibă numele de Iisus şi, prin urmare, misiunea pe care acest nume o exprimă. “I-au pus numele Iisus, ce înseamnă Dumnezeu mântuieşte“. Iisus este

protagonistul principal al istoriei.

În Biserica Orientală, Maica lui Dumnezeu niciodată nu este pictată singură:mereu este cu Iisus în braţe. Acest fapt înseamnă că legătura dintre ei este foarte

puternică: ea există doar pentru El şi Îl arată lumii. La fel şi Biserica: Îl ia în braţe pe Iisus şi-L arată lumii. Iată vocaţia noastră de creştini: a-L avea pe Iisusîn braţele noastre şi a-L arăta, a-L dărui tuturor. Astfel, cei care Îl caută peDumnezeu ar trebui să-L primească de la noi. Însă noi vom putea să-L dăruimaltora, inspirându-ne din viaţa Mariei, ca model de credinţă şi iubire. Amin.



Pr. Olimpiu Todorean - Tăierea împrejur. Sfântul Vasile cel mare. Anulnou

Iubiţi credincioşi, suntem reuniţi astăzi din mai multe motive. În primul rând pentru celebrarea Sfintei Liturghii. În al doilea rând pentru serbarea Tăieriiîmprejur cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru I isusHristos. În al treilea rând pentru sărbătorirea Sfântului Vasile cel Mare. În al

patrulea, şi nu în ultimul rând, pentru a aduce mulţumire Domnului, laîncheierea unui nou an civil, pentru darurile primite de la El.

Să-I mulţumim înainte de toate pentru cadoul pe care ni l-a făcut cu acest an ….în care abia am păşit. Am avut har de la Domnul şi putere ca să ajungem lacapătul unei perioade din viaţa noastră, începute în urmă cu un an. De câteevenimente nu am avut parte! Unele de bucurie, altele de durere, dar toate fiindacum istorie, istoria noastră personală şi istoria omenirii.

Ei bine, în această istorie de fapte s-a inserat Dumnezeu.

Nu cu multe zile în urmă am celebrat Crăciunul care nu a fost altceva decât oretrăire a unui eveniment capital pentru omenire: naşterea în timp şi în istorie alui Iisus din Nazaret, adevăratul om şi adevăratul Dumnezeu.

Iată, deci, un nou mod de a înţelege istoria şi evenimentele trăite astfel. Bisericaeste cea care ne învaţă rememorarea. De fiecare dată când celebrăm Crăciunulsau Paştile, sau oricare alt eveniment liturgic, rememorăm ceva ce aparţine

trecutului, dar noi suntem cei de astăzi ce ne trezim prinşi în mijloculevenimentului.



Naşterea şi moartea lui Iisus, cu valenţele sale mântuitoare, are loc şi astăzi. Iatămisterul cel mare al istoriei mântuirii. Astăzi Dumnezeu ne mântuieşte! AstăziDumnezeu ne cheamă! Şi o face punându-ne înaintea memoriei anul care abia atrecut.

În primul rând, am putea cel puţin să mulţumim pentru faptul că ni s-au dat zileca să ajungem această zi. Am fi putut să nu ajungem până aici, aşa cum s -aîntâmplat pentru multe persoane care astăzi nu mai sunt cu noi. În schimb,Dumnezeu ne-a dat zile. Să facem ce? Voia sa. În această voie, a Tatălui, stământuirea şi fericirea noastră. Noi trebuie să o găsim şi să trăim în ea.

Mai apoi să-i mulţumim Domnului pentru toate binefacerile dăruite, naturale şisupranaturale. A avea har de la Domnul, a fi ucenicul său, sunt daruriincomensurabile de care, din păcate, nu întotdeauna ne dăm seama. Aşa cumsuntem ancoraţi în prezent şi în micile preocupări cotidiene uităm ce înseamnă afi ucenic al lui Hristos; a fi ucenic al Iubirii Crucificate şi dacă în lumea de azilipseşte iubirea este pentru că cei chemaţi la aceasta nu o mărturisesc îndeajuns.

Alături de această graţie de a fi ucenicii săi, mai sunt apoi şi alte graţii personale, conştiente sau mai puţin, pe care le-am primit de-a lungul anului cetocmai s-a încheiat.

Iubiţii credincioşi, dacă am privit până acum asupra nenumăratelor beneficii, să

aruncăm o privire şi asupra noastră şi asupra păcatelor noastre, asupra lipsurilornoastre, asupra trădărilor şi asupra infidelităţilor noastre.

Înainte de toate să ne gândim la timpul pierdut şi risipit, sau la acela pe care l -am sustras de la rugăciunea care este dialogul personal şi comunitar cuDumnezeu. De câte ori, luaţi cu lucrul, nu am pus deoparte partea mai bună,

pentru a ne regăsi apoi mai arizi şi mai doritori, mai incapabili să facem tot ceeace este nevoie, dar şi mai incapabili să iubim, să ieşim din noi înşine pentru

binele altuia.

De aceea în schimbul acestui timp pierdut şi risipit, să-i cerem iertarea pentrudarurile pe care nu le-am înmulţit, pentru toate ocaziile în care nu am fostcreştini coerenţi, pentru micile sau marile noastre infidelităţi faţă de Dumnezeuşi faţă de aproapele.

Dacă privim cu curaj şi credinţă la anul ce a trecut, putem foarte bine sădiscernem binele pe care Dumnezeu l-a făcut prin persoana noastră dar şi totrăul pe care aceeaşi persoană l-a făcut.



Iată deci pentru care lucruri să cerem iertare siguri fiind că Dumnezeu, plin demilostivire, va şterge păcatele noastre, în timp ce deja a pus în aplicare strategiade mântuire, de recuperare din rău seminţele binelui.

Este ceea ce facem acum, astăzi şi aici, în acest sfârşit şi început de an, reuniţiînaintea Domnului timpului şi istoriei, în timp ce lumea se odihneşte după onoapte frenetică şi efemeră, după o simplă trecere cronologică şi nu un salt decalitate, un timp de mântuire.

Câte persoane nu s-au grăbit să petreacă seara dintre doi ani într -o veghe ce nuare nimic de a face cu vigilenţa! Dimpotrivă, reprezintă opusul paradoxal: a fitreaz pentru a lăsa să doarmă inima. Cântece, dansuri, mese întinse şi bogate.Totul pentru a uita neliniştile, preocupările, problemele pe care viaţa ni le oferă.Şi a doua zi? Se reîntâlnesc după aceea neschimbaţi pentru că în aceste zile desărbătoare lipseşte invitatul special, acel Domn al timpului şi al istoriei, acelDomn care ne dă posibilitatea să existăm şi să fim fericiţi. De aici, din această absenţă, se naşte pentru creştini exigenţa, chemarea de a trăiacest sfârşit şi acest început de an într -un mod diferit, nu alternativ, nu înopoziţie, ci invitându-L la cinele noastre, la sărbătorile noastre pe Iisus, aşa cuma fost invitat la Nunta din Cana, având certitudinea că şi la cina noastră vasăvârşi minuni precum aceea din Cana. Iată deci, misiunea creştinului de azi,aceea de a fi la fel cu cei de ieri, misiune care este veşnică: a-L face peDumnezeu să intre în viaţa noastră, în activităţile noastre, în familia noastră, în

societatea noastră.

Dacă nu vom face aşa, Iisus va fi marele absent, căci oamenii l-au alungat. Darfără El nu se poate face nimic. Iată de ce sunt mulţi idoli care au început săstăpânească viaţa multora dintre noi. Aceşti idoli, la fel ca mulţi zei dinantichitate, sunt exigenţi şi cruzi, pretind sacrificii mari şi nu dau nimic înschimb decât frică şi nesiguranţă. Dacă privim în jurul nostru îi vedem: banii,succesul, cariera, bunurile, eu, persoana mea, cu toţii capabili să devorezeexistenţele noastre şi timpul nostru.

Parcă niciodată precum în aceşti din urmă ani, timpul nu ne ajunge, orele pecare le avem la dispoziţie nu ne sunt suficiente, nu reuşim să facem tot ceea cevrem să facem. Aceasta deoarece viaţa nu ne este plină de Domnul timpului şi alistoriei, ci de idoli cărora sacrificăm vieţile noastre pentru ca în cele din urmă,să nu fim fericiţi. Într-adevăr, fericirea dăruită de aceşti idoli are parfumulmomentului care apoi ne lasă o amărăciune ce durează şi ne înveninează toatăexistenţa.

Iubiţi credincioşi, la acest început de nou an să ne propunem, în spiritul unei noievanghelizări, să-l readucem pe Hristos în cotidian, ca Domn al nostru.



Să nu ne lăsăm striviţi de idolii falşi şi mincinoşi care ne aşteaptă la orice colţde stradă, ci să-l punem pe Dumnezeu pe primul loc al existenţei noastre. Şi nuun prim loc teoretic, mintal, ci un prim loc central, în inimă. Cu El să începemzilele noastre, cu El să ne trezim şi cu El să mergem la culcare. Mai mult,

acţiunile noastre să fie binecuvântate de El şi să aibă ca scop final cea de a douavenire a Domnului. Numai astfel timpul nu va fi niciodată pierdut şi risipit.

Iată-ne, deci, pregătiţi, ca şi creştini, să trăim un alt an de har în Domnul. Îlavem înaintea noastră şi nu ştim dacă ne vom vedea cu toţii la sfârşitul lui. Nedorim să fie aşa. Ne dorim multe lucruri. Dar mai înainte să ne dorim să putemtrăi acest nou an în harul lui Dumnezeu. Să ne dorim ca păcatul să nu mai fiestăpânul nostru ci Dumnezeu să împărăţească veşnic inimile noastre Şi dacă Domnul ne va da harul să ne vedem şi la anul, fie ca bilanţul nostru săfie pozitiv. Desigur că nu stă în puterea noastră a judeca. Dar dacă vom eliminaacel defect, dacă acel păcat pe care îl facem în mod obişnuit cu ajutorul haruluilui Dumnezeu vom reuşi să-l îndepărtăm; dacă în jurul nostru vom răspândimireasma bună mirositoare a lui Hristos, atunci am făcut ceea ce trebuia săfacem. Iată cum se schimbă lumea, schimbându-ne mai întâi pe noi înşine prinSpiritul Sfânt.

Bunul Dumnezeu să vă învrednicească în acest an ce începe, a trăi în luminaSpiritului Sfânt ca adevăraţi creştini. Amin.



Pr. Ioan Abadi şi Pr. Alexandru Buzalic - Tăierea împrejur cea după corpa Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos

În prima zi din luna ianuarie miliarde de oameni rostesc cuvântul “fericire”. Latelevizor, radio, în presă, în toate bisericile, în întâlnirile cu cei cunoscuţi,

pretutindeni auzim: “Anul nou fericit!”. Fiecare om doreşte fericirea, tinde spre

ea, o caută şi face tot posibilul să dobândească fericirea pe pământ. Din păcate, puţini sunt cei cu adevărat fericiţi pe pământ. Copiii, tinerii sau vârstniciideseori se plâng de absenţa fericirii.

O femeie bogată spunea: “Am bani, am toate posibilităţile, toţi se bucură de frumuseţea corpului meu şi mă apreciază. Ar trebui să fiu una dintre cele mai fericite femei de pe pământ, dar oare de ce sunt aşa de nefericită?”

Un student mărturisea unui prieten de-al său din universitate: “Am împlinit deja

douăzeci şi trei de ani de viaţă, am încercat să caut pretutindeni fericirea. Această viaţă mă face să-mi fie lehamite de ea.”

Un milionar din Texas (SUA) spunea cu sinceritate: “Am crezut, că prinintermediul banilor pot să câştig fericirea, dar am rămas foarte tare dezamăgitde acest fals adevăr”.

Celebrul actor George Sanders, care a fost de trei ori căsătorit şi apoi despărţit,în anul 1972 s-a sinucis. Într-unul dintre hotelurile luxoase de lângă Barcelona afost găsit într -o dimineaţă corpul său mort şi o scrisoare scrisă înainte de a sesinucide: “Iubită lume, renunţ la tine, căci mi-ai murdărit viaţa”. A avut toate



posibilităţile, milioane de fani tresăltau la apariţia sa, avea popularitate, iar el sesimţea nefericit.

Un tânăr a căutat ajutor la un psihiatru, zicându-i: “Doctore, sunt foarte singur şi

dezamăgit de viaţă, sfătuiţi-mă ce să fac”. Psihiatrul i-a of erit un răspunsinteresant: “Iată, se află în aceste zile, în oraşul nostru un circ renumit, iar încadrul lui joacă pe scenă un clown-vesel, celebru, care poate să-i bucure chiar şi

pe cei mai pesimişti şi nefericiţi oameni. Du-te la el, iar el cu siguranţă te vaferici”. Dar mare a fost mirarea doctorului, când tânărul i-a răspuns: “Doctore,eu sunt acel clown, pe scenă îi înveselesc pe toţi, dar sufletul meu este pustiu,

sunt foarte nefericit”.

Mii de oameni îşi pierd orice speranţă, sunt dezorientaţi şi se sinucid, deoarece pentru ei viaţa pare ceva fără sens. Cauza principală a senzaţiei de nefericireconstă în aceea că oamenii caută fericirea acolo unde nimeni nu o poate aflaniciodată. Cartea Eclesiastului ne spune, că: «Totul este deşertăciune şi vânarede vânt şi fără nici un folos sub soare» (2, 11). De câteva ori se repetă cuvintele:«Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni» (12, 8).

Dumnezeu reprezintă izvorul fericirii, iar oamenii, creaturile lui Dumnezeu, ocaută în locuri deşarte. “Ne-ai creat pentru Tine Dumnezeule. Şi neliniştită va

fi inima noastră, până ce nu se va odihni în Tine”, învăţa Sfântul Augustin. Dreptul Iov şi-a pierdut toate averile şi servitorii, toţi copiii, dar cu toate acestea

a rostit cu deplină încredere cuvintele: «Domnul a dat, Domnul a luat. F ienumele Domnului binecuvântat! » (I ov 1, 21). Iov s-a condus după credinţa vieîn Dumnezeu. Psalmistul spune: «Doamne al puterilor, fericit este omul caresperă întru Tine» (84, 13).

Cunoaştem cuvintele rostite de Isus Hristos pe “Muntele fericirilor”. În această predică Mântuitorul repetă de nouă ori cuvântul fericire (cf. Matei 5, 2-12). Iisusîncepe predica Sa cu cuvintele: «Fericiţi cei săraci cu spiritul, că a acelora esteîmpărăţia cerurilor» (Matei 5, 3). Fericiţi sunt cei care nu sunt legaţi peste

măsură de cele pământeşti, de bogăţiile deşarte, fericiţi sunt cei care nu uităniciodată de sufletul lor nemuritor. Fericiţi sunt cei blânzi şi întristaţi, fericiţisunt cei îndurători, cei curaţi cu inima, făcătorii de pace, cei persecutaţi pentrudreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor (cf. Matei 5, 10). Pe aceştia îicheamă la bucurie: «Bucuraţi-vă şi vă fericiţi, că recompensa voastră multă esteîn ceruri» (cf. Matei 5, 12).

Tot astăzi, la început de an, Biserica ne aminteşte de un exemplu de sfinţenie şiexpresia fericirilor, de Sfântul Vasile cel mare, unul dintre cei mai mari sfinţi ai

Bisericii Universale (329-379). Sfântul Vasile a trăit în timpurile în careîmpăratul Valens accepta erezia ariană şi obliga cu forţa pe ierarhi să predice că



Iisus Hristos nu este Dumnezeu adevărat şi că El este numai o creaţie a luiDumnezeu Tatăl.

Optzeci de preoţi din Constantinopol au refuzat să accepte această erezie. Sub

porunca lui Valens, aceşti preoţi au fost închişi într -o corabie şi trimişi pe mare.Acolo, corabia a fost aprinsă şi toţi preoţii au primit cununa martiriului: unii arşide foc, alţii înecaţi în mare. În numele împăratului Valens, prefectul DometieModest, l-a ameninţat pe Vasile cu diferite pedepse, dacă nu acceptă ereziileariene.

Vasile cel mare a dat un răspuns eroic: “Nici una dintre aceste ameninţări numă sperie. Confiscarea averii nu poate să-l afecteze pe acela, care nu arenimic. Poate că doreşti aceste veşminte uzate şi aceste câteva cărţi, care

reprezintă toată bogăţia mea. Nu mă sperie prea tare exilul… Acest pământ, pe care mă aflu acum, nu este al meu; în orice ţară voi fi trimis, pretutindenivoi fi la mine acasă, mai ştiu că tot pământul aparţine lui Dumnezeu, iar eu,

peste tot mă consider aici un străin şi călător. În privinţa chinurilor, acestea puţin mă interesează. Corpul meu este atât de slab, încât prima lovitură îlaruncă jos. Moartea va fi pentru mine o binefacere. Mă va duce mai repede la

Dumnezeu, pentru care trăiesc, Căruia-I servesc, pentru Care deja sunt pe jumătate mort şi la Care mă grăbesc să ajung”. Iată adevărata fericire înHristos !

Iisus este singurul care poate să ne aducă fericirea. El ni se adresează cu blândeţe: «Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi alina»(Matei 11, 28). Bucuria în Domnul este deplină, neschimbată şi veşnică. IisusHristos ne spune: «Nimeni nu va lua bucuria voastră de la voi» (Ioan 16, 22). Creştinul statornic, crede în mod sincer şi neclintit în Dumnezeu, este fericitchiar în pericole şi în suferinţe. De aceea, psalmistul spune: «Doamne al

puterilor, fericit este omul, care speră întru Tine!» ( 84, 13). «Fericit estebărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne: căi în inima sa a pus»(Psalmul 84, 6).

De aceea, cu ocazia Anului Nou, să ne propunem ca să parcurgem acest an încredinţă, în pace, în iubire, în Dumnezeu.

Rugăciune

Iisuse, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, ascuns în Preasfântul Sacrament,cred că eşti de faţă aici şi, căzând în genunchi înaintea Ta, Te ador în cea dintâizi a anului acestuia.



Gândindu-mă la mulţimea binefacerilor pe care mi le-ai oferit până acum şitotodată la nerecunoştinţa mea faţă de Tine, mă cuprinde mirarea că Tu, oDumnezeule, îmi mai îngădui să încep un alt an, pentru ca, poate, să Te supăriarăşi cu multe păcate.

Dar voiesc să nu mai fie aşa, Iisuse! Încep această zi cu un act de fierbintemulţumire faţă de Tine şi promit să fac toate eforturile necesare pentru a trăidupă învăţătura Evangheliei Tale, având încredere, odată ce-mi ceri aceasta, căîmi oferi şi graţiile de care am nevoie pentru a îndeplini voinţa Ta.

Părinte ceresc, care m-ai creat şi mi-ai oferit pe Fiul Tău Unul-născut spre a-mifi Răscumpărător şi Mântuitor, binevoieşte a mă ocroti cu Providenţa Ta şi a mănumăra de-a pururi printre copiii Tăi!

Fiule născut din Tatăl veşnic, care ai devenit om, ai pătimit şi ai murit pentru amă ridica la viaţa Ta dumnezeiască, întăreşte-mă cu hrana sfântă a Euharistiei,ca să Te urmez cu fidelitate în toate zilele vieţii mele. Spirite Sfinte, arde cu focul iubirii Tale dumnezeieşti toată zgura păcatelor şi a

pornirilor mele rele, ca să devin lăcaş al Preasfintei Treimi şi lumină pentruapropiaţii mei.

Preacurată Fecioară Maria, Mama lui Iisus şi a mea, cu rugăciunile Taledobândeşte-mi graţia statorniciei în bine până în clipa în care voi înceta să

număr anii trecători, ca să preamăresc de-a purur i, împreună cu tine şi cu toţisfinţii, bunătatea cea nemărginită a Dumnezeului nostru. Amin.



Arhimandritul Timotei Kilifis - Tăierea împrejur a lui Hristos şi primireaNumelui

Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecereaspre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului.Aceasta este desăvârşirea noii creaţii, a noii tăieri împrejur duhovniceşti.

Hristos n-a venit să desfiinţeze Legea şi proorocii, ci să le împlinească, ne spuneEvanghelia Sa. A venit să ni le facă desăvârşite: N-am venit să stric, ci săîmplinesc Legea şi profeţii (Matei 5, 17). De aceea a şi împlinit destule

prevederi ale Legii iudaice din perioada Lui, ca să nu pară un reformator şi să provoace degrabă ura compatrioţilor Săi, şi să se integreze de drept în societateaiudaică, înlăuntrul căreia Îşi va desfăşura activitatea în timpul vieţii Sale

publice. Şi oricum era de acord cu împlinirea câtorva prescripţii tipiconalefundamentale. Astfel, a împlinit tăierea împrejur după fire din acel timp. Adică,această tăiere care se aplică tuturor băieţilor la opt zile după naştere, din raţiunide „sănătate” şi, prin extensie, şi pentru o orientare duhovnicească autentică.Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecereaspre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului.

Aceasta este desăvârşirea noii creaţii, a noii tăieri împrejur duhovniceşti.

Tăierea împrejur cu înţeles duhovnicesc a folosit-o şi Sfântul Ştefan, primulmucenic, înaintea ascultătorilor săi, pe care i-a mustrat ca fiind netăiaţi împrejurla inimă şi la urechi (Fapte 7, 51), adică i -a caracterizat drept împietriţi din

punct de vedere duhovnicesc, insensibili, şi acesta este adevărul. Cel care areconştiinţa împietrită săvârşeşte crimele cele mai înfricoşătoare, aşa cum au făcutcei care l-au ucis cu pietre pe Sfântul învăluit în lumină, Ştefan, primulmucenic.



În timpul tăierii împrejur, Hristos a primit, după tradiţia iudaică şi după legile învigoare şi numele Iisus (Mântuitorul Cel Adevărat), precum şi Emanuel(Dumnezeu este cu noi), pe care I le hărăzise cerul înainte de veacuri (Isaia 7,14; Matei 1, 22-23). Era Cel aşteptat de neamuri, Iisus Mântuitorul lumii.

Emanuel a mântuit şi mântuieşte lumea. Când Apostolii au rostit numele Său, aureuşit să învieze morţii (Fapte 3, 6), dar şi fiecare credincios poate săsăvârşească minuni în numele lui Iisus.[...]

Evanghelia (Fapte 4, 12) ne vorbeşte şi ea despre numele lui Iisus, anume căeste mai presus de toate celelalte nume de pe pământ, care mântuieşte peoameni şi ca în numele lui Iisus să se plece tot genunchiul, al celor cereşti, alcelor pământeşti şi al celor de dedesubt (Filipeni 2, 10-11). Prin urmare, esteminunat numele lui Iisus. Poartă înlăuntrul lui şi exprimă puterea dumnezeiască

pe care i-a dăruit-o Dumnezeu Însuşi. Este numele care va stăpâni toată creaţia.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 46 -48)



Predici la Intrarea în noul an civil, praznicul Sfântului şi Punerea NumeluiMântuitorului. Cu un pas mai aproape de veşnicie

Părintele Nichifor - Predică la începutul Anului nou civil, sărbătoareaTăierii Împrejur după Trup a Domnului şi praznicul Sfantului Vasile celmare (2009):

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi credincioşi, cât am petrecut între ale lumii ne-am obişnuit ca această zi săfie zi de petrecere, de artificii, în care se bucură omul şi nu ştie prea bine de cese bucură. Trec ani şi prăznuim această trecere a lor. În Biserică nu vom întâlnio asemenea prăznuire, o asemenea sărbătorire. Nu faptul că trec anii, ci cum treceste ceea ce căutăm noi să înţelegem şi cum de aici, din trecerea anilor, săînţelegem veşnicia şi aşteptarea noastră cea adevărată, pe care o mărturisim înCrez: Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. În felul acestaîncheiem Crezul.

Sigur, într-o asemenea trecere a anilor omul îşi pune nădejdea într -un nouînceput, ne urăm „Mulţi ani!”, deşi, până la urmă, mulţi sau puţini, cât dăDomnul, numai de-ar fi rodnici! De-ar fi cu înţelegere, de-ar fi cu dreptate! Nedorim și ne urăm buni ani. Dacă ar fi să ne gândim că anul acesta să aşteptăm

nişte semne mari sau nişte schimbări mari, judecând după lumea în care trăim,



ne-am aştepta la schimbări în bine? Dacă e să fim oneşti cu noi înşine, ne vomda seama că NU. Pentru că vedem în jurul nostru că s-a întărit lumea şi întruviclenie şi întru nelucrare a poruncilor lui Dumnezeu, a dreptăţii lui Dumnezeu.Iată, avem, altfel de prăznuire în Biserică, nu cu începutul sau sfâr șitul anului.

Evenimentele noastre, pe care le prăznuim şi de care ne bucurăm în Biserică ,sunt cele legate de venirea lui Dumnezeu la noi, Care ne-a descoperit de ce sătrăim, cum să trăim şi cum să descoperim încă din viaţa aceasta puterea de aînţelege Împărăţia Cerurilor şi de a lucra cele ale ei. Ne bucurăm ştiind căaceastă Împărăţie a Cerurilor este o Împărăţie a dreptăţii şi a curăţiei şi ne

pregătim pentru ea în măsura în care începem să lucrăm dreptatea, începem sălucrăm cele ale curăţiei, cele ale lepădării de egoism.

Adeseori ne amăgim pe noi înşine spunând că toţi fac aşa, de exemplu, că toţi

dau mită, toţi viclenesc când e vorba de un post mai bun, de o hrană mai bună,se descurcă, cum era pe vremea lui Ceauşescu, furând de ici, de colo, şi tot felulde lucruri mici, până la urmă… Fiindcă sunt lucruri mai mari decât acestea, pecare le lucrează unii fără frică de Dumnezeu. Şi în această lume nedreaptă, carespune că-L cinsteşte pe Dumnezeu, dar slobozeşte avortul şi nici măcar nuinformează pe biata femeie ce înseamnă asta în viaţa ei, în credinţa ei, aceastălume care spune că crede în Dumnezeu şi-L mărturiseşte, dar caută să bage înşcoli şi în mintea copiilor tot felul de învăţături despre cum să se destrăbăleze,să desfrâneze, spunând că e ceva firesc şi deja, în clasa a patra, îşi pun problemacât de repede îşi încep fetele viaţa în desfrâu şi în curvie, această lume caremărturiseşte că crede în Dumnezeu, dar, de fapt, se îndepărtează de El, înaceastă lume ne pregătim de Împărăţia Cerurilor atunci când, într -adevăr,credem cuvântul lui Dumnezeu şi îl lucrăm. Şi credem, aşa cum mărturisim înCrez, că Hristos va să vină cu slavă din nou, nu cum a venit prima dată smerit,în peşteră, ci cu slavă de data aceasta şi cu multă putere, ca să judece cât de multam căutat această Împărăţie a Cerurilor şi cât de mult am lucrat pentru ca ea săînceapă încă de aici, de pe pământ, în jurul nostru. Pentru că în momentul încare încep să lucrez dreptatea, să mă slobozesc de egoismul din mine, să credmai mult în Dumnezeu, deja Dumnezeu lucrează prin mine, prin tine şi prin toţi

ceilalţi.

Prăznuim astăzi pe Sfântul Vasile cel mare, pentru că întrutotul s-a dăruit luiDumnezeu şi oamenilor, punându-şi nu doar averea sa la dispoziţie, lucru uşor

până la urmă – nu foarte uşor, pentru că suntem legaţi de averile noastre, desiguranţa pe care ne-o dau ele, dar mult mai uşor decât a-ţi pune în faţa luiDumnezeu şi în slujba oamenilor tot trupul tău, toată puterea ta, toată suflare ata. Iată, Sfântul Vasile cel mare a lucrat acestea, de aceea s-a sfinţit, de aceeamoaştele lui și rugăciunile lui au putere. Şi faptul că le avem ne cheamă şi pe

noi să înţelegem şi să lucrăm cele ce a lucrat el.



Să lucrăm din toată inima cuvântul lui Dumnezeu. Să împlinim în fiecare zi şi înfiecare clipă a noastră acest cuvânt pe care îl rostim în rugăciune: Facă-se voiaTa, Doamne! Şi voia lui Dumnezeu este să trăim în înţelegere, să ne pregătim

pentru Împărăţia lui Dumnezeu în fiecare clipă. Şi atunci, judecată nu este doar

una la capătul vieţii, ci una de fiecare zi. Cel mai mic gând pe care l -ai jertfit luiDumnezeu – bunăoară puteam să răspund în faţa unei umilințe, în faţa uneinedreptăţi și n-am făcut-o, crezând că Dumnezeu vede lucrul acesta – El valucra pentru smerirea mea, pentru răbdarea mea, bine şi în inima mea şi în inimaceluilalt; puteam să fac asta şi n-am făcut-o; e un lucru mic, dar nu de nimic. Eun lucru prin care mă apropii de Dumnezeu şi Dumnezeu de mine. Puteam sădorm mai puţin şi am făcut-o. Sau puteam să mă înfrânez, chiar şi numai de laun pahar de apă sau de la mai puţin de atât. În toate acestea încep să simtapropierea lui Dumnezeu pentru care cel mai mic gând al nostru e important.

Dar și invers: puteam să văd că cel de lângă mine, care a căzut, este într -oneputinţă şi n-am făcut-o, pentru că eram grăbit sau mi-a fost silă, greu voi mai găsi pacea gândurilor și pacea pe care Dumnezeu voia să mi-o reverse în suflet.Puteam să mă rog mai mult și n-am făcut-o; mai puţin voi simţi harul luiDumnezeu lucrând în viaţa mea. Şi atunci, în fiecare zi, în felul acesta voi simţi

judecata lui Dumnezeu asupra mea. Nu în sensul că Dumnezeu e vreun contabilcare înregistrează toate cele pe care le fac, Dumnezeu dăruieşte întru dărnicie,dar El vrea ca să fim cu luare-aminte, nu cu nepăsare, nu îndreptăţindu-ne într-o

viaţa uşuratică, într -o viaţă cu nepăsare şi negândindu-ne cu adevărat că El areun plan cu noi în lume, aici şi acum. M-a împins cineva pe stradă şi asta poatesă-mi fie mie întâlnire cu Dumnezeu dacă mă rog: <Doamne, de ce mi s-aîntâmplat asta?>, în loc să-l înjur, în loc să gândesc rău sau să-l bârfesc. Mi s-aîntâmplat să mă inunde vecinul şi asta, dacă o pun în faţa lui Dumnezeu, altfelvoi trăi decât dacă mă voi grăbi să-l dau în judecată [sau să mă cert cu el].

Prăznuim în Biserică ca mari praznice, de căpetenie vieţii noastre: NaştereaDomnului, Bună Vestire – care înseamnă începutul mântuirii noastre – , Învierealui Hristos, pentru că prin ele înţelegem ce vrea Dumnezeu de la noi şi cum sătrăim ca să simţim încă de aici Împărăţia Cerurilor, ca să înţelegem că acestecuvinte, pentru noi înseamnă însăşi viaţa noastră, viaţa pe care o punem înaintealui Hristos, viaţa pe care Hristos ne-o schimbă şi vom începe să trăim într -unfiresc ceea ce la început nu ne era firesc. Firescul omului căzut este, poate, cumspuneam, să nedreptăţească, să înjure, să strige, să bea, să se îmbete, ăsta estefirescul omului care s-a înstrăinat de Dumnezeu, care poate avea multe dar nuştie să-şi trăiască viaţa, nu ştie că dincolo de moarte îl aşteaptă veşnicia şi încăde aici poate să simtă cum va trăi acea veşnicie. A fost nepăsător faţă deDumnezeu, a trăit în ură sau în deznădejde sau cu gândul sinuciderii, cu acestea

va intra în veşnicie. Nu întâmplător prooroci care și-au jertfit viaţa, apostoli careşi-au jertfit zilele şi sănătatea au rostit imperativul de a trăi cu luare-aminte!



Da, iată, este dureros că nu toţi caută cu adevărat Împărăţia Cerurilor și rătăcesc.Sfântul Apostol Pavel are acest cuvânt înfricoșător: Nu vă amăgiţi: Nicidesfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nicisodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu

vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Cât timp stăruim în acestea, cât timp ni se pare lucru de nimic păcatul, careînseamnă minciuna vieţii noastre, nu vom putea să ne împărtăşim de fericireacea adevărată. Şi asta o vedem oarecum de aici: un beţiv care a băut o lună, unan, trei ani şi până la 60 de ani continuă să bea, deşi este nefericit, deşi -şiruinează sănătatea, familia, cariera dacă va fi avut-o şi tot ce îi e de preţ, elcontinuă să bea, fiind profund nefericit, până la urmă. Dar, de multe ori,nerecunoscând aceasta: <Ce, eu sunt beţiv? Nu, eu beau cum bea toată lumea! E

ceva firesc!> La fel se întâmplă şi cu cel curvar şi cu cel fumător, care nu se mai poate lăsa de fumat şi cu toate celelalte. Şi veţi înţelege că ceea ce cautăDumnezeu de la noi este fericirea noastră, este puterea asupra acestor gânduri[duhuri, patimi], care ne joacă precum păpuşile de la teatru.

Vă povestesc o întâmplare: în faţa unui duhovnic se mărturiseşte cineva căînjură. Iar duhovnicul îi spune: <Bine, şi de ce înjuri?> <Pentru că aşa îmivine!> <Bine, și mie de ce nu-mi vine?> <A, păi sfinţiei tale n-are cum să-i vinăaşa ceva…> Pare simplu pentru toţi: de ce nu are cum să-i vină? Pentru că viaţaşi-o trăia altfel! Pentru că altceva preţuia în viaţă, altceva gândea. Şi acestaltceva era un firesc de-al lui de acum. În momentul în care omul se apleacă cugingăşie asupra unui om, asupra unui copil, asupra unui om în suferinţă, ştie căomul acela nu va înjura, nu va drăcui, nu va nedreptăţi. Dar, dacă văd că omul edispreţuitor cu toate cele mici şi mari, îmi dau seama că el trăieşte un chin, elînsuşi şi cei din jurul lui, copii, soţ/soţie, vecini, colegi. Iată că încă de aiciîncepem să avem o palidă şi foarte mică măsură a chinului [veşnic] şi a fericirii[veşnice], fericirea fiind lucrată de poruncile lui Hristos, fericire pe care vrea săne-o împărtăşească.

Dar, până la urmă, din această viaţă, nu doar de aceste gânduri deşarte sauneputincioase suntem chemaţi să scăpăm, şi încă din această viaţă ne este dat, devom trăi cu luare-aminte, să vedem pe Dumnezeu. Fericiţi cei curaţi cu inima,că aceia vor vedea pe Dumnezeu, spune Domnul. Îl vor vedea nu la televizor, nula Discovery, nu încercând fel de fel de experimente, care mai de care mai„inteligente”, ci vor vedea pentru că Domnul Însuşi Se va descoperi. Dumnezeunu e o particulă fără voinţă pe care s-o manipulezi, s-o cercetezi, s-o diseci, s-oîmpar ți. Dumnezeu nu e o formulă abstractă pe care să ţi-o însuşeşti prinînvăţare precum matematica sau altă ştiinţă. Dumnezeu nu e un lucru pe care să-

l cumperi cu bani. Pe Dumnezeu nu poţi să-L cunoşti, nu poţi să te apropii de Eldecât în măsura în care El Însuşi vrea să ţi Se descopere şi vrea să ni Se



descopere nouă, tuturor, când ne vom curăţa sufletele noastre de orice viclenie,de orice mândrie, de orice delăsare şi nepăsare. Atunci când vom spune cuadevărat <Vreau, Doamne, să Te cunosc!> şi vom curăţa viaţa noastră de toatăminciuna, nădăjduim că vom cunoaşte şi noi pe Dumnezeu.

Marii sfinţi au fost sfinţi nu doar că au făcut minuni, nu doar că s -au rugat pentru oameni, ci pentru că toată viaţa lor au crezut desăvârşit fiecare cuvânt alDomnului şi l-au lucrat, pentru că s-au uimit de felul în care lucrează Dumnezeuîn lume şi L-au cunoscut şi L-au văzut pe Dumnezeu. Sfântul Vasile cel mare,

pe care-l prăznuim astăzi, este sfânt care a cunoscut pe Dumnezeu. Rugăciunile,Liturghia sa, sunt de o adâncime cutremurătoare. Nu ştiinţa sau ceva cărţi cititel-au adus pe Vasile cel mare într-o asemenea cunoştinţă, ci curăţirea inimii,împlinirea acestei fericiri: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea peDumnezeu. L-au văzut Apostolii în lumina Taborului, iată, L-a văzut aproape denoi în timp şi Sfântul Siluan şi poate şi alţii, de care noi nu ştim, sfinţi pentrucare viaţa asta a însemnat: o neîncetată luptă de a se curăţa pe ei înşişi. Nimicdin ceea ce lucrează omul, din ceea ce râvneşte omul nu se face fără un efort: căvreau să devin medic, că vreau să-mi fac o casă, că vreau să plec undeva, toate

presupun o pregătire, uneori de o viaţă. Nu se fac lucrurile acestea spontan. Sănu ne gândim că a cunoaşte pe Dumnezeu, a vedea pe Dumnezeu o vom facedoar visând la aceasta, meditând la aceasta, eventual citind din când în când din

Noul Testament, ci silindu-ne în fiecare zi să luăm aminte la viaţă noastră, sălucrăm cu acrivie poruncile lui Dumnezeu, să ne înfrânăm de la orice poftă care

ne dezbină lăuntric şi să ştim că, odată ce am păşit pe acest drum, nu trebuie sămă opresc doar la a deveni mai bun decât vecina sau decât unchiul sau decâtverişorul, ci la a deveni sfinţi. Acesta este cuvântul pe care Dumnezeu ni -lspune: Fiţi sfinţi, pentru că Tatăl vostru este Sfânt! Fiţi sfinţi, pentru că asta estefericirea pe care o căutaţi! Nu este fericirea de a sta la mare, nu este fericirea dea mânca bine sau de a bea un pahar de vin bun sau de a chiui la o nuntă. Estefericirea de a începe să înţelegi că în rătăcirea acestei lumi, în întunericul acesteilumi, Dumnezeu te cheamă să înţelegi acest plan pe care îl are din veac culumea şi cu tine însuţi! Şi, în măsura în care vei începe să înţelegi aşa, vei

începe să vezi cum lucrează Dumnezeu în viaţa ta şi cum începi tu însuţi să-ivezi altfel pe oameni. Altfel le vezi nefericirea de care, de multe ori, ei înşişi nu-şi dau seama.

Fericirea pe care ne-o făgăduieşte Domnul nu e o autosugestie, nu e o îmbătarecu apă rece, pentru că altfel sfinţii ar fi fost cei mai nefericiţi oameni. Şi iată căei mărturisesc şi morţi adevărul vieţii lor. Trupul lor s -a învrednicit denestricăciune pentru că viaţa lor a fost nestricăcioasă, nerătăcită. De la moaştelenoi ne împărtăşim putere şi viaţă.



Astăzi prăznuim Tăierea împrejur după trup a Domnului. Domnul Însuşi a luattrup de copil, trup de prunc, s-a supus acestor neputinţe ale firii, ba, mai mult, înfaţa părinţilor pe care i-a avut pe acest pământ: Maica Domnului, SfântaFecioară, binecuvântată și aleasă de Dumnezeu și logodnicul Iosif. A crescut

fiind-le supus, neînfruntându-i, neîncercând să-i covâr șească cu înţelepciuneaLui, cu experienţa, și putea s-o facă, după cum o făcuse în Templu, în faţa atâtorînţelepţi. Ne învaţă acest chip al smereniei, ca în toate să punem şi noi iubirea şivoia lui Dumnezeu, înaintea oricărui gând de a ne slăvi pe noi înşine. Şiînvăţând această smerenie şi că viaţa noastră duhovnicească nu are sfâr șit, nuare răgaz, ci este într -o continuă luptă de a dobândi „diploma” pe care o căutăm,întâlnirea desăvârşită cu Dumnezeu, înţelegând acestea şi noi să ne împărtăşimde fericirea sfinţilor de a şti în fiecare zi cu luare-aminte pentru ce trăim şi să

putem spune cu credinţă aceste cuvinte: Aştept învierea morţilor şi viaţa

veacului ce va să fie. Amin.

Nu cred că anul care va veni va fi mai bun decât ceilalți nici pentru noi, calume, nici pentru fiecare din noi. Ba aş îndrăzni să spun că n-are cum să fie mai

bun. Dar cred că în acest an şi în toţi cei ce vor veni, dacă-L vom căuta peDumnezeu vom dobândi o putere şi o fericire pe care n-am avea-o nici dacă ar fianii aceștia mai plini de desfătări şi de uşurătăţi decât toţi anii de până acum laun loc. Să căutăm pe Dumnezeu precum sfinţii L-au căutat şi atunci vomcunoaşte o nădejde şi o siguranţă care nu se vor clinti pentru că sunt întemeiate

pe piatra care este Hristos. [...]Cuvântul Arhim. Nichifor Horia pentru Intrarea în noul an, de la Vecernia

pentru Praznicul Sfântului Vasile cel mare (Măn. Bucium, 31 dec. 2010):

“Viaţa pe care o trăim, cu bucuriile, dar, mai ales cu întristările şi dezamăgirileei, este doar un chip al Vieţii la care suntem chemaţi, al fericirii pe care Domnulne-a gătit-o, al Împărăţiei Cerurilor de care Domnul spune: Veniţi de moşteniţiÎmpărăţia pe care am gătit-o vouă.

Cui? Celor ce cred, celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu. [...] Noi desăvârşiţitrebuie să fim, dar, iată şi măsura în care nu deplin am realizat aceasta şi maimult am văzut neputinţele şi slăbiciunile noastre, dar am continuat a nădăjdui înDomnul, am continuat a nădăjdui în această Viaţă adevărată. Toţi aceia se vor

bucura de Împărăţia lui Dumnezeu și de bucuria slavei Lui.

Am cântat acest imn de seară, Lumină lină a sfintei slave. Această Lumină lină, pe măsură ce ni se împărtăşeşte încă de aici, din viaţă, ca lumină dătătoare desens a faptelor noastre, a gândurilor noastre, a cum să ne petrecem ziua fără de

păcat, această lumină deja ne uneşte în chip mângâietor cu Dumnezeu.



Şi în această seară, iată, deja am ales să ne petrecem ziua nu în foc de artificii,nu în muzică răsunătoare, ci în nădejdea acestei vieţi lipsite de deşertăciune. Şiacest chip al vieţii adevărate este Biserica, în care căutăm să ne unim cuDumnezeu, să înţelegem cum lucrează Dumnezeu în lume, ce vrea să însemne

această Împărăţie a Cerurilor, ce înseamnă fericirea de acolo.

Iată, Solomon a fost unul dintre regii al cărui nume s-a păstrat până în zilelenoastre. Câte nume de preşedinţi aproape de noi cunoaştem? Nici măcar pe ceide azi din toate țările nu-i cunoaştem, darămite să ne mai amintim de cei care aufost acum 50-100 de ani. Dar iată, numele lui Solomon a străbătut lumea, pentrucă în timpul lui oamenii au avut o mai mare siguranță şi a zilei de mâine, dar, în

primul rând, a unor valori mai drepte, a unor legi care apărau pe om, nu-lexpuneau tuturor minciunilor și orgoliilor, şi capriciilor celor mari şi celor avuţi,

a unor legi care se îndreptau spre slava lui Dumnezeu Celui adevărat, pe Careînsuşi Solomon Îl slăvea. Şi iată, Solomon, în acest popor pe care îl fericearegina Sa ba pentru că avea un asemenea împărat, era cel care, mai mult decâttoţi, era sporit în înţelepciune, pe care o ceruse de la Dumnezeu, dar care seîmpărtăşea de toată bogăţia, de toată slava acestei lumi, încât şi Hristos, înmomentul în care îi învaţă pe Apostoli să nu se îngrijească de îmbrăcăminte, lespune: Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şivă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unuldintre aceştia.

Iată, Solomon, putem spune fericit şi râvnit de toţi cei din timpul lui şi, dacă l-am avea în mijlocul nostru, şi noi am râvni cinstei, şi siguranţei, şi slavei, şidesfătărilor, de care a avut parte. Solomon îşi începe una din cântările deosebitedin Biblie, Ecclesiastul, cu aceste cuvinte: Deşertăciunea deşertăciunilor, toatesunt deşertăciune.

Aceste cuvinte nu sunt ale unui sărac, nu sunt ale unui filosof, nu sunt nicimăcar ale unui călugăr ce s-a retras într-o pustie, ci sunt ale unui împărat care s-a bucurat de toate ale sale pământeşti după care mulţi alergăm şi tânjim şi îi

invidiem pe alţii. Iată, Solomon a avut toată cinstea şi înţelepciunea acesteilumi.

Ce vor să însemne aceste cuvinte, deşertăciunea deşertăciunilor? Au sensul cănimic din viaţa aceasta nu poate împlini desăvârşit pe om. Şi tot ceea ceînseamnă bucurie şi desfătare pentru noi, bogăţie, cinste, slavă şi toate celelalte,

pe toate Solomon le descoperă ca fiind deşertăciune. Una singură o vădeşte a fitrainică, şi anume încredinţarea în mâna lui Dumnezeu şi înţelesul a cumlucrează Dumnezeu în istorie.



Şi astăzi, Dumnezeu, Care pare că este departe de noi, atât de departe încât parecă tot răul şi-a dat mâna şi nu mai vedem binele de atâta minciună şiînşelăciune, şi abuzuri, şi nenorociri, şi cu fiecare an parcă nu aşteptă mai mult

bine, ci mai mult rău; iată, Dumnezeu, Care pare a fi departe de noi, Se

descoperă tuturor celor care nădăjduim în El şi ne rugăm Lui cu inimă curată.Poate nu mai avem timp să ne începem ziua cu ore de rugăciune sau noaptea cutimp îndelungat de jertfă în rugăciune, dar la serviciul nostru, sau mergând sprecasă, sau când avem de gestionat un conflict cu cineva, dacă inima ne-oîndreptăm spre Dumnezeu și cerem de la Dumnezeu să ne descopere bucuriaÎmpărăţiei Cerurilor, şi cum să trăim aici, pe pământ, voia Lui, vom simţi îninima noastră şi în viaţa noastră lucrarea Lui. Dacă vom căuta cu fiecare zi săieşim din egoismul nostru, din grija doar a zilei de azi, vom simţi cumDumnezeu lărgeşte inimile noastre şi ne dă o bucurie pe care Solomon o căuta

atunci când a văzut deşertăciunea deşertăciunilor în toate grijile şi răsplătirilelumii acesteia.

Iată, pentru că suntem neputincioşi a cugeta acestea, pentru că nu suntemstatornici a păstra un asemenea gând în noi, Biser ica ne pune aproape în fiecarezi chip de sfânt, chip care a putut străbate prin întunericul acesta al neştiinţei şial egoismului, a putut străbate spre Dumnezeu. Şi unul dintre aceşti sfinţi esteSfântul Vasile cel mare, pe care îl cinstim astăzi, care, în lume fiind şi bogat, şidintr-un neam bun, şi cu o învăţătură de care puţini puteau beneficia, a fostînzestrat de Dumnezeu – şi, într -o anumită măsură, nu e meritul nostru, nu emeritul tău, omule, că te naşti deştept sau că te naşti într -o familie care te poateda la şcoală şi-ţi poate cultiva înţelepciunea; dacă te năşteai într -o familie carenu te putea da la şcoală, erai, în cel mai bun caz, un bun gospodar, dacă nucumva un deznădăjduit şi un descurajat. Iată, Sfântul Vasile cel mare a

beneficiat de toate acestea şi poate ar fi putut să se bucure de toată cinstea şi detoată bunăstarea şi de toată bogăţia acestei lumi. Însă încă de la anii tinereţii

parcă a intuit adânc această deșertăciune a deşertăciunilor pe care avea să ocitească în Ecclesiastul şi a ales a renunţa la toate acestea, nu că erau rele însine, ci pentru că, într -o anumită măsură, toată grija noastră, chiar şi într -o

carieră profesională, cu însetare, chiar și acestea ne opresc din urcuşul nostru dea-L cunoaşte mai degrabă pe Dumnezeu.

Şi Sfântul Vasile cel mare, înainte de a fi episcop, s-a retras un timp în pustie, pentru a înţelege ce-i cu sufletul lui, ce-i cu gândul lui, ce-i cu întristările lui şi pentru a cere de la Dumnezeu cuvânt de înţelepciune. Şi, după ce lucrurileacestea s-au limpezit în el, aşa cum, într -un vas care stă liniştit, se lasă deopartefiecare gunoi și rămâne apa limpede deasupra, abia atunci Sfântul Vasile celmare a fost chemat de Dumnezeu la propovăduire şi a devenit un adevărat

tezaur pentru întreaga noastră Biserică, tezaur prin puterea rugăciunilor sale – iată, avem Molitfele Sfântului Vasile cel mare, Liturghia Sfântului Vasile cel



mare, multe alte rugăciuni care vădesc această înţelegere dreaptă şi aceastăadâncime pe care Sfântul a purtat-o în inima sa. Aşadar, a avut puterea aceastade a înţelege lucrarea lui Dumnezeu în lume şi de a fi un luminător întreoameni.

Nici eu, nici dumneavoastră poate nu suntem chemaţi să fim la măsura SfântuluiVasile cel mare. Dar pe noi toţi Dumnezeu ne cheamă spre bucurie, spre Viaţacea adevărată în care nu vom putea intra decât curăţiţi de toată minciuna, de totdispreţul pe care îl purtăm celor din jur, de tot egoismul, de toată mândria. Să nuuităm că ceea ce căutăm în această viaţă, dincolo de deşertăciuneadeşertăciunilor, este acest chip adevărat al încrederii pe care o avem înDumnezeu şi al cunoașterii cât mai adevărate şi mai înţelegătoare de Dumnezeu.

Să căutăm aceasta şi să cerem ajutor sfinţilor, pentru ca, la un capăt al vieţii, sănu spunem, chiar cu înţelepciune, deşertăciunea deşertăciunilor, ci să putem grăiimn de slavă înălţat lui Dumnezeu, care-L binecuvântează pe Dumnezeu şi-Lslăveşte, pentru că această Împărăţie ni se descoperă în slujbele care începe, deexemplu, Liturghia: Binecuvântată este Împărăţia…şi în acest imn de slavă săînvăţăm inimile noastre să se bucure şi să nădăjduiască în această Împărăţie. Şiorice întristare, orice durere pe care I-o arătăm Lui, se va vindeca şi va ficreştere spre adevărul pe care Domnul vrea să ni-l împărtăşească.

Să întâmpinăm noul an rugându-ne nu doar să nu fie criză, sau să nu ne fie rău,sau doar să fim sănătoşi, sau să fim bogaţi, sau să ne meargă bine, ci: Doamne,dacă voi fi sănătos sau bolnav, să fiu încredinţat că Tu mă acoperi cu dragosteaTa şi cu înţelepciunea Ta şi că acestea toate pentru mine sunt de folos, spre a Tecunoaşte mai adânc. Dacă voi fi eu într -o criză sau ţara într -o criză, să înţelegdincolo de acestea cum lucrezi Tu în istorie şi în lume. Şi, dacă va fi să nusporesc în bogăţie sau în sănătate sau în toate celelalte, dă-mi înţelegerea căviaţa mea pe pământ, ca a lui Solomon, ba chiar ca a Sfântului Vasile cel mare,este un urcuş spre Tine, Doamne şi că abia la capătul acestui urcuş începe viaţacea adevărată.

Să ne dăruiască Dumnezeu să ne bucurăm de această viaţă adevărată, sămulţumim lui Dumnezeu pentru ea, să nădăjduim în ea, să ştim că nemincinoseste Domnul şi crezând în El, ne vom bucura de cuvintele pe care le spune: Celce ascultă cuvintele Mele și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viaţăveşnică şi la judecată nu va veni şi s-a mutat din moarte la viaţă.

De la moarte la viaţă cu fiecare an să creştem, de la moarte la viaţă să înaintămşi această viaţă încă din această lume, s-o simţim în inimile noastre. Amin.

Dumnezeu să ne ajute!



Pr. Vasile Gordon - Pareneză la Anul nou

Pune, Doamne, început bun mântuirii noastre!

Iubiţi credincioşi, se cuvine, mai înainte de orice cuvânt, să aducem mulţumirilui Dumnezeu, din adâncul sufletelor noastre, pentru că ne-a ajutat să păşim cu

pace în noul an şi mai ales, să fim în biserică la acest ceas de Liturghie.

Mărturisim prin această prezenţă dragostea noastră de a începe cu rugăciune prima zi a anului, chiar dacă acum suntem, poate, mai obosiţi ca de obicei. Încomponenţa vieţii moderne a intrat, cu sau fără voia noastră, un evenimentdevenit tradiţional, necreştin prin implicaţiile lui, dar care nu poate fi negat carealitate: revelionul.

Suntem şi noi trăitori ai vieţii moderne, dar în duh creştin. La miezul nopţiitrecute, când orologiul a marcat trecerea din vechiul în noul an, noi, împreunăcu familiile noastre am rostit mai întâi o rugăciune pentru ca Dumnezeu să neajute întru înnoirea râvnei pe calea mântuirii, cerând de la El un nou început bunal mântuirii, după aceea n-am zăbovit prea mult, ci ne-am retras spre odihnă

pentru a fi treji la ora venirii la Sfânta Biserică.

Noi ştim că însuşi cuvântul revelion poate fi înţeles în sens creştin: „réveiller”

(de la care vine românescul revelion) în franceză înseamnă „a trezi, a se



deştepta din somn”. Iată-ne, aşadar, aici, în Casa Domnului, unde toţi cei care senumesc creştini ar trebui să fie la această oră.

Iubiţi fraţi de credinţă, calendarul nostru menţionează, precum ştiţi, trei

sărbători pentru ziua de azi: Tăierea împrejur a Domnului, Sfântul Vasile celmare şi Anul nou. Despre fiecare vom face, în cele ce urmează, câteva scurtereferiri.

Tăierea împrejur a pruncului Iisus s-a făcut a opta zi după naştere, precum citimîn Sfânta Evanghelie după Luca (2, 21-24), când I-au pus şi numele, dupărânduiala veche consemnată de Moise în Levitic cap. al XII-lea. Pentru a aflamai pe larg despre acest sfânt eveniment, vă îndemnăm să citiţi acasă dinScriptură, când veţi dispune de un ceas de linişte, atât la Luca, cap. al II-lea, câtşi la Levitic, cap. al XII-lea. Dacă ar întreba cineva de ce astăzi noi, creştinii, numai tăiem pruncii împrejur, răspundem: tăierii împrejur din Vechiul Testamenti-a luat locul Botezul creştin, în Noul Testament. Acum spunem şi noi, o dată cuSfântul Apostol Pavel: „Tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu înliteră” (Rom. 2, 29).

Sfântul Vasile cel mare, trăitor în veacul al IV-lea, a cărui pomenire astăzisăvârşim, ne este cunoscut prin câteva fapte cu totul remarcabile: este autorulunei Sf inte Liturghii, numită în cărţile noastre Liturghia Sfântului Vasile celmare, ce se săvârşeşte de zece ori pe an, inclusiv astăzi; este autorul unui

însemnat număr de lucrări teologice, omilii, epistole etc., după care învăţăm şiastăzi, minunându-ne de înălţimea cugetării sale; a rămas în istorie ca şi ctitor alunui aşezământ social de binefacere, intitulat Vasiliada, după care s-au inspirat

până în ziua de astăzi nenumărate centre de caritate. Nu în ultimul rând, s-aremarcat printr-o viaţă de sfinţenie exemplară.

Om al rugăciunii, ne-a lăsat şi Molitfele, cunoscute sub numele său, pe care le -am rostit şi noi astăzi în genunchi. S-a dovedit biruitor peste patimi, după cumînsuşi numele lui sugerează. Căci Vasile vine de la grecescul „basileos”, care

înseamnă „împărat”.

Citim, de pildă despre un caz asemănător, în Patericul egiptean, cum Avva Iosifa spus odată ucenicilor: „Eu sunt împărat astăzi, că am împărăţit peste patimi!”,adică, „le-am biruit!”. Aşa şi Sfântul Vasile, s-a dovedit biruitor peste celelumeşti, dobândind sălaş în ceruri, unde şi astăzi se roagă pentru noi.

Cu privire la marcarea Anului nou, noi trebuie să vedem creştineşte acest prag:să ne facem un bilanţ sufletesc a ceea ce am realizat sau nu în anul precedent,

cât am lucrat la mântuirea noastră şi a aproapelui, totodată să cerem ajutor desus pentru un nou şi bun început în calea mântuirii. Să nu ne mire acest cuvânt



„început bun”. Chiar dacă suntem mai înaintaţi în vârstă, în cele ce privescmântuirea trebuie să ne considerăm mereu începători. Căci spune un proverbsugestiv: „În fiecare zi, din nou, de la început!”.

Sau cum citim în acelaşi Pateric egiptean: „Odată Avva Arsenie a fost auzit decătre ucenici, care stăteau afară, strigând din chilie: Dumnezeule, nu mă părăsi! Nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi după bunătatea Ta să punînceput!”.

Iubiţi ascultători, mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile care au fostasupra noastră în anul care a trecut, păşim cu nădejde în noul an, în dorinţa de afi mai buni, mai iertători, mai harnici, mai aprinşi de dragoste pentru SfântaBiserică. Vă apreciem în chip deosebit pe toţi care aţi dovedit şi astăzi dragostefaţă de legea noastră creştină şi aţi venit aici.

Tuturor vă dorim sănătate şi ani mulţi întru Domnul! Cu deosebire, celor care purtaţi numele Sfântului Vasile, vă adresăm binecuvântările noastre părinteştide tot binele, felicitându-vă pentru faptul că aţi început ziua onomastică înBiserică.

Aceleaşi gânduri creştineşti pentru familiile dumneavoastră şi în comuniune cufrăţiile voastre, pentru întreg neamul nostru românesc. La mulţi ani în ogorul

Domnului! Amin.



Pr. Vasile Gordon - Predică la Tăierea împrejur a Domnului şi laSărbătoarea Sfântului Vasile cel mare

„Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăiereaîmprejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni, 5, 6)

Iubiţi credincioşi, La mulţi ani în sfânta zi de azi! Este o zi de praznic, unul

dintre praznicele mari, numite şi împărăteşti, pentru că are în centrul atenţiei peÎmpăratul şi Domnul nostru, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.

Am început cuvântul, iubiţi credincioşi, cu un citat din Sfântul Apostol Pavelcare pomeneşte, aşa cum aţi auzit, de tăierea împrejur...dar şi de netăiereaîmprejur. Cum ştim cu toţii, în calendarul nostru, pentru ziua de azi este rânduit

praznicul Tăierii Împrejur a Domnului, alături de cinstirea Sfântului Vasile celmare şi pomenirea Anului nou civil (spre deosebire de cel bisericesc, careîncepe la 1 septembrie).

Fără să intrăm în amănunte obositoare, vom spune câteva cuvinte despre fiecaredintre aceste sărbători, renunţând la aspectele istorice ale evenimentelor şiîncercând a pătrunde înţelesul lor mai adânc, duhovnicesc.

1. Mai întâi să încercăm a înţelege de ce noi, creştinii, nu mai tăiem prunciiîmprejur. Maica Domnului şi cu bătrânul Iosif L-au dus la Templu pe prunculIisus, la opt zile de la naştere, unde a fost tăiat împrejur după rânduiala iudaică,întrucât trebuia să respecte Legea Veche, fapt despre care Însuşi Iisus va mărturisi mai târziu: „N-am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc!” (Matei 5,

17). Împlinind-o, adică desăvârşind-o, ne-a eliberat pe noi de povara ei, locul



tăierii împrejur luându-l Botezul creştin după porunca binecunoscută, datăucenicilor: „Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le...” Matei, 28, 19).Observăm că n-a zis: „Tăindu-le împrejur...”).

După această sumară explicaţie, dorim să readucem în atenţie cuvinteleSfântului Apostol Pavel, prin care mărturiseşte că tăierea sau netăierea împrejurnu sunt esenţiale. Căci există şi o tăiere împrejur duhovnicească, aşa cum vascrie romanilor: „Tăierea împrejur este cea a inimii, în duh, nu în literă” (Rom.2, 29). Adică o vieţuire creştinească, demnă de haina Botezului, care, se ştie,este o naştere din apă şi din Duh (Ioan 3, 5).

Pentru problematica neobligativităţii creştinilor de a fi tăiaţi împrejur, aflămexplicaţii admirabile în epistolele către Romani şi Galateni ale aceluiaşi genialSfânt Apostol Pavel, pe care vă îndemnăm să le cercetaţi pe îndelete.

Un pas mai departe în pătrunderea mesajului paulin îl avem făcând legătura cumărturisirea inspirată a Sfântului Arhidiacon Ştefan, desprinsă din cuvântareade dinaintea martirajului (observăm, pe moment, legătura directă întremărturisire şi martiriu): „Voi cei tari în cerbice, spune el iudeilor prigonitori şinetăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt,

precum părinţii voştri aşa şi voi!” (Fapte, 7, 51). Greu cuvânt! Dar se potriveştenu numai cărturarilor şi fariseilor opaci din vremea aceea, ci şi potrivnicilorEvangheliei din vremea de azi.

Pentru toţi ca ei, Mântuitorul a spus: „Inima acestui popor s-a învârtoşat şi cuurechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi săaudă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi Eu să-i tămăduiesc pe ei...” (Matei,13, 15).

Iată, aşadar, exemple de netăiere împrejur a urechilor, a ochilor, a inimii.Actualizând, trebuie să recunoaştem că multe dintre necazurile şi neîmplinirile

personale şi colective din zilele noastre se datorează acestei „netăieri împrejur”

a simţurilor, care nu mai pot discerne eficient între bine şi rău, păcat şi virtute,minciună şi adevăr etc.

Urechile, ochii, inima, gura, mâinile, picioarele, pe scurt, toate simţurile şimădularele se comportă de parcă n-ar fi trecut prin apele Botezului, nici n-aravea pecetea celorlalte Sfinte Taine.

În concluzie, praznicul Tăierii împrejur a Domnului ne aduce aminte de Botezulnostru, ne conştientizează că purtăm, în chip tainic, o haină luminoasă, care

obligă pe purtător la credinţă lucrătoare prin iubire.



2. Sfântul Vasile cel mare este un model de viaţă şi slujire creştină în sensulcelor afirmate mai sus. Nu intrăm acum în detalii bibliografice, cunoscute îngeneral, mai ales că în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti i-au fost rezervatetrei volume (12, 17 şi 18) în care sunt redate amănuntele biografice, alături de

cele mai reprezentative opere: omilii, reguli monahale (asceticele), Tratatuldespre Sfântul Duh, scrisorile etc.

Pentru acest an am găsit de cuviinţă a prezenta un fragment dintr -o cuvântaretradusă de preotul cărturar Samuil Micu Clain, tipărită în anul 1784 şi inclusă învolumul său de Propovedanii (cuvântarea se găseşte, în original în Migne, P.G.,32, 1245-1256). Cuvântul este intitulat „Despre moarte” şi în el Sfântul Vasilecel Mare atrage atenţia asupra scurgerii ireversibile a timpului şi asupra datorieiîntrebuinţării lui cu folos: „Lucru minunat, prea iubiţilor! Cum unul fieştecareledintre noi, cât iasă din sânul mumă- sa, îndată legat cu curgerea vremii serăpeşte totdeauna, după sine lăsând ziua, care o a trăit şi niciodată tocma de ar

şi vrea nu se poate mai mult întoarce la ziua de ieri. Iară noi ne bucurăm cândmergem mai înainte şi trecând la mai mare vârstă; ne pare bine ca şi cum amcăpăta ceva şi ţinem fericit pe cel ce din prunc s-a făcut bărbat şi din bărbat s-a

făcut bătrân. Ci, nu luăm aminte, cum că atâta viaţă am pierdut, câtă am trăit şiaşa neluând noi aminte se sfârşeşte viaţa, măcar că totdeauna din cea trecută omăsurăm şi nu gândim cât de neştiut lucru este, câtă vreme vrea să ne dea încănouă Cel ce ne-a trimis pe noi să săvârşim această cale...”

3. Iubiţi credincioşi, acest fragment se potriveşte celui de-al treilea moment al praznicului de azi, Anul nou, întrucât ne conştientizează de faptul că a maitrecut un an din viaţa noastră şi că s-ar putea ca cel în care am intrat să fieultimul, aici, pe pământ. Ne aduce aminte că trebuie să preţuim fiecare zi,fiecare ceas dăruit de Dumnezeu pentru a lucra mântuirea noastră.

Puţin mai departe, în aceeaşi cuvântare, Sfântul Vasile atenţionează: „Nu vezi,oare, soarele răsărind şi apunând? Nu vezi luna crescând şi scăzând? Nu vezi

pământul înverzind şi iarăşi uscându- se? Ce minune dară este, dacă şi noi

fiindcă suntem parte a lumii, ne facem părtaşi celor ce sunt în lume?...” Încuvinte lapidare dar de esenţă, Sfântul Vasile dă, apoi, soluţia unei vieţuiriînţelepte: „Drept aceea, trebuie să fugim de viaţa întru care este ocară!”. Marcarea Anului nou înseamnă totodată şi a ne face un mic bilanţ material şisufletesc: câte am împlinit sau nu dintre cele propuse la începutul anului, dacăam utilizat sau nu cu folos timpul... Cele neîmplinite, mai ales din motive careau ţinut de voinţa personală, pot fi recuperate, cu ajutorul Domnului, în noul an.

Cunoscutul proverb „Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine”, parafrazat, ar suna aşa;

„Ce poţi face în acest an nu lăsa pe cel viitor...”. „Carpe diem!” („Trăieşte clipa,



ziua!”), îndeamnă poetul Horaţiu. Adaptând dictonul am putea zice: „Carpeannum! - Trăieşte anul!”.

Dumnezeu ne-a mai acordat o şansă pentru mântuire, se înţelege, prin împlinirea

datoriilor de fiecare zi şi ceas.

Iubiţi ascultători, să ne amintim, spre finalul cuvântului nostru, de un fragmentdin prima rugăciune a Canonului pentru Sfânta Împărtăşanie: „...Doamne, fărăde răutate fiind, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să piercu fărădelegile mele, în tot chipul aşteptând întoarcerea mea...”.

Cât de potrivite sunt aceste cuvinte acum, la acest prag de An nou! Dumnezeu,în a Sa bunătate, nu ne-a dat morţii pentru fărădelegile pe care le-am făcut înanul precedent, ci ne-a acordat şansa îndreptării în cel în care am păşit.

Mulţumind Domnului pentru această favoare, rugăm pe Sfântul Vasile să poarte către Tronul Ceresc rugăciunile noastre spre a fi ajutaţi a vieţui potrivittăierii împrejur celei duhovniceşti.

„La mulţi ani!” tuturor celor ce aţi dovedit râvnă şi dragoste faţă de SfântaBiserică, începând anul în Sfântul Lăcaş! La mulţi ani tuturor care azi serbaţiziua numelui! Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi! Amin.



Părintele Ciprian Negreanu – Predică despre motivele pentru care aexistat Legea în Vechiul Testament și legătura cu Punerea Numelui de Iisus

și Tăierea împrejur cea după trup a Domnului

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin.

Suntem în ziua a opta după naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ziuatăierii împrejur şi ziua punerii numelui Domnului Iisus Hristos, zi de Praznicîmpărătesc, unul din cele 12 praznice de peste an. Ea stă de fapt sub luminanaşterii în continuare pentru că e un eveniment care a avut loc după 8 zile de lanaştere, care a căpătat în timp această cinstire de praznic împărătesc.

De fapt ce serbăm noi, în ziua aceasta , pentru că foarte puţini creştini dacăsunt întrebaţi nu pot să înţeleagă ce s-a întâmplat în ziua aceasta şi de ce ne

amintim de ziua aceasta ? Ne amintim în această zi de punerea numeluiMântuitorului nostru Iisus Hristos, în a opta zi. După legea lui Moise tuturorcopiilor se punea nume în această zi. Şi tot astăzi s-a tăiat împrejur Mântuitorulnostru Iisus Hristos.

De ce aveau aceste lucruri importanţă? De ce are importanţă atât de mareîncât noi creştini o serbăm, într -o zi de praznic împărătesc? Dar înainte de aspune înainte aceasta aş vrea să vă vorbesc foarte puţin despre legea VechiuluiTestament. Pentru că acestea două şi punerea numelui şi tăierea împrejur erau

părţi ale legii Vechiului Testament. Mântuitorul se supunea acestei legi.



De ce a fost dată această lege? Foarte mulţi dintre noi citind Deutoronom,Levitic, Numeri, Ieşire ne smintim puţin, adică vedeţi acolo o serie de legi,multe, complicate. Foarte mulţi se apucă să citească Scriptura de la început de laFacere merg cât merg, trec de Facere care e prima carte a pentagonului - penta

înseamnă 5 cărţi - deşi şi acolo sunt mulţi care se smintesc dacă se iau după câtînţeleg şi cuprind cu mintea.

Cum auzeam zilele trecute pe cineva zicând că s-a tulburat, s-a smintit că cum s-a înmulţit neamul omenesc dacă Adam şi Eva au avut numai pe Cain şi Abel . Şioameni citesc foarte superficial lucrurile, şi nu se uită cu atenţie că acolo spunecă: iar Adam şi Eva au avut după acea mulţi fii şi multe fiice de la 200 de ani şiceva de când i-au avut pe Cain, Abel şi Set până la 900 de ani, 953 de ani a Eveiau avut mulţi co pii. Şi se smintesc foarte mulţi şi la Facere neînţelegând,neputând cuprinde cu mintea, neînţelegând pe Avraam că era căsătorit cu soralui vitegră, adică soră după tată dar nu după mamă, neînţelegând foarte, foartemulte şi atunci de abia trec peste Facere dar când dau şi peste Ieşire, când daudespre păruta asprime a lui Dumnezeu, de pedepsele care au venit asupraEgiptului şi după acea când dau de legile lui Moise, legile date de Dumnezeu îndetalii facerea cortului, facerea tabernacului sfânt, cum să fie făcut, în ce chip săfie făcut, cum să se păstreze zilele de curăţie, cum să facă spălările rituale, miişi mii de lucruri, cum să se ţină sâmbăta. Cei mai mulţi se opresc aici şi sesmintesc complet, nu mai înţeleg nimic.

În primul rând cei ce fac aşa uită un lucru că părinţii în decursul timpului, sfinţiicei mari şi Biserica în sine a sfătuit şi sfătuieşte ca citirea Scripturii să nu secitească de la Facere cum ne vine nouă de la prima pagină, repede ci să seînceapă de la Evanghelia de la Matei şi nu de la primul capitol ci de la capitolele5, 6 şi 7 care este predica de pe munte a Mântuitorului care trebuie citită şirecitită până când înţelegi duhul Scripturii acolo în capitolele 5, 6 şi 7 echintesenţa, e duhul cuvântului Mântuitorului, ce vrea el să ne spună la ce necheamă el, care este calea la care ne cheamă el. Care este duhul noii învăţături lacare ne cheamă.

După ce citeşti aceste capitole (chiar părintele Arsenie Boca spunea să fiecunoscute pe de rost; Tolstoi care avea şi el greşelile lui, le ştia pe de rost şi lerecita zilnic ) şi le reciteşti şi le înţelegi şi în explicaţia unor mari părinţi cum arfi Sfântul Teofilact al Bulgariei şi Sfântul Ioan Gură de Aur. După acea îl citeşti

pe Matei de la început până la sfârşit, după acea citeşti Marcu şi toate celelalte. Părintele Teofil Părăianu spunea citeşti Evanghelia de la Matei, după aceaMarcu şi te întorci iarăşi la Matei şi reciteşti, după acea citeşti Luca şi după aceate întorci la Matei, avea acea idee exact ca la o poezie, ea are rost şi înţeles

numai dacă începi de la primul vers, prima strofă. Da, nu e obligatoriu.



Aşa se citesc evangheliile, du pă mult timp se înţeleg, se trăiesc şi după aceaîncepi să citeşti cunoscând duhul Scripturii şi cunoscând chiar dragostea luiDumnezeu cu care se deschide Scriptura, după, începi să citeşti Facerea şi nufără ajutorul şi explicaţia părinţilor.

Cei mai mulţi dintre noi aproape nu ştim nimic despre legea lui Moise şi desprecomplicăţenia ce este acolo în cele patru cărţi care urmează după Facere, toatesunt complicate pentru noi.

Şi punerea numelui şi tăierea împrejur a opta zi , ţin de legea lui Moise, orânduială care începuse de pe vremea lui Avraam, dar Moise o aşează, orânduieşte după porunca lui Dumnezeu. De ce a dat Dumnezeu aceste legi care

par foarte complicate şi care pe noi ne smintesc? De ce Dumnezeu a datiudeilor, evreilor să nu mănânce anumite animale? Şi noi acum după cuvântulapostolului din capitolul 14 de la Faptele Apostolilor putem să mâncăm.

Şi după îndemnul lui Dumnezeu pe care l-a dat lui Petru, când se afla în casa lui Nope şi dormea pe acoperiş, aşteptând să se facă mâncarea dedesubt, a adormitflămând şi a avut o vedenie dumnezeiască în care Dumnezeu îi întindea o faţăde masă imensă pe care erau puse toate animalele pământului, iudeii nu mâncautârâtoar e, peşti fără solzi, nu mâncau multe, nu mâncau animale cu copitadespicată, rumegătoare şi erau foarte stricţi în aceste rânduri.

De pildă a fost una din smintelile apostolilor când Mântuitorul le-a s pus: că nuceea ce intră pe gura omului, spurcă pe om. Când a auzit acest cuvânt Petru s-asmintit şi toţi ceilalţi, pentru că erau foarte stricţi. Şi acum iudeii ţin chiar dacăsunt atei şi mulsumanii la fel ţin aceste reguli. Şi Mântuitorul a trebuit să-i certe

pe apostoli şi să le explice mai mult ca să înţeleagă ei ceva.

Ce este cu această lege complicată ? De ce a dat-o Dumnezeu? De ce acestereguli care acum nu se mai ţin? De ce aceste reguli ale spurcăciunii bărbatuluidacă are scurgere, ale spurcăciunii femeii dacă are perioadă din lună? De ce

aceste reguli ale atingerii de morţi, ale atingerii de spurcăciune, care toateacestea se făceau cu spălăritul oalelor, cu totul felul de lucruri foarte complicate,foarte complicate şi multe.

Cei care ipocrit încearcă să ţină legea Vechiului Testament şi ne impută nouă cănu ţinem sâmbăta, cum sunt adventiştii şi alţii. Iehoviştii care zic că ţin legeaVechiului Testament sunt ipocriţi pentru că ei nu ţin toată legea, ei şi-au alesdouă, trei lucruri de pe acolo: nu mănâncă carne de porc, nu mănâncă nu maiştiu ce, nu fac nu ştiu ce lucruri şi ţin sâmbăta şi asta tot, dar dacă ar ştii sunt

1650 de reguli toate la fel de importante, printre care când vine sâmbăta nu ai



voie să faci mai mult de un miel şi ceva de Paşti, nu ai voie să faci, de ce nu ţinrânduiala asta? Ţin doar ce şi-au ales ei, aşa.

Nu, rânduiala apostolilor este ca din Vechiul Testament să nu se mai ţină nimic,

decât să nu se mănânce sânge de animale sau animale sugrumate şi să aibă grijă asupra desfrânării, acestea sunt singurele lucruri care le-au reţinut apostolii dinVechiul Testament.

Dar întrebarea este: de ce, Dumnezeu a dat toate aceste seturi de reguli, dacă ele ar avea o valabilitate eternă (erau numai pentru neamul iudaic) dacă ele ar aveao valabilitate eternă că aşa pare la prima vedere că sunt de la Dumnezeu, nu?Atunci de ce noi nu le ţinem? Sunt trei răspunsuri la aceste …

Bine primul răspuns este foarte clar: apostolii întâlnindu-se în anul 50 laIerusalim, după o tulburare între ei - pentru că o parte dintre ei încercau să fiecreştini continuând să ţină regulile iudaice, adică tăindu-se împrejur, copii;ţinând regulile iudaice, ţinând sâmbăta, mâncând numai anumite alimente,făcând tot felul de restricţii, neatingerea de morţi, neatingerea de nu ştiu ce, totfelul de lucruri. Iar alţii ziceau nu se mai ţine legea aceasta, Hristos nu ne-aînvăţat, a călcat această lege, ne-a învăţat altă lege - şi a început să fie o maredispută între ei.

Vârful celor care spuneau că trebuie ţinută legea Vechiului Testament era Petru

şi liderul celor care spuneau că nu trebuie ţinută legea Vechiului Testament,care a fost o lege care ne-a condus şi ne-a învăţat legea cea nouă, dar ea acumnu mai are valabilitate, ea şi-a împlinit rostul era Pavel.

Cu cuvântul lui Pavel care spune: ridicatu-ne-ai pe noi din blestemul legii - cuacela începem de fapt noi Liturghia când preotul vine să facă Proscomidia întaină pentru că acela e începutul Liturghiei, după ce spune: Binecuvântat esteDumnezeul nostru… primul cuvânt care îl spune ridicând prescura care oînchipuie pe Maica Domnului din care va ieşi Hristos: răscumpăratu-ne-ai pe

noi din blestemul legii, cu suliţa ai fost împuns şi pe cruce ai fost răstignit ca săne scoţi din blestemul legii.

A fost această dispută între aceşti mari corifei ai apostolilor şi s-au întâlnit toţila Ierusalim - şi cei 70 de apostoli, nu numai cei 12 - şi au cerut asistenţă şilucrarea Duhului Sfânt, după ce au primit răspunsul au zis: Păr utu-s-a DuhuluiSfânt şi nouă, de acum nu se mai ţine nimic din legea Vechiului Testament,decât cele ce vi le-am spus, de atunci creştini nu mai ţin.



Şi atunci, mă întorc, nu erau eterne poruncile lui Dumnezeu sau aveau o valabilitate vremelnică, zonală, temporal? Ele conduceau la legea cea nouă aMântuitorului nostru, Iisus Hristos.

Sunt trei motive pentru care Dumnezeu a dat aceste 3 legi - ele toate au oîncărcătură educativă şi sanitară, adică au folosit foarte mult la educareaneamului iudaic, poporului iudaic a junsese să fie denumit “poporul cărţii” toţiştiau carte, Cartea sfântă pentru ei, legea Vechiului Testament îi învăţa cum săfie, cum să trăiască.

Exista o parte educativă şi una care ţine de igienă şi mare parte a poruncilorVechiului Testament ţin de igienă - să nu te atingi de cei morţi, să-i îngropirepede, să nu te atingi de animale spurcate, să nu mănânci animale moarte, să numănânci sânge, care se strică cel mai repede - nu era vorba de nu ştiu cecomplicaţii, înţelegeri greşite şi multe, multe altele. Grăsimile animalelor erauaduse ca jertfă , erau cerute ca jertfă de Dumnezeu pentru că nu erau folositoare

pentru om ca să le mănânce, toate aveau un înţeles foarte adânc.

În părutele pretenţii, legi ale lui Dumnezeu se ascundea taina omului cum să fiesănătos, cum să trăiască. Şi spălările ritual, păi nici un popor nu se spăla caiudeii, se spălau şi de 7 ori pe zi, şi aveau zilnic spălările acestea care îi curăţau.Şi această tăiere împrejur care o poruncise Dumnezeu folosea şi ajuta la a n u se

prelungi şi a nu se purta boli de la un neam la altul, de la bărbaţi la femei, într -o

vreme şi timp în care era foarte greu să păstrezi curăţenia, civilizaţia, ce trebuiesă păstrezi, să păstrezi sănătatea, igiena. Toate acestea aveau rostul lor. Acestae primul folos pentru care Dumnezeu a îngăduit aceste legi, rânduieli.

Acestea nu sunt folositoare tuturor neamurilor. Neamurile care trăiesc în zonemai friguroase au nevoie să mănânce şi grăsimi, de exemplu cei ce trăiesc la

polul nord, trebuie să mănânce astfel nu vor putea trăi. Pentru iudeii care trăiauîn zone călduroase nu era folositor.

Ţin minte că acum câţiva ani am fost cu un inginer în Israel şi îmi spunea căfiind inginer constructor în Arabia Saudită şi că muncind acolo mult timp, şi-azis că de Crăciun va mănânca cum mănâncă strămoşii lui, porc de Crăciun şi şi-a pregătit şi l-a mâncat dar a bolit o lună de zile după acea, pentru că nu erafolositor pentru trupul lui să mănânce grăsimile acelea pe căldurile de acolo.Toate aveau un folos şi un rost îngăduit de Dumnezeu pentru iudei atunci, lavremea aceea.

Deci primul motiv pentru care Dumnezeu a dat legea este acesta: au un scop

educativ şi sanitar, igienic.



Al doilea este acela care ni l-a descoperit prin Sfântul apostol Pavel, că omul areimpresia că poate el să se curăţească, să se sfinţească, poate el să-şi facăanumite rânduieli , să treacă prin anumite terapii şi astfel să se curăţească, să sesfinţească el singur. Şi Dumnezeu i-a îngăduit să vadă că nu poate.

În primul rând orice regulă, rânduială oricât de bună ar fi tot nu-l mântuieşte, şinu-l ridică la starea de supra om şi de nemuritor pe care ar vrea-o el, iar în aldoilea rând nu o poate ţine, despre aceste lucruri ne spune Sfântul apostol Pavelfoarte mult.

El spune de fapt că legea a fost dată ca să vedem că nu o putem ţine, a fost datăca să vedem că suntem păcătoşi, legea e cea care vădeşte păcatul nostru.

Aşa cum în Rai până s-a dat legea nu mănânca din copacul acesta - ei păreaucuraţi, desăvârşiţi, fără umbră - dar după ce s-a dat legea s-a văzut că erau.

Aşa şi pentru noi, zicea el pentru iudei şi pentru noi toţi, orice lege dovedeşteslăbiciunea noastră.

Până când nu este nici o lege copii până la 4-5 ani, par perfecţi sau când tu nu le pui nici o lege în casă , dar după ce pui nişte legi şi reguli legate şi de ordine şicurăţenie, legate de învăţat vezi că acolo nu e bun, dincolo nu e bun, acolo e maislab, dincolo e mai leneş, imediat se vădeşte slăbiciunea copilului, aşa e şi cu

poporul iudeu aşa e şi cu noi. Dumnezeu a dat această lege pentru iudei să-ismerească şi să asude sub greutatea legii, să încerce să o facă ca să descopere şisă încerce după acea să se elibereze prin Hristos, să-l dorească, să-l iubească peHristos. Să-l iubească pe cel care vine să dezlege legăturile legii: răscumpăratu-ne-a pe noi din blestemul legii. Legea era ca un blestem care te lega, nu puteaisă înaintezi, nu puteai să o faci desăvârşit, nu puteai să te sfinţeşti din ea, ce

puteai face, rămâneai legat sub ea. Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemullegii, dar ca să poţi înţelege asta trebuie să treci prima dată prin rânduielile legica să înţelegi că de fapt nu acestea te mântuiesc, au şi ele rostul lor, trebuie să le

păstrezi, dar nu ele te mântuiesc. Acesta este al doilea motiv.

Iar al treilea este că toate regulile legii, vorbeau şi proroceau despre Hristos,toate începând cu jertfele - de ce erau jertfite turturele, de ce erau jertfiţi mieii,viţeii, modul de jertfire - toate vorbeau despre Hristos.

De ce sâmbăta era ţinută ca zi de odihnă, pentru că în ziua sâmbetei Hristos seva odihni în mormânt, toate, toate aveau o finalitate în Hristos, toate vorbeaudespre Hristos, ei credeau că jertfele îi mântuiesc, jertfele le şterg păcatele,

jertfa lui Hristos urma să şteargă păcatul lumii. Toate vorbeau de ce urma să se



întâmple, toate trimiteau spre Hristos. Aceasta este a treia motivaţie pentru cares-a dat legea.

Iar aceste două evenimente care s-au petrecut în ziua a opta după Crăciun, după

Naşter e - punerea numelui şi tăierea împrejur - ne vorbesc despre două lucruri: Că a opta zi i s-a dat numele, nu e întâmplător că e a opta zi - a opta zi, adicăacea veşnicie, noi vom primi adevăratul nostru nume, pe care l -am lucrat înveacul acesta, în a opta zi vom auzi de la Dumnezeu numele nostru cu care neva chema, dacă am făcut sau nu legea lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu -iar tăierea împrejur a Mântuitorului este că noi ce ne vom împărtăşi de El, nuvom mai primi adică vom reuşi să ieşim, să ne izbăvim din bolile, din ereditatearea pe care am moştenit-o din neam în neam, el ne va izbăvi din aceastăereditate rea, din acest ciclu al bolilor şi al suferinţelor ce se moştenesc dinneam în neam, din generaţie în generaţie, acesta este înţelesul tăierii împrejur şide ce el a aceptat şi a primit să fie tăiat împrejur.

Dumnezeu să ne ajute şi să ne mântuiască.



Dragoş Mîrşanu - Tăierea împrejur, după Scripturi

Şi când s-au împlinit opt zile şi a fost să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus,aşa după cum fusese numit de înger mai înainte de a Se fi zămislit El în pântece.(Lc. 2:21)

Fc 17:10-12; Lv 12:3; Mt 1:21: Mt 1:25: Lc 1:31; Lc 1:59; Flp 3:5

Actul tăierii împrejur (Lc. 2:21) îi arată pe părinţii Mântuitorului dreptîmplinitori ai Legii lui Moise (Lc. 2:21-24, 27, 39, 41-43), iar pe Iisus, pe calede consecinţă, drept un israelit credincios acesteia, după cum se va dovedi şi încontinuare, îndeosebi prin predicarea în sinagogi, în zi de Sabat, sau în Templu,cu puţin înainte de moartea Sa.

Această împlinire a Legii, împreună cu „numirea de către înger”, construiesc o paralelă cu situaţia identică în care se aflaseră părinţii lui Ioan Botezătorul,Zaharia şi Elisabeta (Lc. 1: 59). Deşi numirea fiului era, în iudaism, dreptultatălui, faptul că îngerul hotărăşte, prin puterea harului, ca numele său să fie„Iisus” (Yehoshua/Iosua) arată, pe de o parte, că Iosif trebuia să-l considere pe

fiul Mariei propriul său fiu, după lege (cf. Mt. 1:21; V. Gheorghiu). Deşi botezul în Hristos a pus capăt tăierii-împrejur ca semn a legământului poporuluiales cu Dumnezeu, Iisus este circumcis, şi el, „din iconomie” (E. Zigaben),

pentru a împlini Legea şi a putea fi primit ca învăţător. Aşa cum o bucată decarne din trup era înlăturată, botezul spală acum păcatul.

Împlinirea Legii, în acest caz, face pentru noi o referinţă la Levitic 12:3.Interpretând pasajul, marele exeget Origen (sec. III) remarca, mai întâi, că unaeste Legea Literei, şi alta cea a Duhului. Îndepărtarea cărnii în cea de-a opta zi

determina curăţirea pruncului de sex masculin (şi a mamei sale) şi pregătirea sa pentru împlinirea timpurilor mesianice: Această săptămână poate fi văzută ca



timpul prezentei vieţi, căci lumea a fost desăvârşită într -o săptămână. În care,câtă vreme suntem puşi în carne, nu putem fi de o puritate transparentă dacă nuva veni ziua a opta, adică dacă nu va sosi timpul veacului viitor. Pe de altă parte,odată cu înnoirea Legii prin Iisus Hristos, circumcizia propriu-zisă nu îşi mai

găseşte sens, după vorba Apostolului: Căci noi suntem circumcizia, care îislujim lui Dumnnezeu în duh (Flp. 3:3). Continuă Origen: Atunci suntînstrăinaţi păcătoşii din pântece, când sunt tăiaţi împrejur nu în duh, ci în carne.Fiindcă „cei ce sunt circumcişi în lege, au fost depărtaţi de la har” [cf. Gal. 5: 2-4].

Numele aramaic Yehoshua („Dumnezeu mântuieşte”) are o strânsă legătură cu„a mântui”, legătură pierdută de transliterarea grecească Iesous. Sensul deMântuitor este transmis de obicei prin alăturarea numelor -atributelor Chrystos(„Uns”) şi Soter („Mântuitor”): Mântuitorul Iisus Hristos.

Suplimentar

Sfânta Scriptură (versiunea Anania); Origen, Omilia VIII, în Omilii şi adnotărila Levitic, ediţie bilingvă, trad., introd. şi note de Adrian Muraru, Tradiţiacreştină 3, Polirom, Iaşi, 2006, 313-315; Efthimie Zigaben, Tâlcuire laEvanghelia după Luca, trad. şi note de Adrian Tănăsescu-Vlas, Sophia,Bucureşti, 2006, 38-39; Vasile Gheorghiu, Sfânta Evanghelie după Matei cucomentar, Tip. Mitr. Silvestru, Cernăuţi, 1925, 100-102.



Ioan-Lucian Radu - Care este rolul tăierii împrejur?

În a opta zi după Naşterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a fost tăiat împrejur,în conformitate cu Legea Vechiului Testament.

Tăierea împrejur a Domnului

După acest ritual, Pruncul a primit numele Iisus, aşa cum Arhanghelul Gabriel i-a spus Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în ziua Bunei Vestiri (Luca 1, 31-33). Părinţii Bisericii explică faptul că Domnul a fost circumcis, pentru ca maitârziu, nimeni să nu se îndoiască de faptul că El şi-a asumat cu adevărat trupomenesc şi că întruparea Lui nu a fost doar o iluzie aşa cum învăţau unii eretici.

Instituirea actului tăierii împrejur

Potrivit menţiunii din cartea Facerea (capitolul 17), actul circumciziunii (înebraică mulá) a fost instituit ca un semn văzut al legământului încheiat deDumnezeu cu patriarhul Avraam şi cu urmaşii acestuia, act ce trebuia îndeplinitla toţi copii de parte bărbătească, începând cu vârsta de 8 zile (vv. 10-14).

Ca urmare, toţi bărbaţii şi copiii din casa patriarhului şi Avraam însuşi, în vârstăde 99 de ani pe atunci, împreună cu fiul său Ismael de 13 ani, s-au supus tăieriiîmprejur chiar în ziua instituirii actului propriu-zis (vv. 23-27).

După aceea a urmat Isaac (21, 4) şi toţi urmaşii lui. În baza legământuluiîncheiat cu Dumnezeu, patriarhului i s-a schimbat numele, din Avram - tatălînălţimii, în Avraam - tatăl neamurilor sau tată al mulţimii (Facerea 17, 5-6).

Mai târziu, în cartea Levitic se spune că Dumnezeu a poruncit, prin Moise, săfie circumcişi toţi copiii israeliţi la opt zile de la naştere. Cu acest prilej se



punea şi numele copilului. Deoarece circumciziunea era un semn allegământului cu Dumnezeu, cel ce se sustrăgea voit acestui act nu mai făcea

parte din comunitatea israelită şi trebuia ucis (Facerea 17, 14).

De ce în a opta zi de la naştere?

Ziua a opta este o tranziţie de la starea infantilă la perfecţiunea personală, pentrucă în această zi, în conformitate cu dispoziţiile religioase evreieşti, prunculdevine copil şi dobândeşte o anumită personalitate.

Sfântul Andrei Criteanul separă primele 7 zile de după naşterea unui copil decea de a opta, spunând că a opta zi este completarea celor şapte şi începutulviitorului.În conformitate cu contextul religios evreiesc, a opta zi constituie o etapăextrem de importantă pentru existenţa umană a fiecărui nou-născut, prin faptulcă ea completează vârsta infantilă şi deschide vârsta maturităţii, care duce la

perfecţiune.

„Aceasta se face, spune Sfântul Părinte, prin intermediul numelui, care este datîn ziua a opta”. Punerea numelui, cu alte cuvinte, oferă pruncului o anumităidentitate personală. Acest act recunoaşte, în mod solemn, dreptul natural alcopilului de a fi o existenţă personală, adică o fiinţă umană perfect constituită,

printre celelalte fiinţe umane. Perfecţiunea despre care vorbeşte Sfântul Andrei

aici, face referire la identitatea personală pe care o dobândeşte copilul atuncicând îşi primeşte numele.

De ce este legată punerea numelui de tăierea împrejur?

Tăierea împrejur din ziua a opta, arată trecerea de la o stare carnală, la unaspirituală. Actul liturgic, de tăiere a unui mici părţi din organism presupunerespingerea unei condiţii trupeşti, în care fiecare fiinţă umană se naşte, în timpce înlocuirea sa cu numele implică intrarea fiinţei umane într -o altă stare,

spirituală, care duce la perfecţiune.

Sfântul Andrei Criteanul face referire la Avraam şi tatăl său Terah, cu scopul dea clarifica aceste două condiţii. Terah, care era idolatru, reprezintă condiţiacarnală a idolatriei, care are în vedere lumea materială, trupească, desprinsă deCreatorul său. Avraam reprezintă starea spirituală, care este în legătură cu Creatorul lumii, ca punct principal şi esenţial de referinţă pentru viaţa omului şicare îl face pe om membru al poporului lui Dumnezeu.

Deci, Sfântul Părinte spune: „Pentru că natura avea să fie frământată cu idolii deTerah, tatăl lui Avraam, a fost necesar ca un popor din Avraam să fie pus



deoparte pentru Creator, prin intermediul unei peceţi, până la venirea Lui, pecete necesară omului pentru a fi reînnoit. Tăierea împrejur respinge unreziduu al cărnii şi oferă un sigiliu pentru a opta zi, care are în vedere lucrurileviitoare”.

Aşadar, aceste două evenimente, Tăierea împrejur a Domnului şi primireanumelui, ne reamintesc nouă, creştinilor, că am intrat într -un legământ nou cuDumnezeu şi că am fost tăiaţi împrejur „cu tăiere împrejur nefăcută de mână,

prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos” (Coloseni2, 11). În acest sens, chiar numele „creştin” (următor al lui Hristos) este unsemn al intrării a omenirii într -un legământ nou cu Dumnezeu.



Pr. Augustin Coroian - Meditaţie de Anul nou - ,,Mai mult timp acordatDomnului!”

A sosit cumpăna dintre ani. A trecut un an, poate cu neîmpliniri, poate cugreutăţi şi apăsări, dar nu fără speranţă. Aşteptăm, acum, unul mai bun, unulmai luminos, mai roditor, mai liniştit, mai aducător de împliniri. Un an mai bun

şi o lume mai bună…

Dorinţele şi speranţele noastre sunt bune, drepte şi sfinte. Dorim să seîmplinească!

O lume mai bună înseamnă ca noi oamenii să devenim mai buni! Un an mai bunînseamnă ca faptele oamenilor să fie mai bune şi mai luminoase, maiîndestulătoare.

A deveni mai bun înseamnă a munci mai mult şi a te ruga mai mult. A munci şia păzi.

A munci şi a curăţi pământul pentru a rodi. Pământul care ne înconjoară, care nehrăneşte, dar şi pământul din care suntem alcătuiţi, trupul nostru. A-l curăţi, a-lara, a-l semăna, a-l plivi de buruieni şi de spini. Altfel, el nu poate devenifrumos, bogat şi roditor. Şi, apoi, a-l păzi…. A-l păzi de ce ? De animale?..Da!.. Şi de animale… Dar, mai ales, a-l păzi de duhurile rele, de satan şi deduhurile lui.



De aceea, la început de an, se sfinţesc apele, pentru că apa naşte şi susţine viaţa.Şi nu numai apele. Ci şi ţarinile, grădinile, gospodăriile, prisăcile, viile,heleşteiele, casele şi toate ale omului.

A-l apăra apoi şi de fiarele cu chip de om, de slujitorii şi robii lui satan. Cinesunt aceştia? Toţi lacomii! Toţi care exploatează pământul, munţii, apele şi pădurile fără măsură. Care au ca dumnezeu „banul”! Care pentru bani distrug, pângăresc şi pustiesc totul. Ei înşişi sunt mereu pustii şi stăpâniţi de duhul pustietăţilor. De aceia, nu ei poartă marea vină, ci tatăl şi stăpânul lor, vicleanuldiavol. Şi nu numai ei, ci şi alţii care prin mass-media şi alte mijloace, întineazăşi pângăresc sufletele şi trupurile noastre. Viaţa noastră (sufletul) care ar trebuisă fie curată, liniştită, luminoasă, şi trupurile noastre, adică pământul din careeste formată fiinţa noastră. Pe toate le întinează, le îmbolnăvesc şi apoi le

părăsesc. Iar singurul lor câştig este banul.

Cum ne putem noi apăra de aceste tentaţii care vin spre noi, mereu, mereu, subforme tot mai noi şi tot mai subtile, mai ,,nevinovate”? Cum putem apărasufletul, trupul şi Ţara? Doar prin muncă, prin muncă cinstită şi prin rugăciune.Munca şi rugăciunea, primele îndeletniciri primite ca poruncă şi îndemn decătre om de la Bunul Dumnezeu, chiar la început, în Rai.

Munca este sfântă şi oricine cunoaşte rostul şi valoarea ei. Dar rugăciunea? Eaeste, de fapt, tot o muncă. Vorbirea, starea de vorbă împreună cu Dumnezeu este

o muncă şi o artă a cărui îndeletnicire cere multă răbdare, dar este absolutnecesară. Doar atunci sufletul respiră cu adevărat (căci Dumnezeu este Adevărulşi radiază adevăr), se hrăneşte şi primeşte viaţa, căci Dumnezeu este Viaţa ceaadevărată şi izvorul vieţii.

Primii oameni, în Rai, au primit poruncă să muncească şi să păzească. Sămuncească ce? Căci pământul, tot acolo scrie, scotea roade de la sine. Şi să-l

păzescă de cine? Căci animalele îi erau omului supuse. De fapt, porunca era sălucreze rugăciunea şi să-şi păzească mintea de gânduri rele. Doar aceasta, atunci

ca şi acum, îl poate face pe om mai bun, mai curat şi mai fericit. Bun şi curatasemeni lui Dumnezeu Celui bun şi fericit cu fericire netrecătoare. Rugăciuneanu înseamnă doar vorbire cu Dumnezeu, ci şi ascultare, stare de auzire, derecepţie. Într -un dialog se consideră uneori mai înţelept cel care ştie să tacă şi săasculte. Dumnezeu a venit spre noi, la noi, pentru a fi în maximă apropiere denoi, în noi. Ne iubeşte şi vrea un dialog de iubire cu noi. Cât mai lung, mainesfârşit, veşnic. Acum depinde doar de noi cât timp Îi acordăm Bunului şiAtotputernicului nostru Dumnezeu, Părintele ceresc, Fiul iubit şi Duhul Sfânt.

Aşadar, dorim ca acest An să fie Anul Domnului, să fie bun precum Domnuleste bun…



Atunci întâi să urâm răul, după cum scrie: ,,Cei ce iubiţi pe Domnul urâţi răul”.Să urâm răul, adică lucrarea lui satan în noi şi în lume. Nu oamenii trebuie urâţi,care, până la urmă, sunt fraţi de-ai noştri, căzuţi ca victime în ghearele satanei,

prin lăcomie, prin trufie, mânie, ură, invidie, iubire de bani, iubire de stăpânire,

iubire de plăcere, desfrâu, ş.a.m.d. Iar al doilea lucru fundamental: ,,Alipiţi-văde bine”, adică de Dumnezeu. El este Atotputernic şi Atotbun, dar şi Atotdreptşi Atotsfânt. Să ne lipim, dar, de El, aceasta este rugăciunea. Să-I acordăm maimult timp din timpul nostru. El este iubirea şi izvorul ei, însăşi frumuseţea şi

puterea şi izvorul lor. Să-i acordăm timp aşa cum acordăm timp unei persoanedragi şi plăcute. Şi o să vedeţi minunea! Cum şi noi devenim buni ca El!Luminoşi ca El! Curaţi ca El! Adevăraţi ca El! Fericiţi şi veşnici ca El!

Rugăciunea ne-o alegem fiecare: Acatiste, Paraclise, Psaltire, sau alte rugăciunişi, desigur, să participăm la Sfânta Liturghie cât mai des …

Important este să-I acordăm timp cât mai mult în Anul care vine. Să lepădămrăul care ne chinuie şi ne nelinşteşte şi el va pleca de la noi. Să iubim binele,adică pe Dumnezeu, să ne lipim de El şi El va veni la noi prin Duhul Său celSfânt. Şi, prin rugăciune, El va rămâne pentru veşnicie în noi şi aşa vom fifericiţi întru El şi cu El…

La opt zile după Naştere, Pruncul Iisus a primit ,,tăierea împrejur”, oficial botezul, cum am spune astăzi, punerea Numelui. A primit numele, aşa cum

binevestise îngerul: „Iisus, care înseamnă Mântuitor”. Sfântul Apostol Pavelscrie că: ,,Oricine va chema numele Domnului se va mântui”, iar, în altă parte:,,Nu este mântuire decât în numele lui Iisus”…

Deci, de câte ori chemăm numele Domnului ne mântuim. Scăpăm de răutăţilemari şi de cele mărunte, care ne supără, scăpăm în final de stăpânirea lui satan.Prin numele Domnului Iisus Hristos, numai prin El, ne unim cu Dumnezeu şisuntem împăcaţi, bucuroşi şi fericiţi întru El.



Pr. Augustin Coroian: Un răspuns la chemarea Domnului. Sfântul Vasilecel mare

Glasul Cuvântului lui Dumnezeu a răsunat în urechile primului om creat:„Adame unde eşti?” (Facere 3, 9), iar apoi, în nenumărate rânduri şi în multechipuri, până când însuşi „Cuvântul s-a făcut trup” (Ioan 1, 14). Refuzul

întâiului om de a recunoaşte greşeala făcută şi de a-şi relua viaţa fericită, pentrucare fusese creat şi rânduit, a devenit normă generală pentru toţi urmaşii lui.Vreme de mii de ani, doar sporadic mai apare câte un răspuns pozitiv la profeţiişi drepţii Vechiului Testament şi parţial la înţelepţii din celelalte popoare.

Arătarea Cuvântului veşnic în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, chemareaSa plină de dragoste, bunătate, adresată direct în nenumărate rânduri princuvinte ca: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pevoi” (Matei 11, 28); „de însetează cineva să vină la Mine şi să bea” căci „ râuri

de apă vie vor curge din inima lui” (Ioan 7, 37 – 38), sau „cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da nu va înseta în veac, căci ea se va face izvor de apăcurgătoare spre viaţa veşnică” (Ioan 4, 14); sau „luând Crucea ta urmează Mie”(Marcu 10, 21) sunt chemări care au provocat de-a lungul timpului răspunsul asute, mii, chiar zeci de mii de suflete.

Luna ianuarie cuprinde în sinaxarul ei asemenea răspunsuri, vieţi cu totuldăruite lui Hristos – Dumnezeu, desăvârşite în viaţa Lui şi încununate de El cuneveştejita cunună a sfinţeniei.



Tuturor membrilor Bisericii creştine, le sunt date pentru cunoaşterea luiDumnezeu, spre asemănarea deplină cu El, toate cele cinci moduri generale decunoaştere [ Sfântul Nicolae Velimirovici, Predică la Duminica a III -a după

Rusalii, Ed. Ileana, Bucureşti, 2006. ]:

1. Cunoaşterea naturală dată tuturor oamenilor;2. Scriptura Vechiului Testament (dată evreilor);3. Revelaţia Noului Testament – Evanghelia;4. Ex perienţa Bisericii cuprinsă în tradiţia ei;5. Experienţa personală, care este oglindită mai ales în vieţile sfinţilor.

Dintre multele exemple cuprinse în sinaxarul acestei luni, începând cu SfântulBotezător Ioan, continuând cu Sfinţii Trei Ierarhi şi apoi cu marii cuvioşiAntonie, Etimie, Teodosie, Efrem Sirul, Maxim Mărturisitorul, ne vom opriasupra Sfântului Ierarh Vasile cel Mare (330 – 377) creştin, monah, preot şiierarh cu o vocaţie şi trăire aproape unică în istoria Bisericii.

El este, poate, cel mai frumos răspuns la chemarea dumnezeiască, acoperind prin viaţa, activitatea şi scrierile sale întreg complexul vieţii bisericeşti: ascetice,morale, mistice, dogmatice, apologetice, misionare, caritative şi administrative.O icoană asemeni lui Hristos care se înalţă spre contemplare şi urmare în ziuaîntâi a anului calendaristic.

Născut în Cezareea Capadociei, într -o familie foarte evlavioasă, înstărită şi

cultă, Sfântul Vasile se distinge prin evlavie, inteligenţă şi sete de cunoaştere.Într-o familie care a dăruit Bisericii cinci mari sfinţi, ierarhii Grigore de Nisa şiPetru al Sevastiei, cuviosul Navgratie, Macrina cea tânără, fraţii sfântului, şicuvioasa Macrina cea Bătrână, bunica lor, el rămâne unic prin asceza practicată,adâncimea doctrinei, cultura dobândită şi mai ales prin credinţa sa vie şi râvnasa apostolică.

Elev de excepţie al şcolilor din Capadochia, Pont şi Constantinopol şi studenteminent al Universităţii din Atena, alături de prietenul său Sfântul Grigore de

Nazianz, Sfântul Vasile rămâne modelul tânărului studios creştin, care cunoaştedoar două poteci: cea care duce la şcoală şi cea care duce la Biserică. Evlavia şicredinţa în care au trăit cei doi prieteni în Atena, înţelepciunea lor de „bătrânifrumoşi” a umplut de admiraţie şi consideraţie chiar pe dascălii lor, filosofinecreştini. Răspunsul dat de studentul Vasile la întrebarea filosofului Eubul:care este firea filosofiei? … „firea filosofiei adevărate este pomenirea morţii” arămas sinteză peste veacuri o maximă de mare adâncime duhovnicească.

După terminarea studiilor, ajuns la vârsta maturităţii, Vasile care va fi numit cel

Mare, renunţă la o carieră strălucită de prefect, jurist, profesor sau retor,retrăgându-se în pustia Pontului. Ca student, a adunat ca o albină harnică ştiinţa



profană a vremii sale, ca doritor de viaţă îngerească, cercetează părinţii dinPustia Egiptului şi a Palestinei, adunând „nectar duhovnicesc”, iar apoi, vremede unsprezece ani, practică viaţa călugărească atât cenobitică, cât şi eremitică.Aici, într-o sărăcie desăvârşită, în neîncetată rugăciune, meditaţie şi studiul

Sfintei Scripturi, va ajunge măsura desăvârşită a sfinţeniei. Cum va spuneSfântul Grigore în necrologul de la înmormântarea sa: „el s-a ridicat prinrugăciune şi contemplaţie printre cetele heruvimilor, lângă Sfânta Treime, prinînălţimea descoperirilor egalându-i pe apostoli, în multe depăşindu-i pe profeţi”[ „Vulturul rănit” de Stelianos Papadopoulos, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002. ].

Chemat la slujirea arhierească în vremuri extrem de grele pentru Biserică, în ceişapte ani de arhierie va lăsa posterităţii o slujire unică în dimensiunea şi

profunzimea ei. Rămânând în continuare un vajnic ascet care prin sărăcie, post,ajunare, priveghere, neîncetată rugăciune, trăia înălţimea vieţii sihăstreşti, fiindîn acelaşi timp şi preot misionar fără egal, care zilnic, ore în şir, era prezent înmijlocul credincioşilor săi, predicând, sfătuindu-i şi rugându-se pentru ei.

Retras în pustia inimii sale el a fost filantrop fără egal, care a înfiinţat primelespitale, azile, orfelinate, la a căror conducere şi activitate a participat personal.Scriitor bisericesc fecund, a lăsat scrieri teologice, ascetice, mistice, dogmatice,

polemice, apologetice, exegetice. A fost un mare rugător, care a lăsat o SfântăLiturghie şi rugăciuni de mare adâncime şi trăire duhovnicească, fiind în acelaşitimp şi om de acţiune. Conducător plin de curaj şi luciditate, care ca un bun

păstor, îşi pune viaţa pentru oile sale cuvântătoare, s-a confruntat adesea cu puternicii vremii sale. El rămâne persoana şi personalitatea cu totul dăruităcauzei lui Hristos şi Bisericii Sale, cu o credinţă nezdruncinată, o nădejdenepieritoare şi o iubire pururea jertfelnică, dispus chiar sacrificiului suprem

pentru adevărul evanghelic.

Este îndeajuns să reamintim confruntările cu cei doi stăpânitori ai vremii sale,împăraţii romani Iulian Apostatul, fost coleg de studii, şi Valens. Când primul l-a umilit pe Sfântul Vasile, ameninţându-l cu exilul, moartea şi distrugerea

Cetăţii Cezareea, pentru că refuzase să aloce o imensă sumă de bani cheltuielilormilitare ale imperiului din banii destinaţi spitalelor şi orfelinatelor, SfântulVasile nu numai că nu se sperie şi nu deznădăjduieşte, ci, adunând tot poporulîn biserici, se roagă toată noaptea.

Într-o vedenie el vede pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care porunceşteMucenicului Mercurie, fost militar, să-l ucidă pe împăratul apostat, duşmanulFiului Ei. Fapta se petrece întocmai, Iulian piere în lupta cu perşii, ucis de osuliţă nevăzută, strigând: „ai învins Galileene”, iar poporul şi ierarhul său

mulţumesc lui Dumnezeu cu bucurie.



Când urmaşul acestuia, împăratul arian Valens, prin forţa armată deposedeazăcreştinii ortodocşi de biser icile lor, distribuindu-le arienilor, întâlneşte opoziţiade netrecut a Sfântului Vasile. Îl ameninţă cu confiscarea averilor, cu exilul şimoartea, însă i se rupe pana de scris, de trei ori, şi împăratul începe să tremure.

Apoi îl investeşte pe sfânt cu scrisori împărăteşti, pentru a face el dreptate, ca săîmpartă bisericile în mod echitabil. Vasile ce face? Cheamă pe toţi ortodocşii şiarienii la rugăciune. Închide şi sigilează catedrala. „La a căror rugăciuni uşile sevor deschide singure, a lor să fie în veci” şi aşa bisericile revin la ortodocşi,împreună cu mulţi arieni care părăsesc erezia.

Pe patul de moarte fiind, în iubirea lui jertfelnică cere lui Dumnezeu, pentrusufletul medicului evreu Iosif, încă o zi de viaţă şi sănătate ca să-l boteze.Astfel, contrar prezicerilor acestuia, în noaptea când ar fi trebuit să moară, seînsănătoşeşte, slujeşte Sfânta Liturghie, predică şi îl botează pe Iosif cu toatăcasa lui. Apoi închide ochii liniştit, Dumnezeu primind în cer sufletul său.Uimit, fostul evr eu încreştinat cu numele de Ioan, exclamă: „ai murit când aivrut tu, Vasile”. Considerând că studierea Vieţilor Sfinţilor este o lecţie folositoare în şcoalaBisericii, unde găsim pilde vii, de minuni făcătoare şi de puteri dătătoare,imediat ca importanţă după Sfintele Evanghelii, încheiem aici aceste scurteconsideraţii asupra trăirii sfântului Vasile. El a fost şi este pentru orice creştindin Biserică – mirean, monah, preot sau episcop – model şi dreptar a toatăvirtutea.

La Sfântul Vasile, cum va observa marele său prieten Sfântul Grigore,frumuseţea cuvântului, va fi întotdeauna urmată de puterea faptei izvorâte dintr -un suflet desăvârşit în credinţă, nădejde şi iubire. În el avem o icoană adumnezeirii prin har, pictată de însuşi Dumnezeu.



Arhim. Mihail Daniliuc - Cum să petrecem de Anul nou?

Să ne îndreptăm paşii către sfintele locaşuri, unde Hristos ne aşteaptă să ne binecuvânteze noul an cu sănătate şi cu belşug de har care să rodească în noispor în credinţa şi în năzuinţa de mai bine, umplându-ne casele cu grâu, vin şiuntdelemn. Noi, mulţumindu-I cu nesfârşita recunoştinţă şi, neuitând că timpul

este „intervalul în care Dumnezeu aşteaptă răspunsul nostru la oferta iubiriiSale”, să avem bune nădejdi că în 2014 vom reuşi fiecare în parte să dămmărturia şi răspunsul iubirii noastre la iubirea nemărginită pe care ne-o aratăDumnezeu, Cel în Treime închinat.

Parcă mai ieri am păşit în anul mântuirii 2013 şi iată, prin bună vrereaCerescului Tată ne pregătim să desluşim tainele noului an, pe care ni-l dorim cutoţii aducător de roade îmbelşugate. Peste tot se vorbeşte în aceste zile de clipede bilanţ; cu ce ne-am îmbogăţit în anul ce tocmai îl petrecem, ce fapte bune, ce

împliniri am izbutit să înscriem în cartea vieţii şi ce a mai rămas de împlinit înanul al cărui zori mijesc la orizontul timpului.

Cugetând adânc la sensurile vieţii, la faptul că timpul tace şi se scurge, estefiresc să fim cuprinşi de simţăminte contradictorii în prag de an nou. Ne

bucurăm că se sfârşeşte cel vechi, dar deopotrivă suntem cuprinşi şi de tristeţecăci ni s-a mai scurs un an din viaţă. La fel, ne bucurăm că îl întâmpinăm pe celnou, dar suntem cuprinşi de nelinişti legate de problemele, greutăţile presărate

pe parcursul lui. Numai gândul la Cr eatorul cerului şi al pământului ne face să privim cu bune nădejdi la răsăritul noului an.



Eminescu a surprins genial aceste prefaceri şi gânduri care ne încearcă pe toţi lacumpăna dintre ani: „Cu mâine zile-ţi adaogi/ Cu ieri viaţa ta o scazi/ Şi ai cu toate astea-n faţă/ De-a pururi ziua cea de azi.” Primele versuri arată tristeţeaneîndurătoarei treceri, dar ultimele două ne aduc un sentiment de împăcare, de

speranţa căci ne pune-n faţă prezentul, un prezent continuu, car ne duce cugândul la spusele unui părinte bisericesc: „Anii, Tăi, Doamne, nici nu merg, nicinu vin, ci stau toţi împreună. Anii Tăi, o singură zi şi ziua Ta nu este în fiecarezi, ci astăzi, fiindcă astăzi al Tău nu cedează zilei de mâine, căci nu urmeazăzilei de ieri. Astăzi al Tău: eternitatea” (Fericitul Augustin, Confessiones).

Vasăzică doar gândul la Dumnezeu, Cel veşnic de zile, ne motivează să nefacem planuri, să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate,fiecare clipă a prezentului, preţuind-o ca fiind timp favorabil iertării păcatelor,timp al restaurării, timp al sfinţirii existenţei noastre, timp al înmulţirii darurilor

primite de la Părintele Ceresc, timp al pregătirii pentru a dobândi starea fericităa sfinţilor, adică părtăşia la viaţa de iubire a Preasfintei Treimi.Îndeobşte lumea modernă nu mai are timp la astfel de cugete la cumpăna dintreani, înlocuind priveghiul ce se făcea odinioară în sfintele noastre aşezăminte,

biserici şi mănăstiri, ori chiar în casele bunilor creştini, cu mult trâmbiţatelerevelioane. Însăşi etimologia cuvântului din latină ne arată că la origini„revelionul” însemna veghe, deşteptare. Ca în cazul multor sărbători, societateaconsumistă, care pare a pune stăpânire tot mai mult pe vieţile noastre, atransformat veghea, rugăciunea din noaptea Anului Nou într -o petrecere, care

„ajută” oamenii prin euforia momentului şi aburii bahici să uite că timpul estedar al Cerului şi că fiecare clipă a existenţei noastre trebuie pusă în slujbadobândirii timpului veşnic în comuniune cu Dumnezeu şi sfinţii Lui.

Cu mult timp în urmă Sfântul Ioan Gură de Aur a glăsuit: „Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua ceadintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute luiDumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării.Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte.” Cât de actuale

sunt cuvintele dumnezeiescului părinte!

Având în vedere toate acestea, unde ar fi, credeţi mai potrivit să ne aflăm înnoaptea dintre ani? „Petrecând în restaurante, pensiuni, cabane, ori pe la caselefiecăruia”, vor răspunde unii. Alţii, vor fi de părere că alăturându-se mulţimilorcitadine la petrecerile organizate în aer liber cu muzică devenită zgomotasurzitor şi multă şampanie risipită, ar fi mai potrivit.

De câţiva ani încoace, Sfânta noastră Biserică face apel să petrecem un autentic

revelion; să priveghem, să ne rugăm aflându-ne în compania lui Dumnezeu, celce a pus vremile şi stăpâneşte veacurile.



De ce în Biserică? „Ne-am putea ruga şi acasă”, vor răspunde cei mai comozi.Lor şi nu numai, le răspundem că doar în Biserică înţelegem cel mai bine cumtimpul se întâlneşte cu veşnicia, fapt împlinit mai întâi în persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. El, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel veşnic de zile,

a coborât printre noi, nu din curiozitate de a fi om, ci ca să ne arate nouă calea laceruri; El, Mântuitorul lumii ne-a învăţat să împlinim fiecare în parte aceastăsimbioză dintre eternitate şi timpul creat căci în măsura în care petrecem cu şi înDumnezeu deja pregustăm din veşnicie, ne obişnuim cum e să fii în companialui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui. Aşa înţelegem slova Sfintei Evanghelii:„Împărăţia Cerurilor este în voi”. Veşnicia începe din această lume în măsura încare ne facem timp în efemera noastră existenţă pământească să ne întâlnim cu

Nemurirea.

Ce petrecere lumească îţi poate oferi o astfel de experientă unică? Nici cele maiexclusiviste restaurante şi hoteluri, nici grandioasele concerte organizate înnoaptea dintre ani nu pot dărui oamenilor această şansă.

De aceea, să ne îndreptăm paşii către sfintele locaşuri, unde Hristos ne aşteaptăsă ne binecuvânteze noul an cu sănătate şi cu belşug de har care să rodească înnoi spor în credinţa şi în năzuinţa de mai bine, umplându-ne casele cu grâu, vinşi untdelemn.

Noi, mulţumindu-I cu nesfârşita recunoştinţă şi, neuitând că timpul este

„intervalul în care Dumnezeu aşteaptă răspunsul nostru la oferta iubirii Sale”, săavem bune nădejdi că în 2014 vom reuşi fiecare în parte să dăm mărturia şirăspunsul iubirii noastre la iubirea nemărginită pe care ne-o arată Dumnezeu,Cel în Treime închinat.



Joel J. Miller - De ce sărbătorim circumcizia lui Hristos?

Pare un lucru destul de ciudat pentru a fi sărbătorit, dar circumcizia lui Hristoseste prăznuită de ortodocși, de catolici și de anglicani chiar în ziua de Anul nou.Citiri din Scriptură, imnuri și rugăciuni dedicate marchează evenimentul. Există

chiar și icoane, respectiv vitralii, reprezentând-o pe Maica Domnului înmânândPruncul preotului pentru a plini teribila datină [a Tăierii Împrejur].

Relatarea este bine-cunoscută: în capitolul al doilea al Evangheliei sale, SfântulLuca ne spune că Hristos a fost circumcis conform Legii într -a opta zi după

Naștere, primind și numele de Iisus. Tăierea împrejur era semnul totaleisupuneri și dedicări față de Dumnezeu, un semn dat lui Avraam de ÎnsușiDumnezeu.

Biserica prăznuiește acest eveniment din mai multe motive, văzând că acestmoment revelează anumite adevăruri despre Domnul nostru, Iisus Hristos: maiîntâi, El S-a supus voii Tatălui în toate lucrurile, chiar și în acesta. În al doilearând, S-a smerit pe Sine și S-a identificat cu neamul Său în toate lucrurile, chiarși în acesta.



Un imn ortodox din aceste zile spune: Domnul tuturor tăiere împrejur rabdă șigreșelile oamenilor ca un bun le taie, mântuire dând astăzi lumii. Iar altul:Plinind Legea, ai primit de bunăvoie tăierea împrejur cu trupul, ca să opreșticele din umbră și să înlături acoperământul patimilor noastre.

Acest ultim cuvânt ne descoperă un alt prețios adevăr: lucrarea lui Hristos nunumai că a plinit Legea (ștergând cele umbrite), ci ne-a deschis și nouă posibilitatea de face ascultare și de a ne sfinți.

Până și textul anglican al acestei zile ajunge la aceeași concluzie: Prea puternice, Doamne, care ai făcut ca binecuvântatul Tău Fiu să fie circumcis și săse supună legii celei pentru om, dăruiește-ne nouă tăierea împrejur cea aDuhului, pentru ca inimile noastre și toate mădularele să moară poftelor lumeștiși trupești și pentru ca noi să ne supunem întru toate voii tale celei

binecuvântate, precum Fiul Tău și Domnul nostru, Iisus Hristos. Amin. Hristos a venit să plinească Legea și să ne izbăvească prin ascultarea luidesăvârșită. Iar ascultarea lui este un exemplu pentru noi: prin sălășluirea întrunoi a Duhului Sfânt la botez suntem în putere să o împlinim.

Tăierea împrejur a lui Hristos ne este chip al unei vieți întru care lăsăm deoparte poftele trupești, întru care lăsăm în spate vălul patimilor noastre. Cu greu putemsă găsim o învățătură mai înaltă decât aceasta acum, la intrarea în noul An.



Ierom. Hrisostom Filipescu - Pîş-pîş, păşeşte şi inima

Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, ca să fim mai buni, maifrumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre potdeveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare.Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi

mai i ubim şi murim sufleteşte. Cu vorba ucizi mai uşor decât cu fapta. Cu faptaucizi o dată, cu vorba de mai multe ori…

Oricât de matur şi de puternic ar fi un om, el păstrează mereu copilul din el şiare nevoie să se simtă al cuiva, să se simtă protejat, alintat, admirat şi iubit.Tensiunea apare atunci când alergi după ceva, salvarea apare atunci când nu-ţimai pasă. Suferinţe, tensiuni, angoase, nevroze, sunt „vitaminele” omuluicontemporan. Aici şi acum este diferit de altundeva, atunci şi acolo. Nu mă maitem de moarte pentru că ştiu ce este viaţa. Viaţa vine şi ne bate la uşă şi noi nu

suntem acasă. Totul are două feţe, rău şi bine şi aceste feţe se schimbă adeseori.

Ne peticim micile răni sângerânde ale sufletului cu fel de fel de plasturi, feşi, bandaje, sterilizate sau nu de viaţă. Aţa chirurgicală cusută fără anestezie pe plăci deschise. Apă oxigenată ce nu mai face faţă la durere. Verdele se iubeştecu albastrul cerului. Sunt liber, demn şi pot privi pe oricine în ochi fără să-mi fieruşine. În singurătatea mea nu trebuie să dau explicaţii pentru fiecare gest,

pentru fiecare cuvânt, pentru fiecare surâs, pentru fiecare lacrimă, pentru fiecaretăcere, pentru fiecare rană, pentru fiecare iubire, pentru umbre sau lumini,

pentru… Dacă îl plâng, nu îmi mai este străin, hotărârea o iau lacrimile mele…Păşesc cu tălpile goale pe iarbă, iar câinele şi pisica ţopăie pe lângă mine.



Pîş- pîş, păşeşte şi inima. Mă impresionează gesturile mici, de suflet. Şi astăziiubesc în mii de feluri, lupta în interior. Deschid cerul din inima mea. Ochii îmisunt flori dulci chiar şi atunci când cade roua. Freamătă în mine pădurile detaină pline. Mă leagănă subţire ca pe o trestie în vânt un dor nebun. De ce mă

întreabă tainic inima şi nu îmi răspunde nimeni?! De ce răsare soarele? De cemurmură izvoarele? Nu mai spânzuraţi cu privirea rece oameni timizi care nu aucurajul să zboare, încă! Sau nu ştiu cum să o facă. Sau nu sunt lăsaţi. Oameniisunt tăiaţi în mii de felii de cuvinte… Ucidem suflete şi apoi lăsăm în urmanoastră schelete tăcute. Pentru cine, pentru ce atâta suferinţă şi rană?!

Am o mulţime de amintiri uitate sub pat, ruginite pe jumătate de clipe. Amsperanţa că mă voi naşte peste timp. Unde se termină visele începe liniştea saumoartea respiră. Urlet de lup. Speranţa vine ultima, vine când vrea ea. Da,speranţa moare ultima! Cu vorba ucizi mai uşor decât cu fapta. Cu fapta ucizi osingură dată, dar cu vorba de o mulţime de ori. „Trebuie” este o obsesie. Nutrebuie nimic în viaţă. Privesc ochii, aceştia sunt goi. Nu e nimeni acasă.Parfumul lipseşte. Când repeţi de prea multe ori o minciună, aceasta îţi devineadevărul tău. Imnuri coborâte din altă lume.

Gânduri de început în care sincer am crezut. Vesel, pozitiv, puternic. Idealuri,ambiţii nobile. La umbra sufletului meu niciodată nu e prea târziu. Zidul e preaînalt şi munţii îmi dau o altă speranţă când chem inima. Seară albastră. Măşti decarnaval. Timpul aşterne nostalgii peste obraz. Anii se aşează stivă ca nişte

lemne peste vremi. Pereţii sunt duraţi cu var. Cer uitare şi mi se dă mai aprigfoc. Iau ocrotitor un înger cu aripile desfăcute peste capul meu, aşezat înrugăciune.

Să nu mă uiţi, să nu mă vezi, să nu mă chemi în întâia şi ultimă clipă! Firul albde la tâmplă mă cântă că sunt tânăr încă. Mai sunt şi ochii mei care te văd la felîn fiecare zi. Doctorie amară îndulcită cu miere. Multe rele bune îmi sunt date săle trăiesc în drumul meu, dar e atât de simplu. Citesc şi iau de la viaţă doar câtîmi trebuie. Scriu poezii, multe le-am ars, altele le-am pierdut, pe unele nu le

mai recunosc. Le citesc cu o intonaţie specială care îmi face sufletul să vibrezeîntr-un fel anume. Şi sunt viu, şi iubesc şi asta e tot ce contează!

Sunt rănit adeseori de mine, de oameni, de priviri, de tăceri, de… Sunt un cer.Ba senin, ba cu nori, ba cu soare dogoritor, ba cu ploi reci sau calde de vară, bacu zăpezi şi troiene mari. Sunt o poveste lungă. Trist şi vesel, credul şisuspicios, copil şi bătrân, ziuă şi noapte… Respect, îndrum, ambiţionez, dauaripi, răsfăţ, iubesc. Doamne îmi transformă zilnic braţele sufletului ca săgăsească orice om alinare. Cuminte, m-am întors adeseori din colţurile străzii

doar ca să mai ofer o privire, un zâmbet, o tăcere, un… Mă reazem de zidulinimii mele şi privesc cerul înstelat. A mai căzut încă o stea, ducând cu ea o altă



poveste de iubire. Nu mai promit, doar cred, încerc, vreau! Sunt parte dindecorul acestei vieţi, univers care nu-şi mai ia rămas bun.

Mă leagă marea, val cu val, cu zâmbetul cerului. Dorul e tot mai sfânt. Stelele

cred în jurământ şi nu îşi părăsesc cerul. Doar unele grăbite aleargă să sărute pământul altui cer… Nu ştiu în viaţă ce o să urmeze, dar îmi doresc să amalături bucuria gândului rostuit cu dragoste de copil. În calendarul inimii meleîncă mai am zile însemnate cu roşu şi negru. Infinit. Dulci fiori. Aşteptdimineaţa vieţii mele, căci mi-e dragă ziua până la lacrimi. Şi o iubesc mereu caîntâia oară. Pentru iubire trebuie să munceşti în fiecare zi ca lucrurile să meargă.Iubirea se creşte, se întreţine, fără grabă, fără promisiuni şi legăminte. Serenadă.Muzica uneşte oamenii şi îi face mai buni. Arhitectura frazelor, matematica

proporţiilor. O frunză îmi bate la geam, scrisoarea ta în toamna mea… Iubireastă întotdeauna în picioare. Va veni ceasul când vom fi Unul. Să ierţi şi să fiimilostiv sunt căldura sufletească. Îţi pecetluiesc inima cu iubire, multă iubire!

Nu sunt doar fizic, sunt şi cu sufletul. Momente potrivite, persoane potrivite.Orizonturi noi şi vise frumoase.

Durerile corpului sunt strigătele sufletului… Ascultă-ţi sufletul! Şterge-i lacrimacând plânge şi întinde-i zâmbetul când râde!… Eu am cerul. Tu eşti cerul. Lecţiide viaţă, amintiri preţioase. Învăţăm să primim, învăţăm să dăruim. Învăţăm săcâştigăm, învăţăm să pierdem. Toată viaţa e o şcoală şi la urmă tot neînvăţaţimurim…

Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţimulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentruviaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţa, pentru că m-ai adormitaseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de

pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştimşi pe care nu le ştim!

Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, ca să fim mai buni, maifrumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre potdeveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare.Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi maiiubim şi murim sufleteşte. Cu vorba ucizi mai uşor decât cu fapta. Cu fapta ucizio dată, cu vorba de mai multe ori…

Să ne bucurăm sufletele cu un gest, cu un cuvânt, cu un gând!



Ierom. Hrisostom Filipescu - Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc

Nu ştiam unde să Te găsesc. Nu ştiam cum să ajung la Tine. Eu am greşit, Tum-ai iertat şi iubit şi nu mai conta nimic. Vântul îmi aducea vocea Ta. Iarba măatingea cu atingerea Ta. Şi în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Tecăutam. Vroiam să Te văd şi să Te mângâi. Să Te pipăi, să Te iau în braţe şi să

urlu de durere că eşti cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrăţişarea Taîn clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai şieu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-e sete de Tine!...

Oamenii nu trebuie să plângă singuri. Dacă vrei să plângi, o să plângemîmpreună. Dacă stau bine şi mă gândesc, aveam aşa o poftă de plâns, dar nu

puteam… parcă mi-ar spune Hristos. Uneori plâng de dor, alteori plâng de ciudăcă nu pot face mai mult bine, nu pot ajuta pe cei ce suferă, nu pot să… şi atunci

plâng pentru ei, pentru mine. Ştiu că atunci când eu plâng mai sunt şi alţi

oameni în întreaga lume care plâng şi nu plâng singur. La fel e şi când râd. Niciodată nu râdem sau nu plângem singuri. Unii plâng de durere, alţii plâng desingurătate, alţii plâng de bucurie, alţii plâng de boală, alţii plâng din mândrie,alţii plâng din tăceri apăsătoare, alţii plâng din cuvinte nepotrivite, alţii plângdin neplânsul plâns, alţi plâng de… Sunt plânsuri şi plânsuri. Toţi râdem şi

plângem la fel, în aceeaşi limbă.

Nu te îneci dacă pici în apă. Te îneci dacă rămâi acolo. Soare m-a ars. Luna s-aascuns de mine. Ploaia am confundat-o adeseori cu lacrimile mele. Grele,uşoare. Aburi ies din pământ. Nu ştiam unde să Te găsesc. Nu ştiam cum săajung la Tine. Eu am greşit, Tu m-ai iertat şi iubit şi nu mai conta nimic. Vântul



îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Şi în sufletul meu eraiTu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd şi să Te mângâi. Să Te

pipăi, să Te iau în braţe şi să urlu de durere că eşti cu mine. Sau de bucurie. Sămă topesc în îmbrăţişarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te

căutam pe Tine, ci Tu mă căutai şi eu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-e setede Tine!...

Călugărul care ştie că se roagă cu rugăciunea inimii, încă nu a ajuns larugăciune, darămite să mai scarpine limba despre asta... Rugăciunea e o stare de

prezenţă continuă în care eu sunt în Doamne şi Doamne este în mine, într -ocomuniune dincolo de cuvinte... Sunt un urât acum, dar pot fi om frumos. Tecaut în amurgul norilor, în asfinţitul lacrimilor, în privirile lăsate pe icoane, într -o binecuvântare sau în tăcere… Omul fără Dumnezeu nu este fericit. DacăDumnezeu nu este pe primul loc în viaţa mea, nu este pe nici un loc.

Ţi-am încredinţat ale mele surâsuri, ale mele secrete, ale mele dureri. Tu ştii totşi mă iubeşti aşa. Închid ochii, inspir şi expir adânc şi Te găsesc iarăşi în tăcereade după rugăciune. Nu îmi ceri rugăciuni, viaţa mi-a fost o rugăciune. Inima îmieste jertfelnic. Mă aduc Ţie ca o prescură. Fără explicaţii, doar dăruire. Nu uitnimic-nimic. Lira. Vioara. Pianul. Inima. Insula. Absolutul. Grădina. Pacea.Iubirea. Taina. Îmi amintesc poemul tău ce mi l-ai scris cu o pană de libertate înamurgul căutărilor mele. Suntem cu toţii vase prin care Dumnezeu lucrează…

Cerul se apropie foarte mult de pământ. Adeseori se amestecă. Chiar dacă eu nuvreau, nu ştiu, nu pot, Tu, Doamne, mântuieşte-mă! Doamne când e nevoie tunăîn fiinţa mea şi taie cu ascuţişul cuvintelor lutul ce nu mai are temelie bună.Fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Aproape fii de mine, când mor şiînviez şi strânge-mi cioburile vieţii risipite pe Psaltirea din chilie la luminatăcutei candele, ce doar ascultă suspine şi gânduri trimise în fum de tămâie.

Doamne, izbăveşte-mă de această suferinţă sau mai bine vino şi tu în aceastăsuferinţă ca să o împărţim cinstit la doi! Dă-mi şansa să trăiesc bucuria

adevărată. În frica adevărată nu mai este drum înapoi, ci ajung până la porţilemorţii. Sunt la capătul inimii şi privesc viaţa ca şi cum nu aş fi plecat niciodată.Straşnică imagine. Nu mai înmulţesc vorbele. Arunc toate cuvintele. Şi pe celece nu s-au spus încă…

Eu ştiu şi simt că eşti aici, acum! Doamne, când săruţi cerul, el plânge pentrumine. Când săruţi marea, ea îmi cântă balade. Când săruţi vântul, timpul seopreşte şi plângem amândoi!…



Iubirea rămâne în veci – gânduri pentru Anul nou

Există ceva asupra căruia timpul nu are putere. Inima omului. Toate celelalte seistovesc, se uzează: puterea ne trădează, capacităţile spirituale se diminuează,memoria slăbeşte. Inima rămâne tânără, ea nu-şi poate pierde capacitatea de aiubi.

Iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va. (I Corinteni 13, 8)

Apropierea Anului nou ne poartă de obicei gândul către scurtimea a tot ce este pământesc. Cred totuşi că acest moment al anului ar trebui să ne aducă amintede ceea ce „niciodată nu se trece”. Când anii se scurg unul după altul îneternitate, nu-mi pare rău de ceea ce ia cu sine anul care se încheie, mă mir maidegrabă de ceea ce lasă în urmă. O asemenea senzaţie va fi avut şi ApostolulPavel. El considera ceva firesc ca profeţiile să piară, limbile să înceteze, ştiinţasă piară şi ea, dar este bucuros să constate că „iubirea niciodată nu se trece”,afirmaţia sa căpătând un accent triumfător.

Şi noi, încheind acest an, să încercăm să ne amintim dacă şi în ce fel am devenitmai bogaţi sufleteşte pe durata lui, nu pentru un răstimp, ci pentru totdeauna.

Există ceva asupra căruia timpul nu are putere. Inima omului. Toate celelalte seistovesc, se uzează: puterea ne trădează, capacităţile spirituale se diminuează,memoria slăbeşte. Inima rămâne tânără, ea nu-şi poate pierde capacitatea de aiubi, este capabilă să rămână larg deschisă pentru tot ce este înălţător şi frumos,vibrează la fiecare necaz, la fiecare durere. Inima omului este ca un arbore, carenu se îndoaie în furtună sau pe vreme rea, ci rămâne verde, sloboade frunze şi

flori chiar şi în gerul iernii.



Veşnica iubire a lui Dumnezeu, care a făcut să apară pe cer curcubeul după potop, nu s-a schimbat, a fost şi a rămas aceeaşi. Ochiul Dumnezeului iubirii nus-a împăienjenit, puterea Lui nu a slăbit; cerul şi pământul vor dispărea, dar iubirea va rămâne în veci.

(F iecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zileleanului, E ditura Sophia, p. 418)



Patriarhul României Daniel - Cuvânt de la Liturghia de Anul nou

În toate lăcaşurile de cult din Patriarhia Română s-a sărbătorit astăzi, 1 ianuarie,Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului, Sfântul Vasile cel mare,arhiepiscopul Cezareei Capadociei şi Anul Nou civil. La Catedrala Patriarhalădin Bucureşti slujba Sfintei Litur ghii a Sfântului Vasile cel Mare, în ziua sa de

pomenire, a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat deun sobor de preoţi şi diaconi.

La finalul citirii pericopei evanghelice Preafericirea Sa a ţinut şi un cuvânt deînvăţătură credincioşilor prezenţi prin care a evidenţiat importanţa celor treisărbători.

Pentru început Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despresărbătoarea Tăierii împrejur după Trup a Domnului Hristos.

„Biserica noastră Ortodoxă sărbătoreşte trei sărbători: Tăierea împrejur aDomnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pomenirea Sfântului Vasile celMare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei şi Anul Nou civil.

Tăierea împrejur a Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos la opt zile dupănaştere are o semnificaţie deosebită şi anume, Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu făcut Om din iubire pentru oameni se supune Legii vechi pentru casă arate ascultare şi smerenie. În acelaşi timp El se supune Legii Vechi pentru casă poată să aducă Legea cea Nouă a Noului Testament sau a Noului Legământdupă ce a arătat că a asumat, a interiorizat Legea cea veche fiindcă şi în Legea



Veche era o lucrare a lui Dumnezeu de pregătire a omenirii pentru a primi peHristos.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel numeşte Vechiul Testament ca fiind călăuză

către Hristos. Mântuitorul Hristos prunc fiind la opt zile este dus la Templu şieste tăiat împrejur. Această tăiere împrejur era săvârşită de către preoţii LegiiVechi pentru amintirea izbăvirii poporului evreu din robia Egiptului. Era şi unsemn al credinţei celei adevărate în Dumnezeu. Deodată cu tăierea împrejur

pruncul primea şi un nume ori Mântuitorul primeşte un nume deja prestabilitfixat mai înainte. Alegerea numelui de Iisus nu a fost o întâmplare şi nici osimplă voinţă a Maicii Domnului sau a Dreptului Iosif. Ei au fost înştiinţaţi căPruncul Care Se va naşte va avea numele de Iisus. Acest nume a fost spusMaicii Domnului de către îngeri înainte de a se fi zămislit Pruncul în pânteceleei.

Numele de Iisus vine de la Ieşua şi înseamnă ‘Dumnezeu mântuieşte’. Noi punem nume copiilor care arată legătura lor cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi. Deaici trebuie să învăţăm că numele pe care îl purtăm trebuie să fie un nume sfântşi trebuie să punem nume de sfinţi copiilor. Mai învăţăm din Evanghelia deastăzi că Pruncul Iisus a crescut nu numai fizic, ci mai mult a crescutduhovniceşte. ‘Copilul creştea şi se întărea cu Duhul’, spune Evanghelia, iar lasfârşit aflăm din Evanghelia de astăzi că acest Prunc ‘sporea cu înţelepciunea,cu vârsta şi cu harul’ înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Înţelepciunea şi

vârsta, care sunt daruri ale lui Dumnezeu, sunt susţinute de Harul lui Dumnezeu.

Creşterea aceasta duhovnicească depăşeşte creşterea fizică astfel încât la 12 anicând merge cu Fecioara Maria şi Dreptul Iosif la Ierusalim la întoarcere nu S-aîntors cu ceilalţi copii, ci a rămas în Templu. Şi L-au căutat trei zile în Ierusalimşi L-au găsit în Templu stând de vorbă cu cei mai învăţaţi oameni ai Israeluluidin vremea aceea.

Evanghelia spune că Iisus îi asculta şi adresa întrebări şi toţi se mirau de

priceperea şi de răspunsurile lui. La 12 ani cunoştea toată Scriptura deoarece Elera Dumnezeu-Cuvântul Care S-a făcut om. Acest Dumnezeu-Cuvântul ainspirat cuvintele Scripturii. Ceea ce în Scriptură se vorbeşte despre Mesia a fostinspirat de Dumnezeu-Cuvântul prin lucrarea Duhului Sfânt. El tâlcuieştecuvintele Scripturii ca fiind Dumnezeu-Cuvântul Care a produs Scriptura.Scr iptura a fost scrisă de oameni sfinţi, dar inspirată de Dumnezeu, oriDumnezeu-Cuvântul i-a inspirat şi i-a făcut să scrie sau să prevestească chiar şiamănunte din viaţa lui Mesia Care va veni.

Când Maica Domnului L-a găsit pe Iisus în templu s-a mirat şi a zis: ‘De ce ne-ai făcut nouă aceasta? Eu şi tatăl Tău, adică Dreptul Iosif, Te căutăm de atâta



vreme’. Şi a venit răspunsul neaşteptat: ‘Nu se cuvenea oare să fiu întru cele aleTatălui Meu?’ Dar ei n-au înţeles ce a vrut să spună copilul. Şi Maica Domnuluimedita la aceste cuvinte, spune Sfântul Evanghelist Luca. Aceste cuvinte serefereau la Tatăl Cel din Ceruri. La vârsta de 12 ani avea cunoştinţă că nu Iosif

este Tatăl Său, ci Dumnezeu-Tatăl din Ceruri, iar Templul era Casa luiDumnezeu-Tatăl Care reprezenta umanitatea lui Dumnezeu-Fiul, Templul prefigurat de Hristos. Şi se afla în Templu Cel la Care se referea Templul şi sereferea la umanitatea Lui. De aceea va spune ‘Dărâmaţi acest Templu şi în treizile Îl voi zidi, adică Îl voi învia’.

Legătura dintre Hristos şi Templu este legătura dintre chip şi arhetip, dintresimbol şi realitate. Templul era un simbol, un semn al Tainei lui Hristos în caretrupeşte locuieşte plinătatea dumnezeirii. Vedem cât de mult a crescut cu duhul,adică duhovniceşte Hristos Domnul. La vârsta de 12 ani un copil nu poate şti înmod firesc atâtea taine despre Dumnezeu. Şi părinţii se miră de aceastăînţelepciune a Lui şi marii învăţători de Lege. De aici învăţăm că vârsta fizică

poate să fie adesea însoţită de o maturitate mai avansată şi un om poate creşte întimp puţin foarte mult duhovniceşte. De aceea, sunt adesea oameni foarteînţelepţi, deşi nu au o vârstă prea înaintată. Avem în viaţa Bisericii o mulţime deduhovnici care la vârsta de 30-40 de ani au ajuns foarte învăţaţi şi foarteînţelepţi încât se mirau şi bătrânii de 80 de ani câtă înţelepciune poate fi, de

pildă, în Sfântul Ioan Scărarul pe care îl numeau bătrânul cel tânăr sau tânărulcel înţelept, cel care a scris Scara virtuţilor, ca un manual pentru viaţa

monahală”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a elogiat personalitateaSfântului Vasile cel Mare.

„Un alt om care a arătat că într -un timp scurt de păstorire a lucrat foarte mult cumultă înţelepciune şi cu râvnă a fost tocmai Sfântul pe care îl prăznuim astăzi,Sfântul Vasile cel Mare care a fost doar şapte ani arhiepiscop al CezareeiCapadociei într-o vreme în care erau foarte multe erezii, foarte multă

indisciplină a clerului, foarte multă tulburare a poporului şi foarte mare tensiuneîntre bogaţi şi săraci în vreme de secetă, în vreme de necazuri. Biserica şi -amenţinut unitatea dreptei credinţe.

Lui i se datorează cel mai mult contribuţia lămuririi dogmei Preasfintei Treimi.El a făcut distincţia dintre fiinţă şi persoană în Sfânta Treime şi a arătat căunitatea Sfintei Treimi este dată nu numai de Fiinţa dumnezeiască unică, ci şi defaptul că Tatăl este izvorul dumnezeirii şi unitatea aceasta este şi comuniune aPersoanelor Sfintei Treimi. Teologia lui profundă se vede în cartea

Hexaimeronul care înseamnă explicarea celor şase zile sau etape ale creaţiei.Deja în secolul al IV-lea se spune că aceste zile ale creaţiei sunt etape în timp.



Şi mai vedem în cartea respectivă cum el citeşte înţelepciunea lui Dumnezeu încreaturile lui Dumnezeu, în modul cum universul este organizat şi de la artă seridică duhovniceşte la artist, de la creaţie se ridică la Creator.

Sfântul Vasile cel Mare, de asemenea, a apărat nu numai dumnezeirea Fiului, alui Iisus Hristos, ci şi dumnezeirea Duhului Sfânt împotriva ereziei care negadumnezeirea Duhului Sfânt. Şi această carte se numeşte ‘Despre Duhul Sfânt’.

De la el avem rugăciunile importante ale Liturghiei pe care o săvârşim astăzi şicare îi poartă numele şi care se săvârşeşte de 10 ori pe an şi o mulţime deepistole publicate acum mai nou în trei volume. Studiile lui l-au făcut săînţeleagă mai bine credinţa creştină şi să o prezinte lumii păgâne într -o formăfoarte erudită şi elevată.

Sfântul acesta este şi un om practic. El a înfiinţat primele orfelinate, case de bătrâni, pentru bolnavi, călători, săraci, toate unite într -un orăşel lângă oraşulCezareea Capadociei şi acesta s-a numit Vasiliada. Avea Biserica în mijloc şitoate celelalte instituţii filantropice se luminau din Sfânta Liturghie care estenumită Filantropia, Dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni şi se revărsau sprelume, spre oameni ca iubire a lui Dumnezeu manifestată prin mâinilecredincioşilor harnici şi darnici şi milostivi ca şi Dumnezeu Cel milostiv.

Sfântul Vasile cel Mare reprezintă păstorul model care în timp scurt a lucrat

mult, care era înţelept deşi era destul de tânăr. El s-a născut în anul 330 şi amurit în anul 379 şi a păstorit ultimii nouă ani din viaţa pământească.

Iată, nu contează atât de mult numărul anilor, cât numărul faptelor bune atuncicând trecem prin viaţă. Nu contează numărul anilor şi nici funcţia, ci conteazălumina pe care o răspândim în jurul nostru cât trăim pe pământ. Nicolae Iorgaspunea ‘Toti oamenii mor şi se prefac în ţărână, dar nu toţi au lăsat aceeaşilumină în timpul vieţii lor pe pământ’. Unii au luminat, alţii au fumegat.Depinde de trăirea duhovnicească a fiecăruia în relaţie cu Dumnezeu şi cu

semenii, cât de mult au iubit pe Dumnezeu în rugăciune şi cu semenii în fapte bune atâta lumină au lăsat în jurul lor şi au adunat în interiorul sufletului lorlumina pe care o vor lua atunci când se întâlnesc cu Lumina lumii.

Vedem că Sfântul Vasile cel Mare este pentru noi rugător împreună cu noi maiales atunci când săvârşim Sfânta Liturghie care îi poartă numele. Este rugător

pentru noi şi mare învăţător şi dascăl al lumii şi ierarh. Sfântul acesta este foartedrag nouă românilor şi de aceea avem peste 300 000 de români care îi poartă numele şi pentru că el a avut o legătură specială cu teritoriul ţării noastre, cu

Dobrogea şi cu Ţara Românească, pentru că a trimis aici misionari şi avea rude pe teritoriul Daciei care se creştina încetul cu încet. Când am serbat în 2009



Anul Sfinţilor Capadocieni am făcut pomenirea acestor legături ale SfântuluiVasile cel Mare cu mulţi dintre creştinii care au trăit pe teritoriul ţării noastre însecolul al IV-lea. Aşa se ştie că el a fost rudă cu Sfântul Sava de la Buzău şi acerut ca moaştele lui să fie duse în Capadocia”.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit şidespre Anul nou civil care este sărbătorit în fiecare an la 1 ianuarie.

„A treia sărbătoare pe care o prăznuim astăzi este Anul nou civil. Noi avem şi Anul nou bisericesc la 1 septembrie, dar Anul nou civil este fixat pentrusocietate ca un moment de trecere de la un an la altul la 1 ianuarie. Numele luniiianuarie vine de la zeul Romanianus care avea două fete sau două frunţi. Ofrunte orientată spre trecut şi una spre viitor. Noi ne gândim la începutul anuluinou civil ce am făcut în anul care a trecut, şi bine şi rău, şi ce dorim să facem ca

bine pentru anul ce urmează. Este anul bilanţurilor, dar pentru noi creştinii nuatât contează bilanţul câştigurilor sau pierderilor financiare, ci bilanţul vieţiiduhovniceşti. Dacă în anul 2010 am fost mai buni decât în 2009 sau nu şi dacăîn anul în care am intrat dorim să progresăm, să fim mai buni, să ajutăm maimult, să ne întărim mai mult în credinţă, în rugăciune şi fapte bune.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca timpul pe care îl folosim să fie timpul mântuiriinoastre, timpul creşterii noastre duhovniceşti în înţelepciune şi în har, înlegătura noastră cu Dumnezeu şi în legătura noastră de binefacere, de ajutorare a

semenilor. Tuturor vă dorim ani mulţi şi binecuvântaţi cu rodire de fapte bune şicu întărire de la Dumnezeu ca să putem trece prin toate necazurile şi ispitele,

pentru că numai când suntem uniţi cu Dumnezeu putem fi puternici. Dacăîncercăm singuri să trecem prin toate încercările nu reuşim”.



Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române -Multumirea sau recunoştinta - cea mai înaltă demnitate a omului

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,rostit la slujba săvârşită în noaptea trecerii dintre ani (2013-2014), la Catedrala

patriarhală: Cu ajutorul lui Dumnezeu la trecerea în anul nou, 2014, am

mulţumit Lui pentru binefacerile primite de la El în anul 2013 şi ne-am r ugat săne învrednicească să sporim în dreapta credinţă, în dragostea către El şi ceacătre aproapele şi întru toate faptele bune (Rugăciunea de mulţumire din cadrulSlujbei trecerii dintre ani). Slujba pe care am săvârşit-o acum, la trecerea dintreani, r eprezintă o atitudine sau o stare spirituală faţă de timpul anului care s -aîncheiat şi de timpul anului care începe. Această slujbă este o punte arecunoştinţei şi a speranţei între ani.

De aceea, lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi şi

întâmpinarea anului nou este rugăciunea de mulţumire săvârşită în Biserica luiHristos, Împăratul Veacurilor. Î n acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunecă „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, dupănenumăratele şi nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscător, care săştie să- I mulţumească pentru binefacerile primite” (Sfântul Ioan Gură de

Aur, Scrieri, partea I , Omilii la Facere (I ), Omilia XXXI I , I I I , în PSB 21,trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului

Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 413).

Hristos Însuşi mulţumeşte Tatălui prin rugăciune (cf. Ioan 11, 41).



Sfântul Apostol Pavel ne arată că mulţumirea este primul şi cel mai importantrăspuns al creştinului faţă de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui:

„Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus” – le spune el creştinilor din Corint (1

Corinteni 1, 4). Deci, răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc estemulţumirea sau euharistia, cum este numită în limba Sfintei Scripturi.

Din păcate, omul contemporan, superficial şi secularizat duhovniceşte, cereajutorul lui Dumnezeu doar atunci când trece prin necazuri sau suferinţe, darîndată ce a scăpat de suferinţă, de sărăcie, de necaz, uită de Dumnezeu. ÎnsăMântuitorul Iisus Hristos nu fericeşte pe cei care sunt nerecunoscători saunemulţumitori, ci pe cei care sunt recunoscători şi mulţumesc lui Dumnezeu

pentru binefacerile primite de la El, după cum se vede în Evanghelia vindecăriicelor zece leproşi (cf. Luca 17, 17-18).

Când omul nu mulţumeşte pentru binefacerile primite, el decade spiritual şi sedezumanizează. Omul este cu adevărat om, adică fiinţă raţională şi relaţională,când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile

pe care le primeşte. Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent luiDumnezeu pentru c ă trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică

foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar oamenilor care-l ajută lemulţumeşte deoarece simte că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune şia creşterii lui spirituale în demnitate şi bunătate.

Nerecunoştinţa dezumanizează pe om şi îl înstrăinează de semeni, însărecunoştinţa ridică pe om în demnitate şi îl îmbogăţeşte spiritual.

De aceea, în fiecare duminică şi sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar înfiecare zi din săptămână, Biserica aduce mulţumire sau recunoştinţă luiDumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adică a Sfintei Mulţumiri sau aSfintei Recunoştinţe.

Adresată lui Dumnezeu Tatăl, Izvorul tuturor darurilor, mulţumirea Bisericiieste oferită prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mijlocitorul între Dumnezeuşi oameni, „căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul -

Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică ”(I oan 3, 16). Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Orice aţi

face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Col oseni 3, 17).



Prin mulţumirea noastră adusă lui Dumnezeu creştem şi ne îmbogăţimduhovniceşte în relaţia noastră cu El Dăruitorul vieţii veşnice (cf. 2 Corinteni 9,11).

Aşadar, nu Dumnezeu are nevoie de mulţumirea noastră, ci noi avem nevoieca să mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, prin cuvânt şi fapte debinefacere, pentru a ne îmbogăţi duhovniceşte şi a creşte în comuniune deiubire smerită şi sfântă. Iar dacă nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor,întrerupem sau slăbim comunicarea şi comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cusemenii, sărăcim duhovniceşte, ne închidem în autosuficienţa egoistă şi

posesivă, pierzând bucuria sufletului bun, recunoscător şi darnic.

Iată de ce Sfânta Liturghie euharistică, această lucrare sfântă de recunoştinţă saude mulţumire a Bisericii, este cea mai necesară lucrare şi cea mai demnăatitudine a ei în faţa lui Dumnezeu, ca răspuns al ei la toate binefacerile primitede la El, cunoscute şi necunoscute, arătate şi nearătate deplin. Î n acest sens,

Sfântul I oan Gură de Aur spune: „Înfricoşătoarele Taine, pline de nespusământuire, săvârşite la fiecare slujbă, se numesc euharistie, adică mulţumire,

pentru că sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu faţă denoi, pentru că ne arată capul purtării de grijă a lui Dumnezeu şi pentru că

prin toate ne pregătesc să- I mulţumim lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a I I I -a, Omilii la Matei, ”, Omilia XXV, III, în PSB 23,trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Instit utului

Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 324).

Pentru a sublinia rolul esenţial al recunoştinţei în viaţa Bisericii ca răspuns ladarurile lui Dumnezeu arătate în Iisus Hristos şi în sfinţii Lui, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic (alSfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi An comemorativ al SfinţilorMartiri Brâncoveni în Patriarhia Română.

Astfel, fiecare în parte şi toţi împreună, suntem chemaţi să trăim anul 2014 în

primul rând ca un an al mulţumirii sau al recunoştinţei aduse lui Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru sănătate şi pentru tot ajutorul primit de la El.Totodată, trebuie să mulţumim şi celor prin care Dumnezeu lucrează în viaţanoastră, şi anume părinţilor după trup care ne-au născut şi crescut, educatorilor,învăţătorilor, profesorilor, preoţilor şi duhovnicilor care ne-au format intelectualşi duhovniceşte, precum şi tuturor celor care ne-au ajutat sau ne ajută ca timpulvieţii noastre să devină timp al binecuvântării şi al mântuirii, în iubireaPreasfintei Treimi.

Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care aţivenit la biserică pentru a ne ruga împreună la trecerea dintre ani bucuria



mulţumirii sau a recunoştinţei, pe care să o cultivaţi permanent în familiile şiactivităţile dumneavoastră întru mulţi şi fericiţi ani!



Povestioare pentru suflet

Sfântul Ierarh Vasile - Mai bine răstorn eu ispita, decât să mă răstoarne eape mine!

Odinioară, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, fiind la un praznic, i s-a pus înainte pe masă un pahar mare cu vin, pentru a bea cu mesenii. După ce au mâncat puţin, Sfântul, observând ispita, ia paharul de pe masă şi-l răstoarnă cu gura în jos.

Vinul se varsă pe masă. Mesenii, privindu-l uimiţi, nedumeriţi, îi zic: - Ce-ai făcut ÎPS Stăpâne? Ai răsturnat paharul cu vin!

Pe când toţi mesenii îl priveau curioşi, aşteptând fiecare să vadă ce va zice,Sfântul Ierarh Vasile le răspunde:



- Da, am răsturnat paharul cu vin!… Decât să mă răstoarne el pe mine, l-amrăsturnat eu mai întâi pe el.

E mult mai bine să răsturnăm noi ispitele, decât să ne răstoarne ele pe noi…

«Pe calea binelui mai degrabă oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te.»(Sfântul Vasile cel mare)



Povestioară pentru suflet - Monologul lui Dumnezeu

"M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă. Aşteptam să-mi spui două-treicuvinte, mulţumindu-Mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, cerându-Mi părerea

pentru cele ce urma să le faci astăzi… Am observat că erai mult prea preocupatca să-ţi cauţi haine potrivite pentru a merge la serviciu. Speram să găseşti câtevaclipe ca să-Mi spui: Bună dimineaţa! Dar erai mult prea ocupat.

Pentru a vedea că-ţi sunt alături, am surprins pentru tine cerul cu culori şi cântde păsărele. Păcat că nu ai observat nici atunci prezenţa Mea.

Te-am privit plecând grăbit spre serviciu şi iar am aşte ptat. Presupun că fiindatât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui două vorbe.

Când te întorceai de la muncă, ţi-am văzut oboseala şi ţi-am trimis o ploaiemăruntă care să-ţi alunge stresul acumulat. Am crezut că făcându-ţi această

plăcere îţi vei aduce aminte de Mine. În schimb, supărat, M-ai înjurat.

Doream atât de mult să-Mi vorbeşti! Oricum ziua era, încă, lungă!

Ai pornit televizorul şi în timp ce urmăreai programul preferat, Eu am aşteptat.

Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine.

Văzându-te atât de obosit, am înţeles tăcerea ta şi am stins splendoarea ceruluica să te poţi odihni, dar nu te-am lăsat în beznă. Am lăsat veghetori pentru tine omulţime de stele. Era aşa de frumos, păcat că n-ai observat... Dar nu contează!

Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine.



Am mai multă răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu vreodată... Vreau să ţi-o arăt, pentru că şi tu, la rândul tău, să o arăţi celor din jurul tău. Te iubesc atât de multîncât te voi mai aştepta.

Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou.. Nu-Mi rămâne decât să te iubesc şisă sper că măcar azi, îmi vei acorda puţin timp din timpul dăruit ţie.

Îţi doresc o zi bună şi minunată ca sufletul tău luminos să se bucure în împărăţiaMea cea cerească unde te voi aştepta pregătit sufleteşte.

Al tău Tată, Dumnezeu."

Pe lângă aceste două prăznuiri creştineşti – Tăierea împrejur a Domnului şiSfântul Vasile cel mare, ziua de azi este pentru fiecare dintre noi o zi în caresuntem chemaţi să medităm la rostul vieţii noastre, la însemnătatea şi rezultatulfaptelor noastre.

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile cu care ne-a miluit şi ne-aajutat să muncim cu pace, fiecare la locul unde Dumnezeu ne-a chemat.

Să ne întrebăm ce am făcut şi ce avem de făcut pentru ca în anii care urmează săse înmulţească binele, adevărul, lumina şi pacea în suflete.

Să ne unim puterile şi să devenim „frământătură nouă”, să devenim cu adevăratfiii lui Dumnezeu. În zadar ne spunem unii altora „An nou fericit!”, dacă în anulcel nou nu aducem hotărârea de a ne înnoi, de a înainta spre tot mai bine, spremai multă lumină, dragoste, pace şi bună înţelegere între noi.

Fie ca în acest an nou Dumnezeu să vă călăuzească paşii spre tot lucrul bun cu bucurie şi daruri duhovniceşti!



Mulţi şi bucuroşi ani! Amin.

tăierea împrejur cea după trup a domnului nostru iisus hristos, sfântul vasile cel mare şi...

Documents