TRIBUNA 59

REVISTÃ DE CULTURÃ • serie nouã • anul IV • 16-28 FEBRUARIE 2005 • 15.000 lei

Pantone 266 U

1

Black

Black Pantone 266 U

ECHINOX ºI ECHINOXIºTICORIN BRAGA

AUREL CODOBAN

SANDA CORDOºªTEFAN MANASIA

OVIDIU PECICAN

PETRU POANTÃ

HOREA POENAR

Un filosof român pentru Premiul Herder: ANDREI MARGA

Ilustraþia numãrului:

Ovidiu Avram

2 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforCãlin FelezeuMonica GheþIon Mureºan

Mircea MuthuPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Pavel PuºcasIoan Sbârciu

Radu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Liviu Pop

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Mai "catolici" decât Papa

bour

opinii

2

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Cãlin Stegerean

C el mai amplu fenomen artistic din toatetimpurile, Renaºterea italianã, ale cãreiroade au hrãnit întreaga lume civilizatã, a

fost posibil numai datoritã poziþiei BisericiiRomano-Catolice care, întîi, a permis depãºireaconceptualã a canoanelor medievale ºi, apoi, s-aasigurat finanþarea grandioaselor proiecte artisticeconiderate de generaþiile care s-au succedat pînãazi, capodoperele nedepãºite ale umanitãþii.Geniul unor Leonardo da Vinci, Michelangelo,Rafael, Tizian ºi a atîtor alþi mari artiºti s-ar firisipit dacã Biserica Romano-Catolicã nu ar fi înþe-les importanþa eliberãrii spiritului, ca etapãesenþialã în captarea mesajului cristic ºi impor-tanþa configurãrii în plan vizual a acestuia. Maimult, Biserica Romano-Catolicã a înþeles cãgrandoarea acestei configurãri se va rãsfrînge ºiasupra sa, intuind sau aplicînd avant-la-lettre unuldin principiile de bazã ale advertising-ului. În par-ticular, în afara proiectelor publice, capii bisericiiau devenit generoºi mecena pentru generaþii deartiºti. În prezent, o secþiune a MuzeuluiVaticanului, mereu "agiornatã", este dedicatã arteicontemporane iar comenzile pentru proiectelepublice continuã în întreaga lume catolicã.

În raport cu aceastã tradiþie, izvorîtã din celemai profunde sensuri ale învãþãturii creºtine, po-ziþia Parohiei Romano-Catolice de Cluj, pe carepresa localã ne-o prezintã în ipostaza de recla-mant într-un proces prin care solicitã evacuareadin spaþiu a Galeriei de Artã a Filialei Cluj a UAP,ne mîhneºte ºi ne consterneazã. Aflãm, tot dinpresa scrisã, cã chiria solicitatã ar depãºi cu zecide milioane veniturile lunare ale UAP Cluj.

Pentru cei ce nu ºtiu, UAP (Uniunea ArtiºtilorPlastici) este o organizaþie profesionalã non-profita pictorilor, sculptorilor, graficienilor, ceramiºtilorºi a practicanþilor altor genuri ale artelor plasticedin România, avînd statutul de organizaþie deutilitate publicã acordat de guvern. Aceastãrecunoaºtere dã mãsura importanþei pe care UAPa avut-o ºi o are în cultura din România.

Intratã în conºtiinþa generaþiilor de artiºti ºi apublicului clujean dar ºi din þarã sau strãinãtate,ca spaþiu asociat cu mari evenimente artistice, gale-ria UAP funcþioneazã la adresa din strada IuliuManiu, fostã 6 Martie, din anul 1963. În ºirulanilor, pe simezele galeriei din inima oraºului nos-tru au expus alãturi, artiºti români ºi maghiari, decredinþã ortodoxã, catolicã sau protestantã, demon-strînd cã arta poate armoniza deosebirile de limbãºi credinþã.

Operele unor artiºti ca Abodi Nagy Bela, PetreAbrudan, Andrásy Zoltan, Gheorghe Apostu,Balázs Peter, Mihai Barbu, Aurel Ciupe, CséhGustav, Teodor Harºia, Feszt Ladislau, VirgilFulicea, Fülöp Antal, Romulus Ladea, Anton Lazãr,Egon Lövith, Ana Lupaº, Miklossy Gabor,Alexandru Mohi, Paul Sima, Mircea Spãtaru,Mircea Vremir au fost expuse publicului aici pen-tru întîia oarã ºi destinul lor de artiºti a datoratmult acestei galerii. Impregnaþi trebuie sã fie pereþiiacestei galerii de glasurile lui Nichita Stãnescu,Marin Sorescu, Dan Hãulicã sau Beke Laszlo, care,în aceastã galerie, au întors pagini vii dintr-o istoriea artei pe care noi am trãit-o ºi care va da seamãpentru viitorime. Aceastã galerie este ºi interfaþapublicã cu cultura altor þãri ai cãror artiºti am avutprivilegiul sã-i vedem expunînd aici.

Deºi pînã în 1989 statul a susþinut creaþiaplasticã prin achiziþii periodice, în ultimii 15 anioperele de artã plasticã sînt produse exclusiv prinresursele personale ale artiºtilor. Ce înseamnãaceste costuri pentru un artist? De exemplupreþul unei pînze medii pleacã de la o jumãtatede milion de lei iar un metru liniar de ramã areacelaºi preþ. Cu toate acestea, Galeria UAP a ofe-rit continuu evenimente expoziþionale în folosulspiritual al întregii comunitãþi, accesul în galerie,dupã cum se ºtie, fiind gratuit. Posibilitãþile, pre-care, ca lucrãrile artiºtilor sã se vîndã s-au redusdrastic începînd din anul 1999, cînd UAP i-au fostluate alte douã galerii de artã, cea din stradaNapoca ºi cea din strada Doja. În aceste condiþiieste evident cã UAP nu poate sã plãteascã imensasumã pretinsã de Parohia Romano-Catolicã pentruchiria galeriei din strada Maniu iar prin evacuareacare este pe rol va dispare atît unica sursã de ve-nituri rãmasã cît ºi unul din izvoarele de culturãale Clujului ºi, prin importanþa sa, ale României.Soluþia ar fi o chirie simbolicã, aºa cum se prac-ticã atunci cînd e vorba de instituþii culturale deprestigiu în Occidentul pe care-l luãm mereu demodel. În schimb, Parohia Romano-Catolicã deCluj se va putea prezenta ca garant ºi protector alartelor ºi culturii, în tradiþia ilustrã a Bisericiiromane.

Una din cuceririle importante de dupã 1989 afost dreptul la proprietate ºi garantarea sa princonstituþie. Sîntem liberi cã dispunem de propri -etãþile noastre. Dar proprietatea nu poate deveniargumentul opac cînd în joc este identitateanaþionalã afirmatã prin culturã, cînd una dinverigile cele mai importante ale armonizãriicomunitãþii noastre (mereu ameninþatã cuînvrãjbirea în ultimii ani) realizatã de artiºtiiromâni ºi maghiari prin glasul unic al artei, stã sãse rupã.

Parohia Romano-Catolicã trebuie sã vadã din-colo de "arginþi", sã lase Galeria UAP în loculsacralizat de arta atîtor generaþii iar Domnul nos-tru Iisus Cristos, care le vede ºi le ºtie pe toate,va rîndui ca trebuinþelor Bisericii Sale sã le vinãrezolvarea prin marea grijã a Sa (Matei 6, 25, 26).

n

Ovidiu Avram Masca de aur

S -ar putea spune cã dicþionarul Echinox e unsubiect fierbinte: se vorbeºte chiar de o rup-turã între "tineri" ºi "bãtrânii" echinoxiºti care

nu ar percepe cum se cuvine reinterpretarea lacare au fost supuºi. Cred cã a folosi termenul derupturã este o exagerare, deoarece dacã aceastaexistã cu adevãrat ea e exprimatã în mod tacit ºinici pe departe în paginile acestui dicþionar. Înciuda câtorva texte-ºoc, care sunt unerori ºocanteprin vocea neavizatã a autorului, nãzuinþa progra-maticã pe care Horea Poenar o anunþã în prefaþadicþionarului nu pare sã fi reuºit întocmai. Dincâte am citit pânã acum, singurul care spulberã"obsesia ierarhiilor fixe" ºi sã se ocupe de "recon-siderarea permanentã a canonului" pare sã fieHorea Poenar însuºi. În afara analizelor saleprivind ºcolile echinoxului, ceea ce s-ar dori a fiun suflu nou în receptarea fenomenului ºi grupãriiEchinox e "sublim, dar lipseºte cu desãvârºire". Dinaceastã perspectivã, minunata sintagmã de"dicþionar asumat" pe care Horea Poenar ofoloseºte la începutul textului sãu pare un vis fru-mos, asta numai dacã nu cumva o foloseºte la sin-gular. Autorii dicþionarului, majoritatea studenþi,par sã aibã dificultãþi cu spulberarea canonului. Eciudat cum aceastã "rebeliune" e asezonatã"politic": cu adevãrat "reinterpretaþi" sunt doar ceicare nu sunt filologi de meserie (cu mici excepþii).Cei ce ocupã poziþii importante în cadrulFacultãþii de Litere sau în conducerea universitãþiisunt trataþi uneori de-a dreptul encomiastic, arti-colele fiind astfel într-un dezacord (imposibil detrecut cu vederea) cu însãºi prefaþa Dicþionarului.Aproape toate numele pe care Horea Poenar lepune în discuþie sunt, în mod ciudat, "recano-nizate" de autorii dicþionarului (sau invers: numepe care Horea Poenar le aduce la rampã sunt"deconstruite"). Spun "în mod ciudat" nu pentru a-icontesta sau revalorifica pe cei comentaþi, ci pen-tru a atrage atenþia asupra faptului cã mult doritul"dialog între generaþii", pur ºi simplu, nu are loc,în primul rând pentru cã tinerii nu îl propun.Nevoia unei "deconstrucþii necesare" care sã înlã-ture impresia cã "atunci când vine vorba deEchinox, totul se reduce la vestita triadã Pop-Papahagi-Vartic" nu pare sã fie resimþitã decât de -din nou - Horea Poenar. Marian Papahagi, spreexemplu, departe de a fi realmente pus în discuþieca element cheie în istoria Echinoxului este expedi-at într-un articol de douã pagini ce debuteazã cuun fragment lacrimogen pentru ca mai apoi sã sedezumfle într-o seacã trecere în revistã a opereiunui critic pe care aflãm cã îl caracterizeazã"frenetismul fizic ºi mental". Ce sã înþelegem dinasta?

Devine evident cã una dintre dificultãþile pecare cititorul le poate întâmpina este legatã dedescoperirea criteriilor care au stat la baza rea-lizãrii acestui dicþionar. Cred cã existã un realdeficit în ceea ce priveºte legãtura dintre spaþiulacordat unui subiect ºi importanþa lui. E o dovadãîn plus pentru faptul cã, din pãcate, pentru unii a"reinterpreta" sau a "deconstrui" înseamnã a expe-dia. De altfel, cuvinte precum cele de mai sus parsã fi plonjat în ceea ce Heidegger numeºte "vor-bãrie". "Reinterpretarea" pare sã fie sorã cu ceva degenul "political correctness": un strat de aluzii(niciodatã verificate sau demonstrate) care seexprimã printr-un limbaj codat ºi cliºeizat, folositîntr-atât de mult încât nu mai înseamnã nimic."Deconstrucþia" suferã ºi ea uzuri abuzive ºi se uitãmereu cã pentru a deconstrui un text, o gândire,primul pas constã într-o bunã cunoaºtere a con-strucþiei ºi a fisurilor ei. De altfel, deconstrucþia însine nu face decât sã reproducã figura ºarpeluimitic ce-ºi muºcã coada: din moment ce ierarhiilenu mai sunt legitime, deconstrucþiile devin eleînsele inutile, pentru cã o "poveste" e la fel debunã ca oricare alta. Gãsesc improprie folosirea

acestui "concept" pentru descrierea unui dicþionarcare nu renunþã la "valoare" ºi, pânã la urmã, nicila "ierarhie"... aceeaºi "ierarhie".

Exemple de "deconstrucþii" ratate gãsim laIlinca Domºa, studentã în anul doi la Filologiecare pare sã cunoascã în mod aprofundat textefilosofice ºi istorice. Desigur, doar pare. La oprivire mai atentã transpare nu atât o "rea voinþã",cât o proastã înþelegere a unor concepte nefilolo-gice. Unele articole par a fi produsul unei realedisonanþe cognitive în care nici chiar autoarea nupare a fi lãmuritã asupra valorii sau non-valoriicelor pe care îi comenteazã. Istoricul MihaiBãrbulescu pare sã-i fi stârnit "furia" prin referirilela "marxism", care pentru autoare nu constituie unsistem de gândire, ci o etichetã care în Româniaare încã puteri magice când vine vorba de discre-ditarea cuiva. De asemenea autoarea vede unpãcat în faptul cã "istoriile identificate de MihaiBãrbulescu" sunt condiþionate de "descoperirilearheologice" ºi "mãrturiile scrise". Presupunem cãistoricul ar trebui sã devinã un fel de "ficþionar" cesaltã prin evenimente ca poetul printre tropi... cufricã de faptul cã din perspectiva unora ceea ce nupoate fi analizat ca text literar nu existã.

Un alt experiment "postmodern" îl constituiearticolele semnate de Cosmin Perþa ºi AndreiSimuþ, care reuºesc cu o totalã obiectivitate (ºiretezându-ºi orice sentiment filial) sã scrie chiardespre taþii lor. În mod ciudat, doar Cosmin Perþaîºi aduce aminte data ºi locul naºterii lui Lucian-Liviu Perþa. Ion Simuþ (ºi mulþi alþii) scapã totalacestor "contingenþe" care ar servi unei istorii liter-are, fiind perceput direct printr-o afirmaþie a luiEugen Lovinescu.

Am salvat pentru sfârºit cireaºa de pe tort:unicul articol semnat de Cãlin Petrar care reuºeºtesã fie o premierã absolutã prin tonul sãu. Dupã

ºtiinþa mea este singura reglare de conturi (întrestudent ºi profesor) din cultura românã care seface într-un dicþionar.

Este Dicþionarul Echinox un eºec? Greu despus. Dacã îl privesc din perspectiva unei muncicolective înclin sã cred cã da. Dacã îl privesc luândfiecare autor în parte pot descoperi multe numecare se remarcã prin analize pertinente reuºind sãpãstreze un ton critic obiectiv pe tot parcursul arti-colelor: Cosmin Borza, Alex Goldiº, Aura Þeudan,Elena Voj ºi mulþi alþii. Tocmai acest fapt, de a nuputea judeca în termeni de valoare decât privindindividul (ºi asta nu numai când vine vorba deDicþionare, ci ºi de reviste culturale), mã face sãcred cã epoca lucrãrilor comune a apus. În spatelefracturilor în idei mijesc fracturile în interese.Gãsesc deplorabilã o culturã care nu poate pune îndiscuþie (fãrã scandal ºi isterii) decât scriitoriimorþi ºi n-ar putea fi obiectivã decât privind... ce?Scriitorii strãini poate? Se spune cã e nevoie demult timp (zeci de ani) pentru a afla dacã un scri-itor sau altul rezistã vremurilor. Cu siguranþã cã eaºa. Dar înseamnã asta ºi cã un scriitor în viaþã s-ar putea sã nu audã niciodatã o evaluare sincerã?Nu e asta pânã la urmã menirea criticii, chiar ºiatunci când se înºealã? Privit din aceastã perspec-tivã, Dicþionarul Echinox este un semn evident aleºecului unei sinceritãþi care, pur ºi simplu, nu semai poate practica în comun. Admir însã curajullui Horea Poenar de a mai crede într-un astfel deproiect care se pare cã nu mai cadreazã cu vremilenoastre "postmoderne". Mai cred însã ºi cã felul încare susþine “naivitatea” tinerei generaþii “noncon-formiste”, acum, dupã apariþia pe piaþã aDicþionarului, nu poate fi decât o necesarã strate-gie de marketing. desigur, s-ar putea sã mã înºel...

n

3

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

editorial

Echinox ºi echi-noxeOana Pughineanu

Ovidiu Avram Litera faraonului

GHEORGHE VIDICAN

Utopia nisipului; Sãrbãtori vulnerabileOradea, Biblioteca Revistei Familia, 2003

Rigorile cerculuiBotoºani, Ed. Axa, 2004

I ntervalul 2003-2004 s-a dovedit prolific pen-tru poetul Gh. Vidican, care a lansat nu maipuþin de trei volume: Utopia Nisipului,

Sãrbãtori Vulnerabile ºi Rigorile Cercului.Urmãrind o progresie inegalã, cele trei dezvoltãînsã o tematicã nucleicã, ab initio declaratã deautor, iar mai apoi re-luatã, re-nuanþatã, astfelîncît riscul unui desuet imagistic cliºeizat îlpîndeºte pe Gh. Vidican ºi-l chiar înþepeneºte încapcana lui.

Jocul liric ni se revelã în Utopia nisipului caasumat: "ºtiu rãspunsul/la întrebãrile locuite ºidezlocuite de mine", dar certitudinea poeticã e ofalsã premizã, ea convocînd în valuri nesiguranþa,poticneala, dezechilibrul, mîhnirea celui ascunsîndãrãtul creaþiei; sînt enunþate ambele mãºti auc-toriale care se vor aplica definitiv ºi celorlaltedouã volume luate în discuþie - între poetul-"arhi-tect/(care) deseneazã/ferestre, priviri, versuri" ºipoetul-cerºetor care "înþelege lumina ca pe o liber-tate/de a iubi amintirile", Gh. Vidicansupravieþuieºte "experienþei frivole/(...) ca ocrimã/în visul somnambulului", ori sfîrºeºte rosto-golindu-se în sine ("uneori modelez/transparenþaecoului/zîmbetul uneori/îl simt adormit/se dezin-tegreazã/în gesturi punctiforme") rãmînînd "oduminicã fãrã cimitir/cînd mã sugrumã tãcerea".Desigur cã o datã definitã condiþia poetului, înecuaþie se aºeazã docil încã doi termeni intrinsecnecesari: poemul în sine, ghicit în emisarii sãi -cuvîntul ºi silaba ("nerostite cuvintele bat clopotulscuturã þãrmul/înfundã orbitele/în partea zgîrcitãa clepsidrei", "silaba e un cîntec/trecut prin ºoaptaunui orb/un sentiment excentric mã stãpî-neºte/ºoptiri decadente sfîºie poemul") - ºi eternullector ingrat: "altcineva refuzã/ indiferenþaluminii"... ºi pentru a da într-adevãr bine (a se citi"modern"!), elementele unui cotidian deocamdatãrespirabil se insinueazã timid în atmosferapresãratã de obsesii atipice generaþiei optzecicãreia i se vrea absorbit, perso-nalizate totalmente("Tramvaiul/acela incoruptibil ºi galben/priviþiobrãznicia cu care înghite/zgomotuloraºului/femeile oraºului/amantele poetului") -"dimineaþa, oglinda, femeia, dorinþa, umbra,ºarpele, livada cu viºini" intrã în scenã punctatedoar, de aceastã datã, în imagini sintetice("dimineaþa/ca o compilaþie a uitãrii "), darrevanºîndu-se mai apoi, în speþã în RigorileCercului, multiplicîndu-se exponenþial ºi com-plicîndu-se/complexîndu-se reciproc.

Solitudinea autorului ºi senzaþia unui abandonneputincios ºi mîhnitor se încearcã a fi machiateîn Sãrbãtori vulnerabile, însã vor sfîrºi prin a fidemascate într-o rãbufnire în forþã în al treileavolum pomenit. Motivele-nucleu abia fulgerate înUtopia nisipului se nuanþeazã treptat în a douacarte a lui Gh. Vidican propusã analizei: femeiarevine în ipostaze distincte - iubita, de pildã, secere redatã în detaliu, ba chiar încãrcatã de acesta("Ai adormit femeie într-o scorburã/(...)/viaþa ta

are formã de frunze/veselia buzelor tale respirãprin bãrbaþi/trece prin lumina rotitoare asudorii"); mama, dar mai ales bunica se bucurã deun statut privilegiat: "strigãtul mamei îmi alungãdorinþa într-un alt nume/(...)/danseazã oraºul pesînii tãi"; "Bunica dã formã ruinei în ºuieratul vîn-tului"; adolescenta ca incipit al senzualitãþii ºitotodatã ca intermediar în lanþul împlinirii - "sîniiadolescentei îºi ascund freamãtul în algele dinacvariu/gustul cerii mirosul miresei". Poetulpreferã acum o altã strategie tematicã, ºi anumeduetul simbolic femeie-bãrbat ("femeia plinã deîntrebãri/începe dansul arãtînd cu degetul sprealesul ei"); moarte - viaþã/plenitudine ("Sãexagerãm puþin punînd cenuºã/în poala miresei").Autorul îºi dezvãluie apetitul pentru imagini audi -tiv zgomotoase: "Zornãie frumuseþea femeii";"nebunia foºgãie ca un insectar între lumi";"iertarea e aproape un zgomot", imagini ce sedinamizeazã printr-o paradoxalã tehnicã de flu-idizare-dispersare: "fereastra/ce a fugit în peretelecasei/o picãturã de þipãt/curge prin sîngele inven-tat"; "iarba curge ca lacrima", poetul pãrînd a numai fi interesat de conservarea ecuaþiei deja clasi -cizate, el strecurînd naºterea poemului dintr-o per-spectivã ludicã ("Elefantul îºi devorãtrompa/înveselind copiii"), dublatã de o confesarelucidã la fel de concentratã ºi de punctualã("poemul meu se adapã din rîu/dincolo de mineun þipãt al somnului"), ambele nuanþãri pierzîndu-se într-un cotidian resimþit ca superficial,inhibitor, a cãrui definire este încercatã - "Sacii deplastic devorã coºul cu flori"; "Nemulþumirilepaznicului de la grãdina zoologicã/Sunt atîrnateîn fereastra bucãtãriei/Muntele strãluceºte înlãtratul cîinelui/Palma hingherului e un capri-ciu/Ce alungã foamea". Din triada de volume,Sãrbãtori vulnerabile reprezintã un punct cîºtigat,însã - cu toate acestea - reluarea motivelor pînã lacufundarea în desuet, asociatã cu detectareacliºeelor lirice aduc o umbrã peste "un copac(ce)arãmas fãrã umbrã".

Rigorile cercului reitereazã aceleaºi motive-nucleu: ºarpele, oglinda, fereastra, fîntîna, curcu-beul, ºoapta, lãtratul, dar le amplificã, le extinde,ele cãpãtînd valenþa unor simboluri-obsesii. Privitefiecare în parte, drept crochiuri de sine stãtãtoare,se construiesc ca imago-uri acutizat agresiv-audi-tive, cãci aici "poetul arhitect" mizeazã mai multca oricînd pe forþa zgomotoasã a cuvîntului liric:"Cuvinte sticloase alunecã în oglindã/(...)/seceta eîndrãzneala de a fierbe sufletul/(...)/fãrãremuºcãri seceta devorã oglinda"; "o haitã de lupi/urlã din lãuntrul lui Poemul"; "ruina muºcã cur-cubeul". Privite în ansamblu, ele desemneazã uncerc vicios, dat fiind faptul cã fiece simboldetoneazã un altul, îl include, sau tinde a-llãmuri, provocîndu-se reciproc la infinit: "moarteae haitã de lupi/urlã (...)/gãuritã libertatea/dese-neazã cercuri"; "ºoaptele fãgãduite strigãtu-lui/(...)/ºoaptele ocolesc esenþa". Cîºtigul lanivelul discursului poetic este o certã sintetizare,esenþializare în spiritul post-modern, dar ºi unfragmentarism al imaginii poetice, o concentrare avalenþei simbolice în fraze de multe ori eliptice depredicat - "Lãtrat dedublat/etern celãlalt/mentalerevolte/ºovãiri pîrguite/virtuale livezi/murmur defructe". Dacã în volumele anterioare lirismul erade un dinamism fluidizat în rigorile cercului, elcircumscrie un mecanism al permutãrilor nucle-elor poetice, o dispersare a motivelor dusã pînã înmuchia exasperãrii sau a redundanþei ("bocetul dãnoi dimensiuni lacrimii/rugãciunea devineoglindã/rãstignitã de zãpada stelelor"). Versurile

CONSTANTIN CUBLEªAN

Trilogii de buzunarDrobeta Turnu Severin, Editura Decebal, 2004

Î ndesãm în formula poche opuri literarediverse de dimensiuni liliputane. Cartea luiConstantin Cubleºan Trilogii de buzunar,

Drobeta Turnu Severin, Editura Decebal, 2004,conþine piese scurte într-un act ºi de aici opþiuneaautorului pentru titlu. "De buzunar" mai înseam-nã ºi uºor de manevrat. Evident, nu politic, cimanual. "Un teatru de buzunar" poate fi ºi unteatru destinat lecturii (cu sau fãrã public), dacãþinem seama de sugestia datã. În felul acestaajungem la destinaþie: Constantin Cubleºan pro-pune, cititorul cu puþini bani în buzunar citeºte.Sã vedem ce rezultã.

Hazardul, factor ingrat ºi necruþãtor în luptacu timpul, a decis ca piesele de început ale luiConstantin Cubleºan sã fie adunate într-un volumabia la treizeci de ani de la scrierea lor. Aºa seface cã, dupã ce publicul a cunoscut faþa realist-criticã a dramaturgului din piesele jucate pe sceneprestigioase, prezentul volum de piese într-un act(unele premiate la diverse concursuri ºi festiva-luri) pune în evidenþã o laturã mai puþin cunos-cutã a teatrului sãu. E vorba despre dimensiuneaparabolicã, promovatã cu discreþie ºi deferenþãfaþã de modelele acreditate din domeniu.

Cu toatã aparenþa unui discurs preponderentpoematic, prima piesã, intitulatã Te-am iubit... mis-a pãrut, este o "parabolã sentimentalã" teatralgânditã ºi sugestiv structuratã în trei secvenþedialogate, corespunzãtoare celor trei "vârste" aleiubirii: platonismul inocent, consecinþele nefasteale maturizãrii ºi rutina plictisitoare. Cele douãpersonaje, El ºi Ea, sondeazã cu acuitate în eleînsele, în visele ºi speranþele legate de ceea ceClaudiu Groza, prefaþatorul cãrþii, numeºte fãrãezitare "pãrelnicia iubirii". Analiza oarecum aleato-rie, întreþinutã prin confesiuni ºi monologuri,ajunge în zona traumatizantã a zãdãrniciei, a efe-merului sub care îºi târãºte pulsiunile inefabilulsentiment.

4 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

4

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

cartea

Vulnerabilitatea cerculuinisipos

Ioana Cistelecan

Pentru un teatru debuzunar

puncteazã un cotidian mai interiorizat, pregnantinhibitor, unul al solitudinii ºi al inutilitãþii aucto-riale vãdite: "la licitaþie se scot umbre umane/înmunþii Bucegi imensitatea ia formadurerii/lãcrimînd în ochiul trecãtorului"; "mi-efricã". Titlul, la rîndul sãu, comportã o pseudo-iluzie a clarificãrii a ceea ce urmeazã sã par-curgem - lectorul este cel chemat sã stabileascã oanume logicã, o anume rigurozitate a simbolisticiilirice ºi sã opteze pentru ipostaza auctorialã caretranspare cel mai susþinut: între poetul-arhitect ºipoetul-cerºetor care scrie poemul cãrnii ºi cãruiaîi e fricã de prãbuºirea sãmînþei, vînãtoarea decercuri nu e decît un exerciþiu de a aºeza oordine în dezordinea imagisticã, presãratã ºi ea -din pãcate - de cliºee ºi de senzaþia unei încropeliîn grabã...

n

Adrian Þion

à

JEAN GENET

Duºmanul declaratCluj-Napoca, Editura Tact, 2004

N umele lui Jean Genet ar trebui sã fie peacum destul de cunoscut urechilor in-telectuale româneºti ºi iubitorilor de lit-

eraturã francezã. Dupã câteva romane (dintrecare s-a tradus în româneºte o parte din Notre-Dame-des-Fleurs), jurnale (printre care Le jour-nal du voleur), ºi piese de teatru (Les Negres,Le Balcon, Les Bonnes, Les Paravents) care aufãcut înconjurul Europei ºi al Americii, dupãvoluminoasa ºi impresionanta carte Saint Genetce i-a fost consacratã de cãtre Jean-Paul Sartre în1952, iatã cã textele sale politice, discursuri,articole ºi interviuri îi sunt publicate postum decãtre Gallimard în 1991, sub titlul L'ennemidéclaré.

Aceastã culegere ne este propusã astãzi sprelecturã de cãtre proaspãta dar promiþãtoarea edi -turã clujeanã Tact, care ne semnaleazã în listade aºteptare de la sfârºitul volmului importantetitluri precum: Paul de Man, Circumscriereaorbirii, Eseuri despre retorica teoriei critice con-temporane, Jacques Derrida, Despre gramatolo-gie, Paul Ricoeur, Despre traducere, sau AlainRobbe-Grillet, Pentru un nou roman. Ar puteaapãrea întrebarea: de ce tocmai Genet? sau: Cecautã Genet între aceste nume? Ei bine, Genetnu este un filosof, însã ilustreazã o filosofie.Genet refuzã apartenenþa la literatura francezã,însã este un scriitor francez, Genet nu este unteoretician, însã notele sale teoretice despre li-teraturã, artã ºi teatru sunt numeroase, Genetnu face o literaturã "angajatã" în sensul sartrian,însã se implicã politic pentru a-ºi trãi propria li-teraturã. De ce textele politice ale lui JeanGenet? Pentru cã, în mod surprinzãtor, Geneteste o figurã care poate spune multe cititoruluiromân de astãzi; pentru cã Genet este ºi nu esteceea ce pare, pentru cã un "duºman declarat" nueste la fel de periculos ca un duºman ascuns,însã nici total inofensiv.

Sã facem deocamdatã abstracþie de bine do-cumentata prefaþã semnatã de traducãtorulcãrþii, Bogdan Honorius Micu, fãrã de care citi-torul neavizat s-ar simþi cel puþin ciudat, dacãnu dezorientat în faþa unor discursuri cu tentãstângistã ºi proletarianã "declaratã", venind dinpartea unui personaj ce nu pare a se afla nici îninteriorul miºcãrilor pe care le incitã, nici total-mente în afarã. Prima parte a volumuluicuprinde câteva scrisori ºi texte citite în faþamanifestanþilor sau date spre a fi semnate decãtre intelectualii francezi, texte pe care le-aºclasa în tipul "manifest", consacrate miºcãrii deeliberare ºi de repunere în drepturi concrete acetãþenilor americani de culoare, Black Panthers."Realitatea coloniei de culoare din Statele Uniteeste foarte complicatã. Dispersaþi în mijloculunei naþiuni orgolioase care se considerã stãpâ-na lumii, pierduþi în sânul unei populaþii albe,oprimaþi de rasism, de indiferenþa albilor,ameninþaþi de o poliþie ºi de o magistraturãopresive, Negrii au fost forþaþi sã elaboreze oformã de luptã ineditã pentru a face faþã uneiastfel de situaþii excepþionale."

Pe fundalul comentariilor despre originea"socio-economicã" a rasismului, despre istoria"falsificatã" a Statelor Unite, despre realitatea

crudã a mizeriei fizice ºi intelectuale a negrilormarginalizaþi, ies în evidenþã figuri marcante alemiºcãrii Black Panthers din anii '70 precumBobby Seale, George Jackson sau Angela Davis,care ilustreazã ºi pun în acþiune figura re-voluþionarului atât de drag stângii franceze:oprimatul care se revoltã, cel care refuzã falsafraternitate sau iubirea "paternã" a asupritorului,"camaradul de arme", cel care poate sã creezeacea "prospeþime de început de lume" specificãtuturor "actelor revoluþionare". Dar sã nu nelãsãm induºi în eroare de marxismul vãdit alscriitorului. Ideologia se împleteºte cu propriaexperienþã a lui Genet, iar realitatea descrisãeste una durã, mereu ilustratã cu exemple con-crete. Uriaºa disproporþie dintre "delictele"comise de negri ºi "crimele" de care sunt acuzaþiºi pentru care sunt încarceraþi, torturaþi ºiurmãriþi o viaþã întreagã de cãtre forþele deordine "albe", justificã pe de o parte simpla con-statare cã "distanþa care-i separã pe unii deceilalþi este încã de netrecut", iar pe de altãparte violentele aserþiuni de tipul : "în privinþacelorlaþi Albi, dacã ei þin atât de mult laculoarea lor albã, o vor putea regãsi prinmoarte. Cel mai alb dintre Albi este pentrumoment un Alb mort.", sau "la urma urmei,orice Negru care scrie, care cautã ºi care sepune la încercare, decoperã, adesea în regiuneasa interioarã cea mai profundã, un Alb pe caretrebuie sã-l anihileze".

Atenþie! Sã nu ne lãsãm din nou induºi îneroare: aceste invective, aceste asalturi brutaleîmpotriva forþelor asupritoare nu sunt nici total"realiste". O umbrã poeticã ºi estetizantãînvãluie mereu experienþele concrete, deturnând,din fericire, conþinutul socializant ºi rusofilînspre o trãire autenticã a permanentei luptedintre om ºi societate, dintre eu ºi celãlalt, din-tre fiinþa umanã ºi propriile porniri. Astfel citi-torul nu va fi surprins când, în ultima secþiunea volumului, la întrebarea directã a intrevieva-torului Delpech: "Aveþi cu adevãrat încredere înviitorul acestei dezordini, în aceastã dezordinedeclanºatã de Uniunea Sovieticã? Sau este vorbapur ºi simplu despre neliniºtea pe care ea o pro-duce în rândurile burgheziei? ", Genet rãspunde:"Ambele." ªi adaugã: "Am avut întotdeaunaîncredere în neliniºte ºi în instabilitate pentru cãele reprezintã semne ale vieþii."

De altfel, într-un alt interviu, Genet afirmã:"Am trãdat ceva. Dupã pãrerea mea însã, amfost obligat sã o fac în vederea a ceva cu multmai important. A trebuit sã trãdez furtul, careeste o acþiune singularã, în favoarea unuidemers de o amploare universalã precumpoezia. Am fost obligat la un astfel de recurs.Am fost obligat sã trãdez hoþul care eram pen-tru a deveni poetul care sper cã sunt. Însãaceastã <<legalitate>> nu m-a fãcut mai fericit."Poezia rãmâne o constantã finã a scrierilor ºi atrãirilor genetiene, deºi tãioasã ca un inocent firde iarbã. Poezia e calea aleasã spre un alt tip deînþelegere a "celuilalt", a diferenþelor, fie eleaparente sau profunde. Când scriitorul îi pro-pune unui prieten de culoare sã îl însoþeascãpentru o conferinþã la o Universitate ce se aflaîn mijlocul unei pãduri, iar acesta îi rãspunde:"sunt prea mulþi copaci", Genet conºtientizeazãruptura: "Dacã pentru noi, un copac reprezintão sãrbãtoare de frunziº, de pãsãri ºi de fructe,pentru un Negru din Alabama, el este în primulrând funia de care au fost spânzurate generaþiide Negri. Viaþa mentalã a Negrilor este parcursãde fantasme care nu ne aparþin."

Într-un mod similar, partea a doua a volu-

5

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

Accesul la mit pe calea subtilei ironizãriînseamnã pentru Constantin Cubleºan fructifi-carea oportunitãþilor de explicitare, în strict re-gistru scenic, a unor aspecte simptomatice dinrealitatea înconjurãtoare. Protagoniºtii nepãmân-teni ai tripticului Hohote în Olimp sunt Sisif, Icarºi Midas, mesageri ai unor simboluri transpar-ente, resorbite în propria lor strãlucire dupã ce îºiîndeplinesc rolul catalizator în rezolvarea con-flictelor cu tentã de intrigã. Intruziunea eroilorlegendari în cotidian stã sub semnul unui joccinic cu valorile prezentului, din nou supuse unuiaspru rechizitoriu. Simpla apariþie a acestor per-sonaje emblematice în câmpul realitãþii stârneºtevaluri de întrebãri ºi neliniºti.

Un pas lateral, o ieºire din ºabloanele mituluipropune autorul în Bolovanul. Desigur, bolovanullui Sisif. Eroul pedepsit de Zeus e aici un simplu"obiectiv turistic", sperie pe drumeþi, fumeazãcând îºi mai trage sufletul, dar nu este fericit însens camusian. ªiret, el se preface a scãpa bolo-vanul înainte de a ajunge în vârful muntelui, defricã sã nu ajungã niciodatã sã vadã ce e dincolo.Turistul Iosif e un iconoclast în felul sãu, uncurios mai presus de toate. El îºi satisface curiozi-tatea, priveºte dincolo de vârf ºi vede "nimiculabsolut", ca eroii lui Bãieºu din comedia Încãutarea sensului pierdut. În urma acestei con-statãri resimþite ca o banalitate, Sisif îl întreabãretoric: "Acum eºti mai fericit?". Îndemnul laacceptarea stoicã a condiþiei umane e abil strecu-rat în subtext.

Dacã Bolovanul trimite spre teluric, spre com-plinirea fiinþei în limitele existenþei terestre terne,Vãzduhul, ca Pietonul vãzduhului ionescian, facetrimitere la iluzia zborului, a înãlþãrii (poate ºiprin paradigma iubirii). Icarul cãzut, coborât încotidianul abject, e o apariþie stranie, fantomaticã,decãzutã din propria mãreþie ºi glorie. Iatã de ceel este numai bun pentru a fi terfelit de douãprostituate cu pretenþii, Carolina ºi Mãdãlina.Aura lui legendarã nu-l salveazã de ridicol.Imposibilitatea comunicãrii separã douã lumi vir -tual apropiate.

Feþele decadenþei lumii contemporane suntsensibil amplificate în Aurul, a treia piesã a trilo-giei. Midas, regele frigian lacom de bogãþii, s-asãturat sã prefacã tot ce atinge în aur. El cautãrâul Pactolos pentru a scãpa de vraja primitã îndar de la Dionysos. Devine însã victima unei câr-ciumãrese la fel de lacome, pe nume Lelia.Aceasta se va folosi de el pentru a acumula câtmai mult aur. Dar în altercaþia pentru "fabrica deaur" din pivniþã, urmatã de o serioasã luptã întrepretendenþi, Midas este ucis. O datã cu moartealui Midas obiectele de aur din pivniþa Leliei seprefac în tinichele. Fãrã comentarii.

Chiar dacã olimpienii nu râd în hohote laaceste parabole când drãguþe, când semnificativesub impact etic, un zâmbet înþelept înmugureºtepe chipul iluminat al cititorului. E semnul satis-facþiei de a fi parcurs texte dramatice ingeniosîmpletite pe spirala mereu actualã a legendelor.Teatrul de buzunar îºi poate verifica ºi în aceastãformã eficienþa. Complementaritatea intertextualãsemnalatã deja are rolul de a sublinia filiaþia unorteme ºi motive recurente în teatrul contemporan,dovedind actualitatea problematicii promovate deteatrul lui Constantin Cubleºan.

n

În cãutarea duºmanului declarat

ªtefana Pop-Curºeu

à

à

6 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

6

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

mului – consacratã Palestinienilor –, dezvoltã oimagine cu feþe multiple a rãzboinicilor fedaini,a acestor adolescenþi care joacã cãrþi, râd ºi selasã pradã fantasmelor erotice înainte de a plecape nesimþite în misiuni ucigaºe împotrivaisraelienilor. Observaþiile aproape telegrafice deordin istoric ("Sãptãmâna sângeroasã din august1970 de la Amman a permis arderea de vii sauincinerarea a douãsprezece sau cincisprezece miide palestinieni, bãrbaþi ºi femei.") sunt singurelecare îi dau un suport concret cititorului prins îninteriorul reportajului poetic genetian: "Luândcunoºtinþã de propria lui singularitate într-uninterval aºa de scurt, poporul palestinian trebuiasã creeze în jurul lui un soi de vid, aproapeimperceptibil, care sã-l separe de restul lumiiarabe. În aceastã nebuloasã era un astru în for-mare. Suntem conduºi fãrã prea multã sforþarela aceastã comparaþie a poporului palestinian cuo masã de materie în fuziune, popor pe carepropria miºcare asupra lui însuºi îl separã fiechiar ºi imperceptibil, de grãmada arabã depraf." Sau "Fedainii erau de o frumuseþeproaspãtã, naivã, oferitã inteligenþei. O datãrespinsã vechea nobleþe studiatã, gesturile suntsimple, eficace, pregãtite pentru acþiune.Limbajul este concis, afirmând dorinþa de a numai prelungi o atitudine imemorialã ci de asparge imaginea pe care arabii doreau sã opãstreze."

Lunile petrecute în taberele palestiniene câtºi experienþa de militar dezertor la care seadugã înclinaþiile sale homosexuale, îi conferãlui Jean Genet o poziþie cu totul specialã, iaraccesul cititorului la realitatea israelo-palestinia-nã se dovedeºte a fi astfel trecutã prin filtreleunei priviri declarat pãrtinitoare. Cãci ºi aici,regãsim acelaºi puzzle de note critice la adresa"colonilor" evrei, de condamnare a mass-mediei

ºi a poziþiilor occidentale, de reverie utopicãmarxistã, pro-revoluþionarã, de cruzime a pro-ximitãþii fizice a morþii, de îmbãlsãmare a unuipeisaj deºertic a cãrui viaþã se citeºte pe feþeleimpasibile sau radioase ale luptãtorilor pales-tinieni sau de ilustrãri ale unei "filosofii a dife-renþei". ºi totuºi, deºi cititorul român va trebuisã treacã – nu fãrã o amarã strângere de inimã –peste numeroasele pasaje unde ochelarii socialis-mului triumfãtor deformeazã pe ici pe coloculorile rãzboiului palestinian, momenteleintense ale naraþiunii de tip célinian îi vordezvãlui o altã cale spre artã ºi adevãr, o calepoate puþin teatralizatã în sensul în care Artaudînþelegea teatrul cruzimii.

Iatã câteva scene ale masacrului din Chatila:"Privind cu atenþie un mort se petrece unfenomen curios: absenþa vieþii în acest trupechivaleazã cu o absenþã totalã a trupului saumai degrabã cu retragerea sa neîntreruptã. Chiardacã credem cã ne apropiem de el nu îl vomatinge niciodatã. Numai contemplându-l vomreuºi acest lucru. Însã un gest fãcut în direcþialui, aplecându-ne spre el, miºcând un braþ sauun deget, devine deodatã foarte prezent ºifoarte amical."... "Am trecut pe lângã picioarelelui. Am cules din praf proteza mandibulei supe-rioare pe care am aºezat-o mai apoi pe ceea ce amai rãmas din marginea unei ferestre. Palma eraîndreptatã spre cer, gura era deschisã, pantaloniierau descheiaþi, fãrã curea: tot atâþia stupi dincare se hrãneau muºtele. Trec peste un altcadavru apoi peste un altul"... "Mirosul cadave-ric nu se degaja nici din case nici din trupuri.Aveam impresia ca trupul meu, fiinþa mea erausursa."

Dupã toate acestea se pune din nou între-barea: în ce mãsurã scrisul, literatura poate fiangajatã, în ce mãsurã arta poate schimbaoamenii? Problemã ce i-a preocupat pe toþi inte-

lectualii occidentali de stânga de-a lungul secolu-lui XX, problemã care mai are ºi astãzi suspinã-torii ei. Rãspunsul dat de Jean Genet pare sã fiedestul de clar: "Nu. [nu se poate vorbi de luptãprin scris, n. mea] Desigur cã am participat lamanifestaþii, alãturi de Sartre ºi Foucault, însãera vorba de ceva cu totul anodin, cu o poliþieîn cele din urmã respectuoasã care crea un soide complicitate cu manifestanþii, care ne fãceacomplicii ei. O poliþie suprarealã"... "Fiecare omse hrãneºte din mai multe surse. Nu se schimbãprin lectura unei cãrþi, prin contemplarea unuitablou sau prin muzicã; se transformã în modprogresiv reþinând în cele din urmã din toateacestea ceea ce îl intereseazã efectiv." Genet,dupã cum remarcã de altfel foarte bine traducã-torul volumului, "se aflã [...] la antipozii angaja-mentului sartrian. S-ar putea chiar spune cã el aales dez-angajamentul (un alt mod de a numitrãdarea), maniera lui de a se implica fiind deordinul punerii la dispoziþie, al darului de sine"ºi, aº adãuga, de ordinul unei ciudate con-secvenþe cu propria inconsecvenþã.

Cine poate fi oare atunci acel duºmandeclarat pe care îl cautã mereu scriitorul? Acelduºman "de un verde foarte proaspãt asemeniunei cireºe de un violet efervescent", pe care,spune Genet, "îl voi lãsa sã fie muºcat de vulpiînfometate, [...] sã fie primit la BuckinghamPalace, sã-l futã pe prinþul Filip, sã fie futut deel, sã trãiascã o lunã la Londra, sã se îmbrace camine, sã trãiascã în locul meu"?

Cititorul va gãsi poate rãspunsul, într-o lumeîn care politica nu s-a schimbat încã decât foarteparþial, într-o Europã care îºi mai cautã încãcetãþenii, prietenii ºi duºmanii, într-o þarã unde(nu) se ezitã în privinþa declarãrii pe faþã aduºmãniilor, într-o literaturã românã tânãrã careîl aprobã cu o întârziere de câteva zeci de anipe scriitorul francez în privinþa cuvintelor"obscene": Da, "aceste cuvinte existã. Dacã eleexistã, atunci trebuie folosite, dacã nu, ele nu arfi trebuit inventate. Fãrã mine, aceste cuvinte aravea o existenþã larvarã."

ªi totuºi, sã fim serioºi, lucrul acesta se afir-ma acum mai bine de patruzeci de ani, iar noi...ar fi poate mai bine sã vedem cã de fiecare datãmai existã ceva autentic ºi în spatele mãºtii:"Dacã dorim sã înþelegem ceva, nu mare lucru,din mersul lumii, trebuie sã ne debarasãm deresentiment." Semnat: Jean Genet.

Ne spune ceva? Cine ºtie...

n

à

Ovidiu Avram Dinastia gemenilor

Ovidiu Avram Corabia-melc

7

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

7TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

D e-a lungul timpului, Echinoxul a fostdefinit în mai multe feluri: ca o grupareliterarã, ca o miºcare de idei (mai degrabã

în genul Junimii decât al Cercului Literar de laSibiu), ca o stare de spirit º.a.m.d. Toate audevenit istorie. Aº vrea sã introduc acum o altãposibilã definiþie, ºi anume a Echinoxului ca ocasã comunã. Aceastã definiþie pune accentul maimult pe partea administrativã, pe cadrul pe careEchinoxul îl oferea studenþilor care au fost, rândpe rând, redactori ai revistei, aspect care nu tre-buie neglijat fiindcã în absenþa lui, nici starea despirit, nici miºcarea ºi nici gruparea nu s-ar fiputut manifesta. Aceastã perspectivã - a definiriiEchinoxului ca o casã, ca un uriaº stabiliment încare locuiesc mai mulþi oameni - ar putea oferi oexplicaþie pentru ceea ce se întâmplã actualmentecu receptarea Dicþionarului Echinox coordonat deHorea Poenar.

O casã comunã acumuleazã multã istorie. Eatrece prin mai multe perioade ºi are mai mulþiproprietari, mai multe generaþii de locatari. Dacãea este construitã de cãtre o primã generaþie,dupã o vreme, constatãm cã aceastã generaþie aplecat, s-a mutat în altã parte, iar în casã vinlocuitori noi, care o reamenajeazã, fac modificãri,îi schimbã înfãþiºarea.

Problema care apare este cum are loc trecereade la o generaþie la alta, cum recepteazã fiecaredintre cei care au plecat ºi cei care le-au luat loculaceastã schimbare, aºadar cum se organizeazãraportul dintre predecesori ºi cei care au venitdupã ei. Vrând-nevrând, atunci când o nouã ge-neraþie se mutã într-o casã ea trebuie sã facã, într-o formã sau alta, curat. Unii pot sã o facã cu unmai mare respect faþã de ceeea ce a fost, încer-când sã pãstreze mobila-stil din perioadele ante-rioare, alþii sunt mai radicali, vor sã renoveze ºi sãintroducã propria lor mobilã care þine de o cutotul altã epocã. Lucrurile acestea sunt inevitabileºi sunt inerente.

Confiscarea afectivã a "primului"Echinox

Punând la lucru o asemenea metaforã, constatcã în acest moment pare sã se fi produs o anu-mitã rupturã între generaþiile de locatari succesivi.Ceea ce se întâmplã acum mi se pare cã punemai radical în evidenþã un anumit fenomen decrizã pe care îl constatam deja prin anii '90.Atunci semnalam ideea cã miºcarea echinoxistãeste pânditã de o capcanã - aceea ca fiecare gene-raþie sã se identifice în mod posesiv ºi abuziv cuEchinoxul, de a nu avea generozitatea sãrecunoascã dreptul celor care vin de a locui pecont propriu, în propriul lor stil, în aceeaºi casã.Mã refeream atunci, împreunã cu ºtefan Borbély,la faptul cã Echinoxul de dupã scoaterea forþatãde la conducere a triadei Ion Pop - MarianPapahagi - Ion Vartic, a devenit în ochii multoraun fel de bastard, un succesor aproape nelegitim.Mulþi echinoxiºti din primele generaþii, la un modmai degrabã inconºtient, tind sã confiºteEchinoxul, spunând cã "epoca de aur", singuracare meritã pomenitã ºi analizatã, acoperã exclu-siv anii '70-'80, cã "Echinoxul s-a încheiat cu noi",

nemaidorind sã recunoascã ceea ce s-a întâmplatpe urmã, nu atât din, sã zicem, o concurenþãneloialã, nu dintr-o invidie prost înþeleasã, ci purºi simplu dintr-un fenomen de identificare cu pro-pria lor perioadã, cu propriul lor trecut. Cei pestedouãzeci de ani care au urmat continuã sã fievãzuþi de cãtre unii fie ca un fenomen de epigo-nism oarecum inutil, fie ca o anexã a "mareluiEchinox", a cãrui unicã menire este de a proslãviimaginea înaintaºilor.

Fenomenul de identificare ºi confiscare a ideiiechinoxiste mi se pare normal dintr-un punct devedere individual-afectiv, dar dãunãtor din per-spectivã literarã ºi instituþionalã. Subliniam înurmã cu zece ani faptul cã, dacã se doreºte o con-tinuitate ºi dacã se vrea o formã de prealuare aºtachetei, atunci ºi vechii echinoxiºti trebuie sãaibã generozitatea ºi deschiderea de a vedea cu unalt ochi ceea ce fac mai noii ºi mult mai puþincelebrii actuali redactori ai Echinoxului.

Rupturã între generaþii?

Deºi criticam aceastã atitudine, o fãceam dintr-o perspectivã drãgãstoasã ºi timidã, de urmaº caredoreºte mai multã apreciere din partea pãrinþilor,care doreºte sã ducã mai departe "torþa" spirituluiechinoxist. Or iatã cã acum a avut loc odesprindere mai radicalã. În acest moment, dinco-lo de recunoaºterea normalã a meritelor înteme-ietorilor, în starea de spirit a ultimei generaþiiechinoxiste s-a produs o rupturã - nu una brutalã,nu una revendicativã, nu una a fiului frustrat saua titanului care vrea sã-l înlocuiascã pe zeul dinOlimp, ci una naturalã, geneticã. Impresia mea,citind "Dicþionarul", este cã actuala redacþie aEchinoxului a ieºit pur ºi simplu din sfera deinfluenþã ºi din aura de notorietate a vechiuluiEchinox ºi merge pe picioare proprii. Desigur, eipot face acest lucru comiþând numeroase greºeli,erori de perspectivã, dar îl fac fãrã inhibiþii, fãrãtimiditate. Dacã aruncãm o privire asupra arti -colelor, atunci pot ieºi la luminã o serie de nea-junsuri, o serie de scãpãri, sunt mari diferenþeîntre tratãri ca lungime ºi ca apreciere a diverºioameni care par sau sunt nedrepte. De exemplu,textul despre Marian Papahagi, în raport cu altetexte, este revoltãtor de scurt. Se pot face diversealte observaþii, în privinþa unor judecãþi, câteodatãpripite, câteodatã neavând în spate întregul ori-zont în care trebuie judecat omul respectiv, dardincolo de aceste scãpãri, inerente, care se întâm-plã ºi la case mai mari, aº sublinia ceea ce secâºtigã prin aceastã rupturã de atmosferã, de poe-ticã ºi de orientare esteticã ºi criticã.

O abordare proaspãtã, neinhibatã

Judecãþile pe care le fac actualii redactori aiEchinoxului sunt niºte judecãþi foarte proaspete.O prospeþime care riscã de multe ori cruzimea,dar care îºi asumã libertatea de a intra în literatu-ra românã judecând dupã propriile gusturi ºi nudupã cliºee încetãþenite ºi imaginii ºi prestigiimoºtenite. Din nou putem pune bemoluri, putem

spune cã gustul ºi orizontul tinerilor autori nusunt îndeajuns formate, nu au destulã erudiþie înspate. Mai important este faptul cã ele sunt gus-turi, aº spune, nedeformate, neinhibate, cu toateentuziasmele ºi, în acelaºi timp, cu toate nedrep-tãþile lor. N-am avut nici o clipã sentimentul cã"Dicþionarul" a fost scris dirijat pentru a distrugesau pentru a impune ceva, ci cã totul a venit dinjudecata directã a celor care au scris articolelerespective.

O asemenea atitudine este salutarã în literatu-ra românã. Suntem o literaturã ºi o culturã cu uncaracter sã-i spun mai degrabã "latin" decât "anglo-saxon". O culturã în care judecãþile de valoare ºitot ceea ce þine de ierarhie ºi canon se bazeazãmai mult pe prestigiul oamenilor ºi mai puþin pejudecata operelor, a cãrþilor. Iatã cã aceºti tineriau naivitatea, inocenþa ºi prospeþimea de a intraîn literaturã înainte ca ei înºiºi sã fi fost cuprinºiîn structurile de putere ale literaturii noastre, deciînainte sã ajungã sã facã concesii la diverse criteriispecifice "sistemului". "Dicþionarul" mi se pare uncâºtig pentru literatura românã ºi pentru Echinoxîn general, fiindcã aduce o altã perspectivã, fiind-cã reuºeºte o ieºire din tablou, reuºeºte o rupturãbeneficã cel puþin la nivelul perspectivei. Altfelam rãmâne doar cu o imagine fixatã, am rãmânedoar cu un tablou pe care periodic îl ºtergem depraf ºi încercãm doar sã-l punem mai bine încadru. Ar însemna cã Echinoxul a murit undevaîn anii '80 ºi cã de atunci nu asistãm decât laîmbãlsãmãri succesive, ca în mausoleul lui Lenin,a unei imagini care s-a cristalizat definitiv. Aceastãrupturã aratã cã existã viaþã, cã nu avem de a facedoar cu niºte simpli epigoni, cã Echinoxul mergemai departe.

n

comentarii

Echinoxul ca o casã comunãCorin Braga

Echinox ºi echinoxiºti

8 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

8

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

A nul trecut Clujul a sãrbãtorit 35 de ani deexistenþã a fenomenului literar Echinox .Au existat chiar ºi bani (de la primãrie,

de la universitate) pentru cele cîteva zile festive.S-au reîntîlnit echinoxiºti risipiþi prin þarã cu echi-noxiºti risipiþi în lumea largã. S-au rostit discur-suri savante, iar amicii s-au redescoperit înlocalurile tinereþii... "revoluþionare". Mai importantînsã rãmîne faptul cã sãrbãtoarea echinoxistã aprilejuit (ºi) apariþia unor cãrþi dedicate revistei ºigrupãrii sale, fenomenului literar ca atare: Efectul"Echinox" sau despre echilibru (Editura BibliotecaApostrof, 2003) - o istorie neortodoxã, savuroasã,scrisã ca un roman de criticul clujean PetruPoantã, membru al primei formule redacþionale;Dicþionarul Echinox (Editura Tritonic, 2004) -coordonat de actualul director al revistei, HoreaPoenar, ºi întocmit, oarecum polemic, de cãtre ceimai tineri redactori; nu în ultimul rînd, antologiaPoeþii revistei "Echinox" (Editura Dacia, 2004) -întocmitã de profesorul ºi istoricul literar Ion Pop,al cãrui spirit a patronat primele promoþii echi-noxiste. O probã în plus cã revista sudenþilorUniversitãþii "Babeº-Bolyai" rãmîne vie, asumîndu-ºi propria istorie, dar ºi provocãrile (culturale ºieconomice) mileniului trei.

Dacã necesitatea primelor douã lucrãri - recon-siderãri critice ale trecutului - þine cumva dedomeniul evidenþei (blazonul "Echinox" fiind dis-putat, în ultima vreme, de mai multe grupãri),antologia Poeþii revistei "Echinox" are o mizã multmai subtilã, ºi anume, aceea cã la Cluj, sub efec-tul catalitic al revistei ºi cenaclului din preajmã, aluat fiinþã un adevãrat "atelier" - cu termenul luiIon Pop - al literaturii autentice, care îmbogãþeºte,substanþial, poezia românã din secolul XX. Acestaîntregeºte, bunãoarã, profilul generaþiei "ºaizeci"(Labiº-Nichita Stãnescu), dîndu-i noi dimensiuni(prin creaþiile unor Adrian Popescu, Ion Mircea,Dinu Flãmînd, Mariana Bojan), sau deschizîndchiar noi orizonturi (prin "neoexpresionismul"unor Ion Mureºan, Marta Petreu sau ViorelMureºan, "antiestetismul" unor Ioan Moldovan,Aurel Pantea, simbolismul violent ºi întunecat dinpoemele Ruxandrei Cesereanu, cotidianismul mili-tant al Letiþiei Ilea), speculate în poezia cea mainouã.

Criteriul urmat a fost antologarea numai apoemelor publicate iniþial în paginile revistei,exact în forma în care au apãrut prima oarã:"fanii" lui Ion Mircea, de pildã, vor afla astfel cuîncîntare o versiune mult mai melodicã, religioasãca un colind, a poemei Pãpãdiilor, uºor diferitã deaceea tipãritã de autor în volumul de debut Istm.Nu tocmai anecdotic am privit ºi Textele ... poet-ice semnate, în studenþie, de actualul redactor-ºefal revistei Vatra, Al. Cistelecan - mai reuºite decîtale unora dintre confraþii pe care exigentul critic îicomenteazã. La fel, cele douã poeme semnate deRadu Afrim, neoavangardiste, vitaliste, pot luminaîn chip fericit creaþia scenicã a nonconformistuluiregizor de teatru.

Culegerea de faþã, al cãrei proiect trecut prinfurcile caudine ale cenzurii dateazã din 1983, sevroia iniþial un fel de "dare de seamã" la sfîrºitulmandatului conducerii revistei în formula MarianPapahagi-Ion Vartic-Ion Pop, "destituitã din înalteordine de partid" (în Prefaþã, p.6). Revizuitã ºiadusã la zi - ultimul poet antologat, RoxanaSicoe, s-a nãscut în 1981 -, ea se doreºte primulvolum al unei lucrãri care urmeazã sã cuprindã ºiselecþii din poezia de limbã germanã ºi maghiarãpublicatã în revista (dintru bun început) "multicul-turalã", deschisã dialogului între literaturi ºi pluri-lingvismului.

Într-o prefaþã bine articulatã, Ion Pop traseazãliniile de forþã ce pot structura poeþii Echinoxuluiîn trei "vîrste", nu fãrã interferenþe sau reluãri aleanumitor formule de creaþie: prima recupereazã,dupã proletcultism, lirismul modernist, rafinîndu-lpînã la manierism ºi, totuºi, nelipsindu-l de uneleaccente etice (Dinu Flãmînd, Adrian Popescu, IonMircea, Mariana Bojan, Horia Bãdescu, Aurelªorobetea, Vasile Sav); a doua instaureazã un nouraport între cultural ºi organic, înclinînd balanþaînspre "viaþa imediatã" (Dan Damaschin, OctavianSoviany, Ion Cristofor, Ion Mureºan, Emil

Mic manual de literaturã cupoeþi (ºi critici). Panoramapoeziei echinoxiste

ªtefan Manasia

Hurezeanu, Marta Petreu, dar ºi Virgil Mihaiu,Mircea Petean sau Augustin Pop); a treia "etaleazãadesea îndrãzneþ, pînã la accente de vehemenþã,o nouã energie vitalã" - în Prefaþã, p.15 - ºi privile-giazã organicul, biologicul (se regãsesc aici poeþicare fac trecerea dinspre "optzecism", ca RuxandraCesereanu sau Letiþia Ilea, dar ºi Radu Afrim,Anton Horvath, Rareº Moldovan sau ªtefanManasia).

S-ar mai putea, eventual, discuta pe margineacriteriilor de selecþie în prezenta antologie: nu fi-gureazã aici numai "vîrfurile" dintr-o perioadã saualta ale poeziei echinoxiste; sînt ºi prezenþe ce þinde "compostul" (conform teoriei lui ªtefanAgopian), atît de necesar, al unei literaturi; cîþivaautori nici nu se recomandã, astãzi, ca poeþi"echinoxiºti". Prin urmare au prevalat criteriileistoricului literar (poeme publicate iniþial înpaginile Echinoxului, pe cît se poate "reprezenta-tive"), în dauna acelora legate de "performanþa"poeticã, de statutul autorului în canonul actualsau în conºtiinþa publicã. Panorama poeziei publi-cate, timp de treizeci ºi de ani, în revista stu-denþeascã Echinox este credibilã, autenticã, chiardacã (prea) generoasã. Sînt aºteptate acum opini -ile criticii literare, mai cu seamã cã mai bine dejumãtate dintre poeþii echinoxiºti sînt ºi...redutabili critici (deci, cititori "profesioniºti") depoezie.

n

A pariþia de curînd a Dicþionarului Echinox.A-Z. Perspectivã analiticã provoacã dejamiºcãri tectonice în rîndul grupãrii. În

mod paradoxal însã, în loc sã fie o încercare pen-tru cei care l-au scris, el se dovedeºte a fi un testesenþial în primul rînd pentru "bãtrînii"Echinoxului.

Surpriza pe care generaþiile mai vechi ale revis-tei se vãd nevoite sã o accepte este cã volumul nue un dicþionar omagial. Fiind prima încercare deanalizã a întregului Echinox cu luciditate criticã(ºi mai puþin în spaþiul anecdoticii ºi al idilizãrii),cartea modificã substanþial înþelesul conservatoral unui dicþionar. Onest, volumul renunþã la neu-tralitate. Fãrã prejudecãþi ºi cu o credinþã puter-nicã în necesitatea unor valorizãri pur estetice,autorii dicþionarului sunt reprezentaþi de o gene-raþie de tineri care nu înþeleg sã construiascã sta-tui, sã protejeze orgolii sau sã ascundã lipsuri. Cutoate acestea, cartea nu e un dicþionar polemic, ciun exerciþiu analitic. Este puþin întristãtor însã cãreceptarea ei, în public, dar mai ales pe la colþuriºi prin cafenele, tinde spre sintagma comodã aunei "cãrþi polemice".

Gruparea Echinox trãia de ani buni într-oautorãsfãþare periculoasã. Prea puþin apreciatã înafara sa (ºi indubitabil prea puþin cunoscutã înafara unor cliºee), miºcarea se retrãsese în interi-or, protejînd cu grijã amintiri în speranþa cã aces-tea singure într-un mod miraculos se vor transfor-ma la un moment dat în judecãþi critice pozitive.

Dicþionarul Echinox e o carte scrisã pentru amodifica ecoul grupãrii în exterior, pentru a dove-di relevanþa ei în istoria culturii româneºti. E unact critic necesar pentru a ºterge praful, pentru arenunþa la cliºee ºi pentru a corecta nedreptãþi dereceptare. Se dovedeºte însã tot mai mult înultimele zile cã generaþia "bãtrînilor" e prea puþindispusã sã accepte un dialog, o regîndire a istorieirevistei, un exerciþiu de luciditate. Se manifestãtot mai pregnant tendinþa de a boicotaDicþionarul, de a nu-l legitima, de a-i sufoca înfaºã orice putere. Nu e bine sã fi vãzut în preaj-ma autorilor Dicþionarului, li se spune membrilormai vechi.

Istoria Echinoxului se repetã. Generaþia actu-alã, educatã în libertate, are dificultãþi sã înþeleagãcum a fost posibil ca dupã schimbarea din 1983generaþiile vechi sã refuze sã colaboreze cu noi-veniþii sau cum, dupã 1990, reacþia lor faþã deperioada Dan ªãulean ºi apoi Braga-Borbély sã fieuna de abia disimulat dispreþ. Iatã însã cã totul seîntîmplã din nou. Ceea ce "bãtrînii" Echinoxuluinu înþeleg deocamdatã este cã gestul lor de boicotnu este în primul rînd o jignire adusã tinerilor,care în naivitatea lor credeau cã desfãºoarã unexerciþiu de respect (tocmai prin înlocuireacliºeelor cu luciditate), ci este în mod fundamen-tal o jignire adusã instituþiei echinoxiste cu toatãistoria ei pe care aceºtia pretind cã o reprezintãexclusiv.

n

Horea Poenar

"Bãtrânii" Echinoxului

9

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

E u sunt convinsã cã aceastã carte apãrutãdoar de câteva sãptãmâni e la începutul atot ceînseamnã receptarea ei ºi sunt convin-

sã cã motivele ºi contextele de întâlnire la nivelediferite ºi între generaþii diferite de abia încep.Am fost foarte surprinsã sã vã aud vorbinddespre rupturã. Cred cã aici este un orgoliu carese exprimã frumos, când zicem cã "noi suntem oaltã generaþie cu totul diferitã, ruptã de ceilalþi".

Cu toate rezervele pe care le am faþã de acestdicþionar, nu mi se pare cã exprimã o rupturã înistoria Echinoxului, ci aº spune cã exprimã o altãvârstã. Una dintre rezerve ºi o strângere de inimãctitind câteva pagini, este cã, din pãcate, unii din-tre autori nu au "libertate" ºi cã sunt ºi paginideznãdãjduit de ecomiastice în care se vede preabine cã cel care le-a scris are de dat un examen cuun profesor sau cã a dat niºte examene cu unprofesor.

Ne aflãm însã în faþa unei premiere în tot ceînseamnã istoria de pânã astãzi a Echinoxului.Pentru prima datã în istorie, iatã o istorie de 37de ani, avem în faþã un dicþionar Echinox subforma unei cãrþi. Lucrul acesta este unul foartebun, este realmente un eveniment în istoriaEchinoxului, un punct de cristalizare important, ºieste un eveniment, cred eu, în lumea literarãromâneascã ºi din acest motiv vreau sã felicitdirectorul de astãzi ºi echipa.

Directorul spune, în prefaþa cãrþii, cã a încer-cat sã reînscrie gruparea în estetic. A fãcut-o ºiprin aceastã carte într-o manierã care meritã dinstart laude ºi atenþia noastrã. Dacã cu laude estefoarte simplu, atenþia în schimb implicã ºi spiritcritic ºi rezervele noastre. Cred cã una din ideilebune ale acestei cãrþi este cea care citeºteEchinoxul ca pe istorie de ºcoli, fiecare cu specifi-cul ei. Horea Poenar a identificat aici patru ºcoli,cu cea de astãzi, a cincea ºcoalã. Felul în caresunt puse însã accentele aici, cred cã e discutabil.Sunt identificate ºcolile, e bine descrisã direcþiafiecãrei ºcoli, însã ar mai fi încãput de spus, chiarîn prefaþã, despre rezultatele fiecãrei ºcoli înparte. S-a vorbit mai curând despre metodele criti-ce ale directorilor ºi despre felul în care ele seregãsesc în activitatea discipolilor. Însã cred cã ocomponentã importantã a ceea ce înseamnã spiri-tul Echinox ºi formarea continuã la Echinox e devãzut ºi în altã parte. Faptul cã de la maeºtri, dela aceste conduceri, la discipoli, s-a transmis unmare interes pentru actualitatea literarã nu edeloc de neglijat: acest interes pentru actualitatealiterarã s-a instituþionalizat prin faptul cã foartemulþi echinoxiºti au creat redacþii literare, auintrat în redacþii literare, practicã foiletonistica li-terarã, deci sunt niºte lucruri foarte importantepentru ceea ce înseamnã fenomenul literar. E oaltã variantã a ceea ce aº numi spiritul echinoxistcare trebuie avut în vedere.

Fiind vorba de un dicþionar, ne raportãm la elca la o lucrare de referinþã, ca la o lucrare per-fectibilã. E o primã ediþie, toate dicþionareleînsemnate au avut ediþii în continuare ºi cred cãsuntem cu toþii de bunã credinþã cã rezerveleeventuale pe care le exprimãm, le exprimãm toc-mai în vederea credibilitãþii acestei cãrþi care esteun instrument de lucru. Rezerva mea principalãse referã la criteriile dupã care aceste articole aufost întocmite. De selecþie a membrilor redacþiei,mai puþin, a membrilor echinoxismului care aufost aici recenzaþi, deºi sunt câteva locuri în carear fi fost, cred, necesare niºte precizãri.

Horea Poenar afirmã, în prefaþã: "nu mai auarticole urmãtorii echinoxiºti..., care au fostînlocuiþi cu urmãtorii...", ºi eu am fost uimitã dece aceia au ieºit ºi aceºtia au intrat. Un cititor ºimai puþin apropiat de Echinox ar fi putut întreba:dar de ce? Echinoxismul e aºa: cândva ies unii,cândva intrã alþii? Cred cã sunt genul de afirmaþiicare trebuie însoþite de informaþii suplimentare.Un dicþionar îl citim ºi pentru aceastã privireanaliticã, dar ºi pentru a afla date pe care unelearticole le omit, de tipul: anul naºterii, studii,locuri de muncã, activitate în Echinox, ce a fãcutX cât a fost echinoxist, ºi ce a fãcut, dacã a maifãcut ceva, când n-a mai fost. Apoi, sunt articoleîn care nu aflãm nimic despre autor, nici nuputem sã-l localizãm pe respectivul, când îi aparcãrþile, sunt apoi câteva greºeli de tipografie, deexemplu, potrivit acestui dicþionar Manasia s-anãscut în '97.

Sunt articole care consumã foarte mult spaþiucu pãrerile acut personale ºi în afarã de subiect.Adicã dacã citesc un articol despre scriitorul X, îlcitesc pentru cã pe mine mã intereseazã ce e cuscriitorul X, nu mã intereseazã ce crede autorularticolului în chestie despre problema debutuluiîn general în cultura românã. Existã niºte reguliale genului acesta de scriere care trebuie respec-tate într-un dicþionar. Dacã era "Fantastica povestea Echinoxului", libertãþile erau mult mai mari.

ªi tot legat de libertate, aº mai spune un sin-gur lucru: cred cã libertatea se învaþã la o ºcoalã

de acest fel, dar cred cã libertatea aceasta mergemânã în mânã cu formarea responsabilitãþii. Sigurcã fiecare dintre noi, indiferent de vârstã, avemmultã libertate ºi ne-o putem manifesta cum cre-dem de cuviinþã, numai cã aceastã libertate pen-tru a fi una interesantã ºi, în ultimã instanþã cul -turalã, pentru a nu fi o libertate de mâþã carezgârâie ºi fuge, trebuie sã meargã mânã în mânãcu responsabilitatea pentru ceea ce scriu acolo.Mai concret ºi fãcând referire la un articol de aici,am libertate sã spun echinoxistul X este de faptun plagiator, dar dacã am libertatea sã spun astaeste obligatoriu sã aduc argumente, sunt respon-sabil în raport cu aceastã libertate. Iar dacã X esterealmente un simplu copist, ceea ce este jalnic ºiruºinos, atunci eu cred cã el decade din tiltul deechinoxist care trebuie urcat pe aceastã corabie.

Sunt niºte lucruri ºi niºte accente. Sunt foartemulte lucruri de discutat, vreau sã spun în sensulbun al cuvântului - e o carte incitantã, e o cartecare îþi creeazã o bunã stare de spirit pentru cãobservi, ai plãcerea sã citeºti niºte tineri de oînzestrare absolut specialã, unii dintre ei, aº riscasã spun, excepþionali.

(Fragment din discursul rostit la masa rotundãorganizatã de Radio Cluj)

n

Orgoliu, nu rupturãSanda Cordoº

A apãrut, aºadar, Dicþionarul Echinox, avîndu-lcoordonator pe Horea Poenar, redactorul ºef deacum al revistei. Este selectiv ºi analitic, cuprinde189 de nume, iar ineditul lui constã în faptul cãautorii articolelor sînt echinoxiºti din ultima gene-raþie (studenþi, la data elaborãrii textelor); sînt, înperiodizarea corectã a lui Horea Poenar, reprezen -tanþii celei de a patra ºcoli echinoxiste careîncearcã, prin volumul de faþã, o “descoperire aidentitãþii prin raportare ºi prin diferenþã“. Maipretenþios spus, avem de-a face cu o decon-strucþie, ceea ce înseamnã, în fond revizitareanon-conformistã a fenomenului echinoxist, respec-tiv a autorilor ºi cãrþilor care l-au edificat. În pre-faþa lucrãrii, Horea Poenar conºtientizeazã ºi îºiasumã riscurile acestui proiect, convins de bunacredinþã a lui ºi a colaboratorilor sãi: refuzul uneiperspective encomiastice asupra Echinoxului nupresupune existenþa unui scenariu subversiv, cidoar reconsiderarea unor ierarhii sau chiar a unorfapte de istorie literarã. Dicþionarul are în esenþãun sens legitimator. El confirmã densitatea ºicomplexitatea fenomenului echinoxist. Dar o faceîntr-un mod mai puþin convenþional, fiind, tocmaide aceea, ºi vulnerabil dacã nu chiar suspectîndeosebi pentru cei despre care nu se scrie.Dintr-o intervenþie publicã a lui Horea Poenarînþeleg cã Dicþionarul a stîrnit deja diverse cleve-tiri, printre “bãtrînii” echinoxiºti mai ales. Ca“bãtrîn” exhinoxist ºi ca unul dintre fondatoriirevistei, precum ºi ca unul care n-am beneficiat deun tratament prea afectuos în lucrare, mãrturisescdeocamdatã admiraþia, deloc condescendentã, faþãde aceºti foarte tineri literaþi care au scrisDicþionarul . În multe dintre articolele lor, regãsescinvarianþi ai propriului meu început: o anumitã

inocenþã în mimarea autoritãþii, camuflarea prinmorgã ºi emfaza expresiei a unei fireºti precaritãþia lecturilor, discreta presiune a contextului cultu-ral actual, stîngãcii de limbaj º.a. Dar mulþi scriuremarcabil, au vervã ºi intuiþie în comentariu,dexteritate analiticã ºi tupeu în judecata de valoa-re. Au mai puþine prejudecãþi ºi o mirare, fecundãintelectual, în receptarea fenomenului literar. Iar,dincolo de toate acestea ne-au citit cãrþile, unelepoate într-adevãr prãfuite. ªi, din cîte mi-am datseama, le-au citit cu destulã perspicacitate ºi delocireverenþios. Discutabilã, însã, rãmîne concepþiatehnicã a Dicþionarului, asta judecînd dupã aba-terile flagrante de la un model oficializat. DarHorea Poenar pare sã fi lãsat libertate totalãcolaboratorilor sãi, astfel cã sfidarea cîtorva regulieste chiar una dintre provocãrile asumate aleDicþionarului. Sfidarea cea mai ostentativã ar fi,în cazul mai multor autori, disproporþia dintrevaloarea (realã? canonizatã?) ºi spaþiul acordatcomentariului. Nu dau exemple ca sã nu pun paiepe foc. Voi spune doar cã nu cred cã dimensiuneaunui articol poate fi, singurã, valorizantã oridescalificantã. Pe de altã parte, în prezentulDicþionar nu-i exclusã o hãrnicie exageratã afetelor, cãci lor le aparþin cele mai lungi articole.Oricum, apariþia Dicþionarului constituie uneveniment literar incitant ºi o ocazie a relansãriiechinoxismului.

n

Reconsiderarea ierarhiilorPetru Poantã

D intre toþi membrii grupãrii literare clu-jene ºi studenþeºti „Echinox”, din toþicondeierii care au trecut prin redacþia

revistei omonime în cele trei decenii ºi jumãtatede existenþã a periodicului literar-cultural, HoreaPoenar a asumat sarcina alcãtuirii primuluidicþionar sub formã de carte dedicat Echinoxului.La aniversãri rotunde, paginile publicaþiei au gãz-duit ºi în alte rânduri cartografieri ale activitãþiifoºtilor ºi prezenþilor redactori, cu orgoliul sub-înþeles de a constata la bilanþ multiplele reuºitedin domeniul artei ºi ºtiinþei izbutite de echi -noxiºti. În format volum, însã, este prima oarãcând Echinoxul face obiectul unei asemeneaforme de „clasicizare”, intrând în rafturile bib-liotecilor alãturi de alte cãrþi care îºi propun sãanalizeze fenomenul. Menþionez, dintre acesteadin urmã, volumul memorialistic al lui PetruPoantã, cartea de cronici literare a lui NicolaeOprea dedicatã poeþilor grupãrii, pandantul aces-teia din urmã ºi antologia poeþilor echinoxiºtialcãtuitã de Ion Pop. Toate acestea au apãrut peparcursul anului 2004 la edituri clujene ºi, împre-unã cu Dicþionarul Echinox. A – Z. Perspectivãanaliticã, coordonat de Horea Poenar, tipãrit laBucureºti – Cluj de Ed. Tritonic, în 2004, alcãtui-esc o veritabilã prizã de conºtiinþã, un manifestidentitar ºi o tentativã concertatã – întâmplãtorsau nu – de autoevaluare. Practic, dincolo de ple-doariile pro domo din celelalte cãrþi – a lui PetruPoantã în cheie nostalgic-memorialisticã, a luiNicolae Oprea din mers, prin intermediul unorcronici de întâmpinare, iar a lui Ion Pop implicitã,prin recursul retrospectiv la autoritatea mentoru-lui creator de ºcoalã liricã – s-a mai încercat, totîn 2004, o analizã a Echinoxului. Ea a fost maidegrabã o privire lipsitã de menajamente, cuacuze formulate într-o manierã tranºantã, ºi s-apetrecut în cadrul seriei de dialoguri ale lui Gh.Grigurcu cu Laszlo Alexandru ºi cu sus-semnatul(vezi Vorbind, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2004, p.152-185), unde strãdania mea de a interveni înfavoarea unora dintre atitudinile grupãrii nu aputut restabili echilibrul unei discuþii dominatemai degrabã de reproºuri.

Recentul dicþionar plaseazã însã într-un modrelativ convingãtor parte din acuzele formulate deGh. Grigurcu ºi Laszlo Alexandru în dificultate,câtã vreme mult clamata lipsã de exigenþã auto-criticã, mãcar din pricini de solidaritate de grup,nu se probeazã. Vedem, în Dicþionarul Echinox, oîncercare impetuoasã, nu o datã, de a cântãri fãrãcomplezenþã contribuþiile diverºilor autoriprezenþi în pagini. Existã articole care echivaleazãcu niºte drastice execuþii, spiritul critic – fie el ºiexcesiv ori inabil cumpãnit – prevalând în raportcu orice presupusã obedienþã de „gaºcã”. Mãcardin acest punct de vedere, judecãþile celor doi cri-tici vor trebui sã fie reformulate ºi nuanþate, învirtutea unei bunecredinþe elementare. Nu estemai puþin adevãrat, pe de altã parte, cã autoriiarticolelor de dicþionar – cei mai tineri redactori airevistei – cad în alte capcane. Bunãoarã, le esteimposibil sã-ºi cumpãneascã rezonabil cantitatea ºicalitatea contribuþiilor proprii, deºi este de bãnuitcã în redacþie s-au petrecut ºi ajustãri girate decoordonator. Rãmâne de neînþeles în ce mod afãcut parte, de exemplu, profesorul Mircea Muthu

din redacþie, nemaivorbind de faptul cã voceadedicatã activitãþii domniei-sale copleºeºte, canumãr de pagini, orice altã prestaþie din interiorulrevistei. În schimb, printr-o amnezie de neînþeles,cel mai important redactor maghiar din istoriaEchinoxului, Gáspár Miklos Tamás, lipseºte cudesãvârºire! În aceste condiþii, nu mai este delocclar cine este legitim sã figureze în dicþionar ºicine nu. Doar membrii redacþiei? ªi autoriiapropiaþi acesteia? (Dar atunci cum îi cuan-tificãm?) Orice autor care a publicat, sã zicem,mai mult de trei texte în revistã? Etc.

O altã problemã mi se pare, cum spuneam,lungimea sau scurtimea fiºelor de autor. În modevident, redactorii maghiari rãmân abia cunoscuþi,ca sã nu mai vorbim despre faptul cã dintre eiunii lipsesc cu totul (Heltai Péter, de pildã, actual-mente realizator de televiziune în Ungaria, laSzeged, parcã). Atunci când nu lipsesc, prezen-tãrile lor sunt laconice, ei par mai degrabã alibiulunei multiculturalitãþi care, totuºi, la Echinox afost o realitate ºi a funcþionat, cel puþin pe anu-mite segmente de timp. Dar nici graficienii nusunt toþi acolo: lipseºte Florin Creangã, esteabsent ºi Constantin Muticã. Între absenþa totalãa unor echinoxiºti ºi decalibrarea altora se întindemajoritatea articolelor, cumpãnite dupã pricepereaºi meditaþia personalã a fiecãrui colaborator ladicþionar. Cum este firesc în orice abordareanaliticã, uneori accentele subiective depãºesc – însensul ironiei sau al deriziunii aspre – cumpãnireacalmã din orizontul de aºteptare al cititorului.Dar nu asta apare ca supãrãtor, dacã ar fi sãsupere ceva, ci mai degrabã o anume conformareºi supunere a învãþãcelului faþã de dascãlii sãi.Adie prin tot dicþionarul un aer de flaterie la

adresa profesorilor de la Litere, oameni valoroºi ºicu merite nu o datã remarcabile în creaþie, ca ºiîn gestionarea publicaþiei studenþeºti clujene. Deaici însã ºi pânã la a exagera aceste contribuþii îndetrimentul altora, mãcar la fel de substanþialecantitativ – dacã nu ºi altminteri – este o cale careputea fi ocolitã.

Este lucru ºtiut: un dicþionar analitic, ºi încã ooperã colectivã, ba chiar una scrisã de condeietinere ºi, deocamdatã, mai puþin experimentate,poate suscita critici infinite prin asperitãþile ºi ine-galitãþile sale. Nu voi cãdea, de aceea, în pãcatulreproºurilor ample, minuþioase, interminabile.Dicþionarul de faþã este, prin multiple merite, oreuºitã a Echinoxului de azi. În loc sã facãgrupãrii lobby oral ºi insidios, în loc sã se dedeala alianþe discutabile în favoarea unei penetrãrisociale mai accentuate, în loc sã solicite sau sãfacã favoruri, echinoxiºtii activi încã, cei maitineri, aduc o substanþialã contribuþie cunoaºteriiºi situãrii unei grupãri culturale într-un contextistoric dat. De aici înainte, sociologii ºi istoricii li-terari pot inaugura demersurile unei cercetãri con-sistente, depãºind stadiul unei cunoaºteri aproxi-mative, dupã ureche.

Prin natura lui, acest dicþionar trebuie sãcunoascã ediþii succesive, corectate ºi amplificate,mereu mai bune. Aº sugera, de aceea, ca, pe lângãprevizibilul ºir de adaosuri al cãror obiect sã-l facãviitorii absolvenþi, astãzi autori de articole, ediþiasecundã a lucrãrii sã includã ºi numele uitate, darºi prezentãri ale principalelor reviste fãcute deechinoxiºti (Apostrof, Discobol, dar ºi Vatra oriFamilia, unde echinoxiºtii au un cuvânt de spus;la fel, Cuvântul bucureºtean). Astfel, peisajul vadobândi notele suplimentare care pot întregi oserie de adevãruri ce altminteri rãsar din paginãestompate ori chircite.

n

10 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

10

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Echinox analitic ºi autocriticOvidiu Pecican

Ovidiu Avram Locomotiva-unicorn

11

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

-- Mihai Goþiu: Aurel Codoban, care credeþi cãsunt motivele care au creat discuþiile legate de"Dicþionarul Echinox"?

- Aurel Codoban: Cred cã motivele eventualeisupãrãri, dacã ea existã, sunt multiple. Unele, într-adevãr, ar putea þine de orgolii rãnite: cu toþiiavem o excesiv de bunã imagine de sine ºi se preapoate cã oglinda pe care dicþionarul o reprezintãsã nu ne restituie o imagine suficient de armo-nioasã cu propria imagine de sine. Altele însã, arputea proveni din diferenþa de valori de referinþã,inevitabilã între succesivele generaþii echinoxiste.Mai pot apare nemulþumiri legate oarecum detehnica alcãtuirii dicþionarului. În fine, le-am lãsatla urmã, pe cele mai importante, cele care ar þineîntr-adevãr de conþinut. Cred cã aici se ridicã ade-vãratele pro-bleme: spre exemplu eu gãsesc laacest punct nemulþumitor faptul cã cei tineri,actualii redactori ai Echinoxului ºi autorii"Dicþionarului" nu au fost destul de curajoºi. Mise pare, pentru a spune mai clar lucrurilor penume, cã ei rãmân convenþional ataºaþi unora din-tre numele din "Dicþionar" numai pentru ca suntcu ele în relaþia student-profesor sau pentru cãrespectivii ocupã poziþii instituþionale semnifica-tive.

- Pânã acum faptul cã autorii "Dicþionarului"nu sunt integraþi în "sistem" a fost considerat unaspect pozitiv al lucrãrii. Sunteþi de pãrere cã,totuºi, se resimt anumite concesii pe care redac-torii le-au fãcut autorilor analizaþi?

- Dimpotrivã, cred, ºi atunci, probabil, e diferitde pãrerea celor care s-au exprimat pânã acum, cãexistã o abordare convenþionalã a unei serii deautori. Aº putea încerca, din simpla lecturã penevãzute a unui articol din "Dicþionar" sã spun,dupã stilul textului, fãrã alte informaþii, dacã estevorba despre un profesor, un ºef de revistã, undecan sau rector, ori altfel de "activiºti cultural-educativi". Sã fiu ºi mai precis: Marian Papahagi,care din nefericire e mort astãzi, spre regretul nos-tru al tuturor, are parte doar de puþin spaþiu în"Dicþionar". Cei vii ºi care pot distribui note,menþiuni sau premii, chiar dacã au fãcut incompa-rabil mai puþin decât el, se lãfãie pe spaþii de ade-sea nemeritat de lungi.

- Apariþia "Dicþionarului" a readus în discuþie oproblemã mai veche a Echinoxului. Se mai poate

vorbi sau nu de o grupare Echinox dupã 1983?- Depinde în ce sens definim aceastã grupare.

Ea nu a fost perfect omogenã nici mãcar la primaei apariþie. A existat însã o perioadã de relativãstabilitate care a dat aparenþa fermã a grupãrii.Sensul Echinoxului ca grupare culturalã academic-studenþeascã era tocmai acela care se vãdeºte ºiastãzi: al rupturii. Într-o publicaþie culturalã cla-sicã, pentru a schimba atitudinea ºi stilul revistei,trebuia sã dai afarã redactorii. La Echinox înnoireaera asiguratã de naturala, aº zice, succesiune ageneraþiilor. Totuºi, ca fost sociolog al culturii nupot sã nu observ cã Echinoxul a funcþionat nunumai ca o grupare ataºatã unor valori de refe-rinþã specifice, ci ºi ca un grup social care ºi-apropus mai mult sau mai puþin conºtient sãocupe un anumit loc în cultura românã. Prin ceeace au întreprins membrii grupãrii a devenit evi-dent cã între ei au existat ºi legãturi de solidari -tate, sprijin sau promovare. Nu ºtiu în ce mãsurãaceastã laturã a grupãrii Echinox a continuat ºicontinuã eventual ºi astãzi sã funcþioneze. Deacest aspect sunt mai puþin sigur decât deraportarea la anumite valori de referinþã specificegrupului iniþial.

- Ce credeþi cã a determinat, în special dupã1990, enunþarea unor sentinþe de genul:<<Echinoxul a murit în 1983>>?

- În culturã sau artã existã dorinþa unei pro-prietãþi asupra brand-urilor. O formaþiune cultur-alã nu poate continua, în accepþiunea unuia saumai multora dintre iniþiatori, dupã ce ei înceteazãsã participe. E un efect constatabil în toatemiºcãrile artistice ale modernitãþii târzii: iniþiatoriinu mai vreau sã accepte cã pot fi "continuaþi",pentru a obþine cele mai mari valori posibile pen-tru singularitatea propriei opere. E o atitudineartisticã uºor de explicat chiar psihologic, nici nueste nevoie sã o psihanalizãm. În raport curespectiva sentinþã am o singurã observaþie:numele afirmate începând cu 1983 sunt astãziîntre cele mai rãsunãtoare ºi mai respectuostratate în acest "Dicþionar". Diferenþa care aº face-o din perspectivã, iarãºi, de sociologia culturii,între aceste perioade este cã primul Echinox aprodus mai ales gazetari; cel de dupã 1983 a pro-dus mai ales universitari.

- În 1989 aþi fost înlãturat de la conducereaEchinoxului, o hotãrâre care însã nu a mai pututfi pusã în practicã. Cu toate acestea, dupã 1990,aþi renunþat la Echinox. De ce?

- De fapt, dupã câte îmi amintesc, dupã 1990am fãcut cu adevãrat carierã încã un an! Amdevenit directorul revistei... Am renunþat din douãmotive clare pentru mine atunci: mai întâi pentrucã revista trebuia sã revinã în întregime tinerilorstudenþi; apoi pentru cã eu intram într-un alt sta-diu al vieþii ºi aveam alte lucruri de fãcut.

- Revenind la subiectul iniþial, este legitimãasumarea unui "Dicþionar Echinox" de cãtre actu-alii redactori ai revistei?

- Da, cred cã au tot dreptul cultural de a faceun asemenea dicþionar, ºi cred cã mulþi dintre ei,îndeosebi Horea Poenar, ºi reuºesc. Nereuºitadicþionarului rezidã în principal în faptul cã înacest dicþionar sunt mai multe dicþionare, fãcute

dupã criterii diferite. Faþã de succesivele generaþiiºi perioade ale Echinoxului, individualismul a cres-cut în dauna spiritului de echipã. Constat cã îndeplinã libertate acum, mai tânãrul om de culturãromân refuzã lucrul în echipã, reclamat de oricedicþionar care este obligat sã procedeze dupã cri-terii omogene de construcþie a articolelor semnateindividual. Ceea ce putem regreta în consecinþãeste apariþia unor gafe tehnice în alcãtuirea arti-colelor unui dicþionar: trebuia ca spaþiul sã fie dis-tribuit, pe cât posibil, în funcþie de dimensiunilepersonalitãþii celor incluºi în "Dicþionar"; eranevoie de criterii standardizate; ar fi fost bine cacei care au distribuit autorii inventariaþi sã þinãseama ºi de interesele ºi aptitudinile celor carescriau despre ei, pentru cã, uneori, ai impresia cãau primit cu neplãcere sarcina de a se ocupa decineva ºi cã se rãfuiesc cu respectivul. În fine, aºfi dorit ca ei sã fie mai puþin convenþionali, maitranºanþi, mai categorici în numele propriilor va-lori omogene pe suprafaþa întregului text aldicþionarului. Cum spuneam mai sus, eu îi gãsescneaºteptat de convenþionali ºi în laude ºi înrefuzuri. Astfel cã, deºi Horea Poenaru reuºeºte pecont propriu o privire sinteticã echilibratã ºi înacelaºi timp cu totul autonomã ºi novatoare, deºinumeroase articole din dicþionar dovedesc remar-cabile capacitãþi de analizã, probitate intelectualãºi un stil nou, proaspãt de abordare, articoleleconvenþionale sau prost alcãtuite, chiar dacã nufoarte multe, produc un efect negativ tocmai pen-tru cã sparg omogenitatea de tratament bazatã pecriterii ºi profesionalism a unui dicþionar deasemenea anvergurã ºi cu asemenea pretenþii.

- Din punctul dumneavoastrã de vedere, acest"Dicþionar" reuºeºte ceea ce orgolios ºi-a propus -o schimbare de perspectivã asupra Echinoxului?

- Repet încã o datã: cu o singurã paginã de"Dicþionar" despre Marian Papahagi, în timp cealþii ocupã capitole întregi, am un parþial scepti-cism.

- La final, ca universitar, care ar fi nota pe careaþi da-o "Dicþionarului Echinox"?

- Mã tem cã nu pot da decât 7.

n

Interviu realizat de Mihai Goþiu

Dicþionarul de nota 7De vorbã cu Aurel Codoban

Ovidiu Avram Instrumentum

12 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

12

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

P arcã uºor diminuatã o vreme, a reînceput sãbântuie în publicistica noastrã o panicã a"demolãrilor". Orice diferenþiere de opinia

îndãtinatã, orice distanþare de cliºeu riscã a fi ta-xate drept blasfemice manifestãri ale "negativismu-lui", infernale uneltiri ale unei furori distructiveîmpotriva cãrora se impun a fi mobilizate - nu-iaºa? - toate forþele sãnãtoase ale naþiunii apte deautoapãrare. Inchiziþia conservatorismului intrãprompt în acþiune precum un comandant firesc aldefensivei reclamate de-o asemenea colosalãprimejdie, osândind de facto revizuirile de lovines-cianã facturã pe care, în abstracþiune, pretinde ale recunoaºte, pluralitatea de opþiuni pe care nucuteazã a o respinge în principiu. Pretenþiapostideologilor, cãci de ei este vorba, e cea de-aconstitui un zid de apãrare în jurul ideii de "con-strucþie", dragã în varianta sa clamoros-demago-gicã oficialitãþilor totalitare, care dupã cum preabine ºtim, proclamau în stilul lor pompieristic-agresiv edificarea unei "lumi noi" pentru uzul"omului nou". Aceastã "construcþie" ce-ºi ziceacomunistã ori socialistã se înfãþiºa intangibilã înlãuntrul sãu, o dogmã terifiantã scoasã în afaracelei mai vagi îndoieli sau nuanþe de interpretare.Fatala-i vulnerabilitate consta tocmai în aceastãinumanã interdicþie a exerciþiului intern alconºtiinþei ce i-ar fi putut identifica ºi consolidaidentitatea. "Nu se poate construi nimic fãrãnegaþie, arãta Cioran. Îþi dai seama de tine într-oautoconºtiinþã perfectã, când elimini ºi umbreºtitot ce-þi este exterior". Or în interiorul sistemuluidoctrinar ºi al culturii cãreia i se rezerva o vasali -tate ce a fluctuat, e drept, în decursul timpuluiînsã n-a dispãrut nicicând pânã-n 1989,autoconºtiinþa nu funcþiona câtuºi de puþin dialec-tic, ci exclusiv sub chipul discursului crâncenaxiomatic, fioros îngheþat. Se urmãrea o facticeunanimitate de vederi, o nivelare de mâini ridi-cate spre a vota propoziþiile venite "de sus" ºi despinãri încovoiate spre a executa ucazurile. Nudoar indivizii politici dar nici mãcar scriitorii ºiartiºtii aflaþi în graþiile puterii nu puteau fi luaþiîn discuþie decât unilateral, prin mijloaceleaprobãrii ºi elogiului. De câte ori n-au fostîmpiedicate de la publicare comentarii mai puþinconvenþionale referitoare la "vârfuri" ale perioadeiprecum Marin Preda, Eugen Barbu, NichitaStãnescu? Negaþia se vedea direcþionatã exclusivîmpotriva "duºmanului de clasã", a "reacþiunii" dinafara ºi dinãuntrul graniþelor þãrii, a capitalismu-lui, a ocultei antisocialiste mai mult ori mai puþinimaginare pe care cârmuirea comunistã, cu men-talitate conspirativã intratã în sânge, o atribuiarestului lumii. Pe bunã dreptate VladimirBukovski menþiona aci un complex de inferiori-tate de ordin patologic. Aplicatã masiv, orbeºte,cu o obsesivã impregnare împotriva vrãjmaºuluioficial determinat, negaþia aceasta vicioasã posedaînsã ºi o funcþie perfidã în cadrul intern. Chiar îndoze mici, se puteau declanºa efecte majore,când, de pildã, în coloanele Scînteii ori ale Lupteide clasã, unui creator ori om de culturã i sereproºau "greºeli", "abateri" de la "linia"partidului.Nu era nevoie de desfãºurarea unui cearºaf pam-fletar precum, în cazul rejectãrii lui Arghezi,faimosul text intitulat Poezia putrefacþiei ºi putre-

facþia poeziei, semnat de Florin Toma (aflu acumcã politrucul condeier de odinioarã, domiciliat înIsrael, încearcã a se disculpa într-o scriere memo-ralisticã), fiind suficiente câteva linii, câteva,puþine, verbe mustrãtoare pentru ca persoanavizatã sã-ºi piardã dreptul la semnãturã, slujba orichiar libertatea. Cunoaºtem foarte îndeaproapecazul unui tânãr autor de la finele anilor '50, care,încolþit fiind de arhivigilenþii Ov. S.Crohmãlniceanu ºi Silvian Iosifescu, n-a mai pututpublica nimic un ºir de ani…

Iatã, succint, o explicaþie a alergiei la criticã aconservatorismului actual, legatar în bunã mãsurãal practicilor ideologice. Eºichierul disputelor lite-rare actuale - fie cã recunoaºtem cu francheþeacest lucru, fie cã încercãm a-l escamota - reflectãpolarizarea lor între spiritul democratic al revizui-rilor ºi a celui advers, întrupat de defensorii statu-quo-ului antedecembrist, indispuºi de orice tenta-tivã de schimbare, rãmânând îndeobºte satisfacþi-ile poziþiei lor personale, fixate în circumstanþele,orice s-ar zice, anormale ale "epocii de aur". Iatãce scrie dl. Eugen Simion, preºedintele AcademieiRomâne, în Tribuna învãþãmântului (nr.743/2004): "Unii scriitori, mai mult sau mai puþintineri, îºi împart colegii în conservatori ºi refor-miºti. Eu, de pildã, sunt trecut, de câþiva ani,printre conservatori. În general însã nimãnui nu-iplace sã fie trecut printre conservatori, mai alescând expresia e folositã ºi în sensul dereacþionar…". De observat mai întâi cã împãrþireaautorilor în conservatori ºi reformiºti nu reprezin-tã un capriciu, un gest aleatoriu al "unor scriitorimai mult sau mai puþin tineri", ci reflexul uneisituaþii obiective. Mai mult: expresia unuifenomen de o deosebitã relevanþã. Îl înþelegem pedl. E. Simion cã "nimãnui nu-i place sã fie trecutprintre conservatori" (depinde, totuºi, din cepunct de vedere; existã în Occident un conserva-torism politic foarte onorabil, existã o doctrinãconservatoare cu implicaþii filosofice ºi literare de-o indenegabilã valoare!), dar… cine e de vinã?Distractivã ni se pare întoarcerea pe dos a ter-menului de "reacþionar". Azi, nostalgicii ereicomuniste, care-i blamau pe nesupuºi cu ajutorulsãu, îl primesc în obraz, ca un bumerang.Conservatorismul, aºa cum se înfãþiºeazã înprezent (hai sã zicem ca dl. E. Simion:"reacþionarismul"!) n-are nimic a face cu concepþiaconservatoare a politicienilor români din secolulal XIX-lea, cu Maiorescu ºi cu Junimea, fiind doaro trenã a ideologiei totalitare, a structurilor maimult ori mai puþin tendenþioase statuate de aceas-ta. E precum aerul stãtut al unei odãi al cãreilocatar se încãpãþâneazã a nu-i deschide ferestrele:"Dacã e sã abordãm conservatorismul cu maimult calm, vom putea observa cã ºi Maiorescuera, ºi Junimea (sic!). Asta nu i-a împiedicat sãconstruiascã societatea ºi cultura românã". Vorbalui Maiorescu: nu e în chestie! Însã dl. E. Simionnu se lasã pânã nu revine la vechea d-sale aserþi-une-marotã: "Mai grav este însã când reformiºtiisau, mai bine spus aºa-ziºii reformiºti îi contestãpe marii scriitori, pe Eminescu, pe GeorgeCãlinescu, pe Arghezi". Oare de ce d-sa neatribuie, iarãºi ºi iarãºi, o poziþie care nu e câtuºide puþin a noastrã? Oare de ce se îndãrãtniceºte a

recurge la o contrafacere? Chiar dacã de dataaceasta expresia nu e chiar grobianã, existã ungrobianism al gândirii pervers orientate. Aºa-zisa"contestare" (într-o rostire mai durã a d-sale ºi aaltor conservatori, "demolare"!) nu e decât o fan-tasmã maleficã, emanatã din condeiul "reacþionar"ce-l mânuieºte, o fantasmã pe care încearcã a osubstitui unor consideraþii referitoare la uneleaspecte interpretabile sau la unele evidente slãbi-ciuni conjuncturale ale acestor covârºitoare per-sonalitãþi a cãror "contestare" în ansamblu nu amfi cutezat-o niciodatã. Detaliul dobândeºte în modsamavolnic semnificaþia întregului, gros-planul econfundat abuziv cu imaginea globalã. Nu sun-tem, n-am putea fi niciodatã "negativiºti" într-unasemenea fel stupid, compromiþãtor! Dacã într-unpom falnic, încãrcat de rod, descoperim un fructstricat, nu înseamnã cã ne apucãm sã tãiempomul. În loc de-a examina punctual, cu calm ºiprobitate, afirmaþiile care nu-i convin, dl. EugenSimion, aidoma proletcultiºtilor de altãdatã,preferã a plesni scurt din vârful câtorva vorbe cese vor conclusive ("a contesta", "a nega", "a demo-la" etc.), fãrã sã se jeneze a se declara, în margi-nea acestui comportament, pur ºi simplu… lovi-nescian: "eu sunt lovinescian, nu numai prin criti-ca mea, prin metodele lovinesciene pe care leaccept, dar ºi prin poziþia ideologicã". Hélas!"Metodele" se divulgã implacabil, aºa cum vedem,în lovinescianismul lor… antilovinescian, iar "ide-ologia" e diluatã rãu de tot de postideologia ce, înpofida unei firme teoretice fãloase, îºi urmeazãpraxisul conservator caracteristic. Pãcat, pãcat desângele (intelectual) vãrsat!

P.S. Citesc cu nedumerire în Bucovina literarã(nr. 12/2004), sub semnãtura domnului NicolaeCârlan: "Dupã o prelungitã ºarjã de virulentã con-testare, al cãrui (sic) straºnic purtãtor de stindards-a dovedit a fi dl. Gheorghe Grigurcu (…), cândpatima reviziþionistã pare a-ºi fi potolit febra exce-sivã, nedând, din pãcate, semne cã ºi-ar îndreptaatenþia spre dimensiunile estetice ale creaþiei,Nicolae Labiº rãmâne, iatã, un reper de referinþãîn câmpul liricii noastre contemporane". Încã o"contestare" imaginarã! Intitulându-mi o carte, Dela Mihai Eminescu la Nicolae Labiº, (Ed. Minerva,1989), mi-aº fi putut oare lua drept reper o… nuli-tate? De unde pânã unde postura de "straºnicpurtãtor de stindard" al unei "contestãri" cãreianici prin gând nu mi-a trecut sã-i dau glas? Faptulcã am luat în discuþie raporturile, întristãtoare darreale, ale bardului dispãrut neverosimil de pre-matur cu regimul comunist, în faza de maximãviolenþã a acestuia, nu înseamnã nici pe departecã nu l-aº preþui, cã nu aº fi dispus a-i recunoaºtelocul important în tabloul lirismului românesccontemporan. N-ar putea fi vorba decât de-o cri-ticã a criticii "dupã ureche"! ªi încã dupã o "ure-che" orientatã într-o direcþie întristãtor de inopor-tunã! Mãrturisesc cã, odatã cu trecerea timpului,mã deschid tot mai mult la impresionanta creaþiea acelui "mic Rimbaud" autohton care a fostLabiº, sacrificat pe altarul unui Destin tragic ce apurtat masca Molohului totalitar.

n

telecarnet

Aºa-zisele contestãriGheorghe Grigurcu

13

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

grafii

D efinibilã ca "sumã de rãzboaie pierdute"Jugoslavia anilor 1991 - 1997 alcãtuieºteobiectul de visu al uneia dintre cele mai

pertinente analize efectuatã cu lentila reporteruluide excepþie, afinã doar parþial cu verbul vitriolantal lui Curzio Malaparte, mai apropiatã în scimbde disecþiile în evantai ale lui Egon Erwin Kisch,un alt model al genului. În Rãzboi fãrã învingã-tori (Meridian 21 Delta, 2003) / imprimat, înacelaºi an, în versiune francezã, la "Editions Paris-Mediteranee" / ºi apoi în Rãzboi cu Doctor Blues(Mirton, 2003) bãnãþeanul Radu Ciobotea neimplicã în tragedia unui spaþiu uman care "a datlumii primul rãzboi de mari dimensiuni fãrã niciun învingãtor". Reporter la Evenimentul zilei ºipicaro sui-generis în miezul unui conflict absurd,dar în filigranul cãruia descifrãm culpabilitateaoccidentalo-americanã, autorul traseazã în cãrbunedesenul de panopticum în care destine (KapetanBore, Valeriu ºi bunicul sãu, Novac Liubinco º.a.)ºi geografii însângerate (Pale, Vukovar, Priºtina,Sarajevo) suferã coerciþia atroce a unei parantezeimpusã de ecuaþii politice aleatori: "Cineva, înlumea asta largã, pune un plus. Altcineva puneun minus. Altcineva înmulþeºte paranteza cualtceva. Cineva pune un egal. Cineva pune unmic sau egal. Lucrurile se schimbã mereu, dar nuse rezolvã. Paranteza rãmâne aceeaºi. Rezultã ºirulde imagini, adesea halucinante, avivate de inserþiaepicã. Din Lescovaþ, dupã bombardament, aurãmas doar "magazinele de îmbrãminte, anunþatede manechinele din plastic dezbrãcate, în poziþiistranii. Strada principalã e o înºiruire de mane-chine goale arãtând cu mâinile ceva nelãmurit,þinându-ºi echilibrul precar într-un picior sau încli-nate pe spate privind cu ochii goi oraºul".Sugestia de miºcare brownianã a alianþelorpasagere - ºi e cazul Bosniei - sau himerica ideeimperialã gen "Albania Mare" dimensioneazãtabloul de apocalipsã cu refugiaþi în derivã ºilocalitãþi distruse. Dacã între români ºi sârbi "maiexistã încã ecluza la modul balcanic" explicatãmemorabil în capitolul Bãtãlia pentru Dunãre, îninteriorul iugoslav purificãrile etnice macinã fãrãsperanþã ipotetica trilateralã musulmano-catolico-ortodoxã. Indiferent unde ne aflãm, în "imposibilaBosnie", în plin "Blietzkrieg în Krajna" sau în"Priºtina by night" acumulãrile cu valoare docu-mentarã primesc relief epic ºi ancadrament exis-tenþial. Or, când apar dubii existenþiale recursul laistoria justificatã este firesc. Este de vãzut, înaceastã ordine, dacã într-adevãr "panslavismul numai reprezintã decât o blândã nostalgie ivitã dinadierea bizantinã ºi cultura ruseascã a unui posibilimperiu spiritual, refugiat în mãnãstiri, arhive ºivisãri". Astfel, ochiul înregistreazã interpretând, întemeiul adevãrului cã "un reporter adevãrat, pru-dent ºi disciplinat e un animal care nu existã.Reporterul riscã. ªi pierde. Dacã eºecul e intere-sant, îl povesteºte. Dacã nu, nu. Cine decide dacãe interesant sau nu?". Reportajul devine astfelfructul unui pariu cu sine însuºi. Aventura dinKosovo, finalizatã cu dramatica expulzare pestefrontierã este un asemenea eºec prefãcut în victo-rie, compensat adicã prin intermediul istorisirii.Unghiurile se schimbã frecvent, "camera" înre-gistreazã adesea prin optica celui ocupat ºizdrenþuit de rãzboi. Iatã, "soldaþii O.N.U.

întruchipeazã o altã lume, cu mult superioarã,enervant de prosperã ºi, tocmai de aceea, vinovatãpentru cumplita tragedie bosniacã. Între privirealor ºi Bosnia se interpune culoarea blândã aochelarilor de soare, emblema diferenþei, adetaºãrii, poate a dispreþului. Comunicarea directãe falsificatã, obturatã, ochii nu se mai vãd, expre-sia feþei devine impenetrabilã ºi flegmaticã, dis-tanþele ºi tensiunile cresc". Atari incizii se reþin,mai mult, ele schiþeazã o meditaþie din care nulipseºte rictusul sud-est europeanului, atent laamestecul, între beligeranþi, al "fratelui mai mare"din Occident. Coliziunile dintre sistemele politice(propuse sau impuse) ºi sistemele psihice pe fon-dul intransigenþelor etnice ºi religioase alcãtuiesctot atâtea lecþii ºi câmpuri de cercetare pentrupolitologi, sociologi º.a. Atunci când "arhivelemarilor vinovaþi se vor deschide" relatãrile luiRadu Ciobotea despre rãzboiul fãrã învingãtorivor alcãtui adevãrate piese de dosar. Desigur,actanþii mediatizaþi (interviul luat lui DobricaCiosici de pildã) ºi, mai ales, combatanþiicunoscuþi sau anonimi certificã – oare fãrã ecou? -"strategia" unui conflict prin care sud-estul euro-pean sã rãmânã în continuare la periferia Europei,tributarã concepþiei luministe despre aceastã partea vechiului continent. Pacea Americanã încheiatãla Dayton, ajustatã la Paris ºi detaliatã laBruxelles a nemulþumit toatã lumea balcanicã ºi,pe de altãparte, anii care au urmat i-au doveditfragilitatea. Lectura unor astfel de lucrãri, scrise

cu devoþiune ºi profesionalism, nu poate ocolidureroasa întrebare, un "de ce?" menit, se pare, sãrãmânã fãrã un rãspuns complet ºi mai ales coer-ent. Ne aflãm în faþa unui episod tragic de istoriecontemporanã ca ºi martori, în acelaºi timp, aiincapacitãþii occidentale de a gestiona criza cemocneºte încã. Mai mult decât presa angajatãîntr-un rãzboi mediatic reportajul "pe viu" devineseismograful tectonicii multiple, circumscrisãgeografic ºi temporal. Mai întâi reporterul aratã,neuitând sã consemneze senzaþiile care îi permitsã ne trimitã la universul lui Mircea Eliade. "Aerulzace peste noi fierbinte, greu ºi incert", noteazãmartorul fascinat de podurile ce nu mai unescmalurile, dimpotrivã, ele despart etnii ºi religii,precum în istoria evocatã odinioarã de Andric.Oraºele ucise parcã sistemetic sunt reale ºi, înacelaºi timp, imaginare, în vreme ce, acum,"refugiul înseamnã o infinitate de biografii posi-bile în universul difuz al rãzboiului". Împru-mutând câteodatã titluri din universul ficþional(precum Cãlãtorie la capãtul nopþii, ce trimite ºila romanul lui Celine), reporterul coaguleazã ºi peaceastã cale, învecinatã cu ficþiunea, starea con-flictualã într-o mãrturie zguduitoare, fãrã partis-pris-uri, circumscriind deja un memento cu val-oare de reper în procesul, necesar, de reconstituirea culpabilitãþilor interne dar ºi a contextului inter -naþional în care s-a consumat tragedia federaþieiiugoslave.

n

Reportaj de rãzboiMircea Muthu

Ovidiu Avram Savant cu sfere

14 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

14

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

S criitorul francez Dominique Fernandez pu-blicã, în 2002, la editura Grasset din Paris,cartea La Course á l'abîme (Cursa spre prã-

pastie), o interesantã biografie a pictorului italianMichelangelo Merisi (1571-1610), cunoscut subnumele de Caravaggio, dupã locul naºterii sale.Realizator al altor biogafii despre artiºti ai vre-murilor mai mult sau mai puþin îndepãrtate,Dominique Fernandez contureazã personajelor saleo personalitate puternicã, fascinantã, ºi, în plus, leadaugã o laturã de nonconformism, care scoatecãrþile sale din tradiþia unei biografii clasice. Esteceea ce s-a întâmplat în cazul cãrþilor sale anterioa-re: Signor Giovanni (1981) despre viaþa criticului deartã Johan Joachim Winckelmann, Dans la main del'ange (Premiul Goncourt 1982) despre scriitorul ºicineastul italian Pier Paolo Pasolini ( carte tradusãîn româneºte de Aristiþa Negreanu sub titlul Îngeruldestinului), L'Amour (1986) despre pictorul germanFriedrich Overbeck, Le dernier des Médicis (1994)despre ducele Gian Gastone de Medicis, Tribunald'honneur (1997) despre Ceaikovski.

Dominique Fernandez este ºi autorul uneimetode de criticã literarã - psihobiografia - pe care adescris-o ºi aplicat-o în analiza operelor lui Mozart,Proust, Michelangelo ºi Eisenstein, în douã volume:L'Arbre jusqu'aux racines. Psychanalyse et création(1972) ºi Eisenstein. L'Arbre jusqu'aux racines II(1975). De la un discurs metatextual, Fernandeztrece cu uºurinþã la o reprezentare romanescã avieþii artiºtilor care i-au atras atenþia ºi cu care s-aidentificat. Metoda lui se aflã în acel spaþiu incertde frontierã între literaturã ºi document ºtiinþific.Dominique Fernandez se documenteazã temeinic ºie capabil sã recreeze o lume cu care cititorul con-temporan a pierdut legãtura temporalã. Depãrtareade vremea în care a trãit pictorul Caravaggio, pre-cum ºi viaþa agitatã pe care a dus-o acesta, au fãcutca sursele de documentare sã fie foarte puþine, iarscriitorul sã fie obligat sã facã din plin apel la ima-ginaþie pentru a completa lacunele. Operele pe carele scrie nu sunt simple monografii, el manipuleazãfaptele de viaþã - biografemele celuilalt - ºi îlrecreeazã dupã alte criterii.

Printre aceste criterii este alegerea unei persona-litãþi diferite, nonconformiste, în contradicþie cunormele vremii, îndeosebi cele sexuale. Fernandez"inventeazã" pornind de la faptele reale, darimprimã personalitatea "biografiatului" cu propriilepreocupãri ºi obsesii. Fiecare din personajele sale arputea reprezenta o mascã pe care scriitorul ºi-oalege pentru a se cunoaºte mai bine, sau dupã cumspune Chateaubriand în fraza care constituie motto-ul Îngerului destinului : "Nu-þi dezvãlui decât pro-pria ta inimã, atribuind-o altuia." Astfel, textul fer-nandezian prezintã un dialog între personalitateascriitorului ºi un alt artist, cu care el are anumiteafinitãþi. ªi cum preciza Adrian Marino în al sãuDicþionar de idei literare, biografia reuºitã e cea carerezultã dintr-un "exerciþiu de simpatie, afinitate ºitranspunere creatoare" (p. 258)1. Biograful nu ehistrion, el nu poate intra în rezonanþã cu oricespirit creator.

În cazul unui "artist care vorbeºte despre un altartist" lucrurile capãtã o complexitate aparte. Existãcu siguranþã o fascinaþie resimþitã de biograf pentrucel biografiat, pentru maniera în care acesta dinurmã ºi-a creat operele. Este ceea ce se întâmplã ºi

în cazul lui Fernandez, care îºi propune sã ofere ointepretare nouã tablourilor pictate de Caravaggio,pentru cã "opera doar ne permite sã înþelegem ceeace s-a petrecut în realitate în viaþa omului, în aceazonã subteranã care scapã stãrii civile. Omul esursa operei, dar ceea ce este acest om nu poate fiînþeles decât din operã." (p. 38)2 Scriitorul nu vreasã facã o "biografie romanþatã", dar nici sã cadã încealaltã extremã, sã urmeze o linie a vieþii, ca uncurriculum vitae oficial, sau sã facã o simplã inven-tariere ºi descriere obiectivã a temelor.

Psihobiografia situeazã operele în proximitateaomului, fiindcã ele sunt capabile sã explice anumitebiografeme ale artistului de care acesta este maimult sau mai puþin conºtient, dar care predeter-minã viaþa ºi creaþia lui. În cazul lui Caravaggio,Dominique Fernandez considerã cã figura tatãlui amarcat pentru totdeauna destinul fiului. Astfel cã,dacã tatãl, artist ºi el, dar fãrã renume, este asasinatde niºte hoþi, fiul se simte dator sã urmeze soartapãrintelui: întotdeauna va exista în el o înclinaþiespre autodistrugere, care va culmina, cu uciderea luiîn condiþii similare. Fiul nu poate sã îºi trãdezepãrintele, iar succesul va fi trãit ca o trãdare, ca o

încercare ce trebuie pedepsitã pentru pãcatul de a fiintentat la depãºirea unei limite pe care existenþatatãlui a fixat-o. Altfel spus, dacã tatãl nu obþinerecunoaºterea oficialã ca pictor, nici fiul nu trebuiesã accepte gloria; o cale ar fi ca tablourile lui sã seopunã normelor, pentru a fi refuzate, denigrate.Ceea ce privitorul modern vede ca marcã a origina-litãþii pare deci sã ascundã un sens mult mai pro-fund.

Aceastã premeditare în linia ontologicã a fiuluiface din el un personaj tragic, care nu poate sãdepãºeascã o anumitã fatalitate care i-a fost rezer-vatã. Dar tocmai aceastã interdicþie ontologicã estecea care îºi pune amprenta pe creaþia artisticã a fiu-lui. Ceea ce viaþa îl obligã sã ascundã apare subli-mat în tablouri; tehnica clar-obscurului, care este ocaracteristicã a pictorului italian, reflectã cel maibine acest joc între ascuns ºi dezvãluit. Astfel,homosexualitatea îl face, în viziunea lui Fernandez,sã îºi aleagã anumite modele ºi sã picteze anumitefiguri mitologice. Figura de victimã îl fascineazã ºi îlface sã se identifice cu sfinþii martirizaþi pe care îipicteazã într-o manierã extrem de realistã, ca ºi cumar fi comesenii sãi sãraci ºi murdari, ºi care îºiacceptã, paradoxal, cu bucurie soarta crudã.Autoportretul sãu favorit e imaginea lui Goliathînvins de un David tânãr ºi frumos. Astfel reuºesteDominique Fernandez sã punã în paralel viaþa ºiopera artistului.

incidenþe

Un Caravaggio modernSimona Furdui

Caravaggio Bachus (1593?)

15

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

Pentru exemplificare, am ales, din mulþimea"istoriilor" ce descriu apariþia unei opere, pe cea atabloului intitulat Bacchus (care se aflã în prezent laGaleria Uffizi din Florenþa, dar al cãrui an decreaþie nu a fost stabilit cu exactitate, situându-seîntre 1593-1596).

Cititorului român i-au fost propuse douãbiografii ale maestrului clar-obscurului italian: în1976, editura Meridiane publica, în traducereaAdrianei Lãzãrescu, cartea lui Luigi Ugolini, intitu-latã Romanul lui Caravaggio, iar în 1983, aceeaºiediturã se interesa de Luminã ºi întuneric. Viaþa luiCaravaggio de Rolando Cristofanelli, în traducereaAngelei Ion. Lectura paralelã a acestor trei versiuni -mai degrabã viziuni asupra vieþii pictorului - nearatã cât de mult este biografia o "invenþie" aautorului, cum opereazã procesul de selecþie ºi deinterpretare a documentelor.

Cristofanelli ne oferã o simplã descriere atabloului pornind de la modelul care a pozat:"Modelul pentru acest Bacchus mi l-a gãsit o tânãrãcare venea sã-mi pozeze în casa Petrignani. Mi-aspus cã era fiul unui cismar; în realitate nu-þi dãdeaiseama dacã era bãiat ori fatã. Cu alte cuvinte un tipandrogin. Mã entuziasma sã pictez un bãiat degenul ãsta. Bacchus avea umerii ºi braþul de bãrbat,expresia visãtoare, mâna delicatã ºi îngrijitã. Pãruldes ce-i cãdea pe frunte ca unei fetiþe, iar pe cap opãlãrie mare ºi uºoarã, din frunze de viþã verzi,luminoase, roºii, de toate culorile care îi confereaufeþei o anume strãlucire. Ochii mari, încântãtori,surâzãtori ºi dulci ca ale unei frumoase nimferomane, resemnatã ºi distratã." (p. 108)3. Scriitorulitalian ascunde discret simþãmintele pictorului faþãde acest model, care în cartea lui Fernandez senumeºte Mario, e de origine sicilianã ºi era de câtvatimp amantul lui Caravaggio. În romanul luiUgolini, tânãrul se cheamã Pepe, bãiat sãrac,obraznic ºi plin de viaþã din regiunea Ciociara. Unalt artificiu al lui Ugolini este sã îl facã pe al sãuCaravaggio sã îl convingã pe cavalerul d'Arpino(care îl plãtea cu mare zgârcenie) cã acest tablouera trimis de maestrul Giorgione: "Ce desen! Celumini! Numai veneþienii au asemenea îndrãzneli.Caravaggio, tu care ai fost la Veneþia, iatã ceînseamnã adevãrata picturã! Ia te uitã aici, ce floriºi ce fructe!…[…] Divinã! Divinã, îþi spun! priveºtece racursiu! Priveºte transparenþa tuºeului." (p. 65)4,pânã când acesta descoperã semnãtura adevãratuluiautor, ºi atunci valoarea tabloului se schimbã :"Când sã fi fãcut oare Giorgione asemenea chipurialbicioase?! Nu un nud ai pictat tu, ci un cearceafalb; ºi fructele, da, le recunosc, sunt ale tale : singu-rul lucru pe care ºtii sã-l faci bine. Dar mutra astade peºte fiert, þi se pare picturã? ºi ca sã faci unBacchus, þi se pare de ajuns o cupã, ca sã nu maispun cã e cupa mea pe care ai îndrãznit s-o iei, ºi ocununã de viþã pe cap?! Un Bacchus! Dar ce-aifãcut tu e bãrbat sau femeie? ºi apoi înfãºori pe unBacchus într-un cearceaf? Unde e anatomia ? Undesunt oasele?" (p. 66-67)4.

Dominique Fernandez ne oferã ºi el perfor-manþa unei lecturi duble a tabloului. El cautã men-talitatea epocii în care a trãit Caravaggio ºi în carepricipalii cumpãrãtori erau feþele bisericeºti, cerespectau canoanele. Tratatul lui Cesare Ripa,Iconologia, era cel care la sfârºitul secolului al XVI-lea reglementa simbolismul creºtin din chipurile, ati-tudinile ºi obiectele pictate. Ceea ce pare privitoru-lui de azi complet profan, era intepretat prin pris-ma dogmelor bisericii catolice. Întreaga mitologiegreco-romanã era transpusã în simboluri creºtine ºiîl invitã pe cititorul ºi spectatorul modern laasocieri neaºteptate mergând de la simpla mirarepânã la sentimentul ridicolului.

Cititorul cãrþii lui Fernandez intuieºte aceastãreceptare forþatã a pânzei, manipulatã, pentru atrece de cenzura catolicã, precum ºi noutatea pe

care Caravaggio o reprezenta în epocã. ªi dacã pu-blicul de atunci nu era pregãtit sã vadã "realitatea"lucrurilor, Dominique Fernandez îºi propune sã îleduce pe omul modern.

Tehnica picturalã a clar-obscurului e principiu deviaþã pentru Caravaggio, iar cardinalul FrancescoMaria del Monte, cunoscãtor al intrigilorVaticanului, îl sfãtuieºte în acest sens: "Pentru a-idezarma pe cenzorii Sfântului-Oficiu, dacã abordeziun subiect prea liber pentru aceºti Monseniori,deghizeazã-l în temã mitologicã. Sunt aºa dechiþibuºari… dar aºa uºor de pãcãlit! ªi chiar aºa,pãstreazã-þi încrederea pentru tine care eºti atât defericit cã îi pãcãlim…. Cu o micã minciunã, sã aipermisiunea de a admira ceea ce le este interzis sãpriveascã !" (p. 235)5. Reiese cã disimulareaaparþinea atât creatorului, cât ºi cenzorilor, obligaþiºi ei sã îºi ascundã sentimentele ºi pornirile. Oparte din tablourile lui Caravaggio erau cumpãratedar ascunse, pentru cã veneau în contradicþie cunormele sociale ºi morale ale epocii.

Fernandez se aratã fascinat de misterele creaþiei,de povestea din spatele tabloului, de acest momentzero al primei interpretãri, ºi reuºeºte sã îl "prindã"ºi pe cititor în povestea "inventatã". Specialiºtii auconstatat cã pictorul nu fãcea schiþe înainte, selansa direct pe pânzã, ceea ce nu îl împiedica sãrevinã ºi sã facã modificãri. Astfel, cardinalul delMonte "sugereazã" acoperirea bustului lui Bacchus :"N-aº vrea ca aluziile la Horaþiu ºi la carpe diem sãºocheze pioasele dispoziþii ale sufletului sãu [almarelui duce de Toscana]. Ascunde deci jumãtatedin acest bust. Bacchus era nud în Antichitate, darnoi nu mai suntem în Antichitate, ºi, dacã vrei sãte serveºti de mitologie, trebuie sã fie între limitelecompatibile cu spiritul creºtin" (p. 236-237)6.Fernandez ne propune mai multe jocuri aleintepretãrilor: ca de exemplu, nodul fundei de ca-tifea neagrã nu mai e simbolul bucuriei dionisiace,nici o indicaþie cu conotaþie sexualã, ci reprezintãuniunea dintre terestru ºi divin.

Cititorul-privitorul mileniului trei aflã prin voceacardinalului cã Bacchus trebuia sã îl întruchipeze peIisus, dupã explicaþiile sfântului Ieronim care avãzut analogii între cei doi. Apoi, sfântul Ambroziea fost cel care a asociat vinul cu sângeleMântuitorului. Important pentru cardinal e cãBacchus þine cupa cu vin roºu în mâna dreaptã,partea aleºilor, dupã doctrinele bisericii. Însã, în ver-siunea finalã, Caravaggio revoltatul picteazã cupa înmâna stângã, refuzând sã se supunã integralnormelor, fiindcã nu o viaþã liniºtitã era ceea ce eldorea. Provocarea ºi riscul i se pãreau mult maiatractive, ºi ele ºi-au pus amprenta pe stilultablourilor.

Cât despre natura moartã cu fructe care adaugãcomplexitate pânzei, nimic nu trebuie ales la întâm-plare, deºi intenþia mãrturisitã a pictorului e aceeade a exalta bucuria de a trãi sub forma ei botanicã,interpretare pe care o poate avea ºi omul zilelornoastre. Merele devin astfel o ameniþare canonicã apãcatului, strugurii negri reprezintã moartea, iar ceialbi, învierea, rodia crãpatã lasã sã se vadã sâmburiicare trimit la Cuvântul lui Isus rãspândit în celepatru colþuri ale lumii, iar frunzele de viþã de vieuscate din coº ºi cele din pãrul negru al zeului sunto reamintire a faptului cã viaþa pãmânteascã e trecã-toare.

Se poate observa viermele din mãr ºi unelefructe putrezite, detaliu original, marcã a realismu-lui în picturã ºi, mai ales, marcã a destinului tur-mentat asupra cãruia insistã atât Fernandez :"Trebuia ca un ansamblu de semne negative, bizare,neliniºtitoare, veºtejiri ale frunzelor, o gaurã înfruct, sã manifeste ceea ce va fi destinul meu. […]În sec ret, deja, mã rãzvrãteam împotriva optimis-

mului naturii, ºi nu prea mã încredeam în forþaMântuirii. Alianþã cu cealaltã faþã a lucrurilor, anga-jament precoce cu forþele de distrugere, pact ocultcu ceea ce devasteazã ºi ruineazã." (p. 193)7.

În ce priveºte figura dolofanã a lui Bacchus, el îlreprezintã pe Isus plin de viaþã conducându-ºi apos-tolii prin deºert. Cardinalul del Monte, alter ego alautorului, e un interpret subtil ºi care ºtie cum sepoate manipula spiritul uman; el rezolvã ºi proble-ma culorii negre a pãrului lui "Iisus" : "De ce pãrulpresupusului Bacchus e aºa de negru? Cu referinþãla "pãrul buclat ºi negru ca pana corbului " alMirelui Sfânt. De ce braþul ºi o parte a bustuluisunt goale? Pentru cã " braþele sale sunt de aur, iarbustul sãu e de sidef ". De ce aratã cu degetul spreburic prin nodul de catifea ? Pentru cã " buricul tãuformeazã o cupã, pe care vinurile nu o rateazã ! ".Beþia e asociatã intim bucuriei creºtine: "Beau vinulmeu ºi laptele meu " mai spune Mirele Sfânt. "Mâncaþi, prieteni, beþi, îmbãtaþi-vã, preaiubiþii mei !". Fraze pe care Hristos le va relua cuvânt cu cuvânt: " Apoi luã cupa ºi le-o dãdu spunând : "Beþi din eatoþi ! Acesta e sângele meu, sângele unirii, con-topirii". Dupã mãrturia sfântului Matei, o posedãmpe cea a sfântului Ion : "Cine bea sângele meu, vaavea o viaþã eternã. " (p. 287)8.

Iar lovitura de graþie e datã, în acest tribunal-inchiziþie cu drept de veto asupra artei, de expli-caþia derivãrii de la Dionysos a numelui grec DenysAreopagitul, convertit de sfântul Pavel ºi devenitprimul episcop al Atenei; în plus exista ºi numelesfântului Denis, cel care a evanghelizat Galia,numele primului episcop al Parisului. Deci con-cluzia acestor asociaþii neaºteptate e cã pictorul adorit sã facã un omagiu indirect lui Denis-Dionysos-Hristos…

Iatã modul în care un biograf devine pe rând unromancier care inventeazã o þesãturã narativã cecaptiveazã cititorul, un critic de artã capabil sã pre-zinte interpretãri diferite, chiar paradoxale, ale unuitablou, un fin psiholog care ºtie sã plonjeze îninconºtientul uman pentru a cerceta noi mobiluriale personalitãþii, un profesor pentru cei care vor sãpãtrundã secretele artei. Acest Caravaggio modernne oferã, prin sensibilitatea biografului DominiqueFernandez, o parte, doar, din misterele creaþiei sale,lãsând cititorul în acea zonã a clar-obscurului undese uneltesc sensurile operei ºi unde el poate con-tribui la precizarea lor.

nNote :

1. Adrian Marino, Dicþionar de idei literare, I, EdituraEminescu, Bucureºti, 1973.

2. Dominique Fernandez, L'Arbre jusqu'aux racines.Psychanalyse et création, Editions Grasset, Paris, 1972.

3. Rolando Cristofanelli, Luminã ºi întuneric. Viaþa luiCaravaggio, traducere Angela Ion, Editura Meridiane,Bucureºti, 1983.

4. Luigi Ugolini, Romanul lui Caravaggio, traducereAdriana Lãzãrescu, Editura Meridiane, Bucureºti, 1976.

5. Dominique Fernandez, La Course - l'abîme, Paris,Editions Grasset, 2002.

6. idem7. idem8. idem

16 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

16

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

E xplicit caragialian este poemul intitulatMangafaua, structurat în secvenþe cepoartã, la rîndul lor, titluri împrumutate

îndesosebi din comedia D'ale carnavalului:Chestiune de traducere (aici, "traducere" însem-nând "înºelare în dragoste"), Femeie, ochialunecos..., Compãtimind împreunã, Docomentolograf, Nu plânge, eºti volintir, Inimã zburdal-nicã, Mangafaua... eu... eu sunt. Între un text cemimeazã stilul de compunere ºcolarã, progresândspre invocarea "Nirvanei" ºi lamentaþia parodiatãpe tema îndrãgostitului "singur ºi infelice", pãrãsitde femeia iubitã, ºi un final simetric, ce pune înecuaþie douã imagini ale Bucureºtilor, una "feericã"mai degrabã datoritã "flãcãrii" din ochii poetuluivisãtor, cealaltã de "teren viran", periferic, în carese înscrie autoironic ipostaza decepþionatului, subsemnul aceleiaºi "Nirvana" (într-un semnificativjoc anagramatic între "viran" ºi "Nirvana"), sepropun secvenþe ale discursului deceptiv: sub sin-tagmele lui Caragiale, sunt construite momentede evocare a iubirii pierdute, în decorul vieþii coti-diene a Capitalei ºi în obiºnuitul stil colocvial alîntregii poezii a lui Cãrtãrescu. În plus, procedeulintertextualitãþii (cu inserþii din Eminescu,Arghezi, Nichita Stãnescu ºi Baudelaire) atrageatenþia asupra caracterului de înscenare ludic-comediograficã a poemului, marcatã suveran despiritul caragialian. Cãci poetul optzecist îºi punede la început masca "mangafalei" din D'ale carna-valului, personajul "tradus-trãdat", confirmatã detitlul secvenþei cu numãrul 7 a poemului -"Mangafaua... eu... eu sunt", dupã ce în ceanumerotatã cu cifra 4, Un document olograf, vreasã certifice zisa "traducere" printr-un bilet de amorcare-l pastiºeazã pe cel al Miþei Baston adresat luiNae Girimea. ªi aici, textul în care se alãturã sin-tagme italiene, franþuzisme, cuvinte de originegreacã, fragmente de vers din Nichita Stãnescu ºiEminescu, un nume de cântãreþ contemporanfoarte popular plus un comentariu "dezgustat" alcelui înºelat, gãseºte în Caragiale referinþa "tare",de naturã livrescã, solicitatã sã saboteze pânã laanulare orice tentaþie retoricã ce ar putea amintide discursul liric romantic sau modernist-purist:"dragã iubitule, / sunt tuta sola în camera mea cuicoane pe sticlã. sunt ambetatã. Ci vino tu, staremãreaþã a sufletului, pe motocicletã, pe biþiclu, pelimuzinã. mangafaua a plecat la feteºti. de ce nuvii tu? vinã! / mi-am fãcut unghiile cu sidef, amchef, arhonda, am chef... / p.s. Adu ºi banda cukenny rogers. / auguri, miþa, strada blãnarului 16bis. / Ce servitute, ce dezgust, ce plictis..."Finalul poemului mai trimite o datã la autorulNopþii furtunoase, prin transpunerea momentuluiplimbãrii prin terenul viran-Nirvana în tiparulunei situaþii din piesa maestrului ºi sugerând cãtotul n-a fost decât un vis rãu: "(dar n-am sfârºit.când sã intru în uliþã / mi-au ieºit în cale ogariilui maioru' din colþ / ºi micul ceas de argint alpapadopolinei / lãtra cu spume ca un apucat) /ºi/ doamne / dumnezeule / în sfârºit / M-AMTREZIT / AM SCÃPAT!" În fine, în ciclul depseudo-sonete care închide cartea, mai dãm pesteo celebrã sintagmã caragialianã, inclusã într-uncontext din nou parodic, în care îndrãgostitulpozeazã în "umil cetãþean onorabil": "existã noþiu-ni stranii, pe care le mai percepem cel mult / cape niºte conuri de sticlã verzuie clevetind sub

stelele purpurii / de pildã onorabilitatea, cãci sun-tem cetãþeni, domnilor, suntem onorabili..."

Textul lui Cãrtãrescu ce poartã în cel mai înaltgrad "marca" lui Caragiale este, însã, amplulpoem Levantul (1990). Operã prin excelenþã "post-modernã", care sintetizeazã în registru parodic-burlesc, toate stilurile limbajului poetic românesc,reuºind performanþa de a nu distruge, totuºi, prinacuta conºtiinþã criticã a convenþiei literare, unanumit suflu vizionar, ce recupereazã mareleromantism, epopeea cu acest titlu e fãrã îndoialãºi o capodoperã a jocurilor intertextuale, amanevrãrii unei vaste recuzite poetice, într-unimens spectacol recapitulativ. Ceea ce fusese abiaschiþat în O searã la operã, din Poeme de amor,este aici amplificat ºi aprofundat într-o compoziþiepolifonicã de limbaje ale poeziei româneºti, de laînceputuri pânã în prezent. O schemã epico-dra-maticã cu numeroase deschideri lirice, construitãpe tiparul literaturii paºoptiste, animate de ide-alurile revoluþionare ale emancipãrii PrincipatelorRomâne de sub diversele forme de tiranie, atrage,practic, toate formele de expresie poeticã practi -cate pânã la generaþia 80. Avem de-a face cu oepopee eroi-comicã, replicã postmodernã aÞiganiadei lui Budai-Deleanu, în care aventura ceangajeazã grupul de personaje în frunte cu foarteromanticul Manoil (nume de personaj al unuiroman de pe la 1855 al lui Dimitrie Bolintineanu,dar ºi omonim al eroului cunoscutei balade po-pulare despre Mãnãstirea Argeºului, centratã petema construcþiei ºi prãbuºirii, ca ºi a sacrificiuluinecesar oricãrei opere durabile) articuleazã eveni-mente ºi personaje modelate dupã tiparul oferitde convenþiile caracteristice sensibilitãþii ºi imagi-narului romantic românesc, de la debuturile maistângace din anii ‘20-‘30 ai secolului XIX laEminescu. O imaginaþie luxuriantã, care e ºi unalingvisticã, ieºitã din comun, antreneazã spectacu-loase relaþii intertextuale ce fac sã comunice epocirevolute cu realitatea imediatã, într.-un universconºtientizat drept convenþional-literar, în carepoetul însuºi devine protagonist, dialogheazã cupropria lume de hârtie.

Caragiale nu putea lipsi din acest univers alînscenãrilor parodice ºi burleºti: viziunea saextrem-relativizantã asupra "democraþiei"româneºti ºi a retoricii sale exaltate, într-o etapãde prelungitã ºi fragilã tranziþie spre societateaburghezã modernã tuteleazã în chip manifest oridin culise întreaga construcþie. Tiradele înflãcãrateale eroilor Levantului despre "liber-schimbism" ºi"nobila democraþie" visatã (de Manoil), patosul de"republicanã" al Zoei, iubita sa, aluziile, de la altepagini, la "statua Libertãþei dîn Ploiesci", ori lacea a lui Mihai Viteazul, de la înãlþimea cãreiaManoil ar urma sã predice binefacerile libertãþilorcetãþeneºti, precum Coriolan Drãgãnescu dinBoborul, "serbãrile electorale" cu "hora mare" ºi"drapeluri tricolore", au în fundal discursurile li-berale din piesele comediografului, beþia decuvinte mereu atacatã.

Dar mai ales mica înscenare burlescã dinAnexa poemului, datã ca variantã la cântul alunsprezecelea, poartã însemnele spiritului cara-gialian. Spectacolul ce se pregãteºte pentru dis-tracþia domnitorului - parodiind ceremonialul ser-bãrilor oficiale de pe vremea dictatoruluiCeauºescu - îl ilustreazã din plin. Iar dispreþul sluj-

baºilor acestuia pentru revoluþionarii ce se apro-piau, cu balonul, de locul spectacolului oficial, nugãseºte calificative mai potrivite ºi mai plasticedecât cele, foarte cunoscute, preluate de laautorul Nopþii furtunoase: "Zavergiii","Bagabonþii", "Coate goale"... Încercarea deasasinare a domnitorului, eºuatã într-un primmoment, cãci personajul, ºtiind cã este doar ofãpturã de hîrtie, nu poate muri, reuºeºte într-unal doilea, însã cel ce ajunge pe tron este cãpitanulpiraþilor, Iaurta, fost complotist revoluþionar,acum trãdãtor luând locul deziluzionatuluiManoil: acesta preferã spectacolului degradat alistoriei ºi lipsei de moralã a politicii Poezia.Rãsturnarea de situaþie atrage ca ºi automat mo-delul dramatic al Scrisorii pierdute: instalat petron. Iaurta rãspunde acuzaþiilor de trãdare, caaltãdatã Trahanache lui Farfuridi ºiBrânzovenescu: "Trãdare? Cine-a vorbit de trã-dare? Stimabililor, onorabililor, într-o asemeneaocasiune solemnã, trebuie sã dãm dovadã de tact.Ceºti ce vedeþi la poalele turnului sunt doarmodeºti cetãþeni ce au venit la votare. Vom auziglasul suveran al poporului, în faþa cãruia, dacãpot pentru ca sã spui aºa, trebuie sã ne plecãm".Iar indicaþia de scenã din paranteza imediat urmã-toare spune: "(Glasuri de jos: Trãiascã vodãIaurta!)". În final, discursul sãu îl pastiºeazã pe celal lui Caþavencu ºi al altor personaje caragialene,de la care împrumutã ºi gesticulaþia emfaticã ºidiscontinuitãþile discursive: "(Suie treptele tronu-lui, emoþionat. Scoate o nãframã mare cu care îºiºterge graþios fruntea) / Fraþilor! Asemeni tutulorurmaºilor (sic!) mei cari ºi-au jertfit sângele pen-tru þãriºoara lor, asemini lui Mircea cel Mare ºilui Michaiu Bravul... zic ºi eu, fraþilor... (plânsul îlîneacã) cã a sosit ceasul... sã dãm o pildãEuropii... de la care putem zice... depandã!(Glasuri de jos: Trãiascã vodã Iaurta!) ºi mai daþi-mi voie, fraþilor, acum când toatã omenirea... sãfie cu ochii asupra noastrã, sã grãiesc o datã cunemuritorul Gambetta: Iubesc poporul, dar urãscpe poporan! (Se trânteºte pe tron plângând înhohote.)". Fiul sãu, Zotalis, e tot atât de cara-gialian, contopind diverse replici din finalulcunoscutei comedii: "Ajunge, tatã. Ce atâta vor-bãrie? Pe onoarea mea, nu o sã ai majoritate ci u-na-ni-mi-ta-te! (...) Sire, voinþa poporului! Box pop-uli, box dei!" Rãsunã, de asemenea, în acest final"Muzica!", ce încheia Scrisoarea pierdutã, ºi nulipsesc nici îmbrãþiºãrile împãcãrii generale: "toþise îmbrãþiºeazã"...

Cum se vede, modelul Caragiale este pentruMircea Cãrtãrescu un fel de matrice stilisticã.Diseminate pe parcursul amplei desfãºurãri epico-dramatice, sintagmele caragialeºti apar ca ºiautomat într-un discurs ce creºte cu predilecþiedin substanþa unor convenþii literare profundasimilate în scrisul românesc ºi resimþite încãdrept funcþionale într-o lume aflatã parcã într-oeternã tranziþie, nesigurã pe sine, precarã, supusãtuturor pericolelor. Sub mãrcile manifeste - for-mule tipice, reciclate în procesul intertextualitãþii -se simte ºi tiparul mai de adâncime, purtândaceeaºi marcã: scrisã într-o epocã dictatorialã, încare divorþul dintre realitate ºi discursul ideologicera total, epopeea burlescã a lui Cãrtãrescu gãsea,cum se vede, în Caragiale un punct de sprijinesenþial.

În ce-l priveºte pe Florin Iaru, coleg de gene-raþie ºi de cenaclu cu Mircea Cãrtãrescu, "modelulCaragiale" e la fel de productiv ºi mãrturisit caatare, cum am vãzut. Într-o ºi mai mare mãsurãdecât la autorul Levantului, Iaru îl preia, într-oviziune ce dovedeºte însemnate afinitãþi cu cea amarelui predecesor. Temperamentul sãu liric e pre-dispus spre o anume teatralitate, remarcatã de toþi

eseu

Caragiale în poezia generaþiei '80 (II)

Ion Pop

17

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

comentatoii. Dacã Eugen Simion reþine, chiar înprimul poem din cartea de debut a lui Iaru,Cântece de trecut strada (1981) "stilul umorist dinLa Moºi: adiþiune de obiecte, notaþii stenografice,fãrã interes pentru organizarea ºi sublimarearealului" (v. Scriitori români de azi, IV, 1989, p.508), un confrate mai tânãr, Andrei Bodiuaccentueazã tocmai asupra "teatralizãrii poeziei",care pune în joc "o sumã de 'euri' diferite, pulve-rizate în sute de roluri" (v. A. Bodiu, Direcþia ‘80în poezia românã, Ed. Paralela 45, 2000, p. 97).Acelaºi critic scrie cã avem de-a face în acest cazcu "o experienþã literarã ce se prelungeºte organicdinspre textul caragialian spre poezia lui Iaru" ºicã "Poetul nu evocã lumea lui Caragiale. Lumealui Caragiale este acolo, în faþa sa, neschimbatã îndatele sale esenþiale (...) Caragialismul este laIaru o dimensiune ontologicã, nu literarã" (Op.cit., p. 98).

Lectura acestei poezii certificã pe deplinasemenea date. În deja citatul Cântec de trecutstrada, formula caragialianã a notaþiei telegraficedin proza menþionatã, sugerînd un decor debazar, cu lume amestecatã ºi pestriþã, serveºte desuport unor insinuãri privind realitatea imediatã:când pe sub firmele cu diverse reclame "trece ogaºcã cereascã / spre ciuda lui / CIRCULAÞI /spre groaza lui / FOTO SUPERB", înþelegem cãorice manifestare spontanã, de trãire necontrolatã,a tinereþii, provoacã suspiciunea simboliciloragenþi de circulaþie ºi o suitã de întrebãri precum:"Cine le-a dat drumul la aer? / - Aveþi permisiu-nea? De unde? / - Sã scoateþi, mã, tot ce-aþi luat/ prin epoca noastrã contemporanã". Iarîncheierea, cu trimitere directã la Caragiale (aicicel din O noapte furtunoasã), scoate ºi mai multîn relief voinþa de supraveeghere a oricãrui gestliber: "La poliþiune, nene Dumitrache, / (cu senti-ment) la poliþiune"... În cartea urmãtoare, La ceamai înaltã ficþiune (1984), un poem intulatPetrecere cu lãutari însceneazã, într-un discursburlesc ce amestecã concretul cu abstractul,notaþia directã cu aluzia livrescã, un mic spectacolabsurd ºi grotesc, al unei convivialitãþi aberante."Caragialianã" e aici concilierea generalã a con-trastelor, nivelarea oricãror diferenþe, într-o atmos-ferã de sãrbãtoare contrafãcutã: "Cu ciorchini dediscurs la ureche / Petrecerea e în toi. /Hãrmãlaie. Dezmãþ de semnificaþii. / Parabolaorbilor dirijeazã orchestra ciungilor. / Pe mesearde botul invitaþilor: / statistici submarine eco-logi undine. / Se aduc pocalele. Gâlgâie toastul. /Se pupã surplusul babana balastul. / Surâde cana-lia. Radiazã poltronul. / Se iartã pãcatele"... ªi,ceva mai departe, raportarea directã la un limbajale cãrui deformãri groteºti - concentrate încuvântul compus "fonfem", ce contamineazã cali-ficativul "fonf", bâlbâit, cu mai pretenþiosul"fonem" - trimit la o "epocã" nu mai puþindereglatã ºi absurdã: " Ne revãrsãm pe tava cucapete de-ale gurii. / Intrãm în limbaj cu fonfemde istorie. / Scârþâim la pompa care evacueazãmemorie. / Înotãm în beþie. Suntem de tot ori-zontali. / Triumfalici în braþele scârbei. Curatstomacali. / Cineva îºi drege glasul. Cineva îºiºterge nasul: / - Pentru ca sã-mi vii dumneata /care s-a întins pe cer vreau sã zic - epoca! - da!".Cum se poate imediat remarca, ultimele douã ver-suri sunt aproape niºte citate din Caragiale, maiexact dintr-o replicã a lui Trahanache din Oscrisoare pierdutã, cu devierile de gîndire ºi expre-sie caracteristice.

Alt text, exclus de cenzurã din aceastã, ºi dela care el preluase chiar titlul, La cea mai înaltãficþiune, publicat abia în 1990 în volumul Înnebu-nesc ºi-mi pare rãu, uzeazã din nou de intertextulcaragialian, înt-un discurs ce ironizeazã optimis-mul afiºat al retoricii comuniste: "Se bucurauoamenii cinstiþi cu feþe lucioase / de febra satis-facþiei ce le intrase în case! / Exprimau bucurie:

tovarãºul inginer, maistrul Achim / iar profesorulemerit zicea-n româneºte: Exprim / aceleaºi senti-mente care, ºi noi suntem oneºti dar muncim! /Între punctul ochit ºi punctul lovit al trãgãtorului/ se zãrea ochiul clar, înarmat, al boborului /care, în sfârºit, înþelegea, lua atitudine vie / pro-ferând cuvinte de care se temea virgina hârtie". Înaceeaºi carte, poemul cu aluzii la stilul poeticpaºoptist, Adio. La Galaþi. se înscrie, de aseme-nea, în linia lui Caragiale. Inaugurat cu sintagma"Cãldurã mare", textul propune scenariul uneipercheziþii a securitãþii, tratatã în registru burlescºi cu toate ingredientele preluate din limbajul dis-continuu, haotic ºi parazitar al Maestrului. Acestlimbaj e mimat îndeosebi în confesiunea vecinu-lui-delator, prezentatã ca un soi de scuzã faþã decel denunþat organelor de represiune, sugerând,precum în finalul Scrisorii pierdute, o concilierea contrastelor ºi conflictelor într-un compromismoral general: "Sã mã-nþelegi, don florin (m-aoprit pe scarã) care ºi eu / am fost tânãr carenuma nevastã-mea zice - io am douã fete / aºa-i,don florin, douã care i-o vrusesem bãiat, a douatot fatã, ptiu! cã mi-ar fi plãcut ºi mie o fufã, undans o petrecere cu lãutari - da ºi dumneata / cutoate cinci faci baie ºi ne inundã, hai lasã - / mi-aspus mie cineva cã le-a vãzut"... Comentândpoemul, Mircea A. Diaconu reþinea tocmai "undiscurs de personaj caragialian, stupid ºi canalie,ingenuu în tembelism. (...) Orice violenþãsfârºeºte în îmbrãþiºare colectivã, în inconºtienþã,în "Pupat toþi Piaþa Endependenþi. (...) Vorbãriacaragialeanã, consecinþã a golului interior, relevãfiguraþia neantului contextualizat politic, materia-lizat grotesc ºi absurd" (v. Mircea A. Diaconu,Poezia postmodernã, Ed. Aula, Braºov, 2002,p.91).

Încã un exemplu ar putea fi, în acest sens,poezia ce poartã, semnificativ, titlul Învechirea lafaþã. În aceeaºi formulã a fantezismului burlesc,se compune aici "portretul" unui personaj fantas-matic, insinuant, proiecþie a anxietãþii provocatede supravegherea permanentã a ideologiei ºi aorganelor sale de represiune, ce tind spre un con-trol absolut al comportamentului ºi gândiriiumane, pãtrunzând în viaþa intimã a fiecãruiadintre noi: "þi se strecoarã cineva, þi se / lipeºtecineva de pereþi, / zgrumþuros, polisat, tapetat,îngâmfat, / þi se apropie cineva, þi se gândeºtecineva, / a intrat în chinuri pe gaura cheii - /doar ai vãzut cum s-a întunecat lunecuºul cheii".Miºcarea de acomodare periculoasã cu limbajulpervertit al sloganului de partid e sugeratã prinpreluarea unor cliºee ale retoricii oficiale: "Se per -fecþioneazã în chiar imaginea ta despre tine / iarcreierul lui - curãþã voios scuipãtoarea. / E totmai aproape de bine ºi de frumos, / se per-fecþioneazã în sublim ºi perfecþiune". Inserþia înpoem a unor citate din Conu Leonida faþã cureacþiunea serveºte drept alibi în faþa cenzurii,dar face, în acelaºi timp, cu ochiul cititorului,avertizându-l asupra realitãþii disimulate sub joculpoetic: "Dormi, Miþule, astea-s fandaxii!, "- Rahat,miþule, astea-s fandaxii". Trimiterea la cuplul obse-dat de "revuluþie" al lui Caragiale pare a bagatelizastarea de neliniºte amintitã, reducând-o la obanalã neînþelegere între îndrãgostiþi, însã în con -textul minimalizant poetul introduce un accentprotestatar evident, expresie a refuzului de a facecompromisuri: "- E adevãrat. / Te-am uitat demult, dragostea mea! / Am ucis, am fumat / Osperanþã, o cifrã, un pãtrat. / Accept sã-l mãnânc,dar nu vrea sã trãiesc în rahat. / Trebuie sã ieºimdin camera asta, dragostea mea!" - Venind dupãastfel de versuri cu mesaj suficient de explicit,citatul abia modificat din Caragiale - "- Rahat,Miþule, astea-sa fandaxii!" - atrage atenþia asuprajocului dublu la care se dedã autorul pentru atransmite, de fapt, un mesaj grav.

Unui asemenea text i se potriveºte foarte bine

observaþia tânãrului critic Cristian Moraru:"Caragialismul acestei poezii se dovedeºte însã totmai mult, fãrã a se dezice de autentica percepþiecaragialianã a lumii, o reacþie automatã, patolo-gicã, reflex inerþial ºi verbal stereotip al euluicopleºit de "cãldura mare" ce va fi întodeaunasimptomul simbolic al izgonirii raþionalului ºiomenescului din om cu atât mai mult când acestase face sub faldurile celui mai rãsunãtor uma-nism"; ºi, tot acolo: "Numai foarfecele neobosit alcenzurii a fãcut ca primele volume ale lui FlorinIaru sã nu parã cã erau în chip esenþial, chiardacã nu întotdeauna ºi în chip manifest, anatomiapoeticã a demenþei publice, începând cu formeleei cele mai atenuate, asimilabile încã, ºi ter-minând cu cele extreme, circumscriptibile uneipatologii sociale" (v. Cristian Moraru, Elogiul ne-buniei, în "Contrapunct", nr. 48, 1990). Despre"caragialismul" poeziei lui Iaru, criticul NicolaeManolescu scria într-o cronicã la volumul La ceamai înaltã ficþiune, cã este "învederat în oralitateasuburbanã în vivacitatea miticeascã a unor 'per-sonaje' lirice". La apariþia cãrþii din 1990, adãugacã: "Unul dintre registrele multiple ºi etajate alepoeziei acesteia este cu adevãrat cel al cânteculuide lume, vesel mahalagesc ºi suav mitocãnesc, pecare-l fredoneazã Veta lui Caragiale. Alt registrueste chiar acela caragialian. Ca aproape toþi con-generii sãi, Florin Iaru îl ºtie pe de rost peCaragiale, ale cãrui expresii îi vin spontan pelimbã" (v. N. Manolescu, Literatura românã post-belicã. I, Poezia, Ed. Aula, Braºov, 2000, pp. 333,334).

Aproape pe de rost îl ºtiu pe Caragiale maitoþi "optzeciºtii" care s-au format în cadrulbucureºtean al "Cenaclului de luni". Chiar dacãfac apel în mai micã mãsurã decât cei doi poeþicomentaþi, la citatul montat expresiv în propriuldiscurs, ei sunt marcaþi de geniul marelui precur-sor în mãsura în care, cum spuneam la începutulacestor glose, ºi-au însuºit de la el un anumit spi-rit critic, reticent faþã de proliferarea necontrolatãraþional a cuvintelor, într-o desfãºurare deviantã,parazitarã, inflaþionistã, ce tinde sã se substituietrãirii ºi realitãþii autentice. Contextul socio-cultu-ral al dictaturii comuniste ce privilegia acest tipde discurs redundant, diluat, fãrã nici un core-spondent în viaþa concretã a "cetãþeanului" a încu-rajat în chip evident apelul la reperul Caragiale.Scepticismul marelui dramaturg, tristeþea subia-centã viziunii sale satirice asupra unei lumi insta-bile, în veºnicã "tranziþie", supusã celor maidiverse manipulãri, obligatã sã-ºi trãiascã tragediileca pe tot atâtea farse, convenþionalizând laextrem ceea ce trebuia sã fie eveniment existenþialsemnificativ, venea în întâmpinarea conºtiinþeicritice a acestei generaþii, manifestatã deopotrivãîn raport cu realitatea constrângãtoare a "socialis-mului multilateral dezvoltat" ºi cu o literaturã pecare o simþea prea distanþatã de lumea concretã.Desigur, la poeþi precum cei comentaþi aici, aspec-tul ludic, de "comedie a literaturii" se impune înprimul rând, dar jocul aparent gratuit nu e numaiun semn al libertãþii faþã de convenþiile poeticemoºtenite, ci implicã, prin aluziile stratificate aletextelor, o atitudine criticã, de respingere noncon-formistã ºi de revoltã. Contra multor preziceri aleaºa-zisei cãderi în desuetudine a operei luiCaragiale, impactul ei productiv în spaþiul litera-turii ºi discursului critic optzecist vine ca unargument al rezistenþei sale în timp ºi al exem-plaritãþii sale pentru o componentã de bazã aceea ce ne-am obiºnuit sã numim "specific româ-nesc".

n

18 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

18

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

" Î n critica de înaltã calificare, Ion Creangãs-a bucurat de o favoare excepþionalã ºidespre el s-ar pãrea ca s-a spus totul."

Afirmaþia îi aparþine lui I. Negoiþescu (în Istorialiteraturii române, Minerva,1991) ºi se dovedeºtepe deplin întemeiatã, dacã avem în vedereamploarea bibliografiei critice ºi impresionantaexegezã consacratã lui Creangã, prin contribuþiaunor autori precum G. Cãlinescu, T. Vianu,Vladimir Streinu, Mircea Vulcãnescu,B.Fundoianu, Vasile Lovinescu, Valeriu Cristea,Cornel Regman.

Impresia cã despre Creangã s-a spus totul econtrazisã de studiile dedicate lui, care continuãsã aparã, un exemplu recent fiind oferit de eseulintitulat Ion Creangã - pactul cu cititorul (EdituraParalela 45, 2004) semnat de Mircea Moþ. Încãdin primele pagini ale cãrþii transpare intenþiaautorului de a ne descoperi un alt Creangã, o altãfaþetã a personalitãþii marelui povestitor, opusãipostazei consacrate a jovialului autor alPoveºtilor ºi Amintirilor sau a falsului mãscãricidispus sã înveseleascã auditoriul Junimii ºi,deopotrivã, cititorii cu bucãþi picante precum MoºNichifor Coþcariul sau Povestea poveºtilor.Ambiþia lui Mircea Moþ este de a decela în sub-stanþa Amintirilor din copilãrie (pe care o consi-derã una dintre cele mai triste cãrþi ale literaturiiromâne) dramatismul generat de "tensiunea dintreindividul, fiinþând ca parte pe deplin integratãîntregului, de care este legat afectiv (în absenþagândului diferenþiator), ºi universul semnelor, alscrisului în primul rând, simþit de cele mai multeori ca un spaþiu profan…" În acest sens, eseistulconsiderã Amintirile opera privilegiatã, capabilã sãproducã revelaþia unui Creangã sfâºiat între ceidoi poli biografici: copilãria, înþeleasã ca stare par-adisiacã/ vârsta de aur, ºi experienþa scrisuluiechivalând cu însãºi cãderea în profan. Pornind dela aceste premize, exegeza de faþã se plaseazã subsemnului recursului la miturile arhetipale, cel maisemnificativ fiind mitul edenic, vizând identifi-carea deplinã a omului cu Natura/Cosmosul. Dinperspectiva adoptatã, Mircea Moþ considerã cã"spaþiul Humuleºtiului trimite spre începutulmitic, implicând un act esenþial ºi exemplar",acelaºi Humuleºti fiind surprins în ipostaza de"centrum mundi".

În viziunea noului exeget al lui Creangã, per-sonajul principal din Amintiri se simte profundancorat, înrãdãcinat în vârsta edenicã, beatitudi-nalã, a inocenþei absolute ºi, în consecinþã, oricetentativã de a-l clinti sau smulge din aceastã pos-turã echivaleazã cu o agresiune la condiþia sa de"locuitor al edenului". Aidoma protopãrinþilormitici (înainte de a sãvârºi pãcatul originar ºi de afi blestemaþi sã-ºi câºtige pâinea prin efort fizic),eroul lui Creangã se complace în lene ca într-unelement propriu vârstei paradisiace, când copilulse confundã cu Natura însãºi. Apanaj al vârsteiinocenþei, lenea nu apare ca defect decât în ati-tudinea adulþilor, care nu întârzie sã osancþioneze etic. Tocmai, parcã spre a justifica unastfel de comportament amendabil (al copiluluinedesprins de naturã ºi mit), Mircea Moþ teo-retizeazã în jurul noþiunii de lene construind omicã filosofie: "…aceastã lene (s.a.) devine ºiexpresia refuzului de a altera, prin acþiune, ºi pringestul cu niºte consecinþe concrete, o realitate cepãstreazã în substanþa ºi în formele sale amintireagenezei."

Prin extindere, în aceeaºi cheie filosoficã este

reevaluatã inactivitatea protagonistului dinPovestea unui om leneº : "Marea vinã a leneºuluieste în fond aceea cã nu acceptã sã fiinþeze înmod decât total nediferenþiat de natura care nupoate fi pentru el alt-ceva, cu atât mai puþin unobiect al raþiunii sale. Faptul de a vegeta îi garan -teazã leneºului deplina identificare cu naturalul."

Am insistat asupra tentativei de coagulare aunei teorii (având ca obiect lenea), în dorinþa de asublinia neobiºnuita capacitate speculativã aautorului acestui eseu, performanþa de a ridica larangul conceptelor generale un aspect, pricepereade a conferi valoare ideaticã unui amãnunt ºi dea-l integra în armãtura argumentelor ce slujescdemonstraþiei. Pentru cã despre o demonstraþieeste vorba, în fond, a tezei enunþate la începutuldemersului eseistic. În sprijinul ei, al demon-straþiei, sunt evocate situaþii, personaje, fragmenteepice. Exerciþiul critic ºi exegetic este sãvârºituzând de rigoarea unui matematician care ana-lizeazã fiecare termen al unei teoreme sau pro-bleme, construieºte deducþii logice, raþionamente,pentru ca, la sfârºit, sã poatã conchide lapidar-tri -umfal: Q.e.d.

Consecvent pânã la extrem în susþinerea ideiidominante a demersului exegetic, M. Moþ reex-amineazã textul lui Creangã descoperind semnifi-caþii pe care le înglobeazã perspectivei/tezei sale.Astfel, într-un episod precum cel vehiculat înmanuale sub titlul La scãldat, comentatorul de azinu desluºeºte o banalã dezerþiune a personajuluide la treburile domestice la care-l solicitã mama,ci încercarea naturii ingenue a copilului de a-ºicãuta refugiul în Naturã, tentativa eroului infantilde a se sustrage obstinaþiei adulþilor de a-l implicaîn angrenajul utilului ºi pragmaticului. ("El esteobligat sã recurgã la aceastã soluþie [a sustragerii],pentru a supravieþui în deplinã consubstanþialitatecu Universul, tocmai de aceastã naturã capabilã sãelimine în întregime ceea ce nu-i este compatibil.")

Motivul "drumului", atât de frecvent înAmintiri, este decriptat prin aceeaºi grilã adesprinderii, a separãrii de întreg, ruperea deHumuleºti (prin trimiterea la ºcoala de cateheþi,bunãoarã) echivalând cu descentrarea (în planulmitologiei personale a lui Creangã) iar în planexistenþial, cu acceptarea exilului într-un "locstrein ºi aºa de îndepãrtat". Prin despãrþirea decondiþia ce viza consubstanþialitatea individuluicu Cosmosul, cel care uitã glasul naturii devineun strãin, un rãtãcitor trãind dureros conºtiinþapropriei singurãtãþi. De remarcat, aici, paralelis-mul cu Eminescu, analogie insolitã asupra cãreiaM. Moþ ar fi putut sã insiste. De domeniul insoli-tului rãmâne ºi apropierea de L. Blaga (cel dinpoemul Am înþeles pãcatul...) chiar dacã tri-miterea se face doar într-o parantezã ("Creangã nuse plaseazã prea departe de un Blaga atunci cândconfundã pãcatul ce-i apasã fiinþa cu gândul dife-renþiator, izolând eul de lume").

Iniþierea însãºi a procesului alfabetizãrii esteresimþitã ca o agresiune a lumii civilizate asuprauniversului natural, o ameninþare la adresa rân-duielilor unui cosmos arhetipal, deoarece "a citiimplicã (…)" renunþarea la trãirea plenarã a rea-litãþii. Din noua perspectivã propusã de eseist,actul lecturii, cititul echivaleazã cu devitalizarea,cãreia i se atribuie semnificaþii thanatice (esteinvocat cazul lui Davidicã din Fãrcaºa, de la semi-narul de cateheþi din Focºani, care sucombã lup-tându-se cu aberaþiile unei gramatici lipsite deorice logicã). Chiar lecturile bunicului dinspremamã (David Creangã), având ca obiect vieþile

sfinþilor, vizeazã un univers spiritualizat prin devi-talizare, ale cãrui personaje (asceþii) au consimþitla propria mortificare.

Recursul la neologisme, rarissim la autorulAmintirilor, îi prilejuieºte comentatorului specu-laþii subtile ce evidenþiazã funcþia termenuluirespectiv (ceasornicul satului) de a denunþa oameninþare adresatã elementaritãþii cosmosuluihumuleºtean, prin ordonarea vieþii dupã un timpmecanic.

Extrem de atent la amãnuntul lexical, cu scopul de a-l valorifica în sprijinul demonstraþiei sale,Mircea Moþ comite, uneori, imprudenþa de a-l luaprea în serios pe autorul Amintirilor ("Pentrudemersul nostru considerãm cã este deosebit deimportant sã-l credem pur ºi simplu pe cuvânt peIon Creangã, în tot ce spune"), riscând astfel sãcadã în capcanele unui stil al cãrui rafinament afost semnalat (printre alþii de un B. Fundoianu ºiI. Negoiþescu). Aº evoca, edificatoare, douã exem-ple din cuprinsul eseului: "Copiii lasã, aºadar,casei pãrinteºti posibilitatea de a-ºi depãºi condiþiaterestrã, locul stabilit, înãlþând-o, la modul figurat,spre cer: <<Când mama nu mai putea de obositãºi se lãsa câte-oleacã ziua, sã se odihnescã, noibãieþii, tocmai atunci ridicam casa înslavã>>"(subl. aut.). Nuanþa parodicã, aparþinândunui limbaj desacralizat, îi scapã eseistului ºi atun-ci când se hazardeazã a invoca simbolistica biblicãa cifrei 40, referitor la înjurãtura lui moº Luca("Patruzecile mâne-sa de golan!"). Dupã cum, mise pare exagerat a descifra un confesional ad-hoc,cu orizont soteriologic, atunci când glosseazã pemarginea imaginii dascãlilor tãifãsuind, noaptea,sub cerul liber al Socolei ("o mulþime dedãscãlime […] ºezând pe iarbã, împreunã cupãrinþii lor, ºi preoþi ºi mireni, ºi mãrturisindu-ºiunul altuia pãcatele"), astfel comentând: "unamestec de tineri ºi bãtrâni, de generaþii, dar ºi desacru ºi profan, toþi sub semnul pãcatului (s.a.)mãrturisit de altfel în speranþa unei aºteptateizbãviri."

Astfel de excese de fidelitate faþã de textul luiCreangã nu împieteazã, însã, asupra calitãþiiexcepþionale a eseului semnat de Mircea Moþ,unde perspectiva insolitã de abordare a subiectu-lui, fineþea analizei ºi rigoarea demonstraþiei seînsoþesc cu o remarcabilã erudiþie ºi o deplinãstãpânire a instrumentarului critic ºi teoretic.Exercitându-se asupra unui domeniu (opera luiCreangã) ce pãrea epuizat, investigaþia lui MirceaMoþ probeazã o vocaþie de critic ºi esesistneobiºnuitã. Obiect al unei astfel de exegeze,opera lui Creangã nu doar îºi verificã perenitatea,în noul mileniu, dar se ºi dovedeºte capabilã de aprovoca apariþia unor exegeze dintre cele maiinsolite.

n

Despre un "alt" CreangãLucia Hãrdãuþ

Ovidiu Avram Veghea

19

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

19TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

R elaþiile literare româno-maghiare1 constituiedoar o parte – e adevãrat cã pentru noi ceamai importantã – din istoria relaþiilor între

cele douã popoare. Aºa s-a exprimat istoriculMakkai László, indubitabil cel mai importantexpert în domeniu: “Nu existã în Europa douãpopoare, nici mãcar cehii ºi germanii, care sã fieîn contact aºa de strâns ca ºi maghiarii ºi românii.

Teritoriile locuite de români ºi de cãtremaghiari se întrepãtrund astãzi cu întinderi capri -cioase ºi mici insule, deci nu putem vorbi despreun contact de frontierã închis între cele douãblocuri etnice, ci de o împletire, convieþuire, careîn decursul istoriei a reprezentat constant ochestiune vitalã pentru ambele”2.

În istoria comunã a acestor etnii nodul celmai important a fost, negreºit, Transilvania ºi dejaîn a doua jumãtate a secolului XIV existau regulijuridice în legãturã cu convieþuirea dintre celedouã popoare, când Ludovic cel Mare, rege alUngariei, din familia regalã Anjou (în napoletanã:Angio), “încorporeazã” societatea pastoralãromânã în structura feudalã maghiarã.

Despre începuturile relaþiilor culturale avemdoar presupuneri, dar ceea ce avem cu siguranþãsunt cuvintele împrumutate sau preluate dindiferite meºteºuguri sau curente artistice.

Este o istorie lungã, care va fi scrisã ºi nunecesitã multã fantezie, fantezie de care a dispusneîndoielnic romancierul Jókai Mór sau marelepictor Barabás Miklós, care prin intermediul con-vieþuirii a vãzut condiþiile etnice zilnice, - cu natu-ra cãrora fiecare parte a etniilor trebuie sã fie deacord. Înfãþiºarea ºi cercetarea lor este o datorieºtiinþificã ºi artisticã. Bineînþeles, de caracterulproblematic - din punct de vedere politic - al aces-tei convieþuiri nimeni nu se poate îndoi dupã rãs-coala lui Horea, Cloºca, Criºan ºi rãzboiul civildin Ardeal (1848–1849).

Prima legãturã – folclorul

Putem presupune cã începutul contactului li-terar a pornit cu convieþuirea celor douã popoare,deci cu secolul al XIV-lea. În aceastã perioadã seîncepe construirea a numeroase oraºe dinTransilvania; dincolo de Carpaþi, unde se constru-iau marile mãnãstiri, se formeazã marele centru alreligiei ortodoxe. De aceasta sunt legate douã din-tre cele mai cunoscute balade din tradiþiamaghiarã ºi românã: “Kömüves Kelemenné” (soþialui Kömüves Kelemen), nãscutã din legenda legatãde construcþia cetãþii din Deva – centrul militar alvoievodatului transilvãnean -, ºi “MeºterulManole”, legatã de construcþia mãnãstirii dinArgeº. Cercetãtorii au opinii diferite cu privire latradiþia care a inspirat legendele, întrebarea fiindcare legendã a influenþat-o pe cealaltã ºi în care seregãsesc motivele celeilalte. Unii cercetãtori susþincã ar exista un alt model pentru ambele (pentrucea maghiarã – un model caucazian, pentru cearomânã – unul grecesc)3, dar din punctul nostrude vedere nu acesta reprezintã aspectul esenþial.Amestecul se realizeazã în modul în care, deexemplu, “Meºterul Manole” se regãseºte înTransilvania în formã de colindã dar cu o struc-turã modificatã4, nerespectând originalul, struc-turã care se bazeazã pe cea a baladei ungureºti.Dupã pãrerea lui Avram P. Todor ºi între baladelesecuieºti ºi “cântecele bãtrâneºti” româneºti se evi-

denþiazã numeroase asemãnãri de motive, pecând ºi structura narativã ºi purul mod de inter-pretare al acestora coincid sub diverse aspecte.Tot el ne atrage atenþia asupra unui episod singu-lar dar nu rar în istoria folclorului românesc ºiunguresc: când Kriza János a publicat faimoasa luicolecþie folcloricã, acceptatã ca o revelaþie, careconþinea balade populare secuieºti, IulianGrozescu l-a acuzat imediat de furt ºi de tran -scrierea cuvânt cu cuvânt a unor baladeromâneºti.

O pãrere rãspânditã a fost cea conform cãreiamotivele literare ar fi sau ar fi putut fi proprietatenaþionalã. Oamenii de ºtiinþã care s-au apropiatde întrebãrile cercetate din perspectiva compara-þiei indo-europene au scãpat de greºita pãrere. Înafarã de aceasta, pentru a putea fi posibilãapropierea, descrierea, interpretarea ºi destãinuireafenomenelor explorate, cercetãtorii maghiari autrebuit sã trãiascã, bineînþeles, cu puncte devedere ale comparaþiilor mai îndepãrtate (Eurasia).ºi, bineînþeles cã începând cu Cãlugãrul Julianuspânã la Körösi Cs. Sándor s-au ostenit sã cauteizvoarele.

În Renaºtere pe lângã literatura popularã s-aubucurat de o mare rãspândire istorioarele senti-mentale cu final bogat în învãþãturi moraliceºti,istorioare regãsite în cãrþi populare ºi calendare,care þineau de literatura moralistã. În acest cazeste vorba de tezaurul comun care provine dinamestecul greco-latin al istorisirilor biblice cuvechile mituri ale unor culturi.

Întâmplarea urmãtoare poate folosi ca exem-plu: Ion Colan noteazã în lucrarea scrisã despreIon Barac cã povestea lui Barac, “Árgírus és Ilona”(Arghir ºi Elena) a fost preluatã de Gyergyai(Gergei) Albert, scriitor din secolul al XVII-lea,care, la rândul lui, dezvãluie izvorul inspiraþieipersonale:

“Despre þara ielelor multe am citit,Din cronici italiene pe mulþi am tãlmãcit…”.Pentru prima datã, opera citatã a apãrut în

1763 ºi a fost folositã de mulþi scriitori maghiariprintre care ºi marele poet maghiar Vörösmarty5.Ion Colan era însã convins cã Gyergyai nu a pre-luat povestea din italianã ci a tradus-o din literatu-ra popularã româneascã. Eroii povestirilor luipoartã opinci în picioare, cuºmã în cap ºi bici înmânã, iar în text regãsim forme vocativeromâneºti – altfel nu se poate explica sursa. Uncercetãtor grec – Papadopoulos Aristides – mi-apovestit – întîmplãtor, la o conferinþã, râzând – ,cã pânã acum numai la acest fapt nu s-a gânditnimeni ºi anume cã Árgírus vine din grecesculárgíros, care înseamnã argint ºi cã existã ºi la ei oastfel de baladã: “Prinþul de argint ºi Helena ceafrumoasã”, motiv pe care deja îl cunoaºtem dinIliada lui Homer…

Vorbim aici de o tradiþie literarã care seregãseºte în comunitãþi închise pânã ºi în zilelenoastre. În secolele XVIII–XIX asistãm în primulrând la naºterea baladelor cu haiduci, dar cel carescrie aceste rânduri a avut ocazia de mic copil sãobserve cum s-a folclorizat povestea lui Pusztai ºiJeges, doi dezertori secui, fugari din faþa invadato-rilor sovietici ºi a oamenilor Securitãþii cu caresfârºesc prin a se lupta.

Din punctul de vedere al istoriei relaþiilor ºitraducerilor, mai importante decât Kulturkampfulsunt atenþia ºi comunicarea. În opinia lui Avram

P. Todor, cea mai veche traducere în limbamaghiarã din poezia popularã româneascã estelegenda “Zoiþa”, care dateazã din 1842.

Forme pãstrate, modele literare preluate

De la începutul secolului al XVI-lea provinprimele date privind cântecele româneºti dinpopor care au fost cunoscute pe teritoriul lingvis-tic maghiar (în urma activitãþilor joculatoreselor).În privinþa aceasta figura cea mai importantã estemarele poet din Renaºtere, Balassi Bálint, care ascris versuri ºi pe melodii româneºti (CodiceleRadvánszky) – colecþia de poezii de dragostedescoperitã în 1874 – pãstreazã titlul unui cântecpopular românesc ºi primul vers al acestuia).Codex-urile Petrovay ºi Kajoni amplificã numãrulexemplelor de acest fel. Din secolul al XVIII-leaapar ample cãrþi de cântece populare, Cantionales,probabil rãspândite în ambele comunitãþi lingvis-tice. Sunt cunoscute ºi aºa-numitele poezii maca-ronice, în care se îmbinã strofe în românã ºimaghiarã. Sã oferim un exemplu mai puþin cunos-cut, o strofã dintr-o piesã de teatru prezentatã înlatinã ºi maghiarã Gimnaziul Unitarian la Cluj lasfârºitul secolului al XVII-lea (Poezii maghiare încare este desenatã provenienþa lumii din chaosulvechi, schimbãrile cãzute dupã ºi starea unicãdeclamatã în Poetica classis alumnus de la ScholaUnitarã din Cluj, în anul 1698, ziua a XXXXIX-aa zãpezii Crãciunului): “Mondvan jersze baratomla unguraszka csata,/ mert meg elünk mikor lesz,híd el, primavara,/ mennyi magyart találok, megfosztom ku putjere/ Hippet hoppot hogjmongjon, meg ütöm pe szpatye./ …/ Heti majkalo szeker cse am udzizit vere,/ Adunatuszauispanul de ketra padure,/ Zo pe noj na szpinzurahajda berbeteste,/ De a vini csineva ku kurtseloveste.// Alele cse veszte, szo mie mnyi frike,/cse gindest mei Todore, naj auzit veszte,/ Remunet verzo situ ka vele gate,/ Mu mintsezk ieu latine dzik pre csinszteme.// Azért ezek igj lévén,olah a gloriát,/ Elveheti, zöldellö virágos lau-reáját,/ Az kik véghez vihetnek illy nagyságosmunkát,/ Éllyenek, kévánom, enekelvén polánt”6.

Sã nu fie înþeles greºit, cel care redã aceastãîntâmplare o face pentru gloria, lauda românilor –aºa cum face asta ºi pentru secui ºi saºi. Conformfrumuseþii veºnice a acestei întâmplãri epice, acestromân ardelean îi loveºte bine (de la spate) petoþi maghiarii. Desigur vine comitele de la pãdure,el este cel care spânzurã vinovaþii ºi de care lor leeste fricã. O parte din ei nu au scãpat iar restulse glorificã fugind.

Tradiþia vorbeºte de o poezie macaronicãapãrutã în vremea curuþilor iar explicaþia acesteiaar fi cã sub drapelul Pro Libertate al PrincipeluiRákoczi au luptat într-un numãr considerabil - alã-turi de maghiari - ºi þãrani români, printre care ºifaimosul Pintye Gligor (Grigore Pintea)7.

Primele opere din literatura maghiarã traduseintegral în românã s-au rãspândit la începutul se-colului al XIX-lea. “Bãtãlia dintre broascã ºiºoarece”, (Békaegérharc) - amestec dintre epopeeºi parodie ce aparþine literaturii iluminismuluimaghiar - care îl are ca autor pe Csokonai VitézMihály, precum ºi “Matei Gîscarul” (Ludas Matyi)- un poem epic de Fazekas Mihály sunt primeledouã exemple de traducere integralã. La rãspândi-rea acestor opere au avut un mare rol ºcolileprotestante ardeleneºti care au fost frecventate ºide elevi români. Aparþine unui important pictor alepocii, Barabás Miklós, afirmaþia cã ºi în cercurilesociale bucureºtene se vorbeºte de opere ºi mod-ele literare maghiare cunoscute8. Una dintre fig-urile celebrate în Bucureºti la începutul secoluluiXIX a fost Liszt Ferenc, marele pianist ºi compo-

Relaþiile literare româno-maghiare

Egyed Péter

puncte de vedere

20 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

20

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

zitor care s-a simþit în largul sãu ca oaspete alfamiliei principelui Munteniei Sturdza la fel ca ºicontele Széchenyi István, maghiarul aristocrat lib-eral.

Rolul instituþiilor

În dezvoltarea culturii literare române a avutun rol semnificativ, chiar decisiv TipografiaUniversitarã de la Buda, care a funcþionat din1777. Pe durata activitãþii sale s-au publicat maimult de 200 de cãrþi româneºti scrise cu literechirilice ºi latine. Cu ajutorul unor importantereþele de agenþii de presã ºi vânzãtori aceste cãrþiau fost rãspândite în toatã Moldova ºi Muntenia.Printre publicaþiile cele mai importante, chiar ºisub aspectul creaþiei, ale conºtiinþei naþionaleromâneºti au fost operele triadei transilvãnene:Samuil Micu Clain, Gheorghe ªincai ºi PetruMaior. Aceºtia participaserã la activitateatipografiei nu numai prin operele lor ci ºi ca ºicorectori-cenzori între anii 1804–1821 (prin aceas-ta înþelegem cã au avut un rol important încrearea normei lingvistice a literaturii româneºti).

În eliminarea obstacolelor întîmpinate în tra-duceri, cel mai mare rol l-au avut cele douãdicþionare: unul apãrut în 1822–1823 la Cluj îndouã volume, cu titlul “Dicþionariu RumãnescLatinesc ºi Unguresc”, scris de Ioan Bob deCopelnic, episcop greco-catolic din Transilvania,celãlalt fiind monumentala operã a lui PetruMaior, Lexicon Budense, respectiv “Lexiconromanescu – latinescu – ungurescu – nemþescu seuLexicon Valahico – Latino – Ungarico –Germanicorum”, apãrut în 1825 în 400 de colitipãrite compact.

Poate nu este exageratã afirmaþia cã laînceputul secolului al XIX-lea, prin naºterea ºidezvoltarea tipografiei, prin cãlãtoriile, strãdaniileºi desfãºurãrile societãþii literare, s-au creatcondiþiile materiale ºi spirituale pentrucunoaºterea reciprocã ºi în acelaºi timp, nu înpuþine cazuri, ºi pentru crearea instituþiilor tradu-cerilor. Reforma este epoca marilor desfãºurãri.

Revoluþia ºi lupta pentru independenþã din1848–1849 împreunã cu rãzboiul civil dinTransilvania au pus în mod tragic - din punct devedere politic - faþã în faþã cele douã popoare ºisocietãþi. Acest fapt a fost cu mult mai grav decâtacela care ar fi fost cauzat de un conflict întrecele douã state. Convieþuirea româno-maghiarã afost influenþatã de acest lucru timp de un secol ºijumãtate.

Pe lângã tipografie, ºi rolul societãþilor literarea fost mare. Printre acestea putem aminti înTransilvania “Societatea cultivãrii limbii” condusãde György Aranka – formatã în 1791 – care, print-re altele, propune urmãtoarele obiective în progra-mul ei: publicarea unei gramatici româneºti, strân-gerea manuscriselor referitoare la istoriaromânilor, cercetarea dialectelor româneºti, studi-ul arhitecturii populare româneºti ºi cercetareatradiþiilor populare româneºti.

Reflectând spiritul raþionalist al Iluminismuluise formeazã în anii ’90 ai secolului al XVIII-lea laSibiu “Societatea Filosofeascã a neamului româ-nesc” în care au fost definite programele ilumi-niste ale intelectualilor români.

Traduceri reciproce – esenþa rapor-turilor literare

Mulþumitã cercetãrilor comparative, avemacum la dispoziþie ºi monografii datoritã cãroracei mai importanþi lirici ai literaturii maghiare ºiromâneºti, ca Petõfi Sándor ºi Mihai Eminescusunt cunoscuþi acum ºi în alte limbi. DorotheaSasu-Zimmerman a publicat bibliografia completãa lui Petõfi, tradusã în românã. Datoritã acestormonografii este cunoscut faptul, cã între anii1849–1973, în presa româneascã au apãrut de

1657 de ori poezii ale poetului Petõfi. Dar sã nuuitãm cã prima ocazie cu care românii au auzitde Petõfi a fost în 1849, când Gazeta Transilvanieia publicat, în 28 februarie, semnalmentele poetu-lui. Aceasta a fost o circularã a autoritãþilor aus-triece, în acest fel poetul naþional maghiarapãrând în faþa cititorilor români ca un delincventurmãrit. Cu termenii filmelor cotidiene de astãzi:„Petõfi WANTED”.

În urma activitãþilor celor mai importanþi tra-ducãtori români, ªt. O Iosif, Octavian Goga ºiEugen Jebeleanu, Petõfi a devenit cunoscut.Publicul român a fost atins la început de puter-nicul radicalism ºi democratism, simplitatea ºipopularitate a poetului, vãzând în opera lui unmodel pentru propriile strãduinþe naþionale9.(Meltzl Hugó, profesor la Universitatea FerencJózsef din Cluj, a trimis poeziile lui Petõfi ºimarelui filosof german Nietzsche, cãruia i-au plã-cut la fel ca ºi publicului român, ºi care, înexaltarea lui, a ºi ompus o odã pentru poetulmaghiar al libertãþii universale.

Traducerea în maghiarã a lui Mihai Eminescua început în 1885, deci când încã poetul mai eraîn viaþã. Poeziile lui au fost traduse de 35 depoeþi ºi traducãtori maghiari, câteva având diverseversiuni iar cele mai multe fiind binecunoscute depublicul maghiar10. Printre traducãtorii luiEminescu se aflã unii dintre cei mai cunoscuþipoeþi maghiari, printre care: Áprily Lajos, DsidaJenö, Szilágyi Domokos. Desigur publicul maghiardin Ardeal cunoaºte opera lui nu doar din traduc-eri, ci ºi din binecunoscutele ºi rãspânditele cân-tece eminesciene.

În cercurile literare române pe lângã Petõfimai sunt cunoscuþi ºi alþi poeþi, ca Ady Endre ºiJózsef Attila, pe când publicul maghiar (desiguraici mã gândesc la întregul teritoriu lingvisticmaghiar, cãci maghiarii din Transilvania studiazãliteratura românã în original) îi cunosc în primulrând pe Panait Istrati, I.L. Caragiale, TudorArghezi ºi pe Liviu Rebreanu, care la început decarierã a scris în limba maghiarã.

Trebuie sã subliniem faptul cã traducerea luiI.L.Caragiale - din cauza problemelor de limbaj ºimentalitate -, rãmâne nerezolvatã pânã în ziua deazi. Nu s-a gãsit un traducãtor maghiar congenial.Desigur, problemele aici sunt mult mai complexe:de exemplu modul în care acest uriaº spiritualeste cheia ºi broasca structurii ºi spiritului româ-nesc. Cel care îl traduce trebuie sã fie în acelaºitimp nemilos ºi blând, sublim ºi supus, deschis ºiintrovertit, melancolic ºi senin într-o sfântãipostazã esteticã balcanicã. “ …poetul naþional celmai manifestat, cel care a simþit cel mai adâncstructura româneascã…” “A produs naþiunii ºiceva foarte rãu”. Ambele pãreri provin de laMihai Ralea, distinsul estetician, care cu aceastãimaginaþie schizofrenã a încercat sã îndepãrtezeproblema gândirii critice a geniului11. Deoarececunoºtea toate secretele scenei politice romaneºti ,bineînþeles cã piesele lui au fost interzise în epocaCeauºescu – s-a interzis un clasic naþional de pescena româneascã.

Câteva date statistice

Aºa cum apare în publicaþiile datelor cercetãriicomparative dezvoltate în anii ’30 ai secoluluiXX, date în ale cãror rezultate a avut mari meriteVeress Endre, avem deja la dispoziþie ºi bibli -ografia maghiarã a literaturii române. Ca rezultatal colecþiei monumentale a lui Domokos Samuela apãrut bibliografia maghiarã a literaturiiromâne. Conform acestor rezultate, între anii1831-1961, 438 de scriitori români, între 1961-1970, 700 de scriitori au avut parte deprezentare12 împreunã cu bibliografia criticã referi -toare la ei. Mai putem adãuga faptul cã numai înRomânia ºi numai la Editura Kriterion, între anii1970-1980 au fost traduºi în maghiarã 81 deautori români, iar din maghiarã ºi germanã au

fost traduºi în românã 68 de autori13. Socialismul, cu fenomenele lui groteºti, a pus

ºi a þinut în funcþiune o mare agenþie de traducericare, în concluzie, a avut un rol folositor, cãcipânã la urmã ce literaturã ar putea afirma cã afost tradusã integral în altã limbã aºa cum s-aîntâmplat cu cea maghiarã ºi românã? Pesemneaºa s-a întâmplat, cãci literatura românã este acce-sibilã în totalitate ºi în limba maghiarã14.Incontestabil este ºi faptul cã scriitorii maghiaridin România au tradus în anii ’80 din ce în cemai mult din obligaþie, - doar sub conducereacelui mai împuºcat fiu al naþiunii – nemuritoareaexpresie a lui Mircea Dinescu – literatura ºi scri-itorii ar fi putut fi distruºi ºi în acest mod subtil.În legãturã cu aceasta, modul de activitate al liter-aturii maghiare din România ca ºi instituþie aufost “traducerile mutuale”.

Incontestabil cã literatura românã nu aratãabundenþã ºi concentrare de aceastã mãsurã înreceptarea literaturii maghiare. Acest lucru seexplicã prin natura tradiþiei traducerii. Astãziputem spune cã este libertate, în sensul nobil alcuvântului, dar nu din punct de vedere profesion-al. Scriitorii maghiari din România traduc scriitoriicontemporani pe care ei îi gãsesc mai de preþ, pebaza inimii, drepturilor ºi gusturilor lor. Gãsimnumeroase exemple ale acestor realizãri în revis-tele de literaturã. Cercetãrile comparative lipsescînsã ºi aici vreau sã atrag repetat atenþia oame-nilor cu funcþii mai înalte, chiar dacã cei maimulþi dintre ei sunt ocupaþi cu adunarea ºi adu-larea comorilor personale.

nNote:

1. Textul este o traducere dupã variantele italianã ºimaghiarã.

2. Makkai László, Magyar-román közös múlt ,Hétorony Kiadó, Budapest, 1989.1

3. Domokos Sámuel, Magyar-román irodalmi kapcsola-tok, Gondolat Kiadó, Budapest, 1958.235

4. Avram P. Todor, Confluenþe literare româno-maghiare, Editura Kriterion, Bucureºti, 1983,44.

5. Nu trebuie sã ne îndoim de originea povestiriidespre Argirus nici din perspectiva cercetãrilor lui StollBéla. Vezi: Pogány Péter, A magyarponyva tüköre, MagyarHelikon, 1978, 26. 31.34.36.

6. „ªi am zis: Hai prietene la ceata ungureascã ºicrede-mã cã mai trãim când om zice primãvarã /câþimaghiari gãsesc îi lipsesc cu putere/ Sã zicã hip ºi hop îilovesc pe spate/Ia-þi maicã, cal ºi car, ce-am auzitvere!/Adunatu-s-a comitele de cãtre pãdure,/Zãu pe noi ne-a spânzura, haida bãrbãteºte/ De a vini cineva, cu oriceloveºte/ Alele ce veste! Zãu mie mi-i fricã/ Ce gândeºtimãi Todore, n-ai auzit veste?/ Rãmâi în spate ºi vei filegat,/ Nu te minþesc eu pe tine, îþi zic pe cinsteamea!/Aºa fiind acestea, olahul gloria,/ ºi laurul înfloritpoate lua!/ Cei ce pot duce la capãt aºa o muncã /Sã trãi-ascã! le doresc cântând ºi dansând polcã!” – CinziaFranchi, Occisio Gregorii Vodae In Moldavia TragediceExpressa, Pallas-Akademia, 1997.89

7. Köllö Károly, Két irodalom mezsgyéjén, KriterionKönyvkiadó, Bukarest, 1984.35.

8. Jancsó Elemér, Studii literare, Editura Kriterion,Bucureºti, 1988.93.97.

9. Dorothea Sasu-Zimmerman, Petõfi în literaturaromânã (1849-1973) , Editura Kriterion, Bucureºti, 1980.6.

10. ***, Eminescu a magyar irodalomban, KriterionKönyvkiadó, Bukarest, 1989.458.

11. Mihai Ralea, Caragiale világa. Caragiale vétke. In:Korszellem és õnismeret, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest,1988.93.97.

12. *** A román irodalom magyar bibliográfiája.1961-1970, Kriterion Kõnyvkiadó, Bukarest, 1978.

13. În legãturã cu acestea, cele mai multe date conþinecartea A Kriterion mõhelyében , Kossuth Könyvkiadó,1988.

14. Mai pe larg în studiul meu A belsõ határ, In: Odiet amo, Magyar P.E.N.Club, Budapest, 1996.117-124.

21

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

S ubiectul reflecþiei lui Gabriel Marcel, dândtitlul celebrului sãu jurnal metafizic, nu ºi-apierdut cu nimic din actualitate. El poate fi

atins din perspectivã balzacianã, continuatã la noide un Delavrancea prin Hagi Tudose: cum"averea" - ca infinitiv lung, ca proces, nu doar caobiect al posedãrii - perverteºte fiinþa pânã lamonstruozitate. Sã fim drepþi, ºi din acest punctde vedere poþi reflecta la începutul mileniului III,când cele mai rostite cuvinte la noi sunt, statisticvorbind, "euro", "dolar" ºi mai neaoºul "bani",chiar în medii unde nu te-ai aºtepta la aºa ceva.Dar mai degrabã astãzi, când baierele lumii îºischimbã rostul ºi graniþele se deschid, european,tema poate ridica ºi alte întrebãri, aparent maisavante, despre relaþia dintre patrimoniu, memo-rie culturalã ºi identitate. Mai deunãzi, umblândcu un rucsac ce nu prea stã bine unei profesoareuniversitare ce se mai vrea ºi scriitoare, privirilearuncate asupra banalului obiect au fost vizibil dedezaprobare. Chiar dacã el conþine o zestre decare n-ar trebui sã-mi fie ruºine, ºi nici altora.Sunt cãrþi din biblioteca lui George Bariþ, care auajuns la noi pe linie de familie. Ca sã devinã ocolecþie în toatã legea ar trebui foarte mulþi "euro"de expertizã, dar ºi "bani" de montare ºi amena-jare a unui spaþiu. Când m-au întrebat unii ºi alþiide ce fac asta, le-am rãspuns cã iniþiez un proiectpatrimonial ºi aceste cãrþi mi-au fost cele mai laîndemânã. "Dar Clujul nu e un oraº patrimonial!"s-au mirat unii, deºi am deschis proiectul laMuzeul de Artã, într-un minunat palat baroc.Puteam s-o fac ºi în Hoia, unde se aflã biserica luiHorea, dar e prea frig, iar Muzeul Etnografic e înîndelungã renovare ºi nu puteam deci evocaicoane sau cioplituri în lemn. Alþii mi-au vorbit deprudenþa clujeanului faþã de case memoriale ºichiar de repulsia lui pentru dulapuri vechi. Darcum sunt nãscutã în zodia Capricornului, cu odozã de încãpãþânare, eu merg înainte cu boc-ceaua mea de zestre culturalã. Cãci nu vãd altãcarte de vizitã mai potrivitã pentru Europa carene aºteaptã cu braþele deschise decât memoria cul-turalã. Când o sã sunãm la poartã ºi Sfântul Petruo sã ne întrebe cine suntem ºi cu ce drept voimsã intrãm, eu aº rãspunde nu doar "cãpºunari",deºi respect munca celor ce se întorc sãîmpânzeascã imaginea Clujului cu case noi. Câtdespre "hoþomani cu carduri false" nu mi se pareun nume potrivit pentru noi toþi. Eu mai degrabãm-aº revendica din þara lui Brâncuºi - deºi dupãcâte am vãzut astã-varã la Tîrgu-Jiu, împreunã cuun grup de francezi, nu se prea grãbeºte lumeaacolo cu pregãtirile pentru centenarul 2007. Aºputea adãuga ºi alte nume pe aceastã carte de vi-zitã, printre care, neîndoios, ºi Bariþ, spirit euro-pean ce deschide Transilvania spre lume prin foilelui. Sigur cã Budai Deleanu pare mai de actuali-tate, dar bun ºi iniþiatorul Foii pentru minte,inimã ºi literaturã. În idealismul meu incurabil dedãscãliþã transilvanã cu pretenþii intelectuale, credcã aceasta e memoria culturalã de invocat: nuneapãrat istorie, mai obiectivã, ci aducere amintepe alese a acelei averi-patrimoniu de ieri ce-þidefineºte pânã astãzi firea. Îmi place sã cred, sausã mã iluzionez astfel, cã o "carte de vizitã clu-jeanã" de pus în mâna Europei ar putea cuprindedeopotrivã misteriosul "cap de la Baciu", arheolo-gie romanã, ba ºi reflecþiile împãratului Hadriandespre pãmânturile dacice sub pana Margueritei

Yourcenar. Neîndoios, clãdirile baroce sau ArtNouveau; ce au scris Caragiale sau Petöfi cândstãteau pe aici la Hotelele New York sau Biasini.ªi vreo poezie despre Cluj, cititã în felurite limbila Muzeul de Artã în 12 ianuarie, când s-au inau-gurat Zilele Patrimoniale Historia Viva Cluj-Napoca 2005, sub pana lui Ion Mureºan, EgyedEmese, Victor Grunea sau Franz Hodjak. Pânã ºipicturile "infernale" ce vor alcãtui expoziþia luiTudor Ionescu pe marginea ColocviuluiInternaþional Anotimpuri în infern din aprilie. ªidacã bocceaua mea de Bariþ e tot itinerantã, mãbucur pentru cine reuºeºte sã întemeieze cevalegat de mari oameni ai Clujului. Centrul de cer-cetare "Cercul literar Cluj-Sibiu", legat de numelelui Radu Stanca, al Universitãþii, ce e pe cale sãdevinã ºi un loc patrimonial însemnat, e un bunexemplu. Personalitatea lui Radu Stanca nu maiare nevoie de pledoarie. A fãcut-o excelent IonVartic în studiile ºi eseurile lui, definind o operãproteicã, paradoxal statuatã între livresc ºi teatrali-tate. Cu ani în urmã, esteticianul Liviu Rusu îiscria Ancãi Sârghie din Sibiu: "Arhiva facultãþii/de Litere/, din câte ºtiu, existã, însã nu cred cãai gãsi mare lucru în legãturã cu Radu Stanca". ªiprofesorul se angaja faþã de doamna ce îºi conti-nua cercetãrile pentru o tezã de doctorat sãrãspundã întrebãrilor ei þintind sã limpezeascãinvestigaþia. Între timp, a apãrut ºi cartea încu-nunând aceste eforturi la Casa de Presã ºi EdituraTribuna din Sibiu, 1996, sub titlul Radu Stanca ºiobsesia Thaliei. Solidã ºi sistematicã în alcãtuirea

ei, cum stã bine unui demers academic, eavãdeºte deopotrivã un condei informat ºi pasionatde subiectul propus; de la definirea dramaticuluiîn concepþia autorului Donei Juana, spreipostazele de mit, legendã ºi istorie în creaþia sa,pânã la sensurile teatralitãþii în viziunea scriitoru-lui dar ºi regizorului Radu Stanca. E o ariehermeneuticã largã, bine stãpânitã prin analizepertinente, punând în valoare aspecte inedite. Iaracum, centrul Radu Stanca, ce dã o altã anvergurãvalorizãrii operei. E o convergenþã mai mult decâtfericitã în spaþiul cultural transilvan; feluriteenergii spirituale se întâlnesc spre a pune înluminã o personalitate cu un loc incontestabil larãscrucea mileniilor. Chiar neliniºtea cãutãrii ce-lanimã pe Radu Stanca se propune într-un modeluman pe mãsura evului contemporan nouã.George Bariþ, Radu Stanca... nume ce par a nuavea nimic în comun. Aº îndrãzni totuºi sã-iapropiu prin acea dinamicã intelectualã ºi artisticãce nu se limiteazã la pagina cãrþii; ea defineºtefirea individualã într-o relaþie fertilã cu comuni-tatea, prin actul publicistic sau de artã a teatruluial cãrui impact modeleazã memoria noastrã cul -turalã.

Iatã, Tribuna îºi deschide generos spaþiul într-ofelurime de domenii. Cei ce vor citi aceste rândurisã le ia ca o întrebare despre a avea ºi a fi ceaºteaptã varii rãspunsuri. Despre demodarea sauactualitatea cuvântului "patrimoniu", rostit aici laCluj, despre ce ºi cum înseamnã în spaþiul transil -van memorie culturalã, în cãutarea identitãþiinoastre pe mãsura mileniului III.

n

A fi ºi a avea - jurnalnemetafizic

Maria Vodã Cãpuºan

Ovidiu Avram Regina Scoica

22 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

P rezenþa lui Horia-Roman Patapievici înspaþiul public românesc de dupã 1989 aprovocat uimire, curiozitate, admiraþie - ºi

numeroase polemici. Elementul insolit care îl ca-racterizeazã pe autorul bucureºtean este siguranþaimperturbabilã pe care o afiºeazã, atunci cînd seavîntã pe domenii intelectuale foarte distincte.Indiferent cã e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneuticã, postmodernism,statut al minoritãþilor, moralã socialã, anticomu-nism sau colaboratori ai fostei Securitãþi, vocealui se aude limpede ºi ferm în cetate. Este voceaunui om care îºi asumã foarte responsabil toateopiniile. Iar cuvintele lui þintesc puncte nevralgiceale mentalului contemporan.

Scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adeseaaerul unor sentinþe. În faþa cititorilor, el nu-ºi per-mite luxul omenesc, prea omenesc, de a ezita, dea tatona în identificarea adevãrului. Lasã mereuimpresia cã ne comunicã rezultatul unor reflecþiianterioare, îndelung cumpãnite ºi definitivtranºate în intimitatea propriului laborator men-tal. Frazele sale parcã aduc la luminã axiome ºiconcluzii finale.

Portretul scriitorului înºurubat în realitatearomâneascã e îmbogãþit azi prin comentariul dan-tesc. Volumul Ochii Beatricei. Cum arãta cu ade-vãrat lumea lui Dante? (Bucureºti, Ed. Humanitas,2004) cuprinde conferinþa rostitã de H.-R.Patapievici în faþa publicului din Oradea ºitipãritã iniþial în revista Orizont din Timiºoara.

Dificultatea în sine a unei noi intervenþii crit-ice despre Dante credem cã nu mai trebuie reafir -matã. Edificiul Divinei Comedii exprimã oadmirabilã sintezã de epic, liric ºi dramatic. Uneleºi aceleaºi pasaje sînt pe cît de fermecãtoare înlirismul lor, pe atît de cutremurãtoare în drama-tismul lor ºi pe atît de incitante în sugestiile lorepice. Un episod cum este cãlãtoria lui Ulise (Inf.XXVI) poate fi urmãrit în acelaºi timp din maimulte puncte de vedere: ca o sfidare aruncatãzeilor ºi graniþelor lumii, ca o probã de solidari -tate umanã, ca un sacrificiu pe altarul cunoaºterii,ca o rescriere în cheie intertextualã a personajuluihomeric, dar ºi ca o cãlãtorie propriu-zisã, recon-stituibilã efectiv, prin indicaþiile sale geograficefoarte precise.

Trebuie spus din capul locului cã H.-R.Patapievici nu dezvoltã o asemenea abordarepluriperspectivistã ºi nici mãcar o analizã þinîndde critica literarã, sau de istoria literarã, sau deteoria literarã. Autorul evitã sau omitenenumãrate aspecte esenþiale ale Divinei Comedii,de la metricã, prozodie, sintaxã sau stil, pînã lalirism, istorie, politicã sau doctrinã moralã înopera lui Dante. Discursul lui se concentreazãasupra unui singur aspect: proiectul cosmologicdantesc, vãzut din perspectiva geometriei. Fireºtecã vorbitorul are deplina libertate de a-ºi delimitacîmpul de acþiune intelectualã. Dar, la rîndul nos-tru, ne luãm libertatea de a-i defini în mod precisdemersul, incluzîndu-l în sfera eseului (= "studiude proporþii reduse asupra unor teme filosofice,literare sau ºtiinþifice, compus cu mijloace origi-nale, fãrã pretenþia de a epuiza problema"). Aldoilea fapt care trebuie subliniat este cã, în ciudaaparenþei ocazionale, de conferinþã pronunþatã în

faþa unui auditoriu eteroclit, intervenþia lui H.-R.Patapievici se remarcã prin profunzime în planideatic ºi sobrietate în plan expresiv.

Din ampla varietate de interpretãri posibile alepoemului, comentatorul român îl întîmpinã pepoetul italian doar pe poteca ºtiinþelor exacte.Premisele de la care pleacã el sînt, ce-i drept,corecte: Divina Comedie a inspirat, în preciziaimagisticii sale, o serie întreagã de reprezentãrigrafice. Infernul e o uriaºã pîlnie, cu traseudescendent în formã de spiralã. Purgatoriul e unmunte abrupt, cu ascensiunea anevoioasã caresimbolizeazã iertarea progresivã a pãcatelor.Paradisul e o succesiune de ceruri, prin care sezboarã cu sprijinul imponderabilitãþii obþinuteprin abluþiune. Toate aceste indicii explicite seregãsesc în textul poetic, ilustratorii n-au fãcutdecît sã aºeze imaginile trasate cu penelul pesteimaginile create de cuvinte. Nu se înºela aºadarT.S. Eliot remarcînd faptul cã "Dante poseda oimaginaþie poeticã fundamental vizualã" (p. 16).Însã important e sã ne pãstrãm percepþia disponi -bilã ºi spre celelalte niveluri de lecturã: insistenþadoar pe linia epicã, a imaginilor graficedeductibile din versurile Divinei Comedii,sãrãceºte polisemia capodoperei.

H.-R. Patapievici ne ajutã sã parcurgem îngoanã cele trei þinuturi de dincolo, pentru aajunge la pasajul considerat de el crucial: cînturileXXVII ºi XXVIII din Paradis. În opinia comenta-torului, aici se produce o rupturã în plan cosmo-logic. Pînã acum admirasem un edificiu pro-porþional: sfera pãmînteanã cuprinde în mãrun-taiele sale peºtera infernului ºi, în emisfera opusã,muntele purgatoriului, iar totul este înconjurat decele nouã ceruri ale paradisului. Ajuns în cerul alnouãlea (Primul Mobil), personajul Dante priveºteîn sus spre Empireu, spre tronul lui Dumnezeu,în jurul cãruia zãreºte cetele îngereºti, dispuse înnouã cercuri succesive. Eseistul percepe aici punc-tul de întîlnire miraculoasã dintre douã sfere com-plementare: "La trecerea de la Cerul al IX-lea laCerul Empireu se trece dintr-un sistem de sfereconcentrice, vizibile ºi corporale, centrate pePãmînt, într-un alt sistem de sfere concentrice,invizibile ºi necorporale, centrate în Dumnezeu.(…) Sistemul corporal este geocentric ºi material,sistemul invizibil este divinocentric ºi spiritual" (p.88). Problema lui H.-R. Patapievici este legatã defaptul cã mulþi ilustratori ai Divinei Comedii, înfrunte cu Michelangelo Cactani, reprezintãEmpireul plasat deasupra sferelor cereºti, în exte-riorul lor. Însã o asemenea imagine ar contravenipreocupãrii danteºti pentru simetrie: "Empireul, înviziunea lui Cactani, este un fel de excrescenþãasimetricã, adãugatã stîngaci la trupul foartesimetric ºi frumos al cosmosului grec" (p. 71).

De la acest punct înainte, poezia lui Danteeste lãsatã în umbrã, fiind substituitã de compli-cate calcule matematice prin care autorul încearcãsã determine… dispunerea sferei Empireului faþãde sfera Cosmosului. Este aruncatã peste bordgeometria euclidianã, în favoarea celei rieman-niene, ni se explicã minuþios structura hipersferei- "adicã o sferã în patru dimensiuni, o sferã acãrei suprafaþã ar fi un spaþiu tridimensional. Îndescrierea lui Einstein, universul este o hipersferã.

Ei bine, exact acelaºi lucru se poate spune despreuniversul descris de Dante. El este o hipersferã.(…) Hipersfera este, topologic vorbind, figura for -matã din lipirea laolaltã a celor douã sfere pline(…) tangente în toate punctele suprafeþelor lor"(p. 95-96) -, se emit teorii despre spaþiul sfericimaginar sub forma unei bile etc.

Nu e prima datã cînd opera dantescã e trafi-catã în cele mai bizare direcþii. Datoritã concizieilapidare a mesajului sãu poetic, Dante a fostataºat la contexte de-a dreptul incredibile.Numeroºi comentatori s-au strãduit nu sãpriceapã cuvintele autorului italian, ci sã-ºi rezolvepropriile tensiuni ideatice. Intrarea protagonistuluiDivinei Comedii , sub îndrumarea lui Virgiliu, înspaþiul infernal ("mi mise dentro a le segrete cose"- "m-a dus înlãuntrul lucrurilor tainice" - Inf. III,21), a fost deja "descifratã" ca o aluzie ezotericã,iar Dante s-a pomenit catalogat drept francmason.Dar Alighieri ar putea fi considerat ºi un… savantmusulman, dacã dãm crezare spectaculosului edi -ficiu analitic al lui Miguel Asín Palacios(Escatologia islamicã în Divina Comedie) - în rea-litate un uriaº castel de nisip în Spania. RomânulH.-R. Patapievici, atunci cînd identificã imaginealumii lui Dante sub forma unei hipersfere, îºigãseºte locul potrivit în ºirul acestor excentricicare au greºit direcþia de deplasare. În loc sã seapropie ei de Dante spre a-l descoperi (ºi slavãDomnului cã ar fi avut destule de vãzut!), uniitransformã textul în pretext ºi fac din el un punctde plecare în favoarea propriilor lor teorii ºi para-digme.

Iar faptul cã astfel stau lucrurile se vãdeºte ºidin brusca abandonare de cãtre Patapievici aliterei terþinelor. Dacã pînã la acest pasaj întîl-neam un discurs raþional, demonstrativ, în careabundau citatele danteºti ºi reprezentãrile grafice,de-acum înainte autorul se mulþumeºte sã ne…povesteascã, sã ne… descrie, sã ne… îndemne spreviziuni mistice ºi trans-umanate: "Empireul, caîntreaga realitate de fapt, are chipul pe care eºtivrednic sã îl vezi. Cît timp simþurile îþi sînt nor-male, vezi geometria riguros simetricã a celordouã sisteme, vizibil ºi invizibil, centrat unul pePãmînt, celãlalt pe Dumnezeu, ºi aflîndu-se încumpãnã pe graniþa dintre Cerul Cristalin ºiEmpireu (reprezentarea cosmologicã). De îndatãînsã ce simþurile þi-au fost "trans-umanate", iarochii tãi au bãut din substanþa însãºi a paradisu-lui, începi sã vezi minunea Rozei Divine" (p. 75-76). Cu alte cuvinte, cititorii care nu acceptã teori-ile lui H.-R. Patapievici sînt trecuþi implicit în rîn-dul profanilor fãrã acces la beatitudine, al gloateinesimþitoare ºi amorfe. Cine va îndrãzni sã seauto-excludã din rangul publicului select? Cine vaavea curajul sã recunoascã cinstit cã "nu e vred-nic" ºi cã nu-ºi poate reprezenta imaginilemirobolante sugerate de vorbitor? Cine se va avîn-ta sã-l tragã de mînecã, arãtîndu-i cã în toiul dis-cursului a alunecat de la citate precise ºi argumen -tate, la afirmaþii generale ºi nedemonstrate - caatunci cînd enunþã suveran: "Aceastã descriere alumii lui Dante e de gãsit în Cîntul XXVIII dinParadisul" (dar unde anume?)?

n

sare-n ochi

Lumea lui Dante, închipuitãde Patapievici (I)

Laszlo Alexandru

Cristina Gheorghe, politolog

Importanþa regiunilor încontext naþional ºi euro-pean…

Cred cã în acest punct trebuie mai întâi speci-ficat despre ce regiuni este vorba cu precãdere încele douã contexte, naþional ºi european, ºi înclinsã cred cã despre (aproape inexistentele) regiuniautohtone… În acest caz importanþa lor este unacare derivã din cel puþin douã considerente: unulcare þine de realitãþile interne ºi altul de cerinþeleexterne…

Necesitatea provocatã de criteriile aderãrii lastructurile europene nu provoacã, de regulã, dis-cuþii ascuþite referitoare la crearea de entitãþiregionale. Motivul este relativ simplu: nici unorganism european nu impune anumite delimitãrisau limitãri ori anumite atribuþii unitãþilorregionale, ci doar anumite utilitãþi ºi finalitãþi,esenþialã fiind în cele din urmã receptarea încondiþii cât mai bune a fondurilor (numite) struc-turale… Ceea ce nu ar putea fi subiect de disputãdecât, eventual, pentru spiritele mult prea extre-miste ca sã accepte ºi cea mai insignifiantã schim-bare în vechile modalitãþi de abordare a aspectelorlegate de organizarea administrativã, chiar ºi laacest nivel sub-minimal…

Crearea de regiuni a fost însã aclamatã nudoar din exterior, ci ºi din interior, dar pe cutotul alte baze, mult mai concrete, care þin de

anumite realitãþi istorice (reperate de o manierãdiacronicã) ºi economice (reperate mai mult saumai puþin sincronic pentru poziþionãri geograficeºi culturale diferite). Aceastã a doua abordare aatins corzi (încã) sensibile chiar ºi pentru perso-naje care se considerã receptive faþã de evoluþiilesociale ºi politice recunoscute pentru acest secol:mondializare, globalizare, regionalizare…

Aceasta pentru cã atunci când anumitecurente îºi fac loc în spaþiul cãruia aparþinem,ideile devin mai greu de digerat…

Totuºi, necesitatea regiunilor ca unitãþi în modreal funcþionale în spaþiul românesc nu ar trebuisã aibã ºi nici nu îºi are fundamentul doar în anu-mite cerinþe legate de angajamentele externe aleRomâniei.

Cum poate fi folositãtradiþia regionalã aRomâniei pentru o cât mairelevantã punere în joc apotenþialului zonal?

Fie cã acest fapt poate fi considerat pozitivsau negativ, România nu a cunoscut o continui-tate a tradiþiei regionale sau, altfel spus, nu aredoar o singurã tradiþie regionalã, ci mai multe, ºise poate afirma chiar cã toate aceste tradiþii aucunoscut paradoxul de a nu fi transformate înrealitate, decât, eventual, pentru un timp cu multprea scurt pentru a produce cu adevãrat efectesau pentru a produce efecte la nivelul mentaluluicolectiv. Ceea ce s-ar putea constitui ca o tradiþieregionalã îmbracã fie un caracter pur teoretic(cum este cazul lucrãrilor lui George Ciorãnescusau ale lui Aurel C. Popovici), fie cel al uneinorme de drept. Dacã nivelului teoretic nu i s-arputea imputa decât, eventual, caracterul specula-tiv, normei legislative (cea care a reuºit sãdepãºeascã etapa proiectului ºi sã obþinã apro-barea adunãrii legislative) i se poate imputa fieneaplicarea, fie întreruperea aplicãrii cauzatã demodificarea condiþiilor istorice, fie aplicarea defec-tuoasã. Este cazul normelor legislative apãruteîntre 1837 ºi 1938 ºi a celor staliniste din anii ‘50.La aceastã moºtenire regionalã se mai pot adãugaproiectele lui Iuliu Maniu sau ale lui RomulusBoilã, ºi ele însã rãmase fãrã urmãri practice.Ideea se va relua abia dupã 1989 prin articolul alProclamaþiei de la Timiºoara, prin cerbicia lui

Sabin Gherman, prin revendicãrile grupuluiProvincia ºi munca tãcutã ºi continuã a Ligii ProEuropa.

Toate aceste teoretizãri ºi proiecte legislativesunt insignifiante pentru cei care au nevoie de omaterializare la nivel funcþional a noþiunii deregiune, de o ante-existenþã practicã a acesteiapentru a o utiliza ca punct de plecare în (eventu-ala) creare a regiunilor ca unitãþi administrative cuun oarecare statut printre celelalte forme de orga-nizare ale statului. Aceastã fostã existenþã la nivelfuncþional, într-adevãr, nu putem afirma cã se aflãprintre moºtenirile noastre, iar acest fapt ar puteafi (ºi chiar a fost) invocat ca motiv al respingeriireorganizãrii administrative. Refuz servit cuprecãdere atunci când argumentul cererii reconsi-derãrii anumitor principii de funcþionare ale statu-lui îl constituie (ºi) aceste posibile surse aletradiþiei regionale româneºti… (Tot astfel nicidespre principiile democraþiei nu se poate afirmacã ar avea o tradiþie în viaþa politicã româneascã,însã nimeni nu ar avea inconºtienþa sã invocelipsa acesteia pentru o eventualã întoarcere laceea se pare cã, forþând nota, ar constitui otradiþie, ºi anume dictatura…)

Tradiþia are desigur rolul ei în abordarea într-un anumit fel a unei anumite problematici, fie eaºi cea a regionalizãrii, mult mai importantã esteînsã în prezent voinþa de a face lucrurile sãmeargã, chiar dacã aceasta ar putea însemna oîmpãrþire a puterii ºi cu alte niveluri de decizie…În anumite condiþii tradiþia, indiferent la ce s-arreferi ea, ar trebui sã aibã un rol minim înadoptarea sau nu a unei anumite decizii… Rolulmajor nu poate reveni decât studiilor multidisci -plinare (în variabilele cãrora sã se regãseascã ºiproblema tradiþiei) care sã demonstreze cã o anu-mitã decizie ar putea crea condiþii mai bune pen -tru realizarea unui anumit obiectiv, mai alesbunãstarea, dupã care tânjim de prea multãvreme…

Europa mai "regionalã"decât alte continente…

Ar putea fi o interpretare, una printre altele…Eticheta pe care o ataºãm anumitor forme deorganizare internã a unui stat poate fi diferitã,depinde ce se ascunde sub aceasta… Regiunile potfi landuri, cantoane, departamente, state etc.Important este ceea ce oferã pozitiv ºi negativ sis-temului în care se regãsesc ºi balanþa dintre celedouã variabile antagonice…

Cât despre a face speculaþii pe marginea posi-bilelor dezvoltãri din interiorul procesului globa-lizãrii, las aceastã îndeletnicire celor mai avizaþi…Ceea ce este evident însã în acest moment estefaptul cã în cadrul reþelelor de la nivelul spaþiuluiglobal small is, într-adevãr, beautiful…

n

23

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

Ovidiu Avram Fiara

cultura civicã

Regiuni ºi politici regionale înRomânia ºi în Europa

Anchetã Tribuna realizatã de Amalia Lumei

Redacþia revistei Tribuna a iniþiat o dezbatere privitoare la trecutul, prezentul ºi viitorul regiunilor ºi al politicilor

regionale în România, vãzutã ca parte a Europei. În acest context o serie de experþi, oameni de culturã, lideri de

opinie din þarã ºi din strãinãtate au fost invitaþi sã rãspundã întrebãrilor ce urmeazã:1. Ce importanþã au regiunile în context naþional ºi european ºi care credeþi cã sunt atributele ºi utilitatea lor cele

mai semnificative?

2. Cum poate fi folositã tradiþia regionalã a României pentru o cât mai relevantã punere în joc a potenþialului zonal? 3. Este moºtenirea regionalã o tradiþie specificã Europei în raport cu alte continente? În ce fel poate ea fi sau deveni

un atu pentru revenirea Europei într-unul din locurile de frunte în competiþia globalã?

24 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

24

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

­ Ioan-Pavel Azap: Domnule profesor AndreiMarga, sunteþi laureat al Premiului Herder, unpremiu care vã onoreazã profesional ºi care are osemnificaþie în plus acum, când România esteacceptatã în Uniunea Europeanã. Cum descifraþidumneavoastrã semnificaþia acestui premiu acor-dat, dacã nu mã înºel, pentru prima datã unuifilosof român?

­ Andrei Marga: Într-adevãr, cum bine aþiobservat, pânã acum laureaþii Premiului Herder aufost, din România, poeþi: Tudor Arghezi, NichitaStãnescu, Mircea Dinescu, Eugen Jebeleanu, AnaBlandiana, Marin Sorescu; prozatori: precumZaharia Stancu, Eugen Barbu, Andras Sütö; istori -ci: ca Emil Condurachi, Constantin Daicoviciu,Virgil Vãtãºianu; savanþi: precum Adrian Marino,Alexandru Rossetti; artiºti: de mãrimea luiConstantin Lucaci, ªtefan Niculescu, AnatolVieru. Este prima oarã - e adevãrat - când un omdin sfera filosofiei din România primeºte presti-giosul Premiu Herder. Este de spus cã acest pre-miu se hotãrãºte de un curatoriu internaþional, sefinanþeazã de Fundaþia Alfred Toepfer dinHamburg ºi se înmâneazã de universitatea dinViena, într-o ceremonie din "Aula Magna" vienezã.În motivarea premiului pe 2005 se aratã cã mi seacordã Premiul Herder pentru "contribuþia exem-plarã la menþinerea ºi sporirea moºtenirii culturaleeuropene". Cred cã a contat ceea ce m-am strãduit

sã fac ca profesor, rector, ministru, membru înorganisme executive europene, desigur ºi prinscrierile mele - sã spun, de la Cunoaºtere ºi sens(1984), Jurgen Habermas (1985), Raþionalitate,comunicare, argumentare(1990), Introducerea înargumentare ºi metodologie (1991), trecând prinReconstrucþia pragmaticã a filosofiei (1998), laFilosofia unificãrii europene (2002), Introducereîn filosofia contemporanã (2002), Religia în eraglobalizãrii (2003), Cotitura culturalã (2004) ºialtele, la care se adaugã cinci volume publicate înenglezã ºi germanã ºi cincizeci de studii ºi articolepublicate în SUA, Germania, Franþa, Cehia etc. Acontat, cred, filosofia raþionalismului argumenta-tiv, pe care am profilat-o în scrierile mele ºi amaplicat-o unor subiecte din viaþa actualã (tranziþia,reforma educaþiei, democratizarea, reconstrucþiateoriilor etc.). A contat, cred, ºi atitudinea civicã ascrierilor ºi a comportamentului meu: am optatrãspicat pentru schimbãri radicale ºi modernizare(Eugen Lovinescu rãmâne reperul meu în culturaromânã) ºi mi-am spus pãrerea fãrã ezitare ºiatunci când riscam sã rãmân în minoritate. Cinese ocupã de filosofie nu se ocupã de idei arhivate,ci de însãºi viaþa: a mea, a ta, a noastrã! Aceastaeste una din modestele învãþãturi pe care mi le-am for-mat devreme ºi de care nu m-am despãrþit vreodatã.

- Sunteþi unul dintre promotorii reformei înînvãþãmântul românesc, reformã necesarã inte-grãrii noastre în structurile europene. Cum vedeþi

stadiul actual al acestei reforme, atât în conþinutcât ºi din perspectiva dinamicii ei?

- Am tipãrit un volum, Anii reformei 1997-2000 (EFES, Cluj, 2001), în care am prezentat, încomparaþie europeanã, reformele recunoscuteinternaþional ale acelor ani. Pe reformele educaþieidin 1997-2000 România a închis, în mai 2000,capitolul "Educaþie" la negocierile de aderare laUniunea Europeanã, de la Bruxelles. Relativrecent, Banca Mondialã a arãtat, în volumulReshaping Education for an Open Society inRomania 1999-2000 (2003), anvergura reformelordin 1997-2000, la care vã referiþi. În curând vaapare un volum ce include, alãturi de textele maisus amintite, proiectele pe 2001-2004 ºi pe 2004ºi anii urmãtori (ultimul este întinsul programNoua Educaþie, cu care Alianþa PNL-PD a câºtigatalegerile din 2004), realizate cu o echipã calificatãºi evocate pe site-ul Uniunii Europene. Aº spune,simplu, trei propoziþii: opþiunile ºi mãsurilereformei 1997-2000 rãmân, inevitabil, "paradigma"pentru aceste decenii; 2001-2004 sunt ani deregres ºi, în cazul bun, de stagnare; în 2004-2005România a amânat din nou proiectul normalizãriiînvãþãmântului. Fascinanta carte a lui NicolaeManolescu, Contradicþia lui Maiorescu, m-a alar-mat, trebuie sã mãrturisesc, mereu. Acum, dupãdecembrie 2004, se poate spune simplu ºi clar:România nu numai cã nu-ºi isprãveºte proiectele,ci pur ºi simplu le amânã din motive astãzi încãnediscutate. Nici acum, la începutul lui 2005,România nu are, din pãcate, program, un proiectsolid ºi dezbãtut public. Este o þarã covârºitã deimprovizaþii, gãselniþe ºi periferie, de inºi ce luptãdin rãsputeri sã nu scape ocazia, o þarã cu preafirave valori coagulate ºi motivatoare. Ne aflãmsub o inflaþie de vorbe ºi de cliºee consumate, cemai þin pânã când cetãþenii îºi dau seama cã aufost doar þinuþi de vorbã.

- Ca unul dintre filosofii interesaþi de istoriagândirii filosofice româneºti, ce ne puteþi spunedespre producþia de carte de filosofie dinRomânia ultimilor 15 ani?

- Am aici - ca sã fiu cât mai succint în expri-mare - trei observaþii. Prima este accea cã s-a infir-mat filosofia analiticã (ce a fost preluatã la noioricum prescurtat, prin amputare de dimensiuneaeticã ºi politicã inerentã) ºi filosofia heideggerianã(ce s-a fãcut fãcut mai mult improvizat, cãci nuprea s-au citit intensiv fermecãtoarele, dar difi-

interviu

Un filosof român pentruPremiul Herder

De vorbã cu prof. univ. dr. Andrei Marga

àOvidiu Avram Angelus

cilele texte ale lui Heidegger). Ambele filosofii aufost excedate de istoria efectivã, în care, ca fiinþevii în acest timp, am trãit ºi trãim. A doua obser-vaþie este cã s-a tradus semnificativ de mult, darRomânia are de recuperat o imensã rãmânere înurmã în materie. Laud fãrã ezitare ceea ce aufãcut în materie unele edituri - Polirom,Humanitas, ALL etc. - dar mai este enorm defãcut. A treia este observaþia cã nu se poate facefilosofie cu oameni înjumãtãþiþi. Filosofia este ochestiune de gândire fãrã opreliºti (inclusiv fãrãoportunism) ºi de angajament complet. La noi,deocamdatã, adaptarea la ierarhiile zilei este maiimportantã decât filosofarea. De aici pot ieºifilosofeme, dar nu filosofie. În orice caz, elabo-rarea de puncte de vedere ºi elaborãri proprii estesub nevoi. În România se trãieºte mai mult dinelaborãrile intelectuale, asupra situaþiei noastre,fãcute din afara acestei situaþii. Am cãutat sã arãt,în Die Kulturelle Wende. Cotitura Culturalã(2004), într-o tentativã de a da o teorie a tran-ziþiei, cum înþeleg sã elaborez, ca filosof, o viz-iune asupra a ceea ce trãim. Peste toate, ar finevoie ca filosofii propriu-ziºi, care existã desigurla noi, împreunã cu alþi specialiºti efectiv califi -caþi, sã intre în dezbaterea publicã asupra prob-lemelor noastre, încât antiintelectualismul difuz,în care ne miºcãm pe nesimþite, sã-ºi limitezeinfluenþa. Cel puþin pentru aceasta.

- Ca universitar sunteþi una dintre persona-litãþile cele mai ataºate Clujului cultural. Dinaceastã perspectivã, cum vedeþi evoluþia vieþii

academice clujene ºi rolul instituþiilor deînvãþãmânt superior în dezvoltarea Clujului?

- Când Heidegger a fost chemat la Berlin, el arãspuns (nu discut acum motivele): " Rãmân înprovincie". Hegel a folosit ocazia de a prelua cate-dra de la Berlin ºi a plecat în capitala þãrii. Sunt ºialte soluþii. Personal, nu am plecat ºi nu voi plecadin Cluj. Împãrtãºesc convingerea cã centrele cul-turale ºi academice sunt acolo unde se întrunescsuficienþi oameni de valoare efectivã. Dar la Clujeste enorm de fãcut astãzi. Clujul s-a lãsat maimult decât odinioarã împins în poziþia de oraº deprovincie. Clujul de astãzi nu are nici mãcar fer-voarea intelectualã a generaþiei mele. Atunci, cânderam student (în 1966-1971), se discutau pânã ºila cafeneaua Arizona sisteme filosofice ºi proiectede astfel de sisteme. Era datoria noastrã ca tineristudioºi sã întreþinem o dezbatere relevantã. Castudent, de pildã, am trãit sub "teroarea" impresieicã dacã nu poþi convinge, cu o lecturã proaspãtãsau cu o idee nouã, comesenii la o cafea laArizona, trebuie sã te resemnezi. Alþii - ºtiu bine -au trãit acelaºi sentiment.

Ca ºi concepþie, aº reveni la Nicolae Iorga:celebrul istoric spunea, în anii douãzeci, cã deorganizarea ºi rezultatele universitãþii din Clujdepinde asanarea universitãþii româneºti de pre-tutindeni. De aceea, ca decan, profesor, rector alUniversitãþii “Babeº-Bolyai”, am cãutat sã extragdin trecutul de "universitate imperialã" - cumRegele Mihai I a formulat în Aula Magna clu-jeanã, în 2003 - criterii de nivel al acestei univer-sitãþii. Nu vreau ca eu - ca unul implicat - sã facevaluãrile. Dar toþi indicatorii de dezvoltare uni-versitarã ºi toate evaluãrile internaþionale aratã cã,în 1993-2004, s-a atins la Universitatea “Babeº-Bolyai” cea mai complexã ºi mai extinsã dez-

voltare a unei universitãþi din România.Joncþiunea acestei universitãþi cu revistele clujenea fost ºi rãmâne una din resursele creaþiei cultur-ale la Cluj. ªi astãzi, în aceastã universitate ºi înaceste reviste - Apostrof, Tribuna ºi altele -rãmâne spiritul cãutãtor, neanesteziat al Clujului.

Dar Clujul resimte de mulþi ani, la rândul sãu,o degradare, o lipsã de orizont privind dez-voltarea proprie ºi, în consecinþã, o penurie deresurse. Calitatea administraþiei locale este, laCluj, de multã vreme, mediocrã ºi, vrând-nevrând,efectele le resimþim toþi, persoane ºi instituþii.Cedarea moralã ºi civicã a multor intelectuali -care se observã uºor la câteva instituþii ce altãdatã, cel puþin prin liderii lor, "stãteau în picioare"- este neliniºtitoare (dacã nu ar fi comicã!). Înfond, ar trebui sã fim mândri cã, spre exemplu,un intelectual de talia lui Adrian Marino se aflãprintre noi. Din pãcate, se trece sub tãcere acestfapt, iar reperele sunt, în mod greºit, altele.Desigur cã peste ceva timp se va regreta iarãºi,dar din nou prea târziu.

A discuta rolul la care vã referiþi ar lua spaþiumult. Doar o idee aº sublinia aici. Dincolo deconvenþii, aranjamente, sensibilitãþi, va fi nevoiede o reorganizare la scarã mare ºi în amãnunt aînvãþãmântului universitar din Cluj, ca o condiþiea relevanþei. Sã nu uitãm cã în curând începe li-beralizarea pieþei internaþionale a locurilor destudii. Universitãþile ce nu se schimbã la timp nuvor mai fi destul de atrãgãtoare pentru cei maibuni candidaþi. Emigraþia vârfurilor profesionale,fie ea ºi temporarã, va fi mare dacã nu intervinschimbãri, ce sunt deja, oricum, în România, preamult întârziate.

nInterviu realizat de Ioan-Pavel Azap

25

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

poezie

à

1.rãsãdind mângâieri ºi surâsuriîn gunoiul putred al timpuluicuvinte afumate cuvinte muratecuvinte puse în galantarecuvinte crude sau congelatearginþi pentru lubrifierea vaginuluiprunci înzãpeziþirãsad de surâsuri ºi mângâierilabirint aclimatizatnoaptea cãsãpind tãcerea cu lacrimiun broscoi rãguºit printre verzeun greiere pirpiriu un licuricirãsadniþe sub cerul de sticlãsub cerul de lut

2.cuib fãrã ouãfãrã mireasma lor alburiefãrã visefãcut pentru lacrima cerului

ºarpe încolãcit în cuib

3.rãstignire a cerului în sufletfãrã viaþã rãscumpãratãuter al morþii depunând icrele

cuvintele corbi golesc corbii de carneþes zãpada în urzealã de sângecautã moartea din morþisã o adape

4.rãstignit încã din uterîncã din Sfântul Duhcununã cãrnii ºi þiitoarelor salecale cãtre omul ascunsîntunericul cel mai pur virginînghesuit în tipare pipãitviolat umilit numitochi fãcuþi doar pentrunelegiuiri binecuvântatecu sandale de aur pãºindprin mocirla ceruluio lacrimã împietritãspintecatã cu sãrutareapânã la cuib

5.vis al pãmântului ochii orbiºi negru ºi roºu ºi galben ºi aurfântâni cu apã cât o mãrgeavis al focului ochii albaºtriîmbujoratã apa sub ploaiacu sãmânþã de primãvarãºi moartea în ajunsãrbãtoare înspãimântatãvin ºi colaci împletiþi din sângede prunc cu ombilic de aur

6.sub icoanã o barbã de þapdin care curge sânge ºi vinºi pãstrãvii în apã dulce ºi limpedeoglindã în care priveºti

în fundul pãmântuluipânã la capãtul lumiiºi Dumnezeu golprecum o clepsidrã stearpãfãrã de timpprinºi din patru pãrþi în nãvoadeînghiþiþi de ºerpi ºi balauriîmperecheaþi în omãt cu aripi însângerateclonþ de argintprinzând aerulzidind întunericulcu ferestre albastre

7.soare ºi rouã pentru viþa de vieºi pasãrea - corbul - spintecândsmerenia întrebãtoarefurnici roºii purtând spre templusicriul unui fluturefurnici roºii ºi pãpãdiiºi tropãitul lor asurzitorde la capãtul cerului

8.atâta cer cât poþi cuprinde cu braþelecât sã-l poþi lipi dinlãuntrucu lut ºi cu varatâta cer înlãuntruatâta cer în afarãcât sã-l poþi pipãiprin coaja mustoasãcât un cuib de lumânare albastrãatâta cer

Ioan Negru

Fumul plutea gros, în cocoloaºe, ca niºtepânze diforme de ceaþã, adunate sub candelabrulcu trei braþe din care doar unul purta în vârf oluminã vânãtã, chioarã. În fund, de pe scenaimprovizatã din scânduri grele din lemn, mini-orchestra parcã ne-ar fi salutat intrarea. Tocmaipornise, pe tonuri înalte, un cântec de inimãalbastrã. Ne-am trântit coatele bãrbãteºte pe masã.Ultimul acord s-a prelungit cu un arcuº subþire devioarã. Pentru ca apoi sã auzim în microfon: pen-tru-prietenii-noºtri-militarii-dedicaþie-specialã-armatã-uºoarã-ºi-hai-libi! ªi: taca-tac, taca-tac! Ne-am întors spre scenã ºi le-am fãcut cu mânabãieþilor în semn de aprobare ºi mulþumire. Avenit numaidecât chelnerul. Avea mânecilesacoului viºiniu pãtate ºi cãmaºa alb-gãlbuiedeschisã la vreo trei nasturi. Uºor roºcat, pãrul depe piept i se rãsucea printre inelele lãnþiºoruluigrosolan din aur. Era nãduºit. Am comandat bere,la halbã. Se face, bãieþi! Clapele orgii electroniceþineau ritmul: taca-tac, taca-tac, taca-tac!Violonistul era ºi solist vocal. Negriciosul de laacordeon se unduia o datã cu burduful argintiu ºibãtea tactul cu piciorul în podea. "Stau în unitate,fac târ⺠pe coate…" Ne-a uns pe suflet. S-a întorschelnerul. Bã, bãieþi, da' o vodcã, ceva, nimic?Avea deja paharele pregãtite. Vodcã? Fie! Neputem face praf. Peste nici 90 de zile aveam sãfim precum câinii sloboziþi din zgardã. Sã bem!Pentru chinurile îndurate pânã acum ºi pentrucele care aveau sã mai vinã. Am ciocnit zgomo-tos. Dedicaþia se sfârºise. Mica orchestrã a lãsatvreme de câteva secunde zumzetul spart, sacadat,ca o mitralierã potrivitã la foc automat, alclienþilor aplecaþi peste mese, strânºi unul în altul,respirându-ºi în faþã, sã umple aerul infect, uºorclandestin al încãperii. Apoi, cu o potrivire de tondin arcuºul viorii, a atacat victorioasã un nou cân-tec de mahala. Beam, înflãcãraþi de curajul cucare sãvârºeam ilicita aventurã. Ne aþâþa aerulconspirativ al fugii noastre. Crescuserãm deja înpropriii noºtri ochi. A sosit ºi berea, cu spuma înhalbe de trei degete. Avea un gust amãrui, depetrol, dar cãdea incredibil de bine, stingând tãriaseacã, greþoasã a vodcii. În restaurant, atmosferase încingea cu fiecare pahar dat pe gât. În jur, nicio masã nu mai era liberã. De aceea, nu ne-ammirat deloc când o voce groasã ne-a întreruptsporovãiala tot mai însufleþitã de aburii alcoolului,întrebându-ne dacã avem liber la masã. N-a maiaºteptat rãspunsul nostru, a tras un scaun de spã-tar, hârºindu-l pe podeaua murdarã ºi tocitã, ºi,aplecându-se exagerat de mult, a fãcut gestul acelade gentleman, cu mâna întinsã, invitând-o pefemeia ascunsã în spatele lui sã ia loc. Aceasta s-aaºezat încet, privindu-ne crispatã pe rând, cu ochijucãuºi, dar ºterºi, acoperiþi de umbre, încât ai fizis cã îºi cerea în felul ei iertare cã ne tulbura fãrãvoie intimitatea, supunându-se voinþei de neîndu-plecat a bãrbatului. S-a aºezat ºi el. Scaunul icni,primindu-i brutal greutatea necontrolatã. Se rãsucinumaidecât, cu tot trupul. Ridicã un braþ, pocni odatã, scurt, din degete ºi rãcni, umflându-ºi piep-tul, cu un glas de om beat: chelneeer! Se cãutãapoi îndelung cu amândouã mâinile în buzunarelepaltonului ponosit, scoase un pachet mototolit deCarpaþi fãrã filtru ºi un chibrit ºi le aruncã pemasã. Agãþã cu degetele lui butucãnoase o þigarãºi, înainte de a ºi-o aprinde, o întrebã rãstit pefemeia din faþa lui: tu de ce nu fumezi? Fumeazã!Nu l-a bãgat în seamã. κi purta ochii liniºtitã prinsalã, de parcã ar fi cãutat pe cineva cunoscut.Veni chelnerul. Sã-mi aduci urgent o sticlã devodcã, pahare ºi douã beri. Bine, ºefu, zisese ospã-tarul, prefãcându-se cã noteazã comanda încarneþelul lui soios, fãrã coperþi. Individul aslobozit pe gurã ºuierând un nor de fum,aruncându-i-l femeii în faþã. Ea l-a împrãºtiat cupalma. Ce te apucã? În loc de rãspuns, ºi-a întinsbraþul stâng peste masã ºi i-a apucat mâna, la

încheietura de jos, ca într-un cleºte. A încercatdegeaba sã scape, bãrbatul strângea tot mai tare,scrâºnind din dinþi. Faþa femeii se chirci dedurere. Îi scânteiau ochii. Credeam cã acum aveasã-l cârpeascã cu cealaltã mânã. Dar privirile lui semuiarã, ºi o datã cu ele ºi strânsoarea. O sorbeadin ochi, îi mângâia braþul, palma. Apoi, îlauzirãm gâjâind cu vocea lui dogitã: sã te întorci,Angelica, sã nu mã laºi, cã eu te iubesc,Angelica… Am zâmbit amândoi pe ascuns. Peurmã, ne-am vãzut de ale noastre, cerându-i chel-nerului sã ne mai aducã douã beri ºi douãjumãtãþi de tãrie. Ne-am gândit, privind ceasul, cãaveam timp destul sã le sorbim fãrã grabã. Pemasã, sticla de vodcã se golea ritmic ºi sãnãtos.Individul începuse sã vorbeascã tot mai tare ºi totmai chinuit. Fãcea eforturi caraghioase sã pro-nunþe cuvintele întregi. Inevitabil, frânturi de dis-cuþie ne ajungeau la urechi. Dar nu ne strãduiamsã le prindem logica. Pânã când l-am auzit urlândºi repetând întruna, de parcã ar fi plâns cu su-ghiþuri: eu înnebunesc fãrã tine, Angelica, înne-bunesc… Ne-am întors uºor spre ei. Matahala îºiþinea capul în palme ºi vorbea în pahar. Înschimb, ea ne-a surprins, fixându-ne cu priviri de-a dreptul neruºinate. Ne-am fâstâcit, tocmai înmomentul în care bãrbatul, slobozindu-ºi capuldin labele lui uriaºe ºi ridicându-l spre noi, ne-aaruncat o porcãrie în faþã, încât îi vãzusem pevecinii de la mesele din apropiere întrerupându-ºidiscuþiile ºi privind spre noi: ce, mã, ºi voi vreþisã-mi futeþi nevasta? Ne-am uitat nãuciþi unul laaltul, nu ºtiam dacã trebuie sã râdem ca de unbanc bun sau sã dãm pe gît ce mai rãmãsese înhalbe ºi o sã o întindem repede din local, înainteca individului sã i se nãzare cã deja îi ºi regu-lasem consoarta. Aceasta, dupã un gest scurt cupalma dusã la gurã, se aplecã spre el ºi rosti cuun ton mai mult uimit, decât indignat: Gicule, nuþi-e ruºine, ce-ai cu bãieþii? ªi pronunþând "bãieþii"se uitã iarãºi la noi, cu ochii aceia calzi ºi curgã-tori din care dispãruserã umbrele. Eu unul amclipit des de parcã m-ar fi surprins privind-oîndelung ºi pe furiº. Bãrbatul, balansând periculosîntre degete paharul de vodcã, a mai fãcut oultimã sforþare de a-ºi þine capul drept, ridicându-lca pe un buºtean gros, a deschis gura, reuºind sãzicã un "dã-te-n mã-ta" înecat în salivã, dupã care,cu un sunet sec, fruntea i s-a izbit de tãbliamesei, iar bãutura i s-a revãrsat liniºtitã pestepalmã. Porcule, ºopti ea, ca pentru sine, porcule,toatã viaþa te-ai fãcut de panaramã… Spectacolulse terminase. Ne-am prefãcut cã nu auzisem ºi nuvãzusem nimic. Gata cu musafirii. Numai cã, dincând în când, privirile îmi alunecau, fãrã sã vreau,în dreapta amicului meu. Îmi fugeau ochii spreea. Se calmase. Ai fi zis cã, sorbindu-ºi tacticosberea, nu avea nici o legãturã cu beþivul de alãturicare începuse sã sforãie, sau dacã avea, aºteptarãbdãtoare ca omul sã-ºi ridice, la fel de naturalcum ºi cãzuse, þeasta turtitã de pe tãblia umedã amesei. De la o vreme mi s-a pãrut cã mã fixeazã.Îmi ardeau obrajii. Sau poate cã era numai efectulalcoolului îngurgitat. De câteva ori, inevitabil,privirile ni s-au întâlnit. Nu-i mai ocoleam jarulîncins al pupilelor. Era ca un joc de sãbii. Tãios.Ca-ntr-un vârtej. Ameþitor. Inima începuse sã-mitremure, sã mã sufoce din pricina bãtãilor ei arit-mice, sfâºietoare. O emoþie paralizantã se rãspân-dea prin întreg trupul. Continuând sã mãpriveascã, ducea halba la gurã, îºi umezea lascivbuzele, dupã care, cu limba, îºi ºtergea îndelung ºistudiat proeminenþele cãrnoase. Senzual, provoca-tor. Dar nu eu, ci amicul meu a intrat în vorbã cuea. Cu de la mine putere, am mai comandat treiberi. Ea voia ºi-un lichior. Am consimþit, cum alt-fel?! Dan o agãþase, eu trebuia sã umplu masa.Poftim, bãrbat, zisese, dupã ce am ciocnit abiaatingându-ne halbele (ne era teamã ca nu cumvanamila sã se trezeascã). Suntem divorþaþi, da, daraºa fãcea ºi înainte, divorþaþi de cât?, de ºapteluni, un rahat, dã-l naibii, uitaþi-vã la el cum voiasã se împace cu mine… Cu ãsta? Ptiu! Dar nusufãr, nuuu… De ce nu facem cunoºtinþã?

Angelica era trecutã biniºor de treizeci deani. Dacã am fi întrebat-o, ar fi zis 32 sau 33.

Asta însemna cel puþin 38. Corpul, însã, îi erabeton. Beton armat. Când am privit-o ridicându-sede la masã, mi s-a pus un nod în gât. Þâþele îispãrgeau cu vârfurile lor dinamitate bluziþaalbãstrie. Între ele se lãþea aplicatã o floare gal-benã, cu cotorul alungit într-o parte ºi rãsucit ca ocârjã. Mai jos, picioarele pãreau sculptate în mar-murã. Nici lungi, nici zvelte. Dimpotrivã,cãrnoase, solide, butucãnoase. Rochia simplã, dinstofã bãrbãteascã, se oprea la o palmã deasupragenunchilor, tocmai unde coapsele se deschideauîntr-un unghi larg, lãbãrþat, strunit de elasticul final ciorapilor negri ºi dantelaþi. În ochiurile lor ira-dia albul ispititor al cãrnii. Trãgându-ne mantalelepe noi, am auzit în spate câteva fluierãturi admi-rative. ªi-o bolborosealã. Ceva de genul: mamã,asta te rupe! Hei, tovarãºe, trezeºte-te, aici nu-inici hotel, nici salã de aºteptare, se rãstise chel-nerul, apucându-l brutal pe beþiv de gulerul pal-tonului. Asta ne-ar lipsi acum, sã-l trezeascã! Îilãsasem pe masã banii, partea noastrã, cu unbacºiº consistent. Angelica ridica din umeri: adicãea n-are ce-i face, pânã nu-i trece beþia, nu-l poþiridica decât cu macaraua. ªtia ea prea bine. Mãi,bãieþi, ce faceþi, mi-l lãsaþi mie aici? ªi ce-aþi vrea,zisese femeia, sã-l ia cu ei în unitate? Hai sã-ldãm afarã, dumnezeii lui de beþiv, propusese chel-nerul, gata sã-l apuce de sub braþ. Ia prindeþibãieþi! Ne codeam, cum naiba sã-l ducem, era ºigreu, unde sã-l lãsãm?! Dacã îºi revine ºi iesetãrãboi? În plus, clienþii se uitau la noi. Ne erasuficient cã ne vãzuserã agãþându-i muierea.Venise cu-n urs ºi pleca la braþ cu doi soldãþei.Tot Angelica gãsi soluþia: ºi dacã-l daþi afarã, cineo sã vã mai plãteascã, cã doar n-o sã-i suport euconsumaþia?! Ei, drãcie, îl lãsaþi aici, se trezeºte,ºi-apoi n-aveþi decât sã-i spuneþi cã a comandattoatã lista de bucate! Asta era. Angelica a fãcutstânga-mprejur, iar noi, ridicând din umeri, amurmat-o docili. Tovarãºe chelner, descurcaþi-vã!Orchestra îºi luase iarãºi avânt, acoperind ca ºicum nici n-ar fi existat pãlãvrãgeala de cârciumã.Am pãtruns într-un hol jegos despãrþit de salapropriu-zisã a restaurantului printr-un micintrând. Se simþea nãprasnic mirosul de budã ºiclor. Apoi, deschizând uºa ºi poftindu-i sã iasã,am vãzut cum pe deasupra capetelor un covortransparent de fum plutea învolburat ºi grãbit,lãsându-se absorbit de aerul rece ºi întunericuldens de afarã.

ªi-acum? Aceasta era întrebarea care cititã înochi era ca ºi cum am fi rostit-o cu voce tare. ªi-acum?, pãrea sã întrebe ºi Angelica, ridicând scurtdin umeri. Grea problemã, nu ne gândisem la ea.Îmi venea sã râd, pentru cã mã întrebam ce ochiar fi fãcut camarazii mei trezindu-se cu ea goalãsub duºuri! Era o idee, s-o strecurãm în baia de labeci, s-o privim cu ochii cât cepele cum sedezbracã, cum pãºeºte ca o nãlucã printre aburi,unduindu-ºi fundul ei maiestuos, cum îºi lasãumerii, sânii biciuiþi de ºuvoiul fierbinte al apei,sub duº, laolaltã cu noi. ªi-apoi… Hm, ar fi sãtu-rat-o oare un pluton de soldaþi? Un amic de liceu,cam slobod la minte, îi scrisese unei profesoarede limba românã, la sfârºitul ºcolii, într-un fel deextemporal sentimental, în care ea ne cerea sã-ispunem ce ne plãcuse ºi ce nu de-a lungul orelorde românã, îi scrisese pur ºi simplu, fãrã sã sesemneze, cãci aºa era protocolul, ce bunã e ºi cemult i-ar fi plãcut s-o reguleze, la care ea, lãsândbucata aceea de hârtie la urmã, a încheiat oraanunþându-ne seninã cã unul dintre noi ar camvrea sã i-o punã. Pãi se poate, mãi bãieþi, numaiunul?! Pãcat, a mai zis, îndreptându-se cu cata-logul sub braþ spre uºã, pãcat, pentru cã, mãibãieþi, pe mine nu m-ar sãtura nici o clasãîntreagã! Jur cã aºa a spus. Mda, nu eram decâtvreo 30… Un pluton de soldaþi aºteptând încolon-aþi ºi rãbdãtori sã ajungã la gãoacea Angelicãi! ªi,la urma-urmei, de ce n-aº fi fost eu deschizãtor decoloanã?! Eu, care nici nu ºtiam cum aratã o. Eu,care mã lãudasem cã am. Numai de când eram înarmatã de câteva ori. Nu ratam nimic. Pe toate le.Acasã mã aºteptau trei bucãþi care. O gagicã

26 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

26

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

prozã

AngelicaDaniel Moºoiu

à

27

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

xxx

Într-o ziîmi vor goli venele

ca sã-mi gãseascã cuvintelecare îi jeneazã atât de mult

În acea zinu vor vedea curgând

decât cernealã banalãfãrã semnificaþie

Atunci corpul meu va redeveni

cãlimara goalãce a scris totul

Ziuase va ivi la nesfârºit

peste spectacolul bufon al cãtanelor analfabete

pe care sugativa timpuluile va pune la locul potrivit.

xxx

Noaptearãnitã de veºnicieîn fiecare dimineaþãîºi descoase piele înstelatãîn fâºii de noripentru chipulzorilor întunecaþice perpetueazã misterulîncãpãþânatei noastre conºtiinþede a trãi

xxx

Sã nu fiidecât o senzaþie fragilãînchisã oricãrei viziuni,imaginarhrãnit din traiectoria saatinsã la timpîntr-o dimineaþã de agonie.

Sã te bucuride zborul cãtre zeial acestei tragicenemuriri.

xxx

Existã sisteme care omoarãºi altelecare te privesc cum mori.EA

va sta mãrturiepentru totdeauna

pentru aceastã diferenþã.

xxx

NimicSilexul apãsãtordigerã vestigiilea tot ceea ce am fostºi crustele de argilãmacinã toate rãnilememorieiinutile.Nimic.

xxx

NimicDimensiunea îºi regãseºteamprentaºi îngroapã orice urmãîn care suflarea vântuluirisipeºte învingãtoareefluviile timpului.Nimic.

xxx

Din turba mâloasãcare-mi ºiroieºte în craniumi-a venit ideea focului.Din mangrovele ascunseîn adâncul fiinþei melecântecul a ceea ce nu poate fi auzit.Dar din ce labirintcatacombã sau vulcan

lava poemului?n

Traducere de:Letiþia Ilea

traduceri

Gérard Blua

Nãscut la Marsilia în 1945. Poet, prozator, publicist, autor de teatru, este autorul a peste patruzeci de cãrþi începând

din 1974. Fondator al grupului editorial Autres Temps ºi al revistei poetice ºi literare trimestriale Autre Sud.Membru al Societãþii Oamenilor de Litere. A primit numeroase premii, dintre care, în 1982, Marele Premiu al

Academiei din Marsilia pentru ansamblul operei sale.

agãþatã pe stradã ºi pusã în pat, hehe, era numaio chestiune de fler ºi experienþã. Sã vã povestesccum. Povesteam. Sã vã povestesc eu cum, ziceautovarãºii mei, noaptea, în dormitor, cu mâinileumblând pe sub pãturã. Cu Angelica, nu chiar înfaþa restaurantului, unde era luminã, dar înspatele lui, sau prin preajmã, pe o aleeîntunecoasã, la ea acasã, dacã stãtea prinapropiere, în cãmãruþa agenþiei loto-prono, undene spusese cã lucra, atunci, imediat, trebuia sã nedovedim bãrbãþia. Mie, cel puþin, mi se pãrea cãtoate bazaconiile amoroase turnate noaptea îndormitor se întâmplaserã aievea. Aºa cã, ce dracu,aveam flerul ºi experienþa necesare sã i-o tragemAngelicãi. Dacã nici cu Angelica… Am luat-o demânã, i-am sãrutat-o, o mângâiam, îi spuneam cepalmã delicatã are ºi ce femeie frumoasã e, peurmã nici nu mai ºtiu, ne-a dus ea pe noi sau noipe ea lângã peretele lateral al restaurantului, undenu rãzbãtea nici o creastã de luminã, la doi paºide o ghenã de gunoi ºi de o strãduþã pietruitã,pustie, cert este cã în timp ce îi fãceam compli-mente peste complimente, apropiind-o tot maitare de zid ºi adulmecându-i parfumul ispititor, eahohotea subþire, necheza, iar când ºi-a simþitspatele sprijinit, s-a încurbat uºor, expunându-ºiprovocator, prin deschizãtura pardesiului, fas-tuoasele, imperialele rotunjimi, înfrânate perfect,

fãrã sutien, de bluziþa ei albãstrie. Înnebuneam.Mã treceau cãldurile. Înghiþeam în sec. Ne-amtrezit cu mâinile pe sânii ei fabuloºi. Îi pipãiam.Eu mã agãþasem de þâþa stângã, amicul meu decealaltã. Era moale. Moale, imensã ºi caldã. Amînceput sã i-o strâng, sã i-o frãmânt. ªi ea nuzicea nimic, continua doar sã necheze. Apoi, ºi-aîndreptat spatele ºi, aplecându-se uºor, a începutsã caute cu mâinile. Pânã a ajuns la. Da, acolo aajuns. Tremuram. Mi-o strângea, mi-o mãsura prinpantaloni cu palma. Cred cã eram ud. Aer, numai aveam aer. Sã mã ia naiba, aºa ceva nu eraadevãrat. Uite ce simplu… Drãgãlaºilor, dar v-acrescut nivelul politic! V-a crescuuut, nu glumã…La chestia aia, ea-i spunea nivel politic. ªi încã lace cote a crescut, îmi venea sã-i zic, când amsimþit cã-ºi retrage brusc ambasadele. Nici n-ambãgat de seamã când ºi-a închis pardesiul ºi s-adesprins de perete. Gata! Cum gata? Fantastic,dãdea sã plece. Nechezând. ªi noi? Gata, bãieþi,sã nu ziceþi cã n-aþi pus ºi voi mâna pe-o þâþã defemeie… Mi-a pãrut bine de cunoºtinþã. Pusi!Încremenisem, nu puteam alerga dupã ea. I-amauzit tocurile lovind de câteva ori caldarâmul.Câþiva paºi mici ºi repezi. Apoi, s-a deschis o uºã.Colcãiala cârciumii a nãvãlit discret câteva clipeafarã dupã care s-a stins.

*Am coborât sãrind treptele abrupte ºi scobite,

ne-am dezbrãcat repede, mai repede decât înperioada în care ne dezechipam la ordin, ne-amluat sãpunierele, lãsate pe niºte þevi groase decanalizare ºi am intrat în sala întunecoasã deunde se auzeau stropii de apã rãpãind violent înplacajul cabinelor. Aveam noroc, ai noºtri erauîncã la baie, ultima serie. Li se rupea, se lãfãiau caboierii sub apa caldã. În mijlocul încãperii,învãluit în aburi, stãtea, crãcãnat, sergentul, înpielea goalã. Avea un cur pãros, mare, de vãdanã,ºi-o nãsãrâmbã impresionantã. Se pieptãna tacti-cos, parcã s-ar fi admirat în oglindã. Sau, ce,stãtea sã-i admirãm noi musculatura? Pfiu, duh-niþi ca dracu, se simte de la o poºtã… Cum naibasã nu duhnim?! Unde fusãrãþi, bã? Era oltean ºi-iplãcea la nebunie armata. Îl prindea bine. În rest,bãiat bun, nu ne era teamã c-o sã ne toarne. Amdat-o cu stângãcie pe perfectul simplu: fusãrãm ºinoi la una… În sfârºit, s-a sinchisit sã nepriveascã. Dar se uita la noi de parcã atunci nevedea prima datã. ªiii? Eram biniºor ameþiþi.Pãºeam cu grijã pe cimentul ud, sã nu cãdem. Ne-am fãcut loc sub duºuri ºi, sãpunindu-ne, i-ampovestit pe îndelete cum ne cãlãrise pe amândoi,la ea în apartament, o vânzãtoare de la loto-prono, pe care o agãþasem în crâºmã. O tipãcolosalã, uluitoare, magnificã. O chema Angelica.

(fragment de roman)n

à

28 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

28

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Î n peisajul publicisticii româneºti contempo-rane Teodor Vedinaº s-a afirmat în egalãmãsurã ca istoric literar ºi sociolog. Aflat la

al ºaselea volum dupã Onisifor Ghibu. Educatorºi memorialist (1983), Coresi (1986), TimoteiCipariu. Arhetipuri ale permanenþei româneºti(1988, în colaborare), Sistemul culturii româneºti(2000), Introducere în sociologie ruralã (2001),prin Proiecte ºi paradigme în gândirea socialãromâneascã (Editura Diotima & Argonaut, 2004)autorul repune în circulaþie studii sau fragmentede studii celebre, dar ºi articole uitate prinreviste, mai mult sau mai puþin cunoscute,implicit texte nemarxiste scrise în perioadacomunistã, fiindcã "anii dictaturilor – scrieVedinaº – n-au strivit orice pâlpâire de gândireautenticã" (p.18). Este un act de curaj dar ºi dedreptate, fiindcã nu se poate face "tabula rasa"din trecut. O societate omeneascã, o culturã, nu-ºi poate lichida în totalitate trecutul, luând-o dela început cu fiecare generaþie, sau cu fiecarenou regim. Recunoaºterea unor valori ale trecu-tului nu implicã ostilitatea faþã de prezent. ªi-apoi, þine de evidenþã faptul cã gândirea socialã,nu numai la noi, ci la toate popoarele nu s-amulat întotdeauna dupã orânduirea socialã datã.Avem în vedere, mai ales, perioada dupã anii '60când, incontestabil, a existat o anumitã toleranþãa regimului faþã de cultura paralelã, atât înbeletristicã cât ºi în disciplinele socio-umane.Sociologia, de exemplu, separatã de filosofiasocialã, ca disciplinã cu obiect ºi metode de cer-cetare proprii, dupã reabilitarea ei în cel de-alºaptelea deceniu a cuprins aproape întreagaproblematicã din sociologia universalã.

Proiecte ºi paradigme… reprezintã categoric ofoarte îndrãzneaþã tentativã de refacere a istorieigândirii sociale româneºti prin intermediulantologiei. O antologie care pledeazã pentru con-temporaneitatea valorilor trecutului. Sunt textedin filosofia socialã, politologie, sociologie ºiteologie socialã pe care în consideraþiile noastrele vom contopi într-o extensiune mai largã, aºacum de altfel a procedat ºi autorul, în ceea ceîndeobºte se numeºte gândire socialã.

Întreaga materie este structuratã astfel:Puncte de sprijin (p.9-68), un consistent studiuintroductiv care anticipã corpusul propriu-zis altextelor orânduite în trei capitole, Programepolitice ºi filozofie publicã (p.69-193), Modele,moduri ºi modalitãþi (p.194-341), Direcþii cultu-rale (p.342-386), urmate de Terminologieesenþialã (p.387-397) ºi Profiluri paradigmatice(p.398-419) unde prezintã într-o viziune propriepersonalitatea autorilor textelor antalogate. Esteo structurã fireascã, nesurprinzãtoare, dacã avemîn vedere enciclopedismul preocupãrilor autoru-lui.

În Puncte de sprijin, introducerea propriu-zisãa cãrþii, Teodor Vedinaº argumenteazã cu oremarcabilã erudiþie, oportunitatea cãrþii ºienunþã strategia demersurilor întreprinse; îºimotiveazã, totodatã, opþiunea pentru tema cer-cetatã, care emanã de la criterii teoretice, decertã valabilitate, obiective, autorul mizând pe "ojudecatã axiologicã întemeiatã pe neutralism"

(p.117), în alte cuvinte fãrã prejudecãþi doc-trinare. Opþiune, desigur, greu de realizat. Dar,exegeza din Puncte de sprijin se încadreazã înlimitele admise ale subiectivitãþii, o percepþieabsolut obiectivã aparþine, mai mult, idealului încazul unui asemenea demers.

Prin selecþia textelor, cartea conþine, dupãaprecierea autorului "câteva interogaþii carevizeazã contradicþiile modernitãþii româneºti"(p.11) dintre care sunt amintite: opþiunea pentrumesianism în defavoarea civismului în opera luiNicolae Bãlcescu; prezenþa unui liberalism înmiºcarea junimistã afiliatã grupului conservator,ca ºi dobândirea de conservatorism a liberalismu-lui românesc sub ultimul dintre Brãtieni;prezenþa simultanã în gândirea socialã a"gândirismului" autohtonizat al lui NichiforCrainic ºi a sincronismului lovinescian; conflictuldeschis între protocronism ºi sincroniºtii dinanii '70. Sunt contradicþii în viziunea autorului,exprimate "în programe politice, direcþii cultur-ale, paradigme sociologice ºi interogaþii filosoficeºi chiar în reflecþii sociologice asupra socialului"(p.9).

Maniera de tratare a modernitãþii poate pãreaprovocatoare. Ea este legatã ºi periodizatã dupãcriteriul "funcþionãrii ºi nefuncþionãriidemocraþiei prin principiile ei, libertate, egalitatecompetitivã, garantarea proprietãþii private mate-riale ºi intelectuale, pluripartidismul, separareaputerilor în stat" (p.13). Astfel, procesul moder-nizãrii ºi modernitãþii româneºti este raportat,implicit ºi explicit, la creºterea ºi descreºterea li-beralismului în viaþa socialã româneascã:inventarea liberalismului (1848-1938) cândîncepe procesul de modernizare a României înspirit european; eclipsa (1938-1989) ºi rein-ventarea lui (dupã 1989).

În procesul de modernizare a societãþiiromâneºti, existã, dupã Traian Vedinaº, un fel devaluri ale proiectelor corespunzãtor gândiriisociale "valuri ale formelor fãrã fond", valulmimetic (1848-1918), valul conflictualist (1948-1965), valul naþionalist (1965-1989), valul subte-ran (dupã 1989). Interesantã ºi discutabilã clasifi-care ºi periodizare! Fiindcã imitaþia nu credemcã poate fi asociatã doar unui singur val. Existã,dupã Platon (v. Sofistul) douã tipuri de imitaþie.Una care reprezintã o copie fidelã a obiectuluireal (dar modelul ºi copia niciodatã nu pot sã seconfunde) ºi a doua când imaginea reproduceobiectul aºa cum îl percep simþurile. Dacã astfelstau lucrurile, ideea "formelor fãrã fond" n-arcomporta oare o altã abordare decât cea clasicã?Fiindcã ea ridicã problema realã ºi, în acelaºitimp, delicatã a raportului dintre imitaþie socialãºi creativitate socialã.

Ca orice contribuþie ºtiinþificã ce iese dintiparele obiºnuite, unele idei, concepte utilizatepot fi percepute, subiectiv, ca eronate. Noi apre-ciem, de exemplu, exageratã insistenþa asupra"naþionalismului-comunist" (1965-1989), care s-aprelungit, în opinia autorului, sub forma menta-litãþilor, "chiar ºi la grupuri politice ce se reven -dicã de la alte doctrine ºi ideologii" (p.15) ºi înperioada postdecembristã. Or o analizã atentã a

comunismului din punct de vedere doctrinar,scoate în evidenþã faptul cã cele douã noþiuni(naþionalismul ºi comunismul) n-au nimiccomun una cu alta, dimpotrivã, se neagã reci -proc. Asocierea lor, prin paralogism, duce laideea complementaritãþii, implicit, a compatibi-litãþii, ceea ce este fals. O sintagmã, în modfiresc, reprezintã o relaþie între doi sau maimulþi termeni de tip copulativ, ceea ce nu estecazul cu cei doi constituenþi: naþionalismul ºicomunismul. Împreunate îºi pierd valorile con -ceptuale specifice. Mai mult, teoretic vorbind,între doctrina comunistã ºi ideologia naþionalistãexistã o totalã incompatibilitate logicã. Fiindcãîn esenþa sa, comunismul ca finalitate, excludenu numai naþionalismul, ci chiar naþionalul. ªiapoi, naþionalismul ca ideologie nu este creaþiadoctrinei comuniste, ci un produs al roman-tismului politic din secolul al XIX-lea, manifestatca naþionalism statal (Franþa, Anglia, SUA,Spania etc.) sau naþionalism poporanist(Germania ºi Statele Slave). Aceastã idee, a anti -naþionalismului este prezentã în textele marxis-mului clasic. Sã ne gândim doar la celebra lo-zincã "Proletari din toate þãrile uniþi-vã".Comunismul nu poate fi, aºadar, ºi internaþiona-list ºi naþionalist. Sunt chestiuni de logicã for-malã, în speþã a raporturilor dintre noþiuni. Nueste exclusã însã existenþa unei confuzii atât dedes întâlnitã în exegezele postdecembriste, întreoptica doctrinarã ºi cea practicã. Cãci, întrecomunismul doctrinar ºi comunismul ca realitatesocialã poate exista atât o divergenþã de planuricât ºi conflicte ireductibile. Doctrina comunistã,când a fost vorba de aplicãri practice, era adeseaîn deficienþã ºi, în consecinþã, frecvent eludatã.Nu subscriem nici la reluarea de cãtre autor aunor formule eseistice, des utilizate în publicisti-ca impresionistã, expresii devenite "cliºee" cumeste aceea de "societate încremenitã în proiecte",fiindcã, pur ºi simplu, se ignorã ideea de "dina-micã socialã" (spre progres sau regres) determi-naþie fundamentalã a oricãrei societãþi indiferentde regimul politic.

Dincolo de observaþiile noastre, cartea luiTraian Vedinaº se impune ca o contribuþie ºtiinþi -ficã de greutate. Dacã avem în vedere mãrtur-isirea autorului cã a citit aproape integral peautorii selectaþi (p.9) efortul ni se pare impresio-nant. Este o carte cu multe elemente de origina-litate ºi, în acest caz, ni se pare firesc sã punãprobleme.

n

sociologie

Gheorghe Cordoº

O istorie a gândirii socialeromâneºti în texte alese

Ovidiu Avram Fortãreaþa

•Editura parizianã Albin Michel a lansat o nouãcolecþie de romane poliþiste, “Carré jaune”,deschisã tuturor literaturilor europene în care estepracticat acest gen popular dominat de autorianglo-americani, precum ºi tuturor variaþiilor for-mulei: polar istoric, sociologic, psihologic, neinformeazã Le monde des livres. Colecþiadebuteazã cu romanul scriitorului din SardiniaGiorgio Todde, Teama ºi carnea . Va urma unpolar al portughezului Francisco Jose Viegas, Celedouã ape ale mãrii.•”A Casa di u Populu Corsu” este numele exoticpentru noi al unei noi edituri care-ºi propune sãpublice literaturã într-una dintre limbile rare aleplanetei, exclusã din circuitul literar universal.Primul volum este un eseu intitulat Intornu al'essezza (Despre dificultatea existenþei) de scri-itorul corsican Rinatu Coti, inspirat de filosofulMiguel de Unamuno, ne informeazã acelaºi heb-domadar parizian.•Pascal Quignard este unul dintre cei mai apreci-aþi romancieri francezi contemporani, tradus ºi lanoi cu romanul Toate dimineþile lumii. Nãscut în1948, el lucreazã la Gallimard pânã în 1994, cânddemisioneazã pentru a se dedica scrisului. Operasa este diversã, de la eseu erudit la roman. Înprezent, el este prezent în librãrii cu douã noiromane din ciclul Dernier Royaume, LesParadisiaques (vol. IV) ºi Sordidissimes (vol. V),aflãm din Le monde des livres.•Anne Parillaud, ravisanta Nikita din filmul cuacelaºi nume al lui Luc Besson, a trecut printr-operioadã de debusolare în cursul anului 2004, înspecial din cauzã cã a fost, împreunã cu iubitulei, compozitorul Jean-Michel Jarre, þinta favoritã amass media, care i-au disecat viaþa sentimentalã.Foarte dificilã a fost ºi experienþa de filmare pen-tru filmul lui Amos Gitai, Terre promise, în carejoacã rolul unei traficante moderne de carne vie.Multe scene ale filmului se bazeazã pe improviza-þie ºi au fost filmate noaptea, în deºert, într-oatmosferã de isterie, de nervi încordaþi, creatã deregizorul Gitai, care a adoptat o atitudine de tiranfaþã de interpretele sale.•Cartea de memorii The Two of Us (Noi doi) decunoscuta actriþã britanicã Sheila Hancock s-a sit-uat pe locul doi, dupã Codul Da Vinci, în topulcelor mai bine vândute cãrþi de Crãciunul anului2004, întocmit de The Bookseller. Autoarea

povesteºte viaþa ei de familie cu recent decedatulactor John Thaw, extrem de popular în MareaBritanie (ºi nu numai) datoritã longevivei serii defoiletoane poliþiste Inspector Morse, unde Thaw îljoacã pe ofiþerul de poliþie eponim de la ThamesRiver Police, adicã poliþia din Oxfordshire, unburlac pasionat de muzicã, de cãrþi rare ºi debere, cu prieteni profesori în mai toate colegiileoxoniene. Serial nedifuzat, din pãcate, de nici unpost TV românesc.•Regizorul canadian Francois Prevost a realizatun film documentar-politic închinat lideruluibudiºtilor tibetani, Dalai Lama, pe care l-a prezen-tat, în condiþii de maximã securitate, la Festivalulde la Bangkok. Filmul, intitulat Ce rãmâne dinnoi, constã din cinci minute în care conducãtorulspiritual exilat le vorbeºte concetãþenilor sãi, lacare se adaugã reacþiile filmate a aproximativ 300de tibetani, astãzi cetãþeni chinezi, la vizionareacasetei iniþiale. Filmarea acestora s-a fãcut cucamere digitale ascunse, iar dacã ar fi recunoscuþipe peliculã de cãtre autoritãþile chineze, tibetaniicare s-au lãsat filmaþi ar putea fi condamnaþi lacincisprezece ani de închisoare, ne informeazãcotidianul The Times.•Filmul Les Choristes (Coriºtii), fenomen cine-matografic francez, cu 8 milioane de bilete vân-dute ºi exportat în 70 de þãri, a fost nominalizatºi la premiul Oscar pentru cel mai bun filmstrãin, multiplicând cu zece, dupã cum scrierevista Premiere, cota actorului ºi producãtoruluiGerard Jugnot. Alte realizãri ale lui Jugnot,Monsieur Batignole ºi Une epoque formidableînregistreazã audienþe record la televiziune. LesChoristes, ancorat în realitãþile anilor 50, îl punepe complexul actor de comedie în mediul uneicase de corecþie, unde îi învaþã pe tineriidelincvenþi sã-ºi recapete încrederea de sine cuajutorul cântecului. Se vorbeºte intens desprerealizarea unui muzical dupã aceastã poveste.•În noul techno-thriller al lui Michael Chrichton,State of Fear (Starea de panicã), ideile conven-þionale despre ºtiinþã, ecologie, protecþia mediuluietc. sunt rãsturnate cu fundul în sus, aflãm dinThe Observer Review. ªtiinþa nu mai este prezen-tatã ca o nobilã activitate de cãutare a adevãrului,ci ca o formã a luptei pentru putere, în caresavanþii se lasã influenþaþi de sentimente ignobile(gelozia profesionalã), de prejudecãþi ºi de interesepersonale. Pe de altã parte, ecologiºtii apar cainamici ai intereselor celor mulþi, iar unele alarmeplanetare, ca de pildã fenomenul încãlzirii globale,sunt considerate manifestãri ale mitologiei ºtiinþi -fice moderne care slujesc interese oculte.Romanul de 600 de pagini conþine, în afara uneiintrigi palpitante, numeroase grafice ºi planºe, pre-cum ºi un postscriptum explicativ foarte lung. Seconsiderã cã Michael Chrichton este un vrednicurmaº al lui H. G. Wells: ca ºi marele scriitor bri -tanic, americanul este un izvoditor de istorisirialarmante (vezi ºi Germenul Andromeda, tradusla noi), bazate pe cele mai recente teorii ºtiinþifice(sau pseudo-ºtiinþifice?).•La Wales Millennium Centre din Cardiff a fostprezentat spectacolul The Sleeping Beauty on Ice(Frumoasa adormitã pe gheaþã), produs de TonyMercer, cu trupa Imperial Ice Stars, formatãaproape în exclusivitate din foºti campioni ruºi ai

patinajului artistic. Extravaganþa pe gheaþã are labazã, fireºte, muzica lui Ceaikovski, dar adaptatãpostmodern (prin procedeul cut and paste), cudansuri ce nu seamãnã defel cu versiunea luiPetipa, ci mai degrabã cu marile concursuri depatinaj artistic.•Dintr-un articol de A. D. Harvey din TimesLiterary Supplement (bazat pe cercetareaArhivelor Naþionale de la Kew) aflãm câteva amã-nunte picante despre felul cum au contribuit scri -itorii la propaganda de rãzboi britanicã în timpulprimei conflagraþii mondiale. Autori ca RudyardKipling, A. Conan Doyle, Anthony HopeHawkins au fost recrutaþi pentru a scrie articolepatriotice sau de informare - dezinformare, uneletraduse prompt în germanã ºi francezã, ba chiarºi în rusã. Un Writers' Manifesto în acest sens afost publicat în The Times în septembrie 1914.W. B. Yeats a refuzat sã-l semneze, iar G. B. Shawa pretins modificãri inacceptabile. O contribuþiemajorã a avut-o John Buchan, al cãrui roman despionaj The Thirty-nine Steps (Cele treizeci ºinouã de trepte) a apãrut în noiembrie 1915 ºi adevenit imediat un best-seller, demonizând ºi maiputernic inamicul german. Tot Buchan expediaziarelor reportaje de pe front ºi lucra, dinînsãrcinarea editorului Nelson, la Nelson's Historyof the War, în timp ce rãzboiul era în plinãdesfãºurare. Mai puþin cunoscut este faptul cãBuchan este ºi autorul unui Memorandum onBritish Interests in Roumania (Memorandumdespre interesele britanice în România), în carepropunea ca articole despre efortul de rãzboi bri -tanic scrise de jurnaliºti francezi sã fie inserate înpresa româneascã ºi ca profesori universitariromâni sã fie invitaþi la Londra (România nurenunþase încã la neutralitate).

n

29

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

flash meridian

Mirajul liderului exilatIng. Licu Stavri

EratãAm greºit, din neatenþie, în numãrul 58, atribuindromanul Copiii din Arbat lui Vasili Axionov. El îiaparþine, dupã cum bine se ºtie, lui AnatoliRâbakov.

Ovidiu Avram Amazoana

Ovidiu Avram Ziua Z

30 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

30

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

P ianista este o carte de Elfriede Jelinek iarpersonajul principal este Erika, dar noiºtim cã este, de fapt, autoarea. De micã,

ea simula speranþa, pasiunea pentru muzicã. Înascuns îi plãceau bãieþii în slipuri minuscule ºi,mai ales, lamele ascuþite. Mai exact, tot ce eascuþit, precum cioburi de sticlã, cuþite, ace etc.Cu lama se poate tãia uºor, aºa, dintr-o porniresado-masochistã ori pur ºi simplu sã vadã cumcurge sîngele care este "foarte lichid". Sticlã pisatãpoate sã-i toarne în buzunarul unei colege carenu-i fatã bãtrînã ºi are chef de viaþã ºi se poatetãia plãcut la degetele ei de muzicianã. MamaErikãi este un monstru ºi o sacrificã "pe altarulartei". Însãmînþeazã în fetiþã cîte un Mozart,Chopin, Bach ori Brahms, muzicianul femeilornesatisfãcute. Ea va creºte mare ºi va ajunge fatãbãtrînã, datoritã mamei. Va mai ajunge ºi profe-soarã la Conservatorul din Viena, ceea ce înseam-nã o totalã ratare. Toþi rataþii ajung la Conser-vatorul ãla! De aici se naºte drama. ªi din faptulcã trebuie sã doarmã într-un pat cu mama ei.Cãci tatã n-are, a fost alcoolic, vechea poveste.Uneori pianista o consoleazã pe mama ei,sãrutînd-o ici-colo, prin pãrþi mai esenþiale. Ar ºimuºca din ea, cã ºi dinþii sînt ascuþiþi iar mamapoartã toatã vina. Analiza "cazului" nu e fãcutã cuprofunzimi "psihologice", povestitoarea nu seîncurcã în tot soiul de speculaþii "filosofice" ºi"subtilitãþi". O spune (scrie) pe direct dar într-olimbã mai poeticã, uneori în expresii ºocante,

ascuþite. Lama o poartã pianista peste tot cu ea, cînd

are chef se mai taie puþin sã vadã dacã sîngele arãmas lichid ºi e la fel de roºu. Apã nu se poateface. Uneori îºi cresteazã buzele sexului lîngãpian. În semn de protest faþã de instrumentulcare i-a ratat viaþa. Ori din purã curiozitate. Oridin purã plãcere. Apoi un student de-al ei seîndrãgosteºte de ea, ea la fel, dar în stil personal,el vrea sã i-o punã dar nu i se scoalã din primaiar locul ales e unul care pute. ªi pentru cã eaface tot soiul de nazuri specifice fetelor bãtrîne, elîi spune cã pute ca un hoit iar ea nu se spalã. Ease închide în camerã ºi îºi prinde pe pielea corpu-lui clame, din ãlea pentru atîrnat rufe, iar întreclame înfige zeci de ace, tot în piele, precumfachirii. Dupã o vreme le scoate ºi se culcãliniºtitã lîngã mãmica ei care doarme la fel deliniºtitã. Apoi îi scrie tînãrului cã doreºte sã fiebãtutã cu cãluºul în gurã, legatã-n lanþuri, atîrnatãde marginea patului, gîtuitã cu un furtun etc.Studentul nu citise nimic din literatura francezãde profil unde ar fi putut gãsit toate cele de maisus - tãiat, crestat, împuns, incest (mamã + fiice),lanþuri, funii etc. - descrise mai puþin artistic dar,în fapt, nimic nou sub soare. Ar fi fost mai puþin"ºocat". Aºa cã fuge speriat, îºi revine repede, etînãr ºi orgolios ºi plin de sine, se onanizeazã ovreme în faþa ferestrei profesoarei dragi apoi sehotãrãºte, totuºi, sã o batã niþel, sub urechilemamei aflatã dincolo de uºã, golind o sticlã de

alcool ºi comentînd scena în care odorul cel drage caftit. Dupã ce o cotonogeºte pe profesoara carese rãzgîndise între timp, ºi-ar fi dorit o relaþie tan-drã, o iubire romanticã (reacþii tipice fetelorbãtrîne care nu ºtiu niciodatã ce vor), pleacã mîn-dru lãsînd-o, definitiv, singurã, adicã cu mãmicaei care va fi consolatã prin sãrutãri pãtimaºe.Apoi profesoara se hotãrãºte sã-l înjunghie pe aro-gantul student, ia un cuþit ascuþit ºi, pînã la urmã,se împunge pe sine însãºi, cã doar nu i-o oferiaceastã plãcere supremã unui tînãr nesimþit, neta-lentat ºi înfumurat. Uneori, studentul Klemmer enumit, simplu, domnul K. Faptul te poate ducecu gîndul (unul al naibii de pervers) la Kafka ori,de ce nu, la Kundera... Dar cum am mai spus, încarte nu întîlnim subtilitãþi, aluzii, pasaje simbo-lice ºi alte chestii asemãnãtoare. O simplitatefrustã, uneori garnisitã cu licenþe poetice. ªi uiteaºa, Elfriede a pus-o de-un Nobel. Pentru asta artrebui foarte mult sã-i mulþumeascã ºi mãmiciisale, ba chiar ºi domnului K. Dar, mai ales,mãmicii. Iar dacã stimata doamnã nu maitrãieºte, sã meargã, în ritm de allegretto mozar-tian, la mormîntul ei. Acolo sã se cresteze niþel culama la un deget (de la mînã) ºi sã lase trei stropiroºii sã cadã pe pãmînt. Poate vor creºte treitrandafiri roºii. Au þepi care împung plãcut, îi poþiînfige în piele, în orice loc. De exemplu, înfigi învîrful fiecãrui deget cîte un spin, dupã care sã teapuci sã cînþi la pian o bucatã de Brahms. Mamã,ce plãcere ºi ce de lichid roºu va curge! Uite,ideea asta nu þi-a venit, Erika! E bunã, zãu. Þi-ofac cadou. Fãrã pretenþii. Fãrã copyright. Cu odorinþã. Sã-mi cînþi, astfel, un Chopin, ãlaînsãmînþat în tine de mamã, în perioada labileitale tinereþi.

n

ex-abrupto

Bravo, tu Elfriede, ai pus-o de-un Nobel!

Radu Þuculescu

ochiul lecturii

D umitru Þepeneag este, de departe, proza-torul cel mai insolit pe care îl are literatu-ra noastrã actualã. Fire rebelã, icono-

clastã, Dumitru Þepeneag pare a-ºi trãi viaþa ºiscrisul într-un permanent rãspãr cu lumea ºi tim-pul acesteia. A debutat acum aproape patruzecide ani, mai exact în 1966, cu volumul de prozãscurtã intitulat Exerciþii, urmat pânã în momentulde faþã de nenumãrate cãrþi de nuvele, romane,jurnal, interviuri, publicisticã ºi traduceri, între eledetaºându-se cel puþin câteva romane precumZadarnicã e arta fugii, Nunþile necesare, Cuvântulnisiparniþã ºi Hotel Europa (ultimul apãrut în1996 ºi gândit ca o trilogie). Este cel care în anii'60, alãturi de alþi câþiva foarte tineri scriitori peatunci (printre aceºtia, doi mari poeþi, LeonidDimov ºi Daniel Turcea), a pus bazele onirismu-luii, o formulã esteticã greu definibilã ºi, în plus,catalogatã cel puþin suspectã pentru realismulsocialist ce domina epoca. Este, în acelaºi sens alinsolitului ce-l defineºte, singurul scriitor româncãruia regimul Ceauºescu i-a retras cetãþenia ºi i-aimpus exilarea pentru aproape douã decenii.Ajuns în Franþa, în anii '70, a scris atât în

francezã, cât ºi în românã, ºi a editat pentru câþi-va ani (1975-1980), în aceeaºi notã a neobiºnuitu-lui, revista Cahiers de l'Est, în paginile cãreia apromovat scriitori reprezentativi ai spaþiului est-european. Chiar ºi revenit în þarã, dupã 1990,Dumitru Þepeneag a rãmas acelaºi non-confor-mist, în viaþã ca ºi în literaturã, pendulând mereuîntre spiritualitatea româneascã ºi cea occidentalã,ca ºi între diversele registre narative ce-i însoþescscrisul.

Cea mai recentã dintre cãrþile sale, romanul Labelle Roumaine (un titlu notat, nu fãrã o oare-care ironie, în francezã) - apãrutã în 2004, la Ed.Paralela 45, în colecþia de prozã "Bibliotecaromâneascã" -, pãstreazã acelaºi insolit ce caracte-rizeazã destinul scriitoricesc ºi proza lui DumitruÞepeneag. Sintetizând, acþiunea romanuluiurmãreºte destinul unei frumoase românce, penume Ana, plecatã din þarã în anii comunismuluiºi ajunsã în Occident, via RDG. Aventuraromanescã a protagonistei începe în BerlinulOccidental, cu plasarea incognito a acesteia într-un cartier turcesc, de unde ajunge în locuinþa ºiîn braþele lui Johannes, un profesor de filozofie,

ºi apoi, în paralel, în patul ºi "graþia" lui Dieter,prieten ºi coleg de profesie al lui Johannes, pentruca, nu dupã mult timp, cineva sã-i spunã cã estevremea sã meargã la Paris. Pãrãsind în grabãBerlinul, în preajma Crãciunului, nu înainte de aprimi în dar de la Dieter o blanã de vulpe ºi ocolivie cu un vultur (pe care le va purta, emblem-atic, permanent cu ea), Ana ajunge la Paris, undeîl cunoaºte, în cafeneaua unui oarecare Jean-Jacques, pe Iegor, un rus de origine, client fidel alcafenelei ºi amic cu patronul acesteia. Trãieºte ºicu Iegor o aventurã carnalã, pentru ca, dupã ceeste atacatã în metrou de cãtre o bandã de tinericel puþin ciudaþi ºi desenatã cu svastici pe corp,sã se afunde din ce în ce mai mult în incertitudi-ni faþã de cei din jur ºi faþã de propria-i viaþã. Înastfel de incertitudini ºi sfârºeºte, fiind gãsitãmoartã în cada apartamentului în care locuia.Trebuie spus însã imediat cã tot acest traiect exis-tenþial al Anei nu este unul care se oferã uneisimple naraþiuni lineare. Dimpotrivã, destinul na-rativ al Anei urmeazã reguli bine ºtiute ale prozeilui Dumitru Þepeneag, dovedind ºtiinþa ºiinteligenþa unei scriituri foarte bine stãpânite:tehnica decupajului narativ ºi jurnalistic, proiecþiaá rebours a evenimentelor relatate (romanulîncepând, în fapt, cu partea finalã a existenþei

(continuare în pag. 35)

Dumitru Þepeneag, La belle Roumaine

ªtefan Melancu

31

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

31TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

C orul Intermezzo, patronat de Casa deCulturã a Studenþilor Cluj ºi alcãtuitmajoritar din studenþi ai Academiei de

Muzicã G. Dima, a început anul 2005 cu un con-cert de-a dreptul entuziasmant. Desfãºurat înambianþa spiritualizatã a catedralei protestante depe strada Kogãlniceanu (monument arhitecturalgotic din secolul XVII), programul a cuprins patrupiese foarte atractive: Otèenaœ (Tatãl nostru) deLeoœ Janáèek, Trio din Oratoriul de Crãciun deCamille Saint-Saëns, Cantique de Jean Racine deGabriel Fauré ºi Chichester Psalms de LeonardBernstein. Selecþia lor ºi conducerea muzicalã i-auaparþinut lui Steffen Markus Schlandt. Nãscut în1975 la Braºov, în familia prestigiosului organist alBisericii Negre, tânãrul muzician ºi-a perfecþionatstudiile, începute sub îndrumarea paternã, atât laclasa de orgã a Academiei de Muzicã din Cluj, câtºi la Facultatea de Muzicã din Tossingen, cu pro-fesorul Christoph Bossert (el însuºi doctor hon-oris causa al instituþiei clujene). Ulterior, H.E.S. sespecializeazã în dirijat coral ºi simfonic laWürzburg, susþine ca organist concerte prinEuropa, iniþiazã un festival de muzicã de camerãestival la Prejmer, predã la Facultatea de Muzicãdin Braºov, iar de anul trecut devine organistul ºidirijorul corului de la Biserica Neagrã. Urmãrindu-l în recenta reprezentaþie, ne-am convins cã avemde-a face cu un muzician nãscut iar nu fãcut,capabil sã insufle interpreþilor cu care lucreazãenergie ºi pasiune în rezolvarea problemelor unorcompoziþii pe cât de frumoase pe atât de solici-tante.

Caracterul deosebit al concertului s'a impus dela primele acorduri. Ca membru de onoare al

Asociaþiei Culturale Cehia-România, cu sediul laPraga, jubilaþia mea a fost dublã - muzicalã ºitotodatã lingvisticã (sunt convins cã ºi doamnaLibuœe Valentová, lidera Asociaþiei, ar fi fostemoþionatã sã-ºi audã limba maternã cântatã învecinãtatea statuii Sfântului Gheorghe, al cãreioriginal creat de fraþii Martin ºi George din Clujse aflã în faþa Palatului Regal din Hradulpraghez). Se ºtie cã incomparabilul compozitormorav Leoœ Janáèek (1854-1928) a acordat oatenþie specialã simbiozei dintre limba cehã ºiarta muzicii. Nivelul estetic al acestei fuziuni tran-scende epocile istorice ºi limitele stilistice. Cupuþin timp înaintea morþii sale, Janáèek finiseazãun amplu ciclu vocal-instrumental, sub titlul MšaGlagolskaja (Missa glagoliticã), în care nu ezitã sãaplice textului liturgic slavon principiile accen-tuãrii prosodice neo-ceheºti, cu ecouri din prozamuzicalã a expresioniºtilor. Un procedeu similarstã la baza fascinantului sãu Tatãl nostru, cântatacum la Cluj în versiunea originalã. Inflexiunileaspre ale idiomului slav devin materia unor acor-duri vocale rafinat împletite cu învãluitoarele ped-ale în registrul grav ale orgii ºi cu pizzicato-ulcontrapunctic al harpei. Junii coriºti au redat cuînsufleþire, surmontând dificultuoasle succesiuniarmonice ale piesei, încã o partiturã ce demon-streazã genialitatea lui Janáèek - compozitorul aptsã transfigureze perenitatea spiritualã a tematiciiîn configuraþii muzicale nu doar pe mãsura ei, ciºi a timpurilor ce vor veni! Pe lângã prestaþiaansamblului coral, se cuvin elogiaþi ºi soliºtii:tenorul Darius Coltan, organista TeodoraCârciumaru ºi harpista Ana Maria Gergely. Celedouã instrumentiste au conferit apoi un delicat

fundal pentru fragmentul din Oratoriul lui Saint-Saëns (1835-1921), interpretat de trei voci preg-nante - soprana Silvana Coltor, tenorul DariusColtan ºi basul Cozmin Sime - având ca notãcomunã catifelarea timbralã ºi o evlavie asumatã,deloc ostentativã. Steffen Markus Schlandt ºi-aetalat virtuozitatea de organist în piesa aleasã dinrepertoriul semnat de Gabriel Fauré (1845-1924),figurã marcantã a sintezei modurilor arhaice cuarmonia tonalã ºi precursor al influentei ºcoliimpresioniste franceze.

În fine, regalul muzical-religios-lingvistic a fostîntregit prin abordarea inspiraþilor ChichesterPsalms ai lui Leonard Bernstein (1918-1990). Lafel cum, la începutul secolului 20, Janáèek celebramuzical virtuþile propriului spaþiu idiomatic, lamijlocul aceluiaºi secol compozitorul ºi dirijorulamerican va relua textele Vechiului Testament înlimba antecesorilor sãi. Dacã la Janáèek putemvorbi de o veritabilã forþã vizionarã în anticipareaspiritului libertar al jazzului, ei bine, acesta dinurmã devine la Bernstein o componentã esenþialãa creaþiilor sale. Ca ºi în cazul primei piese a con-certului, s'a apelat la douã instrumente arhetipale,consubstanþiale mesajului religios: orga - mânuitãde data asta de cãtre Amalia Goje (pe care oaplaudasem într'un recital solo susþinut anul tre-cut în acelaºi decor) - ºi harpa - cu aceeaºi AnaMaria Gergely. De altfel, primul verset intonat decor evocã douã venerabile ustensile de acompania-ment: "Deºteptaþi-vã, alãutã ºi harfã! Mã voi treziîn zori de zi." Corului - manipulat componistic înconformitate cu tradiþiile gospel/negro spiritual -li se adaugã vocea inocentã a unui copil (RolfHalmen), dar ºi un vivace grup de patru per-cuþioniºti. Recunoaºtem în demersul bersteinianacele trãsãturi prin care ºcoala componisticã amer-icanã îºi afirmase originalitatea deja pânã spreanii 1960: frecvenþa semnificativã a crescendo-urilor, utilizarea simultanã a metricii libere ºi acelei stricte, precum ºi a înãlþimilor libere împre-unã cu cele stricte. Bernstein preia Psalmii biblicinu în ordinea lor originarã, ci în funcþie de logicaoperei muzicale. Însã ceea ce importã este felulcum ºtie sã ne facã sã vibrãm - cu toatã încãrcãtu-ra noastrã afectivã de cetãþeni ai unei lumi dez-abuzate ºi debusolate - la sonoritãþile sublime aleversetelor ebraice: "Hariu l'Adonai kol haarets./Iv'du et Adonai b'simha./ Bo-u l'fanav bir'nanah /D'u ki Adonai Hu Elohim." (Strigaþi de bucuriecãtre Domnul, toþi locuitorii pãmântului./ SlujiþiDomnului cu bucurie, veniþi cu veselie înainteaLui./ Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu!).

n

muzicã

Janá¬ek cântat în cehã, Bernstein cântat în ebraicã la Cluj

Virgil Mihaiu

Steffen Markus Schlandt

Ovidiu Avram Profet

32 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

32

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Î n legãturã cu Pygmalion-ul lui George BernardShaw montat de Alexandru Dabija la Cluj separe cã, cel puþin intuitiv, orizontul de

aºteptare al criticilor de specialitate nu s-a preaîntâlnit cu acela al publicului larg, dupã cum seîntâmplã de cele mai multe ori în cazul specta-colelor de succes, s-o recunoaºtem deschis. Oripretenþiile specialiºtilor sunt prea mari, ori nivelulpublicului e prea coborât. Fapt e cã decalajulpoate pune într-o luminã defavorabilã pe reputa-tul regizor, solicitat sã punã în scenã laNaþionalul clujean celebra piesã a lui G. B. Shaw.Apropiat, dupã cum observã Doina Modola încaietul-program, de "arhitectura montãrii" ce sedovedeºte "vibrantã", dar "neostentativã", produsulfinit al regizorului nici n-ar trebui sã provoacecontroverse.

În ciuda aparenþelor, propunerea lui AlexandruDabija este una destul de îndrãzneaþã, aº zice. Eaare în vedere contrapunerea, în strict limbaj sce-nic, a efectelor comicului de limbaj (masivexploatate de celebrul dramaturg) cu viziuneaºocant-ironicã rãsfrântã asupra mersului societãþiiengleze de la începutul secolului XX. În vârful delance al acestei viziuni se situeazã ostentativaamplasare în fundalul scenei a celor doi pite-cantropi (de fapt un pitecantrop ºi o pite-cantroapã), care sfideazã prin naturaleþea blãnii ºia expunerii pãrþilor ruºinoase "preþiozitãþile ridi-cole" ale unei societãþi excesiv conservatoare ºipuritane. Prezenþa centralã a acestui cuplu statuarpe aproape toatã durata spectacolului poate fiinterpretatã ºi ca o glumã acidã, provocatoare,plinã de tâlc, devoalatã în sarcasticul stil al luiShaw. Contrabalansul semnalat este nu numai deefect, ci ºi un merit incontestabil al citirii textuluiîn actualitate, cu evidente posibilitãþi de extrapo-lare scenicã a limbajului. Cã acestea nu ajung sãfie duse de fiecare datã pânã la capãt e o altãproblemã.

Pygmalion nu face parte din seria "pieselorplãcute" scrise de G. B. Shaw pânã în 1897, dar,dupã cum este servitã în spectacolul luiAlexandru Dabija, ea place, amuzã, deconecteazã;ceea ce chiar trebuia punctat. S-ar putea spune,acum, la aproape un secol de la premiera ei, cã adevenit o piesã agreabilã, în mare parte ºi dincauza "îndulcirii" subiectului prin muzica luiFrederick Loewe, din nu mai puþin celebrul muzi-cal My Fair Lady. Dintr-o incisivã "satirã a snobis-mului", scrierea lui Shaw este astãzi perceputã ca"o piesã luminoasã, cu personaje credibile, alcãror intelect funcþioneazã ca uns, al cãrei mesajeste cã natura umanã este unicã ºi ireductibilã"(Virgil Stanciu). Aºa a gândit-o ºi AlexandruDabija în spectacolul clujean. Aºa a redat-o pu-blicului ºi trupa de actori ai Naþionalului.

Scenografia lui Cristian Rusu, extrem de sim-plificatã ºi geometrizatã, aº spune, subliniazãdouã coordonate care conduc spre raportul desemnificaþii avut în vedere de regizor: sugestiaîncorsetãrii elanului firesc prin tabuuri, subliniatãde gardul viu tuns englezeºte din prim-plan ºisupradimensionatul simbol al rãbufnirii naturaleþiiartificial îngrãdite, reprezentat de masivul cuplude pitecantropi. Naturalia non sunt turpia par amurmura namilele arãtãri (impecabil realizate) înjurul cãrora se þese intriga "romanþului".

Pygmalion-ul clujean se bucurã de o distribuþieprestigioasã. Alãturi de tineri evolueazã VictorRebengiuc, Silvia Ghelan, Melania Ursu, AntonTauf. O revenire aºteptatã ºi dragã tuturor cluje-nilor este apariþia Silviei Ghelan în Doamna

Higgins. Nobleþea reputatei actriþe a Naþionaluluiclujean este transferatã personajului într-o formãexemplarã de mãrinimie, specificã actorilor demarcã. Anton Tauf în Henry Higgins dã impresiaunui profesor destul de plictisit pentru a seentuziasma de noi experimente "fonetice" sau sen-timentale, aºa încât atitudinea aceasta convinefinalului deschis, intenþionat sustras melodramei.Dificilul rol al Elizei Doolittle este dus deRamona Dumitrean spre complinire dualã, fãrã atrece prin perioada intermediarã, de transformare.De altfel, eludarea acestei faze din devenirea per-sonajului nu i se datoreazã ei. Cele douã feþe alepersonajului sunt destul de bine lucrate, convingã-tor exteriorizate prin jocul dinamic al actriþei.Accentuarea dezamãgirii din scena în care rea-lizeazã cã e un simplu artefact la dispoziþia profe-sorului i-ar fi dat mai multã credibilitate, punândîn evidenþã latura curat umanã, ignoratã de

Higgins. Pitorescul reductibil la o exemplarãprestaþie pare a fi contribuþia devenitã familiarãpentru clujeni - de când s-au obiºnuit cu un severºi memorabil "colonel al pãsãrilor" - a mareluiactor Victor Rebengiuc în Alfred Doolittle, tatãlElizei. Mai evidentã pare în rolurile de micã întin-dere acribia rostirii replicilor, ceea ce marcheazã,alãturi de timbrul vocal, originalitatea inconfun-dabilã a interpretãrii. Insuficient de sobrã ºirigidã, dar impunându-ºi autoritatea în faþa Elizeini se dezvãluie menajera profesorului, DoamnaPearce, prin prestaþia Melaniei Ursu. Mai puþinconvingãtor, chiar schematic, apare Dragoº Pop înrolul Colonelului Pickering. Din galeria de porþela-nuri prãfuite reprezentând exemplare simandi-coase din aristocraþia de altãdatã se desprind per-sonajele interpretate de Miriam Cuibus, EvaCriºan, Ionuþ Caras, Cristian Rigman, AngelicaNicoarã. Ovidiu Criºan se detaºeazã prin verva sainconfundabilã aplicatã ºi de aceastã datã cu multfarmec firesc personajului Nepommuck.

O concluzie finalã nu poate înainta decât spreconturarea formulei de spectacol unitar, pertinent,apreciat ca atare, plãcut fãrã mizã.

n

teatru

Plãcut fãrã mizãAdrian Þion

•Anul teatral 2005 a început la Cluj cu douã pre-miere de facturã comparabilã: Pygmalion de Shawîn regia lui Al. Dabija la Naþional (23 ian.) ºiPiaþeta dupã Goldoni la Maghiar, în montareaMonei Chirilã (28 ian.). Eventuala comparaþievizeazã dimensiunea de spectacole de public acelor douã producþii care altfel, fireºte, diferãstilistic. La premierã, Pygmalion a pãrut un spec-tacol cu demaraj dificil, cu anumite stîngãciiactoriceºti, care au determinat rezerva criticilor ºiun entuziasm temperat al publicului - bun raison-neur, de fapt, la astfel de propuneri. Piaþeta, înschimb, a fost o explozie de culoare ºi ritm, cu oechipã actoriceascã sudatã, în ciuda unui bricolajcam "din topor" al textului original ºi al cîtorvaºarje de interpretare. Deocamdatã aºtept sã revãdun Pygmalion "aºezat", limpezit, pentru cã pro-ximitatea cronologicã a celor douã premiere mãispiteºte sã le comentez în tandem. O dezbatereasupra a ceea ce numim, dincolo de tenta peiora-tivã, "spectacole comerciale" mi s-ar pãrea bine-venitã.

•La 1 februarie, Teatrul Imposibil a împlinit doiani. Cifrã aproape miraculoasã pentru o trupãindependentã, cu susþinere financiarã sporadicã ºicu rezultate ce ar stîrni invidia oricãrui profesio-nist din domeniu. În doi ani s-au derulat trei sta-giuni de spectacole-lecturã (una în limbamaghiarã), cu peste 20 de piese din dramaturgiacontemporanã europeanã (inclusiv româneascã) ºicu un aflux de public impresionant; s-au jucat 15spectacole, care au participat la diverse festivalurinaþionale ºi internaþionale ºi au itinerat prin þarã;s-au publicat, în colaborare cu Editura Eikon, optvolume de teorie teatralã ºi dramaturgie rusã ºiindigenã, semnate de Cehov (o piesã ineditã înromâneºte, Tatiana Repina), Radu Macrinici,Dumitru Crudu, Saviana Stãnescu, RaduÞuculescu, ªtefan Caraman, Miruna Runcan ºiC.C. Buricea-Mlinarcic; revista "de atitudineteatralã" Man.In.Fest a ajuns la numãrul 20, cu oechipã tînãrã, energicã ºi consistentã în abordãrilecritice; în fine, în noiembrie 2004 a avut locediþia 0 a Festivalului "Man.In.Fest", cu partici-parea mai multor trupe independente româneºti,festival care va deveni internaþional - sã sperãm -din acest an.

Nu mai am de adãugat decît sincera meaadmiraþie pentru tenacitatea formidabilã a"imposibililor", al cãror fan declarat sînt, ºi nãdej-dea cã sponsorii se vor înghesui la uºa lor. Lamulþi ani!

•Un seminar inter-universitar care m-a fãcut nos-talgic - Limba vorbitã ºi scena de teatru - a avutloc între 4-6 februarie la nou-înfiinþata Facultatede Teatru ºi Televiziune a UBB, în colaborare cuUNATC Bucureºti. (Parantezã lãmuritoare: am fãcut parte din a douapromoþie de teatrologi din Facultatea clujeanã deLitere (1992-1996), într-o perioadã cînd lucrurileabia se aºezau, cînd ezitãrile ºi stîngãciile inerenteunui început erau încã vizibile. Recentul seminarmi-a demonstrat maturitatea deplinã a ºcolii clu-jene de teatru, al cãrui învãþãcel mi-ar fi plãcut sãfiu acum. De aici ºi nostalgia...)

Programul - divers ºi substanþial - a inclus un"schimb de experienþã" între Teatrul Imposibil ºigrupul DramAcum, comunicãri ale studenþilor dela cele douã universitãþi, dezbateri consistente,spectacole-lecturã ºi o atmosferã relaxatã, empa-ticã, totuºi academicã în cel mai onest sens al ter-menului. Comunicãrile - care vor fi reunite într-unvolum - au fost toate interesante: unele cu bunãalonjã teoreticã, altele amuzante, croite pe un evi-dent tipar ludic de bunã calitate. Alãturi de stu-denþi au participat la seminar universitari, regizoriºi critici: Ludmila Patlanjoglu, Nicu Mandea, IuliaPopovici, Alexandru Berceanu, Radu Apostol,Maria Vodã Cãpuºan, Anca Haþiegan,m.chris.nedeea, Ramona Dumitrean, MirunaRuncan, Diana Cozma, C.C. Buricea Mlinarcic,Liviu Maliþa ºi, fireºte, sub-semnatul.

Concluzie: ºcoala de teatru româneascã paresã cunoascã un reviriment binevenit, cu mizã evi -dentã pe orizontul teoretic. Personal, îmi dorescca - (ºi) prin intermediul unor astfel de reuniuni -teatrologia româneascã sã-ºi (re)capete temeiul dedisciplinã ºtiinþificã întreagã. Pe de altã parte, caun critic mai "vechi", simt cã va trebui sã mãantrenez serios pentru competiþia cu tinerii meicolegi de breaslã. Ca sã nu pierd cursa...

n

Premiere, aniversãri, colocvii...Claudiu Groza

Î ncepe abrupt ºi se terminã, previzibil, cu binepentru cei buni ºi (cu) rãu pentru cei rãi!Aceasta ar putea fi cronica la Comoara

naþionalã (SUA, 2004; regia: Jon Turteltaub; cu:Nicolas Cage, Diane Kruger, Harvey Keitel, JonVoight, Christopher Plummer), dacã obligaþiileredacþionale nu mi-ar impune un numãr mai marede semne per cronicã, aºa cã e musai sã detaliez.Filmul începe ca un basm (deºi basmele o iau maipe ocolite): un puºti intrã într-o camerã ºi sco-toceºte într-un seif sau dulap, nu se înþelege preabine, când este surprins de bunicul sãu(Christopher Plummer, singura apariþie în film, separe cã s-a specializat în secvenþe "unice" - vezi ºiAlexandru) care, tam-nesam, fãrã nici o introduc-ere, începe sã-i spunã o poveste veche, moºtenirede familie de la strã-, strãbunicul sãu, care a aflatde la un semnatar al Declaraþiei de independenþã(independenþa SUA, 1778!) secretul unei comori,o comoarã pe care semnatarii Declaraþiei o con-siderã prea mare pentru un singur om, chiar ºirege de ar fi acela, ca sã nu mai pomenim de unpreºedinte! De fapt, aflã nu secretul, ci un indi-ciu, ºi de atunci, generaþie dupã generaþie, cei dinfamilia lui cautã comoara, fãcându-se de râs înfaþa istoricilor. Ei, dar puºtiul creºte mare, aflãmcã îl cheamã Ben (Nicolas Cage), acþiunea semutã în zilele noastre, iar Ben (licenþiat a o sume-denie de facultãþi, inclusiv cea de istorie a SUA),împreunã cu prietenul sãu Jan (Sean Bean) suntpe urmele comorii, taman undeva pe lângã cercul

polar. ªi descoperã ei o corabie în care e un altindiciu spre comoarã. Dar indiciul, o ghicitoarealambicatã pe care Ben o descifreazã cam în 80-85 de secunde, îi îndrumã spre originalulDeclaraþiei de independenþã, pe spatele cãreia arfi alte indicii (evident, invizibile cu ochiul liber)care ar duce la comoarã. Asta presupune însã fur-tul Declaraþiei de independenþã, fapt cu care Bennu este de acord, iar Jan da. Aºa cã Jan îl lasã peBen de izbeliºte, crezând cã e mort dupã cearuncã ambarcaþiunea în aer, ºi pune la cale unplan prin care sã fure Declaraþia. Dar Ben scapãºi, dupã ce FBI-ul nu crede o iotã din ce spune el,ajunge la concluzia cã singura modalitate de asalva Declaraþia e sã o fure el. Mã rog, un efectsecundar al acestui fapt ar fi ºi posibilitatea de agãsi el comoara ºi nu rãul de Jan. ªi aici intervinetot hazul, involuntar!, al filmului. Esteînduioºãtoare grija cu care Ben, un amic care îirãmâne fidel, ba chiar ºi o funcþionarã de la CasaAlbã (Diane Kruger), atrasã fãrã voia ei în combi-naþie (altfel agreabilã ca femeie), se luptã pentrusalvarea preþiosului document, fiind în stare,fiecare în parte ºi toþi la un loc, sã-ºi dea viaþapentru asta. Aici, mai credibil este Jan, ca person-aj, un tip care ºtie ce vrea ºi cum poate obþineceea ce vrea. Comoara naþionalã ar fi putut fi unbun film de aventuri, dacã realizatorii nu s-ar filuat prea în serios, adicã dacã nu ar fi fost preaostentativi, dacã ar fi dat naraþiunii tonul uneipoveºti autentice, în care convenþia, odatã accep-

tatã (odatã convins spectatorul sã o accepte), ar fiputut sã-þi dea satisfacþia unei naraþiuni amuzante,relaxante.

Mã rog! Dupã o serie de aventuri, în careindiciile trec de la Ben la Jan ºi invers (ba maiintervin ºi serviciile secrete, în postura de ºef alacestora fiind Harvey Keitel, într-un rol care nu-lsolicitã prea mult), filmul mai are o ºansã de a sesalva, mãcar în final, când Ben ºi prietenii luiajung, cred ei, la locul unde ar trebui sã fiecomoara ºi descoperã o încãpere goalã. Aºa ai fizis cã ditamai comoara naþionalã ar fi Declaraþiade independenþã pe care niºte patrioþi, unii dintreei oameni simpli, din popor, au salvat-o riscându-ºi viaþa. Dar nu! Dupã încãperea goalã de carepomeneam, Ben, cu inteligenþa-i zglobie, maidescoperã o încãpere (am uitat sã spun cã acestease aflã sub o bisericã) în care, în sfârºit, dã pestecomoarã. Aºa cã, în final, Jan ajunge laînchisoare, Ben se alege cu procentul care-i revineca descoperitor al comorii, o grãmadã de bani, ba,mai mult, rãmâne ºi cu fata. Happy end!

P.S.Este remarcabil, totuºi, faptul cã, într-un astfel

de film, nu moare decât un singur personaj, ºi ãlaaccidental, ºi ãla secundar ºi, pe deasupra, dintabãra rãilor!

n

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

film

Comoara naþionalãIoan-Pavel Azap

Î mprejurãri nu din cele mai plãcute m-au fãcutsã trec de mai multe ori prin dreptul unuibirou dotat numai cu câteva doamne. De cele

mai multe ori, uºa încãperii era deschisã, ciripitulsau - dupã caz! - þipetele profund hormonale îmitrimeteau privirile spre locuitoarele biroului, îmihrãneam vederea cu fizionomiile ºi toaletele lor.La un moment dat, a dispãrut din peisaj cea maimaturã ºi mai autoritarã, care instituia un soi decrispare locului, a dispãrut; nu mult dupã aceea, ovreme, biroul a fost golit de mobile, zugrãvit, rea-menajat, pãrea a fi fost o acþiune dictatã nu aâtde necesitate, cât de bucuria de a convieþui fãrãsolida ºi dura lor colegã. M-am convins cã aºa s-aîntâmplat dupã ce s-a reluat activitatea în biroulînzestrat numai cu dame: de pe hol nu se maiauzeau deloc þipete, nici aerul nu mai þiuia de oliniºte din care simþeai cã ies scântei; nu, de aºaceva nici pomenealã, mai tot timpul se auzeauciripituri, râsete, ºoapte vesele; douã dintrefuncþionare, cu birourile alãturate, le mai vedeamcum sporovãiesc gingaº, susurau amândouã pesteteancurile de hârtii care le protejau, de fapt, con-fesiunile, bârfele jucãuºe, micile lor secrete. Se ºipotriveau, fizionomii asemãnãtoare, destul de sub-

þiri, tinere încã, aveau în comun pânã ºi un aer devulpi ºirete, stãpâne pe ele ºi ºtiutoare, dacã nuchiar experte, în ale vieþii, amorului, relaþiilor. Mãºi obiºniusem sã le vãd aºa, dulce pierdute înstraºnice bârfe care le îmbujorau de-a dreptul. Lemai vedeam ºi individual, trecând pe holul lungcât o zi de post, îmi plãcea sã vãd cum se miºcãde când s-au eliberat de dama-plutonier, libere sãtricoteze vesele tandemul; da, erau mai suple înle punã în evidenþã nurii, sã le sublinieze femini-tatea încã proaspãtã, cumva ofensivã, abil lacomã,constant surâzãtoare. Asta pânã într-o bunã zicând, trecând pe lângã biroul-"Cuibuºor de confe-siuni ºi bârfe", am auzit-o pe una trântind sonorceleilalte o mirare care a început aºa: "Tu, sã-mitrag ceasul!"; dupã ce a spus repede ce a determi-nat-o sã-ºi "tragã ceasul" (sigur funcþionând cubaterii, nu cu arc!), cealaltã a sprijinit-o în acþiunecu o decizie de-a dreptul divinã: "Pãi, tu, eu îmibag picioarele în chestia asta!". N-am mai auzitcum urma sã procedeze, mai ales cã le are,picioarele, destul de subþiri, chiar fragile.

Am mai trecut prin dreptul firmei celor douãdame, "Tras & bãgat", dar nu m-am mai uitatînspre ele. Între timp, am vãzut într-o papetãrie,

frumos expuse, pixuri ºi stilouri fine, cuminteaºezate în cutii numai mãtase ºi catifea; meritau,erau frumoase. Dar am citit preþul afiºat în drep-tul unuia, albastru, un pix cu o formã destul dedelicatã: ei, bine!, pixul în cauzã preþuia ºapte mil-ioane de lei! În afarã de faptul cã era elveþiansadea, n-am înþeles ce deþinea ca sã fie aºa descump; vãzându-mã cum casc gura, vânzãtoareami-a închis-o, spunându-mi cã, da, acela erapreþul, sã nu mã mir, nu-l expun degeaba, se gãs-esc cumpãrãtori! Atât! Pe drumul spre casã numaipixuri albastre am vãzut! ªi, ca sã fie stupoareaîntreagã, am auzit, în timp ce aºteptam sã seîncãlzeascã o ciorbã-praf la plic, cã un japonezisteþ vinde boabe de fasole amoroase: leinscripþioneazã cu universalul "I love you!" chiarla mijloc ºi le vinde; pus în apã, bobul se umflãîn mod tradiþional ºi plesneºte; iar amorul sedovedeºte ºi se exprimã pânã ºi în cele douãjumãtãþi ale bobului de fasole!

Cum ar fi dacã, într-o zi oarecare, aº intra înbiroul veselelor dame ºi le-aº pune înainte câte unpix albastru de atâtea milioane ºi boabe de fasolecât pentru o iahnie având deliciosul gust "I loveyou"?! Da, atunci ar fi curat extaz la firma "Tras& bãgat"!

n

Tras & bãgat, un pix ºi unbob de fasole

Mihai Dragolea

aspiratorul de nimicuri

34 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

34

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

N u am prejudecãþi în legãturã cu producþi-ile poetice ale pictorilor, muzicienilor,actorilor etc., de aceea m-am apropiat

fãrã vreun rictus dispreþuitor sau condescendentde volumul "Din culise totul se vede altfel" (Ed.AXA, Botoºani, 2003), al doilea volum de versurial lui Emil Cãtãlin Neghinã. Din pãcate pentruautor, surâsul a apãrut repede, surâs care a dege-nerat într-un râs sãnãtos pe alocuri. Prefaþa sem-natã de Ioan Radu Vãcãrescu reuºeºte sã vor-beascã mult fãrã sã spunã mai nimic. Douãlucruri tot am aflat: autorul volumului este "actorde forþã, artist plastic, muzician, profesor ºi poet,ba chiar în ultimul timp jurnalist de opinie", iarprimul sãu volum (materializat ca urmare a unuipremiu de debut) e constituit din "dedicaþiinemãrturisite unor oameni de artã sau manifestãriartistice din oraºul de adopþie al actorului-poet".

Emil Cãtãlin Neghinã este, probabil nein-tenþionat, cu totul incoerent când încearcã sã scrieversuri. Un prim exemplu din "Ea devenise bleude cãldurã ºi de pulbere finã": "Cai defuncþidezmierdau / cu copite prin praf / dezmãþatefiinþe / ce-ºi sorbeau printre vene, / de alb ºi denegru, / viitorul albastru, pribeag ºi hazliu / aple-cat cãtre funcþii / de Clown onomastic / mânjitcu mastic" - ºi tot aºa pânã la saturaþie. De altfel,ºi titlurile poemelor tot spre o imitaþie stearpã de"limbaj poetic" la mâna a doua se îndreaptã:"Douãsprezece vestale ieºite din hruba vântuluisusurã cântecele ierburilor tãvãlite de greieri

amnezici ºi goi"; "Ora de durere pribegeºte cãutân-du-mã în semn de mâhnire asumatã"; "Umbreiideii de Bizanþ ce mã urmãreºte ca un soi de alt-fel de margine a mea"; "Cad îngeri sângerii înpoala sistemului binar"; "Cum e mai bine sãzbori, înspre tine sau pe?". În poemul (iarãºi untitlu imposibil!) "Orele pribegiei au secole în carese întâmplã tot Timpul", autorul încearcã sã "facãfilosofie", dar nu oricum, ci "filosofie înaltã".Strãdania sa nu a fost în van, iar Emil CãtãlinNeghinã ºi-a încununat poemul cu urmãtoareleversuri (profunde, cum altfel?): "ºtiu locul ascunsîn care se adunã tiptil / zeii ideilor spiralate, înpurpurã glazurate / ºi-n fãrâma de an care-a fostfoarte iute / înfiptã-n fiinþe care respirã, privescgândind / ºi-n care totdeauna sãlãºuiesc pasiunine-ntremate". În poemul imediat urmãtor, "Ei nuconsiderã aceastã zi importantã", autorul reuºeºtesã împleteascã armonios auto-biograficul, inco-erenþa ºi pasiunea (obsesia?) sa pentru cai:"Straºnicele mele întâmplãri s-au petrecut / subsemnul inevitabil ºi clar al vedeniei. / […] / punfrâie de soldã bãtutã-n hãþiºuri / muiate-n pas-tramã nouã de copilã dospitã, / cãlare-n copitã despumã de crupã de cal". Orice încercare dedecriptare e inevitabil sortitã eºecului. EmilCãtãlin Neghinã îºi continuã curajos drumulprintre meandrele poeziei în "Numãrând din cândîn când anii, vesel plâng", de data asta încercândnoi variante ale limbii române: "Sunt blând cafauna ºi flora, / dar n-am cãrbune sã-mi dau foc,

/ sã joc, sã coc, sã lasã-mã sã cânt / […] / Unlacrim las sã cânte-n locul meu". Trecut fiind prinaceste peripeþii gramaticale, autorul se întoarce laprima sa pasiune, incoerenþa pigmentatã dedebuºee textuale halucinante: "Non-Infernulpustiu populat leneviu / de fantoma de casadevenitã seralã / în ceas noctambul ostenit ºiosos, / ne declamã fineþea închisã / […] / sãsfarme, fãrã sã-l vatãme, / osul pucioasei dinmagma firidei" ("Aducere la pace fie casa ceanouã în care copiii de azi nici mãcar febrã muscu-larã nu mai au"). Emil Cãtãlin Neghinã mai are peparcursul volumului în poeme care nu meritãmenþionate diverse trimiteri cãtre animale inven-tate cum ar fi "Dragonerul" sau "vulturul sub-pãmântean care zboarã mai iute decât cel pãmân-tean", ori de-a dreptul speculaþii zoologice ca, depildã, în poemul "Solitar plutind, câinele":"Neterminata mea viaþã, agãþatã de gâþii muritori,/ încã nu are habar de ce va urma. / Spiciul exte-rior al interiorului meu, abscons idol rebel, /soarbe alene din sângele acela, nu spun care, /reminiscenþã a vremurilor când calul era peºte".Ce-i drept, aici avem ºi jocuri de cuvinte de unprost-gust grãitor (ca de altfel ºi preþiozitãþile delimbaj).

Ultimul exemplu în sprijinul deja conturateiidentitãþi de grafoman a lui Emil Cãtãlin Neghinãvine din unicul sonet din volum, "Octombrie fra-gil": "E frig, e rece, totu-i trist, / Iar vântul bate canebun. / Mã simt ca ultimul tribun / ºi mãîntreb: de ce exist?". Într-adevãr e trist. Se pare,deci, cã idealul "artistului complet" e doar atât: unideal.

n

grafomania

Din culise nu se vede nimicMatei Burlacu

Î n 1921, "Roma madre" fãcea cadou oraºelorBucureºti, Cluj, Timiºoara ºi Târgu Mureº câteo copie din bronz dupã cel mai cunoscut sim-

bol al Antichitãþii romane, statuia lupoaicei de peCapitoliu alãptându-i pe Romulus ºi Remus.

Viaþa acestor statui n-a fost lipsitã de peripeþii.Au fost ascunse, mutate, furate, disputate ºi rãs-copiate.

La Bucureºti gemenii au fost furaþi de vreodouã ori.

La cedarea Ardealului de Nord, la 30 august1940, Lupoaica de la Târgu Mureº a plecat în exil …la Turda, unde a rãmas într-un scuar din cartierulTurda Nouã pânã în anii '90. Pe când turdenii cre-deau cã "foºtii proprietari" au uitat de Lupoaicã, s-au pomenit cã statuia lor e revendicatã. N-au avutîncotro ºi au înapoiat-o mureºenilor, care au con-simþit, în schimb, sã execute o copie care sã lerãmânã turdenilor. Aceastã nouã copie a fostplasatã în mijlocul Pieþei Romane din Turda. Darpentru cã tot suntem în epoca lui restitutio inintegrum, turdenii au rãmas ºi fãrã busturile debronz ale lui Decebal ºi Traian, lucrãri ale unuiatelier italienesc, revendicate de alþi foºti propri-etari. Soclurile lor au rãmas goale ºi semiruinateîn faþa muzeului turdean.

Mai complicatã încã a fost istoria Lupoaicei dela Cluj. Iniþial fusese aºezatã în Piaþa Unirii, vizavide statuia lui Matei Corvin. Mãcar cã nu eracadoul lui Mussolini, care nu era încã la putere în1921, dar care consimþise la raptul Ardealului deNord, mãnãºturenii au strigat atunci, în primelezile de septembrie 1940, "Duce, duce, ia-þi cãþaoa

ºi þi-o…" (ºi-i spuneau ce sã facã cu "cãþeaua"!).Dar, fiindcã nu "cãþeaua" era de vinã pentru cepãtimeau, zice-se cã tot ei au ascuns-o, îngropând-oîn pãmânt.

Când a repune simbolul romanitãþii înmijlocul Clujului nu mai era un afront "naþiona-list", Constantin Daicoviciu, rector pe atunci alUniversitãþii, a scos în 1967 statuia din ascunzã-toare (între timp fusese mutatã într-un pod) ºi aplasat-o în faþa clãdirii centrale a Universitãþii.Gluma zilei era: cineva întreabã "oare cine suntcei doi copilaºi care sug?", iar rãspunsul veneaprompt "nu vezi cã numele lor sunt înscriseacolo, sus, <<Babeº>> ºi <<Bolyai>> ?". Glume peseama Lupoaicei de pe Capitoliu s-au mai fãcut,iar o celebrã caricaturã îl înfãþiºeazã pe unul dingemeni sugând, în timp ce celãlalt se întoarce ºiscuipã furios laptele pe care tocmai îl supsese…Evident, nu e nici o legãturã între caricaturã (pare-mi-se franþuzeascã) ºi bancul clujean (oricum, amavea l'embarras du choix!).

În faþa Universitãþii Lupa Capitolina n-a statprea mult. Când Romulus Ladea a ridicat acolomonumentul ºcolii Ardelene, Lupoaica a fostmutatã în capãtul dinspre Piaþa Unirii al strãziiPetru Groza (actuala Eroilor), unde acum se aflãMonumentul Memorandiºtilor.

La 22 decembrie 1989, la o zi dupã baia desânge din Piaþa Unirii, pe soclul statuii a fostarborat un drapel negru. Zile în ºir au arslumânãrile lângã statuia Lupoaicei, chiar dacãlocul jertfei fusese ceva mai încolo, la intersecþiade la Continental. Dar aºa se nasc sanctuarele,

poate cã nu totdeauna chiar pe locul faptei.Apoi Lupoaica a trebuit sã cedeze locul

Monumentului Memorandiºtilor ºi sã semulþumeascã cu o gãzduire modestã, în lapidarulMuzeului de Istorie a Transilvaniei. Câþiva ani le-autrebuit edililor clujeni ca sã gãseascã actualul (oaredefinitivul ?) loc pentru Lupa Capitolina. Destuica sã se câºtige sume fabuloase din "studiile deamplasament".

…Nu se ºtie dacã sculptorul din mâinile cãruiaa ieºit, acum 25 de secole, Lupa Capitolina, eraetrusc ori grec. Nu ºtim nici cine-i sculptorulrenascentist care i-a adãugat pe cei doi gemeni.Dar la Museo dei Conservatori din Roma origi -nalul acestui bronz troneazã singur într-o salã,înconjurat de bãnci. Eºti obligat sã-l observi, celpuþin.

Avem ºi noi, în zeci de replici, LupaCapitolina, în Capitalã, în oraºe mari ºi mici,chiar prin sate. Lupa Capitolina e la Bucureºti, ela Alba Iulia, la Turda ºi Cluj, la Târgu Mureº ºila Timiºoara, la Iernut ºi Luduº ºi în câte altelocuri n-o mai fi… Ba chiar un mecena local, doc-torul Traian Gheorghe Dascãl ºi soþia Nadia,dupã cum citim pe soclu, a ridicat o Lupa tocmaiîn Cristeºtii Ciceului, prin pãrþile Nãsãudului…Avem în România mai multe copii ale Lupoaiceidecât clase de liceu în care se mai învaþã latina.Cãci, nu-i aºa, la noi insignele bat totul.

n

nopþi ºi zile

Lupa CapitolinaMihai Bãrbulescu

Eratã:Dintr-o regretabilã eroare redacþionalã, în arti-colul domnului Mihai Bãrbulescu din numãrul 58al Tribunei a apãrut ºi un pargraf dintr-un textpublicat anterior. Cerem scuze autorului ºi citito-rilor, rugându-i sã facã necesara îndreptare.(Redacþia)

35

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005

•Bilanþuri, multe bilanþuri se întind ca uleiulpeste tiparul majoritãþii revistelor culturale: cãrþileanului 2004, premiile, apoi gîlceava intelectualilorcu ei înºiºi, delimitãri, solidaritãþi, "grupuri de pre-siune" - întãrite uneori de regretabile insulte, into-leranþe la persoane mai mult decît la idei cedescalificã oameni admiraþi, îndrãgiþi prin opera ºiþinuta eticã afiºatã pînã nu demult. Din motiveobscure nouã, celor de pe margini, Observatorulcultural îºi înceteazã apariþia pînã în 3 martie2005 (SOS Observator cultural - protestul unordistinºi intelectuali ºi artiºti nealiniaþi înverºunãriidisjunctive e urmat de nota semnatã de CarmenMuºat: Observatorul cultural îºi va pãstra radicali-tatea, în acelaºi numãr al revistei 22 - nr. 778,anul XVI, 1-7 februarie 2005). Unii dintre noi îipãstrãm o cãlduroasã amintire de recunoºtinþãvechii formaþii pentru forumul creat opiniilorromâneºti contemporane, nutrind speranþa cã niciîn viitor nu poate ºi nu trebuie sã existe o alinieremonocromã a intereselor de rostire într-o soci-etate atît de proteicã (fie ºi cu tentã bonjuristã!)din România de azi.

•Acelaºi numãr al revistei 22 gãzduieºte oscrisoare a Doinei Cornea adresatã directoruluiSRI, Radu Timofte, "zvonacul" nr. 1 al pericoluluide atentat asupra preºedintelui þãrii, TraianBãsescu - unde grav alarmatul ex-securist este invi-tat sã-ºi dea demisia, fiindcã ori avertismentulacoperã o realitate, iar atunci mãrturisirea lui pepost TV e adevãratã imbecilitate descalificantã aserviciilor speciale, ori nu e nimic adevãrat ºiatunci el ºi oamenii lui vor sã-ºi dea importanþãpentru camuflarea unor inavuabile pãcate. E greusã nu împãrtãºeºti viziunea tranºantã a doamneiDoina Cornea.

•Scrisoarea lui Augustin Buzura cãtre NicolaeManolescu publicatã integral în România literarãnr 4, 2-8 februarie 2005 ºi care completeazã inter-viul aceluiaºi acordat la Realitatea TV lui IonCristoiu în emisiunea Omul ºi cartea, trebuiecititã (pp. 32-31) pentru deziluzionarea utopiºtilorde orice formaþie. Aflãm cu acest prilej cã NicolaeManolescu însuºi se considerã demisionat dinConsiliul Institutului Cultural Român, din raþiunide onoare, "fãrã vreo conotaþie politicã". Pe prin-cipiul verificat conform cãruia baza aisberguluidepãºeºte în volum suprafaþa vizibilã, ne mulþu-mim cã constatãm încã un eºec al dialogului cul-tural lipsit de miza orgoliilor. Amãrãciunea luiAugustin Buzura lizibilã în text concureazã doarcu mai recenta domniei sale detaºare însoþitã deavertismentul cã nici o opreliºte nu-i mai interzicecuvîntul jurnalistic acuzator. În perspectivã, deci,presa culturalã se anunþã un excitant mai taredecît cafeaua ori alcoolul.

•Numãrul 5 (2 pe 2005) al revistei Idei în Dialogeditatã de Academia Caþavencu ºi condusã deHoria Roman Patapievici (succesorul lui AugustinBuzura la conducerea ICR), anunþatã ca replicãautohtonã la New York Review of Books conþinemateriale extrem laborioase, recenze-studii, cumîntr-adevãr nu afli în altã parte a presei culturale:analizã de text ºi context, referinþe comparatisticeaproape exhaustive, acribie în comentariul tradu-cerilor, al etimologiei, soluþii/variante posibile deîmbunãtãþirea scriiturii tãlmãcite etc. Însã canti-tatea uriaºã a discursului critic riscã acoperirea

apariþiilor editoriale meritorii ale anului 2004 ºi2005 abia într-o perioadã de 10 ani de acumînainte. Se mai distinge tonul declarat patriotic alunor materiale în tonalitãþi acute, de stînjenitoareamintire. Vezi în acest sens articolul lui SorinLavric: Arta de arunca cu piatra în Noica (pp.22-24) urmat de un poem al nimãnui altcuiva decît…Radu Gyr (Labuntur anni, p.25). Citãm de la pag.23: "Cum adevãrul despre tine se dezvãluie înceea ce scrii despre alþii ºi cum nu e cale maibunã de a-þi face propriul portret decît aceea de a-þi oglindi gîndurile în alþii, doamna Lavastine,pesemne fãrã sã o ºtie, ne oferã un portret fidelal constituþiei sale spirituale: o intelectualã mani-festînd o reacþie anafilacticã acutã la tot ceînseamnã naþiune ºi naþionalism." No comment arfi prea facil inserat la acest nivel, deºi prudenþa"diplomaticã" ar vrea sã te laºi pãgubaº. Totuºi,fãrã feminisme ieftine, politic correcte (sic!), ofemeie care scrie documentat ceea ce gîndeºte(vorbim în general, nu neapãrat referitor laautoarea prea multor gafe pastiºarde, despre carese vorbeºte în articol), este un intelectual ºi nu "ointelectualã", iar dacã preferinþele-i sunt trans-naþionale, unde e drama? Credeam a fi cucerit îndemocraþia, fie ºi fragilã, drepturile individuluiasupra colectivitãþii, ºi a talentului deasupracomunitãþii "incubatoare" - fiindcã existã mai pre-sus de mofturile identitare o energie a creaþieiîmpotriva celei a mediocritãþii. Dupã RevoluþiaFrancezã, dupã Ceauºescu ºi "legea" lui Ashcroft aactului/ devoþiunii/ delaþiunii patriotice (urmare alui 11 septembrie 2001), naþionalismul/ patrio-tismul explicit… "sunã ca dracu’!" Cunoaºtemobiecþiile, numai cã de aici ºi pînã la transfor-marea noastrã în "zombi" ai Occidentului (de cenu Orientului?) e cale lungã ºi subtilã.

•Interesantã, "amuzantã", uºor iritantã, citim înDilema veche (excelentã ºi dupã retragerea tempo-rarã a lui Andrei Pleºu la Cotroceni în calitate deconsilier al politicii externe!) o polemicã ce ma-cinã intelectuali ai Clujului. În nr. 53/ 2005Ovidiu Pecican atacã (motivat) calitatea exprimãriiîn limba românã a textelor din interiorul selecteiºi aproape confidenþialei publicaþii de artã: Ideaartã + societate, (fostã Balkon) nr 18/ 2004.Redacþia vizatã replicã în nr 55/2005 al Dilemeivechi, calificînd observaþiile lui Pecican drept "unspectacol ieftin" ºi "meschin". Ovidiu Pecican eistoric ºi scriitor prolific iar filosofii din redacþia

Idea îl zeflemisesc pentru ambiþia de a accede laantropologia culturalã. Sã fie antropologia cultur-alã un tãrîm rezervat în exclusivitate filosofilor?Cert este cã o discuþie asupra impactului artei însocietate e mai mult decît necesarã în România,fie ºi cu poticneli, deºi e pãcat... Fondul disputeipare însã altul decît cel pus în tipar de autoriiarticolelor, dar tãcerea în jurul subiectului ar peri-clita ºi mai mult cultura vizualã a spaþiului publicde la noi, oricum retardatã "la ora integrãrii" aºacum sesiza arhitectul Augustin Ioan în acelaºinumãr 55 al Dilemei vechi (p. 12), vorbind despre"retardarea modului de a gîndi relaþia cu mediul".Augustin Ioan avertizeazã cã minþile compatri -oþilor noºtri "cu bani mulþi sînt schizoide: îºidoresc maºini de cel mai înalt rafinament ºi cudesign aþîþãtor, dar îºi comandã locuinþe cît mairetrograde vizual cu putinþã, monumente închi-nate colibei pe pari, dar trase în marmurã decavou ºi cu þiglã de oþel, neapãrat suedezã". IarA.I. încheie pe ton radical: "Întîrziatã, România vafi admisã fãrã loc în Europa. Oricum candidasepe locuri speciale, pentru handicapaþi, fiindreuºitã pe pile, repetentã la start, deoarece a venitla examen fãrã cei cincisprezece ani de acasã.".

•Aºa cum ne-a obiºnuit de ani buni, revista LettreInternationale nu face rabat de la excelenþã.Recenta apariþie a nr. 52/ediþia românã/iarna2004-2005 se apleacã asupra valorilor europene în"teritoriu" ca ºi în spaþiile extra-continentale.Grupajul "Dincolo de eveniment" conþine memo-rabile intervenþii ale lui Bronislaw Geremek, AnnaPolitkovskaia, William Langewiesche, LorettaNapoleoni, Paolo Moura, Anne Applebaum.Trebuie apoi neapãrat parcurs grupajul de textesub genericul: "Cultura-cardiograme", unde-iregãsim pe Antonin J. Liehm, Matei Cãlinescu,Herta Müller, Adrian Mihalache, Karl Schlögel,Adam Michnik, Ryü Murakami, IngeborgBachmann. În originalul capitol "Cartea tinereþiimele" suntem invitaþi la o fermecãtoare cãlãtorieîn timpul formãrii unor autori. De asemeni, texteadmirabile publicate în premierã alcãtuiesc bine-cunoscutul grupaj "Biblioteca <<LettreInternationale>>", urmat de "Comentarii ºiscrisori" de la Ian Buruma, Geo ªerban, IonSolacolu (interviu realizat de Alexandru ªahighian),Stephen Smith.

Nãdãjduim cã actuala conducere a InstitutuluiCultural Român, sub a cãrui "pãlãrie" se editeazãLettre Internationale, va ºti ºi voi sã menþinãaceastã "centurã de aur" intelectual ºi artistic aintegrãrii noastre în mult rîvnita familie a spiritu-lui european.

n

reactiv

Rãsfoind presa culturalãMonica Gheþ

(urmare din pag. 30)

eroinei), jocul registrelor narative, amestecul per-manent dintre oniric ºi real, dintre ludic ºi gravi -tate, dintre obiectiv ºi subiectiv, dintre ficþiuneanarativã ºi istoria realã (vezi, între altelerelatãrile inserate în roman despre Ceauºescu,Honecker, Gorbaciov sau cãderea ZiduluiBerlinului), proiecþia unui final provocator ºideschis interpretãrilor (Ana, o simplã aventurierãcãzutã în jocul capricios al unor împrejurãri dra -matice sau, dimpotrivã, Ana un agent infiltrat înobscure structuri ale spionajului?), din toatereieºind conturul unui personaj memorabil: otânãrã cu o copilãrie traumatizatã , hoinarã ºisenzualã, obsedatã de figura tatãlui ºi de

moartea apoi a pãrinþilor, ca ºi de o stranie sin-gurãtate, cu o existenþã aflatã deseori la limitaprostituþiei, mitomanã, uºuraticã, dar ºi plinã demister ºi de o sensibilitate aparte (veziscrisoarea, din final, cãtre Mihai, prietenul careo adusese în Occident ºi care o pãrãseºte inex-plicabil), fugind permanent de propria-i þarã, darºi de propria-i identitate. Un destin înscris,aºadar, sub semnul aceleiaºi fugii (ce însoþeºte,aproape invariabil, personajele, ca ºi scriitura, luiDumitru Þepeneag), înþeleasã, în cele din urmã- cum ar spune însuºi autorul, într-unul dininterviurile sale -, drept o fugã înspre propria-imoarte.

n

E xistã printre pictori voci singulare care îºidepãºesc limitele preocupãrilor specificeprivind problemele picturii, propriile

angoase existenþiale, asumându-ºi cu luciditate sauinepuizabilã candoare dilemele grave ale uneiumanitãþi contemporane aflate în stare de ire-versibilã derivã. Ovidiu Avram este unul dintreaceia pentru care disconfortul de a trãi într-o ast-fel de lume, ameninþatã de spectrul unor imi-nente dezastre, vizând pericolele depersonalizãrii,de spiritualizãrii în contextul efectelor de serã,sterilizante ale globalizãrii conferã picturii sale unpronunþat caracter de exorcizare.

Nãscut la 9 August 1953, la Teiuº, Alba,Ovidiu Avram este absolvent al Academiei deArte "Ion Andreescu". Din 1975, anul primei saleexpoziþii personale la galeria "Grigore Preoteasa"din Bucureºti, pictorul se manifestã în mod con-stant prin numeroase expoziþii personale. În 1978expune la galeria "Filo" din Cluj-Napoca ºi laBucureºti la galeria "Amfiteatru". La Iaºi expune înanii 1980 ºi 1982 la galeria "Cronica". În anul1981 expune în galeria "Tribuna" susþinutã cu ge-nerozitate de aceastã publicaþie care îi conferã ºiun premiu în anul 1983 (un alt premiu i se vadecerna în 2001 de cãtre revista Art Addiction ,Stockholm pentru "Most Inovating Artist").Expune începând din 1985 în galeriile lui HansJoachim Grove din Brauschweig undeintenþioneazã sã ºi evadeze din "paradisul comu-nist". Reuºeºte în 1988 sã plece în Polonia, aban-donându-ºi un frustrant loc de muncã la "Cero",în atelierul de decalcomanie, experienþã pe care ovalorificã în experimentãri ale unor diverse tehnicipicturale. Ajuns iniþial la Cracovia, ia legãtura înmediile studenþeºti catolice cu militanþii"Solidaritãþii" ("Solidarnosc") ºi se mutã la Gdansk,centru muncitoresc al cãrui lider carismatic, LechWalesa, întruchipa speranþele de libertate reînsu-fleþite în acele luni din preajma anului 1989, aletuturor naþiunilor oprimate în cadrul lagãruluicomunist. Reuºeºte sã ajungã în Ungaria, cu oscrisoare de recomandare semnatã de LechWalesa, unde ia legãtura cu gruparea de opoziþiede la "Jurta Szinhaz" unde se angajeazã ca grafi-cian. Incomod ºi pentru oficialitãþile din Ungaria,este arestat ºi eliberat la scurt timp, reuºind înfine sã ajungã în Germania Federalã. La Köln îlaºtepta pictorul Nicolae Maniu ºi calvarul pãreacã a luat sfârºit. Experienþa sa occidentalãînceteazã dupã trei ani, nemulþumit de viaþa înlibertate în "paradisul de consum" ºi se întoarce în1992 în România care pãrea, în toiul mineriade-lor, grav ameninþatã ºi din nou în suferinþã.Începe un intens exerciþiu spiritual la MãnãstireaNicula, considerându-se întors la credinþa orto-doxã dupã chinuitoare experienþe anterioare,însumabile ocultismului, doctrinelor ezoterice asi-atice. Începute ca reacþii de evaziune în faþa agre-siunii ideologice comuniste aceste preocupãri îlconduc în mod paradoxal cãtre soluþia creºtinã,

rãmânând încifrate în lucrãrile sale ca simboluriale dezorientãrii spirituale, elemente active aleexorcizãrilor.

Simbolurile eterogene recurente în pictura luiOvidiu Avram avertizeazã asupra pericolelor di-soluþiei morale acuzate de omul contemporan, depierderea ºi pervertirea înþelesurilor originare, arosturilor spirituale ale fiinþei. Pictorul, seismografsensibil al nevoii stringente a omului contempo-ran de solidaritate în încercarea extremã delimpezire spiritualã, îºi asumã riscul deschideriiunei adevãrate cutii a Pandorei, prin repertoriulde simboluri ºi semne abil manipulate plastic îndeºertul sterilitãþii. Insolitul acestor imaginiîntãreºte acest mesaj secund al compoziþiilor sale.Ovidiu Avram subordoneazã tehnicile extrem dediverse, asistate uneori de computer, de facturãgraficã, picturalã sau sugerând arta colajului uneisusþinute apetenþe polemice. Vagul postmoder-nism este recuzat prin însãºi mijloacele sale, frag-mente ale memoriei noastre culturale coe-xistândîngheþate, pietrificate în compoziþii statice în carelumina coloratã care le învãluie pare a vorbidespre mistica luminii, despre puritatea dintâi ºidespre cea de pe urmã.

n

36

Black Pantone 266 U

Black

plasticã

Livius George Ilea

opiniiCãlin Stegerean: Mai “catolici” decât Papa· 2editorialOana Pughineanu: Echinox ºi echi-noxe· 3carteaIoana Cistelecan: Vulnerabilitatea cerculuinisipos · 4Adrian Þion: Pentru un teatru de buzunar· 4ªtefana Pop-Curºeu: În cãutarea duºmanuluideclarat · 5comentarii

Echinox ºi echinoxiºtiCorin Braga: Echinoxul ca o casã comunã · 7ªtefan Manasia: Mic manual de literaturã cupoeþi (ºi critici). Panorama poeziei echinoxiste · 8Horea Poenar: “Bãtrânii” Echinoxului · 8Sanda Cordoº: Orgoliu, nu rupturã · 9Petru Poantã: Reconsiderarea ierarhiilor · 9Ovidiu Pecican: Echinox analitic ºi autocritic · 10De vorbã cu Aurel Codoban: Dicþionar denota 7 · 11

telecarnetGheorghe Grigurcu: Aºa-zisele contestãri· 12grafiiMircea Muthu: Reportaj de rãzboi · 13incidenþeSimona Furdui: Un Caravaggio modern · 14eseuIon Pop: Caragiale în poezia generaþiei ‘80(II) · 16Lucia Hãrdãuþ: Despre un “alt” Creangã · 18puncte de vedereEgyed Péter: Relaþiile literare româno-maghiare · 19Maria Vodã-Cãpuºan: A fi ºi a avea - jurnalnemetafizic · 21sare-n ochiLaszlo Alexandru: Lumea lui Dante,închipuitã de Patapievici (I) · 22cultura civicãAncheta Tribuna· 23interviuAndrei Marga · 24poezieIoan Negru · 25prozãDaniel Moºoiu: Angelica · 26traduceriGérard Blua · 27sociologieGheorghe Cordoº: O istorie a gândirii socialeromâneºti în texte alese· 28flash meridianIng. Licu Stavri: Mirajul liderului exilat · 29ex-abruptoRadu Þuculescu: Bravo, tu Elfriede, ai pus-ode-un Nobel!· 30ochiul lecturiiªtefan Melancu: Dumitru Þepeneag, La belleRoumaine · 30muzicãVirgil Mihaiu: Janáèek cântat în cehã,Bernstein cântat în ebraicã la Cluj · 31teatruAdrian Þion: Plãcut fãrã mizã· 32Claudiu Groza: Premiere, aniversãri, colocvii...· 32filmIoan-Pavel Azap: Comoara naþionalã· 33aspiratorul de nimicuriMihai Dragolea: Tras & bãgat, un pix ºi un bob defasole· 33nopþi ºi zileMihai Bãrbulescu: Lupa capitolina · 34grafomaniaMatei Burlacu: Din culise nu se vede nimic · 34reactivMonica Gheþ: Rãsfoind presa culturalã· 35plasticãLivius George Ilea: Mesajul secund al picturii · 36

sumar

Pantone 266 U

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei – trimestru, 180.000 lei – semestru, 360.000 lei –un an Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei – trimestru, 288.000 lei – semestru, 576.000 lei – un anPersoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str.Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de Culturã Tribuna, cont nr.R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Mesajul secund al picturii

Ovidiu Avram Alchimistul (detaliu)

Tipar executat la imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.