Cel mai valoros monument de arhitecturãmedievalã civilã al Turzii îl reprezintãPalatul Voievodal, cunoscut ºi sub

denumirea de Reºedinþa sau Casa Princiarã.Construcþia mai pãstreazã pãrþi ºi elemente dearhitecturã datând de la sfârºitul secolului XV ºiînceputul celui urmãtor. Palatul, ce a avut în timpdiverse destinaþii, este amplasat în centrul istoric almunicipiului, adãpostind astãzi colecþiile Muzeuluide Istorie.

Consideratã una dintre localitãþile Transilvanieicu un bogat trecut istoric, Turda, spre deosebirede alte localitãþi, a fost vitregitã din punctul devedere al expunerii ºi a punerii în valoare a unorartefacte care sã ateste vechimea localitãþii, ocu-paþiile locuitorilor ºi, implicit, istoria acestorlocuri, aici neexistând o instituþie specializatã caresã pãstreze în custodie ºi sã punã în valoarenumeroasele artefacte descoperite în zonã sau celeaflate în colecþiile particulare fondate începând cua doua jumãtate a secolului XIX. Muzeul turdean,care pãstreazã astãzi peste 30.000 de artefacte, aluat fiinþã oficial la 29 noiembrie 1943 din iniþiati-va unui grup de intelectuali. Se cuvine sã-iamintim pe cei 12 iniþiatori ce au pus bazele insti-tuþiei muzeale turdene: Constantin Daicoviciu,Valer Moldovan, Augustin Raþiu, Petre Suciu, IoanModrigan, Vasile Candrea, Dariu Pop, Ioan Bîrlea,Vasile Duþiu, Albin Morariu, Ion Berciu ºi IosifChioreanu.

Încercãri de înfiinþare a unui muzeu la Turdaau existat pe tot parcursul perioadei interbelice.Unul dintre primii intelectualii ai Turzii care s-aocupat de strângerea primelor colecþii a fost profe-sorul A. Nanu. Imediat dupã obþinerea unuispaþiu adecvat, cedat în anul 1925 de cãtrePrimãrie la cerea Comisiunii MonumentelorIstorice, s-a trecut la organizarea unei expoziþiimuzeale la Turda. Izbucnirea celui de al DoileaRãzboi Mondial ºi schimbãrile politice ce au sur-venit imediat dupã terminarea acestuia nu aufãcut posibilã deschiderea oficialã a expoziþiilormuzeului de istorie decât în anul 1951. Instituþiaturdeanã a funcþionat neîntrerupt pânã în iulie1997, când au început ample lucrãri de restaurare,conservare ºi punere în valoare a clãdirii – monu-ment istoric. Operaþiile premergãtoare acestorlucrãri au scos la ivealã elemente necunoscute alefazelor de început ale monumentului, ceea ce afãcut necesarã extinderea investigaþiilor. Lucrãrilede reabilitare nu au fost încã finalizate, stadiulactual al acestora permiþând doar deschidereaparþialã a expoziþiei permanente. În cadrul activ-itãþilor legate de Zilele oraºului, desfãºurate înperioada 26-28 august 2011, muzeul turdean ºi-areluat activitatea cu publicul. Pe parcursul celorcinci sãli de expoziþie, vizitatorii pot admiraexponate de o valoare deosebitã pentru istorialocalã ºi nu numai, expoziþia de bazã fiind struc-turatã pe mai multe perioade istorice.

Astfel, pentru perioada romanã, se poate vizitalapidarul muzeului ce-ºi are locaþia la subsolulclãdirii, în cele douã beciuri medievale specialamenajate pentru circuitul turistic. Lapidarul adã-

posteºte monumente epigrafice ºi sculpturaleromane descoperite în diferite puncte ale Turzii,cu ocazia unor lucrãri edilitare, completate ºiprintr-o seamã de descoperiri întâmplãtoare fãcutede-a lungul timpului în oraº, dar ºi în zoneleînconjurãtoare. Monumentele au fost grupatepotrivit cu destinaþia pe care au avut-o în epocaromanã, când Potaissa cunoaºte o dezvoltaredemograficã ºi economicã semnificativã dupãaducerea Legiunii V Macedonica. Monumenteleselecþionate ºi expuse în lapidar ne furnizeazãinformaþii despre viaþa politicã municipalã aPotaissei, situaþia socialã a dedicanþilor sau desprezeii ºi credinþele locuitorilor ei.

Epoca migraþiilor este reprezentatã de spectac-uloasa descoperire arheologicã a unui mormântprinciar germanic, în timpul cercetãrilor arheolog-ice din 1996 efectuate în castrul Legiunii VMacedonica de pe Dealul Cetãþii. Studiul antropo-logic al scheletului indicã o femeie de circa 35-45de ani, de aproximativ 150 cm înãlþime, care nãs-cuse de mai multe ori. Statutul social înalt alfemeii este trãdat de podoabele cu care a fostîngropatã. La aproximativ 1.500 de ani de la înhu-mare, s-au pãstrat într-o stare foarte bunã podoa-bele, obiectele de toaletã ºi chiar mici fragmentedin îmbrãcãminte. Asemenea podoabe, confecþion-ate din metale nobile ºi pietre semipreþioase, eraupurtate de toate femeile aristocrate din neamurilegermanice, inclusiv de reginele merovingiene, fiindrãspândite în sec. V în toatã Europa. Mormântulprinþesei gepide descoperit în castrul roman de laPotaissa se dateazã în ultima treime a sec. V, sauînceputul sec. VI. Aceastã excepþionalã descoperirea fost prezentatã publicului în expoziþii arheolog-ice internaþionale din Germania (Speyer, 2007-2008) ºi Italia (Roma, 2010-2011).

Evul Mediu se bucurã de asemenea de oreprezentare fundamentalã pe colecþii de unelte,numismaticã, armament, piese de argintãrie ºi ves-timentaþie, aparþinând atât populaþiei autohtonecât ºi populaþiilor ce au tranzitat ori s-au stabilitîn aceastã zonã a Transilvaniei. O parte dintrelocuitorii Turzii medievale fãceau parte din catego-ria meºteºugarilor, fiind organizaþi de timpuriu înbresle, istoria dezvoltãrii urbane a localitãþii fiindstrâns legatã de apariþia ºi dezvoltarea acestora.Prin artefactele expuse s-a evidenþiat atât organi-zarea internã cât ºi producþia acestora.Exponatele sunt de o mare diversitate, reflectândactivitatea breslelor olarilor, tãbãcarilor, dogarilor,mãcelarilor, zidarilor, croitorilor, lãcãtuºilor,vãdind adesea mãiestrie artisticã în execuþie.

Dintre ocupaþiile distincte menþionate în zonãîncã din antichitate, se distingeau mineritul metal-ifer ºi extragerea sãrii. Spre deosebire de alte cen-tre meºteºugãreºti din Transilvania, cele miniereau ajuns relativ de timpuriu sã fie considerateoraºe, dar numai unele – printre care ºi Turda – auputut sã-ºi menþinã ulterior poziþia dobânditã înierarhia localitãþilor. Turda a fost unul dintre cen-trele importante ale Transilvaniei, în care sarea eraexploatatã sistematic încã din secolul XI.Dezvoltarea economicã a Turzii medievale este

conferitã tocmai de poziþionarea sa în zonazãcãmântului de sare ºi situarea sa la intersecþiaunor importante drumuri comerciale spreOccident.

Artefactele expuse reflectã din punct de vedereistoric, arheologic, artistic, arhitectural, ºtiinþific,cultural ºi religios evoluþia comunitãþilor ce auhabitat în aceastã zonã a Transilvaniei.Majoritatea reconstituie imaginea dinamicã socialãa perioadei respective, piesele încadrându-se crono-logic între secolele IV-XVIII.

Cea de a patra salã este dedicatã personal-itãþilor turdene care au contribuit la realizareastatului naþional unitar român. Turda s-a evidenþi-at drept un centru important al luptei pentrudrepturi naþionale ale românilor transilvãneni.Intensificarea activitãþii Partidului Naþional Româncoroboratã cu sprijinul acordat de guvernulRomâniei ºi cu evenimentele politice ce au urmatimediat dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial,au condus la unirea Transilvaniei cu România, la1 Decembrie 1918. Panourile expuse se referã laviaþa ºi activitatea politicã ºi culturalã a unor per-sonalitãþi turdene marcante precum: Dr. IoanRaþiu, Emilia Raþiu, Ioan Opriº, Dr. ValerMoldovan, Nicolae P. Raþiu, Dr. Augustin Raþiu ºimulþi alþii ce s-au implicat activ, susþinând prinnumeroase mijloace cauza româneascã.

De o valoare istoricã ºi artisticã semnificativãeste tabloul de mari dimensiuni intitulat Dieta dela Turda, opera pictorului maghiar KorosfoiKriesch Aladár (1897). Pictura înfãþiºeazãdesfãºurarea dietei de la Turda din ianuarie 1568în timpul cãreia s-a declarat libertatea religiei ºi aconºtiinþei religioase în Transilvania. Pentru primadatã în Europa se recunoaºte de cãtre un stat uni-tarianismul ºi întemeierea Bisericii Unitariene, reli-gia unitarianã devenind din anul 1571, dupãhotãrârea Dietei de la Târgu Mureº, religio receptaîn Transilvania.

Celelalte sãli de expoziþie de la parterul clãdiriivor fi deschise probabil în cursul anului 2012.Sãlile vor avea expuse artefacte din perioada preis-toricã ºi perioada romanã, iar una dintre acesteava fi destinatã expoziþiilor temporare ºi activ-itãþilor culturale ce vor avea loc la Muzeul deIstorie Turda.

11

Black

Black

N R . 1 ( 2 0 1 2 )

Tour d'artTribunas u p l i m e n t

Horaþiu Groza

Muzeul de Istorie din Turda

Palatul Voievodal, gravurã de epocã

Cu prilejul celor 120 de ani de la naºtere ºi 45de la trecerea sa în lumea umbrelor s-auspus, s-au scris atâtea lucruri lãudabile la

adresa lui Teodor Murãºanu. Domnul academicianCamil Mureºanu, amintea, printre altele, cãtristeþea funciarã a tatãlui sãu nu se regãseºte înpoemele sale. E firesc. Fiind un om blând cu sufletsensibil n-a vrut sã-i împovãreze pe alþii cusuferinþele sale, n-a vrut sã lase în urmã prin creaþiasa poeticã decât ceea ce a fost frumos ºi luminos.Dar eu voi sublinia tocmai tristeþile sale ºi aºîncepe, ca preambul, cu o strofã binecunoscutã dinMacedonski: “Oraºul mic te furã-ncet/ Cu ale luitãcute strade/ Cu oameni proºti, dar cumsecade/Ce nici nu ºtiu cã sunt poet...”.

Versurile i se potrivesc ºi celui azi sãrbãtoritdeoarece chiar ºi eu, care am crescut într-unmediu cultural, am pãrãsit acest oraº dupã 18 anifãrã sã fi ºtiut cine a fost acest mare OM. ªitotuºi… soarta a vrut sã mi se întâlneascã odatãprivirile cu ale sale. Eram elevã în ºcoala primarã(fostã nr. 1), cam prin clasa a IV-a sau a V-a ºi,ieºind de la cursuri, am vãzut un bãrbat în vârstã,slab, cu o þinutã distinsã, poate prea rigidã, cumers ºovãitor... M-am oprit sã-l privesc. S-a uitatºi el pentru o clipã la mine ºi a trecut. Atunci s-aapropiat de mine cineva, nu mai þin minte exactdacã un copil sau un professor, ºi mi-a ºoptit:“Este poet! Îl cheamã Teodor Murãºanu.”. Copilfiind, am alergat mai departe la joacã. Dar imag-inea lui mi-a rãmas foarte viu întipãritã în minteºi m-am gândit ades la el. Pânã atunci credeam cãtoþi poeþii sunt tineri cu plete lungi ºi ochi marivisãtori... Aveam sã-mi amintesc mai ales mersullui ezitant când l-am descoperit ºi la un alt poet(cel mai drag inimii mele!), la Negoiþã Irimie ºi(mirându-mã de coincidenþã!) la NichitaStãnescu...

Urmãtoarea întâlnire cu Teodor Murãºanu afost, desigur, prin intermediul revistei sale cu caremã mândream ades, turdeancã fiind, cum cã agãzduit nume celebre, ceea ce n-ar fi fost posibilfãrã personaliatea impunãtoare a întemeietoruluiei. ªi apoi l-am întâlnit la dezvelirea bustului sãudin curtea Liceului “Mihai Viteazul” ºi, de atuncimereu, în relatãrile unor oameni de seamã, la rân-dul lor remarcabili, care încearcã sã compensezeprin gestul evocãrii lui necuviinþa concitadinilormei de a fi trecut cu nepãsare, poate chiar cu dis-preþ, pe lângã dânsul.

Nãscut la Câmpia Turzii, crescut în satul arde-lenesc Urca, elev la Blaj, student la Budapesta,preot în Panticeu, student la Cluj, profesor delimba românã la Liceul “Regele Ferdinand”, mem-bru al ASTREI, întemeietor al revistei culturale“Pagini literare”... Înainte de orice, poet, scriitor,traducãtor, altfel spus: om de culturã, marcat adesde nemiloasa soartã prin pierderea a doi din copi-ii sãi – a primului nãscut la o vârstã fragedã ºi aunei fiice în floarea vârstei –, nedreptãþit de soartã– deþinut pentru un an la penitenciarul din Aiud...Toate astea sunt o simplã înºiruire de datebiografice, dar care adãpostesc o multitudine defapte lãudabile, trãiri tumultoase, gânduri nobile.

Voi cita o caracterizare succintã dar cuprinzã-toare fãcutã poetului de un alt mare om al cul-turii române, poetul Ion Brad: „O viaþã exem-plarã, o putere de muncã extraordinarã ºi o forþãde creaþie remarcabilã, o angajare fermã în toateplanurile pentru slujirea intereselor neamului sãu,

acestea ar fi reperele principale ale biografiei luiTeodor Murãºanu (1892-1966). Poet, prozator,publicist, folclorist ºi traducãtor, profesorulTeodor Murãºanu a ilustrat valenþele creatoare aleunui recunoscut spirit luminat, format în ºcolileînalte ale Blajului în direcþia împletirii ideiinaþionale cu ideea emancipãrii culturale a neamu-lui. Pãstrând proporþiile, a fost un veritabil spiri-tus rector pentru dezvoltarea vieþii culturale ºi lit-erare a provinciei, introducând oraºul Turda în cir-cuitul valoric naþional din prima jumãtate a sec-olului trecut.”

ªi cel care a introdus „oraºul Turda în circuitulvaloric naþional din prima jumãtate a secoluluitrecut” suferea aici, în urbea sa natalã, de însingu-rare, de dorinþa de a se face util neamului româ-nesc, de a contribui mai mult la emanciparea spir-itualã a Ardealului. Aici, acasã la el, era ignorat,marginalizat, ridiculizat, chiar ºi condamnat.

Corespondenþa avutã cu Ion Brad (pe atuncipreºedinte al Uniunii Scriitorilor din România),este relevantã în acest sens: “…deºi înaintat învârstã nu sunt deloc un Vulcan stins” – scria T. Murãºanu. Îndrãznesc acest început timid deconfidenþe cãtre dumneata fiindcã, nu ºtiu cum,dar m-ai copleºit cu încrederea ºi c-o undã de sim-patie. Ceea ce e atât de mult pentru mine caretrãiesc singur într-un colþ de þarã cam fãrã prieteniºi fãrã bucurii.”

Citez tot dintr-o scrisoare adresatã poetuluiIon Brad: “Un tânãr scriitor bucureºtean în trecereprin Turda m-a informat între altele, cã-i vorba deo reorganizare a revistelor literare în principalelecentre ale þãri, iar la Cluj de o editurã româneascãpe lângã cea maghiarã existentã. […] Aº avea orugãminte, la încadrãrile pe lângã atâtea reviste sãvã gândiþi ºi la modesta mea persoanã. Aº simþi ºieu cã trãiesc ºi aº fi tare fericit sã pot schimbaatmosfera de aici din Turda, cu alta, fie ºi pentrupuþin timp.”

Citez din nou: “Mã aflu încã în linia sãnãtãþiispirituale ºi capabil de muncã… Primesc cea maimodestã încadrare, dacã nu se poate mai aproapede actualul meu domiciliu, oriunde ca de ex.Oradea, Braºov etc. Aº munci cu mult entuziasmºi tot devotamentul.”

Aceste cereri modeste ale unui om cu har ºisuflet mare mi s-au pãrut de o tristeþe fãrã margi-ni. Ele mi-au amintit catrenul de început al luiBacovia, poet aflat la alt capãt de þarã, aceeaºiþarã, ingratã ades cu oamenii sãi de valoare.Indiferenþa ºi lipsa de respect faþã de aceºtioameni minunaþi sunt o ruºine pe faþa urbelorcare au avut cinstea de a-i avea ca locuitori.Teodor Murãºanu, la o vârstã înaintatã nu cereasã i se dea nici ajutor ºi nici cinstirea cuvenitã, ciocazia de a mai oferi din prea plinul fiinþei sale,înnobilare muritorilor de rând.

“Câtã energie spiritualã ºi bunã-credinþãsãlãºuiau în sufletul acestor oameni din Ardealdeprinºi de a rãmâne constructori, nu demolatori,la toate vârstele” – comenteazã în continuareacelaºi Ion Brad, care este de asemeni un marecãrturar, nobil fiu al Ardealului, atât ca om deculturã cât ºi ca om politic; un vajnic apãrãtor allimbii prin scrierile sale ºi al neamului sãu în cali-tate de ambasador al þãrii.

Teodor Murãºanu a fost ºi cel care a gãzduitpentru scurt timp, în oraºul nostru, în vremi derestriºte, un alt mare poet al neamului,

pe Lucian Blaga, în timpul refugiului la Sibiu. Sedovedea astfel suflet nobil, confrate de nãdejde alpoetului-filozof care a fost ºi el neînþeles ºinedreptãþit de vremi. Negoiþã Irimie i-a dedicatelui Blaga un poem intitulat Paºii poetului princetate. “Paºii lui s-au auzit odatã ºi pe asfaltuloraºului meu”, i-am replicat eu. ªi pentru asta artrebui sã-i fim recunoscãtori aceluiaºi TeodorMurãºanu. O strofã din poezia dedicatã lui Blagai s-ar potrivi ºi lui Teodor Murãºanu foarte bine:“Mut ca o lebãdã sub cerul înalt/ Paºii poetului seaud pe asfalt/ Parcã rimeazã prin Transilvanii/Eheu fugaces! Labuntur ani!”

Teodor Murãºanu a sprijinit þãranul roman sãtreacã la prelucrarea pãmântului în sole mari cumijloace moderne. Teodor Murãºanu a introdusîn programa ºcolarã a elevilor multe nume ºitexte care servesc ºi azi tinerelor generaþii ca temede învãþãturã. Teodor Murãºanu s-a implicat înviaþa politicã a urbei fãcând parte din PartidulPoporului – al lui Averescu / Goga –, s-a implicatîn interesele urbei din domeniul economic par-ticipând la fondarea Societãþii Lucullus (sare,curent electric, gaz, apã). Teodor Murãºanu a par-ticipat activ la momentul Marii Uniri ºi a lãsatposteritãþii un jurnal al zilelor grele prin care atrecut Ardealul în timpul rãzboiului. Ori, toateastea presupun trudã, suferinþã, sacrificiu. Toateacestea nu se pot face doar din dorinþã de par-venire sau de afirmare, ci din dragoste sincerã ºinestrãmutatã faþã de naþiune ºi þarã.

Citez în continuare din comentariul istoriculuidr. Gheorghe Bodea la volumul Luminã ºi negurãde Teodor Murãºanu, editatã de Napoca Star cu opostfaþã (aproape sentimentalã) a academicianuluiCamil Mureºanu: “…Când unul din aceºti ‘soldaþifãrã uniformã’ are puterea ºi priceperea de a notazilnic cele întâmplate ºi trãite chiar atunci ºi acoloîn toiul luptelor, se cheamã cã a lãsat posteritãþiio mãrturie istoricã de o inestimabilã valoare. Unasemenea document este ºi jurnalul inedit al poet-ului ºi profesorului Theodor Murãºanu, cronicarulunei scurte dar crâncene perioade de luptã dinseptembrie-octombrie 1944.“.

Am amintit aici câteva date biografice ale poe-tului ºi unele din activitãþile sale, am parcurscãrþile care s-au scris despre personalitatea luiTeodor Murãºanu. Mã întreb în final: Câþi dintrenoi realizãm, cu adevãrat, importanþa unei astfelde vieþi? Câþi tineri cunosc azi însemnãtatea unuiastfel de om? Câþi profesori de istorie sau limbaromânã vor gãsi de cuviinþã sã prezinte eleviloraceastã personalitate marcantã a Ardealului ºi aurbei noastre? Pentru câþi tineri va deveni elmodel într-o lume debusolatã, într-un timp în caresunt ridiculizate patriotismul ºi poezia,deopotrivã; când cuvintele limbã, naþiune, þarãsau Ardeal nu mai înseamnã nimic pentru o pop-ulaþie gata sã devinã nomadã pentru câteva zilede trai mai bun?...

ªi un ultim citat: “Din vreme în vreme,Dumnezeu ridicã din rândurile fiecãrui neam câteo persoanã pe care o înzestreazã cu suflet mare ºiinimã aleasã…”. Sunt chiar cuvintele lui AndreiMurãºanu scriind despre Avram Iancu. Cred cãsunt foarte potrivite ºi pentru el însuºi, cãci s-adovedit prin toatã viaþa sa “o persoanã înzestratãcu suflet mare ºi inimã aleasã”.

IIII T O U R D ' A R T • nr. 1 • 1-15 februarie 2012

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Gabriela Leoveanu

Teodor Murãºanu Condiþia poetului provincial

C4copilul s-a ridicat din þãrânãavea ochii roºii eºti beat i-am zisdispari

copilul a înþelesa întins mâinile cu palma în jospe mine nu mã pãcãleºti am zbierat de data asta mai tarenu mã pãcãleºti tu pe mine i-am zistu vii sã îmi ceri cevaîntotdeauna vii sã mã jefuieºti nu am niciun leu nicio þigarã

NU AM NIMICpentru tine

copilul ºtie ºi totuºi mã urmeazãcu mâinile întinse cu pasul apãsat ºi sigur copilul ºtie cã am ceva pentru el prin norul de praf înainteazãaproapetot mai aproape

pãrul lui miroase a migdalepãrul lui miroase a C4.

X-00cu ochii strânºicopilul deschide gura în Oare faþa vânãtã aratã ca un cartof

îmi sãrut arãtãtorul i-l duc la frunteºi desenez un Xzâmbeºte copile eºti cel mai frumos

clãdirea de vis-a-visîmi trage cu ochiul

mã-ndepãrtez de fereastrãacolo e sylvester stallone îºi lustruieºte lunetaºi aºteaptãaºteaptã

margaretepentru tine desenez margaretepe fereastra aziluluiaici unde pun acum degetul ºi stricai fost copil rãu ºi m-ai amãrâtdegetul alunecã nervosprin ºapca portaruluiºi portarul cade secerat

dar nu pot sã rãmân supãratã mult timpambulanþele afarã clipesc prietenoasecu linia asta curbã mã ducde la ele înapoi la portarºi îi unesc într-un zâmbet

roadtripcopile cu maºina asta o sã zburãm pânã la steleca vântul ca gândul

uite plopii ne zâmbescde pe margineuite bunica e tot mai micã alunecãalunecãîn oglinda retrovizoareaici locuieºte acum lumeaºi jumãtatea perfectã de câine roºcat

momentul ãsta e unic copilenu dormi

cu maºina asta vom zbura pânã la centura lui orionîn cosmos vom gãsi fericireavom gãsi jumãtatea de câine pierdutã

nu dormi sã nu dormi cât dormi lucrurile disparºi timpul îºi trimite maºinile îºi trimite buldozerele

pânã dimineaþã nu mai rãmâne nimic

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

IIIIIIT O U R D ' A R T • nr. 1 • 1-15 februarie 2012

Ada Aitonean

roadtrip

Ascuþitoarea croncãnea ritmic, pãrând cãîngânã ironic sunetul plin de prestanþã alpendulei. Încã douã miºcãri ºi gata: vârful

creionului era pregãtit pentru confruntarea cupagina gãlbuie din vechiul registru al Veronicãi. Cenoroc, ce inspiraþie avusese atunci când a oprit-o sãarunce la gunoi teancul de hârþoage. Acum, dupãani ºi ani de la pensionare, încã mai avea câteva.De i-ar da Dumnezeu putere sã le epuizeze petoate cele rãmase...

Continuã, cu mare grijã, sublinierea pasajuluipe care îl remarcase în ziarul mirosind a mucegai:era o informaþie utilã, un punct de plecare pentruo viitoare prozã, poate chiar pentru un roman...Cine îºi mai amintea azi de poetul care înfiinþaseprimul cenaclu literar al societãþii meºteºugãreºtidin oraº? O viaþã de om ce ar putea deveni atâtde uºor o viaþã de personaj... Încã unul...

Privi cu coada ochiului spre raftul de sus albibliotecii: în marginea dinspre fereastrã seînºiruiau frumos volumele Comediei umane...Balzac. Mda, Balzac... Dar nu el, nu... E, totuºi,Balzac... Citise... Da, vremurile când mai aveatimp sã citeascã erau atât de departe. O altãlume, o lume pe care i se pãrea cã o vede scufun-datã într-un uriaº borcan cu miere...

κi plimbã cu voluptate privirea pe paginaziarului: premierã la teatru, mutarea staþiei debirje de la poarta parcului central, reclama unuiatelier de croitorie, deschiderea sezonului la mis-treþi, mica publicitate...

Luã la întâmplare un alt ziar din teancul celor

mai recente: moartea lui Stalin. Doliu. Mii deoameni plâng în stradã... κi amintea ziua respec-tivã: mama cumpãrase un calup de marmeladã.Ce roman ar putea scrie despre ziua aceea! Dardespre anii urmãtori? Memoria încã îl ajutabiniºor, deºi îi era destul de greu sã stabileascãexact cronologia evenimentelor ce-i marcaserãviaþa... Erau atât de multe lucruri de spus, atât demulte de povestit... Ajungea iar ºi iar la acelaºiregret: nu þinuse niciodatã un jurnal. Ce mult l-arfi ajutat acum! Simþea, vorba lui Preda, cã timpulnu mai are rãbdare.

Privi în gol câteva momente, aºa cum fãcea defiecare datã când trebuia sã gãseascã fraza potriv-itã pentru a începe o nouã operã... Nu, nu se leganimic! Din bucãtãrie venea miros de mazãrefiartã. Veronica gãtea ºi asculta ºtirile: dementuldin Norvegia care ucisese zeci de oameni nevino-vaþi... Semãna cu actorul din Dosarele X, nu maiºtia cum îl cheamã, ãla de era în rol principal cuagenta Scully, cea care semãna cu sora Veronicãi,pe vremea lui Stalin. O Scully cu cravatã roºie...Scully, Scully, sculãrie.... Oare de câte ori auzisebancul cu Miºu de la sculãrie? Sau Gicu.... Eraubancuri bune pe vremuri: ºi politice, ºi porcoase...Acum, parcã nu mai avea cine sã le scorneascã.Oamenii cu imaginaþie aveau altã treabã, n-aveauvreme de cioace.

Nici nu mai ºtia când spusese ultima oarã unbanc. Pe vremuri, pauzele din sala profesoralãerau prilejul perfect. Cu Stãnilã, Dumezeu sã-lierte!, cu Piþi, de geografie... ºi cu Magda, cea care

roºea involuntar la bancurile fãrã perdea. Magda,Magda, Magdalena! Dãduse peste ea în magaziecând numai ce-o descãlecase Vasile, mecaniculºcolii. Atunci Magda se fãcuse vânãtã, nu roºie...ºi Vasile îºi tot scutura basca lovind-o de picior,de parcã praful de pe bascã era problema.Rãmãsese marele lor secret... Despre Vasile a mersoricum vorba cã n-a ratat nicio debutantã, deºilegenda e un pic exageratã... Ehei, tinereþe!

Pipãi vârful creionului cu buricul degetului,apãsând tot mai tare pentru a înlãtura pânzele depãianjen ale reveriei. La muncã! Încã mai avea!Nu mult, dar avea. κi plimbã privirea pe teanculde cãrþi stivuit lângã monitorul acoperit cumacrame al computerului: era înalt cât tot ecran-ul, dar încã era prea puþin. Erau puse în ordineaapariþiei: monografia ºcolii (copertã cu bandã tri-colorã), broºura despre Avram Iancu, volumul deepigrame (colectiv, dar se pune), monografia satu-lui ªchiopi, povestirile cu pescari din DeltaDunãrii (cu titlu prea lung), romanele, piesa...Cãrþi, cãrþi, cãrþi... Toate cu numele lui pe copertã.Multe, dar totuºi prea puþine.

Închise ochii ºi revãzu în gând, iar ºi iar, imag-inea estompatã a unei sãli de curs... Profesoaracare îl cãzuse la examen (ºi apoi ºi la reexam-inare) îi vorbea în transã despre „Ceahlãul litera-turii române...”. Nenorocita dracului! Pãcat cãmurise... Încã trei volume sã mai fi trãit, ºi... gata!

Octavian Gruian

Ceahlãul

În expoziþia ce a avut loc la Societatea culturalãTour d’art, Marta Deleanu a prezentat o seriede lucrãri foarte variate, atât ca tematicã cât ºi

ca tehnicã artisticã abordatã, fãrã a diminua însãunitatea ideaticã în ansamblu. Abandonând dedata asta peniþa cu care obiºnuia sã fixeze (cuprecizie ºi delicateþe) imaginea urbelor interbeliceîn lucrãrile sale de graficã, Marta Deleanupurcede la surprinderea peisajului cotidiancontemporan în secvenþe picturale, colaje ºitehnici computerizate. Foma concretã, fie cã redãpeisaj urban, marin, scenã de familie sau portret,nu este prelucratã nemijlocit ca imaginefotograficã, expresivitatea discursului artistic fiinddeterminatã de nuanþarea culorilor ºireprezentarea sensibil-spaþialã. Asistãm, aºadar, ladramatizarea evenimentului cotidian perceput înmod conºtient, dar eliberat de prejudecataasemãnãrii cu realitatea. Reprezentãrile fanteziei(fãrã excese nejustificate) localizeazã subiectulfiecãrui tablou în atemporalitate. Lucrãrile expuseating scopul final al creaþiilor artistice de aeterniza un moment al vieþii cotidiene, de a fixadefinitiv efemerul într-o manierã esteticã, pentruca sã poatã contribui la relevarea sinelui ºidinamizarea societãþii.

Picturile au fost secondate benefic de sculp-turile în lemn ale artistului Radu Handru, care,convertind materia în elemente destinate contem-plãrii, a contribuit în mod fericit la scenografiereaspaþiului expoziþional. Artistiul a dovedit încãodatã, cu acest prilej, cã sculpturile sale, cafenomen artistic determinat de nobile stãrisufleteºti, pot deveni adevãrate expresii ale vertical-itãþii ºi echilibrului bine temperat. Lucrãrile, bogatornate cu elemente decorative simbolice, invitãprivitorul la meditaþie. Ornamentele inspirate (nucopiate!) din arta popularã au adãugat un dram denobleþe spaþiului expoziþional. Cei doi artiºti aureuºit sã decodifice prin arta lor, pentru noi, pro-fanii, frumuseþile subtile ce se ascund sub înveliºulcotidian. Lucrãrile lor ar putea mobila în mod ono-rant orice spaþiu ce se doreºte elevat ºi spiritualizat.

Artista plasticã Agneta Ciºmaºiu a oferit iubito-rilor de frumos, la Galeria de Artã a U.A.P. dinCluj, o dezbatere metaforicã în culori, intitulatãIpostaze. Pocalul, perceput ca reprezentare pic-turalã, a devenit corporalitate pãtrunsã de spirit înfuncþie de nuanþele obþinute prin subtile supra-puneri de culoare. Artista demonstreazã cã, sesiza-tã ºi redatã artistic, simpla formã a unui obiectpoate cuprinde în sine o multitudine de semnifi-caþii care, decodificate printr-un act artistic, pot sã

modifice chiar starea de spirit a privitorului.Descifrând prin intuiþie intelectualã starea de încre-menire a unei desãvârºiri concrete (într-un obiectbanal, cum este pocalul) artista urmãreºte transfi-gurarea aceleiaºi forme – de la pocalul de lut,grosier, ceþos, cu conþinut incert, pânã la strãluci-torul pocal al Graalului, purtãtor de viaþã ºi luminã– întru redarea multiplelor sensuri ideatice posibile.Artista oferã printr-un procedeu artistic o finãaluzie (la faptul cã ºi trupul omenesc poate sã fiepurtãtorul unor suflete cu multiple ºi foarte diversevalenþe) cu scopul de a provoca imperceptibilemodificãri la nivelul conºtiinþei spectatorilor. Dândgrai plastic misterului, Agneta Ciºmaºiu a oferitprin aceastã expoziþie un nou prilej de meditaþiespiritualã ºi, prin fiecare lucrare în parte, unmoment de delectare esteticã.

Scopul creaþiei este acela de a eterniza un gând,o idee, o imagine, pe de o parte, ºi, pe de alta,acela de a da grai plastic misterului ce nu poate fipãtruns fãrã ajutorul actului artistic. Expoziþia depicturã a artistei plastice Felicia Rãcean ºi-a propussurprinderea esteticã ºi eternizarea unei capodoperea naturii: Salina de la Turda. Misteriosul farmec aladâncurilor ne-a fost relevat cu acest prilej printr-uninspirat vârtej al culorilor, deloc stridente, delocvoit armonizate, ci desprinse parcã direct din mira-colul etern al naturii. O surprinzãtoare abordare atematicicii care prin lucrãri deloc fidele imaginilordin salinã, ne-au vorbit totuºi (indubitabil) despreaceastea prin limbajul artistic (de acum, evident,bine stãpânit de artista Felicia Rãcean). Succesiuneade imagini plastice ale preþiosului tãrâm al sãrii aoferit privitorilor prilej de delectare ºi sufletuluibucuria întâlnirii cu un alt mod de percepere amiraculoasei subterane.

Expoziþia care a gãzduit lucrãrile de licenþã aleartistului plastic Gavril Nechifor a dovedit încãodatã cã el este bine ancorat într-un stil personal,asumat ºi îndelung exersat. Este de remarcat însã lanoile sale lucrãri înclinarea spre experimentareamodului în care pot fi adãugate (cu discreþie ºi deli-cateþe) ºi nuanþãri coloristice grafiei sale. Se remar-cã de asemeni o mai mare siguranþã în conturarea(foarte subtilã) a centrelor de greutate ale lucrãrilor,precum ºi o viziune mai seninã, mai curajoasã, maiamplã asupra peisajului; peisajul fiind tematicapredilectã a majoritãþii lucrãrilor sale. A nu seînþelege prin aceasta pictura peisagisticã obiºnuitã,ci un fel personal de a transmite miºcarea inte-rioarã, starea sufleteascã a mediului – trãirile aces-tuia care rãmân imperceptibile fãrã actul detranslaþie al operei artistice. Altfel spus, peisajelepictorului Gavril Nechifor sunt oglindã a frãmân-tatelor suflete omeneºti, cãrora în lucrãrile acesteiexpoziþii artistul le adaugã un dram de bineþe.

ªi... o nouã galerie de artã

Arta a fost întotdeauna un liant al sufletelorsensibile ºi al inteligenþelor creatoare. Deschidereaunei noi galerii într-un spaþiu generos (în Cluj,cartierul Mãrãºti) este un dar de suflet al d-neiMariana Berinde Varfalvi, care binemeritãrecunoºtinþa clujenilor vãduviþi mult timp de bine-facerile vechilor galerii de artã. Spirit intreprinzãtorºi sensibil, domnia sa ºi-a deschis porþile casei sale,întâi la Petreºti pentru pictorii turdeni (ºi nu

numai), unde le-a oferit cu generozitate prilej deîntâlnire cu splendida naturã a locului ºi cuoamenii satului. Întâlnirile au fost benefice întrustabilirea relaþiilor interumane precum ºi în asimi-larea creatoare a bunelor intenþii de participare laun act cultural inedit. Cu puþin timp în urmã ne-adeschide uºile casei sale ºi la Cluj, oferind privito-rilor colecþia de suflet a domniei sale. Tablourilepoartã, desigur, amprenta unor amintiri de familie,sau a vreunui gest de prietenie, fiind asrfel foartepotrivite sã o însoþeascã pe buna noastrã gazdã îndemersul ei artistic. Fiind vorba de expunerea unorlucrãri de colecþie, expoziþia nu se bucurã de oprezentare unitarã nici ca tematicã, nici ca stil. Darlucrãrile au fost astfel grupate încât sã oferebuchetul de creaþii plastice într-o relaþie de armoniefoarte agreabilã privirii. Am putut contemplalucrãri în ulei faþã în faþã cu lucrãri în tempera ºiguaºã. Cei prezenþi la vernisaj (ºi expoziþia maieste deschisã) au putut admira în colecþia Berindelucrãri vechi, cu oarecare greutate: Alex din 1916,Barabas, Tolgyes, lucrãri aparþinând unor artiºtiremarcabili ca: Loventhal, Octav Bãncilã, Gy. SzaboBela, Mohi, sau, dintr-o altã generaþie: Maxa, Buda,Gh. Iliescu, precum ºi pe cele ale unor pictori depe alte meleaguri: Krugel din Germania, Aluna dinSpania sau Iorgova din Bulgaria. Aproape un pereteîntreg este ocupat de mai noile achiziþii ale gazdeifãcute cu prilejul întâlnirilor de la Petreºti. Ca unpreambul, în sala alãturatã se aflã expuse tablourilepictorilor care au participat pânã acum la întâlnirilede pe domeniul doamnei Berinde din Petreºti pen-tru a putea fi cumpãrate de viitorii vizitatori.Galeriile doamnei Mariana Berinde vor gãzdui întimp numeroºi artiºti plastici contemporani, dinurbe, din þarã, poate ºi din strãinãtate îmbogãþindpatrimoniul cultural al colecþionarilor de tablouri,cãrora, în paralel cu aceastã salã, le-a oferit ºi unspaþiu destinat comercializãrii lucrãrilor. E mult, epuþin, un astfel de demers?! Nu mã îndoiesc cãtoþi cei prezenþi la inaugurare au gãsit iniþiativalãudabilã; un gest demn de un adevãrat mecena. O felicitãm, deci, pe aceastã cale pe patroananoilor galerii, îi dorim putere de muncã, tenacitateºi rãbdare; însuºiri absolut necesare pentru a obþineun succes remarcabil într-un domeniu atât de sensi-bil ºi controversat cum sunt Artele.

IIVV T O U R D ' A R T • nr. 1 • 1-15 februarie 2012

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Redactor responsabil:

Gabriela Leoveanu

Gabriela Leoveanu

Jurnal plastic turdean

Graficã de Gavril Nechifor

Agneta Ciºmaºiu Compoziþie