Investete n oameni !Proiect cofinanat din Fondul Social European prin Programul Operaional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2013 Axa prioritar :1: Educaia i formarea profesional n sprijinul creterii economice i dezvoltrii societii bazate pe cunoatere Domeniul major de intervenie DMI 1.1- Acces la educaie i formare profesional iniial de calitate

Titlul proiectului: Dezvoltarea competenelor cheie pentru un parcurs colar performant - Comperform Cod Contract: POSDRU/153/1.1/S/137881

Beneficiar: Inspectoratul Scolar Judeean TimiATELIER 2 ABORDAREA APRECIATIV A RELAIILOR CU COPIIEDUCAIA POZITIVSUPORT TEORETIC Cele 5 mesaje ale educatiei pozitive

1. Este normal sa fii diferit de ceilalti2. Este normal sa gresesti3. Este normal sa ai emotii negative4. Este normal sa iti doresti mai mult5. E normal sa refuzi, dar parintii raman sefiiCateva dogme generale care ar trebui sa stea la baza educatiei bune a unui copil, de orice tip ar fi acesta:

1. Pentru a invata ceea ce este iertarea, copiii trebuie sa simta efectele iertarii.

2. Daca un copil primeste totul, imediat ce isi doreste acest lucru, acesta nu va invata ca fiecare placere trebuie castigata, in viata. Am discutat despre acest aspect in articolul Cum sa iti inveti copilul sa pretuiasca banii.

3. Daca fiecare persoana din jurul sau afiseaza o alura perfecta, un copil nu va invata ca perfectiunea nu exista si, asfel, nu va reusi sa isi accepte defectele.

4. Atunci cand totul se intampla dupa cum doreste, copilul nu va invata ceea ce este concesia si cooperarea.

5. Atunci cand unui copil ii este ingradita libertatea, el nu va da frau liber creativitatii sale.

6. Durerea si tristetea sunt normale, iar prin ele invatam sa simtim respectul fata de ceilalti si mila.

7. Confruntarea cu greul este cea care ne intareste si ne dezvolta curajul si, de aceea, datoria noastra, de parinte, este sa nu incercam sa lasam copilul sa incerce si situatiile mai dificile.

8. In momentul in care totul este usor, pe tava, copilul nu isi poate dezvolta perseverenta si puterea.

9. Greselile ne ajuta sa ne corectam si, de aceea, ele fac parte din natura umana si propria dezvoltare psihica.

10. Momentul in care am depasit o greutate, am atins un tel sau am trecut peste o greutate este momentul in care invatam ca suntem capabili si ca trebuie sa ne respectam pe sine.

11. Experienta excluderii este cea care ne invata ca trebuie sa fim independenti.

12. Ocazia in care trebuie sa rezistam unei autoritati, este momentul in care realizam ca ne putem conduce singuri.

Toate aceste dogme au menirea de a ridica valul de griji care cotropeste un parinte, atunci cand copilul se confrunta cu situatiile societatii si a il face sa inteleaga ca, fiecare situatie buna sau rea din viata copilului are menirea de a il forma, pentru viitor. Avand aceste lucruri in minte, sa aflam, acum, cele 5 mesaje ale educatiei pozitive:1. Este normal sa fii diferit de ceilalti

Fiecare persoana, din lume, este unica. Sansa ca o persoana sa fie 100% la fel ca alta este 0. Privind din aceasta perspectiva, ciudateniile, defectele si nevoile fiecaruia dintre noi nu ni se mai par atat de gresite, ci ca parte a normalului, ca un mod de diferentiere intre noi. Imagineaza-ti o lume in care toti avem numai calitati. Ni s-ar mai parea, ele, atat de frumoase?

Asadar, primul lucru pe care trebuie sa il faca un parinte este sa identifice care sunt acele nevoi si caracteristici speciale ale copilului lui. Prin ce se deosebeste acest copil de toti ceilalti copii? Nevoia unica a unui copil este importanta pentru el si, de aceea, a il educa la fel ca pe ceilalti copii este un act de nedreptate, de discriminare fata de el. La aceste nevoi speciale se adauga, desigur, calitatile si problemele sale particulare.

Sa luam un exemplu concret, pentru o mai buna intelegere: modul cum invata, pentru scoala, copiii. Unii invata mai lent, altii mai repede, o mare parte invata scriind, in timp ce alta parte invata auzind. Unii nici nu sunt interesati sa invete ceea ce li se preda la scoala. Compararea lor nu va face decat sa dea nastere unor frustrari ce vor conduce, in timp, la o slaba incredere in sine sau, din contra, la una prea mare.

Felul cum trebuie sa iti manifesti dragostea, ca parinte, difera de la copil la copil, chiar si de la frate la frate. De aceea, nu exista o formula standard prin care sa iti educi copilul si sa obtii un adult de care sa fii mandru/a, insa iti poti crea propria formula, adaptata felului sau de a fi, prin care sa obtii asta.

Asadar,renunta la a iti compara copiii cu altii. Asa cum nici ei nu te compara pe tine, ca parinte, cu alti parinti, la fel nici tu nu ai dreptul sa le ignori partile lor unice si sa ii tratezi asa cum alti parinti isi trateaza copiii. Iar partea cea mai importanta a acestui mesaj este ca trebuie sa iti inveti copilul ca a fi unic, a iti urma propria personalitate, oricat de iesita din comun (Nevoia de a fi nonconformist) ar fi ea, este un lucru normal si nu unul gresit, chiar daca, pentru a isi sustine propriile idei, va trebui sa se lupte si cu morile de vant.

2. Este normal sa gresesti

Fiecare dintre noi greseste, indiferent daca suntem copii sau adulti. Din pacate, reactia absurda a celorlalti, la greseala noastra, ne face sa credem ca este ceva in neregula cu noi, ca greseala este anormala si condamnabila. Exact acelasi lucru se intampla si atunci cand copilul tau greseste, iar reactia ta este una obtuza.Orice greseala este reparabila, iar scopul ei este sa ne invete sa nu o mai repetam, data viitoare. Este si o vorba din batrani care ne spune asta: Pana nu te arzi, nu te temi de foc.

Asadar, poate ca ar fi cazul sa nu iti mai ascunzi propriile greseli si sa incerci sa pozezi perfect in fata copilului. Acest lucru ii va folosi drept exemplu si il va invata sa isi accepte propriile greseli drept normale, naturale si de asteptat. Tot astfel, il vei invata si asumarea propriei responsabilitati. Un alt lucru ce va fi dedus din acest fapt este suportul reciproc: atunci cand cineva greseste, datoria lui este sa ajute si nu sa blameze.

Daca parintii vor recunoaste ca au gresit si isi vor cere iertare chiar si in fata copiilor lor, acestia din urma vor invata ceea ce inseamna responsabilitatea si sa isi accepte propriile greseli si defecte.

Capacitatea de a iubi pe ceilalti parintii este una naturala insa, capacitatea de a ne iubi pe noi insine trebuie invatata. Felul in care parintele reactioneaza la greselile copilului si cum il trateaza, il invata pe cel mic sa se iubeasca si accepte pe sine sau nu. Unii parinti au prostul obicei de a isi pedepsi copiii pentru greselile lor in public, in fata celorlalti. Insa, asa cum noua ne este rusine cand seful ne cearta in fata colegilor, si copiii simt aceeasi emotie atunci cand sunt certati pentru greselile lor sau pedepsele li se aplica in vazul celorlalti. Rusinea, impreuna cu pedeapsa, il vor face pe copil sa se simta mizerabil sufleteste si, de aceea, acestuia ii va fi imposibil, mai tarziu, sa isi accepte imperfectiunile si sa se ierte pe sine.

3. Este normal sa ai emotii negative

De mici, cineva incearca sa ne impiedice sa plangem atunci cand simtim ca vrem sa facem asta. Pe masura ce crestem, lumea din jurul nostru incearca sa ne alunge obiceiurile care denota tristetea, supararea, dezamagirea, frustrarea, frica, ingrijorarea si, in general, tot ceea ce inseamna emotii negative. Insa, toate aceste emotii sunt naturale si absolut normale, desi ele ne fac sa ne simtim rau, pe moment, scopul manifestarii lor e de a ne ajuta sa ne descarcam psihicul de greutatea lor. Mai mult, acestea sunt o parte foarte importanta a dezvoltarii psihice si a cresterii.

Atunci cand ocazia potrivita prin care un copil isi poate manifesta aceasta emotie apare, parintii ar trebui sa il lase sa si le manifeste, asa cum doreste el. Daca manifestarea lor este deranjanta pentru copil sau pentru cei din jur, parintii il pot invata un mod mai bun prin care sa faca acest lucru. De exemplu, daca accesele de furie ale copilului tau sunt violente, il poti invata sa-si canalizeze furia prin actiuni constructive, precum scrisul, desenul sau repararea unor lucruri. Discutia si comunicarea sunt, intotdeauna, metode foarte bune de a ne descarca de frustrari, cat timp nu se recurge la violenta verbala (Violenta verbala este tot o forma de violenta!).

Totusi, copilul trebuie invatat cand este locul si timpul potrivit pentru manifestarea unor emotii negative. Aici intervine datoria parintilor. Un aspect pe care trebuie sa il luati in considerare este ca o emotie negativa, ce nu s-a manifestat la timpul ei, va gasi o cale prin care sa iasa la iveala, poate chiar atunci cand va este lumea mai draga, intr-un mod mult mai agresiv si mai dur. De aceea, nu trebuie sa incercati sa impacati copilul doar ca sa nu existe o criza de plans sau furie, decat daca, intr-adevar, nu este momentul pentru aceasta.

Prin invatarea unei comunicari eficiente (Comunicarea dintre tata si copil), il vor ajuta pe copil sa isi recunoasca sentimentele si sa si le exprime intr-un mod sanatos. In acest fel, pe langa copil, si parintii vor invata sa isi exprime propriile sentimente si sa nu si le reprime, pentru ca, atunci cand asta se intampla, ele sunt resimtite atat de copil cat si de partener, afectand intreaga viata de familie.

Una dintre dogmele educatiei pozitive este aceea ca parintii nu trebuie sa isi faca fiul sau fiica responsabili pentru emotiile pe care le simt cei dintai. Daca acestea sunt provocate de catre copii, invinuirea lor nu va duce decat la momentul in care acestia isi vor inhiba dorintele, nevoile si sentimentele si descarcarea lor intr-un moment total neprielnic.

Poti sa iti faci copiii constienti de propriile sentimente prin urmatoarele metode:

comunicarea propriilor sentimente

evidentierea sentimentelor copiilor

discutiile privitoare la felul cum te simteai tu, atunci cand erai in situatia lor

ascultand si incercand sa intelegi emotiile copiilor

in cazul in care acestia nu manifesta o dorinta de a isi exprima sentimentele, o intrebare directa asupra a ceea ce vor si ce simt ei, poate ajuta

Cel mai important rezultat al aplicarii acestui mesaj in educatia copiilor este, poate, faptul ca acestia invata sa se elibereze de sentimentele si emotiile negative si sa mearga mai departe, fara a se lasa doborati.4. Este normal sa iti doresti mai mult

Adeseori, un copil care vrea foarte mult de la cei din jur este catalogat drept rasfatat sau egoist. De aceea, parintii incearca, de cele mai multe ori, sa ii invete pe acestia sa renunte la dorintele lor, in loc sa se gandeasca la faptul ca, astfel, copiii invata sa ceara mai mult de la ei si de la ceilalti. Cand copiii isi doresc mai mult decat au, li se inchide, deseori, gura cu replica De ce nu esti recunoscator?

Parintii nu ar trebui sa se astepte de la un copil ca acesta sa stie cat sa ceara. De aceea, nici nu ar trebui sa se supere pe el sau sa se simta rusinati atunci cand el cere mai mult decat se cuvine. Daca stai sa te gandesti putin si noua, adultilor, ne este greu sa ne dam seama daca cererile noastre ofenseaza sau nu, uneori.

Solutia impusa de educatia pozitiva, in acest caz, este invatarea exprimarii nevoilor, intr-un mod respectuos, prin care sa nu se deranjeze. In acelasi timp, parintii trebuie sa invete cum pot sa refuze fara a supara. Astfel, copiii vor invata ca a cere nu este echivalentul lui a primi dar, ca este bine sa isi exprime nevoile si ca, astfel, nu se vor face de ras.

Rezultatele acestui mesaj sunt dintre cele mai optime. In primul rand, copiilor li se vor dezvolta abilitatile de negociere. Apoi, vor invata ca, daca isi doresc ceva, este necesar sa actioneze si nu sa astepte ca cineva sa ghiceasca sau sa le ofere acest lucru. Acesta din urma este foarte important, dat fiind ca, de multe ori, vedem in jurul nostru persoane cazute in inertie, care isi doresc multe lucruri, dar nu fac nimic pentru a le avea.

In general, oamenii adulti cer doar daca se asteapa sa primeasca un raspuns pozitiv. In cazul unui refuz, acestia se resemneaza si il accepta. Un copil educat dupa principiile educatiei pozitive nu va face astfel, ci va considera ca refuzul nu este unicul raspuns al cererii sale. Trasarea unor limite clare ale negocierii dintre un copil si un parinte este o modalitate ca acesta din urma sa mentina controlul, in continuare.

Acest mesaj este, chiar, foarte important, in cazul in care sunteti parintii unei fetite.Multe generatii de femei, de pana acum, au fost educate in a cere ceea ce isi doresc intr-un mod indirect sau a nu cere deloc. Totusi, vremurile s-au schimbat si, acum, femeile pot negocia sau dori anumite lucruri. Sprijinul parintilor este foarte important pentru a crea o viitoare femeie ce va sti ce vrea de la viata si va urma toate demersurile necesare pentru a obtine acest lucru, fara a astepta un barbat sau pe altcineva sa ii indeplineasca dorinta.

5. E normal sa refuzi, dar parintii raman sefii

In educatia primita in generatia mea, copilul era cel responsabil de cumparaturile din apropierea casei, de dusul gunoiului sau de orice alte mici servicii facute parintilor. Acestia nu tineau cont ca, poate, copilul n-ar fi avut dispozitia necesara sa coboare sau sa iasa afara, in acel moment, sau ca avea propriile preocupari. Din fericire, in educatia pozitiva, copiii nu mai sunt niste mici oameni buni la toate si isi primesc dreptul de a refuza. Totusi, ei nu trebuie sa uite ca parintii reprezinta cel putin pentru moment autoritatea si ca trebuie sa asculte de ei.

Majoritatea parintilor se tem sa dea copiilor puterea de a refuza, fiindu-le frica de scaparea lor de sub control. Prea multa libertate acordata copiilor poate conduce, de multe ori, la unele probleme destul de grave. Totusi, nici incalcarea ei nu are sa aduca niste rezultate prea stralucite. Cea mai buna metoda de a rezolva aceasta situatie se bazeaza pe comunicare. Parintii subestimeaza, de obicei, puterea argumentelor explicate pe intelesul copiilor si, tocmai refuzul de a le da, conduce de foarte multe ori la tensiunile dintre cele doua generatii. Astfel, prin educatia pozitiva, desi copiii au puterea sa spuna nu, argumentele consistente ii vor face sa nu te refuze. Intr-un cuvant, argumentele sunt cele care dau puterea parintilor si ii mentine pe acestia in fruntea controlului situatiei.

Invatarea unui copil sa isi potriveasca dorintele la cele ale parintelor, sa si le adapteze, este opusa inhibarii dorintelor si nevoilor acestuia. Daca prin ultima metoda, autoritatea parintii nu tine cont de dorintele si nevoile copilului lui, acesta inhibandu-le, intr-un final, prin cea promovata de educatia pozitiva, parintii trateaza copilul ca pe un egal, insa acesta invata sa le ajusteze si sa apeleze la compromisuri, pentru ca toata lumea sa fie fericita.

Rezultatele acestui din urma mesaj din educatia pozitiva sunt dintre cele mai bune: o personalitate puternica, un curaj mai mare de a refuza, atunci cand situatiile nu sunt pe placul tau, o dorinta mai puternica de afirmare.

Educatia pozitiva doreste sa formeze nu supusi, ci copii cooperanti si adulti puternici. Mecanismul de functionare al acesteia este ca, fiecare copil, doreste sa isi multumeasca parintii si, de aceea, prin abordarea unor metode adecvate, parintii nu vor trebui sa se lupte pentru a avea controlul situatiei, acesta venind de la sine.

Bibliografie:1. http://www.7p.ro/ntocmit n data de:Ora:Consilier colar: Ion Verginia Emilia