suport curs maseur

7/25/2019 Suport Curs MASEUR

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-maseur 1/67

SC BENYAMIN COMPANY SRL = ELITE ACADEMY = TEHNICIAN MASEUR

TEHNICIAN MASEUR

1. NORMELE DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA SI SITUATII DE URGENTA

Protecţia muncii are drept scop asigurarea celor mai bune condiţii pentru prevenirea

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale .

Normativele care reglementeaza măsurile de protecţia muncii sunt :

Constituţia României;

Codul Muncii;

Legea Protecţiei Muncii nr. 319/ 2006;

Normele generale de protecţia

Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrări de zidărie, montaj prefabricate

şi finisaje în construcţii;

Măsurile de protecţia muncii sunt asigurate prin respectărea normelor generale şi normelor

specifice de protecţia muncii.

Norme generale de protecţia muncii:

Normele generale de protecţie a muncii cuprind principalele măsuri de prevenire a accidentelor

de muncă şi bolilor profesionale general valabile pentru orice activitate Măsurile de prevenire au



de muncă şi bolilor profesionale general valabile pentru orice activitate Măsurile de prevenire au


Persoana accidentată trebuie să execute o sarcină de muncă, reprezentând, fie obligaţia

principală, fie activităţi secundare referitoare la pregătirea uneltelor, curăţarea maşinilor şi alocului de muncă.

De asemenea, se consideră accidente de muncă şi accidentele produse în următoarele

împrejurări:

Accidentul suferit de elevi, studenţi sau ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;

Accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în

cadrul unor activităţi culturale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

Accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni din proprie iniţiativă pentru

prevenirea sau înlăturarea unui pericol ce ameninţă avutul public sau pentru salvarea de

vieţi omeneşti;

Accidentul suferit de persoane încadrate în muncă în timpul şi pe traseul normal

deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers;

Accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produc la

sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, ori în alt loc de muncă organizat

de acestea în timpul programului de muncă.

Elementele accidentului de muncă sunt: Vătămarea organismului trebuie să aibă o cauză exterioară, să fie violentă şi involuntară.

După natura factorilor care le provoacă vătămarile pot fi: mecanice termice electrice chimice




Vătămările combinate sunt produse de mai mulţi factori de natură diferită. Exemplu: la o

explozie vătămarea organismului se produce atât sub efectul şocului mecanic, cât şi alcelui termic.

Pregătirea şi instruirea personalului:

Pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii este parte componentă a pregă tirii

profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate.

Instructajul de protecţia muncii la nivelul persoanelor juridice şi fizice cuprinde trei faze:

1. instructajul introductiv general;

2. instructajul la locul de muncă;

3. instructajul periodic.

Aceste instructaje conţin noţiuni despre :

procesul de construcţie ;

organizarea locului de muncă ;

prevenirea şi stingerea incendiilor ;

pregatirea în vederea începerii lucrului ;

păstrarea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă ;

reguli de igienă personală .

4 Echipamentul individual şi alimentaţia de protecţie




Personalul lucrător, precum şi celelalte categorii de persoane care beneficiază de

echipament individual de protecţie sunt obligate să aibă cunoştinţe privind caracteristicile şimodul de utilizare a acestuia, să-l utilizeze doar în scopul pentru care a fost atribuit, să-l prezinte

la verificările periodice prevăzute, să solicite înlocuirea sau completarea lui când nu mai asigură

îndeplinirea funcţiei de protecţie.

Degradarea echipamentului individual de protecţie din vina personalului căruia i-a fost

atribuit, sau înstrăinarea lui, înainte de expirarea duratei de utilizare prevăzute, atrage

răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.

Nepurtarea echipamentului individual de protecţie în cazul în care acesta este corect

acor dat şi în stare de funcţionare, sau utilizarea acestuia în alte scopuri sau condiţii decât cele

prevăzute în instrucţiunile de utilizare, va fi sancţionată conform legislaţiei în vigoare.

Personalul participant la procesul de muncă are dreptul să refuze executarea sarcinii de

muncă dacă nu i se acordă mijloacele individuale de protecţie necesare, prevăzute în lista

internă sau în Normativul-cadru, fără ca refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.

4.2.Echipamentul individual de lucru;

Reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice le acordă unui salariat pentru protejarea

îmbrăcămintei şi încălţămintei personale, în timpul procesului de muncă. Echipamentului individual de lucru se acordă de către persoanele juridice, în condiţiile

negociate de conducerea acestora şi reprezentanţii salariaţilor




Măsuri de prevenire si stingere a incendiilor

Caracteristicile incendiului:

Incendiul este un fenomen de ardere care presupune întâlnirea în acelaşi timp a trei elemente:

combustibilul (substanţa care arde), carburantul (substanţa care întreţine arderea) şi sursa de

temperatură care să aducă combustibilul la temperatura de ardere.

Temperatura de aprindere este temperatura cea mai joasă la care combustibilul trebuie să fie

adus pentru ca acesta să se aprindă în contact cu o sursă externă de căldură în prezenţa

oxigenului.

Imflamabilitatea este proprietatea substanţelor de a produce, la temperatura obişnuită, gaze

sau vapori care în amestec cu aerul şi în prezenţa unei surse de căldură se aprind într -un timp

foarte scurt.

Autoaprinderea este fenomenul prin care arderea unei substanţe este determinată de creşterea

temperaturii fără intervenţia unei surse exterioare, creşterea temperaturii fiind determinată de

frecarea dintre moleculele substanţei.

Explozia este modificarea fizică sau chimică a substanţelor însoţită de degajarea unei cantităţi

mari de energie.

Măsurile tehnice se referă la următoarele:

eliminarea cauzelor directe sau indirecte care pot duce la apariţia incendiilor prin

alegerea şi întreţinerea corectă a instalaţiilor electrice şi de încălzire precum şi




organizarea formaţiilor de pompieri;

asigurarea echipamentelor de stingere a incendiilor pe secţii şi ateliere; pregătirea cadrelor şi a formaţiilor de pompieri;

stabilirea planului de evacuare în caz de incendiu şi afişarea acestuia la fiecare atelier şi

secţie.

Obligaţiile persoanelor încadrate în muncă sunt:

să cunoască şi să respecte normele PSI;

să nu blocheze cu diferite materiale căile de acces sau mijloacele de stingere a

incendiilor;

să cunoască modul de evacuare, sistemul de alarmare şi mânuirea materialelor şi

mijloacelor de stingere a incendiilor;

să nu folosească în alte scopuri materialele destinate stingerii;

să anunţe conducătorului sectorului de activitate orice încălcare a normelor PSI;

În categoria normelor generale de prevenire a incendiilor se cuprind:

interzicerea fumatului în alte locuri decât cele stabilite pentru acest scop;

folosirea focului deschis numai pe baza permisului de a lucra cu foc;

supravegherea utilajelor şi instalaţiilor aferente pe toată durata funcţionării lor;

interzicerea depozitării materialelor combustibile în apropierea instalaţiilor electrice;




2.

IGIENIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Metode de sterilizare: termice, chimice.

Spaţiul de lucru cuprinde: chiuveta, masa de lucru, patul, pardoseala.

Chiuveta si masa de lucru se spala si se dezinfecteaza dupa terminarea fiecarei lucrari,

cu materiale adecvate de curatare . Oglinda se curata ori de câte ori este necesar. Patul se

curata dupa fiecare lucrare in parte. Pardoseala se matura dupa fiecare lucrare. Hârtia de pe

pat se schimba la fiecare client.

Igienizarea lenjeriei

Lenjeria de protectie se schimba la fiecare client. Lenjeria se sterilizeaza periodic prin

metode specifice. In timpul neefectuarii lucrarilor lenjeria se pastreaza în spatii închise în

conditii igienice.

Maseurul va solicita materiale necesare pentru curatenie si dezinfectare (detergenti,

sapun, substante clorosodice, lavete bumbac, mopuri, maturi, bureti, hârtie, etc).

Maseurul va aplica metode de sterilizare (termice, chimice). Spatiul de lucru se curatadupa fiecare lucrare.

Lenjeria de protectie va fi in permanenta curata si sterilizata (calcata)




Masajul manual se aplica în marea majoritate a cazurilor direct pe piele si numai în

împrejurari speciale se poate aplica si peste rufele de corp.

Înainte de sedinta de masaj se scot hainele care ar stânjenii miscarile, circulatia sângelui

sau respiratia libera si se descopera complet regiunea sau segmentul care se prelucreaza.

Pentru a trece mai departe, se acopera partile masate cu un cearsaf sau prosop. Nu este bine

sa dezbracam pe cei pe care îi masam mai mult decât trebuie, pentru a nu le expune corpul la

raceli prin pierderea inutila de caldura si deseori pentru a menaja pe cât posibil sentimentele de

pudoare ale fiecaruia.

3. ORGANIZAREA SI GESTIONAREA ACTIVITATII

Comunicarea cu colegii si clientii

Implicata intr-o discutie , o persoana comunica nu doar prin cuvinte pe care le rosteste ci

si prin voce si tonul cu care rosteste cuvintele, prin infatisare si gesturi, chiar prin modul in care

este imbracata, prin culoarea hainelor etc.

Se spune, astfel, ca orice comunicare umana presupune doua planuri:

- planul continutului, a ceea ce se comunica prin limbajverbal ;

- planul relatiei, a modului in care se comunica prin limbaj non- verbal.Intr-o relatie de comunicare :

in planul continutului prin cuvinte se transmit informatii respectiv continutul




Drepturile si obligatiile minime ale salariatilor si angajatorilor sunt reglementate de legislatia in

vigoare.

In functie de specificul activitatii ficarui angajator, drepturile si obligatiile generale ale

angajatului si angajatorului se completeaza cu reglementarilor specifice. Disciplina muncii

poate fi definita sub aspect tehnologic, prin care salariatul trebuie sa respecte tehnologiile de

fabricatie, sa respecte procesul tehnologic si succesiunea etapelor, sa manipuleze

echipamentele si instrumentele in scopurile si destinatia pentru care au fost create.

Sub aspect organizational, disciplina muncii presupune ca fiecare salariat, la locul sau de

munca si in relatiile ierarhice, sa respecte anumite reguli cu privire la prezenta la programul de

lucru si repaus, integritatea bunurilor pe care le manipuleaza, confidentialitatea datelor la care

acces, relatiile inter-personale.

Regulamentul de ordine interioara (ROI)

Intocmirea regulamentului de ordine interioara este o obligatie a angajatorului si la

conceperea lui se consulta si salariatii, prin reprezentantul lor.

Raspunderea patrimoniala

In situatia in care un angajat savarseste o fapta ilicita din vina si in legatura cu munca sa

prin care prejudiciaza angajatorul pentru pagubele aduse societatea poate solicita repararea




microclimatului din încaperi trebuie sa corespunda confortului termic al unui individ dezbracat,

adica minimum 20°C.

Peretii salii de masaj trebuie sa fie vopsiti în ulei sau placati cu faianta si pardoseala sa

fie din mozaic sau gresie, pentru asigurarea unor conditii igienico-sanitare corespunzatoare.

În sala de masaj sau într-o încapere imediat alaturata si cu o directa comunicare trebuie

sa fie instalata o chiuveta pentru spalarea mâinilor maseurului, obligatorie dupa fiecare pacient

tratat.

Lânga sala de masaj trebuie amenajata o încapere destinata vestiarului pentru

dezbracarea-îmbracarea pacientilor. Pentru executarea masajului trebuie sa existe un pat

special si o bancheta (preferabil de lemn). Patul trebuie sa fie înalt, adica la o înaltime medie

minima convenabila maseurului, care nu trebuie sa se aplece în timpul executarii manevrelor

sale. Deci, înaltimea trebuie sa fie de cel putin 70- 75 cm. Lungimea - 2 metri, latimea - 70 cm.

Este de preferat ca patul sa aiba 2-3 segmente separate si articulate care sa permita rabaterea

acestora în vederea posibilitatii executarii masajului în diverse pozitii. Bineînteles, patul va fi

acoperit cu un cearsaf, altul fiind disponibil si destinat acoperirii regiunilor nemasate ale

pacientului.

Condiţii ambientale: temperatură, fond muzical adecvat formei de masaj şi personalităţiipersoanei masate,

Dotare: Aparatură: aparate de vibro masaj aparate de masaj tensiometre; lenjerie




Pudra de talc s-a dovedit a fi cea mai practica si mai igienica. Talcul (silicat de magneziu

hidratat) nu se combina cu alte substante chimice si nu ataca tesuturile; nu se altereaza cu

timpul si nu adera la pielea pe care o curata, absorbind secretiile sudorale si sebacee sau alte

impuritati si cazând o data cu ele.

Grasimile folosite în masaj sunt de origine vegetala si minerala. În masura mai mare au

fost folosite în trecut uleiurile vegetale de masline, seminte de in, rapita, floarea-soarelui; iar

cele din cacao, ricin, migdale dulci etc. intra în compozitia unor creme sau pomezi cosmetice

sau medicinale.

Grasimile minerale sunt de regula produse din distilarea petrolului. În masaj se foloseste

mai ales vaselina si uleiul de vaselina, care nu au miros, nu sunt absorbite de piele si nu se

altereaza în contact cu substantele organice, acide sau alcaline.

Glicerina este o substanta grasa de consistenta siropoasa, fara culoare si fara miros; are

o reactie chimica neutra si nu se altereaza în contact cu alte substante chimice organice sau

anorganice; se dizolva în apa si se combina usor cu acizii grasi, oleic, stearic si palmitic. Este

un foarte bun emolient, dar nu trebuie sa fie prea des întrebuintata în stare pura, pentru ca

devine iritanta si chiar caustica pentru piele. Glicerina intra în compozitia cremelor, emulsiilor

sapunurilor si altor produse medicinale si cosmetice de uz curent.

Grasimile animale si vegetale pot fi transformate în sapunuri. În sapunurile medicinalesunt încorporate diferite medicamente cu baza de borax, sulf, rezorcina, gudron etc. Apa de

sapun este folosita foarte frecvent în masajul umed




sau se prepara în farmacii, dupa ordonante medicale, sub forma de uguente, balsamuri, lotiuni,

emulsii, solutii. În aceste preparate sunt cuprinse si substante medicamentoase cu rol

antiseptic, antiinflamator, vasodilatatoare si vasoconstrictoare, excitante sau sedative. Dintre

acestea, cele mai cunoscute sunt preparatele cu esenta de terebentina, camfor, salicilat de

metil, acid salicilic, rezorcina, acid boric sau borax, acid tanic, alcool, eter si altele. Numarul

acestor formule si preparate creste continuu, iar denumirea lor se schimba de la tara la tara

sau de la un fabricant la altul.

Se atrage atentia tuturor specialistilor sau nespecialistilor în tehnica masajului, sa

foloseasca aceste preparate cu mult discernamânt, dupa ce cunosc bine continutul lor si

efectele substantelor din care se compun, dozarea si gradarea lor, preferând pe cele care nu

se altereaza cu timpul si nu exercita nici o influenta vatamatoare asupra organismului.




4. ELEMENTE INTRODUCTIVE

REGULI METODICE

Specialistul îsi dezvolta si îsi pastreaza calitatile sale profesionale printr-un regim corect

de viata si de munca. El dovedeste o grija meticuloasa, permanenta pentru curatenia corporala

si igiena echipamentului sau.

Pentru a deveni un bun specialist, masorul trebuie sa-si însuseasca o serie de cunostinte

de baza, despre forma si structura corpului, despre functiunile organismului sanatos si despre

semnele cele mai caracteristice ale diferitelor stari patologice. Aceste cunostinte îi vor ajuta sa

înteleaga importanta efectelor pe care le poate obtine prin masaj, în raport cu mijloacele

tehnice si principiile metodice aplicate. Pregatirea teoretica îi da convingerea în valoarea

activitatii sale si îl face sa lucreze mai sigur de sine.

Un bun masor dispune de capacitatea de a se adapta cu usurinta la toate exigentele

privind efectuarea masajului; are capacitatea de a-si doza efortul, de a se încorda sau relaxa,

de a se controla si rezista cât mai mult la efortul monoton si de lunga durata, specific acesteiactivitati. Fiind pus deseori în situatia de a lucra mai multe ore în sir, el trebuie sa actioneze cu

masura si calm fara graba si cu o cheltuiala minima de energie Pentru a nu obosi îsi va folosi




tesuturilor prelucrate si cu sensibilitatea celui masat. Pentru aceasta este nevoie de un simt

perfect al pipaitului si de o buna coordonare a miscarilor.

Practica masajului pune pe specialist în contact cu persoane foarte diferite din punct de

vedere al vârstei, sexului si starii sociale, sau al starii de sanatate, al constitutiei morfologice si

functionale si al sensibilitatii. El trebuie sa corespunda tuturor împrejurarilor si sa satisfaca

toate exigentele, nu numai printr-o executie tehnica perfecta si printr-o aplicare adaptata a

procedeelor de masaj, ci si printr-o înfatisare care sa inspire sanatate, printr-o atitudine

corporala controlata si printr-o comportare foarte corecta.

Pentru aceasta profesiune sunt contraindicate toate deficientele fizice, organice sau

psihice.

În raporturile sale cu cei pe care îi maseaza, tehnicianul va proceda cu mult tact si

întelegere, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie întotdeauna bine dispus si

comunicativ, dar cuviincios si discret.

Pentru masajul igienic, orele cele mai potrivite sunt cele de dimineata sau dinaintea

mesei de seara. Masajul terapeutic se poate executa si peste zi, la 2-3 ore dupa masa, sau în

asa fel încât sedinta sa se termine cu cel putin o jumatate de ora înaintea meselor principale.

Oricine se prezinta la masaj trebuie sa-si satisfaca mai întâi nevoile naturale de evacuare

a intestinului sau a vezicii urinare.Cel masat este sfatuit sa pastreze în timpul sedintei o pozitie comoda de repaus, sa-si

relaxeze musculatura si sa evite orice încordare fizica si psihica În anumite cazuri este




În practica, nu suntem obligati sa pastram întotdeauna schema metodica, stabilita ca

forma de baza a masajului si nici sa respectam întocmai succesiunea cunoscuta a procedeelor

clasice de masaj. Intinderea sau intensitatea, ritmul si numarul de repetari al manevrelor pot fi

schimbate dupa nevoie. Aceste modificari de metodica sunt necesae mai ales în aplicare

masajului general. Vor apare desigur diferente evidente între masajul general al unui barbat

robust, cu muschii tari si tesuturile dense, si al unei femei fine cu muschii subtiri si tesuturile

moi; între masajul unui copil plapând si al unei persoane în vârsta.

Hotarâtoare pentru alegerea, orânduiala si adaptarea manevrelor sunt de fapt reactiile

subiective si obiective ale celui masat. Sensibilitatea durerea, jena, contracturile musculare sau

alte semne de încordare si neliniste pe care le manifesta acesta, se datoresc fie unei executari

defectuoase a manevrelor, fie unor greseli de dozare si gradare a lor.

Durata sedintei de masaj variaza dupa preferinte, dar mai ales dupa necesitati; uneori

sunt agreate manevrele lente si usoare, care prelungesc durata masajului, alteori sunt indicate

manevrele scurte, vii si cu intensitate crescuta, care scurteaza sedinta.

Masajul local poate dura 10-15 min, cel regional 15-30 min, iar cel general 50 - 60

minute. 0 sedinta de masaj nu trebuie sa depaseasca niciodata durata de o ora, pentru ca

devine obositoare atât pentru cel masat, cât si pentru cel care maseaza.

Dupa sedintele de masaj cu caracter stimulant, se recomanda câteva exercitii fizice de înviorare si de respiratie, care permit reluarea oricarei activitati, fizice sau intelectuale.

Dupa sedintele lungi de masaj linistitor apare nevoiea de repaos si de mentinerea




Pentru degete si articulatia pumnului se fac miscari de flexie, extensie, de lateralitare si

circumductie. Degetul mare va executa miscarile împreuna cu celelalte degete separat. Pentru

antebrat se fac miscari de pronatie si supinatie, iar pentru cot flexii si extensii.




5. ORGANISMUL UMAN

ORGANISMUL UMAN CA UNITATE MORFOLOGICĂ ȘI FUNCȚIONALĂ

Organismul uman, ca orice ființă vie, există grație corelării fine și perpetue a tuturor

structurilor și proceselor sale, cu scopul realizării funcțiilor acestora. El constituie un sistem

ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate. Deși majoritatea funcțiilor sunt

îndeplinite de structuri specializate, acestea nu acționează izolat, ci în strânsă dependență de

celelalte.

Poziția anatomică normală

Prin poziție antomică normală (PAN) se înțelege poziția care se ia în considerare atunci

când se descriu difer itele elemente anatomice și raporturile dintre ele. Este aleasă prin

convenție internațională și are o deosebită importanță, fiind indispensabilă pentru studiul

anatomiei. La om, este: ort ostatism (subiectul stă în picioare ), toate cele patru membre paralele

între ele, privirea înainte, palmele orientate în față.

Axe

Axul longitudinal (vertical) - cel mai lung segment de dreaptă ce se poate trasaimaginar în poziție anatomică normală a subiectului. În cazul omului este dat de vertex și

de planul poligonului de susținere (podeaua)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Organism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Om


http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem






intersectarea cu suprafața corpului determină pe aceasta linia mediană anterioară și

posterioară.

Planuri paramediane (parasagitale sau sagitale) - toate planurile paralele cu cel

mediosagital.

Planuri frontale - toate planurile verticale, paralele cu fruntea în PAN.

Planuri transversale (orizontale) - toate planurile perpendiculare pe axul longitudinal.

Termeni de direcție și de poziție

De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziția sau situarea una față de alta a

unor elemente anatomice):

Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.

Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.

Anterior sau frontal - în fața unui plan frontal.

Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.

Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.

Distal - doar pentru membre: [mai] depărtat de trunchi.

Lateral - [mai] depărtat de planul mediosagital.

Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.

Volar - spre fața palmară a mâinii. Plantar - spre talpă.




In cazul antebratului, exista o rotatie specifica care poarta numele de pronatie cand palmele sunt

orientate in jos, si respectiv supinatie in cazul orientarii lor catre in sus

ORGANIZAREA GENERALĂ A ORGANISMULUI UMAN

Ca orice organism, și cel uman este alcătuit din unitățile fundamentale ale lumii vii -

celulele. Acestea alcătuiesc țesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de țesuturi alcătuiesc

organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcții.

Corpul uman este format din: cap, gât, trunchi şi membre.

Capul şi gâtul alcătuiesc împreună extremitatea cefalică a corpului.

Capul este alcătuit din două părţi:

- una cr aniană, situată superior şi posterior, corespunzătoare neurocraniului sau cutiei

craniene

- alta, reprezentată de faţă, aşezată anterior şi inferior.

Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. El are:

- o regiune posterioară sau nucală, alcătuită din vertebre, articulaţii şi muşchi - o regiune cervicală anterioară care conţine muşchii, fascii, osul hioid, dar şi organe ale

gâtului: laringe trahee esofag tiroidă etc



http://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aesut











Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. Partea liberă a membrelor

inferioare este alcătuită din trei părţi: coapsă, gambă şi picior.

Partea somatică a corpului cuprinde totalitatea formaţiunilor anatomice, cu excepţia

viscerelor. Ea este constituită în special din organele aparatului locomotor, a căror masă

reprezintă aproape 2/3 din greutatea corpului.

Viscerele sunt organele interne ale corpului.

Organismul uman este un sistem biologic deschis, alcătuit din subsisteme. Este alcătuit

din celule, ţesuturi, organe, aparate şi sisteme. Trăsătura dominantă a organismului, ca

sistem biologic, dar şi a părţilor sale componente o constituie unitatea indisolubilă dintre

structură şi funcţie.

Organele (= viscerele) sunt grupări de celule şi ţesutur i care s-au diferenţiat în vederea

îndeplinirii anumitor funcţii în organism, funcţii care se reflectă fidel în forma şi structura lor.Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strâsnă corelaţie.

Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principaă comună, deşi structura lor

morfologică este diferită. Ele sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi

denumirea lor. De exemplu:

- Aparatul locomotor, alcătuit din oase, articulaţii şi muşchi, cu funcţiile principale desusţinere a corpului şi de locomoţie

Aparatul digestiv cu funcţie principală de digestie




Organele şi aparatele corpului uman pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

Una din clasificări le împarte în: (VEZI PLANSA 1)

- organe ale vieţii de relaţie

- organe ale vieţii vegetative

Organele vieţii de relaţie efectuează în principal funcţiile vieţii de relaţie sau de legături cu

mediul. Din această grupă fac parte:

- organele aparatului locomotor, care formează partea somatică a corpului, având ca

funcţie esenţială locomoţia

- organele de simţ şi sistemul nervos, care coordonează atât relaţiile cu mediul

înconjurător, cât şi funcţiile tuturor organelor interne

Organele vieţii vegetative la animale mai sunt denumite organe interne sau viscere. Din

această grupă fac par te:

- organele aparatelor digestiv şi respirator cu funcţii principale de import a substanţelor

nutritive şi a O2 – deci funcţii predominant metabolice

- organele sistemului cardiovascular – organe de transport a sângelui şi a limfei

- organele de excreţie – cu funcţie de export sau de eliminare a produşilor rezultaţi dinmetabolism – aparatul excretor sau urinar

organele aparatului de reproducere sau genital care asigura perpetuarea speciei




SISTEMUL MUSCULAR (VEZI PLANSA 2)

Musculatura este dispusa, ca si oasele

scheletului, in marile regiuni care alcatuiesc corpul

uman: cap, trunchi, membre superioare si

inferioare.

Capacitatea noastra de a ne misca, de a ramane

stabili in picioare este datorata interactiunii bune dintre

muschii scheletici si schelet.

Sistemul muscular este format din muschi striati

(sau somatici) si muschi netezi, primii fiind cei care stau

la baza tuturor miscarilor corpului nostru, prin

proprietatea lor fundamenatala – contractilitatea.

Acestia sunt compusi din fibre musculare,

alcatuite la randul lor din filamente; fibrele musculare

se grupeaza in manunchiuri mai mari numite miofibrile.

Fibrele pot traversa longitudinal întreg muşchiul,

sau se pot opri undeva în masa acestuia, efilându-se.

În general, circa 98% din fibre sunt inervate de osingură placă neuro-musculară, situată la mijocul

acestora dar sunt şi cazuri când o placă neuro




- muschii netezi, rolul lor fiind realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne

- muschiul cardiac.

Muschi capului si gatului

Muschii capului se clasifica dupa rolul indeplinit in muschii:

- mimicii, care prin contractie determina expresia fetei in timpul diferitelor stari psihice

- muschii masticatori care determina miscarea mandibulei in actul masticatiei

- muschii gatului cel mai important este muschiul sternocleidomastoidian prin contractia lui

unilaterala inclina capul de aceasi parte si il roteste de partea opusa

Muschii trunchiului

- Muschii regiunii toracale: pectoral mare, mic, dintat mare sau anterior, subclavicular,

intercostal, interni si externi.

- Muschii regiunii abdominale: peretele abdominal este alcatuit din 5 perechi de muschi

(muschii drepti abdominali, piramidalii abdominali, oblicii abdominali externi si interni,

muschii transversi ai abdomenului).

- Muschiul Diafragm prezinta o portiune central fibroasa si una periferica musculara. El

separa cavitatea toracica de cea abdominala.

- Diafragmul este strabatut dinspre cavitatea abdominala spre cea toracica de vena cavainferioara si de canalul toracic (vas limfatic mare ) si in sens invers de aorta, esofag si de

nervi splanhnici si nervul vag Acest muschi are rol major in respiratie




Muschii membrelor inferioare

- Muschii soldului: muschii regiunilor ventrale si dorsale ale soldului, muschii glutei mari,

medii si mici, muschii piramidal, muschiul obturator intern si extern si muschii regiunii

laterale a soldului, muschiul adductor mare, mediu si mic.

- Muschii coapsei: muschii regiunii ventrale a coapsei, muschiul croitor, muschiul

quadriceps, muschii regiunii dorsale a coapsei, muschiul biceps femural, muschiul

semitendinos, muschiul semimembranos.

- Muschii gambei: muschii regiunii ventrale a gambei, muschiul tibial ventral (anterior),

muschiul extensor propriu al halucelui, muschiul extensor comun al degetelor, muschiul

fibular ventral, muschii regiunii laterale a gambei, muschiul fibular lung si scurt, muschii

regiunii dorsale a gambei, muschiul triceps sural, muschiul plantar subtire, muschiul flexor

lung comun al degetelor, muschiul tibial posterior, muschiul flexor lung al halucelului,

muschiul popliteu.

- Muschii labei piciorului.




PIELEA

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Skin.jpg




Morfologia pielii

- suprafata : 1,5-3 m2 (adult, talie medie)

- cel mai mare organ al corpului

- greutate : 6% din greutatea corpului

- grosime : 0,5- 4 mm

- culoarea rezulta din amestecul mai multor culori :

galbena datorata stratului cornos

alba datorata keratohialinei

bruna-inchis, datorata melaninei

rosie data de vasele de sange

- relieful pielii : proeminente si cute

- orificiile pielii

- elasticitatea : 2 cm de piele suporta o greutate de 2 kg fara a se rupe

- pH-ul pielii : 5,5

Suprafața

Suprafața pielii nu e uniformă, pe ea fiind prezente orificii, cute și proeminențe. Orificiile sunt de 2 tipuri: unele sunt mari, conducând în cavitățile naturale (gură, nas etc.)

iar altele sunt mici de abia vizibile cu ochiul liber dar bine vizibile cu lupa Ultimele răspund fie




Cutele mici sau microcutele sunt prezente pe toată suprafața pielii reunind orificiile

porilor; ele determină astfel mici suprafețe romboidale, care constituie expresia unei

elasticități normale. Aceste microcute dispar la nivelul cicatricelor, în stările de atrofie

epidermică sau de scleroză dermică (sclerodermice). La nivelul palmelor și plantelor

microcutele sunt așezate în linii arcuate dispuse paralel, realizând amprentele, cu

caractere transmisibile ereditar, importante pentru identificarea juridică a individului.

Crestele dintre cute, dispuse de asemenea în linii paralele , prezintă pe ele orificiile porilor

sudoripari.

Cutele funcționale se constituie ca urmare a scăderii elasticității cutanate și a

contracțiilor musculare (riduri).

Grosimea pielii variază după regiuni: e subțire pe față, frunte, genitale, este mai groasă

pe toracele anterior, abdomen și marile pliuri. Grosimea crește la spate și pe suprefețeleextensorice ale membrelor, cea mai groasă e la palme și tălpi. Dintre straturile pielii epidermul e

cel mai subțire (între 0,03 și 1 mm), dermul este mai gros (are între 0,5-0,8 mm la față, 2 mm pe

torace și 2,5), iar hipodermul are variații mari regionale.

Elasticitatea pielii se datorează, în primul rând sistemului fibrilar dermic și mai ales fibrelor

elastice. Datorită lor pielea e depresibilă. La elasticitatea ei contribuie și paniculul adipos, aicărui lobuli grăsoși, înveliți într -un țesut conjunctivo-elastic, funcționează ca niște mingi

minuscule de cauciuc ce se deprimă la apăsare după care însă revin la forma anterioară




HISTOLOGIA PIELII

Pielea prezinta 3 straturi :

1. epiderm

2. derm

3. hipoderm

EPIDERMUL

Este stratul periferic al pielii, epiteliu pluristratificat. Este alcatuit din 6 zone suprapuse :

a. stratul bazal(germinativ)

b. stratul filamentosc. stratul granulos

d stratul lucid




UNGHIA

Este o lama cornoasa dura ce acopera fata dorsala a extremitatii unui deget ; din punct

de vedere structural este alcatuita dintr- un epiteliu pluristratificat ai carui celule sunt complet

keratinizate, strans unite intre ele.

PARUL

Reprezinta o formatiune epiteliala, cornoasa, filiforma, cilindrica, flexibila, care se

implanteaza intr-o cavitate denumita folicul pilo- sebaceu. In folicul se mai afla o glanda sebacee

si muschiul erector al firului de par.

Glandele pielii

GLANDELE SEBACEE

Secreta sebum, bogat in fosfolipide, colesterol, trigliceride, acizi grasi nesaturati. Secretiaacestuia este influentata de o serie de factori:

- activitatea sistemului nervos central

- hormonii androgeni si estrogeni

- temperatura mediului ambient

- razele ultraviolete.Dispunerea glandelor sebacee pe suprafata corpului este diferita de la o zona la alta.

Glandele sudoripare sunt de doua tipuri :




FUNCTIILE PIELII

1. KERATINOGENEZA- procesul de sinteza a keratinei, care incepe la nivelul

keratinocitelor si se termina prin formarea celulelor stratului cornos. Keratina este o proteina

bogata in sulf, care confera pielii o mare rezistenta.

2. MELANOGENEZA- procesul de sintetizare a melaninei, realizat de catre melanocitele

din stratul germinativ al epidermului, de unde este transferata celulelor inconjuratoare. Melanina

este o proteina ce contine cupru si are rol de protectie impotriva radiatiilor UV si luminii.

3. FUNCTIA DE BARIERA- indeplinita de stratul lucid, care are pH acid.

4. PILOGENEZA- procesul de formare a firelor de par la nivelul foliculilor pilosi.

5. PROTECTIA MECANICA SI CHIMICA

6. TERMOREGLAREA- pielea este intermediar al schimburilor de caldura intre organism

si mediulambiant ; procesul este controlat de hipotalamus.

7. PERMEABILITATEA CUTANATA- absorbtia diferitelor substante se realizeaza prin

porii pielii.

8. RESPIRATIA PIELII- capteaza oxigen atmosferic si elimina dioxid de carbon rezultat di

metabolismul celular.9. PIELEA- ORGAN DE SIMT- pielea deserveste urmatoarele sensibilitati :

tactila vibratorie




6. MASAJUL SI PROCEDURILE DE MASAJ

Masajul reprezintă prelucrarea mecanică, metodică a părţilor moi ale corpului printr -un

ansamblu de proceduri manuale sau instrumentale în scop profilactic, terapeutic, de întreţinere.

El acţionează la mai multe nivele. Asupra aparatului circulator, influenţează circulaţia venoasă,

favorizând circulaţia de întoarcere deci uşurând activitatea inimii. La nivelul circulaţiei limfatice,

masajul favorizează micşorarea edemelor, iar la nivelul capilar, măreşte permeabilitatea

peretelui vascular. Masajul acţionează şi la nivelul arterioral sau arterial, mărind fluxul sanguin.

La nivel neuropsihic, efectele sedative şi analgezice sunt cunoscute când manevrele se execută

lent. În schimb, când masajul se execută prin manevre energice, efectul este opus, şi anume

unul excitant. În ambele cazuri, starea de bine este descrisă de către pacient. Acţiunea

fiziologică a acestor manevre constă în faptul că în timpul executării lor pornesc spre sistemul

nervos central impulsuri nervoase de la terminaţiile nervoase profunde cutanate. Acesteamăresc excitabilitatea şi întăresc starea funcţională a scoarţei cerebrale.

Masajul mai poate fi definit ca, ansamblul de acţiuni sistematice, manuale sau mecanice,

exercitate asupra părţilor moi ale corpului, capabile să producă efecte fiziologice şi terapeutice

utile organismului. Aceste efecte sunt produse de tot felul de mişcări şi manevre, care, îmbinate

armonios, pot avea rezultate foarte bune, dar la o asemenea măiestrie se ajunge după ani mulţide practică.

Masajul indiferent de forma sub care se aplică se adresează în primul rând pielii




tonifiere musculară;

înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază (toxinelor din organism), cu accentuarea

resorbţiei în regiunea masată.

Acţiunile generale:

stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator;

creşterea metabolismului bazal;

efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătăţirea somnului şi

îndepărtarea oboselii musculare.

Cel mai important mecanism de acţiune este mecanismul reflex. Un alt mecanism este

reprezentat de apariţia – în urma compresiunilor, ciupiturilor, frământărilor sau a baterii – a unor

reacţii închise în piele, cu formarea în cadrul metabolismului ei a unor produşi metabolici ce trec

î n circulaţia generală. Un alt mod de acţiune a masajului este efectul lui mecanic asupra lichidului interstiţial. Când

acest lichid este în exces (edeme), masajul poate să intervină favorabil ajutând la reabsorbţia în

sânge, pentru a fi astfel eliminat.

Toate aceste acţiuni ale masajului explică indicaţiile largi, în situaţii dificile.

Indicaţii şi contraindicaţii

Indicaţii terapeutice ale masajului




reumatisme articulare şi abarticulare, spondilitele, artropatiile poliartrite reumatoide

(poliartrita cronică evolutivă.

Contraindicaţiile masajului

Sunt contraindicaţii temporare şi definitive, contraindicaţi locale, generale şi contraindicaţii

parţiale.

1. Contraindicaţii locale temporare:

o leziunile tegumentare - plăgi recente sau deschise,

o afecţiunile dermatologice (dermatite, foliculite, eczeme, micoze etc.);

o traumatisme acute,

o contuzii,

o arsuri recente prin agenţi termici, fizici sau chimici,

o eritem solar,

o infecţii localizate la nivel tegumentar de natură microbiană, sau … (foliculite,furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze, dermatite sau dermatoze,

o rupturi musculare,

o hematoame musculare,

o artrite localizate acute sau trenante,

o osteomielite veşnic supurante,2. Contraindicaţii locale definitive:

o în caz de nevi şi pete pigmentare hemalioane şi zone hiperpigmentate




insuficienţa cardiacă decompensată,

tulburările de ritm şi de conducere,

anevrismele arteriale,

procesele infecţioase,

c. Boli respiratorii

insuficienţa respiratorie,

boli infecţioase acute cu origine microbiană sau virală,

pneumonii sau bronhopneumonii,

afecţiuni pleurale,

tuberculoza coronară activă,

pneumotorax,

d. Boli digestive:

ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu sau fără perforaţii înspecial în perioadele dureroase,

pancreatite acute sau subacute,

hepatite virale,

ciroza hepatică decompensată,

rectocolite ulcero-hemoragice.e. Boli urogenitale:

glomerulonefrite acute şi cronice




PROCEDURILE DE MASAJ

Procedurile folosite au diferite denumiri, sugestive, în legătură cu mişcările executate sau

efectele lor asupra structurilor masate. În timpul masajului, specialistul leagă manevrele unele

de altele, le îmbină armonios, schimbarea lor fiind greu sesizabilă de subiect. Aceste proceduri

pot fi executate cu viteze, presiuni şi sensuri diferite, în funcţie de indicaţii.

Procedurile de masaj sunt de două tipuri:

1. TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI – care se aplică în funcţie de regiunea

topografică şi respectă întotdeauna aceeaşi succesiune.

1.1. netezirea sau efluerajul;

1.2. fricţiunea;

1.3. frământatul sau petrisajul; 1.4. tapotamentul sau baterea;

1.5. vibraţiile.

2. PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ – care pot fi aplicate sau nu, se regăsesc doar în

anumite regiuni şi se intercalează printre manevrele principale. o Unele derivă din cele principale pe care le pot însoţii: lipăitul şi plescăitul – derivă

din tapotament




1. TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI

1.1. NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)

Netezirea este cel mai raspindit procedeu de masaj. Ea actioneaza direct asupra pielii

avind urmatoarele efecte:

- Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;

- Îmbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee;

- Mareste temperatura locala a pielii;

- Accelereaza circulatia singelui si a limfei în vase;

- Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor;

- Influenteaza sistemul nervos central.

Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a limfei si a singelui în

vase.Prin neteziri energice, circulatia singelui si a limfei se intensifica. Acest lucru are o

influenta majora asupra distribuirii singelui în portiunile masate, si deci contribuie la înlaturarea

manifestarilor de staza si edeme.

S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia singelui si a limfei se

amelioreaza si în vasele mai mari, nu numai în cele aflate imediat sub piele. În cursul masajuluiabsorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 16÷18%, si aceasta

accelerare este direct proportionala cu durata netezirii




Indicatii metodice generale:

a) sensul de executie al efleurajului este determinat de circulatia limfatica a organismului,

convergenta spre ganglionii limfatici din regiunea cefei si gitului, axiala si inghinala si regiunea

poplitee pentru membrele inferioare;

b) directia miinii maseurului este determinata totdeauna de directia anatomica a vaselor

limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai buna scurgere a limfei;

c) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa circula încet prin vase;

se face fara întreruperi, în asa fel încit sa ajunga pina la ganglionii limfatici cei mai apropiati;

d) presiunea miinii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe prima jumatate a

segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua jumatate;

e) miinile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata, ci dimpotriva, sa

alunece usor si liber;

f) orice masaj trebuie sa înceapa si sa se termine prin netezire, pentru a înlatura stazalimfei si a contribui la scurgerea produselor metabolice în vase;

g) în timpul unei sedinte de masaj nu trebuie în mod obligatoriu sa folosim toate felurile

de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmarit, de configuratia portiunii de

masat, cit si de timpul rezervat masajului;

h) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor în edeme si atunci cind parteamasata a corpului este foarte dureroasa. În acest caz, în primele zile masajul se reduce exclusiv

la neteziri concentrice circulare;




Frictiunea este procedeu de baza terapeutic în urmatoarele situatii:

- traumatisme articulare;

- traumatisme sportive;

- transsudate si exudate vechi;

- pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii;

- mareste supletea si elasticitatea tesuturilor;

- dureri în nevrite si nevralgii.


a) în frictiune, directia miinii nu este determinata de directia vaselor limfatice, si poate fi

executata si în sensul contrar circulatiei singelui si a limfei;

b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, în spirala sau circulare, la

care participa în functie de necesitati o parte dintre degete sau toate;c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se face într-o baie de apa

fierbinte, asa cum o recomanda specialistii în domeniul masajului;

d) frictiunile energice în punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor,

accelereaza circulatia locala si îmbunatateste considerabil nutritia tesuturilor;

e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece împiedica în articulatii formareadiverselor exudate care determina în portiunea afecata procese inflamatorii de lunga durata;

f) cu ajutorul frictiunilor un masor cu experienta începe sa cunoasca modificarile




- procedeele de framintare maresc puterea de contractie a muschilor, reprezentind astfel

o gimnastica pasiva deosebit de importanta în cazul atrofierii muschilor.

Multi specialisti acorda importanta marita framintatului, afirmind ca „a masa înseamna a

framinta”.

Tehnica framintatului variaza în functie de particularitatile anatomice si fiziologice ale

suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea spatelui, torace, brate, coapse este indicat

un framintat în cuta, cind tesutul se stringe între degete si podul palmei, dupa care este ridicat si

presat fara deplasarea miinii de pe piele si fara a scapa cuta, în aceeasi directi sau în sens

invers, în zig-zag sau circular, pina se maseaza întreaga suprafata. Pe abdomen se poate aplica

framintatul în cuta sau cel în val, cu conditia de a nu presa tesuturile în profunzime. Pe membre

se aplica tehnica framintatului în cleste, în cuta sau în val.


a) framintatul se face întotdeauna într-un ritm lent;b) se vor evita smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului, provocarea durerilor si

nu se va sari de la o parte a corpului la alta;

c) la framintarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va începe întotdeauna din

portiunea de trecere a muschiului în tendon, deoarece produsele metabolismului si ale oboselii

se aduna în cantitati mari în tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinute timp îndelungat produseleinfectioase de orice natura.




- plescait;

- cu palma în caus;

- cu pumnul semiînchis;

- cu pumnul închis.

Tapotamentul se executa cu ambele miini, usor departate între ele, prin loviri care cad pe

piele în ritm foarte viu.

Efectele tapotamentului sunt:

- ajuta la micsorarea si încetarea durerilor, cind gradul de excitatie al nervului este marit;

- favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata, determinind astfel

înbunatatirea nutritiei acelei regiuni;

- are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv;

- produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale;

- influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.

1.5. VIBRATIILE

Sunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue executate cu o singura mina sau cu

ambele miini, cu virful degetelor sau cu fata lor palmara, cu podul palmei, cu radacina miinii, cu

toata palma, cu degetele întinse, cu pumnul deschis sau închis si se aplica pe suprafata corpuluicu un grad diferit de presiune.

Vibratiile au urmatoarele efecte:




Scuturatul este tot o tehnica de baza a masajului care se aplica membrelor superioare si

inferioare.

Daca nu sunt însotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma în presiuni. Acest

procedeu se executa cu virful degetelor unei singure miini. Procedeul se executa prin citeva

presiuni scurte si rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care au un

sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a înlatura durerea.


a) vibratiile sunt unul dintre cele mai obositoare procedee pentru maseur si cer un

antrenament sustinut din partea acestuia;

b) pentru a obtine o executie satisfacatoare în vibratii, se va face urmatorul exercitiu: se

aseaza virfurile degetelor pe o masa de marime mijlocie, care are în centru un pahar cu apa, si

se executa miscari tremuratoare, vibratoare; daca degetele vibreaza bine, suprafata apei începesi ea sa vibreze în centrul paharului, în caz contrar se misca toata suprafata apei, de la o

margine la alta a paharului;

c) bratul care efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar muschii centurii scapulare

nu se contracta puternic.

2. PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ

2 1 CERNUTUL




2.2. RULATUL

Este o manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si cu o presiune

crescuta.

Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a organului de masat (mina sau picior)

în palme, tinind degetele întinse, si se ruleaza in toate sensurile, într-un ritm viu, energic,

apasind mai puternic decit la cernut.

Efecte:

- relaxarea muschilor;

- mareste supletea tesuturilor;

- activeaza functiile circulatorii si trofice;

- spre deosebire de cernut, rulatul actioneaza în mod uniform asupra tesuturilor moi din

preajma zonei masate.

2.3. SCUTURATUL

Scuturatul consta în miscari oscilatorii mai ample, care se aplica segmentelor membrelor

superioare si inferioare, membrelor în întregime sau întregului corp.

Tehnica de executie: se aplica ambele miini astfel încit degetele mari si portiunea

corespunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile miinii sau ale piciorului pe care dorim sa-lmasam si le scuturam cu vioiciune de sus în jos si dintr-o parte în alta, exercitind în tot acest

timp si usoare tractiuni în sensul lungimii membrului respectiv




Efecte:

- îmbunatatirea circulatiei locale;

- creste supletea structurilor articulare si periarticulare;

- optimizeaza functiile la nivelul articulatiilor.

2.5. PENSARILE SI RIDICARILE

Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor.

Tehnica de executie: se executa energic prinzind si ridicind între degete o cuta de tesut

subcutanat sau chiar muschi, se stringe usor si se ridica atit cit permite elasticitatea acestor

tesuturi, apoi se elibereaza brusc.

Efectul este excitant.

Ridicarile sunt o manevra energica ce se executa mai ales pe regiunea spatelui.

Tehnica de executie: se prinde cu putere o cuta de piele, tesut subcutanat si muschi, întrepolice si restul degetelor si se trage în sus ca si cum am vrea sa o desprindem de pe planul

profund sau osos. Masarea se repeta în sens ascendent sau descendent.

Efectul este excitant.

2.6. PRESIUNILEPresiunile se executa pe portiuni mai reduse sau mai întinse ale corpului, întarind

actiunea netezirilor frictiunilor si framintatului Ele sunt recomandate persoanelor sanatoase




7. MASAJUL LIMFATIC

Masajul de drenaj limfatic

Masajul de drenaj veno-limfatic reprezintă o tehnică specială de masaj, care se utilizează

în practica medicală curentă, devenind cu timpul o tehnică de masaj particulară, a cărei valoare

terapeutică este recunoscută. Drenajul limfatic este un ansamblu de tehnici manuale, utilizate

pentru facilitarea eliminării lichidelor în exces pe care limfa le adună şi purifică trecându -le prin

ganglioni, înainte de a intra în circuitul sanguin.

Masajul de drenaj venolimfatic s-a dezvoltat în Europa după 1930, prin fizioterapeuţii

danezi Estrid şi Emil Vodder, ca o tehnică de control al limfedemului post mastectomie. Masajul

de drenaj venolimfatic este un masaj blând şi centrat superficial, unde limfa va fi mobilizată din

ariile de drenaj ale vaselor limfatice spre colectorii limfatici. Acest masaj blând se foloseşte în

tratamentul limfedemului, edemelor posttraumatice.In zilele noastre, în Europa de Vest este o metodă impusă nu numai în scop estetic, dar

mai ales în scop terapeutic pentru tratamentul unor afecţiuni reumatismale, circulatorii,

reumatologice şi post operator.

Tehnica se foloseşte pentru stimularea circulaţiei de întoarcere în vasele limfatice, care

are ca finalitate o mai bună evacuare a lichidelor excedentare şi a reziduurilor metabolice dinspaţiile interstiţiale, pe cale limfatică. Sistemul limfatic este una din căile majore de absorbţie a

substanţelor nutritive din tractul digestiv şi este calea principală de absorbţie a grăsimilor motiv




provocate de cavitatea toracică la fiecare inspir. Contracţiile muşchilor netezi, situaţi in pereţii

canalelor limfatice, favorizează revărsarea finală a limfei în circulaţia venoasă. Activitatea fizică

poate să amelioreze circulaţia limfei şi, implicit, drenajul substanţelor nocive. Stresul pr elungit,

sedentarismul, depunerile celulitice, anumite intervenţii chirurgicale ( de exemplu cele de

extirpare a sânului în neoplasme la acest nivel), tulburările de circulaţie periferică, afecţiunile

cardiace, pulmonare, renale şi endocrine sunt câţiva d intre factorii care pot afecta circulaţia

limfei în organism. În unele cazuri cum ar fi: circulaţia proastă a sângelui din vene, lipsa de

mişcare, traumatismele, frigul, limfa stagnează. Locul respectiv se umflă, devine dureros, se

sclerozează şi uneori se necrozează.

Manevrele de evacuare, numite şi de apel, se execută prin deplasarea pielii cu mâna pe

planurile subiacente, dinspre partea sa radială (deget 2) spre cubital (deget 5), braţul efectuând

mişcări de apropiere (adducţie) şi depărtare (abducţie) faţă de trunchi, presiunea asupra pielii

având loc în timpul adducţiei de trunchi. Această manevră realizează în prima parte a sa şicaptarea limfei în colectoarele limfatice şi direcţionarea acesteia în sensul normal de scurgere al

acesteia. Returul manevrei de evacuare execută exclusiv evacuarea limfei. Manevrele de

captare exclusivă se execută identic cu precedenta cu deosebirea că sensul va fi dinspre cubital

spre radial, presiunea executându-se în abducţia braţului la trunchi.

Acest masaj contribuie la drenarea limfei din reţeaua periferică spre vasele cele mai mari,numite canalul toracic şi marea venă limfatică.

Urmare a drenajului limfatic are loc cresterea productiei de limfocite cu rol in sinteza




Examinarea segmentului afectat cuprinde: aspectul tegumentelor, localizarea

edemului şi volumul ganglionilor limfatici şi a segmentelor corpului. Limfa este formata din

lichidul interstitial, care este colectat de capilarele limfatice si apoi directionat spre inima. avand

ca statii intermediare, ganglionii limfatici. Activitatea fizica amelioreaza circulatia limfei si

drenajul substantelor nocive. Mentinerea pentru perioade lungi de timp a pozitiei asezat, pozitia

incorecta, sedentarismul, stresul prelungit, celulita, tulburarile de circulatie periferica, afectiunile

pulmonare, cardiace, renale si endocrine sunt cativa dintre factorii care pot afecta circulatia

limfei in organism. Prin drenaj limfatic se elimina deseurile care provin din metabolismul celular

si se mentine echilibrul apei si electrolitilor din spatiile interstitiale.

Indicaţiile drenajului limfatic manual sunt :

- edeme posttraumatice şi postoperatorii din : fracturi, entorse, hematoame, algodistrofie,

limfedemul braţului postmastectomie - afecţiuni de origine circulatorie : insuficienţa venoasă, insuficienţa limfatică, varice, ulcer

varicos, celulită, sindrom Meniere

- afecţiuni respiratorii : astm, bronşită, mucoviscidoză

- afecţiuni reumatismale : cervicalgii, sindrom dureros lombar, periartrită scapulohumerală,

coxartroză, gonartroză - infecţii : gripă, sinuzită, mononucleoză

afecţiuni ale sistemului nervos : nevralgii (trigemen facial intercostal) sechele după




- Tulburări de origine circulatorie – ateroscleroza cerebrală, glaucom, sindrom Meniers şi

edeme la nivelul membrelor inferioare.

- Tulburări de origine neurologică – leuconevraxia (scleroza în plăci), insomnii, I.M.C

(insuficienţă motorie cerebrală), copii hiperkinetici şi nevralgii.

- Afecţiuni dentare – probleme de implantare la copii, gingivite şi parodontoză.

Efectele drenajului limfatic sunt următoarele :

• întăreşte sistemul imunitar prin stimularea ganglionilor limfatici,

• dinamizează circulaţia limfei în spaţiile intercelulare,

• accelerează curentul limfatic şi eliminarea rapidă a rezidurilor toxice,

• antrenează toxinele care blochează procesele fiziologice,

• intensifică schimburile nutritive şi eliminarea toxinelor din corp,

• uşurează transportul acizilor graşi şi a colesterolului, • prin masaj, curentul limfatic se intensifică de pâna la 10-15 ori !

Contraindicaţii

Masajul pentru drenaj limfatic are şi contraindicaţii, motiv pentru care este important să se

consulte un medic înainte de a se apela la aceasta procedură: astm bronşic (inflamaţie acutăcauzată de bacterii, viruşi sau alergeni), eczeme, insuficienţă cardiacă, hipertiroidism,

tuberculoză tumori maligne (din teama de a nu se răspândi cancerul) probleme cardiace




8. MASAJUL REFLEXOGEN




Tehnicile specifice masajului reflexogen sunt:- efleuraj simplu şi efleuraj asociat cu presiune;

- fricţiune executată concentric şi excentric simplă şi asociată cu presiune;

- vibraţie punctiformă simplă şi asociată cu efleuraj şi presiune.

Produse de masaj folosite la aplicarea masajului reflexogen: unguente obişnuite. Zonele reflexogene ale mâinii sunt dispuse în mod asemănător celor de la picior.




corpului. Prin masajul efectuat asupra unei zone reflexogene, se obtine o mai buna irigare

sanguina a acesteia si totodata a organului cu care aceasta zona este in interdependenta. Cum

functioneaza acest act reflex inca nu poate fi explicat stiintific, insa el functioneaza si este

dovedit de rezultatele obtinute.

Masajul aplicat zonei talpii obtine cele mai bune rezultate. Zona palmei este folosita doar

in cazuri deosebite si asta pentru ca palma este mai rezistenta si mai putin sensibila fata de

talpa. Reflexodiagnosticul consta in reperarea si interpretarea punctelor sensibile sau dureroase

din zonele reflexogene, combinat cu informatiile primite din dialogul cu pacientul. Zonele

reflexogene devin dureroase la presiune din cauza depunerilor de toxine ce au drept consecinta

o proasta circulatie sanguina si nervoasa. Examinarea zonelor reflexe trebuie facuta cu mare

atentie, deoarece unele zone pot fi dureroase datorita unor afectiuni locale (bataturi, tumori,

traumatisme, malformatii, boli dermatologice). Reflexoterapeutul nu trebuie sa se substituie total

medicului closicist, ci trebuie sa fie constient ca el practica alta metoda de tratament(nemedicamentoasa), care poate avea efecte favorabile acolo unde medicina clasica a esuat.

Numarul de sedinte necesare pentru un tratament variaza in functie de gravitatea

afectiunii. In cazul afectiunilor acute, ameliorarea se produce dupa 5-6 sedinte de reflexoterapie

(uneori si mai repede), iar vindecarea dupa cateva saptamani maxim o luna (tratament zilnic). La

afectiunile cronice efectele se obtin dupa 3 luni de tratament (zilnic). Durata unei sedinte este de30-40 minute , acestea putand fi efectuate zilnic sau o data la doua zile.




Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicaţi în procesul de

boală: congestia, inflamaţia şi tensiunea. Afecţiunile congestive sunt responsabile de apariţia

tumorilor; afecţiunile inflamatorii sunt cele precum colita, bronşita sau sinuzita; tensiunea este

responsabilă de diminuarea eficienţei sistemului imunitar. Şedinţele de reflexoterapie urmăresc

în primul rând îmbunătăţirea circulaţiei în organism şi accelerarea eliminării reziduurilor, astfel

încât toxinele să nu se mai acumuleze în concentraţii dăunătoare în ficat, rinichi sau intestin. De

asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza scăderea senzaţiei de durere prin stimularea

eliberării de endorfine - analgezice naturale ale organismului - din glanda hipofiza din creier în

fluxul sanguin. Reflexoterapia are acţiunea cea mai eficienta când este folosită pentru tratarea

într egului organism şi nu numai pentru anumite afecţiuni. În acest mod, ea îmbunătăţeşte toate

funcţiile organismului, ceea ce stimulează procesul natural de vindecare, făcându-l mai rapid şi

mai eficient.

Cele zece zone energetice

Reflexoterapia are la baza prezenta în organism a zece zone energetice. Aceste zone

sunt longitudinale, întinzându-se de la baza corpului - de la picioare - până în creştetul capului.

Aceasta distribuţie energetică a fost descoperită spre sfârşitul secolului XIX de un american, dr.

William Fitzgerald, un specialist în O.R.L. În perioada în care a lucrat la spitale din Paris, Vienaşi Londra, Fitzgerald a descoperit că putea ameliora durerea dintr -o parte a corpului pacientului

prin apăsare într o altă zonă El şi a perfecţionat tehnică învăţând că dacă aplica presiune la




O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau funcţie din

această zonă. Zona 1 este de obicei cea mai sensibilă pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea

se afla multe părţi vitale ale organismului - nasul, gura, gâtul, coloana vertebrală şi organele

genitale. Lucrând numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este

posibilă ameliorarea multor manifestări fizice neplăcute, deoarece nervii cu originea în zona

vertebrală stimulează activitatea întregului organism.

Zona 2 are ca limite degetul arătător şi al doilea deget de la picior; în acelaşi fel se poate

continua până la divizarea corpului în zece zone. Aceasta metode de împărţire a corpului încanale energetice sau meridiane, este similară principiului care stă la baza presopuncturii şi

acupuncturii. Cu toate acestea, când este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante

meridianele în sine şi nici punctele identificate sau numerotate. În locul lor, accentul se pune pe

harta corpului care arată că fiecare zonă sau organ din organism este oglindită pe tălpi şi

degetele de la picioare, ca şi pe palme şi degetele de la mâini. Altă diferenţă importantă întrereflexoterapie şi presopunctura sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legată de

tehnică de utilizare a policelui şi a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe

picioare şi mâini.

Când un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumulează, iar

în acel punct apare congestia. În timp, aceasta congestie se poate manifesta fizic sub formă dedisfuncţie a zonei sau organului respectiv. Pe de altă parte, dacă blocajul este îndepărtat prin

şedinţe de reflexoterapie iar echilibrul adecvat şi funcţia normală se restabilesc procesul de




Unele afecţiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative. De exemplu, o bătătură

poate adesea reflectă o afecţiune a gâtului, iar o sensibilitate a punctelor reflexogene ale gâtului,

să spunem pe partea dreaptă, va fi semnificativ corelată cu o bătătură pe aceeaşi parte.

Îngroşarea pielii pe partea laterală a piciorului în zona punctelor reflexogene ale umerilor,

semnalează adesea o afecţiune a umărului.

Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se afla în legătură cu anumite părţi din

corp. Ele se găsesc răspândite pe toată suprafaţa corpului. Prin masarea zonelor reflexogene,se poate obţine o irigare sanguină bună, atât a zonei reflexogene cât şi a organismului

dependent.

PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex. Punctele pot fi

masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticlă, cu stiloul, folosind capătulrotunjit al acestuia. Presopunctură poate fi practicată de oricine. Cele mai bune rezultate se

obţin folosind vârful degetului sau unghia. După indicaţie, un punct poate fi masat prin manevra

de dispersie sau tonifiere. În afecţiunile provocate de un exces de energie, se foloseşte

dispersia.

DISPERSIA: Se face masajul cu vârful degetului în poziţie oblică; se masează sau se apasă prin

înşurubare în sensul opus mişcării acelor de ceasornic Mişcarea se face superficial blând lent




9. MASAJUL SOMATIC

Procedeele principale ale masajului somatic în succesiunea lor sunt:

- efleuraj,

- fricţiune,

- frământat,

- tapotament,

- vibraţii.

Fiecare din procedeele menţionate are un procedeu derivat şi anume:

- efleurajul în formă lungă, scurtă, alternant, simultan, mână după mână,

- fricţiunea cu degetele, pumnul, palma, etc.

- frământat circular, şerpuit, în cute etc. - tapotamentul tangent, perpendicular etc.

- vibraţii punctiforme, superficiale, profunde etc.

Procedeele secundare de masaj, în succesiunea lor, sunt:

- cernutul,

-

rulatul,- tensiunile,

tracţiunile




Masajul suedez, cunoscut şi sub denumirea de masaj somatic, este considerat una

dintre cele mai vechi terapii, fiind constituit dintr-o prelucrar e metodică normală a părţilor moi ale

organismului în scop fiziologic sau curativ profilactic. Tehnicile de masaj clasic suedez sau

masaj limfatic practicate cu măiestrie, au efecte deosebit de benefice asupra sănătăţii, condiţiei

fizice şi aspectului general al corpului pacienţilor de orice vârstă.

Atat masajul cat si alte tehnici terapeutice (Reiki, sisteme energetice de vindecare, etc)

fac posibila obţinerea unor rezultate deosebite, prin activarea abilitătii corpului de a se

autovindeca. Acest proces nu este limitat la simptomele fizice evidente, ci se extind si la

aspectele emotionale si cognitive ale persoanei tratate. Masajul se adreseaza intregului corp,

ajuta la deblocarea anumitor centri energetici, la echilibrarea, revitalizarea si relaxarea intregului

corp.

Masajul reduce durata convalescentei, indiferent cat de veche sau recenta este

afecţiunea, aduce un plus de energie si o stare generala de bine. In completarea masajului serecomanda a se consuma alimente santoase, miscare si o gandire pozitiva.

Masajul este o metoda terapeutica ce consta într-o suita de prelucrari manuale

(mangaiere/efleuraj, frictiune, framantare, tapotament/batere, vibratie) ce se efectueaza pe

suprafaţa corpului uman, pe o anumita regiune in functie şi de starea generala a p acientului.

Masajul somatic prelucreaza metodic şi sistematic parţile corpului uman prin mijloacemanuale sau instrumentale în scopul menţinerii sanatatii, prevenirii tulburarilor funcţionale sau

tratarii unor afectiuni in scop fiziologic sau curativ profilactic regenerativ estetic sau sportiv




anumită ordine în funcţie de regiunea pe care o avem de masat, de evoluţia bolii şi de starea

generală a pacientului.

Printr-un masaj adecvat şi efectuat cu competenţă, sunt stimulate majoritatea organelor şi

functiile acestora (pielea, muşchii, tendoanele şi cartilagiile, nervii şi glandele endocrine, etc) .

Datorită circulaţiei sporite a sângelui, limfei şi influxului nervos se obţine o revigorare

permanentă a întregului organism, se ameliorează majoritatea articulaţiilor şi ligamentelor, sunt

stimulate circulaţia şi metabolîsmul şi se amplifică eliminarea toxinelor din corp.

Indicatii:

- Aparat locomotor : nevralgii si neuromialgii (reumatismale, neurologice, posttraumatice,

psihogene), afectiuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite si

polinevrite, retractii musculotendinoase, contracturi musculare, hipotrofii si atrofii

musculare de diferite cauze.

- Aparat cardiovascular : staze venoase si limfatice, cu edeme circulatorii periferice,ischemii vasculare periferice in stadii functionale, incipiente, hipertensiuni arteriale in

stadii functionale, si alte afectiuni si suferinte periferice sau centrale.

- Sistem neuro-psihic: nevroza astenica, spasmofilii, tetanii cronice, distonii

neurovegetative etc.

-

Afectiuni metabolice: obezitate, diabet, guta, etc.- Afectiuni din sfera ginecologica : hipotrofii si dezaxari ale uterului, ptoze, aderente,

inflamatii cronice etc Afectiuni pediatrice: anemii diverse rahitism sindroame




digestiv : gastrice, intestinale, hepatice, pancreatice, hemoragie, stare febrila, oboseala

marcata, debilitate severa, igiena corporala precara, masaj imediat dupa masa sau

nehidratarea dupa masaj.

10. MASAJUL TERAPEUTIC

Tehnicile fundamentale de masaj terapeutic sunt:- efleuraj,

- fricţiune,

- forme uşoare de frământat şi tepotament,

- vibraţii,

- presiuni,- tracţiuni

- scuturări la nivelul articulaţiilor.

Tehnicile complementare de masaj terapeutic sunt: cyriax, Vogler, Knapp.

Regiunea afectată pe care se aplică masajul cuprinde organul afectat şi zonele metemerice.




Primele date privind practica masajului sunt semnalate cu cca 3000 ani a. CR, in practica

chinezeasca, in India antica - in "Cartea Vietii", datand din perioada 2800 ani a Cr., sunt

descrise operatii de masaj, reguli, indicatii si contraindicatii. Masajul se practica de asemenea in

Grecia antica, pentru recuperarea atletilor, in Roma antica (in cartea sa "Cartea Legilor

Medicinii", AVICENA scrie despre terapia prin masaj. Inca din Renastere apar manuale in care

este mentionat masajul ca metoda terapeutica ("De arte gymnastica" a lui Hyeronimus

Mercurialis, 1569).

Masajul terapeutic face parte din procedurile de recuperare medicala, iar practicarea

acestuia necesita cunostinte solide de anatomie, fiziologie si fiziopatologie.

Acest tip de masaj poate fi folosit pentru a promova bunastarea generala a organismului

si de a spori stima de sine, avand efecte benefice asupra sistemul imunitar, tensiunii arteriale,

circulatiei, digestiei, tonusului muscular si pielii.Masajul a fost incorporat in sistemele de sanatate si diversele tehnici de masaj au fost

dezvoltate si integrate in variate terapii complementare.

Masajul terapeutic actioneaza direct asupra organismului, iar efectele sale sunt multiple.

Cateva dintre cele mai importante efecte ale masajului terapeutic sunt: stimulareasecretiei de lichid sinovial intraarticular, stimularea circulatiei sanguine, imbunatatirea

considerabila a nutritiei si oxigenarea structurilor anatomice masate; intervenind direct asupra




reflex asupra functiilor organelor profunde, indepartarea oboselii musculare, imbunatatirea

somnului si bunei dispozitii, stimularea functiilor aparatului vascular, stimularea functiilor

aparatului nervos, stimularea functiilor aparatului respirator, imbunatatirea oxigenarii sistemului

nervos central. Masajul terapeutic imbunatateste circulatia sangelui, precum si capacitatea

acestuia de a transporta oxigenul la celule, fara a uita nici de fluxului limfatic pe care, la randul,

lui il imbunatateste, ajutand in egala masura la transportul substantelor nutritive la celule si

indepartarea impuritatilor, cat si a substantelor toxice din organism, luptand impotriva bolilor sau

in prevenirea acestora. Masajul ajuta la eliberarea substantelor naturale denumite endorfine,care ajuta in lupta impotriva durerii si a infectiei, oferind o stare de bine.

In masura in care masajul terapeutic este combinat cu o dieta echilibrata si exercitii

fizice, ajuta la restabilirea conturul corpului si reduce depunerile de grasimi, prevenind

obezitatea morbida si mentinand greutatea corporala. Cresterea flexibilitatii musculare estedatorata tot masajului, care ajuta, deopotriva, si contra depresiei, anxietatii si starilor negative.

Terapia prin masaj, amelioreaza durerile de cap (cefalee) cauzate de tensiune si dureri

musculare, cum sunt durerile de spate (dureri dorsale).

Avand in vedere motivele mentionate anterior, medici si alti profesionisti din domeniul

medical din intreaga lume, recomanda terapia prin masaj pentru atenuarea afectiunilor cronice,cum ar fi artrita, alergii, sinuzite, dureri de cap, leziuni sportive si multe alte boli.

SC BENYAMIN COMPANY SRL ELITE ACADEMY TEHNICIAN MASEUR




Avantajele masajului sunt limpezi pentru oricine, permite ameliorarea in numeroase boli,

calmeaza si curma diverse dureri si simptome, nu dauneaza organismului, usureaza travaliul

cardiac prin accelerarea circulatiei de intoarcere, scade incordarea nervoasa generala,

relaxeaza musculatura contractata, creste elasticitatea tesuturilor, inlatura depunerile de calciu

in tesut, elimina produsi toxici de meyabolism, creste forta de contractie musculara, impiedica

atrofia musculara, scade grosimea stratului adipos mentinand frumusetea trupului, inlatura

oboseala, dureri , indigestii cronice asm si previne infectiile intro serie lunga de boli, etc.

Masajul terapeutic poate fi aplicat si omului sanatos pentru ca rolul lui primordial este acela de apreveni bolile si de a mentine organismul in forma.





PLANSA 1

APARATE ȘI SISTEME LA OM:

Pentru funcțiile de nutriție:

Aparatul respirator

Aparatul respirator este format din plamani si caile respiratorii

(fosele nazale, faringe, laringe, trahee si bronhii).

Aparatul digestiv

Aparatul digestiv este alcatuit din tub digestiv (cavitate bucala,

faringe, esofag, stomac, intestin subtire si intestin gros), dar si

din glande anexe (pancreas, ficat, glandele salivare).

Aparatul circulator

Aparatul circulator:sange,lichid interstitial, limfa. Sangele are in

componenta sa plasma si celule (globule rosiii numite si hematii,

globule albe numite si leucocite, trombocite numite si plachete

sangvine).

Aparatul excretor

Aparatul excretor este alcatuit din: 2 rinichi si caile urinare(2


http://ro.wikipedia.org/wiki/Nutri%C8%9Bie


http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_respirator

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_digestiv

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_circulator

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_excretor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_excretor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_circulator

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_digestiv

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_respirator





PLANSA 2

SISTEMUL MUSCULAR


http://www.ipedia.ro/stirepoza.php?id=218




http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Muscles_de_la_face_anterieure_du_trone.gif

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Mucles_de_la_face_posterieure_du_trone.gif

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Latissimus_dorsi.png

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Gray378.png







http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Gluteus_maximus.png



66


suport curs maseur

Documents