suedia analiza comparativa cu alte tari din ue
DESCRIPTION
Analiza comparativa cu alte tari din UETRANSCRIPT
Piata muncii intr-o tara UE
SUEDIA
Analiza comparativa cu alte tari
In Uniunea Europeana, economia sociala, pe care o regasim si sub
diverse alte denumiri precum economia solidara sau al treilea sector, se bucura
de o larga recunoastere atat in statele membre cat si la nivelul institutiilor
europene.
Economia sociala reprezinta aproximativ 10% din ansamblul inteprinderilor
europene, respectiv 2 milioane de intreprinderi, si 6% din totalul locurilor de
munca, avand un potential ridicat de a genera si mentine locuri de munca stabile
datorita specificului activitatilor lor, acestea neputand fi delocalizate, si a
modelului economic pe care se bazeaza in care persoanele sunt mai importante
decat capitalul.
Aceasta economie sociala este parte a modelului social si de bunastare
european care include mecanismele necesare ca acest sector sa genereze un
nivel ridicat de servicii, inclusiv servicii sociale de interes general, produse si
locuri de munca.
Economia socială în diverse ţări europene
Ţările europene par a putea să se claseze în trei categorii în funcţie de locul pe
care îl rezervă economiei sociale.
1) Ţările în care conceptul de economie socială este admis la scară largă sunt:
Spania, Franţa, Portugalia, Belgia, Irlanda şi Grecia. Conceptul de economie
socială se bucură în aceste state de recunoaştere maximă din partea autorităţilor
publice. Să ne amintim că Franţa este leagănul acestui tip de economie, iar
Spania a aprobat prima lege naţională cu privire la economia socială.
2) Ţările în care conceptul de economie socială prezintă un nivel de acceptare
mediu sunt: Italia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Suedia, Letonia,
Malta, Polonia, Marea Britanie, Bulgaria şi Islanda. În aceste state, conceptul de
economie socială coexistă cu alte concepte precum cel al sectorului asociativ, al
sectorului de voluntariat sau al întreprinderilor sociale.
3) Ţările în care conceptul de economie socială este puţin recunoscut, deloc
recunoscut sau încă necunoscut sunt: Austria, Cehia, Estonia, Germania,
Ungaria, Lituania, Olanda, Slovacia, România, Croaţia şi Slovacia.
Conceptele conexe sectorului asociativnşi al organizaţiilor non guvernamentale
se bucură în schimb de o mai mare recunoaştere.
În UE-27, peste 207 000 de cooperative au fost active din punct de vedere
economic în 2009. Ele au o bună reputație în fiecare domeniu al activității
economice și sunt importante în special în agricultură, în intermedierea
financiară, în comerțul cu amănuntul și în gestionarea locuințelor, iar în calitate
de cooperative de muncă, în sectorul industrial, al construcțiilor și al serviciilor.
Aceste cooperative asigură direct locuri de muncă pentru 4,7 milioane de
persoane și au 108 milioane de membri. În concluzie, dincolo de importanța sa
cantitativă, în ultimele decenii, economia socială nu numai că și-a afirmat
capacitatea de a contribui în mod eficace la soluționarea noilor probleme
sociale, ci și-a consolidat și poziția de instituție indispensabilă pentru o creștere
economică stabilă și durabilă și pentru o distribuție mai echitabilă a veniturilor
și a bogăției, care să adapteze serviciile nevoilor, să sporească valoarea
activităților economice care satisfac nevoile sociale, să corecteze dezechilibrele
de pe piața forței de muncă și, pe scurt, să aprofundeze și să consolideze
democrația economică.
O principala concluzie care poate fi desprinsă este că economia socială din
Europa este foarte importantă din punct de vedere uman și economic, oferind
locuri de muncă remunerate pentru mai mult de 14,5 milioane de oameni sau
aproximativ 6,5% din populația activă din UE-27. Aceste agregate subliniază
faptul că economia socială este o realitate care nu poate și nu ar trebui să fie
ignorată de către societate și instituțiile sale. Interesul pentru economia sociala a
coincis, in special, cu criza economica din deceniul 1990 care a avut ca rezultat
aparitia unui unei inalte rate de somaj si agravarea situatiei in sistemul de
asigurare sociala. Deteriorarea unor sectii ale sectorului public a condus la
neincredere, in ceea ce priveste posibilitatea sectorului public sa garanteze
servicii sociale de inalta calitate si accesibile din punct de vedere economic.
În Suedia rata ocupării este de peste 75%, depăşind ţinta strategiei Europa
2020, atât înainte de criză (80,4% în 2008), cât şi după criză (78,7% în 2010).
Dacă analizăm situaţia înregistrată în celelalte ţări prezentate în figura 1,
observam că efectele crizei economice asupra ocupării au fost mai puternice în
Bulgaria, Spania şi Ungaria. Și în România scăderea ratei ocupării determinată
de criză a dus la îndepărtarea ţării noastre de ţinta strategiei Europa 2020 (75%),
coborând de la 64,4%, în 2008 la 63,3% în 2010. Rata şomajului de lungă durată
(şomaj de peste un an) este de doar 1,4% în Suedia, chiar dacă ajutorul de şomaj
este generos şi se oferă pentru o perioadă de peste 300 de zile. Măsurarea
accesului la muncă, pe baza subindicatorilor rata ocupării şi rata şomajului de
lungă durată, poziţionează Suedia pe locul 10 în rândul ţărilor OECD,
înregistrând rezultate peste medie. Politicile ocupaţionale din Suedia pun un
accent deosebit pe realizarea unui echilibru între viaţa de familie şi activitatea
desfăşurată la locul de muncă. Astfel, suedezii dedică 65% dintr-o zi (15,5 ore)
pentru îngrijire personală şi de agrement, iar timpul de lucru este de doar 1.610
ore pe an (Anuarul Statistic al Suediei, 2011).
Piaţa muncii din Suedia se caracterizează prin protecţie a ocupării ridicată,
ajutor de şomaj generos, cheltuieli ridicate cu implementarea programelor pieţei
muncii, dar şi taxe pe venituri ridicate. Legislaţia muncii este aprobată de
parlament, dar este completată prin acorduri colective şi negocieri individuale.
Acordurile colective completează legea atât în stabilirea salariilor, cât şi în
realizarea unor asigurări sociale colective, în stabilirea orelor de muncă, a
condiţiilor de muncă, a vacanţelor sau a concedierilor. Aceasta înseamnă că
legea stabileşte anumite condiţii de bază cu privire la salariu, timp de lucru,
concedieri şi concedii, care sunt valabile dacă nu există acorduri colective sau
care sunt completate prin aceste acorduri, de regulă în avantajul angajaţilor.
Eforturile de susţinere a creşterii ocupării şi mai ales a eficienţei muncii sunt
realizate atât la nivel individual, cât şi la nivel organizaţional şi guvernamental.
Dacă analizăm modificările anuale ale ocupării în Suedia înainte şi după criza
atuală, prezentate în figura 2, observăm o scădere a ratei ocupării cu mai puţin
de 2 puncte procentuale în perioada 2007-2009, scădere ce este recuperate în
perioada următoare (2009-2010). Printre ţările care au înregistrat cele mai
puternice scăderi ale ratei ocupării în ambele perioade analizate se află Estonia,
Letonia, Lituania, Irlanda şi Spania. Ţările care au pierdut mai puţine locuri de
muncă din cauza crizei şi care şi-au recuperat parţial sau total pierderile în
materie de ocupare sunt Suedia, Islanda, Marea Britanie. Alte ţări au avut
modificări pozitive ale ocupării, chiar dacă acestea au fost mai reduse după
declanşarea crizei.
Printre aceste ţări se numără Elveţia, Norvegia, Belgia, Polonia. Grecia,
Bulgaria şi Slovacia au înregistrat scăderi mai puternice ale ocupării după criză,
în perioada 2009-2010.
Suediaa utilizat în mod prioritar termenul înrelație cu fondurile structural
e, iar recent este folosit în corelație cu ocuparea comprehensivă şi măsuri specifi
ce politicilor regionale.În noiembrie 1997,Guvernulsuedez a decis să desemneze
un Grup de Lucru privind economia Socială, având
ca sarcină reanalizarea condițiilor de operare a acestei forme economice
şi demonstrarea importanței sale în societate.
• Principalele state membre ale UE referitoare la functionarea economiei
sociale sunt Marea Britanie, Franta, Italia si Suedia. Selectia acestor tari a
fost realizata pe baza criteriului ca sunt reprezenti clasici ai celor patru
regimuri privilegiate sau si ai modelelor de stat de bunastare care exista
in Europa :
Evoluția activității remunerate din cadrul economiei sociale din
Suedia comparativ cu alte tari din UE
Țara Locuri de muncă
înperioada 2002-2003
Locuri de muncă
înperioada 2009-2010
Δ%
Cooperati
ve
Asociaț
ii
Cooperati
ve
Asociaț
ii
Cooperative
Austria 62,145 190,00 61,999 170,11 -0.23%
modelului scandinav
modelului corporatist
modelului european de sud sau mediteranean
modelului anglo-saxon
Marea Britanie Italia
SuediaFranta
0 3
Belgia 17,047 249,70
0
13,547 437,02
0
-20.53%
Bulgaria n.a. n.a. 41,300 80,000 n.a.
Cipru 4,491 n.a. 5,067 n.a. 12.83%
Republica
Cehă
90,874 74,200 58,178 96,229 -35.98%
Danemarca 39,107 120,65
7
70,757 120,65
7
80.93%
Estonia 15,250 8,000 9,850 28,000 -35.41%
Finlanda 95,000 74,992 94,100 84,600 -0.95%
Franța 439,720 1,435,3
30
320,822 1,869,0
12
-27.04%
Germania 466,900 1,414,9
37
830,258 1,541,8
29
77.82%
Grecia 12,345 57,000 14,983 101,00
0
21.37%
Ungaria 42,787 32,882 85,682 85,852 100.25%
Irlanda 35,992 118,66 43,328 54,757 20.38%
4
Italia 837,024 499,38
9
1,128,381 1,099,6
29
34.81%
Letonia 300 n.a. 440 n.a. 46.67%
Lituania 7,700 n.a. 8,971 n.a. 16.51%
Luxemburg 748 6,500 1,933 14,181 158.42%
Malta 238 n.a. 250 1,427 5.04%
Țările de Jos 110,710 661,40
0
184,053 669,12
1
66.25%
Polonia 469,179 60,000 400,000 190,00
0
-14.74%
Portugalia 51,000 159,95
0
51,391 194,20
7
0.77%
România n.a. n.a. 34,373 109,98
2
n.a.
Slovacia 82,012 16,200 26,090 16,658 -68.19%
Slovenia 4,401 n.a. 3,428 3,190 -22.11%
Spania 488,606 380,06
0
646,397 588,05
6
32.29%
Suedia 99,500 95,197 176,816 314,56
8
77.70%
Regatul Unit 190,458 1,473,0
00
236,000 1,347,0
00
23.91%
• Principala concluzie care poate fi desprinsă este că economia socială din
Europa este foarte importantă din punct de vedere uman și economic,
oferind locuri de muncă remunerate pentru mai mult de 14,5 milioane de
oameni sau aproximativ 6,5% din populația activă din UE-27. Aceste
agregate subliniază faptul că economia socială este o realitate care nu
poate și nu ar trebui să fie ignorată de către societate și instituțiile sale.
• A doua concluzie demnă de remarcat este faptul că economia socială, cu
unele excepții, este relativ mică în noile state membre ale UE în
comparație cu cea a Suediei care este vizibil mult mai mare (in cazul
asociatiilor fiind 230.44%). Prin urmare, dacă se dorește dezvoltarea
întregului potențial al economiei sociale în aceste state, este nevoie să se
atingă cel puțin același nivel ca cel din alte state membre ale UE.
După cum se observă si în tabel Suedia ca ţară membră UE şi a Zonei Euro se
prezintă foarte bine ca o adevarată economie socială de piaţă cu indicatorii
politicii de ocupare raportaţi la populaţia totală a Suediei, ceea ce pentru
laureatul Nobel pentru Economie Jean Tirole din 2014 ca neocolbertist în istoria
gândirii economice a Franţei era şi este un exemplu demn de urmat şi pentru
politica socială şi de ocupare a Franţei.
Suedia a utilizat în mod prioritar termenul în relație
cu fondurile structurale, iar recent este folosit în corelație cu ocuparea comprehe
nsivă şi măsuri specifice politicilor regionale. În noiembrie 1997, Guvernul sued
ez a decis să desemneze un Grup de Lucru privind Economia Socială, având
ca sarcină reanalizarea condițiilor de operare a acestei forme economice şi
demonstrarea importanței sale în societate.
Termeni cum ar fi intreprinderea sociala nu au avut un uz comun in
Suedia, pana relativ recent. In ultimii ani, din ce in ce mai mult se dezvolta o
preocupare privind rolul economiei sociale in cadrul sistemului de protectie
sociala. Datorita introducerii relativ recente, a acestui termen de ‘intreprindere
sociala’ in limba suedeza, este inca neclar daca si in practica, diferitele
organizatii au contribuit la economia sociala, de acum multi ani. In aceasta
perioada, economia sociala este utilizata pentru a descrie multe si diverse
activitati care sunt asumate de organizatii cum ar fi asociatiile, cooperativele
angajatilor si cooperativele de consum. In acest context, exista acordul ca
economia sociala a rezultat in urma nevoilor comunitatii, in opozitie cu nevoile
intreprinderilor, oferind un punct de vedere, bazat pe o viziune, la diversitatea si
consolidarea utilizatorilor si a societatii.
Pe parcursul deceniului 1980, in Suedia s-a dezvoltat o miscare in favoarea
cooperativelor, cu scop de consolidare a tinerilor someri si a persoanelor cu
deficiente mintale, astfel incat sa isi asume activitati economice si sa se
reintegreze pe piata muncii. Imboldul a fost dat de catre angajatii in serviciile de
sanatate, care cautau noi solutii la problemele existente si au dezvoltat o
activitate antreprenoriala bazatape structurile cooperativelor de munca.
Interesul pentru economia sociala a coincis, in special, cu criza economica din
deceniul 1990 care a avut ca rezultat aparitia unui unei inalte rate de somaj si
agravarea situatiei in sistemul de asigurare sociala. Deteriorarea unor sectii ale
sectorului public a condus la neincredere, in ceea ce priveste posibilitatea
sectorului public sa garanteze servicii sociale de inalta calitate si accesibile din
punct de vedere economic. Astfel a rezultat un decalaj intre cerintele pentru
servicii sociale si ale unui sector public in declin, cu consecinta ca majoritatea
cetatenilor sa caute modalitati alternative de organizare a bunastarii.
De exemplu, din momentul in care administratiile publice locale la mijlocul
deceniului 1980 nu au raspuns la nevoia de creare a gradinitelor, parintii s-au
unit si au creat centre cooperative de ingrijire pe durata zilei.Aceasta actiune s-a
extins rapid si a condus la in sistem important de ingrijire a copiilor, administrat
de comunitate.
In anul 1992, o lege privind ofertele sectorului public a permis sectorului privat
sa isi asume furnizarea anumitor servicii. Aceasta tendinta de privatizare a
condus la infiintarea intreprinderilor sociale in Suedia. Functionarea acestora s-a
bazat pe valorile cetatenilor si ale societatii, atat ca receptori, cat si ca
producatori ai serviciilor. Termenul de economie sociala a devenit identic cu
notiunea de miscare sociala si de sector non-profit. Acest fapt evidentia si
definitia data de catre grupul de lucru in ceea ce priveste economia sociala
sustinuta de guvern in anul 1999 si conform careia economia sociala se refera la
activitati antreprenoriale care, in primul rand, au un obiectiv comun, se bazeaza
pe valori de democratie si sunt independente de sectorul public. Aceste activitati
sociale si economice de afaceri, si le asuma, in special, asociatiile,
cooperativele, institutele si organizatii similare. Intreprinderile din economia
sociala au un scop public sau isi propun interesul membrilor acestora si
nuurmarescprofitul.Situatia din cel de-al treilea sector, in Suedia, cu privire la
numere, este urmatoarea: Exista aproximativ 200.000 de cooperative,
intreprinderi sociale, institute, asociatii si alte organizatii similare.
Aproximativ 40.000 de organizatii sunt inregistrate in economia sociala,
50% dintre acestea dispun de personal remunerat, in timp ce restul se bazeaza
pe munca voluntara. In jur de 3 milioane de persoane se ocupa in mod voluntar
in institute, organizatii caritabile, etc.
In plus, 200.000 de persoane se ocupa in economia sociala, al carei exercitiu de
afaceri atinge 12 de miliarde de euro. Noua din zece suedezi este membru al
unei asociatii sau al unei cooperative. Munca non-profit in asociatii este
echivalenta cu 300.000 de locuri de munca cu norma intreaga, fapt care
corespunde la forta de munca a 10 dintre cei mai mari angajatori din sectorul
privat din Suedia. Cu termeni economici, munca non-profit atinge 7,7 de
miliarde de euro. 10% dintre centrele zilnice de ingrijire a copiilor, dintre
centrele de ocupare creativa, etc., in Suedia, functioneaza ca asociatii ale
parintilor, cooperative ale personalului, corporatii sau institute. In cele din urma,
corporatiile functioneaza 55% dintre instalatiile sportive.
Principalele state membre ale UE referitoare la functionarea economiei
sociale sunt Marea Britanie, Franta, Italia si Suedia. Selectia acestor tari a fost
realizata pe baza criteriului ca sunt reprezenti clasici ai celor patru regimuri
privilegiate sau si ai modelelor de stat de bunastare .Ceea ce este deosebit de
interesant in cazul Suediei este nu numai numarul de masuri adoptate, ci si
beneficiile oferite – calitatea servicilor combinata cu capacitatea financiara a
statului suedez de a face fata cheltuielilor.
Sumele primite/vărsate la bugetul UE
Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt repartizate în
mod echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai dezvoltată
economia unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are
obiectivul de a redistribui bogăția, ci mai degrabă pe acela de a se concentra
asupra nevoilor tuturor europenilor, în ansamblu.
Relația financiară dintre Suedia și UE (2013):
Cheltuielile UE în Suedia: 1,661 miliarde EUR
Cheltuielile UE ca procent din VNB-ul Suediei: 0,38 %
Contribuția Suediei la bugetul UE: 3,769 miliarde EUR
Contribuția Suediei la bugetul UE ca procent din VNB-ul său: 0,87 %
Suediei de la un stat falimentar la un model de capitalism şi echilibru social
În anii ’70, Suedia nu putea fi dată decât ca model de socialism falimentar.
Datoria publică depăşea 70% din PIB, nivel mult mai mare decât al altor
economii avansate, iar aproape 60% din activitatea economică era generată de
guvern sau de companiile de stat. Rata şomajului a urcat de la 2% în 1988 la
10% în 1993, sistemul bancar era la pământ, şi chiar companiile renumite pe
plan internaţional Saab, Volvo şi Electrolux stăteau în pragul falimentului.
Guvernul nu a aplicat o terapie „radicală de şoc” precum reformele de piaţă
implementate după 1989 de fostele state semnatare ale Pactului de la Varşovia.
Printre membrii „clubului” se numără România, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi
URSS. În schimb, Suedia a ales să recalibreze gradual cheltuielile guvernului şi
să reducă cele mai mari taxe fără a renunţa la responsabilitatea socială, aşa cum
au făcut Marea Britanie condusă de premierul Margaret Thatcher şi SUA în
primele etape ale eforturilor de reformare a pieţei. Rezultatul este un stat care a
depăşit economia socialistă de tipul „a treia cale” de la sfârşitul anilor ’70.
Concluzii :
Pe baza analizei realizate se poate concluziona că Suedia are o experienţă
pozitivă în domeniul ocupării forţei de muncă, în special datorită aplicării
politicilor active pe piaţa muncii, care au pus accent pe investiţia în oameni, pe
educaţie şi inovare.
Într-adevăr, chiar şi pentru acelaşi tip de program, cum ar fi asistenţa în
căutarea locurilor de muncă sau programe de pregătire şi recalificare, apar
diferenţe de la o ţară la alta, atât în proiectarea, conţinutul, cât şi în aplicarea
acestora. Cu toate acestea, cunoaşterea modului de elaborare şi aplicare a
acestor programe în ţările dezvoltate, care au obţinut rezultate pozitive în
timp,poate fi un punct de reper pentru elaborarea unor politici adecvate în ţările
cu experienţe mai puţin favorabile.