sudarea
DESCRIPTION
sudarea prin topireTRANSCRIPT
PROIECT
Pentru examenul de certificare a competentelor
Nivel 3
Specializarea: Tehnician Mecanic de Intretinere si
Reparatii
Tema: Asamblari prin sudare
Coordonator: Absolvent:
Tesu Marinela Stefan Razvan
Constantin
2011 - 2012
1. CUPRINS
1.CUPRINS......................................................................................pag. 2
2.ARGUMENT.................................................................................pag. 3
3.DEFINITIE....................................................................................pag.4
4.CLASIFICAREA SUDURILOR....................................................pag.5
5.ASAMBLAREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR SUDATE...............pag.9
6. FORMAREA FISURILOR..................................................................pag.11
7.ASAMBLARI MECANICE PRIN SUDARE.................................pag.13
8.UTILAJE DE SUDARE................................................................pag.15
9.CONTROLUL CALITATII SUDURILOR...................................pag.17
10.BIBLIOGRAFIE..........................................................................pag.19
11.ANEXE........................................................................................pag. 20
2
2. ARGUMENT
Intocmirea proiectului ajuta ia formarea capacitatii de folosire a informatiilor de
catre viitorii absolventi pentru integrarea lor in mecanisme, si activitatilor industriale din
economie.
Deasemeni dobandirea unui ansamblu coordonat de cunostiinte necesare priceperii
corecte a problemelor economiei de piata.
Informarea in problemele tehnice si economice, componente structurale si
functionale ale societatii, care are rolul de a pregatii procese de cunoastere, de catre elevi,
a acestui important segment al programului de educatie.
Prin aceasta, elevul, dar nu numai el, poate sa contribuie la modelarea insusirilor
specifice calitatii intelectuale, morale, sociale, dinamice a elevilor, viitori cetateni
competenti, dinamici, potentiali factori de armonie, progres, prosperitate ai societatii.
Productia se desfasoara la locul de munca, unde se concentreaza: scule,
instrumente, materie prima, semifabricate si produse finite. Aceasta determina in mod
nemijlocit importanta unei bune organizari a locului de munca, care sa aiba rezultat
sporirea randamentului si economicitatii necesare precum si micsorarea efortului depus.
Activitatea lacatusului mecanic se desfasoara in general in atelier, unde au loc o
multitudine de activitati.
Tema actualului proiect este : " Asamblari prin sudare ".
in aceasta lucrare vor fi prezentate urmatoarele :
- Asamblarea generala a constructiilor sudate
- Tensiuni interne si deformatii
- Procedee de reducere a deformatiilor
- Formarea fisurilor
- Tratamentul termic al imbinarilor sudate
- Controlul si receptia asamblarilor sudate
3
3.Definitie
Sudarea este operatia prin care se realizeaza imbinarea nedemontabila a doua sau mai
multor piese metalice cu sau fara material de adaos, prin topire sau presiune.
Sudarea poate fi executata cu sau fara exercitarea de apasare a piesei care se asambleaza.
Locul de imbinare se numeste sudura, iar linia de imbinare poarta numele de cordon de
sudura sau de cusatura. Materialul supus operatiei de sudura reprezinta materialul de baza.
Materialul ce urmeaza a fi topit alaturi de marginile materialului de baza in procesul de
sudare este materialul de adaos .
Sudarea constitue unul dintre cele mai sigure procese de asamblare, fiind aplicata pe larg
la realizarea asamblarilor din tabla groasa sau subtire, profile, bare, sau sarma.
Raspandirea acestui procedeu de asamblare se explica si prin faptul ca pretul de cost al
imbinarii este mai scazut decat al imbinari obtinute pe alte cai. Sudarea se poate realiza
manual sau automat. Sudarea manuala reprezinta unul din cele mai raspandite procedee de
asamblare prin sudare datorita simplitatii sale si raspindirii utilajelor de sudare.
Materialul supus operatiei de surdare reprezinta materialul de baza. Materialul ce
urmeaza a fi topit alaturi de marginile materialului de baza in procesul de sudare este
materialul de adios.
Avantaje:
- fata de constructiile nituite, folosirea completa a sectiunii pieselor prin
eliminarea gaurilor, lipsa zgomotului, etansare sporita, economie de material;
- se pot obtine ansamble cu forme mai complexe;
- pret de cost mic;
- comparative cu contructiile laminate sau forjate, adaosurile de prelucrare
necesare sunt mai mici, independenta mai mare in conceptia constructive,
economie de metal, eliminarea matritelor;
- posibilitatea automatizarii si semiautomatizarii.
4
Dezavantaje:
- sunt mai sensibile la solicitari variabile si vibratii;
- calitatea sudurii nu este mereu uniforma (depinde de calificarea sudorului, de
mediul de lucru, de pozitia sudurii etc.)
- zona sudurii sic ea de trecere au structuri diferite de cea a materialului de
baza, favorizand aparitia tensiunilor remanente;
- executia si controlul sudurilor se face de multe ori cu metode si mijloace
costisitoare;
- necesitatea utilizarii dispozitivelor de pozitionare.
4.Clasificarea sudurilor
-sudarea prin presiune
-sudarea prin topire
-sudare de rezistenta
-sudare de etansare
-sudare de incarcare
-sudare speciala
Cele mai importante procedee de sudare sunt :
1. Procedee de sudare prin topire
Procedee de sudare prin presiune
2. Sudare prin topire
5
Este procedeul de imbinare a doua sau mai multe piese prin topirea locala a acestora cu
sau fara materiale de adaos. Sudare prin topire numita si sudare cu flacara de gaz, face
parte din categoria procedeelor de sudare ce utilizeaza energia termo-chimica. Flacarea de
sudare se numeste oxacetilenica si se formeaza prin aprindere. Cu flacara de gaz se poate
suda otelul nealiat si aliat, fonta cenusie, metale neferoase si aliajele lor ex: Aluminiu,
Cupru, Zinc, Magneziu .
Sudare prin presiune
Este procedeul cel mai utilizat datorita avantajelor deoarece metoda se preteaza la
productie de masa. Reduce timpul de imbinare, reduce consumul de material si de energie,
se preteaza la mecanizare, au un pret scazut iar piesele rezultate au o calitate superioara si
un aspect frumos.
Avantajele asamblarii prin sudare
_se realizeaza economie de materiale si manopera _se pot realiza piese cu complexitate
sporita _creste productivitatea muncii _operatiile pot fi automatizate _creste etansietatea si
siguranta in exploatare
Dezavantajele asamblarii prin sudare
La sudarea in conditii speciale, operatia este costisitoare _in forme complicate necesita
dispozite speciale de pozitionare _este dificila detectarea defectelor sudurii _necesita
aparatura complicata pentru controlul si personal calificat _imbinarile sudate prezinta
sensibilitate crescuta la solicitarile variabile.
Scule si dispozitive pentru operatiile de sudare
La asamblarea prin sudare a
constructiilor metalice, sculele si
dispozitivele difera in mare
masura daca sudarea se executa
6
manual sau automat. Sculele
comune pentru ambele metode
sunt numai masca de sudura, peria
de sarma, si ciocanul.
La sudarea manuala se folosesc
urmatoarele scule si dispozitive:
-clestele de sudura se fabrica in
foarte multe variante si este folosit
entru a se asigura prinderea cat
mai buna a electrozilor in timpul
sudarii;
-panourile de protectie se folosesc pentru a izola pe cat se poate locul, unde se sudeaza, de
restul spatiilor de lucru, intrucat arcul electric da iritatii periculoase ochilor. Nu
intotdeauna este posibila utilizarea panourilor, intrucat sudurile se executa si la inaltime.
In aceste cazuri, pentru a feri lucratorii de inflamarea ochilor, datorita razelor generate de
arcul electric, trebuie facut un instructaj special;
-dispozitivele de asamblare in functie de zona de aplicare pot fi generale sau speciale. Cele
generale sau universale se folosesc la asamblarea unui mare numar de piese care nu sunt
identice, la productia de unicate sau de serii mici.
Dispozitivele speciale, numite si conductoare, se folosesc pentru asamblarea pieselor de
acelasi tip, cu dimensiuni apropiate sau identice. Ele se folosesc la productia in serie.
Dupa felul operatiilor, dispozitivele se clasifica stelaje, conductoare, dispozitive de fixare,
de prindere, de intindere, de distantare si de rotire.
In anumite cazuri, intr-un dispozitiv complex se combina doua sau mai multe categorii de
dispozitive, ceea ce permite executarea a doua sau a mai multor operatii de asamblare sau
sudare.
Stelajele sau dispozitivele de sustinere sunt suprafete fixe si plane de sustinere, pe care se
executa asamblarea si sudarea pieselor. Constructia lor este variata : din profil, din beton
armat etc.
Ele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
-sa fie rezistente, rigide si sa asigure fixarea in pozitia necesara a pieselor de sudat;
-piesele sa poata fi asezate si scoase dupa sudare usor si repede;
-dispozitivele de conducere sunt destinate asigurarii pozitiei precise a pieselor sau a
subansamblurilor si se folosesc in productia in serie sau de masa;
7
-dispozitivele de fixare sunt
opritoarele si limitatoarele care
se xeaza pe stelaje, pe placile
de fixare u e sabloane,
-dispozitivele de prindere au
forme foarte variate si se
utilizeaza pentru fixarea
pieselor se sudat in pozitiile
convenabile si pentru a
impiedica deplasarea pieselor
in timpul sudarii;
-dispozitivele de strangere se folosesc la fixarea a doua piese in cadrul asamblarii. Ele se
prind de piesele de baza prin puncte de sudura si dupa terminarea asamblarii se desprind
cu dalta;
-dispozitivele de intoarcere permit sudarea in pozitie orizontala a majoritatii cordoanelor
de sudura de la o constructie. Dispozitivul pentru intoarcerea cilindrilor este compus din
doua siruri de role, din care unul este antrenat de un motor electric cu reductor. Reductorul
sau variatorul de viteza poate fi astfel reglat incat, in functie de diametrul rezervorului sau
al recipientului de sudat, sa imprime rolei de antrenare o astfel de miscare incat sa
realizeze viteza periferica caracteristica pentru regimul de lucru respectiv. Pentru rotirea
stalpilor sau a grinzilor compuse se foloseste un suport cu lanturi cu care se poate manevra
cu usurinta grinda de sudat, astfel incat in totdeauna sudurile sa se realizeze in pozitie
orizontala.
Sudarea automata si sudarea semiautomata asigura o productivitate marita. Dispozitivele
constau in instalatii pentru asigurarea executiei cordoanelor in pozitie orizontala, precum
si pentru mentinerea marginilor de sudat intr-o pozitie bine stabilita.
Pozitia orizontala de sudare se asigura prin dispozitive de poizitionare care se rotesc in
jurul uneia sau a doua axe perpendiculare, realizand orizontalitatea oricarei suduri dintr-o
sectiune plana sau de volum.In acest caz, aparatul automat se sprijina pe un suport
convenabil sau se foloseste un aparat semiautomat la care capul de sudare se conduce
manual.
Pentru fixarea marginilor tablelor in timpul sudarii se foloseste atat prinderea acestora prin
puncte de sudura cat si fixarea pe platou magnetic.
Pentru a se mari posibilitatea de executare a cordoanelor dintr-o singura trecere, in partea
8
opusa arcului electric se aseaza o garnitura de cupru continua. Cum operatia in sine nu este
simpla se recurge la inlocuirea garniturii cu un pat de flux. Un dispozitiv pneumatic ajuta
la formarea patului de flux cu ajutorul unei perne pneumatice. Din doua corniere si un
profil semirotund se realizeaza un jgheab 2 in care se creeaza, cu ajutorul unei benzi de
azbest 3, doua zone: una superioara, care se umple cu flux 5 si constituie perna de flux, si
una inferioara, in care se instaleza un tub flexibil 4. Dupa asezarea tablelor 1 si instalarea
lor in pozitie de sudare in tubul flexibil se introduce aer comprimat, care preseaza perna de
flux pe piesa de sudat.
Intrucat platourile magnetice nu reusesc intotdeauna sa mentina marginile tablelor intr-o
pozitie corecta, sudirii de la Santierul naval Galati au creat un dispozitiv magnetic flexibil
care prezinta avantajul ca pentru o energie consumata mai mica, reuseste sa tina fata in
fata muchiile celor doua table care se sudeaza cap la cap, mulandu-se dupa ondulatiile
mici ale tablelor.
ASAMBLAREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR SUDATE
Inainte de a se trece la asamblare, asa cum s-a aratat, piesele trebuie curatatre de bavuri, de
impuritati, de pete de grasime si de vopsea. Asamblarea propriu-zisa necesita un volum
mare de munca si este o operatie de raspundere, deoarece in acest caz lipsesc gaurile de nit
care sa ajute la prinderea pieselor unele de altele. Pentru aceasta este necesar sa se
foloseasca dispozitivele de prindere, de strangere, opritoarele, precum si gabaritele de
asamblare.
Sudarea incepe prin prinderea in cateva puncte de sudura a marginilor de asamblat.
Punctele de sudura se executa atat la sudarea manuala cat si la sudarea automata. Este
necesar sa se stabileasca regimul de sudare in functie de grosimea tablei, de poizitia de
lucru si de calitatea electrodului.
Aplicarea sudurii automate, desi prezinta avantaje importante din punctul de vedere al
productivitatii si al calitatii, este inca limitata, deoarece nu se poate suda in orice pozitie,
iar sudarea cordoanelor scurte si raspandite nu este rezolvata pana in prezent sub aspectul
executarii rentabile. Consumul de electrozi de metal este mai mic, datorita faptului ca
marginile se prelucreaza mai putin, iar pierderile prin stropi mai mici.De asemenea,
consumul de energie este mai redus, intrucat sub protectia fluxului de sudura, caldura
arcului electric este mai bine utilizata.
9
Pentru a se extinde sudarea automata s-au creat o serie de instalatii care sa elimine unele
dificultati pentru care aparatul de sudare automata nu poate fi utilizat. Acestea sunt:
-instalatia de sudare automata pentru grinzi. Aceasta consta intr-o macara de perete 3, care
se poate deplasa de-a lungul unor grinzi de conducere 1 si 2. Aparatul de sudare 6 este
suspendat pe traversa imobila 4, iar capul de sudare este fixat pe o brosa verticala 5 cu
inaltimea reglabila. In functie de caracteristicele tehnice ale cordonului de sudura se
stabileste regimul de sudare, inclusiv viteza care se imprima macaralei-portal.
Aceasta instalatie combinata cu dispozitivul de intoarcere cu lant 7 asigura o usoara
manipulare si sudare a grinzilor si stalpilor cu sectiuni compuse;
-instalatia de sudare automata pentru cazane si rezervoare este compusa dintr-o instalatie
similara celei aratate, cu deosebirea ca in locul dispozitivului de intoarcere cu lant se
adapteaza dispozitivul de intoarcere cu role. In acest fel se rezolva sudarea automata atat a
cusaturilor transversale cat si a celor longitudinale.
S-au creat dispozitive si pentru sudarea automata a cusaturilor verticale, care desi prezinta
dificultati in aplicare, este totusi rentabila in cazul cordoanelor de dimensiuni mari, care se
intanlesc in general la constructii de furnale.
Din cele de mai sus rezulta ca dispozitivele de sudare in majoritatea lor sunt destinate
executarii pieselor similare. Din aceasta cauza trebuie combatuta tendinta utilizarii numai
a aparatelor manuale care au ca rezultat o productivitate redusa si necesita un personal cu
calificare superioara. Aplicarea sudarii si in special introducerea de noi metode este in
plina desfasurare tinandu-se seama ca toate perfectionarile tind spre o productivitate cat
mai ridicata si un pret de cost cat mai redus si ca in prezent s-au realizat viteze de sudare
pana la 200m/h, la otelurile cu grosimea pana la 10 mm, si de 300m/h la otelurile cu
grosimea pana la 4 mm.
PROCEDEE DE REDUCERE A DEFORMATIILOR
Exista diferite procedee practice care limiteaza la minimum deformatiile finale ale
pieselor sudate si anume:
-incalzirea uniforma a pieselor de sudat;
-sudarea in trepte intoarse pe portiuni de cate 200-400mm
din cordonul de sudura; daca sunt mai multe straturi, acestea se
decaleaza si se sudeaza fiecare in sens invers stratului anterior;
10
-ordinea rationala de aplicare a cusaturilor, astfel la sudarea
unui profil I cu talpi late (fig. 4.1), daca se executa intai ambele
suduri 1 si apoi ambele suduri 2, piesa se inconvoaie; daca sudurile
1 si 2 se sudeaza alternativ, piesa ramane dreapta;
-sudarea in mai multe straturi. Se va evita extinderea zonei deformatiilor plastice la
depunerea straturilor ulterioare, deoarece in acest caz cresc deformatiile remanente;
-ciocanirea cusaturilor la rece si mai ales la cald;
-utilizarea sudurilor discontinue atunci cand intervalele dintre cusaturi sunt mai
mari;
-aplicarea unei forte exterioare care produce deformatii de sens contrar celor care
se asteapta in timpul sudarii.
FORMAREA FISURILOR
In timpul sudarii apar uneori fisuri in sudura sau in zonele invecinate. Unele fisuri
apar in timpul cand metalul trece prin zona de temperatura corespunzatoare fragilitatii la
cald (1300 grade); acestea se numesc fisuri la cald; ele apar in general spre radacina
sudurii sau in locurile unde sudura nu este suficient patrunsa. Sulful si unele elemente de
aliere, ca nichelul, favorizeaza aparitia fisurilor la cald.
Fisurile care apar in timpul racirii, dupa terminarea cristalizarii, se numesc fisuri la
rece. Acestea se produc indeosebi in metalul de baza, langa cordonul de sudura, datorita
modificarilor structurale, cu schimbari de volum.
Fisurile sunt provocate de calitatea necorespunzatoare a otelurilor ce se sudeaza in
special cand se utilizeaza electrozi care nu corespund otelului respectiv, cand materialul de
baza contine impuritati sau cand procesul de sudare nu este bine condus. Controlul in
privinta fisurilor trebuie facut cu mare atentie, deoarece fisurile la cald se observa greu cu
ochiul liber; acestea apar abia in timpul exploatarii si pot provoca accidente.
TRATAMENTUL TERMIC AL IMBINARILOR SUDATE
La sudare tensiunile interne si deformatiile care apar sunt cauzate in special de:
repartizarea neuniforma a caldurii in campul termic, dilatarile inegale, rigiditatea piesei
sudate, transformarile de ordin structural din material etc. iar marimea lor poate varia in
11
functie de caracteristicile constructive ale piesei, tehnologia sudarii, compozitia otelului
etc. La incalzire, in piesa apar tensiuni de compresiunesi deformatii elastico-plastice;la
racirea sub punctul de transformare se creeaza tensiuni de intindere care se maresc cu
scaderea temperaturii peretilor piesei. Rigiditatea marita a piesei fata de dilatari duce la
deformari plastice, in urma scaderii limitei de curgere a materialului incalzit la sudura. In
anumite conditii de rigiditate a constructiei, tensiunile interne pot provoca fisuri si
crapaturi in material.
Tensiunile interne si deformatiile sunt diminuate prin tratamente
termice.
Principalele tratamente termice aplicate imbinarilor sudate sunt:
a. Recoacerea. Prin recoacere se intelege tratamentul termic de incalzire a
pieselor la temperaturi de peste 850-900 grade C si mentinerea la aceasta temperatura un
timp determinat in functie de grosimea tablelor dupa care piesa se lasa sa se raceasca in
cuptor pana la 350 gradeC. Durata de mentinere la temperatura de recoacere se ia de 1-2
min pentru fiecare milimetru grosime a metalului piesei supus sudarii. La mentinerea in
cuptor, racirea nu trebuie sa depaseasca viteza de 100 grade C/h. Mentinerea mai
indelungata a piesei la temperatura prescrisa daunatoare deoarece granulatia care rezulta
dupa racire este prea mare. Prin recoacere se obtine o structura cu graunti mai fini,
imbunatatindu-se plasticitatea materialului si totodata micsorandu-se duritatea.
b. Normalizarea. Acesta este un tratament termic asemanator recoacerii, cu
deosebirea ca viteza de racire este mult mai mare si racirea se face in aer liber. In general,
pentru otelurile cu continut mic de carbon, piesele se supun tratamentului de normalizare.
Apreciind tensiunile care pot aparea , se recomanda o incalzire lenta pana sub linia
PSK (linia perlitica din diagrama FeC) urmata de o incalzire mai rapida pana la
temperatura necesara, mentinerea la aceasta temperatura un timp determinat in functie de
grosimea peretelui de sudat, racirea rapida pana la PSK, iar apoi o racire lenta.
Pentru eliminarea tensiunilor interne se recurge la recoacerea de detensionare, a
carei temperatura nu influenteaza structura obtinuta la normalizare.
c. Recoacerea pentru detensionare. In cazul cand piesele nu sunt supuse
recoacerii sau normalizarii, pentru inlaturarea tensiunilor interne este absolut necesara
aplicarea unei recoaceri de detensionare prin incalzirea piesei la o temperatura de 600-650
12
grade C cu o durata de aproximativ 2min pentru fiecare milimetru grosime. Acest
tratament termic nu modifica structura metalului si se aplica, in general la otelurile cu
continut mare de carbon sau la otelurile aliate.
Cuptoarele pentru tratamentul termic al sudurilor, cele mai raspandite, sunt
cuptoarele cu propulsie. La aceste cuptoare, piesele se aseaza pe o platforma de lucru si se
imping in cuptor, descarcarea lor facandu-se la celalalt capat al cuptorului. In figura 6.2
este reprezentat un cuptor dintr-o camera de lucru 1 in forma de tunel, prin care piesele 3
sunt impinse pe vatra cuptorului de impingatorul 4 cu ajutorul surubului 5 actionat de
mecanismul 6. Combustibilul este ars in camerele de ardere 8, iar gazele arse se evacueaza
prin canalele de fum 2. Cuptorul are doua usi iar arzatoarele 7 sunt montate lateral.
Asamblari mecanice prin sudare
Procedee de sudare
În constructiile metalice se deosebesc doua procedee de sudare:
1 sudarea prin topire;
2 sudarea prin presiune.
Sudarea prin topire este procedeul de îmbinare a doua sau mai multe piese prin
topirea locala a acestora, cu sau fara material de adaos. Metoda se poate realiza ce gaze
( sudura oxiacetilenica ), cu arc electric, cu hidrogen atomic, si aluminotermic.
Sudarea prin presiune este metoda de sudare realizata fara adaos de material, când
materialele ce urmeaza a fi îmbinate se aduc în stare plastica si apoi sunt presate prin
procedee mecanice.
Sudarea prin presiune se poate realiza:
2 electric, prin rezistenta;
3 prin forjare;
4 cu gaze;
13
5 aluminotermic prin presare.
În constructiile metalice se folosesc cel mai adesea sudarea cu arc electric, sudarea
prin presiune si sudarea oxiacetilenica.
Alegerea procedeului de sudare se face tinând seama de urmatoarele criterii:
6 materialele sudate;
7 utilajul folosit;
8 conditiile de functionare ale organului de masina.
Sudarea constituie unul din cele mai sigure si expeditive procedee de asamblare, fiind
aplicata pe larg la realizarea ansamblurilor din tabla groasa sau subtire, profile, bare, sârma etc.
Raspândirea acestui procedeu de asamblare se explica si prin faptul ca pretul de cost al îmbinarii
este sensibil mai scă 19419y243t ;zut decât cel al îmbinarilor obtinute pe alte cai.
Mai departe sunt prezentate principalele procedee de sudare:
1 sudarea manuala cu electrozi metalici înveliti;
2 sudarea electrica prin rezistenta, prin puncte,
3 sudarea manuala prin topire cu arc electric,
4 sudarea automata sub strat de flux,
5 sudarea în mediu de gaz protector,
6 sudarea în mediu de abur,
7 sudarea în baie de zgura,
8 sudarea prin topire cu gaz,
9 sudarea electrica prin presiune,
10 sudarea in linie,
11 sudarea prin frecare,
12 sudarea prin explozie.
Sudarea manuala cu electrozi metalici înveliti reprezinta unul dintre cele mai
raspândite procedee de asamblare prin sudare, datorita simplitatii sale si raspândirii utilajelor de
sudare.
Electrozii metalici înveliti sunt vergele metalice, confectionate din materiale cu compozitia
chimica identica sau apropiata de cea a metalului de baza ( materialul pieselor ce se sudeaza ).
Vergelele metalice sunt acoperite cu un învelis alcatuit din pulberi care au rolul de a usura
14
amorsarea si întretinerea arcului electric, precum si protectia baii de sudura împotriva oxigenului
din atmosfera.
Conducerea electrodului în timpul sudarii se realizeaza prin imprimarea simultana a trei
miscari:
1 o miscare de deplasare axiala 1, pe masura ce electrodul se consuma, astfel încît
lungimea arcului sa se mentina constanta ( variatiile lungimii arcului electric conduc la variatii de
tensiune, variatii de intensitate si, deci, la depuneri neuniforme );
2 o miscare de deplasare în lungul cusaturii, 2;
3 o miscare de deplasare transversala 3 în vederea obtinerii latimii cusaturii si
depunerii uniforme a metalului ( formarii "solzilor" cusaturilor )
Îmbinarile se pot obtine prin cusaturi continue, fragmentate sau prin puncte de sudura.
Ansamblurile obtinute cu cusaturi continue pot rezista unor solicitari importante si au asigurata
etanseitatea.
Un mare dezavantaj al sudarii cu electrozi metalici înveliti îl constituie faptul ca oxigenul din
spatiul înconjurator patrunde în baia de metal topit si provoaca oxidarea acesteia. Acest neajuns
este deosebit de accentuat în cazul sudarii unor materiale deosebite cum sunt otelurile aliate si
metalele, aliajele ne feroase. Pentru a se înlatura acest neajuns au fost puse la punct procedee de
sudare la care arcul electric arde protejat de un gaz protector. Aceste procedee sunt cunoscute sub
denumirea generala de sudare cu arc electric în mediul protector de gaze. Gazele folosite în acest
scop sunt de obicei argonul, bioxidul de carbon sau amestecul lor.
Utilaje de sudare
Se pot folosi surse de curent continuu si curent alternativ. Surse de curent trebuie sa fie
reglabila si sa poata produce o tensiune de amorsare a arcului electric de 50-60V.
a) Surse de curent continuu pot fi:
- surse rotative-convertizoare si agregate de sudare;
- surse statice-redresoare de sudare.
Generatorul de curent electric este antrenat de un motor electric de curent alternativ.
b) Sursele de curent alternativ.
15
Pentru a obtine curentul alternativ necesar este folosit un transformator pentru sudare. El este
un transformator de putere monofazat care are o tensiune secundara si poate asigura aprinderea si
arderea stabila a arcului electric.
Transformatorul de sudare are caracteristicile exterioare coborâtoare, ceea ce poate asigura
variatiile regimurilor de sudare în limitele necesare.
Conductoarele electrice care alimenteaza electrodul si piesa au o sectiune mare si se numesc
cabluri de sudare.
c) Port electrodul.
Are forma constructiva de cleste si este folosit pentru prinderea electrodului de sudare. El are
greutate mica, suprafata de prindere mare, si mânerul izolat pentru a evita electrocutarea
lucratorului.
d) Clemele de contact.
Asigura legatura electrica a piesei cu sursa de curent electric. Ele nu trebuie sa se încalzeasca
si trebuie sa asigure un contact bun cu piesa.
e) Masca de sudare.
Are rolul de a proteja fata si ochii lucratorului de efectele radiatiilor arcului electric. Sticla
montata în locasul ce permite vizualizarea sudurii are culoarea verzui-închis.
Sudarea automata
Prezinta avantajul realizarii unei suduri uniforme si de mai buna calitate, adâncimea de sudura
fiind mult mai mare.
Aparatul de sudura automata se compune din:
1 tractorul de sudura;
2 cofretul instalatiei de distributie;
3 transformator de sudura;
4 sine de ghidare;
5 dispozitive de fixare a pieselor.
Metoda automata de sudare se aplica pentru lungimi mari de sudura, atunci când accesul la
locul de sudare este usor, pentru lucrari de cazangerie si pentru sudarea grinzilor cu inima plina.
16
Productivitatea este de 10-20 de ori mai mari decât la sudarea manuala.
Controlul calitatii sudurilor
La constructiile metalice sudate se fac urmatoarele operatii de verificare si de
control:
- verficarea dimensiunilor fiecarei piese sudate si a pozitiei ei relative in
ansamblul imbinarii;
- examinarea si verificarea cordoanelor de sudura;
- verificarea calitatii sudurii.
Dimensiunile si pozitia relativa se verifica prin masurari, verificari cu sabloane si
examinarea exterioara.
Cordoanele de sudura se verifica prin masurari cu sabloane de control si se
examineaza la exterior cu ochiul liber si cu lupa.
Calitatea sudurii se verifica prin incercarea epruvetelor prin guri de control si prin
examinarea cu raze Roentgen, raze gama sau cu unde ultrasonice.
Controlul aplicat in scopul detectari defectelor unor piese sau a unor asamblari este cunoscut
sub denumirea generala de control defectoscopic el se poate efectua, prin distrugerea piesei sau
îmbinari controlate denumindu-se control distructiv, sau fara distrugerea acestora denumindu-se
control nedistructiv.
Controlul defectoscopc distructiv se aplica prin sondaj si are dezavantajul ca obiectele
controlate îsi pierd utilitatea. O raspândire mult mai larga o are controlul defectoscopic ne-
distructiv. El se poate efectua prin simpla observare cu ochiul liber sau cu o lupa, sau cu ajutorul
unei aparaturi specializate.
1 Prin examinare vizuala se pot constata:
2 uniformitatea sudurii;
3 existenta unor defecte de dimensiuni mari la suprafata sudurii sau în
vecinatatea ei : crapaturi, stropi, cratere, crestaturi etc.
17
Controlul efectuat cu aparatura de control defectoscopic nedistructiv are un domeniu de
aplicabilitate mult mai larg deoarece poate pune în evidenta cu o mare precizie defectele situate
atât la suprafata cât si in interiorul pieselor.
Alegerea metodei optime de control se face pe baza tipului de defecte urmarite si în special pe
baza locului unde sunt amplasate defectele astfel :
pentru punerea in evidenta a defectelor de suprafata se folosesc: controlul cu
substante penetrante si controlul cu pulberi magnetice;
pentru punerea în evidenta a defectelor interioare se folosesc: controlul cu
ultrasunete si controlul cu radiati penetrante (tabelul 1).
Domeniul de aplicare a metodelor de control defectoscopie ne-distructiv
1 - metoda foarte indicata;
2 - metoda cu rezultate mai putin bune.
18
BIBLIOGRAFIE
Tehnologia asamblarii si montajelor........................................de Gheorghe Ion
Rezistenta materialelor si organe de masini............................de Vasile Doleata
Mecanica aplicata..............................................Editura didactica si pedagogica
19
ANEXE
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30