SUBIECTUL VII. 3Strategii, metode, tehnici, mijloace şi forme ale instruirii pe tipuri de activităţi;

STRATEGIA DIDACTICAO strategie este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicati actorii predarii - învatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate. Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si învatare.Strategia nu trebuie confundata cu metoda.

METODE DE INSTRUIREEXPUNEREA Metoda expunerii consta din prezentarea verbala monologata a unui volum de informatie, de catre educator catre educat. Este o metoda de predare. Ea este eficienta in cazul in care

- informatiile sunt adatate la experienta si motivatia copiilor- sunt corelate cu informatiile anterioare ale copiilor - este accesibila si expresiva

Activizarea se poate realiza daca informatiile noi sunt corelate cu cele anterioare, copiii sunt solicitati in formularea unor probleme sau a concluziilor partiale. si daca copiii sunt utilizandu-se in acest scop problematizarea transmisecorela Forma traditionala bazata pe monologul profesorului are o serie de dezavantaje: ora e monotona, elevul ajunge la plictiseala, pasivitate, inhibitie. Pentru a elimina aceaste dezavantaje aceasta metoda se combina cu demonstratia intuitiva si se folosesc diverse mijloace audio-vizuale, etc.In functie de varsta elevilor si de experienta lor de viata, poate imbraca mai multe variante: povestirea, descrierea, explicatia.

1. Povestirea consta din prezentarea informatiei sub forma descriptiva sau narativa, respectand ordonarea in timp sau in spatiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor. Explicatiile nu lipsesc cu desavarsire, dar ele ocupa un loc secundar

2. Descrierea e o forma a expunerii prin care se prezinta caracteristicile unui obiect, proces, fenomen si se bazeaza pe observatie.

3. Explicatia este forma de expunere in care predomina argumentarea rationala si are scopul de a lamuri probleme, reguli, legi, etc.

NARAŢIUNEANaratiunea se regaseste in activitatea prescolarilor sub forma:

- Povestirii; Povestirea trebuie să fie simplă, neîncărcată, cu multe comentarii si fără multe episoade. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii.

- Repovestirii, care este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a fi ascultaţi şi de a se afirma.

- Povestirea cu început dat; De obicei copilul nu-şi face un plan riguros de desfăşurare a intrigii povestirii. În povestirea cu început dat, copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect sau un personaj.

- Activitatea cu cartea; Deşi în general nu ştiu sa citească, preşcolarii folosesc şi aceasta metoda. Ei rasfoiesc cărţi de poveşti cunoscute ce au text alaturi de imagini, ei memorează poveşti, privesc desenele, le comentează. Însăşi ţinerea corectă a cărţii, răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit, cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari.

DESCRIEREA

1

Aceasta metodă se utilizeaza de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ, obiect, fenomen si consta in prezentarea însuşirilor sale Copilul poate descrie: persoane, animale, plante, obiecte, prezentându-le părţile principale. De obicei, descrierea prescolarului este incompleta, de aceea educatoarea trebuie sa-i sprijine punandu-le intrebari ajutatoare. La grupele mici se utilizeaza in activitatile de lectură după imagini, repovestire, convorbiri tematice, jocuri didactice etc.

MEMORIZAREAMemorizarea este o activitate care dezvolta: gandirea logica a copilului, atenţia şi puterea de concentrare; auzul fonematic al copiilor; capacitatea de reproduce cunoştinţele;formarea deprinderii de a recita corect si expresiv; sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva.Etapele activităţii de memorizare :- Introducerea copiilor în tema activităţii - li se spune copiilor titlul si autorul, obiectivele

operaţionale, pentru a capta atentia, a creea motivaţia învăţării si a stimula invatarea; in acest scop se pot utiliza metode variate ca povestirea, conversaţia, explicaţiea

- Familiarizarea copiilor cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei , care se realizeaza prin :

o explicarea continutului utilizand in acest ilustraţii, diapozitive, casete audio si video.o prima recitare-model a educatoarei prin care se urmareste crearea unei stari emotive

care contribuie la realizarea învăţării. o a doua recitare-model prin care se urmareste pregatirea pentru memorarea poeziei.

Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: să fie clară; să fie expresivă, ceea ce se realizeaza prin schimbarea tonului vocii; accente si pauze; respectarea ritmului si a rimelor; să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate;

- Predarea-învăţarea poeziei; În funcţie de gradul de dificultate al poeziei, învăţarea se face în întregime (poeziile simple, atractive ) sau pe unităţi logice (cele mai dificile). Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare.

- În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata:o numai recitarea individuala, prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea

pronunţării, fidelitatea reproducerii, expresivitatea, gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale, prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta, selecţionarea pentru programul serbării, pentru un concurs de recitări, întrecere intre grupuri de copii s.a.

o recitarea colectiva se poate folosi numai în încheierea activităţii. Ea nu permite un control individua.

- Consolidarea memorării se pot realiza prin: recitări pe roluri; îmbinarea recitării individualecu cea colectiva; recitarea selectivă; scurte jocuri-exerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor, concursuri ,, Cine recita mai frumos ?’’Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului, se utilizeaza urmatoarele procedee: folosirea unor elemente de joc pentru evidentierea ritmului si a rimei, mimarea unor stări sufleteşti; reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s.a. POVESTIREAÎn grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri:

- povestirile educatoarei;- povestirile copiilor.

Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti, povestiri), realizate de către educatoare.

- Se organizează cu întreaga grupa, ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii.

2

- Receptarea atenta a povestirilor contribuie la:o largirea sferei sfera de cunoştinţe ale copiilor. o familliarizarea copiilor cu structura limbii, cu bogatia si expresivitatea limbjului; ei

îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate, expresii poetice, formule specifice acestor creaţii literare, construcţii ritmate si rimate, zicale, proverbe, structuri gramaticale.

o formarea conştiinţei morale; copiii descoperă trăsături de caracter, îşi aleg modele de viaţa, cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului

Etapele activităţii de povestire:Introducerea în activitate –Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse, in funcţie de vârsta copiilor sau subiectul povestii: se pot utiliza jucării, siluete de personaje, marionete de la teatrul de păpuşiExpunerea poveştii / povestirii de către educatoare:- Se anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului;- Se povesteste actiunea clar si expresiv pentru a capta atenţia si pentru a trezi emoţii

expresivitatea expunerii se realizeaza prin: modularea vocii; schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii; accentuari si scaderi ale intensitatii vocii; repetiţii; mimica si gesticulaţie; mijloace imitative si intuitive: diafilm, caseta audio-video, siluete si machete.

- Expunerea poate alterna cu dialogul cu copiii sau cu întrebări retorice, care sa le întreţină atenţia;

- Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire, dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor, propoziţiilor si frazelor. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor, sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor.

- Se pot utiliza imagini, diafilme, se mânuiesc siluete, păpuşi, marionete - Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor, păstrându-se însă stilul

autorului, chiar unele cuvinte mai vechi, mai puţin utilizate in zilele noastreÎncheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. Aceasta se poate realiza prin:

- reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ). - precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative.- integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior prin referiri la povesti cu

acelaşi mesaj, personaje sau întâmplări asemănătoare- mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. Aceasta este o

modalitate des întâlnită la grupele mici. Exemplu: ,,Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’, ,,Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’

- redarea prin desen a unor secvenţe din povestire, care i-au impresionat.

Povestirile copiilor apar sub formă:1. repovestire;2. povestiri create de copii.

Repovestirea dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor si se exersează vorbirea. Copiii trebuie:- să redea întâmplările in succesiunea lor; - să desprindă trăsături ale personajelor; - să aprecieze fapte ale acestora; să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si

personaje; - să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model, motivându-şi

preferinţa.Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica, dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple, accesibile. Repovestirea se poate realiza in forme diferite:

- repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii;- repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;

3

- repovestire liberă;La grupa de cinci-sapte ani, se recomanda stimularea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor.Poveştile create de copii, in grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme:

- povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii;- povestire cu început dat;- povestire pe baza unui plan dat;- povestire după modelul educatoarei.

Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat.a). În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5, sa înfăţişeze momente reprezentative, in succesiunea logica, sa prezinte personajele principale. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: să fie simple si accesibile copiilor; să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor; să aibă valoare educativa si estetica; să emoţioneze; să fie vizibile pentru toţi copiii.Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe:- Introducerea în activitate ; acest moment se poate realiza prin:

discuţii libere pe tema aleasa; prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire, desen animat, din

teatru de păpuşi; folosirea unor jucării; înfăţişarea unui cadru de poveste, a unei machete.

- Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate - Dirijarea observaţiei copiilor. Cu ajutorul întrebărilor, educatoarea orientează atenţia copiilor

spre fiecare imagine, ei trebuind sa retina cadrul actiunii, personajele principale, întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale, prin întrebări ca acestea: ,,Ce întâmplări pot avea loc?’’, ,,Cum pot acţiona personajele?’’, ,,Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’.

Compunerea povestirii de către copii care se poate desfăşura astfel:- crearea povestirii pe fragmente, corespunzator teblourilor, moment in care sunt antrenati

mai multi copii;- povestirea integrala realizata de un singur copil. În funcţie de nivelul grupei, povestirea

integrala poate fi reluata de alt copil.Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii.

b). Povestirile cu inceput datÎn aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze o povestire al cărei început este dat de educatoare. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor; din ascultatori ei devin povestitori, care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective:

- să asculte cu atenţie expunerea educatoarei- să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii;- să prezinte corect, logic, coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate;- să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii.

Reuşita activităţii este determinata de - calităţile începutului dat care trebuie: să trezească interesul si imaginatia copiilor; si

să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere; de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor, a adulţilor, a animalelor.

- momentul in care educatoarea întrerupe expunerea ; acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. La întreruperea relatării, educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare.

c). Povestire pe baza unui plan dat

4

Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza unui plan dat, care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese, asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint, in funcţie de nivelul copiilor. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. De exemplu: La bunici, Duminica in familie, Jocurile copilului etc.Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative, interogative sau sub forma de titluri.d). Povestire după modelul educatoareO astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire:

1 b. Metode didactice de comunicare orală interogative ( conversaţia euristică, brainstorming, discuţia liberă, etc )

CONVERSAŢIAEste o metodă de comunicare orala, cea mai importanta si cea mai des intrebuintata. Ea este un dialog intre educator si educat, bazat pe întrebări şi al răspunsuri. Conversatia poate fi de mai multe tipuri, in functie de momentul lectiei in care e utilizata: conversatia euristica, conversatia de sistematizare a cunostintelor, conversatia de clarificare si aprofundare si conversatia de verificare si control.

1. Conversaţia euristică este conversatia cu ajutorul careia educatoarea il conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja.

2. Conversaţia de verificare urmăreşte sa evidenţieze gradul de însuşire a anumitor cunoştinţe.

Intrebarile trebuie sa - fie adresate intregului colectiv- sa se inlantuie logic- sa fie clar si corect formulate

Participarea activa a copiilor intr-o conversatie se realizeaza prin utilizarea intrebarilor (directe, in lant, inchise, deschise) , solicitarea unor raspunsuri suplimentare, comentarea raspunsurilor sau expunerea unor opinii. De aceea, conversatia este combinata cu metode ca dialogul, dezbatrea, braistormingul, problematizarea.

BRAINSTORMIN-ul Brainstormingul este cunoscut si sub numele de asalt de idei si este o varianta a discuţiei în grup. El se foloseste pentru a gasi cea mai adecvata solutie pentru o problema.Braistorming-ul este o metoda care stimuleaza creativitatea, implica participarea intregului grup de copii si urmareste obtinerea, intr-un timp scurt a unui numar mare de idei pentru rezolvarea unei probleme. Braistorming-ul se desfasoara dupa anumite reguli:

- se lanseaza problema, iar copiii sunt încurajaţi să-şi exprime ideile care le vin în minte, oricât de absurde sau nerealiste par ele

- nimănui nu îi este permis să critice ideea altcuiva- trebuie ascultate cu atenţie toate ideile- toate ideile sunt scrise pe tablă sau pe o foaie flip-chart- evaluarea şi selecţia ideilor şi a soluţiilor propuse se face de către cadrul didactic

împreună cu participanţii In invatamant, brainstormingul nu este o metodă care conduce la solutii remarcabile, dar se utilizeaza pentru ca este o metoda relaxanta si antreneaza toti copii, obligandu-i sa gandeasca

CONVORBIREAConvorbirea este o activitate care permite copiilor sa se exprime independent. Ei folosesc cuvinte intrate in vocabularul lor activ. Copii au posibilitatea de a-si exprima si de a-si susţine

5

părerile in faţa unui colectiv, ceea ce le dezvolta curajul opiniei, calităţi necesare la intrarea in clasa întâi. Structura activităţii de convorbireOrganizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune:- pregătirea temeinica a educatoarei , adică

o planificarea convorbirii corespunzător nivelului grupei de vârstao elaborarea planului de discuţie , sub forma de întrebări

- introducerea in activitate- Este recomandată utilizarea unor materiale ca : ghicitori, poezii, povestire, urmate de comentarii, se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme, scurte discuţii, audierea unui fragment de cântec, o înregistrare pe caseta s.a.

- convorbirea propriu-zisă, care se realizeaza pe baza unei succesiuni de intrebari ale educatoarei si răspunsuri ale copiilor. Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale si întrebări ajutătoare. Întrebările trebuie sa fie accesibile, la nivelul de varsta al grupei; să fie formulate simplu, corect, succint, clar. Intrebarile si raspunsurile trebuie sa alterneze cu sublinieri, repetări ale unor aspecte principale si concluzii parţiale.

- incheierea activităţii consta in principal concluziile finale, iar pentru diversificare si antrenarea tuturor copiilor, se poate recurge la intonarea unui cantec, desfăşurarea unui joc aplicativ, dramatizarea unor acţiuni discutate, premierea răspunsurilor foarte bune, etc.

PROBLEMATIZAREA este o metoda de comunicare orala care presupune gasirea unei solutii la o intrebare sau la o situatie problematica. Ea solicită un efort intelectual considerabil din partea copilului si contribuie la dezvoltarea gândirii independente a acestuia si asigură motivaţia intrinsecă a învăţării.

Educatoarea trebuie sa parcurga urmatoarele etape:- organizarea situaţiei-problemă;- formularea sarcinilor;- dirijarea copiilor în descoperirea soluţiei (munca independentă, individuală sau pe grupe);- sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor copiilor dobândite prin rezolvarea sarcinii.Preşcolarului trebuie sa:- perceapa si sa inteleaga problema;- selecteze cunostintele anterioare, sa le prelucreze si sa le adapteze la datele problemei

primite;- sa caute, prin efort propriu, solutia posibila, de rezolvare a sarcinii;- sa verbalizeze rezultatul si sa-l verifice prin compararea corectitudinii rezultatului; - sa exerseze achizitia dobândite.Antrenarea copilului se poate realiza in formularea problemei si in gasirea solutiilor, combinand problematizarea cu conversatia. Pentru a putea fi antrenati este necesar ca sarcina nu depaseasca puterea lor de analiza.

LECTURA Este o metoda in care se combina comunicarea scrisa cu cea orala si urmareste formarea deprinderii de a intelege, a reda si interpreta un text. Etapele lecturii sunt:

- lectura integrala a unui text- lectura pe fragmente- scoaterea de idei principale - concluzii asupra textului

Principala forma a lecturii utilizata in invatamantul prescolar lectura dupa imagini

LECTURA PE BAZA DE IMAGINI Este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. Copiii trebuie sa analizeze imaginile; trebuie sa le descrie, sa le compare si sa le interpreteze, folosind un limbaj propriu.

6

Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la dezvoltarea:- capacităţilor intelectuale;- proceselor psihice;- si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta; - unor trăiri afective, morale si estetice.

Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: - observarea dirijata a imaginilor - si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. ‚

Structura activităţii de lectura pe baza de imaginiIntroducerea in activitate, realizata prin anunţarea temei, prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. Este recomandabil

- sa se conceapă elemente-surpriza ( imagini aflate pe stativ / acoperite sau aşezate întoarse, dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ).

- În prealabil, se poate realiza o convorbire, sau se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare.

- Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi.Perceperea / intuirea ilustraţiilor consta in analiza, descrierea, compararea si interpretarea ilustratiilor. Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita forma de concluzii este povestirea

OBSERVATIAEste o metoda de explorare directa a realitatii. Prin observare se urmăreşte descrierea, explicarea şi interpretarea unor fenomene. Este o activitate premeditată, intenţionată, cu scop, realizată in mod planificat şi sistematic. Ca metoda, observatia este insotita de explicatie. Observaţia implică obligatoriu existenţa unor mijloace de învăţământ corespunzătoareLa gradinita, observatia presupune existenţa unor obiecte reale, care sunt descrise concomitent cu vizualizarea lor. Cunoştinţele preşcolarului sunt sărace si de aceea el are nevoie de o baza intuitiva, care sa-i permita sa faca asociaţii, analogii, să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe si să-i sugereze soluţii de rezolvare a sarcinii. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin:

- alegerea unor subiecte care capteaza atenţia preşcolarului - acordarea timpului necesar pentru observaţie;- întreţinerea pe parcursul observatiei a interesului copilului- utilizarea unor condiţii materiale adecvate, atractive - dirijarea activităţii prin cuvânt (explicaţie, conversaţie);- reluarea observării însoţite de explicaţii, ori de câte ori se impune.- introducerea in activitate a unor secvente de fixare a rezultatelor - si valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie.

Aceasta metoda este utilizata si in cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu (exemplu: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc). Participarea activa a copiilor poate fi stimulata prin

- antrenarea lor in realizarea unor sarcini aditionale (de exemplu redarea rezultatelor observatiei in desene)

- proiectarea unor noi observatii, - alternarea observatiei sistematizate cu observatia spontana, a observatiei dirijate cu cea

independenta.

DEMONSTRAŢIAEste o metoda intuitivă, care se utilizeaza în activităţile de dobândire de noi cunoştinţe şi de formare de noi deprinderi.

7

Este o metodă de explorare indirectă a realităţii. Prin această metodă didactică, cadrul didactic dovedeşte realitatea unui obiect, fenomen, proces sau a unor afirmaţii. In acest scop el apeleaza la un material concret / intuitiv / sau la acţiuni practice. A demonstra,din punct de vedere didactic înseamnă a dovedi, a convinge, a prezenta:

- a arăta copiilor obiectele/fenomenele reale sau substitute ale acestora, pentru a explora realitatea;

- a provoca o percepţie activă a copilului; - a oferi copiilor exemple / argumente prin care să se dovedească existenţa unor obiecte /

fenomene sau justeţea unor afirmaţii; - a materializa, prin experienţe, principiile expuse teoretic.

În literatura de specialitate se face diferenţierea între:- demonstraţia inductivă - bazată pe intuiţie şi care foloseşte un suport material natural,

figurativ sau simbolic;- demonstraţia deductivă - teoretică, utilizată în matematică.Pentru a demonstra se foloseste

- experimentul sau experienta de laborator- reprezentările grafice (hărţi, desene etc.), - mijloacele audio-vizuale (proiecţii)- exemple, - modelele asemănătoare.

In demonstrare rolul cadrul didactic consta in - a pregati materialul cu ajutorul căruia să realizeze demonstrarea, - a stimula atentia elevilor, - a conduce observaţia elevilor - si a-i dinamiza, solicitandu-le actiune.

În grădiniţă, demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie, în special) si cu material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ).In grădiniţă, aceasta metoda se combină cu observaţia, expunerea, explicatia, conversaţia euristică, jocul didactic, jocul-exercitiu, exercitiul, iar in activităţile de educare a limbajului se foloseste în cazul memorizărilor, al povestirilor, al corectării unor tulburări de vorbire. Un mod prin care se poate realiza participarea activa a copiilor il constituie antrenarea lor in diverse etape ale demonstratiei, sau in repetarea ei ulterioare – demonstratia de proba

EXERCIŢIULEste o metoda bazata pe actiune si constă în repetarea conştientă a unei acţiuni sau operatii, avand drept scop formarea de deprinderi intelectuale si practice. Exercitiul se foloseste in orice moment al lectiei, se poate desfasura individual, pe grupuri sau frontal. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii: deprinderile psihomotrice, de conduita, grafice, de numărare, de exprimare corecta si expresiva.

EXPERIMENTULEste o metodă de explorare directă a realităţii. El implica toate operatiile gandirii: analiza, comparatie, sinteza si generalizare si este folosit pentru dezvoltarea spiritului de investigare si a curiozităţii copiilor.Experimentul implică următoarele etape:

- motivarea copiilor; - argumentarea importanţei experimentului; - prezentarea ipotezelor de lucru; - reactualizarea cunoştinţelor necesare desfăşurării experimentului; - desfăşurarea experimentului; - observarea şi consemnarea principalelor fenomene ce apar pe parcurs; - prelucrarea rezultatelor şi elaborarea concluziilor.

8

PROIECTUL Este o metoda bazata pe actiune. Ea poate avea forme diverse ca: machete, referate, colectii pe o tema, etc. Aceasta metoda implic direct elevul in cercetare, in sintetizarea informatiei, in prezentarea ei. Cadrul didactic va stimula motivatia elevilor prin organizarea unor expozitii, mape tematice, albume cu lucrari . Este o metoda moderna

JOCUL DIDACTIC Jocul didactic reprezinta o succesiune de activităţi care asigură însuşirea unor cunostinte si deprinderi, utilizand jocul ca pretext pentru a face învăţarea mai antrenantă si mai plăcută.Este utilizat mai mult în învăţământului preşcolar, dar şi in cel primar.Jocurile didactice au:

componentă informativă şi una formativă ( care vizeaza exersarea şi perfecţionarea senzaţiilor şi a

percepţiilor).

Structura jocului didactic constă din: 1. Conţinutul jocului 2. Sarcina didactică 3. Regulile jocului 4. Acţiunile de joc

Conţinutul jocului consta in reprezintă cunoştinţele si deprinderile ce urmeaza a fi. Tematica jocurilor didactice este foarte variata. Sarcina didactică este problema pe care copiii trebuie să o rezolve. Ea declanşează operaţii intelectuale precum: recunoaşterea, descrierea, reconstituirea, comparaţia, etc. Regulile jocului reprezinta concretizarea sarcinilor didactice. Ele indica

cum trebuie rezolvată o problemăcare sunt căile de organizare ale acţiunii ludicecare sunt cerinţele care dirijează acţiunile copiiloracţiunile de joc şi succesiunea lormodul in care se distribuie rolurile si relaţiile dintre copii

Ca activitate didactică dirijată, jocul didactic impune următoarele: - proiectarea judicioasă - procurarea şi/sau confecţionarea materialului didactic necesar şi adecvat. Selectarea jocului se face în funcţie de obiectivele propuse şi de caracteristicile grupei de copii. În funcţie de acestea trebuie alese şi materialele didactice, care trebuie să fie accesibile, adecvate, simple, clare, atractive, vizibile din orice pozitie.

Etapele jocului didactic sunt următoarele: Organizarea jocului: presupune asigurarea unui cadru adecvat conţinutului jocului şi

acţiunilor copiilor. Desfăşurarea jocului vizeaza:introducerea care constă în captarea atenţiei copiilor, utilizându-se: un element surpriză, o

noutate, un scurt dialog, o jucărie care va avea rol specific în desfăşurarea jocului. explicarea jocului: sarcinilor didactice, a regulilor jocului şi a acţiunilor în succesiunea lordemonstrarea jocului prin desfăşurarea lui efectivăjocul de proba - ca modalitate de asigurare a înţelegerii corespunzătoare a jocului; trebuie să

fie însoţit de explicaţii şi indicaţii privind desfăşurarea corectă a jocului propriu-zis1.D esfăşurarea propriu-zisă 2. Complicarea jocului cu sarcini mai complexe si noi, materiale didactice suplimentare,

introducerea unor reguli noi, organizarea de întreceri, utilizarea fişelor de lucru independente.3. Încheierea jocului didactic - concluzii si sinteza si aprecierile frontale şi individuale

JOCUL DE SIMULARE

9

Este o modalitate activă de predare-învăţare, prin care se poate simula acţiuni şi fenomene reale, ce se produc în natură şi care intră în obiectivele pedagogice ale unei discipline de învăţământ.

JOCUL DE ROL se bazeaza pe actiunea fictiva si consta in punerea copiilor in diverse roluri sociale. Aceasta metoda faciliteaza formarea comportamentului social si corectitudinea acestora.

ÎNVĂŢAREA PRIN DRAMATIZARE Este o metoda bazata pe actiunea fictiva si foloseste mijloacelele artei dramatice. Situatiile invatarea prin dramatizare asigura implicarea afectiva a copiilor. Metoda se combina obligatoriu cu conversatia si explicatia.

ALGORITMIZAREA Este o metodă care se bazează pe folosirea algoritmilor în actul predării cu scopul de a familiariza copii cu o serie de scheme procedurale (modele de acţiune) care îi vor ajuta să rezolve o serie largă de sarcini. Ea constă în formarea unor deprinderi de gândire şi acţiune, de rezolvare de probleme sau luare de decizii, care vor permite elevilor rezolvarea unor sarcini din ce în ce mai complexe. Algoritmii reprezintă un număr de indicaţii privind succesiunea de operaţii care trebuie parcurse pentru obţinerea unui rezultat. Ei pot fi grupaţi în mai multe categorii:

- de rezolvare – care reprezintă reguli de rezolvare a unor exerciţii sau probleme; - de sistematizare a materiei – care reprezintă reguli de ordonare logică a materiei şi care

permit analiza şi sinteza cunoştinţelor; - de consolidare a cunoştinţelor – care permit perfecţionarea unor deprinderi intelectuale

sau de calcul; - de identificare – care permit sesizarea unei clase de probleme şi realizarea unei clasificări

sau sinteze; - de creaţie – care reprezintă tehnici de gândire divergentă productivă;

3. Metode interactive de grup în grădiniţă METODA CIORCHINELUI: este o tehnică ce stimulează realizarea unor asociaţii de idei noi.Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi informaţii la volumul de cunoştinţe acumulate de copii.Categoria de activitate: Activitate interdisciplinarăTema: IarnaTipul activităţii: consolidareScopul:

- Consolidarea cunoştinţelor copiilor despre anotimpul iarna, exersarea unei exprimări coerente, corecte gramatical.

- Dezvoltarea găndirii şi a operaţiilor ei: analiză, sinteză, generalizare.- Educarea dragostei pentru iarnă, cultivarea învăţării prin cooperare.

Obiective operaţionale:- să rezolve sarcinile date prin cooperarea în grup- să redea soluţii originale pentru cuvintele date- să participe la analiza tabloului prin alcătuirea unei povestiri scurte despre iarnă- să corecteze produsul realizat pe baza comentariilor critice- să folosească corect materialul pus la dispoziţie

Strategii didactice:a)Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, interviul de grup, ciorchinele, învăţarea prin cooperare, munca în echipă.b)Material didactic: coli de carton, jetoane, carioca.Sarcina didactica:

10

- alegerea jetoanelor care transmit informaţii despre iarna, aşezarea acestora în jurul imaginii ce reprezintă anotimpul iarna, unirea jetoanelor cu imaginea iernii printr-o linie dreaptă.

- formularea de propoziţii cu imaginea de pe fiecare jeton- crearea unei povestiri scurte despre iarnă

La activitate participă 16 copii care sunt împărţiţi în 4 subgrupe. Se împarte materialul fiecărei grupe şi se explică sarcina didactică.Realizări:

Grupa I Grupa II

Grupa III Grupa IV

Se trece la cumularea ciorchinelor formând perechi între grupe:

Grupa I şi II

IARNAIARNA

gheaţă

urs în bârlog

brăduţ

zăpadăcopaci goi

sanieapă

patine

om de zăpadă

IARNAIARNA

schiuri

haine groase

cantina păsărelelor

case acoperite cu zăpadă

soare

căciulă, fular, mănuşi fulgi de

zăpadă

foc

zăpadă

brăduţcolindători

11

ninsoare

Jeton respins: apăMotivaţia: iarna apa se transformă in gheaţă şi zăpadă.

Grupa III şi IV

Jeton respins: soareMotivaţia: iarna nu e soare strălucitor, acesta ar topi zăpada şi ar creşte florile.

Ciorchine final:

Grupa I, II, III şi IV

IARNA

patine

sanie

copaci goi

zăpadă

brăduţ

ninsoare

gheaţăom de zăpadă

urs în bârlog

IARNA

schiuri

haine groase

cantina păsărelelor

zăpadă

brăduţ

case acoperite cu zăpadă

focfulgi de zăpadă colindători

12

căciulă, fular, mănuşi

Se cere formularea de propoziţii cu fiecare imagine.În încheiere se creează o poveste scurtă despre iarnă.

METODA PĂLĂRIUŢELOR GÂNDITOARE- stimulează creativitatea, - are la bază interpretarea de roluri prin care copiii îşi exprimă liber gândirea în acord cu

semnificaţia culorii pălăriuţelor care definesc rolul.Categoria de activitate: Educarea limbajuluiTema: povestirea copiilor „Scufiţa roşie”Tipul activităţii: evaluareScopul:

- Dezvoltarea creativităţii la copii prin crearea de variante în redarea poveştii.- Antrenarea copiilor ca artişi, exprimarea clară şi corectă.

Obiective operaţionale:- să accepe rolul primit- să identifice trăsăturile pălăriei atribuite- să dezvolte rolul primit- să sublinieze latura educativă.

Strategii didactice:a)Metode şi procedee: expunerea, explicaţia, invăţarea prin cooperare, munca in echipă.b)Material: 6 pălării de culori diferite, fiecare pălărie având câte o seminificaţie.Sarcina didactică:crearea de situaţii posibile în redarea poveştii în raport cu semnificaţia pălăriei sub care se află.

Copiii sunt împărţiţi în 6 grupe sub cele 6 pălării Pălăria alba – povestitorul – expune, pe scurt, conţinutul poveştii Pălăria roşie – exprimă educaţia primită de Scufiţă – descrie atitudinea Scufiţei faţă de

mamă şi bunică: le iubeşte mult, le ascultă sfaturile, iubeşte natura, florile, pădurea. Exprimă compasiunea faţă de bunică, aprecierea faţă de vânător şi ura faţă de lup.

IARNA

schiuri

haine groase

cantina păsărelelor

zăpadă

brăduţ

case acoperite cu zăpadă

foc

fulgi de zăpadă

sanie

om de zăpadăgheaţă

ninsoare

patine

copaci goicolindători

urs în bărlog

13

Pălăria albastră – caracterizează, prin antiteză, pe Scufiţă şi lup – Scufiţa, o fetiţă veselă, bună, blândă, dar neascultătoare, iar lupul, rău, lacom, hain. Subliniază consecinţele neascultării.

Pălăria neagră – identifică greşeli – critică atitudinea Scufiţei la întâlnirea cu lupul: uită de sfaturile mamei. Subliniază că nu trebuie acordată încredere animalelor rele şi să stea de vorbă cu ele.

Pălăria verde - identifică soluţii – florile pentru bunica puteau fi cumpărate de la florărie; dacă dorea să culeagă flori din pădure trebuia să fie însoţită de mama; putea să-i ceară lupului să-i culeagă flori; să fi cules florile de unde erau tăietorii de lemne.

Pălăria galbenă – schimbă finalul poveştii – Scufiţa pleacă însoţită de mamă la bunică; bunica este adusă de vânător la casa mamei pentrru a fi îngrijită; lupul o ajută pe Scufiţă să ajungă la bunica; animalele din pădure o ajută pe Scufiţă să ducă coşul şi florile bunicuţei; lupul dus la grădina zoologică pentru a nu mai face rău.

În repetarea jocului s-a observat atitudinea respingătoare a copiilor faţă de pălăriile ce reprezentau aspectele negative.S-a subliniat ideea că binele învinge răul.Copiii având doar roluri sunt lămuriţi de importanţa fiecărui rol, indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ, lăudabil este modul de interpretare şi creativitatea.

CUBULMetoda „Cubul” reprezintă o strategie de predare-învăţare care presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

- realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

- anunţarea temei.- împărţirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.

o Descrie: culorile, formele, mărimile etc.o Compară: ce este asemănător, ce este diferit.o Analizează: spune din ce este făcut.o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?o Aplică: la ce poate fi folosită?o Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul

afirmaţiei tale.o redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.

Grupa pregătitoareCategoria activităţii: cunoaşterea mediuluiTema: „Călătorie în lumea insectelor”

- Copiii sunt împărţiţi în 6 grupe.- Fiecare din cele 6 grupe şi-a ales ca simboluri jetoane: greierele, furnica, albina, licuriciul,

gărgăriţa, fluturele.Prezint copiilor un cub care are desenat pe fiecare latură una din insectele amintite mai sus, apoi precizez sarcinile:1. Greierele - Descrie2. Furnica - Compară3. Albina - Analizează4. Licuriciul - Asociază5. Gărgăriţa - Aplică6. Fluturele – Argumentează

- Fiecare echipă are un copil care aruncă cubul şi se numeşte Rostogolici.

14

- În sala de grupă este amenajat la sectorul Ştiinţă mediul de viaţă al insectelor. Aici se găsesc siluete ale insectelor cunoscute de copii şi câteva detalii privind adăpostul, hrana. Vom porni la plimbare printre insecte iar în dreptul fiecărei gâze întâlnite.

- Rostogolici va rostogoli cubul. Dacă va ieşi imaginea cu greierele, un copil din grupa „Greieraşii” va descrie gâza respectivă (ex: Gărgăriţa - insectă mică, cap rotund, aripi roşii, 7 buline negre. Trăieşte în crăpăturile scoarţei copacilor, zboară - desface aripile. Hrana - seva de pe scoarţa copacilor; Dacă va ieşi imaginea cu fluturele, atunci un copil din grupa „Fluturaşii” va argumenta dacă gâza întâlnită în drumul nostru este folositoare sau nu (ex: Albina- insectă harnică, adună polenul din flori, îl duce în stup şi prepară miere şi ceară în faguri. Albina este o insectă folositoare deoarece mierea este sănătoasă pentru organismul omului. Albina este cea mai importantă insectă pentru că ajută la înmulţirea florilor).

Jocul poate continua astfel până când vom cunoaşte toate gâzele din călătoria noastră (furnica, albina, greierele, buburuză, licuriciul, fluturele, omida, lăcusta, libelula).

- După ce copii vor vizita insectele din poieniţa amenajată, fiecare echipă va realiza un desen cu tot ceea ce au învăţat despre gâza al cărei nume îl poartă.

- Lucrările vor fi valorificate printr-o expoziţie la „Gazeta părinţilor” unde vor putea fi văzute şi de părinţi. Ulterior vor fi strânse într-un portofoliu pe tema „În lumea insectelor”.

EXPLOZIA STELARĂ „Explozia stelară” este o metodă de stimulare a creativităţii şi se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.Obiectivele urmărite sunt:

- formularea de întrebări - şi realizarea de legaturi între ideile descoperite de copii pentru rezolvarea unei probleme.

Materialul folosit este o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, tablouri cu ilustraţii, siluete, tabloul „Explozia stelară”.Descrierea metodei:Copiii sunt aşezaţi în semicerc şi propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau se desenează ideea centrală.

15

CE?

CINE?

UNDE?DE CE?

CÂND?

Pe cele cinci steluţe se scrie cate o întrebare de tipul: CE?; CINE?; UNDE?; DE CE?; CÂND?, iar 5 copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei 5 îşi alege câte 3-4 patru colegi, organizându-se în 5 grupuri.Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor. La expirarea timpului, copii revin în semicerc în jurul stelei mari şi comunică întrebările elaborate ( fie un reprezantant al grupului, fie individual) . Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum şi modul de cooperare şi interacţiune.

16