Subiectul 19 - Etapele dezvoltării craniului

După originea şi vechimea oaselor sale craniul apare constituitdinpaleocraniul care cuprinde craniul branhiogenneocraniul alcătuit din oase de provenienţă encodrală şi desmală,În ontogeneza oaselor craniului se deosebesc trei stadii: -stadiul membranos sau desmocraniul, -stadiul cartilginos sau condrocraniul, -stadiul osos sau craniul osos definitiv.

1) Desmocraniul

Desmocraniul se constituie direct prin codensarea mezenchimului care înconjoară veziculele cerebrale primitive în săptămânile 5 – 6 de viaţă intrauterină.La nivelul extremităţii cefalice, procesul de osificare desmalăcaracterizează oasele feţei şi calvariei: frontal, parietal, scuama temporalului, solzul osului occipital, maxilar, zigomatic, vomer, nazal, lacrimal, osul timpanic, apofizele pterigoide, cea mai mare parte a aripilor osului sfenoid şi mandibulei.

Osul frontal

formează peretele anterior al cutiei craniene, participă la formarea etajului superior al feţei.Centrii primari de osificare apar în luna a 2-a i.u. în dreptul marginii Supraorbitale. Fiecare din aceşti doi centri formează câte o jumătate din partea verticală şi partea orizontală a osului frontal..Centrii de osificare secundari apar după naştere, în grosimea septului nazal cartilaginos (septum nasi), prin osificarea sa rezultând lama perpendiculară a osului etmoid şi spina nazală a osului frontal.

Osul parietal

este un os de membrană a cărui osificare se face printr-un centru de osificare dublu sau multiplu care apare la finele lunii a 2-a de viaţă i.u. în dreptul tuberului parietalSutura sagitală interpusă între oasele parietale, se închide complet la vârsta de 30 ani deşi oasele parietale vin în contact pe linia mediană după vârsta de 22 ani.Scuama osului temporal(pars squamosa) se osifică pe seama unui centru de osificare unic, situat la baza procesului zigomatic. Pe parcursul primului an de viaţă, scuama osului temporal, formată prin osificare desmală, acoperă porţiunea petromastoidiană dezvoltată prin osificare encondrală şi fuzionează cu aceasta alcătuind osul temporal. Osul occipital (os occipitale) se formează prin combinarea proceselor de osificare membranoasă la nivelul solzul osului occipital cu osificare encondrală pentru restul occipitalului.

2) Condrocraniul

Condrocraniul reprezintă stadiul cartilaginos al dezvoltării craniului. Osificarea condrocraniului are loc începând cu luna a 3-a i.uOase de natură encondrală sunt: cornetul inferior, corpul, aripile mici şi o parte din aripile mari ale sfenoidului, partea bazilară a occipitalului şi procesele exoccipitale, mezetmoidul, porţiunile pietroasă şi timpanică ale osului temporal.

Osul occipitalse dezvoltă pe un model cartilaginos, mai puţin solzul osului occipital care este os desmalPartea bazală a osului occipital se formează pe seama perechii de cartilaje paracordale şi a primelor trei sclerotoame occipitale. În cursul lunii a 3-a de viaţă intrauterină, apar 4 centri de osificare care fuzionează la vârsta de 4 ani: unul pentru bazioccipital; două pentru exoccipitale; unul pentru supraoccipital. La naştere osul este alcătuit din bazioccipital, două exoccipitale şi solzul osului occipital. Sudarea bazioccipitalului cu părţile laterale are loc între 3 – 10 ani. Între 14 – 20 ani are loc sinostoza între corpul sfenoidului şi partea bazilară a occipitalului.Osul sfenoidrezultă prin osificare encondrală în cea mai mare partec cât şi osificare directă. Aripa anterioară, orbitosfenoid, apare în săptămâna a 8-a ca un rudiment al craniului cartilaginos; are formă de seceră, acoperă prin concavitatea sa pediculul optic contribuind la formarea orificiului optic. Aripa temporală numită şi alisfenoid va forma bilateral aripa mare a osului sfenoid iar segmentul cuprins între originile lor devine bazisfenoid. Aripa orbitală sau orbitosfenoid formează bilateral aripa mică a osului sfenoid, iar segmentul dintre ele devine presfenoid. Aripa orbitală fuzionează cu capsula nazală prin cartilajul sfenoetmoidal sub care este situată fisura orbitonazală. Sfenoidul se condrifică în luna a doua. Acest model cartilaginos prezintă la începutul lunii a 3-a un număr de 10 centri de osificare: 2 pentru orbitosfenoid, 2 pentru alisfenoid, 2 pentru bazisfenoid, 2 pentru presfenoid, 2 pentru porţiunea bazală a lamei alare, devenită lingula.

Sinusul sfenoidal (sinus sphenoidalis) apare ca un reces al mucoasei nazale, iniţial fără raporturi cu cartilajul sau osul sfenoid. Prin creşterea sfenoidului, comunicarea dintre sinusul sfenoidal şi cavitatea nazală se îngustează, până la dimensiuni de 2 – 3 mm. la naştere. Recesul sfenoidal se dezvoltă caudal şi posterior, la vârsta de 4 ani pătrunde în cornetul sfenoidal, între 8 – 10 ani ajunge în contact cu corpul osului sfenoid, în care pătrunde în jurul vârstei de 11 ani, iar între 12 – 15 ani poate ajunge la sincondroza sfenoocipitală (Torrigiani). Osul etmoidSe dezvoltăencondral, pe modelul cartilaginosal capsulei nazale, fiind alcătuit dintr-o masă mediană şi douămase laterale. Din masa mediană, mezetmoidul, se diferenţiază septul cartilaginos al nasului, lama perpendiculară şi crista galli. Masele laterale formează labirintul etmoidal şi celulele etmoidale. Ţesutul mezenchimatos situat între masele laterale şi masa mediană, străbătut de filetele nervilor olfactivi, prezintă la naştere doi centri de osificare prin care la vârsta de doi ani se osifică alcătuind lama ciuruită (lamina

cribrosa).

Osul temporal se edifică pe seama a trei piese care se sudează între ele până la vârsta de 30 ani. Prezintă osificare directă, de membrană, la nivelul porţiunii scuamoase şi osificare encondrală pentru restul pieselor, mai puţin procesul stiloid care derivă din arcul doi branhial.

3) Viscerocraniul

Vomerul(vomer) se osifică pe seama a doi centri care apar în luna a 2-a i.u. în mezenchimul situat în dreptul marginii inferioare a lamei perpendiculare a etmoidului, pe feţele laterale ale septului nazal cartilaginos. Se formează astfel două lame osoase paramediane, lamele vomeriene, care fuzionează în decursul lunii a 3-a de viaţă i.u. Creşterea vomerului este corelată cu creşterea septului nazal fiind influenţată şi de dezvoltarea oaselor maxilar şi palatinCornetul nazal inferior se dezvoltă encondral, prin apariţia unui singur centru de osificare la 4 luni după naştere. Oasele lacrimal şi nazal se dezvoltă prin osificare directă, printr-un singur centru osos situat în mezenchimul regiunii nazale.

Osul zigomatic

ia naştere prin osificare de membrană, printr-un singur centru de osificare care apare la finele luniia 2-a de gestaţie. Un important centru de creştere îl prezintă sutura zigomatotemporală, care este considerată a fi sutura facială cu cea mai îndelungată perioadă de creştere postnatală.

Osul palatin

este un os de membrană care se osifică în luna a 2- a i.u. printr-un singur centru situat la unirea celor douălame. Se dezvoltă în ordine cronologică: lama apoi lama orizontală, procesul piramidal si mai târziu procesul şi procesul sfenoidal .La naştere diametrele anterior, posterior şi transvers ale osului palatin depăşesc ca mărime diametrul vertical dar prin creşterea rapidă a feţei şi înălţarea piramidei nazale se modifică forma osului palatin, lavârsta adultă lama perpendiculară devenind mai mare decât lama orizontală.

Maxilarul

este os de membrană, format prin doi centri care apar în luna a 2-a i.u.: centrul posterior şi anterior. Centrul posterior formează jumătatea posterioară a procesului frontal , procesul zigomatic 2/3 posterioare ale procesului palatin. Creşterea facială este un proces complex, în cadrul căruia creşterea predominantă a unui sector determină schimbări de raporturi şi modificări de poziţie la nivelul oaselor vecine. Trăsătura dominantă a creşterii faciale o constituie capsula nazală şi creşterea accentuată a regiunii orbitare.Orbitaare o dezvoltare foarte rapidă, legată de dezvoltarea ochiului.La nou-născut are formă de piramidă triunghiulară iar laadult capătă formă

de piramidă dreptunghiulară.

Poziţia orbitei se modifică cu vârsta prin îndepărtare de linia mediană, determinând creşterea lăţimii regiunii superioare a feţei.

Regiunea nazală se dezvoltă în raport cu suprafaţa externă a capsulei nazale, prin osificarea desmală a oaselor: nazale, lacrimale şimaxilare. În perioada copilăriei cavitatea nazală creşte în toate cele trei dimensiuni dar preponderent în înălţime. Creşterea nu este uniformă, fiecare segment al cavităţii nazale având un ritm deosebit, corelat cu dezvoltarea craniului şi a dinţilor. Porţiunea maxilară inferioară reprezintă jumătate din înălţimea porţiunii superioare, etmoidale, la noul născut devenind aproape egale la adult. În raport cu creşterea craniului se constată paralelismul perioadelor, cu creştere rapidă până la vârsta de 7 ani, mai lentă între 8 – 13 ani şi accentuat la pubertate. În raport cu dezvoltarea dinţilor, există un proces intens de creştere a porţiunii maxilare a cavităţii nazale între 2 – 7 ani, în perioada de formare a dinţilor definitivi şi un ritm lent între7 – 14 ani, în perioada de erupţiei dinţilor definitivi.