Subiectul 1.Sf. Treime- structura supremei iubiri.

Implicarea Sf. Trimi n iubirea divin.Iubirea presupune totdeauna dou eu-ri care se iubesc, sau un eu care iubete i unul care primete iubirea; i aceasta ntro reciprocitate.

n iubirea aceasta exist pe de o parte unitate, iar pe de alt parte fiecare eu rmnnd distinct, neconfundate.

Fr existena unei iubiri venice nu se poate explica iubirea din lume, i nici nu se poate vedea scopul lumii. Deci iubirea din lume are ca origine iubirea Treimic. Aceast iubire nu produce persoanele divine, ci le presupune. Astfel s-ar putea concepe o iubire impersonal, destrmnd persoanele umane.

Iubirea dintre oameni implic i ea mai multe capabile de iubire, ns aceast iubire este nedesvrit. Dar i aa iubirea noastr se explic prin crearea noastr dup chipul Sf. Treimi, originea iubirii noastre.

Noi tim c Dumnezeu este esena ce subzist n trei persoane. Aa ceva nu exist n lumea creat, i chiar de ar exista ea ar fi diferit de subzistena Treimic a esenei infinite i necreate.. prin aceasta ea rmne un mister, iar nelegerea complet a Treimii de ctre noi nu este posibil, dndu-i un neles limitat, lumesc i idolatru. Dar nu trebuie s renunm la acest neles, ca i cnd aceast exprimare n-ar spune nimic.

Numai un Dumnezeu care este i Tat i Fiu, explic toat paternitatea i filiaia pmnteasc. Deci Dumnezeu, cu mult superior creaiei nu este strin de aceste relaii, de cldura lor.

Numai prin comuniunea treimic ne este asigurat comuniunea cu viaa venic a lui Dumnezeu, i comuniunea neconfundat ntre noi.

Sfnta Treime, baza mntuirii noastre:

Mntuirea ca ridicarea omului la cele dumnezeieti, nu este dect extinderea relaiilor afectuoare a persoanelor divine la creaturile contiente. De aceea Treimea se reveleaz n mod esenial n opera mntuirii, i deci Ea este baza mntuirii.

Fiul care este deci Fiu al Tatlui, i care se ntrupeaz, i pune prin aceasta pe toi oamenii pe acelai nivel al Lui, de fii ai lui Dumnezeu, iar pe Tat ca tat al lor.

Prin Fiul ntrupat intrm n comuniune filial cu Tatl, iar prin Duhul ne rugm rugm Tatlui sau i vorbim ca nite fii. Deci prin Duhul noi i aducem tot lui rugciune i nchinare, iar El se identific prin har cu noi, aceeai relaie pe care o are dup fiin cu Tatl i cu Fiul.

Un Dumnezeu monopersonal nu ar avea n sine iubirea i comuniunea etern n care s voiasc s ne introduc i pe noi. El nu s-ar ntrupa; i dac s-ar ntrupa n-ar avea smerenia pe care a avuto Hristos, ci s-ar revela ca om, ca lipsit de smerenia n releia cu Dumnezeu, ca unul, ca fiind ipostas deosebit.