subiectul 1

Preţuri şi tarife. Curs.

Subiectul 1. Preţurile – componentă de bază a mecanismului economic

1.1. Conceptul şi rolul preţului la etapa actuală;1.2. Funcţiile preţului;1.3. Abordări teoretico-conceptuale ale prețului în știința

economică Obiective de referinta:

1.1. Conceptul şi funcţiile preţului la etapa actuală

Fundamentul mecanismului economic îl constituie teoria şi practica formării preţurilor. Economia ca sistem de relaţii socio-economice specifice se manifestă ca un proces continuu de schimb de mărfuri. Existenţa preţurilor este legată de procesul schimbului, piaţa fiind condiţia obligatorie pentru formarea şi existenţa preţurilor. Toți subiecții relațiilor de piață se intercondiționează prin intermediul prețurilor.

Prețul este considerat una din cele mai complexe și importante categorii economice, dar și cea mai complicată și controversată problemă în știința economică. Nu întâmplător, neoclasicii considerau microeconomia ca știință a formării și evoluției prețului1.

Ca expresie bănească a valorii bunurilor și serviciilor, prețul a apărut odată cu dezvoltarea producției de mărfuri și a relațiilor de schimb. Primele referiri la prețurile administrate datează încă din anul 1700 până la era noastră. Actualmente, prețul, prin prisma funcțiilor care le îndeplinește, exercită un rol activ atît în dezvoltarea economică a entităților economice, cît și a întregii societăți.

La nivel macroeconomic, prețul este considerat „axul central în funcționarea mecanismului economiei de piață”2, contribuind la alocarea resurselor după criterii de eficiență. Ca pârghie economică, prețul contribuie la echilibrarea cantităților oferite cu cele cerute, stimulează investițiile, inovațiile, dezvoltarea progresului tehnic, asigură repartiția rațională a rezultatelor. Nivelul și dinamica prețurilor reflectă transformările care au loc în sfera producției sociale, semnalând eventualele disconcordanțe care apar în evoluția economiei.

La nivel microeconomic, prețul este pârghia cea mai eficientă pentru realizarea obiectivului fundamental al gestiunii financiare: maximizarea valorii întreprinderii. Fiind componenta de bază a fluxurilor financiare, prețul este principala componentă a politicii financiare care generează venituri, celelalte presupunînd doar costuri. De decizia privind nivelul prețurilor depinde în mod direct mărimea profitului, dar și volumul vînzărilor, cota de

1 Economie. Manual. Editura Economică, București, Pag. 2 Magdalena Platis. Prețuri ...., pag.

pagina 1


piață, competitivitatea produselor etc. Prețul este tratat ca punct de pornire în studiul rentabilității și creării de valoare. De aici rezultă că prețul este un instrument microeconomic, pe care managerii îl pot utiliza atît ca pe un instrument tactic eficient, cît și ca pe un element de bază în fundamentarea deciziilor financiare strategice.

Stabilirea prețurilor reprezintă problema principală cu care se confruntă practic toți managerii. De decizia privind nivelul prețurilor depinde în mod direct mărimea profitului, dar și volumul vînzărilor, cota de piață, competitivitatea produselor etc.

Prețul deține locul central în sistemul categoriilor valorice: finanțe, credit, profit, dobîndă, costuri etc. Acesta reflectă totalitatea relațiilor economice la toate etapele de reproducție. Una din cauzele ineficienței relațiilor interramurale, a disproporțiilor din economie este disparitatea prețurilor. Toți subiecții relațiilor de piață se intercondiționează prin intermediul prețurilor. De nivelul prețurilor depinde eficiența economică a producției, posibilitățile de stimulare materială a personalului, posibilitățile de reproducție lărgită.

În economia contemporană prețul se manifestă prin diverse forme ale sale:

Tarif – prețul pentru serviciile prestate; Comision – prețul serviciilor prestate de către diferite categorii de

agenți; Impozit – preț al dreptului de a obține venituri; Dividende – prețul capitalului acționar; Chirie – prețul pentru utilizarea temporară a unui spațiu; Salariu – prețul muncii depuse; Dobîndă – prețul pentru utilizarea capitalului împrumutat; Cotizație – prețul pentru dreptul de apartenență la o organizație; Amendă – prețul pentru comiterea unei contraveniențe ș.a.

Obiectul de studiu al disciplinei „Prețuri și tarife” sunt prețurile bunurilor și tarifele la servicii.

Definiţie: prețul este o cantitate de monedă exprimată într-o valută concretă, oferită de către cumpărător vânzătorului pentru cedarea/obținerea unei unități de bun sau serviciu în condiții acceptabile pentru participanții la operațiunea de vânzare-cumpărare.

Creşterea interesului pentru studiul preţurilor şi acordarea acestuia a unui loc de bază în interferenţele macroeconomice se datorează rolului studierii mecanismului preţului din următoarele considerente3:

3 Preţuri, echilibru concurenţial şi bunăstare socială., pag. 16 - 17

pagina 2


Operatorii economici sunt interesaţi de evoluţia preţurilor ca măsură a inflaţiei, prin indicii de preţ, ca indicatori ai conjuncturii economice, care stă la baza multor decizii economice;În cunoaşterea mediului şi a reacţiilor entităţilor economice, preţul este preluat ca un semnal emis la modificarea comportamentelor vânzătorilor şi consumatorilor, ale căror influenţe se propagă asupra echilibrului pieţei.Pentru consumator, preţul reprezintă o informaţie sintetică asupra unui bun privind performanţele tehnice şi calitatea acestuia; preţul dă prima imagine a produsului, acesta caracterizează produsul şi prin aceasta îl influenţează pe consumator să cumpere sau nu un bun.Modul de determinare a preţului caracterizează natura (tipul) pieţei şi sistemul economic în general. Preţurile sunt determinantul structurii producţiei, exercită o influenţă decisivă asupra fluxului de mărfuri şi monetare, repartiţia şi nivelul de bunăstare a populaţiei. Prețul deține locul central în sistemul categoriilor valorice: finanțe, credit, profit, dobândă, costuri etc. Acesta reflectă totalitatea relațiilor economice la toate etapele de reproducție. Una din cauzele ineficienței relațiilor interramurale, a disproporțiilor din economie este disparitatea prețurilor.De nivelul prețurilor depinde eficiența economică a producției, posibilitățile de stimulare materială a personalului, posibilitățile de reproducție lărgită. Preţul este tratat ca punct nodal în studiul rentabilităţii.

1.2. Funcțiile prețuluiEsența economică a prețului se manifestă în funcțiile economice şi

sociale, pe care le îndeplinește într-o economie concurenţială:

1. Funcția de stimulare a prețului se manifestă prin faptul că acesta poate stimula sau descuraja anumite procese economice, iar acțiunile stimulatorii sau destimulatorii, de regulă, se manifestă concomitent. Spre exemplu, creșterea taxelor vamale la produsele agricole din import va condiționa creșterea prețurilor la acestea. Astfel, prețul contribuie la reducerea cantităților de produse agricole importare, protejând producătorii autohtoni.

2. Funcția de redistribuire a veniturilor. Redistribuirea veniturilor are loc prin nivelul preţurilor, structura lor şi raporturile dintre acestea. Această funcție se intercondiționează cu funcția de stimulare a prețului și se manifestă prin repartiția veniturilor între producători și consumatori, între țări, regiuni, ramuri și domenii de activitate, grupuri sociale ale populației etc. Spre exemplu, un nivel înalt al prețurilor de vânzare la bunurile de lux condiționează repartiția veniturilor între categorii de cetățeni cu un nivel diferit al veniturilor. Această funcție se manifestă prin impunerea cu accize,

pagina 3


TVA, alte forme de impunere fiscală, care se încasează în bugete de nivele diferite prin preț, care mai apoi sunt utilizate în scopuri sociale, economice etc.

Statul, prin prisma funcției de redistribuire, poate soluționa anumite probleme cu caracter social, creând condiții favorabile sau nefavorabile. Astfel, majorând accizele la produsele din tutun și cele alcoolice, se majorează prețurile la produsele respective. Aceasta va avea drept consecințe scăderea cererii, respectiv reducerea consumului de alcool și țigări. Concomitent, aceasta se va răsfrânge asupra majorării veniturilor fiscale în buget, din care sunt finanțate diverse măsuri, inclusiv cu caracter social.

3. Funcția de echilibrare a cererii cu oferta. Prețul este primul care avertizează că în dezvoltarea economiei a apărut un dezechilibru. Prețul restricționează producerea acelor bunuri și servicii care nu sunt solicitate pe piață și stimulează producția care are o cerere sporită și o utilitate înaltă.

4. Funcția socială. Prețurile, prin nivelul lor, influențează nivelul de viață al populației, structura produselor; afectează volumul şi structura consumului, veniturile reale ale diferitelor grupuri sociale, este componenta principală a proceselor inflaţioniste. De nivelul preţului depinde coșul minim de consum şi bugetul de consum al familiei, astfel încât societatea este foarte sensibilă la fluctuaţiile prețurilor. Se consideră că, în economia de piață, prețul, împreună cu venitul nominal arbitrează accesul diferitelor categorii de persoane la bunuri și servicii.

5. Funcția de calcul, de evaluare și măsurare. Prin intermediul prețurilor are loc uniformizarea diferitelor consumuri de resurse, rezultate, venituri, fluxuri. Această funcție este considerată de bază, deoarece prin preț se exprimă costurile legate de producerea și desfacerea mărfurilor. Îndeplinind această funcție, prețul face posibilă compararea diferitelor bunuri, diferențierea lor în ieftine și scumpe, făcând posibilă compararea valorii diferitelor produse, servicii. Prin „preț” mai poate fi evaluat și sacrificiul făcut de consumator în schimbul obținerii beneficiilor oferite de produs.

Prin preț pot fi cuantificați și un șir de indicatori cantitativi și calitativi macroeconomici: valoarea adăugată brută și netă în prețurile pieței, produsul intern brut (PIB), formarea brută de capital, exportul net, volumul investițiilor în capital fix etc. Urmărirea evoluţiei în timp a prețurilor în economie se efectuează prin indicii de preț. Ca măsură a inflaţiei, operatorii economici pot fi informaţi referitor la evoluţia preţurilor, prin indicii de preţ.

6. Prețul îndeplinește funcția de informare. În baza informației furnizate de prețuri privind nivelul de tensiune dintre cerere şi ofertă, producătorul decide să lărgească, să restrângă sau să abandoneze anumite

pagina 4


activități. Pe consumatori, prețurile îi informează referitor la valoarea și raritatea acestuia. Preţul serveşte ca semnal la modificarea comportamentului consumatorilor şi ofertanţilor, ne informează referitor la reacţia acestora la modificări conjuncturale ale pieţei, inclusiv ale preţului Pentru consumator, preţul informează potenţialii consumatori privind calitatea şi performanţele tehnice ale unui bun. Preţul dă prima imagine a bunului propus spre vânzare.

7. Funcția de pârghie economică. Această funcție se manifestă atât la nivel macroeconomic, cât și microeconomic. Statul utilizează un șir de pârghii economice (impozite, dobânzi, taxe etc.), care pot fi aplicate numai prin intermediul prețurilor, fiind cuprinse ca elemente în structura acestora. Entitățile economice, la rândul lor, utilizează un șir de pârghii cu caracter economic, ca: costul de producție, profitul, adaosul comercial, reduceri de preț, comisioanele etc., care constituie elemente ale prețului.

Toate funcțiile prețului, prezentate mai sus, se intercondiționează, iar în unele cazuri vin în contradicție. Aşadar, funcția de stimulare intensifică acțiunea funcției de echilibrare a cererii cu oferta, contribuie la creșterea cantităților de produse solicitate pe piață. Dar prețul poate avea și efect destimulator, ceea ce conduce la o descreștere a ofertei de mărfuri.

1.3. Abordări teoretico-conceptuale ale prețului în știința economică

Esenţa valorii şi a preţului bunurilor a fost preocuparea oamenilor de ştiinţă şi practicienilor din cele mai vechi timpuri de existenţă a formelor de organizare socială. Încercări de a defini caracteristicile esenţiale ale prețului au fost atestate încă în lucrările filosofilor antici din China şi India.

Atît cercetătorii antici, cît și cei medievali au evidențiat așa caracteristici ale prețului, cum ar fi valoare, costuri, utilitate. În primul rînd, prețul a fost abordat în funcție de conceptul valorii, pornind de la considerentul că prețul este expresia valorii unui bun, serviciu.

Dezbaterile pe marginea esenței preţului au evoluat progresiv, reieșind din condițiile și relațiile corespunzătoare anumitor perioade istorice, conturându-se mai multe opinii, cunoscute în literatura de specialitate ca teorii ale prețului4:

teoria obiectivă; teoria subiectivă; teoria sintetizatoare (mixtă); teoria modernă.

În lumina teoriei obiective a prețului, prețul este expresia valorii de schimb a bunurilor tranzacționate, care, este dată de cantitatea de muncă necesară pentru obținerea acestuia, cît și de raritatea acestuia. Adepți ai 4 Magdalena Platis. Economia sectorului public.// http: ebooks.unibu.ro/StiinteADM/platis/5.htm

pagina 5


acestei teorii sunt considerați: William Petty, Adam Smit, David Ricardo, Karl Marx ș.a.

Teoria subiectivă. Începînd cu secolul al XIX, adepții teoriei obiective întîmpină o puternică opoziție în explicarea prețului ca expresie bănească a valorii economice din partea adepților scolii neoclasice (Condillac, Turgot, Leon Walras, Vilfredo Pareto, Karl Menger, E.von Bӧhm-Bawerk ș.a.). Reprezentanții teoriei subiective susțineau că prețul reflectă valoarea unui bun determinată de utilitatea marginală și raritatea acestuia.

Astfel, adepţii teoriei subiective considerau că dimensiunea utilității marginale este dependentă de gradul de raritate al bunului respectiv. Mecanismul formării prețului se bazează pe acțiunea legii cererii și a ofertei, cererea fiind o funcție de utilitate, iar oferta – funcție de raritate.

Ei conferă cererii rolul determinant în formarea prețului. Indiferent de cantitatea de muncă depusă pentru obținerea unui bun economic, acesta capătă valoare numai dacă este solicitat pe piață datorită utilității5 sale. Un bun va avea o valoare economică mai mare, respectiv și un preț mai înalt cu cît utilitatea marginală a acestuia este mai mare și el este mai rar. Raritatea este determinantul sacrificiului efectuat de către consumator pentru obținerea unei unități de bun.

Drept urmare, consumatorul ia decizia de cumpărare a unui bun pe baza legii utilității marginale6 descrescînde. Prin această afirmaţie neoclasicii au eliminat paradoxul „apă-diamant” a lui Adam Smit şi conferă e timp de arșiță pentru un consumator însetat primul pahar cu apă potabilă va avea o utilitate foarte mare, al doilea pahar – utilitate mai mică, iar al cincilea pahar poate să nu aibă nici o utilitate, întrucît consumatorul nu mai dorește să bea, chiar dacă i s-ar oferi gratis, adică are o utilitate nulă. Într-o perioadă scurtă, în decursul căreia nu se vor modifica preferințele consumatorilor, utilitatea marginală a fiecărei unități suplimentare va scădea, deoarece necesitatea în acest bun sau serviciu va fi satisfăcută din ce în ce mai mult.

In anii 30' ai sec. XX a fost elaborată teoria mixtă a valorii și a prețului, care aparține în mare parte Școlii de la Cambridge. Ideea fundamentală a teoriei moderne a prețului constă în aceea că la formarea prețului oferta participă în egală măsură ca și cererea. Prețurile se formează în rezultatul unui compromis între consumatori și vînzători.

Fondator al teoriei mixte a prețului și valorii este considerat Alfred Marshall (1842-1924), care, în "Principiile economiei politice” (1890) a încercat să combine opiniile reprezentanților şcolii clasice cu cele ale marginaliștilor. Astfel, dacă în teoria clasică formarea prețului este dictată de 5 Utilitatea unui bun sau serviciu reflectă satisfacția sau plăcerea pe care un consumator anticipează să o obțină prin consumul acestuia.6 Utilitatea marginală – satisfacția suplimentară pe care speră să o poată obține un consumator prin consumul unei unități suplimentare dintr-un bun sau serviciu.

pagina 6


ofertă, iar în cea subiectivă – de cerere, atunci în teoria mixtă, prețul se formează prin confruntarea acestora, deci prețul este expresia confruntării intereselor vînzătorilor cu cele ale cumpărătorilor.

În condițiile economiei de piață, prețurile se formează ca rezultat al comportamentului specific al participanților la operațiunea de schimb, al modului în care aceștia reușesc să cunoască mai bine piața și să-și adapteze activitatea sau consumul la cerințele și situația pieței.

În concepția (teoria) modernă prețul este:

valoarea mărfurilor exprimată în unităţi monetare acceptată de către ambele părţi (vânzător şi consumator);

valoarea conferită unei mărfi oscilează între anumite limite acceptabile;

valoarea mărfii este dată de ansamblul de informaţii de care dispun participanţii la procesul de schimb la un moment dat.

pagina 7


Întrebări de control

1. Expuneţi esenţa conceptului de preţ.2. De ce este important pentru un manager (specialist) în domeniul gestiunii

finanţelor să cunoască modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor?3. Care este rolul preţului din perspectivă macroeconomică?4. Care este rolul prețului din perspectivă microeconomică?5. Numiți teoriile prețului. Care sunt disconcordanțele între acestea?6. Numiți cîțiva reprezentanți ai școlii economice clasice, care au contribuit la

dezvoltarea teoriei obiective a prețului.7. Ce stă la baza valorii, deci și a prețului în opinia adepților teoriei obiective?8. Numiți cîțiva savanți economiști, care au contribuit la dezvoltarea teoriei

subiective a prețului.9. Cine este considerat întemeietorul teoriei mixte (contemporane) a prețului?10.Expuneți succint opinia adepților teoriei subiective referitor la conceptul de

preț.11.Ce înțelegeți prin conceptul „utilitate marginală”12.Care este opinia adepților teoriei mixte referitor la faptul, care factori

determină mărimea prețului?13.Ce funcții îndeplinește prețul la etapa actuală?14.Cum explicați Dstră manifestarea funcției de stimulare?15.Aduceți exemple de manifestare a funcției de distribuire și redistribuire a

veniturilor.16.Enumeraţi funcţiile preţurilor şi trataţi pe larg funcţia de informare.17.Aduceți exemple de manifestare efectului stimulator al prețurilor asupra

vînzătorilor și cumpărătorilor de bunuri/servicii.18.Aduceţi exemple de folosire a preţurilor ca instrument de evidenţă şi calcul.

pagina 8

subiectul 1

Documents