studiul pieȚei de desfacere a fructelor proaspete Și...

1

STUDIUL PIEȚEI DE DESFACERE A FRUCTELOR PROASPETE ȘI USCATE ÎN ROMÂNIA

PROIECTUL „COMPETITIVITATEA AGRICOLĂ ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR” (ACED)

OCTOMBRIE 2011

Documentul acesta a devenit realizabil datorită susținerii din partea poporului american prin intermediul Agenției

SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). DAI deține responsabilitatea exclusivă pentru conținutul care nu

reflectă în mod obligatoriu punctele de vedere ale USAID sau Guvernului SUA.

ACED

Agricultural Competitiveness and

Enterprise Development Project

2

STUDIUL PIEȚEI DE DESFACERE

A FRUCTELOR PROASPETE ȘI

USCATE ÎN ROMÂNIA

Denumirea programului: PROIECTUL „COMPETITIVITATEA AGRICOLĂ ŞI

DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR” (ACED)

Oficiul-sponsor USAID: Oficiul Regional de Contractare USAID/Ucraina

Numărul contractului: AID-117-C-11-00001

Contractant: DAI

Data publicării: Octombrie 2011

Autori: DAI/ACED/Peter White, Alexandru Belschi

Opiniile autorilor publicaţiei prezente nu reflectă în mod obligatoriu punctele de vedere ale Agenţiei

SUA pentru Dezvoltare Internaţională sau ale Guvernului SUA.

3

CUPRINS

REZUMAT ............................................................................................................................................. 4

1. INTRODUCERE ........................................................................................................................... 6

2. DESCRIEREA GENERALĂ A PIEȚEI ROMÂNEȘTI DE FRUCTE ..................................... 8

3. INFORMAȚIILE DESPRE PIAȚA FRUCTELOR-ȚINTĂ .......................................................... 10

3.1. MERE ....................................................................................................................................... 10

3.2. STRUGURI DE MASĂ ........................................................................................................... 17

3.3. PIERSICI .................................................................................................................................. 23

3.4. PRUNE USCATE ................................................................................................................... 27

4. CANALE DE DISTRIBUȚIE ......................................................................................................... 30

4.1. STRUCTURA PIEȚEI ............................................................................................................ 30

4.2. STRUCTURA CANALULUI DE DISTRIBUŢIE .................................................................. 31

4.3. FORMAREA PREȚURILOR ................................................................................................. 32

4.4. CERINŢE GENERALE PENTRU FURNIZORI .................................................................. 33

5. CERINȚELE LEGII PENTRU IMPORT ȘI COMERȚ ............................................................... 36

5.1. ASPECTE LEGISLATIVE ALE IMPORTULUI ................................................................... 36

5.2. CERTIFICARE ÎN RAMURĂ ................................................................................................. 37

5.3. CERINŢE PENTRU AMBALARE ŞI ETICHETARE .......................................................... 37

6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ................................................................................................. 39

ANEXA 1. TAXELE VAMALE ALE UE PE FRUCTELE PROASPETE DIN MOLDOVA .... 44

ANEXA 2. STANDARDELE DE MARKETING ALE UE PENTRU MERE, PIERSICI ȘI

STRUGURI DE MASĂ ................................................................................................................... 46

ANEXA 3. LISTA CUMPĂRĂTORILOR POTENȚIALI ............................................................. 59

4

REZUMAT

România este un producător agricol european important, dar consumul de fructe proaspete în

România descreștea în mod continuu în cursul ultimilor patru ani în medie cu 8,4% pe an. Consumul

mediu pe cap de locuitor a scăzut la 58 kg de fructe în anul 2010 de la 83,2 kg în anul 2006.

Producția locală a fructelor se schimbă cu aproximativ 10% an de an, volumele în cursul ultimilor

patru ani descrescând în medie cu 3,7% și fiind aproximativ egale cu 2 170 mii tone pe an. În

decursul ultimilor patru ani, volumul fructelor importate scădea cu aproximativ 7% pe an și constituie

acum 30% din piață. Merele sunt singurul produs studiat cu tendința pozitivă de creștere a volumului

producției și importurile stabile, egale cu 6,5% din piață în anul 2010. Atât producția cât și importurile

de struguri de masă scad brusc, anul trecut importurile constituind 18% volumul total al pieței

românești. Producția internă a piersicilor este relativ stabilă, importurile scăzând semnificativ după

anul 2006 și constituind 46% volumul total al pieței anul trecut. Volumul pieței prunelor uscate întregi

este foarte mic, fiind aproximativ egal cu 440 tone pe an și aprovizionat în special de importuri.

Din toate fructele din Republica Moldova, strugurii de masă au potențialul cel mai bun pe piața

românească. Metoda de „preț minim de import” (PMI, engl. MEP – ”minimum entry price”; explicată

mai detaliat în raport) este un factor decisiv în cursul perioadei de recoltare. Metoda aceasta nu este

problema principală, când strugurii se vând de la depozit frigorific, începând la sfârșitul lunii

noiembrie. Merele, de asemenea, pot fi competitive în decurs de anumite perioade, dar se întâlnesc

permanent cu barierele sub formă de preț minim de import care previne pătrunderea fructelor ieftine

în Uniunea Europeană în cea mai mare parte a anului. Piersicile proaspete din Republica Moldova n-

au potențial pe piața românească din cauza PMI. Prunele uscate întregi, de asemenea, au un

potențial foarte mic datorită cererii extrem de mici și producției foarte ieftine, livrate din Serbia.

Canalul actual pentru strugurii de masă proaspeți și merele din Moldova este reprezentat numai de

piețe sub cerul liber. Canalul acesta mai este foarte important pentru România, deși se diminuează

datorită extensiunii și presiunii din partea întreprinderilor moderne de comerț cu amănuntul

(supermarketuri, hipermarketuri, Cash & Carry, etc.) care se dezvoltă rapid. Pentru a ocupa un loc

profitabil pe piața, producătorii din Moldova trebuie să înceapă furnizarea fructelor lor la rețele de

supermarketuri.

Lunile decembrie-ianuarie sunt sezonul optim pentru vânzarea strugurilor de masă. Prin

depozitarea corectă la frig perioada de vânzare poate fi prelungită până începutul lunii martie.

Noiembrie și decembrie sunt lunile optime pentru vânzarea merelor în România, fiindcă volumul

producției locale nu este mare și are loc creșterea prețurilor. Piersicile n-au căi rentabile de acces pe

piața datorită PMI înalt în cursul sezonului, adică al lunilor iunie-august. Piața prunelor uscate este

limitată de o lună înainte de Crăciun și o lună înainte de Paști, deși chiar pe atunci volumele și

prețurile sunt extrem de mici.

Cerința cea mai importantă pentru ambalaj este protecția fructelor împotriva vătămării. Atâta timp

cât ambalajul satisface cerința aceasta, el va fi acceptat de cumpărători de rând. Pe piața

românească sunt acceptabile diferite tipuri de ambalaj, inclusiv cel din lemn, carton sau plastic. Toate

din ele sunt accesibile în Moldova. Paletizarea este importantă pentru furnizorii care doresc să livreze

producția la rețele de supermarketuri, cota cărora de piață crește.

Calibrarea este extrem de importantă pentru toate fructele. Mărimea cea mai răspândită a merelor

este 70+ mm. În cazul strugurilor de masă, este important ca greutatea unui ciorchine să fie egală cu

600 – 800 g (regula generală fiind „cu cât mai mari, cu atât mai bine”), împreună cu mărimea mare a

boabelor (20 mm) care, de obicei, sunt uniforme. Este extrem de important ca toate fructele livrate să

nu aibă defecte vizibile.

În România, soiurile nu sunt foarte importante. În mod obișnuit, consumatorii apreciază fructele

după culoare. Merele roșii, verzi și galbene au categoriile lor separate de cumpărători, deși, vorbind în

5

general, culoarea roșie este preferată. În cazul strugurilor, există cererea înaltă atât de soiuri

negre/roșii, cât și de cele albe. Merită să fie menționat că strugurii de masă din Moldova trebuie să fie

sămânțoși și de culoare închisă, fiindcă concurența este cu mult mai mică în segmentul acesta.

România a adoptat legislația UE și practicile sale de afaceri, și conformitatea cu aceste Standarde

de marketing ale UE sunt importante, deși nu sunt respectate cum se cuvine. Din punct de vedere

juridic, standardul „GlobalGap” nu este obligatoriu, dar este solicitat de mai mulți agenți, cu toate că

practicile necorespunderii sunt larg răspândite. Legislația impune ca toți participanții lanțului de

comerț în sectorul de fructe proaspete și uscate să respecte principiile „Analiza riscurilor şi punctele

critice de control” (HACCP), dar ultimele, de asemenea, nu sunt respectate totdeauna.

Un producător din Moldova, care dorește să lucreze cu un distribuitor sau o rețea comercială un

timp îndelungat, trebuie să fie gata de a acorda partenerului posibilitatea plății la termen de 14 – 30

zile. Volumele cele mai mari ale producției se vând atunci, când un producător și un distribuitor

lucrează strâns împreună, și distribuitorului i se plătește un comision fix, iar el vinde fructele în

conformitate cu condițiile pieței într-un moment anumit.

6

1. INTRODUCERE

Despre ACED

ACED reprezintă un proiect cu durata prevăzută de 5 ani, cofinanţat de Agenţia SUA pentru

Dezvoltare Internaţională (USAID) şi Corporaţia „Provocările Mileniului” (MCC), implementat de

compania „Development Alternatives, Inc.” (DAI). Obiectivul principal al acestui proiect constă în

sporirea succeselor sectorului agricol moldovenesc în producerea şi comercializarea produselor cu

valoare adăugată înaltă atât pe piața internă, cât și pe cea externă. ACED se concentrează asupra

unui număr limitat de lanțuri valorice în agricultura de valoare înaltă cu potențialul asigurării profiturilor

fermierilor și ale economiei rurale. Pentru a întări lanțurile valorice existente și a favoriza dezvoltarea

unor lanțuri noi, programul oferă o combinație de instruire tehnică și administrativă, asistență tehnică

și servicii de marketing.

Obiectivele studiului

Scopul studiului dat al pieței de desfacere este a da participanților lanțului valoric al fructelor din

Republica Moldova (producători, întreprinderi de ambalare, achizitori ș. a.) să înțeleagă mai bine piața

românească de produsele lor și cerințele de intrare pe piața aceasta. Studiul dat al pieței de

desfacere a inclus următoarele produse proaspete: mere, struguri de masă, piersici, precum și

prunele uscate.

Obiectivele generale ale studiului dat al pieței de desfacere sunt:

A analiza cererea unei piețe concrete: volumul, tendințele, preferințele și cerințele

consumatorilor, și structura generală (categoriile de producție, segmentele de preț, și canalele

de distribuție).

A determina cerințele comercianților cu amănuntul/angrosiștilor în privința furnizării (ambalaj,

calibrare, soiuri, volume, prețuri standard etc.).

A compara produsele din Moldova cu produsele competitive, deja prezente pe piața, pentru

depistarea calităților de concurență puternice și slabe.

A identifica factorii-cheie determinanți care, probabil, vor influența piața în următorii 5 – 10

ani.

Echipa de cercetare a intenționat să răspundă la următoarele întrebări:

Care sunt cerințele decisive ale cumpărătorilor pentru fiecare produs analizat (soiuri, calitate,

determinarea prețurilor, volum, livrare, ambalaj, certificare)?

Care sunt calitățile de concurență puternice și slabe ale produselor sus-numite pe piața

românească?

Care este „scara de sporire a preţurilor” pentru întreg canalul de distribuție – importatori,

angrosiști, și comercianți cu amănuntul?

Care sunt cerințele de ambalare ale piețelor angro și cu amănuntul?

Care sunt preferințele și tendințele consumatorilor locali cu privire la soiuri, dimensiuni și alte

atribute ale producției?

Există în România unele nişe de piaţă importante, cum ar fi comerţul ecologic sau comerţul

echitabil, şi dacă există, care sunt caracteristicile lor cu privire la produse, cantitate, diferenţă

de preţ, și canale de distribuție?

7

Cine sunt cei mai importanţi cumpărători pentru fiecare produs studiat?

Care este reputaţia Republicii Moldova în calitate de furnizor de fructe proaspete pe această

piaţă?

Care sunt termenele de plată obişnuite pentru fructele proaspete importate pe piaţa

românească?

Care sunt procedurile juridice urmate să fie respectate în importul din Moldova în România?

Care sunt practicile comerciale obișnuite, legate de importuri de fructe proaspete în

România?

Metodologie utilizată

Rezultatele studiului dat se bazează pe informațiile primare și secundare colectate din diferite

surse. ACED a angajat compania autohtonă de cercetare „Magenta Consulting” care utilizează

metoda de cercetare de birou și interviuri prin telefon, pentru obținerea informațiilor despre producția,

statistica comerțului, dinamica prețurilor cu ridicata și cerințele legislative. Informațiile acestea au fost

confirmate și completate de echipa ACED cu ajutorul cercetării de birou asemănătoare și prin

utilizarea resurselor informaționale gratuite și cu plată, cum ar fi: baza de date „UN Comtrade”,

„Global Trade Atlas” („Atlasul de comerț mondial”), Eurostat, „Euromonitor” ș. a.

Pentru a primi informațiile primare direct din sursă, ACED a angajat compania de consultanță

„Vitma Consultanta” din România, în sarcina căreia au fost puse introducerea echipei de cercetare de

la ACED participanților pieței românești și stabilirea legăturilor directe cu cumpărătorii potențiali ai

fructelor din Moldova, compania folosind cunoștințele sale detaliate despre piața românească. Însoțită

de către un reprezentant al companiei, echipa de cercetare de la ACED a vizitat București și

Constanța în perioada 7 - 14 august 2011 și a avut întrevederi cu 14 participanți la piața, inclusiv

importatorii și angrosiștii din sectorul de fructe proaspete și uscate, agenți de vânzări, intermediari, și

reprezentanți ai rețelelor de comerț cu amănuntul. În plus, echipa de cercetare a examinat

supermarketuri, a vizitat piața angro „Su Market” (cea mai mare piață angro din România) din

București și un șir de piețe cu amănuntul sub cerul liber.

Structura raportului

Raportul prezent constă din rezumatul, introducerea, descrierea generală a pieței românești de

fructe, și informațiile de piață despre fiecare produs studiat aparte. În plus, raportul include descrierea

canalelor de distribuție, a procedurilor de import și plată, a cerințelor de stat în domeniul importului.

Ultimul capitol prezintă concluzii și recomandări concrete pentru producătorii din Moldova. Se

anexează lista cu informațiile de contact ale cumpărătorilor potențiali, lista de taxe vamale ale UE, și

standardele de marketing ale UE.

8

2. DESCRIEREA GENERALĂ A PIEȚEI ROMÂNEȘTI DE FRUCTE

România este a șaptea țară după numărul populației (21,5 milioane locuitori) dintre 27 state

membre ale UE. Mai mult de jumătate din populație (55%) este populația urbană, și procentajul

acesta continuă să crească. România este unul din producătorii horticoli cei mai importanți din

Uniunea Europeană, a șasea țară după suprafața pământului cultivat, în prezent asigurând

aproximativ 5% din volumul total al producției agricole în UE. O treime din toată forța de muncă a

României (ceea ce este de 5 ori mai mult decât în medie în UE) lucrează în sectorul agricol, ultimul

reprezentând o parte extrem de importantă a economiei românești, asigurând 6,7% din produsul

intern brut.

Fig. 1. Provinciile și județele României.

După aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007, au avut loc schimbările semnificative care au

influențat business-ul cu fructe. Integrarea în Uniunea Europeană le-a acordat fermierilor din România

posibilitatea de a se ridica la un nivel mai înalt și a avea acces la mai mult de 500 milioane

consumatori. România continuă să implementeze toate regulamentele UE, necesare pentru comerțul

amplu în limita UE. Suportul financiar din partea UE a fost foarte esențial pentru creșterea

competitivității sectorului întreg, precum și pentru ajutorul acordat producătorilor în sporirea eficienței

lor prin tehnologii perfecționate. Măsurile acestea se vor dovedi a fi cele mai utile, fiindcă lanțul agricol

este foarte fragmentat, precum și se utilizează metodologia învechită de producție. Totuși, clima țării

este favorabilă, România dispune de abundență de pământ arabil și înfrânge încet deficitul de

infrastructură. În cursul ultimilor patru ani, producția locală a fructelor se schimba cu aproximativ 10%

an de an, volumele descrescând în medie cu 3,7% și fiind aproximativ egale cu 2 170 mii tone pe an.

În perioada aceasta, volumul minim (1 959 mii tone) a fost înregistrat în anul 2007, iar cel maxim (2

313 mii tone) – în anul 2009.

Dintre fructele analizate numai merele continuă să sporească prezența lor pe piața an de an. Piața

strugurilor de masă a scăzut considerabil, ceea ce se manifestă prin descreșterea atât a producției

locale, cât și a importurilor. Producția piersicilor, în general, era stabilă, deși creșterea ușoară a avut

loc anul trecut. Volumele prunelor uscate întregi erau foarte mici, egale cu volumele anului precedent,

constituind în total mai puțin de 440 tone pe întreaga țară.

În general, fructele din România apar pe piața vara/toamna timpurie. Fructele importate pot fi

găsite în cantități mari iarna, primăvara și, într-o măsură mai mică, în cursul altor anotimpuri.

9

Vânzările fructelor proaspete au un caracter sezonier foarte pronunțat, consumul lor fiind semnificativ

mai înalt în lunile de vară.

Se observă fenomenele interesante care merită să fie menționate:

1. În cursul ultimilor cinci ani, consumul de fructe proaspete pe cap de locuitor a scăzut, de fapt,

cu 30%, și tendința aceasta a continuat în anul 2010, deși într-un ritm mai încet.

Fig. 2. Consumul mediu de fructe proaspete pe cap de locuitor în România, kg

Sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale al României

2. În cursul ultimilor trei ani, efeciența producerii a fructelor era mijlocie. Progresele tehnologice

și perfecționarea manipulării post-recoltare în cadrul programelor finanțate de UE, vor

necesita timp suplimentar pentru a fi rezultative.

Următoarea diagramă prezintă țările principale care exportă fructe în România:

Fig. 3. Cota-parte după volum a țărilor principale care au exportat fructe în România în anul 2010

Sursa: serviciul de susținere a exportului al Comisiei Europene „Export Helpdesk”

Pe piața românească, mediul comercial pentru fructe proaspete, de fapt, constă din două sectoare

deosebite, unde se desfășoară comerțul, cu excepția consumatorilor industriali. Populația urbană,

constituind majoritatea populației țării, continuă să crească datorită migrațiunii mai intensive, în

prezent procentajul oamenilor care își fac cumpărături la supermarketuri, hipermarketuri, magazine de

tip Cash & Carry etc., devine mai înalt. Este cel mai probabil că tendința aceasta va continua.

Procentajul total al produselor procurate la rețele de supermarketuri, este egal cu 93%, și mediul

acesta este foarte competitiv. Sectorul de fructe proaspete a urmat tendința aceasta mult mai lent, și

acum fructele pentru consum casnic se cumpără în raportul 50/50 la piețele sub cerul liber și rețelele

de retail de diferite formate.

83,2

67,8 62,9 60 58

0

20

40

60

80

100

2006 2007 2008 2009 2010

Ecuador 12%

Turcia 29%

Grecia 22%

Ungaria 2%

Italia 8%

Olanda 3%

Polonia 3%

Slovenia 2%

Moldova 2% Alte țări

17%

10

3. INFORMAȚIILE DESPRE PIAȚA FRUCTELOR-ȚINTĂ

3.1. MERE

3.1.1. Caracteristica pieței merelor

Volumul pieței

Fig. 4. Volumul pieței merelor, tone

Producție Importuri Exporturi Volumul pieței

Sursa: baza de date „EUROstat”

În cursul ultimilor patru ani, a avut loc tendința de creștere a volumului pieței românești de mere

proaspete. În anii 2007 – 2010, consumul total de mere a crescut cu 12%, de la 506 la 568 mii tone.

În aceeași perioadă de timp, producția totală a merelor proaspete a crescut cu 18%, de la 472 la 558

mii tone. În anul 2010, volumul total al importurilor a fost cu 13,2% mai mare decât în anul 2009, dar

cu 7,2% mai mic decât în anul 2008.

3.1.2. Concurență și prețuri

Concurență

Merele se consumă în tot cursul anului, și concurența este foarte acerbă, fiind cauzată în special

de volum mare al producției locale. Merele importate se livrează din Italia, Polonia, Moldova, Austria,

Slovenia, Ungaria, Republica Cehă și, într-o măsură semnificativ mai mică, în lunile de iarnă, din

emisfera sudică (Argentina și Chile). Adeseori, aceste țări furnizoare concurente se luptă pentru

cotele-părți mici ale pieței, adică nișele de piață, unde prețul, deși este important, nu este unicul factor

pentru valoare, fiind apreciat împreună cu calitatea generală și prezentarea.

Fig. 5. Importurile de mere proaspete în România după volum, anul 2010

Sursa: „Global Trade Atlas”

472000 455900513600

558800

53991 39868 32662 3698119765

1619 5588 27772

506227 494149

540674568010

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

2007 2008 2009 2010

Production Import Export Market Volume

Italia 29%

Polonia 26%

Moldova 13%

Austria 8%

Slovenia 6%

Ungaria 5%

Rep. Cehă 5%

Alte țări 8%

11

Cota-parte a Moldovei în importurile a scăzut de la 24% în anul 2005 la 0% în anul 2008 (anul

următor după aderarea României la UE) și puțin s-a restabilit la 13% în anul 2010.

Competitivitatea prețurilor pentru merele din RM pe piața românească

În procesul de export în UE, majoritatea produselor din Moldova, inclusiv merele, beneficiază din

Acordul de comerț asimetric și taxa de import constituie 0%. Pentru a beneficia astfel, prețul pentru

mărfurile importate trebuie să fie egal cu sau mai înalt decât „prețul minim de import” valabil în

perioada aceasta concretă de an. Dacă prețul de import este mai mic, el se corectează în mod

automat după PMI prin aplicarea taxei vamale corespunzătoare, fiind egalat cu PMI în momentul

aplicării.

Prețul minim de import este mecanismul care protejează producătorii din UE împotriva produselor

foarte ieftine, fabricate în țările ce nu sunt membre ale UE. PMI este același în toate țările UE și față

de toate țările ce exportă în UE. Pentru anumite fructe PMI este un obstacol evident exporturilor din

Moldova în UE. În cele ce urmează noi analizăm variațiile lunare ale prețurilor medii de import (AIP) în

România în comparație cu PMI pentru produsele din Moldova ca să determinăm, dacă există bariere

împotriva accesului pe piața pentru fiecare produs aparte.

În procesul de stabilire a strategiei de formare a prețurilor pentru pătrunderea pe piața trebuie de

luat în considerație atât PMI cât și formarea prețurilor din partea țărilor furnizoare concurente, în

scopul determinării în mod optim a intervalului de prețuri, necesar pentru a vinde fructele în mod

efectiv.

Fig. 6. Variațiile lunare ale prețului de import în anul 2010 și ale PMI pentru mere proaspete în România,

euro/kg

„Minimum entry price to EU” – PMI în UE; „Average import price Romania” – prețul mediu de import în România.


În UE, PMI pentru merele proaspete din Moldova variază de la 0,457 la 0,568 euro/kg în cursul

anului. Diagrama de mai sus prezintă că, de ianuarie până iunie, PMI este cu mult mai înalt decât

AIP. În perioada aceasta, principalele țări furnizoare de mere în România sunt Italia (0,36 – 0,48

euro/kg) și Polonia (0,23 – 0,26 euro/kg). PMI înalt (0,568 euro/kg) împiedică importurile de mere din

Moldova, deoarece calitatea și perceperea merelor din Moldova nu pot fi comparate cu cele ale

merelor din Italia, care se vând la un preț mai mic, ca și în cazul merelor din Polonia.

0,00

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

1-31 1-28 1-31 1-30 1-31 1-30 1-31 1-31 1-30 1-31 1-30 1-31

Jan Feb Mar Apr Mai June July Aug Sep Oct Nov Dec

Minimum entryprice to EU

Average importprice Romania

12

Fig. 7. Variațiile lunare ale prețului de import (euro/kg) pentru mere proaspete în România în anul 2010,

după țări

Italy – Italia, Poland – Polonia, Hungary – Ungaria, Czech Republic – Republica Cehă


Din iulie până în octombrie, volumele importurilor şi AIP scad, fiindcă producţia locală se pune în

vânzare. Preţul pentru merele din Italia scade la 0,31 euro/kg (octombrie 2010), iar pentru merele din

Polonia - la 0,18 euro/kg. Este interesant de notat că, în această perioadă, unul din furnizorii principali

este Slovenia, având cota de piaţă 20% în importuri, furnizând merele de calitate excelentă, care se

vând la un preț foarte înalt (0,62 – 0,75 euro/kg). Ca referinţă, în această perioadă producătorii din

România furnizează merele lor de calitate joasă la preţul mediu 0,15 euro/ kg. Este important de

menţionat că Polonia, de obicei, dictează preţul bazat pe volume mari şi cea mai bună valoare şi alţi

furnizori trebuie să se adapteze la ea, dacă doresc să vândă cantităţi semnificative pe piaţa

românească. Furnizorii din Moldova au puţine posibilităţi de a vinde la PMI de 0,457 euro/kg.

Merită să fie menționat că, dacă prețul de import pentru merele din Moldova este mai mică decât

0,42 euro/kg, taxa de import aplicată va constitui 0,238 euro/kg. Aceasta înseamnă că, dacă prețul de

piață este extrem de mic, prețul total de import după plata taxelor de import, totuși, va fi mai mic decât

PMI.

Exportatorii din Moldova au folosit o „posibilitate” alternativă de a furniza merele ieftine în

România, și anume exportându-le ca „mere pentru cidru” la prețul mediu de import 0,137 euro/kg în

septembrie-noiembrie 2010. Merele pentru cidru sunt mere de calitate proastă, livrate în vrac,

necalibrate, care pot avea defecte externe, conținutul de zahăr sau aciditatea nepotrivit(-ă). După

lege, merele acestea nu pot fi vândute pentru consumul în stare proaspătă, deoarece ele nu

corespund specificațiilor şi pot fi utilizate numai pentru producţia cidrului/sucului de mere. O cantitate

considerabilă (date nu există) de mere din Moldova sunt exportate ca „merele pentru cidru”, se

livrează nu în containere în vrac, ci ambalate în lăzile din lemn tradiţionale, şi se vând pentru

consumul în stare proaspătă. „Merele pentru cidru” pot fi exportate în UE numai în perioada 16

septembrie - 31 decembrie, și taxa de import aplicată constituie numai 0,0036 euro/kg, ceea ce

reprezintă o diferenţă enormă faţă de mere proaspete (0,238 euro/kg). Nu există date accesibile cât

de mare este „costul neoficial” al efectuării autorizației vamale pentru importul de mere pentru

consumul în stare proaspătă ca „mere pentru cidru”. Acest lucru pare a fi o posibilitate temporară

pentru exportatorii din Moldova, fiindcă, cu timpul, controlul vamal la frontiera cu România devine mai

riguros, deoarece România trebuie să adere la legislaţia şi practicile vamale comune ale UE.

În lunile noiembrie şi decembrie, există posibilitatea de furnizare a merelor de calitate înaltă din

Moldova, păstrate la depozite frigorifice, pe piaţa românească, deoarece AIP este mai mare de PMI,

și oferta autohtonă scade din cauza lipsei de instalaţii frigorifice. În perioada aceasta, concurenții

0,00

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

0,80

0,90


Italy

Poland

Slovenia

Austria

Hungary

Czech Republic

13

principali sunt Italia, Slovenia şi Ungaria. Merele din Italia şi Slovenia au fost importate la preţurile din

intervalul 0,58 – 0,67 euro/kg, în timp ce furnizorii din Ungaria vindeau merele de calitate mai rea cu

0,24 – 0,37 euro/kg. Pentru a concura în mod eficient în România, merele din Republica Moldova

trebuie să corespundă standardelor de calitate ale Italiei și Sloveniei, altfel va fi foarte greu de a

pătrunde pe piaţa.

Prețuri cu ridicata

În cursul lunilor de vară, consumul merelor scade datorită sortimentului mai bogat de alte fructe pe

piața. Toiul sezonului de importuri începe în octombrie, când fructele din România apar pe piața.

Fig. 8. Prețurile cu ridicata pentru mere proaspete, euro/kg, inclusiv TVA


Cum se vede din fig. 8, nu există o corelaţie reală a preţurilor medii cu ridicata pentru mere în

cursul unui trimestru concret sau vreo schemă a variațiilor anuale. În cursul vizitării pieţei, unii

participanți-cheie la piaţa au menţionat că preţurile sunt, în general, cu 20% mai mari în decembrie şi

cu 30% mai mari în aprilie, în comparaţie cu preţul de bază în octombrie. Adaosurile acestea nu

corespund datelor despre prețuri din surse oficiale. Preţurile observate pe piaţa cu amănuntul în

cursul vizitei de studiu în august 2011, variau considerabil în funcţie de dimensiune şi calitate. Soiurile

timpurii de mere din România, cum ar fi „Jonathan”, se vindeau la prețurile de la 0,35 euro/kg pentru

fructele mici, de calitate proastă, la 0,45 euro/kg pentru fructele de calitate mai bună, mai mari şi la

0,70 euro/kg pentru fructele şi mai mari, de calitate excelentă. Preţul minim cu ridicata de la

producători a constituit 0,30 euro/kg, inclusiv TVA. Merele de dimensiuni mai mari, soiul „Golden” de

70mm+, se vindeau cu 0,95 – 1,05 euro/kg. Preţul maxim pentru merele de calitate superioară din

Austria sau Italia a fost 1,15 euro/kg.

Participanţii pe piaţa au comentat că, în toiul sezonului trecut (octombrie 2010) preţul cu ridicata

pentru mere a fost 0,35 – 0,60 euro/kg, iar în timpul iernii, acesta a crescut la 0,70 – 1,00 euro/kg. În

octombrie 2010, merele din România şi Moldova se vindeau în medie (preţul cu ridicata, inclusiv TVA)

cu 0,40 – 0,45 euro/kg. Apoi, în decembrie, preţul a crescut la 0.55 euro/kg. În aceeaşi perioadă,

merele din Ungaria şi Polonia se vindeau cu 0,65 euro/kg, în timp ce merele din Austria costau 0,80

euro/kg, preţul acesta fiind stabil până perioada de mai/iunie. În anul 2011 Austria oferea merele din

soiul „Golden” până la vară, preţul cu amănuntul în august constituind 0,95 – 1,15 euro/kg, iar merele

din soiul „Idared” erau disponibile la un preţ de 0,85 euro/kg.

Unele din prețurile mai mari, observate în sectorul de comerț cu amănuntul (magazinele „Selgros”

de tip Cash & Carry) în august, au fost următoarele:

1. Soiul „Red Delicious” (Italia) – în lăzi din carton de tip deschis, 1 strat în celule plastice – 1,35

euro/kg, și în vrac – 1,15 euro/kg.

0,00

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

0,80

0,90

1,00

Jan Feb Mar Apr May Jun Jul Aug Sep Oct Nov Dec

2008

2009

2010

14

2. Soiul „Golden” (Italia) – în lăzi din carton de tip deschis, 1 strat în celule plastice – 1,10

euro/kg, și în vrac – 0,95 euro/kg (categoria de calitate a 2a).

3. Soiul „Idared” – 1,00 euro/kg.

Unii angrosişti, prezenți pe piaţa, importă merele din soiul „Golden” în containerele de 500 kg și le

vând cu 0,75 euro/kg, în timp ce preţul pentru merele ambalate în lăzile mici, mai uzuale, ar fi mai

mare cu 0,10 – 0,15 euro/kg. Aceste mere sunt din Italia, iar comercianţii lucrează pe bază de

comision, având vânzări bune şi profitând de diferenţe de preţ, care rezultă din furnizarea merelor în

vrac în containerele de 500 kg.

De obicei, adaosul la preț pentru mere mai mari constituie 7 – 8%, iar adaosul mediu la preț pentru

merele de calitate superioară, în comparație cu cele de categoria I, este 10 – 12%. Diferența aceasta

de preț se plătește pentru fructele mari, excelente, dar aceasta este o nișă mică de piață, unde

participanții sunt dispuși să plătească adaosul pentru calitatea și dimensiunea superioare.

3.1.3. Cerințe specifice pentru mere

Calibrare și sortare

Merele de toate dimensiunile şi dimensiuni mixte pot fi vândute la un preţ, dar în general sunt

preferabile fructele de 70 - 75 mm, cu variații mici întro ladă. Fructele mici, de 60 - 70mm pot fi

vândute uşor la un preţ mai mic, ceea ce adesea este important pentru HoReCa și programele de

lucru cu şcoli. Adaosul este mai mare la preț pentru fructele mai mari, de 80 - 90 mm, cererea de

acestea era mai înaltă, dar această tendinţă descrește.

Pentru fructele din categoria „Extra”, I și II, ambalate în rânduri sau straturi, diferența dimensiunilor

nu trebuie să depășească 5 mm. Pentru unele soiuri, cum ar fi „Bramley”, „Triomphe of Kiel” și

„Horneburger”, toleranța poate fi până la 10 mm.

Pentru mere există trei categorii de calitate determinate de standardele de marketing pentru mere,

aprobate de UE. Aceste standarde pot fi găsite în anexa 2 a raportului. Este important de remarcat

că, atunci când fructele sunt amestecate fără sortare, cumpărătorul va plăti întotdeauna numai

conform prețului de piață al categoriei mai joase.

Culoare și soiuri

Pe piața sunt prezente multe soiuri diferite, dar anume două predomină evident pe piaţa – „Idared”

și „Golden”, ambele fiind cele mai răspândite soiuri, produse larg în Moldova. Au fost făcute

numeroase comentarii că, de fapt, consumatorul nu știe alte soiuri în afară de cele două sus-numite,

și soiurile nu sunt atât de importante în comparație cu culoarea. Este interesant de remarcat că

culoarea soiului „Golden” are o nuanță verde, şi aceasta se admite de consumatori, și chiar este

preferabilă pentru unii din ei. De asemenea, merită a fi menționat faptul că cererea de mere roşii

crește la sfârşitul anului. La începutul anului, de asemenea, merele „Golden Delicious” și merele verzi

se bucură de cerere înaltă.

Alte soiuri, prezente pe piața atunci, au fost „Red Delicious” și „Granny Smith”, precum și soiul

local, românesc „Jonathan de vară”, soiul local timpuriu „Bot de iepure”.

Nu există preferințe regionale distincte, ca în cazul altor fructe, fiindcă merele de culoare atât

roșie, cât și cea verde/galbenă sunt acceptabile pretutindeni, în dependență de „valoare” percepută a

ofertei.

15

Ambalaj și etichetare

Casele de ambalare

utilizează diferite tipuri de

ambalaj, dar toate tipurile sunt

acceptabile, numai dacă

fructele pot fi păstrate și

transportate cum trebuie. În

lăzi, merele pot fi puse pe

celule plastice sau ambalate în

vrac.

În cursul perioadei de vizitare a pieței (august 2011), în general,

singurul tip observat de ambalaj era ladă din carton de tip deschis cu

capacitatea 12 kg, cu merele din Italia sau Austria. Operatorii de

piața au menționat că lăzile din lemn, de asemenea, sunt

acceptabile. Lăzile din carton de tip „telescopic” sunt acceptabile, dar

nu se consideră potrivite datorită faptului că fructele nu pot fi văzute.

Lăzile din carton de tip deschis au devenit cele mai răspândite,

deoarece fructele ușor pot fi văzute și evaluate, ceea ce limitează

surprize neplăcute.

Fotografiile din dreapta

prezintă merele în vrac în

containerele de 500 kg și în

ambalajul local, ambele

variante fiind observate pe

piața.

Etichetarea nu se consideră foarte importantă în cazul producției locale. În cazul merelor importate,

totuși, eticheta trebuie să prezinte informațiile minime: casa de ambalare, originea, tipul produsului,

calibrul și calitatea la necesitate. Etichetele în sectorul de comerț cu amănuntul cuprind următoarele

informații: denumirea distribuitorului, a casei de ambalare, denumirea, originea, categoria de calitate,

greutatea și prețul produsului (adăugat de supermarketuri).

Paletizarea fructelor este ceva ce, în general, toți preferă, dar nu este obligatorie, dacă valoarea

ofertei va fi înaltă. Cu alte cuvinte, dacă alegere există, toți ar prefera merele livrate pe paletele cu

stâlpi de colț, care protejează fructele, dar condiția aceasta nu este atât de decisivă pentru tranzacții

în cazul livrării fără palete, numai dacă producția ajunge în stare bună.

Tendințe

Fără îndoială, factorul cel mai important pentru piața românească este valoarea mărului aşa cum

este percepută de către consumator, și anume preţul pentru mere în comparație cu calitatea merelor

în ladă. În general, economia de piață la nivelurile comerțului cu amănuntul şi cu ridicata este extrem

16

de sensibilă la preţuri. Există multe specificaţii şi preferinţe, și merele nu diferă de alte mărfuri după

definiţia noțiunii de „ecuație a valorii”. Dacă „valoarea” este percepută ca bună, atunci există un

potenţial mare pentru merele din orice țară, livrate în România. Numărul de soiuri pe piață este in

creștere, dar consumatorul acordă soiurilor o importanţă mai mică, decât valorii şi atractivității vizuale

a fructelor.

Cererea de mere organice sau bio, de fapt, nu există, și sunt doar nișele foarte mici de piață

pentru fructele acestea. Nimeni din participanții la piața, întâlniți în cursul vizitei, n-a menționat vreun

interes cu privire la produse organice, bio sau de alte categorii, care se vând la un preț mai înalt decât

cel obișnuit pentru fructele de anumite dimensiuni și calitate.

O parte foarte mare a pieței este interesată în merele ieftine, cu gustul acceptabil, în segmentul

dat el fiind nu atât de important, ca culoarea, iar valoarea determină vânzări. Există, de asemenea, o

parte a pieței, care va plăti un adaos la prețul pentru fructele mai mari care au atractivitatea vizuală

mai înaltă, dar acest grup rămâne încă mic.

În România, merele sunt o marfă extrem de sensibilă la preţuri, și singura cale pentru Republica

Moldova de a intra pe piaţa este concurența în segmentul de preţ mediu cu mere de înaltă calitate,

care pot fi comparate cu ofertele din Italia în perioada între noiembrie şi ianuarie.

Scopul acesta poate fi realizat în cel mai reușit mod cu fructele de 70 mm, de culoare

corespunzătoare, cu atractivitatea vizuală și un gust plăcut. Cheia pentru realizarea dată este PMI,

căruia prețurile va necesita să se conformeze, rămânând în același timp rentabile.

17

3.2. STRUGURI DE MASĂ

3.2.1. Caracteristica pieței strugurilor de masă

Volumul pieței

Fig. 9. Volumul pieței strugurilor de masă, tone



În cursul ultimilor patru ani, volumul total al consumului strugurilor de masă a scăzut cu 28,1 mii

tone, de la 88,8 mii tone (2007) la 60,7 mii tone (2010). Drept rezultat volumul importurilor de struguri

de masă în România, de asemenea, a scăzut de la 19,1 mii tone la 11,1 mii tone, adică cu 41% în

perioada 2007 – 2010. Această scădere destul de rapidă poate fi atribuită parțial crizei financiare și

schimbării de către consumatori a cheltuielilor lor pentru consumul fructelor.


Concurență

Fig. 10. Importurile de struguri de masă proaspeți în România după volum, anul 2010


În România concurența este cu adevărat acerbă, mai ales între producătorii locali și diferite țări

exportatoare. Exportatorii principali în România sunt: Italia, Macedonia, Turcia, Grecia, Olanda,

Moldova și Chile. Țările exportatoare dominante sunt Italia, Macedonia, Turcia și Grecia, care

împreună constituie mai mult de 80% volumul importului. Sezonalitatea, diferențele de soi, și prețurile

70700 7330066700

49900

19084 2173614909

11086

909 311 408 271

8887594725

81200

60715

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

90000

100000

2007 2008 2009 2010


Italia 35%

Macedonia 19%

Turcia 14%

Grecia 12%

Olanda 8%

Moldova 4%

Chile 3%

Alte țări 5%

18

sunt toți factorii ce determină faptul că producția importată în România, reprezintă o piață foarte

sensibilă la prețuri. În plus, PMI aplicat față de toate țările exportatoare în România în afara UE, cum

ar fi Moldova, Turcia și Macedonia, este o barieră importantă pe care trebuie de luat în considerație.

Competitivitatea prețurilor pentru strugurii de masă din RM în România

Fig. 11. Fluctuațiile lunare ale prețului de import în anul 2010 și ale PMI pentru struguri de masă în

România, euro/kg

„Minimum entry price to UE” – PMI în UE; „Average import price Romania” – prețul mediu de import (AIP) în

România.


În UE, PMI pentru strugurii de masă proaspeți din Moldova variază între 0,48 și 0,55 euro/kg, fiind

aplicat în perioada 21 iulie – 20 noiembrie. Fig. 11 prezintă că PMI este mai mare decât AIP în iulie-

octombrie, când producția locală apare pe piața. Deja în prima jumătate a lunii noiembrie, când AIP

este mai mare decât PMI, apare șansa de a pătrunde pe piața cu profitare, deoarece producția locală

nu mai este prezentă și prețurile pieței încep să crească. Începând cu 20 noiembrie, PMI pentru

strugurii de masă din Moldova nu mai este aplicat și nu sunt bariere de preț împotriva pătrunderii pe

piața.

Fig. 12. Variațiile lunare ale prețului de import (euro/kg) pentru struguri de masă în România în anul 2010,

după țări

Greece – Grecia, Italy – Italia, Netherlands – Olanda, Turkey – Turcia.

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

1,40

1,60

1,80

2,00

1-31 1-28 1-31 1-30 1-31 1-30 1-20 21-31 1-31 1-30 1-31 1-20 20-30 1-31


Minimumentryprice toEUAverageimportpriceRomania

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00


Greece

Italy

Netherlands

Turkey

Moldova

Macedonia

19


România importă strugurii de masă, în special, în iulie-noiembrie, cu volumul maxim în octombrie.

În anul 2010, Moldova a exportat cantităţi mici de struguri de masă în România în ianuarie-martie şi

decembrie, când importurile au fost mici şi AIP a fost înalt. Preţul pentru struguri diferă mult în funcţie

de ţară de origine şi de sezon concret. În toiul sezonului (septembrie-octombrie) strugurii din

Macedonia erau importate cu 0,17 – 0,19 euro/kg, cu volumele maxime în octombrie. Deși Macedonia

furnizează volume bune, prețul este mai mic de PMI, se plătește taxa (0,096 euro/kg) și pe piața sunt

oferiți strugurii foarte necostisitori care se epuizează în noiembrie. Turcia furnizează strugurii foarte

ieftini în octombrie-ianuarie, și prețul mediu pentru strugurii aceștia (0,22 euro/kg) este semnificativ

mai mic de PMI, precum și se plătește aceeași taxă. Producția din Turcia apare iarăși pe piața în

iunie/iulie. Poziția ambelor țări constă în formarea prețurilor foarte joase și furnizarea volumelor bune

la un preț semnificativ mai mic de PMI, când este necesar. Pentru comparație, strugurii din Italia se

importă câte 0,38 – 0,66 euro/kg în aceeași perioadă, iar apoi se scumpesc, începând din noiembrie.

În decembrie, țările producătoare care predomină în importul românesc după volum, au fost: Italia

(54%) cu prețul pentru producție 1,05 – 1,36 euro/kg, și Turcia (33%) cu prețul 0,20 – 0,30 euro/kg –

manifestând clar diferența de preț plătită pentru anumite soiuri și calitate a producției. În martie-mai,

furnizorul principal era Olanda (reexportă predominant din emisfera sudică), producția căreia se

vindea la prețul de 1,07 – 1,75 euro/kg.

În concluzie, putem constata că strugurii sămânțoși negri din Moldova pot să concureze bine, dacă

calitatea lor este îmbunătățită, și să se vândă la prețuri mai bune. Această calitate îmbunătățită va

ajuta să schimbăm perceperea și să atenuăm presiunea prețurilor. Strugurii aceștia trebuie să se

vândă nu în toiul sezonului, octombrie, ci în perioada de timp din sfârșitul lunii noiembrie sau luna

decembrie până martie. În toiul sezonului, când AIP scade, strugurii din Moldova nu sunt prezenți pe

piața, fiindcă furnizorii din UE pot umple piața de struguri la prețurile mai joase decât nivelul protector

al PMI. Factorul celălalt sunt furnizorii din afara UE (Turcia și Macedonia), care iau o poziție foarte

agresivă, vânzând strugurii extrem de ieftin. Creșterea potențială a exportului strugurilor de masă din

Moldova corespunde calității strugurilor și posibilității de tranziție într-un segment de prețuri mai mari

al pieței. În procesul de pătrundere a producției în supermarketuri moderne, calitatea va fi cheia

pentru satisfacția cerințelor stricte ale mediului de comerț cu amănuntul și prezența acolo, unde are

loc creșterea vânzărilor cu amănuntul.


Fig. 13. Prețuri cu ridicata pentru struguri de masă proaspeți, euro/kg, inclusiv TVA


Fig. 13 prezintă variațiile sezoniere ale prețurilor cu ridicata pentru struguri de masă în România.

În august-octombrie, prețurile sunt minime, în intervalul 0,50 – 0,80 euro/kg, apoi prețul crește brusc,

atingând 1,20 – 1,40 euro/kg în decembrie.

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

1,40

1,60


2008

2009

2010

20

În cursul anului, prețurile maxime se observă evident în perioada noiembrie-iunie. Volumele

maxime se vând în toiul sezonului (sfârșitul lunii septembrie – mijlocul lunii noiembrie), adică cele

două luni după recoltarea strugurilor în România.

Primii struguri românești ce apar în iunie (soiul „Șasla”), au boabe albe mici și la început se vând la

același preț ca și strugurii importați. Această situație se schimbă repede și prețurile brusc se reduc cu

60 – 70% în curs de 2 – 4 zile, când volumele mari de producție analogă inundă piața. Strugurii sus-

numiți concurează cu soiurile de vară timpurii din Turcia, cum ar fi soiul „Chișmiș” care se vinde în

intervalul 1,15 – 1,65 euro/kg.

În cursul vizitării pieței (august 2011), prețul cu ridicata pentru strugurii din Grecia și Italia erau

relativ joase, în intervalul 0,70 – 0,95 euro/kg, și, datorită lipsei de cerere, comercianții nu puteau să

scape de fructe și să le vândă chiar la prețuri reduse.

În toiul sezonului, în octombrie 2010, strugurii din Moldova au costat 0,65 euro/kg și s-au scumpit

până 1,60 – 1,90 euro/kg în decembrie. Strugurii din Italia și Grecia au costat cu 10% mai scump.

Strugurii din Chile și Argentina apar pe piața la sfârșitul lunii ianuarie și se vând în cantități mici cu

2,30 – 2,80 euro/kg. Strugurii din Moldova au șanse în perioada de timp din sfârșitul lunii noiembrie

până februarie și, posibil, martie, deoarece producția locală, românească nu se vinde după noiembrie

și în perioada dată nu se aplică PMI. Cu toate acestea, există potențialul de creștere a prețurilor

pentru strugurii din Moldova, dacă ambalajul este bun (perfecționat puțin), boabele și ciorchinii sunt

mari, și lanțul frigorific este administrat corect. Prețurile cu ridicata pot rezista la creșterea până,

posibil, 2,10 – 2,20 euro/kg în cursul lunii decembrie, aproape atingând nivelurile de preț pentru

strugurii din Italia, dar totuși rămânând mai mici decât prețul pentru strugurii din Chile.

3.2.3. Cerințe specifice pentru struguri de masă


Piața românească preferă ca diametrul boabelor să fie cel puțin 20 mm, iar greutatea ciorchinilor–

600 – 800 g. Dacă diametrul boabelor este mai mic de 20 mm, ce caracterizează uneori strugurii din

Moldova, atunci trebuie de țintit segmentul ieftin de piață. În lunile de iarnă, fiecare ciorchine de

struguri, destinat pentru comerț cu amănuntul, necesită ambalarea într-o sacoșă separată din

polietilenă, deoarece boabele cad, transformând produsul în deșeuri. Sacoșele acestea din polietilenă

trebuie să fie ori închise perforate, ori deschise neperforate pentru asigurarea ventilației adecvate a

strugurilor.

Sortarea strugurilor este foarte simplă, fiindcă pentru strugurii de masă se utilizează numai trei

categorii calitate confrom standardelelor de marketing aprobate de UE. Standardele acestea

desfășurate pot fi găsite în anexa 2 a raportului.

Culoare și soiuri

În general, soiurile albe de struguri de masă sunt preferate celor negre, deși strugurii negri își

câștigă treptat popularitate. Vara timpurie, soiurile „Șasla” (alb românesc) și „Chișmiș” (din Turcia)

apar primele pe piața, după ce urmează ofertele din Italia și Grecia, cum ar fi soiurile „Victoria” (alb) și

„Cardinal” (roșu). În toiul sezonului, începând din octombrie, sunt prezente ofertele din diferite țări,

inclusiv Moldova, care rămân pe piața în restul anului. La începutul iernii, încep livrările din Chile și

Argentina ale soiurilor „Red Seedless”, „Thompson Seedless” și „Crimson Seedless”.

Există diferențele regionale în preferințele referitor la struguri: regiunea Ardeal (nord-vest) preferă

strugurii albi (70%) mai mult decât cei negri (30%). La sud și est, strugurii negri sunt preferați (60%)

față de soiurile albe (40%). În partea sudică a României, se observă preferința pronunțată cu privire la

soiul sămânțos „Muscat de Hamburg” violaceu-închis.

Este important de remarcat că soiul „Moldova” se consideră un soi calitativ și valoarea generală a

strugurilor se percepe ca foarte bună pe piața. Pe piața strugurilor albi, predomină ofertele din Italia și

21

Turcia, și strugurii albi din Moldova au un potențial foarte mic. Consumatorii sunt obișnuiți să

mănânce strugurii sămânțoși datorită producerii locale, dar diferite soiuri fără semințe sunt acceptați

bine.

Un alt factor important este rezistența strugurilor, inclusiv capacitatea de a rezista la păstrarea la

depozite după sosire. Factorul acesta depinde de soi al strugurilor și calitate a administrării lanțului

frigorific. Soiul „Moldova”, datorită pieliței dure, trebuie să reziste foarte bine în caz de manipulare

proprie și menținere a lanțului frigorific la toate nivelurile. Acestea, de asemenea, va asigura ca

pedunculii vor fi mai verzi, ceea ce, după cum s-a menționat, este important pentru supermarketuri în

cursul lunilor de iarnă. În cursul vizitării pieţei, unii distribuitori au menționat că strugurii din Italia pot fi

păstrați la depozite timp de 10 zile, pe când cei din Moldova rezistă numai 1 – 3 zile, și aceasta ar

indica administrarea incorectă a lanțului frigorific.

Ambalaj și etichetare

Ambalajul trebuie să posede calitățile corespunzătoare să reziste pe drum, dar și să nu aibă nimic

sofisticat ce ar spori cheltuieli. Producția trebuie să fie capabilă să reziste o perioadă convenabilă de

timp (7 – 10 zile) după sosirea pe piața și să nu se strice peste 2 – 3 zile, ce au menționat unii.

De obicei în

toiul

sezonului

strugurii sunt

ambalați în

lăzile din

plastic, lemn

sau carton,

cu

capacitatea

8–10 sau

10–12 kg.

Exportatorii din Turcia și Grecia utilizează în special lăzile din plastic, iar producătorii din Italia și

Moldova – cele din lemn. Uneori strugurii în lăzi sunt separați de material spongios pentru a proteja

ciorchinii împotriva frecării reciproce sau de pereți ai lăzii.

Unul din comercianti a menționat că producătorii din Moldova pun prea mulți struguri într-o ladă,

ceea ce provoacă frecarea în interiorul lăzilor și împiedică întrucâtva circulația cuvenită a aerului.

Utilizând

ambalajul din

plastic sau

lemn,

producătorii

pun hârtie sau

amortizoare din

plastic pe

fundul și/sau

pereții lăzilor.

Unii exportatori, mai ales din Grecia, utilizează benzi pentru a fixa strugurii în lăzi, dar în special

pentru a îmbunătăți aspectul exterior al lăzilor.

22

În cursul lunilor de iarnă, când volumul strugurilor de vânzare

este mai mic, lăzile mai mici din lemn, cu capacitatea 4 – 4,5 kg,

sunt preferabile pentru protecția mai bună și desfacerea mai

ușoară. Iarna, ambalarea ciorchinilor în sacoșe separate este

importantă, deoarece după depozitare boabele pot să cadă,

provocând pagube. Supermarketurile dau importanță mare

momentului dat. De asemenea, ambalarea separată a ciorchinilor

previne mâncatul strugurilor de consumatori în supermarketuri,

ceea ce strică aspectul exterior general al strugurilor pe lângă

reducerea greutății ciorchinilor. Uneori, chiar supermarketurile

reambalează strugurii în sacoșele perforate din polietilenă câte

0,5, 1,0 și 2,0 kg, care pot fi expuse ușor.

Iarna, strugurii pot fi livrați, de asemenea, în lăzile din carton,

de tip închis, fiind ambalați într-un pachet mare din polietilenă

pentru prevenirea contactului cu aer rece. Ambalajul acesta se

utilizează de exportatori din Chile și Argentina.

Paletizarea efectuată de furnizor, este foarte importantă pentru supermarketurile ce dau preferință

utilizării stâlpilor de colț, deși aceasta depinde de preț. Uneori, distribuitorilor le este mai convenabil

de paletizat fructele furnizate supermarketurilor, în localul distribuitorilor.

Etichetarea n-a fost menționată ca o problemă importantă. Există cerințele legii pentru etichetare,

deși autoritățile controlează-o rareori și distribuitorii nu dau importanță mare cerinței date.

Tendințe

Populația României consumă strugurii sămânțoși albi datorită abundenței de produs local, deși

strugurii negri se bucură de recunoaștere. Accentul nu se pune pe soi, iar se acordă importanță mare

prețului și atractivității externe, dimensiunile ciorchinilor și boabelor fiind luate totdeauna în

considerație. Furnizorii din diferite țări continuă străduințele să se deosebească prin soiurile noi și

ambalajul mai bun, totdeauna ciocnindu-se cu sensibilitatea prețului pe piața.

În condițiile când prețurile standard sunt atât de competitive, iar „valoarea” – atât de semnificativă,

ciorchinii cu boabele de calitate și dimensiuni bune, având un preț corespunzător, se vor vinde, chiar

dacă gustul nu va fi atât de bun. Cu privire la strugurii organici, nici un comerciant pe piața nu i-a

menționat. Acestea sunt cele mai importante caracteristici ale strugurilor, și pare că ele nu se vor

schimba în timpul apropiat.

În mod clar, strugurii din Moldova au șanse în perioada de timp din sfârșitul lunii noiembrie până

sfârșitul lunii februarie. În perioada aceasta, produsul local, românesc nu mai apare pe piața, și este

timpul optim de a introduce strugurii din Moldova. Concurența dintre strugurii albi este acerbă, și

distribuitorii din România cer soiurile negre, și anume „Moldova”, din Republica Moldova. În caz de

administrare corectă a lanțului frigorific, soiul acesta va rezista foarte bine și se bucură de cerere pe

piața. Strugurii albi din Moldova nu se bucură de aceeași cerere și se consideră mici, cu concentrația

joasă a zaharului, fără valoare bună.

23

3.3. PIERSICI

3.3.1. Caracteristica pieței piersicilor

Volumul pieței

O privire rezumativă asupra pieței în ultimii patru ani arată că în perioada 2007 – 2010, volumul

total al pieței piersicilor proaspete a scăzut cu 32%, de la 46,5 la 31,2 mii tone. Volumul minim a fost

realizat în anul 2009 – 28 mii tone, în timp ce volumul maxim – în anul 2007, constituind 46 mii tone.

În aceeași perioadă, s-a schimbat semnificativ volumul total al importurilor, scăzând cu 52%. Este

important de remarcat că în anul 2010, volumul importului de piersici a crescut cu 2,6 mii tone în

comparație cu anul 2009, atingând 14,5 mii tone. Deoarece volumele producției locale sunt în

stagnare, cu excepția creșterii neînsemnate în anul 2010 (6,7%), toată dinamica se desfășoară în

domeniul importurilor. Deși importurile în anul 2010 au crescut cu 20% în comparație cu minimumul

observat în anul 2009, creșterea importurilor nu pare a continua în anul 2011.

Fig. 14. Volumul pieței piersicilor, tone



În ultimii patru ani, producția piersicilor în România n-a suferit schimbări evidente, deoarece

volumul era stabil în general. În anul 2010, totuși, volumul producției a atins maximumul, 17,3 mii

tone, adică a crescut cu 6,8% în comparație cu anul 2009.


Concurență

Fig. 15. Importurile de piersici în România după volum, anul 2010


16400 16100 16200 17300

30331

25538

1196714541

167 406 154 544

46564

41233

2801331297

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

45000

50000

2007 2008 2009 2010


Grecia 44%

Italia 27%

Spania 10%

Serbia 8%

Turcia 4%

Macedonia 2% Alte țări

5%

24

Pe piața românească de piersici, concurența este extrem de înaltă, luând în considerație producția

locală și importurile foarte agresive din unele țări. Principalele țări exportatoare de piersici în România

sunt Grecia, Italia, Spania, Serbia și Turcia în ordine descendentă. Volumul exportat din țările

acestea, este egal cu 92% din toate piersicile importate, iar anul trecut, numai cota Greciei a constituit

44% din piersicile importate pe piața românească.

Competitivitatea prețurilor pentru piersicile din RM în România

Fig. 16. Variațiile lunare ale prețului de import în anul 2010 și ale PMI pentru persici și nectarine

proaspete în România, euro/kg

„Minimum entry price to UE” – PMI în UE.


În UE, PMI pentru piersicile proaspete din Moldova variază între 0,60 și 0,78 euro/kg și se aplică în

perioada 11 iunie – sfârșitul lunii septembrie. Producerea locală are loc din mijlocul lunii iunie până

începutul lunii septembrie. România importă piersicile din mai până octombrie, și majoritatea livrărilor

sosesc în cursul celor trei luni de vară. În Moldova, producerea piersicilor durează din mijlocul lunii

iulie până sfârșitul lunii august. În mod teoretic, piersicile mai scumpe din Moldova au șanse în

august, când AIP este egal aproximativ cu PMI, dar totuși exportul este prea puțin probabil. În august,

piersicile din Moldova, furnizate la prețul 0,60 euro/kg vor concura cu cele din Grecia (0,32 euro/kg în

anul 2010), Italia (0,61 euro/kg) și Spania (0,80 euro/kg). Calitatea produsului, totuși, trebuie să fie cel

puțin comparabilă cu cea a fructelor din Italia.


Fig. 17. Prețuri cu ridicata pentru piersici proaspete, euro/kg, inclusiv TVA


0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

1-31 1-28 1-31 1-30 1-31 1-10 11-2021-30 1-31 1-31 1-30 1-31 1-30 1-31


Minimumentry price toEU

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

Jan

Feb

Mar

Ap

r

May Jun

Jul

Au

g

Sep

Oct

No

v

De

c

2008

2009

2010

25

Fig. 17 arată că indicele prețurilor cu ridicata pentru piersici are caracterul sezonier pronunțat. În

toiul sezonului, adică cele trei luni de vară, prețul variază de la 0,45 la 0,75 euro/kg.

Piața preferă în mod clar fructele locale. În cursul vizitării pieței (august 2011), nivelul prețurilor

pentru fructele locale varia considerabil în dependență de dimensiuni ale fructelor. Fructele locale mici

se vindeau câte 0,45 euro, cele de dimensiuni medii – cu 0,60 euro/kg, iar fructele locale impecabile,

mari – cu 0,70 euro/kg. Se observa supraabundența evidentă de fructe. Fructele de calitate mai

proastă din Italia se vindeau cu doar 0,10 – 0,15 euro/kg (FOB), apoi fructele acestea mici se

revindeau angrosiștilor cu 0,25 – 0,30 euro/kg, adică 1,0 – 1,2 RON, ceea ce reprezintă un preț

extrem de mic.

De asemenea, a fost menționat că fructele impecabile, foarte mari (80 – 90 mm) din Spania se

vindeau câte 0,40 euro + transport + TVA, ceea ce este un indicator al prețului jos. Piersicile cu pulpa

roșie din Italia se vindeau la prețul cu ridicata 0,60 – 0,65 euro/kg, iar fructele din Grecia – puțin mai

ieftin, cu 0,55 – 0,60 euro/kg. Piersicile din Turcia costă ca și cele din Grecia datorită taxelor de

import, dar calitatea lor este evident mai proastă.

Nivelul prețurilor în supermarketuri a constituit 0,70 euro/kg de piersici de dimensiuni medii, ca în

„Selgros” (o rețea de tip Cash & Carry).

3.3.3. Cerințe specifice pentru piersici


Diametrul piersicilor solicitate de piață este mare (60 - 70mm, 70 - 80 mm), cu excepția piersicilor

timpurii care sunt mai mici (40 – 50 mm), iar diametrul optim constituie 70 – 80 mm. Se oferă, de

asemenea, fructele importate mai mari, 80 mm+, care se vând la un preț cu adaos pe piața evident

mai îngustă.

De obicei, producătorii din România nu calibrează piersicile, și de aceea majoritatea piersicilor

românești se vând pe piețele sub cerul liber, în timp ce fructele importate apar cel mai adesea în

rețelele moderne de comerț cu amănuntul.

Sortarea fructelor se bazează pe standardele de marketing pentru piersici proaspete, aprobate de

UE. Aceste standarde pot fi găsite în anexa 2 a raportului.

Culoare și soiuri

Soiul cel mai răspândit dintre mai multe importate este „Red Haven”. Celelalte soiuri prezente pe

piața sunt „Splendid”, „Springcrest”, „Cardinal” și „Southland”.

În toiul sezonului care, durează din mijlocul lunii iunie până sfârșitul lunii august, uneori continuând

până începutul lunii septembrie, sunt preferabile piersicile de culoare roșie pe cel puțin 50% din

suprafața lor. Piersicile albe se vând mai ales pentru gătirea compoturilor. Pentru piersicile cu pulpa

roșie sau albă nu se plătește un preț mai mare. În unele supermarketuri (ex. „Kaufland”), piersicile

sunt prezentate pe jumătate de producție locală și de cele din Grecia și Turcia. Aceasta se face

pentru a asigura pe consumator cu alegerea produselor și în același timp demonstrează susținerea

produsului românesc.

Manipulare post-recoltare

Este important de remarcat că piersicile locale (din România) sunt răcite, în general, doar până la

10 - 12°C, dar nu cele optime 2 - 3°C pe sâmbure, și au o perioadă de valabilitate de numai 4 – 5 zile

înainte de a fi vândute. Piersicile răcite în mod corespunzător, pot să se păstreze la depozite timp de

până două săptămâni, ceea ce are importanță mare, deoarece produsul rezistă mai bine, este mai

ferm și acordă mai multă flexibilitate de a vinde fructele când prețurile sunt mai înalte, cu mai puțin

26

simț al urgenței în privința realizării rapide a fructelor. Majoritatea fructelor din România nu se supun

calibrării, ceea ce reduce cheltuielile post-recoltare și favorizează vânzarea lor la un preț mic, dacă

este nevoie. Oferta aceasta de fructe ambalate în vrac, dă o flexibilitate mare pe piață și poate fi

realizată la un preț jos, admițând lipsa de uniformitate a dimensiunilor, dar unul corespunzător, ceea

ce este foarte important.

Ambalaj

Ambalajul cel mai frecvent este ladă din lemn de 30x50 cm pentru două straturi (8 kg) și de 30x40

cm pentru un strat (5 kg). Lăzile din plastic, de asemenea, se utilizează, în special de furnizori din

Grecia și Turcia. Piersicile din Italia sunt prezente în vrac, în ambalajele de 30x50x25 cm (10 kg).

Unii participanți ai pieței au menționat că ei ar prefera piersicile ambalate într-un strat pe celule

plastice, dar majoritatea produsului văzut pe piața, a fost ambalată pur și simplu în vrac. Etichetarea

specifică n-a fost menționată ca un factor important, dar trebuie indicate datele cerute de lege:

denumirea produsului, ambalatorul, greutatea, calitatea, și țara de origine. Etichetarea n-a fost numită

importantă pe piețele sub cerul liber și cele angro, dar este importantă pentru supermarketuri.

Tendințe

În sectorul de comerț cu piersici, de fapt, nu există tendințe identificabile, deoarece el reprezintă

pur și simplu „războiul prețurilor” între 4 – 5 țări exportatoare care fac concurență producției locale. În

general, nivelul prețurilor este foarte jos în perioada de trei luni, din mijlocul lunii iunie până sfârșitul

lunii august. Consumatorii preferă fructele atractive ce reprezintă valoare, cu diametrul 70 mm, la un

preț mic. Fructele de culoare roșie se bucură de cerere mai mare. Aspectele cele mai importante sunt

valoarea și atractivitatea vizuală a fructelor. Cum se întâmplă adesea în cazul altor mărfuri sensibile

la preț, profilul gustului, de fapt, nu reprezintă un factor important.

Posibilitățile de export al piersicilor din Moldova în România se prezintă a fi extrem de limitate

datorită ofertelor de import foarte ieftine pe piața, precum și abundenței de produs local în același

timp, când fructele din Moldova sunt accesibile. În mediul acesta, concurența este foarte acerbă,

luând în considerație volumul mare al producției locale și exportatorii principali, cum ar fi Grecia, Italia,

Spania, Serbia și Turcia. Aplicarea PMI la traversarea frontierei face piersicile din Moldova

necompetitive în segmentele de prețuri mijlocii și înalte. Dacă calitatea ar fi sacrificată în cazul

fructelor neatrăgătoare, mici, cu gândul de a le vinde ieftin, la un preț mai mic de PMI, aplicarea

taxelor de import ar priva fructele acestea de capacitate de a concura cu cele locale în segmentul de

prețuri mici al pieței.

27

3.4. PRUNE USCATE

3.4.1. Caracteristica pieței prunelor uscate

Volumul pieței

În analiza statisticii comerțului exterior din raportul dat, definiția prunelor uscate subînțelege

fructele fără sâmburi, care constituie mai mult de 95% din prunele uscate exportate. În cursul anului

2010, volumul importurilor de prune uscate întregi a constituit 433 tone, adică cu 29,6% mai mult

decât în anul 2009. Valoarea totală a produsului importat în anul 2010, a fost egală cu 586 mii euro.

Exporturile totale ale prunelor uscate din România au constituit doar 20 mii euro.

Fig. 18. Volumul pieței prunelor uscate, tone


În România, nu este producere industrială a prunelor uscate, înregistrată în mod oficial. În ciuda

faptului că România este a șasea țară în toată lumea după producerea prunelor proaspete, nu există

un model al consumului de prune uscate. Nivelul jos al consumului, totuși, are loc, în special, în lunile

înainte de Crăciun și Paști. Fructele importate se utilizează în special pentru necesitățile industriale,

de exemplu, de brutării.


Concurență

Fig. 19. Importurile de prune uscate în România după volum, anul 2010


119

466

334

433

0,118 11 6

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

2007 2008 2009 2010

Import Export

Serbia 50%

Netherlands 22%

Czech Rep. 6%

Argentina 5%

Chile 5%

France 5%

Rest of World 7%

28

În anul 2010, furnizorul principal de prune uscate în România a fost Serbia care le vindea la prețul

mediu extrem de mic – 0,47 euro/kg. Locul doi dintre furnizori (95 tone) l-a ocupat Olanda (reexportul,

în mare parte din Chile) cu prețul mediu de 2,93 euro/kg. Pe piața UE, nu există PMI pentru prunele

uscate din Moldova, dar în prezent, ele nu se furnizează în România.

Prețuri cu ridicata și sezonalitate

Fig. 20. Prețurile cu ridicata pentru prune uscate, euro/kg, inclusiv TVA


Produsul dat (prune uscate) are caracterul sezonier clar în ceea ce privește consumul, și mai puțin

pronunțat – în ceea ce privește prețul. Perioada de consum relativ mai înalt durează din mijlocul lunii

noiembrie până Crăciun și în cursul lunii înainte de Paști. Cum arată fig. 20, prețul cu ridicata este

relativ stabil, cu variații neînsemnate, cu excepția perioadei înainte de Crăciun, când dinamica

prețurilor este pronunțată. În lunile de iarnă prețul pentru prunele uscate este cu 10 – 12% mai înalt

decât în lunile de vară, când cererea este mică sau lipsește.

În cursul vizitării pieței (august 2011), prunele uscate fără sâmburi se vindeau pe piețele cu

amănuntul sub cerul liber cu 2,80 euro/kg, dar erau oferite numai de puțini comercianți, ceea ce indică

lipsa de cerere în lunile de vară. Prețul cu ridicata a fost egal aproximativ cu 2,0 euro/kg. Pe o altă

piață, mai mică, prunele uscate întregi n-au fost găsite, și când noi ne-am interesat de această marfă,

răspunsul a fost că ele erau la depozit datorită lipsei de cerere. Prețul era 1,85 euro/kg, dar nimic n-a

fost vândut.

Specificul distribuției

Datorită volumului foarte mic al pieței, livrările prunelor uscate cu autocamioane pline se consideră

mari și sunt rare. Angrosistul cel mai mare în domeniul fructelor uscate pe piața angro din București a

afirmat că în toiul sezonului (înainte de Crăciun și Paști), el vinde 5 – 7 tone de prune uscate pe

săptămână. În extrasezon, el vinde 10% din volumul dat. Angrosistul acesta a menționat că el

cumpără, de asemenea, prunele uscate de la un comerciant mic din Republica Moldova, care aduce

periodic câte o tonă de produs la depozitul său.

3.4.3. Cerințe specifice pentru prune uscate

Preferințele consumatorilor și ambalaj

Piețele românești sub cerul liber preferă prunele uscate atât fără sâmburi cât și cu ei, cu conținutul

de umiditate 30 – 35%. Ambalajul standard este o cutie din carton de 10 kg, care conține produsul

împachetat într-un pachet din polietilenă. În comerț cu amănuntul, poate fi găsit produsul cu și fără

sâmburi, oferit în ambalajele variate, comode pentru consumator - de 0,5, 1 și 2 kg. Uneori,

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

1,40

1,60

1,80

2,00


2008

2009

2010

29

supermarketurile cumpără produsele ambalate în prealabil, sau încredințează ambalatorilor

etichetarea produsului sub mărcile comerciale ale supermarketurilor.

În privința preferințelor regionale, putem menționa că prunele uscate sunt consumate mai mult în

regiunea Ardeal (nord-vestul României), localnicii le pregătesc adesea acasă (prune afumate).

Tendințe

Pe piața românească, consumul de prune uscate nu numără cantități mari. Majoritatea

consumatorilor preferă prunele proaspete și în toiul sezonului. Cantitățile puțin mai mari de prune

uscate se consumă numai în cursul perioadelor deosebite înainte de Crăciun și Paști. Anul trecut,

volumul importurilor a fost egal cu doar 433 tone.

Luând în considerație importurile mici, livrate la prețuri foarte joase, lipsa de tradiție a consumului,

se poate conchide că potențialul de export în România prin piețele tradiționale, care ar fi profitabil,

este prea mic.

30

4. CANALE DE DISTRIBUȚIE

4.1. STRUCTURA PIEȚEI

Situația actuală în sectorul de comerț cu amănuntul

Sectorul modern de comerţ cu amănuntul din România continuă să crească cu cel puţin 10% anual

graţie afluxului în ţară al diferitelor formate de comerţ cu amănuntul. În cadrul sectorului modern de

comerţ cu amănuntul consumul este în creştere şi extrem de competitiv, preluând gradual cota de

piaţă de la pieţele de vânzare cu amănuntul în aer liber. Conform „Eurostat”, România ocupă locul

patru printre cele 27 ţări membre ale UE în creşterea totală a comerţului cu amănuntul. Conform

aşteptărilor, rata de creştere a formelor moderne de comerţ cu amănuntul este cu mult mai mare în

Bucureşti, decât în restul ţării. Conform revistei „Piaţa”, cifra totală de afaceri în sectorul modern al

comerţului cu amănuntul în România a ajuns la 55 miliarde euro în anul 2008, iar numărul

magazinelor, care includ cele mai importante formate de comerţ cu amănuntul, a ajuns la un total de

532. Cel mai mare grup de vânzare cu amănuntul din România este REWE. Grupul REWE este

prezent în România prin diferite formate de comerţ cu amănuntul sub diferite denumiri, cum ar fi

„Selgros”, „Billa”, „XXL” şi „Penny Market”. Principalele formate şi principalii agenți în cadrul fiecărei

forme de comerţ modern cu amănuntul sunt prezentate mai jos:

Hipermarketurile – conform rezultatelor auditului realizat de „AC Nielsen” în anul 2009, cota

colectivă de piaţă a hipermarketurilor pentru toate produsele vândute în ţară era de 53%. Rețelele

principale în formatul acesta sunt „Carrefour”, „Auchan”, „Cora” şi „Real”.

Supermarketurile cuprind per ansamblu 19% din piaţă. Rețelele principale de supermarketuri

sunt „Kaufland”, „Mega Image”, „Billa” şi „Penny Market”.

Magazinele de tip discount reprezintă 16% din piaţă. „PLUS Discount”, „Lidl” şi „XXL” sunt liderii

pieţei.

Magazinele de tip cash & carry reprezintă 5% din piaţă. „Metro” şi „Selgros” sunt principalele

rețele în formatul dat.

Restul cotei de piaţă aparţine magazinelor tradiţionale de comerț cu amănuntul (6%), pieţelor sub

cerul liber (1%) şi chioşcurilor (mai puţin de 1%). Cum a fost menționat, cota formatelor tradiționale

sus-numite de comerț cu amănuntul continuă să scadă.

Formatul modern de comerţ cu amănuntul, care se află în cea mai mare creştere, sunt

hipermarketurile, urmate de magazinele de tip discount. Dat fiind faptul că formatele tradiționale de

comerț cu amănuntul au deja o cotă de piaţă foarte mică (6%), diferitele formate moderne de

supermarketuri se află într-o competiţie acerbă între ele. În condițiile puterii scăzute de cumpărare

rezultate din actuala criză financiară şi şomaj înalt, consumatorii în general devin și mai sensibili la

preţuri. Hipermarketurile şi magazinele de tip discount, având preţuri reduse, câștigă cota de piaţă a

supermarketurilor. Hipermarketurile se extind mai rapid în oraşele mari, pe când magazinele de tip

discount se extind în special în oraşele mai mici.

Cu privire la consum de fructe şi legume proaspete, este foarte important de remarcat că pieţele

tradiţionale sub cerul liber mai sunt puternic susţinute de consumatori care vizitează în plus și

formatele moderne de vânzare cu amănuntul, acestea din urmă însă câștigă anual şi cu fermitate din

cota de piaţă.

Pieţele tradiționale sub cerul liber

Pieţele tradiţionale sub cerul liber mai sunt populare în regiunile rurale unde pătrunderea rețelelor

de comerț cu amănuntul înregistrează cele mai slabe rezultate. Cota lor în vânzările totale ale

31

fructelor și legumelor proaspete mai este înaltă, constituind 50%. Deşi piețele acestea mai sunt foarte

dinamice în regiunile rurale, cota lor de piaţă scade lent. Trebuie de menţionat că pieţele tradiţionale

sub cerul liber reprezintă canalul comercial principal, în unele cazuri chiar unicul, pentru fructele și

legumele proaspete româneşti ale producătorilor mici şi mijlocii.

4.2. STRUCTURA CANALULUI DE DISTRIBUŢIE

Canalele principale de aprovizionare a consumatorilor din România cu fructe şi legume proaspete

sunt pieţele tradiţionale sub cerul liber şi rețelele de comerț cu amănuntul, pieţele sub cerul liber

aflându-se în scădere lentă. Schema generală a canalului de distribuţie este prezentată mai jos:

Fig. 21. Canalele de distribuție a fructelor proaspete în România

„Final consumers” – consumatori finali; „open markets” – piețe sub cerul liber; „traditional retail stores” –

magazine tradiționale de comerț cu amănuntul; „retail chains” - rețele de comerț cu amănuntul; „Romanian

producers” – producători din România; „Moldovan producers / exporters” – producători / exportatori din Moldova;

„wholesalers / distributors” – angrosiști / distribuitori.

Pieţele în aer liber reprezintă canalele principale de distribuţie pentru producătorii mici şi mijlocii din

România, în timp ce producătorii mai mari distribuie de obicei prin angrosişti/distribuitori, uneori

lucrând direct cu rețelele de comerţ cu amănuntul. Pentru exportatorii din Moldova canalul cel mai

important îl reprezintă angrosiştii. Cantităţile mai mici sunt comercializate şi în pieţele în aer liber.

Această activitate are loc de obicei în oraşele situate de-a lungul frontierei, precum Iași și Galaţi.

Principalii clienţi ai angrosiştilor sunt rețelele de vânzare cu amănuntul. Angrosiştii distribuie fie

direct magazinelor de rețea, fie punctelor lor logistice. În plus, unii comercianţi mici de la pieţele în aer

liber, precum şi de la magazinele tradiţionale de vânzare cu amănuntul pot apela la pieţele angro

pentru achiziţionarea cantităţilor mici. Deseori fructele moldoveneşti nu întrunesc cerinţele minime de

calitate impuse de supermarketuri şi acest canal (pieţele în aer liber şi vânzarea tradiţională cu

amănuntul) rămâne singura modalitate de a ajunge la consumatorul final.

Cel mai mare complex comercial de vânzare cu ridicata a fructelor şi legumelor proaspete este „Su

Market” situat în aproprierea oraşului Bucureşti. Acest complex comercial a fost proiectat şi construit

după standarde europene. El cuprinde o suprafaţă totală de 75 000 m2. Spaţiul destinat depozitării şi

activităţii cuprinde 30 000 m2, restul suprafeţei fiind împărţită între spaţiile verzi şi locurile de parcare.

Zilnic peste 300 de camioane aprovizionează 125 de standuri comerciale care sunt vizitate în fiecare

zi de către 1200 de clienţi, în special reprezentând comercianţii cu amănuntul care completează

mărfurile neacoperite (produsele necesitate imediat), precum şi HoReCa. Depozitele comerciale sunt

32

administrate de către companii ale cetăţenilor români sau lucrând în cooperare cu exportatorii din

Turcia, Azerbaidjan, Grecia, Spania, Italia, Siria, Olanda, China, Irak şi Polonia. Fructele și legumele

vin din diferite ţări din întreaga lume. Preţurile cu ridicata întâlnite în acest complex comercial sunt

cele mai mici din ţară şi pot fi utilizate drept preţuri de referinţă pentru întreaga Românie.

O altă piaţă destinată comerţului cu ridicata, numită Piaţa de Gros Bucureşti (PGB), a fost fondată

în 1993 cu susţinerea BERD şi a guvernului Germaniei. Conceptul acestei pieţe a fost de a permite

producătorilor şi micilor comercianţi să interacţioneze direct cu cumpărătorii de la micile magazine

tradiţionale de vânzare cu amănuntul, precum şi cu cei care doresc să cumpere cu ridicata pentru uz

personal. Această piaţă nu mai are succes acum deoarece cota de piaţă a magazinelor tradiţionale

de vânzare cu amănuntul este în descreştere, iar consumatorii finali preferă cumpărarea cu ridicata

(cutii întregi) de la hipermarketuri şi magazinele de tip discount. Iniţial, PGB a fost construită doar

pentru fructe şi legume, capacitatea ei fiind complet utilizată. Asortimentul pieţei include în prezent şi

alte articole alimentare, precum şi diferite băuturi, ocupând însă mai puţin de 30% din capacitatea sa.

În afara celor două pieţe mai există o piaţă importantă „Pucheni”, în Bucureşti, care este folosită în

special pentru fructele şi legumele ieftine de o calitate mai joasă din România, destinată atât

comerţului cu ridicata, cât şi consumatorului final.

Un alt canal de distribuţie implică aprovizionarea tuturor instituţiilor publice (şcoli, spitale, etc.).

Licitaţiile speciale pentru şcolile publice sunt organizate o singură dată pe an, în toamnă, pentru

contracte ce durează până la sfârşitul primăverii. Preţul este stabilit în contractul iniţial, iar şcoala

poate face comenzi, la preţul contractat, mai mari cu 10% decât a fost stipulat în cadrul licitaţiei.

4.3. FORMAREA PREȚURILOR

Preţurile la fructe şi legume proaspete sunt supuse fluctuaţiilor înalte. De obicei în România

preţurile cu ridicata pentru fructele proaspete se schimbă o dată la 2 - 3 zile. Astfel, orice descriere

pertinentă a formării preţurilor este relevantă doar pentru o anumită perioadă selectată.

Preţurile in România sunt puternic influenţate de oferta locală, în special în toiul sezonului. Se

întâmplă deseori ca micii producători locali, neavând putere de negociere sau informaţii actuale

privind preţurile sau neestimând corect costurile sale reale, propun preţuri foarte mici

angrosiştilor/intermediarilor. În aceste cazuri, marii producători sunt deseori nevoiţi să-şi ajusteze

preţurile la cele fixate artificial din cauza ineficienţelor de către micii producători. În aceste condiţii

angrosiştii pot avea deseori marje foarte înalte, ajungând până la 100%, pe când marjele comerţului

cu ridicata ajung în mod normal la 20-30%. Aceste marje medii includ deja costurile înalte de

comercializare prin rețele de comerț cu amănuntul, care pot ajunge până la 15 - 20%. În esenţă,

profitabilitatea reală pentru angrosişti ajunge aproximativ la 5 - 15%.

Mai jos este oferit un exemplu de formare a preţurilor în cazul strugurilor de masă din Moldova.

Acesta ar putea fi un instrument folosit de către producători pentru a negocia mai bine preţurile de

export, cunoscând preţurile actuale pe piaţă atât cu amănuntul, cât şi cu ridicata.

Tabelul 1. Exemplu de formare a preţului pentru strugurii de masă din Moldova în decembrie

Producător Comerciant Transport Angrosist

Comerț cu amănuntul

TVA 24%

Structura prețului, €/kg. 1,00 0,06 0,07 0,28 0,21 0,38

Scara de formare a prețului, €/kg

1,00 1,06 1,13 1,41 1,62 2,00

Precum vedem din tabelul de mai sus, producătorii vând strugurii comercianţilor pentru €1,00/kg.

Comercianţii adaugă o majorare de €0,06/kg. În cazul României mai mulţi producători din Moldova

33

tratează direct cu angrosiştii din România, respectiv această componentă a lanţului poate fi deseori

omisă.

Costul de transport este egal cu 0,07 euro pentru 1 kg (1 300 euro pentru un autocamion de 20

tone). În acest caz specific adaosul comercial brut a angrosistului este aproximativ de 25% sau 0,28

euro/kg. Un magazin independent va adăuga, de obicei, un adaos de 30% pentru fructele proaspete.

Formatele de vânzare cu amănuntul, în special hipermarketurile şi magazinele de tip discount, au

preţuri mult mai competitive şi în mod normal nu adaugă adaosuri comerciale mai mari de 15-20%.

Această situaţie este parţial explicată de faptul că acestea compensează adaosurile relativ joase prin

costuri înalte pentru marketing impuse furnizorilor şi prin circulaţia de cantităţi mai mari.

Fig. 22. Exemplu de structură a preţului pentru strugurii de masă din Moldova în decembrie

Diagrama de mai sus arată că pentru a stabili un preţ competitiv corect, un producător din Moldova

trebuie să stabileasca prețul de export pentru strugurii săi de masă aproximativ jumătate din preţul

final al hipermarketului/magazinului de tip discount. Acesta poate fi folosit doar ca un model teoretic

deoarece sunt diferite situaţii care nu vor corespunde acestor procente, precum atunci când piaţa

este proastă şi preţurile joase, iar producătorul deţine un procent mai mic din preţul final.

Pentru alte fructe scala preţului este similară, dar nu este exact la fel. Cu cât riscul (de

perisabilitate) e mai mare, cu atât adaosurile intermediare incluse în preţ vor fi mai mari. În plus,

pentru fructele care au un PMI taxele vamale aplicate trebuie să facă parte din structura costului.

4.4. CERINŢE GENERALE PENTRU FURNIZORI

Distribuitori / angrosiști

Rețelele de vânzare cu amănuntul preferă să cumpere fructele de la distribuitorii din România

decât să lucreze direct cu produsele importate. Importurile directe au loc, însă acestea reprezintă mai

curând o excepţie de la practica generală. În acest caz, exportatorii moldoveni trebuie să stabilească

relaţii cu distribuitorii care aprovizionează rețelele de vânzare cu amănuntul pentru a concura în mod

eficient în acest segment aflat în expansiune.

Angrosiştii/distribuitorii sunt deschişi spre colaborare cu furnizorii moldoveni dacă aceştia livrează

fructe şi legume în limitele calităţii acceptate şi la un preţ competitiv. Pentru livrările iniţiale din

Moldova angrosiştii sunt pregătiţi să plătească imediat după ce livrarea are loc şi apoi să stabilească

un credit pentru cel puţin o încărcătură (de camion). Termenii obişnuiţi de plată sunt 2-4 săptămâni

după livrare, corespunzând termenilor după care supermarketurile plătesc pentru fructele şi legumele

livrate. Unul dintre angrosişti a menţionat că pentru prunele uscate, datorită consumului scăzut,

perioada de plată ar fi de 50 de zile după livrare.

Fiecare rețea de supermarketuri are câțiva furnizori specializaţi pe diferite fructe. Distribuitorii

catalogaţi drept furnizori pre-calificaţi participă la licitaţii pentru supermarketuri când sunt siguri că vor

putea avea o livrare constantă de produse pentru cel puţin o lună. Producătorii din Moldova ar trebui

să stabilească relaţii pe termen lung cu distribuitorii pentru a face parte din acest proces şi pentru a fi

reprezentaţi corect către magazinele ce comercializează cu amănuntul. Acest lucru le va permite

producătorilor din Moldova să aibă o prezenţă durabilă pe piaţă, în loc de acorduri ocazionale, care

Producător 50% Comerciant

3%

Transport 3%

Angrosist 14%

Comerț cu

amănuntul …

TVA 19%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

34

nu sunt eficiente în structura comerţului cu amănuntul. De obicei distribuitorii lucrează cu producătorii

în baza unui program săptămânal de livrare care este comunicat o dată pe săptămână, cu acordul că

fructele vor fi disponibile pentru o perioadă mai lungă pentru o viitoare activitate comercială.

Unii angrosişti mai mici şi mijlocii ar prefera să combine livrările în acelaşi camion, precum mere cu

struguri, însă majoritatea susţine că este acceptabilă o încărcătură întreagă a unui singur produs.

Unii angrosişti mai lucrează şi ca agenţi, vânzând fructe „pe hârtie”, ceea ce înseamnă că după

executarea procedurelor vamale, în drum spre punctul de destinaţie (supermarketul), livrările nu trec

fizic prin depozitele lor. Comisionul angrosistului în acest caz poate fi de 200 euro de camion, practic

eliminând adaosul comercial pentru angrosist pe scala preţului, oferind astfel mai multă flexibilitate de

preţ furnizorului. Pentru a stabili astfel de relaţii furnizorii trebuie să-şi demonstreze credibilitatea prin

livrarea constantă şi la timp a unor produse de calitate.

Când angrosistul lucrează pe bază de comision sunt cazuri în care acordul pe termen lung nu

reflectă preţul pieţei. Dacă preţul pieţei scade, produsele perisabile trebuie vândute la acest preţ

redus. Angrosistul/distribuitorul trebuie să vândă sub costul de import şi atunci diferenţa este plătită

de exportator.

Rețele de comerț cu amănuntul

Cerinţe de calitate. Pentru ca fructele şi legumele din Moldova să poată concura eficient în

supermarketurile, este imperativ ca acestea să corespundă cerinţelor minime ale sectorului rețelelor

de comerţ cu amănuntul deoarece acestea sunt într-adevăr mai stricte decât cele ale pieţelor în aer

liber. Aceasta se referă la calitatea fructelor, ambalarea generală şi prezentarea, precum şi

standardele de certificare care pot fi diferite de cele ale pieţelor tradiţionale în aer liber. Precum a fost

indicat mai sus, ambalajul pentru pieţele în aer liber trebuie doar să protejeze fructele, dar pentru

comerţul cu amănuntul există şi alte cerinţe, spre exemplu: în cazul strugurilor pungile perforate

separate şi stratul protector din hârtie sau plastic sunt folosite pentru a menţine atractivitatea vizuală a

produsului în acest segment mai superior al comerţului.

În comerţul cu amănuntul, controlul calităţii la sosirea fructelor este riguros. Un exemplu menţionat

de un distribuitor: comerciantul cu amănuntul poate scutura un ciorchine şi dacă boabele cad, fructele

pot fi refuzate. Toleranţa medie privind calitatea în comerţul cu amănuntul este de aproape 7% şi

dacă acest procent este mai mare, întreg lotul poate fi refuzat. Acesta nu s-ar întâmpla şi în cazul în

care încărcătura ar fi livrată pieţelor în aer liber, deoarece produsul ar găsi un preţ de piaţă deja

stabilit şi ar fi vândut.

Pe piaţa alimentară din România există o uşoară creştere a sensibilităţii privind respectarea

normelor siguranţei alimentare şi a cerinţelor de calitate, deoarece consumatorii devin pas cu pas tot

mai conştienţi şi mai preocupaţi de siguranţa alimentară şi de calitatea produselor. Certificările

GlobalGap, HACCP şi ISO nu sunt încă cerute de comercianţii cu amănuntul şi nu aduc un adaos la

preţ. Dacă prețul nu diferă, comercianţii cu amănuntul preferă acei furnizori care sunt certificaţi.

Această situaţie se modifică foarte încet în România. Chiar dacă este membru UE, lipsa certificatelor

nu reprezintă un factor major dacă preţul, calitatea şi prezentarea fructelor este bună.

Scheme de lucru. Pentru a livra fructe şi legume unei rețele de comerț cu amănuntul un

distribuitor trebuie să fie calificat în prealabil ca un furnizor al rețelei date. Acestea organizează licitaţii

şi preferă companiile calificate în prealabil, deşi participarea la licitaţie este deschisă tuturor. Furnizorii

pre-calificaţi au deseori contracte generale de furnizare cu supermarketurile, nespecificând însă

cantităţi exacte deoarece cantităţile reale depind de competitivitatea ofertei furnizorului. Dacă un

furnizor nu poate livra fructele care au fost deja comandate de către supermarket va fi necesară o

înştiinţare cu o zi înainte.

35

Nu este uşor de devenit o companie furnizoare pre-calificată şi deseori acest lucru implică relaţii

personale şi „stimulări” neoficiale ale angajaţilor-cheie ai supermarketurilor. Managerii superiori ai

supermarketurilor deseori deţin sau sunt altfel afiliaţi cu companii de furnizare şi preferă să cumpere

fructele prin intermediul acestora. În acest caz, companiile afiliate sunt deseori contactate direct de

către supermarket, solicitându-li-se anumite produse, cantităţi, preţuri şi perioade de livrare.

Pentru produsele vândute în cantităţi mari precum merele, rețelele de comerţ cu amănuntul pot

merge direct în ţara sursă şi stabili relaţii de lungă durată, negociind livrarea continuă de cantităţi

semnificative de-a lungul unei perioade de timp. Aceasta presupune construirea unei relaţii de

încredere între producător şi cumpărător şi poate fi considerată drept o excepţie, decât practică

obişnuită în afaceri.

Rețelele de comerţ cu amănuntul preferă să comande distribuitorilor încărcături mixte de fructe

proaspete. Acestea pot cuprinde 50% mere, 40% piersici, 10% prune sau alte combinaţii. Putem lua

spre exemplu hipermarketul „Real”. Acesta comandă aproximativ 10 - 12 tone de mere pentru 3 - 4

zile şi echilibrează încărcătura cu alte tipuri de fructe pentru a umple camionul. Acesta este unul

dintre obstacolele întâlnite de exportatorii din Moldova care doresc să colaboreze direct cu rețelele de

comerț cu amănuntul.

Cheltuieli de marketing. Costul lucrului cu rețelele de comerţ cu amănuntul constituie, în mediu,

15 - 20% din volumul vânzărilor. Aceste cheltuieli de vânzare pentru supermarketuri, inclusiv

bonusurile, primele, etc., pot ajunge uneori până la 21% („Carrefour”). Producătorii din România

adaugă de obicei la preţul dorit şi cheltuielile de transport, 21% şi TVA, ajungând la preţul stipulat în

contract. Distribuitorii care fac afaceri cu fructe importate trebuie să includă aceste costuri în preţul lor

şi apoi să stabilească adaosul comercial dorit. Aceste cifre nu sunt exacte, dar sunt oferite pentru a

arăta complexitatea şi semnificaţia acestor costuri în preţul final pentru consumator.

Perioadă de plată. În sectorul de comerț cu amănuntul termenele de plată diferă. Perioada de

achitare pentru comercianţii cu amănuntul este în mediu de 20 de zile după livrare. Unele companii

de comerț cu amănuntul au alte perioade de plată, cea mai îndelungată fiind la „Carrefour” care

plăteşte în 31 de zile. Spre comparaţie, se știe că „Cora” plăteşte în 18 zile, iar „Metro” - în 14 zile.

36

5. CERINȚELE LEGII PENTRU IMPORT ȘI COMERȚ

5.1. ASPECTE LEGISLATIVE ALE IMPORTULUI

Procedurile de export al fructelor pe piața românească urmează aceeași schemă ca și în cazul

altor țări membre ale UE.

Standardizarea fructelor

Ca producătorii din alte ţări să poată exporta fructe în România, produsele lor trebuie să

corespundă strict normelor stabilite în Uniunea Europeană. Regulile acestea sunt prezentate în linii

generale în standardele de marketing în sectorul fructelor și legumelor, elaborate în mod specific

pentru fiecare produs. Standardele acestea descriu următoarele aspecte: cerințele minime pentru

calitate, clasificarea, calibrarea, prezentarea, etichetarea fructelor, și toleranțele specifice privind

concentrația substanțelor dăunătoare.

Standardele de comercializare în sectorul fructelor și legumelor sunt după cum urmează:

• Pentru struguri de masă - Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1221/2008;

• Pentru mere - Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1221/2008;

• Pentru piersici – Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1221/2008;

• Pentru prune uscate întregi – Standardul Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite

pentru Europa (UNECE), ediția anului 2003.

Standardele de marketing concrete sunt prezentate în anexa 2 a raportului dat.

Certificarea fructelor

Pentru a importa fructe în Uniunea Europeană, producătorii din celelalte țări trebuie să dispună de

următoare certificate:

• Certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 (Certificat de origine) – eliberat de Serviciul Vamal

al RM conform Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea şi eliberarea certificatelor de

origine a mărfurilor exportate din Republica Moldova în cadrul regimurilor de comerţ preferenţiale cu

Uniunea Europeană (ATP) şi statele care acordă Republicii Moldova Sistemul Generalizat de

Preferinţe (GSP). Certificatul acesta reprezintă actul valabil care confirmă oficial țara de origine a

mărfurilor exportate. Dacă fructele exportate nu sunt un obiect al ATP, ele necesită să fie

documentate cu un certificat de origine nepreferențial.

• Certificat de conformitate pentru mărfuri exportate – actul acesta este destinat să

adeverească conformitatea producției cu condițiile stabilite de anumite standarde (de exemplu, GOST

sau SM). Un producător poate obține un certificat de conformitate de la unul din organele de

certificare. Acesta este unicul act ce adeverește conformitatea produsului cu standardele de

marketing ale UE, care au fost aprobate de legislație locală (Regulamentul nr. 1221) și vor intra în

vigoare în noiembrie 2011.

• Certificat fitosanitar - documentul acesta este eliberat de Inspectoratul de Stat Republican

pentru Protecţia Plantelor.

• Certificat igienic - certificatul igienic este eliberat de Ministerul Sănătății al RM pe baza testării

produselor de laboratoare autorizate. Certificatul indică nivelul permis al conținutului rezidual de

pesticide din produs. Nivelul conținutului rezidual, adoptat de autorități ale RM, corespunde celui în

UE.

37

CMR - documentul de transport, care confirmă existența unui contract între o companie de

transport și un expeditor cu privire la servicii de transport de mărfuri cu mijloace auto.

Pe lângă certificatele menționate mai sus, următoarele acte trebuie să fie alăturate la fiecare lot: o

factură corespunzătoare, un contract de export-import, și o declarație vamală pentru a îndeplini

procedurile vamale.

Taxe vamale

Pe data de 21 ianuarie 2008, Republica Moldova a încheiat un acord nou privind oferirea

preferinţelor comerciale autonome conform Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 55/2008.

Potrivit cu acordul dat, toate fructele cercetate (merele, strugurii de masă, piersicile în stare proaspătă

și prunele uscate) nu sunt supuse la componenta ad valorem a taxelor de import. Este important de

remarcat că taxa vamală rămâne neschimbată (mecanismul antidumping) și se aplică în privința

tuturor fructelor și legumelor din țările ce nu sunt membre ale UE, dacă prețul de import este mai mic

de PMI determinat pentru anumită perioadă. Prețurile minime de import și componentele concrete ale

taxelor vamale sunt prezentate în anexa 1 a raportului.

5.2. CERTIFICARE ÎN RAMURĂ

În România, practicile predominante de afaceri cer ca producătorii de fructe proaspete și

comercianții din sectorul dat să fie certificați conform standardelor internaționale diferite. Principalele

certificate sunt descrise mai jos:

a) GLOBALGAP – un standard pentru implementare benevolă, elaborat de companii europene principale de comercializare a alimentelor pentru a asigura consumatorii în procesul de producere a alimentelor la ferme. El este destinat să minimizeze impacturile dăunătoare ale activității agricole asupra societății și mediului ambiant, să reducă utilizarea resurselor chimice și să asigure abordarea responsabilă a sănătății și securității lucrătorilor, precum și a bunăstării animalelor. Certificarea GLOBALGAP nu este cerută de supermarketuri și nu rezultă în adaos la preț, dar, în cazul prețurilor identice, un supermarket ar prefera să conlucreze cu furnizorul care dispune de așa ceritficat.

b) HACCP – reprezintă un sistem de management al siguranței alimentelor, bazat pe principiile „Analiza riscurilor şi punctele critice de control”. Legislația impune ca toți participanții lanțului de comerț în sectorul de fructe proaspete și uscate să respecte principiile HACCP standarde de siguranță a alimentelor, anume în manipulare, sortare, spălare, depozitare la rece, și transport, astfel, există o serie de puncte critice de control în întreg procesul de manipulare a produsului. În prezent, puțini producători din România dispun de acest certificat, dar necesitatea certificării date va continua să crească.

c) ISO 9001 și 14001 – certificările acestea sunt cerute de guvernul României în cazul tranzacțiilor comerciale cu instituțiile naționale. De exemplu, pentru participarea în programul național „Fructe în școli” sau pentru furnizarea fructelor în altele instituții naționale (cum ar fi spitalele de stat), companiile trebuiau să implementeze unele sisteme de management ISO, cum ar fi:

9001:2008 (managementul calității)

14001:2004 (managementul de mediu)

OHSAS 18001:2007 (managementul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale).

5.3. CERINŢE PENTRU AMBALARE ŞI ETICHETARE

Anumite norme de ambalare şi etichetare trebuie adoptate pentru a putea comercializa fructe şi

legume proaspete în România. Unele din aceste cerinţe sunt dezbătute mai jos.

38

Uniformitate

Conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie uniform şi să conţină legume sau fructe de aceeaşi

origine, varietate şi calitate. Partea vizibilă a produselor ambalate trebuie să fie reprezentativă pentru

întreg conţinutul.

Ambalare

Fructele şi legumele trebuie să fie ambalate astfel încât să fie protejate în mod corect. Materialul

folosit în interiorul ambalajului trebuie să fie nou, curat şi de o astfel de calitate încât să nu

prejudicieze produsul. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei şi a etichetelor pe care sunt

specificate detalii comerciale, este permisă doar dacă imprimarea şi etichetarea a fost realizată cu

cerneală sau clei non-toxic. Dacă fructele şi legumele sunt împachetate ambalajul trebuie să fie

subţire, uscat, nou şi inodor. Este interzisă utilizarea oricărei substanţe care ar putea modifica

caracteristicile naturale ale fructelor sau legumelor, în special a gustului şi mirosului. Ambalajele nu

trebuie să conţină alte obiecte.

Etichetare

În realitate, participanții pieței nu dau multă importanţă etichetării, deoarece etichetarea corectă nu

este controlată în mod eficient de către autorităţi. Legislaţia României impune însă anumite reguli

privind etichetarea. Conform legislaţiei fiecare pachet trebuie să fie etichetat în mod individual şi lizibil,

indicând următoarele:

Ambalatorul şi/sau expeditorul: nume şi adresă sau cod emis sau recunoscut de o autoritate.

Natura produsului (specia şi varietatea se indică în mod voluntar).

Originea produsului (ţara de origine şi regiunea în care a fost produs fie ea locală, regională sau naţională).

Specificațiile comerciale: clasa calităţii şi dacă cere standardul, mărimea şi/sau numărul de fructe în cutie.

Controlul autorităţilor

• Marcă (opţional).

În plus, pentru produsele pre-ambalate informaţia privind standardele de calitate şi masa netă

trebuie să fie indicată.

39

6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

6.1. CONCLUZII GENERALE

Următoarele concluzii generale pot fi trase din cercetarea realizată pentru acest studiu:

Printre fructele studiate doar în cazul merelor au fost identificate în România creşteri

considerabile ale consumului acestui produs în cursul ultimilor patru ani. Acest fapt se

datorează uşoarei scăderi a importului de mere, în timp ce producţia locală a crescut uşor.

Piaţa românească a strugurilor de masă înregistrează o scădere constantă în cantitate în

perioada 2007 - 2010. Această scădere a consumului general poate fi atribuită producţiei

locale scăzute şi reducerii importurilor datorită unei cereri slabe.

Consumul general de piersici înregistrează o descreştere continuă în aceeaşi perioadă, cu

excepţia anului trecut când a avut loc o uşoară redresare. Acest fapt se datorează scăderii

importurilor, în timp ce producţia locală a rămas constantă. În această perioadă (iulie/august)

PMI pentru piersicile din Moldova este mai ridicat decât preţul mediu de pe piaţă. Alte ţări ale

UE, precum Grecia, dispun de produse la preţuri foarte mici și fără PMI.

Prunele uscate întregi înregistrează cantităţi nesemnificative având mai puţin de 440 tone de

producţie importată pe parcursul anului. Cererea pentru acest produs nu există, cu excepţia

perioadelor înainte de Crăciun şi Paşte. Niciodată nu a existat un consumator tradiţional care

să caute prune uscate la fel precum oamenii preferă fructele proaspete. Produsul de pe piaţă

este foarte ieftin, neexistând o conştiinţă a consumatorului privind prunele uscate.

Consumul de fructe proaspete pe cap de locuitor a scăzut cu 30% în ultimii patru ani, acest

fapt putând fi parţial atribuit crizei economice şi schimbării caracteristicilor consumului.

În toiul sezonului, fructele din Moldova au o competitivitate scăzută, în special datorită

preţurilor mici percepute pentru produsele româneşti pe piaţa alimentară locală.

Republica Moldova are un acord comercial preferențial cu UE (inclusiv cu România) care

scuteşte fructele din Moldova de la componentul ad valorem al taxelor vamale. Există însă un

preţ minim de intrare (PMI) şi taxe aplicate tuturor exporturilor cu preţuri mai mici decât PMI

pentru o anumită perioadă de timp. Acest fapt protejează alte ţări furnizoare europene, în timp

ce restricţionează extrem de mult livrările de mere şi piersici din Moldova aproape pe întreaga

perioadă a anului, deoarece acestea nu mai au preţuri competitive pentru produsele similare

produse în UE. Într-o proporţie mult mai mică acest factor influenţează strugurii din Moldova

deoarece PMI acţionează doar până în data de 20 noiembrie, când dispare până în luna iulie

a anului următor.

Alte ţări în afara UE au acorduri comerciale asemănătoare și PMI corespunzătoare, însă

acestea au în mod constant ptrețuri mult mai joase de nivelul preţului de intrare.

Pentru unele companii româneşti de import (în special datorită poziţiei lor geografice)

produsele din Moldova nu reprezintă o opţiune bună deoarece există alte pieţe vecine care îşi

oferă fructele la preţuri mai mici decât cele din Republica Moldova.

Piaţa din România este foarte sensibilă la preţuri, şi unicul factor extrem de important pentru

toate fructele este valoarea percepută a ofertei în baza raportului dintre calitate şi preţ.

Indiferent de gustul produsului, cu anumite limite, dacă acesta arată bine, având o valoare

percepută excelentă, acesta se va vinde bine.

În toiul sezonului, majoritatea fructelor vândute pe piețele din România sunt de origine locală,

volumul importurilor fiind mai curând nesemnificativ pe piețele în aer liber deoarece românii

preferă produsele locale, dacă acestea sunt disponibile. Culoarea şi nu varietatea este

importantă.

Există două pieţe distincte pentru fructele şi legumele care au parametri complet diferiţi

pentru a concura în mod eficient: 1) pieţele în aer liber, şi 2) formele moderne de comerţ cu

amănuntul. În prezent, consumul este împărţit în mod egal între aceste două sectoare, însă

40

formele moderne de comerţ cu amănuntul sunt cele care cresc rapid pe seama pieţelor în aer

liber.

Administrarea și utilizarea corectă a lanţului frigorific sunt imperative pentru calitatea livrărilor

de struguri şi mere în perioadele extinse predefinite, când condiţiile pieţei sunt cele mai

atractive.

Producătorii din Moldova vor trebui să îmbunătăţească calitatea generală a producției lor,

dacă vor să concureze în mod eficient acolo unde are loc creşterea consumului – în formatele

moderne de comerț cu amănuntul.

Relaţiile de furnizare de lungă durată vor trebui să fie stabilite între producători şi o reţea de

distribuitori/angrosişti pre-calificaţi care ia legătura în mod constant cu supermarketurile.

Va fi necesară mai multă flexibilitate a condiţiilor de plată pentru acei distribuitori care

furnizează fructe supermarketurilor.

Pentru mărirea cantităţilor în acest sector aflat în creştere va fi importantă conformarea cu

cerințele mai stricte pentru calitate și etichetare ale sectorului de comerţ cu amănuntul.

Deşi nu toate din următoarele sunt mereu solicitate, certificările europene, regulamentele şi

standardele privind importul trebuie să fie respectate.

Toate fructele din Moldova trebuie să aibă un termen de valabilitate de cel puţin 7-10 zile

după sosire pentru a concura eficient cu fructele din alte ţări furnizoare.

6.2. RECOMANDĂRI

Pentru producătorii din Moldova, piaţa românească va oferi posibilităţi deosebite de a vinde

anumite fructe şi legume în Uniunea Europeană, ceea ce va semnificativ în extinderea pe această

piaţă. Vor exista schimbări ample care trebuie implementate pentru a concura eficient pe piaţă, în

special în sectorul comerţului modern cu amănuntul, care se va extinde pe viitor. În prezent

producătorii din Moldova livrează legume şi fructe spre România în cantităţi mici şi doar pieţelor în aer

liber care reprezintă 50% din consum, dar care se află în continuă scădere. Printre produsele

studiate, unicele articole care au potenţial de piaţă profitabil sunt strugurii şi, într-o măsură mai mică,

merele. După cum am conchis mai sus, atât piersicile, cât şi prunele uscate au potenţial mic sau le

lipseşte potenţialul de a concura eficient în viitorul apropiat.

Următoarele recomandări sunt bazate pe constatările şi concluziile prezentate în acest raport:

Mere

Toate merele trebuie să aibă o culoare bună fie că este roşu, galben sau verde. Culoarea şi

atractivitatea vizuală generală sunt cele mai importante şi merele roşii, precum soiul „Idared”

trebuie să aibă culoarea roşie pe cel puțin 50% din suprafață.

Trebuie să aibă dimensiuni uniforme într-o cutie, şi în general dimensiunea-țintă să fie de

70mm.

Trebuie realizate rărirea şi fertilizarea corespunzătoare.

Linia de sortare automată trebuie cel puţin luată în considerare.

Practicile post-recoltare (spălare, sortare, calibrare, ambalare) trebuie implementate.

Produsul trebuie livrat în noiembrie şi decembrie atunci când producţia locală nu prevalează

şi înainte ca Polonia să înceapă livrările în cantităţi mari în ianuarie/februarie. Din experienţă,

în această perioadă a anului preţurile sunt mai mari decât PMI.

Produsul trebuie depozitat la rece şi întregul lanţ frigorific trebuie păstrat intact pentru a

menţine calitatea produselor, ceea ce este necesar imperios pentru a concura eficient în

segmentul superior al pieţei de desfacere împotriva Italiei, Sloveniei, Austriei în perioada

indicată, când preţurile sunt cele mai bune.

41

Ambalajul trebuie să protejeze fructele. Pot fi utilizate: pentru comerţul cu amănuntul - lăzile

din carton de tip deschis, de 10-12 kg, sau lăzile de tip „telescopic”, pentru pieţele în aer liber

- lăzile din lemn. Produsul trebuie să fie împachetat în dependenţă de piaţa (în aer liber sau

supermarket) spre care este livrat.

Struguri de masă

Dintre toate produsele studiate, strugurii au cel mai mare potenţial pe piaţa românească, deşi

unele modificări sunt necesare pentru a concura eficient în perioadele specificate, atunci când

condiţiile pieţei sunt avantajoase.

Doar soiurile sămânțoase negre, precum soiul „Moldova”, trebuie livrate în România,

deoarece acest soi rezistent are o reputaţie bună şi se confruntă cu mai puţină competiţie

decât soiurile albe. Strugurii albi din Moldova sunt prea mici şi au concentrația joasă a

zaharalui.

Strugurii trebuie livraţi doar în perioada dintre mijlocul lunii noiembrie până în februarie/martie

când produsul local nu este prezent pe piaţă, când nu funcţionează PMI şi preţurile încep să

crească. Este posibil ca livrările de la începutul lunii noiembrie pot ciocni de aplicare a PMI,

însă experienţa arată că acesta va fi sub preţul mediu pe piaţa. Producția concurentă va

proveni din Italia şi Turcia, dar soiul sămânțos negru „Moldova” va fi bine poziţionat în

categoria de preţ mediu.

Strugurii trebuie culeşi în ciorchini de dimensiuni mari (de preferat 600-800 grame) şi boabele

să aibă o mărime bună de 20mm+ cu cozi verzi, precum este cerut de supermarketuri.

Strugurii trebuie să fie prerăciți, corect administrând lanţul frigorific, pentru a păstra calitatea

livrărilor în perioada specificată când piaţa dispune de cele mai bune condiţii. Acest lucru este

necesar pentru a asigura rezistenţa produsului în depozite pentru cel puţin o perioadă de 7-10

zile şi pentru a reduce desprinderea boabelor de pe ciorchine.

Trebuie de identificat un stimulator pentru creştere pentru a mări dimensiunile boabelor,

satisfăcând astfel cerinţele comerţului cu amănuntul privind boabele (20mm), dar şi pentru a

schimba percepţia că soiul „Moldova” are boabe mai mici. De asemenea, trebuie realizată

rărirea corespunzătoare a fructelor.

În lunile de iarnă, pentru comerţul cu amănuntul strugurii trebuie să fie ambalați în cutii din

lemn mai mici, de 4,0 – 4,5 kg, într-un strat, cu protecţie din hârtie pentru a proteja mai bine

fructul. Pentru formatele de comerţ cu amănuntul, care cer ambalarea individuală a

strugurilor, aceasta se va face în pungi perforate sau pungi deschise pentru a asigura o

aerisire corespunzătoare a produsului. Strugurii livrați în lăzile din carton închise de 10 - 12 kg

trebuie să fie ambalați în pungă mare perforată din polietilenă pentru o protecţie mai bună,

dacă aceasta este necesară.

Strugurii nu trebuie ambalaţi excesiv deoarece acest lucru nu se consideră pozitiv şi poate

duce la frecare excesivă, neasigurând ventilarea adecvată a produsului.

Piersici

Piaţa românească de piersici este foarte competitivă şi producătorii din Moldova se confruntă cu

bariere foarte puternice la intrarea pe această piaţă din cauza a trei factori principali. Prima este PMI

care este mai mare decât preţul mediu istoric în acest sector în perioada producţiei din Moldova, iulie

şi august. A doua este abundenţa producţiei locale, preferate de localnici, la preţuri foarte mici şi în

aceeaşi perioadă. Al treilea factor îl reprezintă producţia ieftină, în primul rând, din Grecia care se

livrează în aceeaşi perioadă de timp şi nu sunt limitaţi de PMI.

Moldova nu ar trebui să livreze piersicile în România în prezenţa unei competiţii acerbe şi a

unui PMI mai mare decât preţul mediu pe industrie, precum şi a cantităţilor mari de producţie

locală în sezon.

42

Pe viitor, dacă următoarele schimbări vor fi implementate, şi fructele din Moldova vor putea

concura cu ofertele din segmentele superioare făcute de Italia şi Spania, şi s-ar putea crea o

nişă de potenţial. Aceasta însă ar presupune îmbunătăţiri numeroase în ceea ce priveşte

calitatea, dar şi altele precum:

1-Soiul principal „Red Haven, dimensiuni mari uniforme ale fructelor (diametru 70 - 80mm).

2-Fructele trebuie să aibă o formă corectă şi să nu aibă defecte vizuale (imaculate).

3-Să fie imediat prerăcite, iar managementul lanţului frigorific să fie intact în tot sistemul.

4-Să reziste cel puţin 7-10 zile în depozit după livrare.

5-Fructele să aibă un procent înalt de culoare roşie (50%) pe suprafață, precum şi

atractivitatea externă.

6-Ambalate în lăzile din lemn de 8 kg a câte două straturi şi de 5 kg a câte un singur strat pe

celule individuale.

7-Fructele să fie ferme la livrare.

Chiar şi cu toate aceste îmbunătăţiri ale calităţii, nu se recomandă livrarea piersicilor în România în

viitorul apropiat. Producătorii din Moldova nu pot concura eficient cu PMI (0,60 – 0,78 euro/kg) şi au

un dezavantaj clar cu flexibilitate limitată de reacţie la condiţiile pieţei în faţa unei competiţii rigide atât

locale, cât şi din partea ţărilor ce furnizează fără PMI.

Prune uscate

Volumul pieţei lipsește deoarece produsul este consumat de două ori pe an, înainte de

sărbătorile de Crăciun şi Paşte. Unele livrări sunt destinate pentru uzul industrial, dar la

preţuri foarte mici.

Preferinţele şi sensibilitatea consumatorului (faţă de produs) sunt foarte joase şi va dura până

acest comportament se va schimba deoarece oamenii preferă fructele proaspete.

România este plasată pe locul 6 în producţia de prune proaspete şi dacă vreodată va exista

cerere, aceasta va fi onorată local şi nu se vor efectua importuri.

În aceste condiţii de piaţă nu există o necesitate de a exporta prune uscate din Moldova în

România.

Recomandări generale

În afara recomandărilor specifice pentru fiecare produs, sunt unele recomandări specifice tuturor

fructelor proaspete care urmează a fi exportate în România:

Recoltarea corectă, inclusiv culesul fructului la maturitatea corectă şi manipularea corectă

post-recoltare, va creşte perioada de depozitare a produsului în condiţii frigorifice.

Aplicarea corectă a Managementului Integrat de Combatere a Dăunătorilor pentru a putea

respecta cerinţele igienice şi sanitare stricte, impuse de Uniunea Europeană şi de a respecta

nivelurile maxime de reziduuri (MRL) specifice în România.

Cerinţele de etichetare trebuie să fie înţelese şi respectate pentru livrările de fructe odată cu

trecerea de la cerinţele pieţelor în aer liber la cerinţele mai stricte a supermarketurilor.

Fructele trebuie livrate în autocamioane frigorifice pentru a nu întrerupe lanţul frigorific şi a nu

cauza stricarea fructelor.

Fructele trebuie puse pe palete şi transportate, dacă este posibil, cu stâlpi de colț pentru

protecţie în timpul transportării.

Producătorii trebuie să identifice o reţea de distribuitori/angrosişti pre-calificaţi pentru a

susţine o prezenţă continuă în competiţia pentru comerţul cu amănuntul.

Producătorii trebuie să stabilească cu aceşti distribuitori pre-calificaţi relaţii de furnizare de

lungă durată pentru a avea livrări continue şi a putea onora cantităţile cerute de comercianţii

cu amănuntul.

43

Producătorii trebuie să stabilească termene de plată mai flexibile pentru a concura eficient şi

a lucra direct cu distribuitorii/angrosiştii pre-calificaţi.

Certificarea siguranţei alimentelor (GLOBALGAP şi HACCP), standardele de marketing,

cerințele pentru ambalare şi etichetare, legile privind importul trebuie urmate chiar dacă nu

toate sunt cerute totdeauna de supermarketuri.

44

ANEXA 1. TAXELE VAMALE ALE UE PE FRUCTELE PROASPETE DIN MOLDOVA

MERE PROASPETE (codul HS: 0808108090)

(01-07-2011 - 15-07-2011)

V1 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 45.70 EUR / 100 kg Se aplică taxa 0 %

V2 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 44,80 EUR / 100 kg Se aplică taxa 0 % + 0,90 EUR / 100 kg







V9 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 0 EUR / 100 kg Se aplică taxa 0 % + 23,80 EUR / 100 kg

01-09-2011 - 31-12-2011

V1 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 45,70 EUR / 100 kg Se aplică taxa 0 %






MERE PENTRU CIDRU, în vrac, în perioada 16 septembrie - 15 decembrie (Codul HS: 0808101000)

Taxa preferențială (16-09-2011 - 15-12-2011): 0,36 EUR / 100 kg

PIERSICI PROASPETE (codul HS: 0809309000)

Taxa preferențială (01-01-2011 - 10-06-2011): 0 %

(21-06-2011 - 31-07-2011)







(01-08-2011 - 30-09-2011)

V1 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 60,00 EUR/100 kg Se aplică taxa 0 %

V2 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 58,80 EUR/100 kg Se aplică taxa 0 % + 1,20 EUR/100 kg




V6 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 0 EUR/100 kg Se aplică taxa 0 % + 13,00 EUR/100 kg

Taxa preferențială (01-10-2011 - 31-12-2011): 0%

STRUGURI DE MASĂ PROASPEȚI (codul HS: 080610)


45

(21-07-2011 – 31-10-2011)







(01-11-2011 - 20-11-2011)

V1 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 47,60 EUR/100 kg Se aplică taxa 0 %





V6 Dacă prețul declarat de import este egal cu sau mai mare de 0 EUR/100 kg Se aplică taxa 0 % + 9,60 EUR/100 kg


Sursa: Comisia Europeană

46

ANEXA 2. STANDARDELE DE MARKETING ALE UE PENTRU MERE,

PIERSICI ȘI STRUGURI DE MASĂ

STANDARD DE MARKETING PENTRU MERE

I. DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard reglementează merele din soiurile (cultivarele) provenite din Malus domestica

Borkh., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, merele pentru prelucrarea industrială

fiind excluse.

II. DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Standardul are ca obiect definirea calităților pe care trebuie să le prezinte merele după condiționare și

ambalare.

A. Cerințe minime

La toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de

toleranțele admise, merele trebuie să fie:

- întregi;

- sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii

pentru consum);

- curate, practic fără materii străine vizibile;

- fără boli;

- fără deteriorări cauzate de boli;

- fără umezeală externă anormală;

- fără miros și/sau gust străin.

De asemenea, fructele trebuie să fie culese cu grijă.

Dezvoltarea și starea merelor trebuie să le permită:

- continuarea procesului de maturație și atingerea gradul de maturitate adecvat în funcție de

caracteristicile soiului respectiv [1] [2];

- să reziste la transport și manipulare și

- să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B. Clasificarea

Merele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează:

(i) Categoria "Extra"

Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma,

calibrul și colorația caracteristice soiului respectiv [3] și să aibă atașat un peduncul intact.

Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.

Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la nivelul

epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea

și prezentarea sa în ambalaj.

(ii) Categoria I

47

Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul și

colorația caracteristice soiului respectiv [3].


Cu toate acestea, sunt permise următoarele defecte cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul

general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:

- un ușor defect de formă;

- un ușor defect de dezvoltare;

- un ușor defect de colorație;

- ușoare defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși:

- lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;

- 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a cărei

suprafață totală nu poate depăși 0,25 cm2;

- 1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie

decolorată.

Pedunculul poate lipsi cu condiția ca secțiunea să fie curată și epiderma adiacentă să nu fie

deteriorată.

(iii) Categoria II

Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund

caracteristicilor minime definite mai sus [3].

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale.

Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale în ceea

ce privește calitatea, păstrarea și prezentarea:

- defecte de formă;

- defecte de dezvoltare;

- defecte de colorație;

- defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:


- 2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a căror

suprafață totală nu poate depăși 1 cm2

- 1,5 cm2 din suprafața totală în cazul unor ușoare lovituri, epiderma putând fi ușor decolorată.

III. DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale sau de greutate.

La toate soiurile și la toate categoriile, calibrul minim este de 60 mm, dacă se determină după

diametru, sau de 90 g, dacă se determină după greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici,

dacă nivelul Brix al produselor este mai mare sau egal cu 10,5o Brix, iar calibrul este de minim 50 mm

sau 70 g.

Pentru a garanta omogenitatea de calibru a fructelor dintr-un colet:

(a) pentru fructele al căror calibru se stabilește în funcție de diametru, diferența de diametru dintre

fructele din același colet este limitată la:

48

- 5 mm pentru fructele din categoria "Extra" și pentru fructele din categoriile I și II prezentate pe

rânduri și în straturi suprapuse. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley's Seedling (Bramley,

Triomphe de Kiel) și Horneburger, diferența de diametru se poate ridica până la 10 mm; și

- 10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în colet sau în ambalajul de vânzare. Cu

toate acestea, la merele din soiurile Bramley's Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) și Horneburger,

diferența de diametru se poate ridica până la 20 mm; sau

(b) pentru fructele măsurate în funcție de greutate, diferența de greutate dintre fructele din același

colet este limitată la:

- 20 % din greutatea medie pe fruct a fructelor din colet, pentru fructele din categoria "Extra" și pentru

fructele din categoriile I și II prezentate pe rânduri și în straturi suprapuse; și

- 25 % din greutatea medie pe fruct a fructelor din colet, pentru fructele din categoria I prezentate în

vrac în colet sau în ambalaje destinate vânzării către consumatori.

Nu există nicio cerință referitoare la omogenitatea de calibru pentru fructele din categoria II

prezentate în vrac în colet sau în ambalaje destinate vânzării către consumatori.

IV. DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

La fiecare colet sunt premise toleranțe cu privire la calitate și calibru, pentru produsele care nu

satisfac cerințele categoriei indicate.

A. Toleranțe de calitate


5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei, dar le întrunesc

pe cele ale categoriei I sau, în mod excepțional, se încadrează în toleranțele pentru acea categorie.

(ii) Categoria I

10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei, dar le întrunesc

pe cele ale categoriei II sau, în mod excepțional, se încadrează în toleranțele pentru acea categorie.

(iii) Categoria II

10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei și nici cerințele

minime, cu excepția fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru

consum.

În cadrul acestei toleranțe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din

greutatea fructelor care prezintă următoarele defecte:

- atacuri grave ale bolilor care dau anumitor regiuni din fructe un aspect sticlos sau de plută;

- ușoare leziuni sau fisuri necicatrizate;

- urme foarte ușoare de putregai;

- prezența unor paraziți vii în fruct și/sau alterarea pulpei din cauza paraziților.

B. Toleranțe de calibru

Pentru toate categoriile:

este permisă o toleranță totală de 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care nu îndeplinesc

cerințele privind calibrul. Această toleranță nu poate fi extinsă astfel încât să includă produsele cu un

calibru de:

- cel puțin 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care calibrul este determinat pe baza diametrului;

49

- cel puțin 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care calibrul este determinat pe baza greutății.

V. DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A. Omogenitate

Fiecare colet trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât mere de aceeași origine,

soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu același grad de maturitate.

De asemenea, pentru categoria "Extra", se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației.

Ambalajele în care sunt puse merele pentru comercializare, având o greutate netă de maximum 5 kg,

pot conține amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce

privește calitatea și, pentru fiecare soi prezent, în ceea ce privește originea, calibrul (dacă se impune

calibrarea) și gradul de maturitate.

Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B. Ambalare

Merele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului. În special,

ambalajele pentru comercializare având o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide

pentru a proteja produsul în mod adecvat.

Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă

deteriorări exterioare sau interioare ale produsului. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau

înscrisuri, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau

etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Coletele nu trebuie să conțină materii străine.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, atunci când sunt dezlipite, să nu lase urme

vizibile de clei, nici defecte pe epidermă.

C. Prezentare

Fructele din categoria "Extra" trebuie ambalate în straturi suprapuse.

VI. DISPOZIȚII PRIVIND MARCAJUL

Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind

lizibil, imposibil de șters și vizibil din exterior:

A. Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului

Această mențiune poate fi înlocuită:

- pentru toate ambalajele, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau

expeditorul eliberat sau recunoscut de un organism oficial, precedat de mențiunea "Ambalator și/sau

expeditor" sau o abreviere echivalentă;

- doar pentru preambalaje, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în interiorul Comunității,

precedat de mențiunea "Ambalat pentru:" sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea

trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului.

Vânzătorul furnizează orice informații considerate necesare de organismele de control privind

semnificația acestui cod.

B. Natura produsului

- "Mere", în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;

- Denumirea soiului sau soiurilor, după caz;

50

- În cazul ambalajelor pentru comercializare care conțin un amestec de soiuri diferite de mere,

indicarea fiecărui soi prezent în ambalaj.

C. Originea produsului

Țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau

local.

- În cazul unui ambalaj pentru comercializare care conține un amestec de soiuri diferite de mere de

origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine ale fructelor respective trebuie să apară în

imediata apropiere a soiului în cauză.

D. Caracteristici comerciale

- Categoria;

- Calibrul sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăți.

În cazul în care identificarea are loc pe baza calibrului, aceasta este indicată:

(a) pentru produsele pentru care există norme privind omogenitatea, prin diametrul minim și maxim

sau prin greutatea minimă și maximă;

(b) pentru produsele pentru care nu există norme privind omogenitatea, prin diametrul sau greutatea

celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile "și peste" sau "+" sau o denumire echivalentă sau,

după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.

E. Marcajul de control oficial (opțional)

Nu este necesar să se menționeze pe colete indicațiile prevăzute la primul paragraf atunci când

coletele conțin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior și pe care figurează indicațiile

respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. Atunci când aceste

colete sunt așezate pe palete, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil cel puțin pe

două din fațetele paletei.

STANDARD DE MARKETING PENTRU PIERSICI ȘI NECTARINE


Prezentul standard reglementează piersicile și nectarinele [6] din soiurile (cultivarele) provenite din

Prunus persica Sieb. și Zucc., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, piersicile și

nectarinele pentru prelucrarea industrială fiind excluse.


Standardul are ca obiect definirea calităților pe care trebuie să le prezinte piersicile și nectarinele

după condiționare și ambalare.

A. Cerințe minime de calitate

Ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise,

piersicile și nectarinele trebuie să fie:

- întregi;


pentru consum);


- fără boli;

51



- fără miros și/sau gust străin.

Piersicile și nectarinele trebuie să fie culese cu grijă.

Dezvoltarea și stadiul de maturitate al piersicilor și nectarinelor trebuie să fie de așa natură încât să le

permită:



B. Caracteristici minime de maturitate

Piersicile și nectarinele trebuie să fie suficient de dezvoltate și de mature.

Dezvoltarea și stadiul de maturitate al piersicilor și nectarinelor trebuie să le permită continuarea

procesului de maturație și atingerea gradului de maturitate adecvat. În vederea îndeplinirii acestei

condiții, indexul refractometric al pulpei, măsurat în zona mediană a pulpei și în secțiunea ecuatorială,

trebuie să fie mai mare sau egal cu 8o Brix iar gradul de fermitate, măsurat cu o sondă cu diametrul

de 8 mm (0,5 cm2) în două puncte ale secțiunii ecuatoriale a fructului, trebuie să fie mai mic de 6,5

kg.

C. Clasificare

Piersicile și nectarinele fac obiectul unei clasificări în trei categorii definite mai jos:


Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să

prezinte forma, dezvoltarea și colorația caracteristice soiului respectiv, ținând seama de zona de

producție. Ele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale, cu

condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea

sa în ambalaj.

(ii) Categoria I

Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte

caracteristicile soiului, ținând seama de zona de producție. Cu toate acestea, sunt permise ușoare

defecte de formă, dezvoltare sau colorație.


Piersicile și nectarinele despicate la punctul de atașament al pedunculului sunt excluse.

Mici defecte la nivelul epidermei pot fi totuși permise, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul

general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj și să nu depășească:


- 0,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte.

(iii) Categoria II

Această categorie cuprinde piersicile și nectarinele care nu pot fi clasificate în categoriile superioare,

dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.

Pulpa nu ar trebui să prezinte defecte grave. Fructele despicate la punctul de atașament al

pedunculului sunt permise doar în cadrul toleranțelor de calitate.

52

Următoarele defecte la nivelul epidermei pot fi permise, cu condiția ca piersicile și nectarinele să-și

păstreze caracteristicile esențiale referitoare la calitate, păstrare și prezentare și să nu depășească:

- lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită,

- 1,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte.


Calibrul este determinat de:

- circumferință sau

- diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale.

Piersicile și nectarinele trebuie clasificate pe baza următoarei scale de calibrare:

Diametrul | Codul calibrului | Circumferință |

cel puțin 90 mm | AAAA | cel puțin 28 cm |

de la 80 mm inclusiv la 90 mm exclusiv | AAA | de la 25 cm inclusiv la 28 cm exclusiv |

de la 73 mm inclusiv la 80 mm exclusiv | AA | de la 23 cm inclusiv la 25 cm exclusiv |

de la 67 mm inclusiv la 73 mm exclusiv | A | de la 21 cm inclusiv la 23 cm exclusiv |

de la 61 mm inclusiv la 67 mm exclusiv | B | de la 19 cm inclusiv la 21 cm exclusiv |

de la 56 mm inclusiv la 61 mm exclusiv | C | de la 17,5 cm inclusiv la 19 cm exclusiv |

de la 51 mm inclusiv la 56 mm exclusiv | D | de la 16 cm inclusiv la 17,5 cm exclusiv |

Calibrul minim permis pentru categoria "Extra" este de 17,5 cm (circumferință) sau 56 mm (diametru).

Calibrul D (de la 51 mm inclusiv la 56 mm exclusiv în diametru sau de la 16 cm inclusiv la 17,5 cm

exclusiv în circumferință) nu este permis în perioada 1 iulie-31 octombrie.

Calibrarea este obligatorie pentru toate categoriile.


Sunt admise toleranțe de calitate și de calibru în fiecare ambalaj pentru produsele care nu sunt

conforme cu cerințele categoriei indicate.



5 % din numărul sau din greutatea piersicilor și nectarinelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei,

dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau, în mod excepțional, se încadrează în toleranțele pentru

acea categorie.

(ii) Categoria I

10 % din numărul sau din greutatea piersicilor și nectarinelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei,

dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau, în mod excepțional, se încadrează în toleranțele pentru

acea categorie.

(iii) Categoria II

10 % din numărul sau din greutatea piersicilor și nectarinelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei

și nici cerințele minime, cu excepția produselor atinse de putrezire, de lovituri pronunțate sau de orice

altă alterare care le fac improprii consumului.


53

Pentru toate categoriile, 10 % din numărul sau din greutatea piersicilor sau nectarinelor care

depășesc 1 cm în plus sau în minus față de calibrul specificat pe colet în cazul calibrării pe baza

circumferinței și 3 mm în plus sau în minus în cazul calibrării pe baza diametrului. În ceea ce privește

totuși fructele cu cel mai mic calibru, această toleranță se aplică doar piersicilor sau nectarinelor cu

un calibru mai mic sau egal cu 6 mm (circumferință) sau 2 mm (diametru) față de calibrul minim

specificat.


A. Omogenitate

Fiecare colet trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât piersici sau nectarine de

aceeași origine, soi, calitate, grad de maturitate și calibru, iar pentru categoria "Extra" conținutul

trebuie să fie, de asemenea, omogen din punct de vedere al colorației.

Partea vizibilă a conținutului fiecărui colet trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B. Ambalare

Piersicile sau nectarinele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a

produsului.


deteriorări exterioare sau interioare ale produsului. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau

înscrisuri, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau

etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.



Coletele nu trebuie să conțină materii străine.

C. Prezentare

Piersicile și nectarinele pot fi prezentate:

- în ambalaje unitare mici;

- într-un singur strat, în cazul categoriei "Extra". Fiecare fruct individual din această categorie trebuie

să fie separat de fructele învecinate;

În cazul categoriilor I și II:

- într-un singur sau două straturi;

- în maximum patru straturi dacă fructele sunt așezate pe suporturi alveolare rigide, concepute astfel

încât să nu apese pe fructele din stratul inferior.




A. Identificare






54

- doar pentru coletele pre-ambalate, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Comunitatea

Europeană, indicat în strânsă legătură cu referința "Ambalat pentru:" sau o mențiune echivalentă. În

acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau

expeditorului. Vânzătorul furnizează orice informații considerate necesare de organismele de control

privind semnificația acestui cod.


- "Piersici" sau "nectarine", în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;

- Culoarea pulpei;

- Numele soiului (opțional).


Țara de origine și, în mod opțional, regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel

național, regional sau local.


- Categoria;

- Calibrul exprimat în diametrele minime și maxime sau circumferințele minime și maxime sau în

conformitate cu codurile specificate în secțiunea III "Dispoziții privind calibrarea";

- Numărul de unități (opțional);

- Conținutul minim de zahăr, măsurat de refractometru și exprimat în grade Brix (opțional);

- Fermitatea maximă, măsurată prin penetrometrie și exprimată în kg/0,5 cm2 (opțional).







STANDARD DE MARKETING PENTRU STRUGURII DE MASĂ


Prezentul standard reglementează strugurii de masă din soiurile (cultivarele) provenite din Vitis

vinifera L., destinați livrării în stare proaspătă către consumatori, strugurii de masă pentru prelucrare

industrială fiind excluși.


Standardul are ca obiect definirea calităților pe care trebuie să le prezinte strugurii de masă după

condiționare și ambalare.

A. Cerințe minime

La toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de

toleranțele admise, ciorchinii și boabele trebuie să fie:


pentru consum);


55

- fără boli;



- fără miros și/sau gust străin;

De asemenea, boabele trebuie să fie:

- întregi;

- bine formate;

- dezvoltate normal.

Pigmentarea datorată soarelui nu constituie un defect.

Ciorchinii trebuie să fie culeși cu grijă.

Sucul de struguri trebuie să aibă un indice refractometric care să corespundă cel puțin cu:

- 12° Brix pentru soiurile Alphonse Lavallée, Cardinal și Victoria;

- 13° Brix pentru toate celelalte soiuri cu sâmburi;

- 14° Brix pentru toate soiurile fără sâmburi.

În plus, toate soiurile trebuie să prezinte un raport zahăr-aciditate satisfăcător.

Dezvoltarea și starea strugurilor de masă trebuie să le permită:



B. Clasificare

Strugurii de masă fac obiectul unei clasificări în trei categorii definite mai jos.


Strugurii de masă clasificați în această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ciorchinii

trebuie să aibă forma, dezvoltarea și culoarea tipice soiului, ținând seama de zona de producție, și să

nu aibă niciun defect. Boabele trebuie să fie tari, bine prinse de ciorchine, repartizate uniform pe

ciorchine și practic acoperite cu pelicula de ceară.

(ii) Categoria I

Strugurii de masă clasificați în această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ciorchinii trebuie să

aibă forma, dezvoltarea și culoarea tipice soiului, ținând seama de zona de producție. Boabele trebuie

să fie tari, bine prinse de ciorchine și, pe cât posibil, acoperite cu pelicula de ceară. Repartizarea

boabelor pe ciorchine poate fi totuși mai puțin uniformă decât la categoria "Extra".

Sunt permise următoarele defecte ușoare cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al

produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea acestuia în ambalaj:

- ușoare defecte de formă;

- ușoare defecte de colorație;

- ușoare arsuri din cauza soarelui care nu afectează decât epiderma.

(iii) Categoria II

Această categorie cuprinde strugurii de masă care nu pot fi clasificați în categoriile superioare, dar

corespund caracteristicilor minime definite mai sus.

56

Ciorchinii pot prezenta ușoare defecte de formă, de dezvoltare și de culoare, cu condiția să nu fie

modificate caracteristicile esențiale ale soiului, ținând seama de zona de producție.

Boabele trebuie să fie tari și bine prinse de ciorchine și, pe cât posibil, acoperite cu pelicula de ceară.

Repartizarea pe ciorchine poate fi mai puțin uniformă decât la categoria I.

Boabele pot prezenta următoarele defecte, cu condiția să își păstreze caracteristicile esențiale în

ceea ce privește calitatea, păstrarea și prezentarea:

- defecte de formă;

- defecte de colorație;

- ușoare arsuri pe epidermă, din cauza soarelui;

- striviri ușoare;

- ușoare defecte ale epidermei.


Calibrarea este determinată de greutatea ciorchinelui.

Următoarele cerințe minime în materie de calibrare în cazul ciorchinilor sunt prevăzute pentru strugurii

de masă cultivați în seră și pentru strugurii cultivați pe câmp, respectiv soiurile cu boabe mari sau

mici:

| Struguri de masă cultivați în seră (dacă este menționat pe etichetă) | Struguri de masă cultivați pe

câmp |

Toate soiurile cu excepția celor cu boabe mici specificate în apendice | Soiurile cu boabe mici

specificate în apendice |

Categoria "Extra" | 300 g | 200 g | 150 g |

Categoria I | 250 g | 150 g | 100 g |

Categoria II | 150 g | 100 g | 75 g |


La fiecare colet sunt premise toleranțe cu privire la calitate și calibru, pentru produsele care nu

îndeplinesc cerințele categoriei indicate.



5 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerințele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale

categoriei I sau, în mod excepțional, se încadrează în toleranțele pentru acea categorie.

(ii) Categoria I

10 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerințele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale

categoriei II sau, în mod excepțional, se încadrează în toleranțele pentru acea categorie.

(iii) Categoria II

10 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerințele categoriei și nici cerințele minime, cu

excepția produselor atinse de putreziciune sau de orice altă alterare care le face improprii

consumului.


(i) Categoria "Extra" și categoria I

57

10 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerințele în materie de calibrare ale categoriei, dar

le întrunesc pe cele ale categoriei imediat inferioare.

(ii) Categoria II

10 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerințele în materie de calibrare ale categoriei, dar

cu o greutate de cel puțin 75 g.

(iii) Categoriile"Extra", I și II

Fiecare ambalaj destinat vânzării către consumatori, care nu depășește greutatea netă de 1 kg poate

conține un ciorchine cântărind mai puțin de 75 g pentru adaptarea greutății, cu condiția ca ciorchinele

să îndeplinească toate celelalte cerințe ale categoriei indicate.


A. Omogenitate

Fiecare colet trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât ciorchini de aceeași origine,

soi, calitate și grad de maturitate.

În cazul strugurilor ambalați în colete mici destinate vânzării către consumatori, având o greutate netă

de maximum 1 kg, nu este necesară omogenitatea în ceea ce privește soiul și originea.

În ceea ce privește categoria "Extra", ciorchinii trebuie să aibă o culoare și un calibru mai mult sau

mai puțin identice.

Includerea în fiecare colet a unor ciorchini de culori diferite în scopuri decorative este permisă în cazul

soiului „Șasla”.

Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B. Ambalare

Strugurii de masă trebuie ambalați astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.

În cazul categoriei "Extra", ciorchinii trebuie să fie ambalați într-un singur strat.


deteriorări exterioare sau interioare ale produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a

timbrelor care conțin specificații comerciale, este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea

să fi fost făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.

Coletele nu trebuie să conțină materii străine, cu excepția cazului când este vorba de o prezentare

specială conținând un fragment de mlădiță atașată de crenguța ciorchinelui și care nu depășește 5

cm în lungime.






A. Identificare






58

- doar pentru coletele pre-ambalate, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Comunitatea

Europeană, indicat în strânsă legătură cu referința "Ambalat pentru:" sau o mențiune echivalentă. În

acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau

expeditorului. Vânzătorul furnizează orice informații considerate necesare de organismele de control

privind semnificația acestui cod.


- "Struguri de masă", în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;

- Numele soiului sau, dacă este cazul, al soiurilor;

- "Cultivați în seră", după caz.


Țara de origine sau, dacă este cazul, țările de origine și, eventual, regiunea de producție sau

denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

În cazul amestecării diferitor soiuri de struguri de origine diferită, denumirea fiecărei țări de origine se

indică după denumirea soiului corespunzător.


- Categoria.

- La necesitate, cuvintele „ciorchinii cu masa sub 75 g, fiecare reprezentând o porție”.







59

ANEXA 3. LISTA CUMPĂRĂTORILOR POTENȚIALI

COMPANIE PERSOANĂ DE CONTACT LOCALITATE INFORMAȚII DE CONTACT

Carrefour Romania SA

Arnaud Dussaix – Director de achiziții

București

T: 0040 212067400

F: 0040 212067451

[email protected]

www.carrefour.ro

Carrefour Orhideea

Bogdan Stanciu - Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 213177646

F: 0040 213177636

[email protected]

www.carrefour.ro

Carrefour Baneasa

Laurentiu Tampa - Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 213118900

F: 0040 213118903

[email protected]

www.carrefour.ro

Carrefour Colentina

Valentin Done - Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 213013700

F: 0040 216555984

[email protected]

www.carrefour.ro

Real - Hypermarket Romania SRL

Eugen Stirbu – Director de achiziții

București

T: 0040 314031000

F: 0040 314031009

[email protected]

www.real-hypermarket.ro

Cora Pantelimon

Elena Mihaela Mocanu -

București

T: 0040 212053500

Secția Fructe și Legume. F: 0040 212053651

[email protected]

www.cora.ro

Cora Lujerului

Daniel Chirita - Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 214075500

F: 0040 214075555

[email protected]

www.cora.ro

Metro Cash & Carry Romania

Bart Van Werkum – Secția Fructe și Legume.

Voluntari, Județul Ilfov

T: 0040 314234140

F: 0040 314234149

[email protected]

www.metro.ro

Metro Cash & Carry Voluntari

Ramona Lazariu – Secția Fructe și Legume.


T: 0040 212703793

F: 0040 212703802

[email protected]

www.metro.ro

Metro Cash & Carry Baneasa

Loredana Ciurea- Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 212003195

F: 0040 212003106

[email protected]

www.metro.ro

Metro Cash & Razvan Enache- Secția Ghimbav, T: 0040 268258430

mailto:[email protected]

http://www.carrefour.ro/








http://www.real-hypermarket.ro/


http://www.cora.ro/


http://www.cora.ro/


http://www.metro.ro/





60

Carry Brasov Fructe și Legume. Județul Brașov

F: 0040 268258425

[email protected]

www.metro.ro

Metro Cash & Carry Ploiesti

Podaru Marius - Secția Fructe și Legume.

Județul Prahova

T: 0040 244402150

F: 0040 244597696

[email protected]

www.metro.ro

Selgros Cash & Carry

Claudia Lascu – Secția Achiziții de Fructe și Legume

Brașov

T: 0040 268307300

F: 0040 268307210

[email protected]

www.selgros.ro

Selgros Pantelimon

Stefan Argeseanu – Secția Fructe și Legume.

Pantelimon, Județul Ilfov

T: 0040 212093000

F: 0040 212093199

[email protected]

www.selgros.ro

Selgros Berceni

Iulian Malciu – Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 214068000

F: 0040 214068199

[email protected]

www.selgros.ro

Selgros Baneasa

Stefan Savu– Secția Fructe și Legume.

București

T: 0040 213078000

F: 0040 213078199

[email protected]

www.selgros.ro

Billa Romania Calin Stirbu - Secția Achiziții de Fructe și Legume

București

T: 0040 212055600

F: 0040 212055663

[email protected]

www.billa.ro

Mega Image Diana Dobre - Secția Achiziții de Fructe și Legume

București

T: 0040 212246677

F: 0040 212246011

[email protected]

www.mega-image.ro

Penny Market Ştefăneştii de Jos, Județul Ilfov

T: 0040 372128800

www.penny.ro

Auchan Romania

Secția Produse proaspete București

T: 0040 214080107

F: 0040 212232024

[email protected]

www.auchan.ro

PGB – Piața de Gros București

Gratiela Claudia Lucaciu – Director comercial

București

T: 0040 214610050

F: 0040 214610472

[email protected]

PGC - Piața de Gros Cluj

Andrian Portarescu – Secția Fructe și Legume.

Satul Apahida

T: 0040 264504200






http://www.selgros.ro/








http://www.billa.ro/


http://www.mega-image.ro/

http://www.penny.ro/


http://www.auchan.ro/


61

Dezmir, Județul Cluj

[email protected]

www.piata-agricola.ro

PGT - Piața de Gros Timișoara

Timișoara

T: 0040 256494482

[email protected]

www.piete-sa.ro

Depozit XL Iași

Iași

T: 0040 232227282

F: 0040 232224554

[email protected]

www.depozitxl.ro

Depozit XL Suceava

Suceava

T: 0040 230526353

F: 0040 230526564

[email protected]

www.depozitxl.ro

Asil 2000 Trading Impex SRL

Malik Kablan – director general

Afumați, Județul Ilfov

T: 0040 723399888

F: 0040 213690909

www.asil2000.com

Su Market Edhem Yeral – Director financiar


T: 0040 212329012

F: 0040 212329012

[email protected]

www.sumarket.ro

Abbara Trading Co SRL


T: 0040 22325170

F: 0040 213529442

[email protected]

www.abbara.ro

Distrifrut SRL Mariana Petre - Director general

București T: 0040 744483000

F: 0040 213277086

Pasha Ice-Land Warehouse SRL


T: 0040 213103234

F: 0040 213106292

Tip Dole SRL Claudiu Cojocaru – Secția Fructe și Legume.

Suceava T: 0040 230526254

Yuksek International Fruct SRL

Mirela Petrescu – Secția Fructe și Legume.

Ștefăneștii de Jos, Județul Ilfov

T: 0040 372168500

F: 0040 372168501

[email protected]

www.yuksek.ro

Agroaliment SRL

Vulcan, Județul Hunedoara

T: 0040 254571475

Suk Star Prodcom Impex SRL

Cluj-Napoca T: 0040 264169707

F: 0040 264436275

Trans Akropol SRL

București T: 0040 213140150


http://www.piata-agricola.ro/


http://www.piete-sa.ro/


http://www.depozitxl.ro/


http://www.depozitxl.ro/

http://www.asil2000.com/


http://www.sumarket.ro/


http://www.abbara.ro/


http://www.yuksek.ro/

62

Distrib Manu SRL

Moinești, Județul Bacău

T: 0040 722976222

F: 0040 234306019

Frutti Grup Co

Amir Bazzaz – Director general

Afumați, T: 0040 213690906

Județul Ilfov F: 0040 213690905

[email protected]

www.fruttigrup.com

Romfrtuit Comex SRL

Arad

T: 0040 257270633

F: 0040 257270633

[email protected]

www.romfruit.ro

Livcom Impex SRL

București

T: 0040 2506473

[email protected]

www.livcom.ro

Fru & Leg SRL

Alexandru Clinci – director de achiziții

București

T: 0040 213203126

[email protected]

www.solutions4restaurants.ro

Inexdor SRL Adrian Stan – Secția Fructe și Legume.

Făgăraș, Județul Brașov

T: 0040 268544392

F: 0040 268544392

[email protected]

www.inexdor.ro

Fresh Fruits Distribution SRL

Lupu Iulian - administrator București

T: 0040 769605060

F: 0040 214610385

[email protected]

www.fresh-fruits.ro

Bella International SRL

Altin Koceku - achizitor Oradea

T: 0040 359196811

F: 004 359196813

[email protected]

www.bellainternational.info

Rouke Trading SRL

București

T: 0040 212306593

F: 0040 212306593

[email protected]

www.rouke.ro

Alfredo Fresh SRL


T: 0040 311309164

F: 0040 314056104

[email protected]

www.alfredo.ro

Fruitland SRL Romeo Guidi – Secția Fructe și Legume.

Lugașu de Jos, Județul Bihor

T: 0040 259346368

[email protected]

Fortuna Legume-Fructe SRL

Biro Elisabeta – Secția Fructe și Legume.

Gheorghieni, Județul Harghita

T: 0040 266364729

F: 0040 266364729

Dole Romania SRL

București T: 0040 232211235


http://www.fruttigrup.com/


http://www.romfruit.ro/


http://www.livcom.ro/


http://www.solutions4restaurants.ro/


http://www.inexdor.ro/


http://www.fresh-fruits.ro/


http://www.bellainternational.info/


http://www.rouke.ro/


http://www.alfredo.ro/


63

Gulyeli Trading Impex SRL

București T: 0040 213690862

F: 0040 213690862

Fructexport International SRL

Stoiculescu Mădălina – Secția Fructe și Legume.

București T: 0040 723798783

Exotic Fruit Srl

Alba Iulia, Județul Alba

T: 0040 258819652

Ovm Total 2003 SRL

Oancea Marin – general director

București T: 0040 745404536

oancea@[email protected]

MegaFruct SRL

Nemedi Csaba Gavrila Timișoara, Județul Timiș

T: 0040 256210315

[email protected]

www.megafruct.ro

Galaxy Fruct SRL


T: 0040 740090880

www.galaxyfruct.ro

Romaldo SRL

Timişoara, Județul Timiș

T: 0040 256244918

F: 0040 256244918

[email protected]

www.romaldo.ro

Farcas Company SRL

Untila Iordanescu Farcas – director general

Craiova, Județul Dolj

T: 0040 741042448

F: 0040 351172368

www.farcas-company.ro

M&M Kuris SRL

Simona Kuris - administrator Constanța

T: 0040 0241 510744

F: 0040 0241 510744

[email protected]

www.mmkuris.ro

Laura 22 SRL Ghergut Laura Constanța

T: 0040 241585793

F: 0040 241585793

www.laura22.ro

E&A Carmen Impex SRL

București

T: 0040 213105756

F: 0040 213104761

[email protected]

Mondo Fruit Distribution SRL

Eremia Ligia – director comercial

Brăila T: 0040 744318822

[email protected]

Orantes Fruct SRL


T: 0040 213690776

F: 0040 21 3690804

[email protected]

www.orantesfruct.ro

Biafruct Impex SRL

Lisita Marilena T: 0040 767264096

F: 0040 213690990

Agricantus SRL

Fatih Ozmen - administrator Afumați, Județul Ilfov

T: 0040 212254741

F: 0040 212254744

[email protected]

www.agricantus.ro

mailto:oancea@[email protected]


http://www.megafruct.ro/

http://www.galaxyfruct.ro/


http://www.romaldo.ro/

http://www.farcas-company.ro/


http://www.mmkuris.ro/

http://www.laura22.ro/




http://www.orantesfruct.ro/


http://www.agricantus.ro/

64

Maxfruit SRL Nail Al-Sabzachi - administrator


T: 0040 213690835

F: 0040 213699868

[email protected]

www.maxfruit.ro

Partenope Frutta SRL

Fieraru Luminița

Râmnicu Sărat, Județul Buzău

T: 0040 238566000

Firma Batul Micro Impex SRL

Draghici Mihaela Afumați, Județul Ilfov

T: 0040 214916176

Pancho

Imporex SRL Gutu Stefan, administrator București T: 0040 746600900

Algida Center SRL*

Nicolae Florin, secția Achiziții

Afumați, Ilfov country

T: 0040 213513530 [email protected]

Valcar Group SRL*

Valentin Christea Voluntari, Județul Ilfov

T: 0040 769220555 F: 0040 212703190 [email protected] www.valcargroup.ro

Interfruct SRL*

Bartis Stefan – Secția Fructe și Legume.

Afumați, Județul

T: 0040 724550810

Ilfov F: 0040 318174799

[email protected]

www.interfruct.ro

Total Fruits SRL*

Tamer, piața din Voluntari,

B27


T: 0040 724 834635

Acestea sunt angrosiștii mari și mijlocii care lucrează cu produsele proaspete (mere, struguri de masă și

piersici), pe care noi i-am vizitat în cursul cercetării pieței (august 2011) și care au manifestat interes pentru

fructele din Moldova.


http://www.maxfruit.ro/



http://www.valcargroup.ro/


http://www.interfruct.ro/

studiul pieȚei de desfacere a fructelor proaspete Și...

Documents