studiu de caz poezia pura

2
STUDIU DE CAZ - POEZIA PURĂ Un moment de cotitură în dezvoltarea poeziei europene în secolul al XIX-lea este reprezentat de lirica lui Baudelaire.Antinaturalismul operei scriitorului francez,accentul pus pe artificiu și pe dezvoltarea unui limbaj din ce în ce mai pur și mai controlat sunt trăsături care vor marca o bună parte din lirica sfârșitului de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea,mai cu seamă în zona aceea ce se va numi POEZIE PURĂ.Ulterior, curente precum simbolismul,parnasianismul sau imagismul creează o poezie bazată tot mai puțin pe emoție și tot mai mult pe sugestie.Poeții moderni își propun o reexaminare radicală a limbajului care nu mai este văzut ca un simplu instrument de comunicare a emoției, ci ca însuși subiectul și materia primă a poeziei ( în același fel în care,de exemplu,culoarea este materia primă și subiectul picturii). Ca si picture de altfel,lirica modernă respinge reprezentarea,preferând sugestia și abstracția.În paralel cu formele clasice, poeți precum Mallarme, Pound sau Eliot dezvoltă versul alb sau liber bazat pe ritmul interior al limbajului.In consecință, poezia devine adesea ermetică, dificilă. Mallarme vorbește despre evocarea obiectului tăcut prin motive aluzive, niciodată directe, iar Jean Moreas,unul dintre teoreticienii simbolismului, face elogiul vocabulelor nepoluate.Sinestezia,încercare de a sugera mai multe tipuri de senzații (vizuală,auditivă,tactilă) este și ea frecvent folosită (mai ales de simboliști),indicând nevoia poeziei de a se elibera de constrângerile reprezentării prin limbaj și de a migra, odată cu muzica și arta plastică spre abstracția ce va domina în bună masură arta secolului al XX-lea.Cele trei selecții care urmează își propun să traseze evoluția conceptului de poezie pură,de la sonetul sinestezic Vocale de Arthur Rimbaud, la poezia laconică,influențată de arta plastică și de lirica japoneză a lui Ezra Pound la emoțiile complicate sugerate în lungul monolog dramatic “Cantecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock” de T.S. Eliot și la originalitatea volumului Florile răului al lui Charles Baudelaire. Charles Baudelaire a fost un poet estetician, critic literar și de artă franceză (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867 ), este considerat un principal punct de plecare al poeziei moderne a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal ( „Florile 1

Upload: gabriela-andreea

Post on 21-Jan-2016

605 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Poezia pura

TRANSCRIPT

Page 1: Studiu de Caz Poezia pura

                         STUDIU DE CAZ -  POEZIA PURĂ

Un moment de cotitură în dezvoltarea poeziei europene în secolul al XIX-lea este reprezentat de lirica lui Baudelaire.Antinaturalismul operei scriitorului francez,accentul pus pe artificiu și pe dezvoltarea unui limbaj din ce în ce mai pur și mai controlat sunt trăsături care vor marca o bună parte din lirica sfârșitului de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea,mai cu seamă în zona aceea ce se va numi POEZIE PURĂ.Ulterior, curente precum simbolismul,parnasianismul sau imagismul creează o poezie bazată tot mai puțin pe emoție și tot mai mult pe sugestie.Poeții moderni își propun o reexaminare radicală a limbajului care nu mai este văzut ca un simplu instrument de comunicare a emoției, ci ca însuși subiectul și materia primă a poeziei ( în același fel în care,de exemplu,culoarea este materia primă și subiectul picturii). Ca si picture de altfel,lirica modernă respinge reprezentarea,preferând sugestia și abstracția.În paralel cu formele clasice, poeți precum Mallarme, Pound sau Eliot dezvoltă versul alb sau liber bazat pe ritmul interior al limbajului.In consecință, poezia devine adesea ermetică, dificilă. Mallarme vorbește despre evocarea obiectului tăcut prin motive aluzive, niciodată directe, iar Jean Moreas,unul dintre teoreticienii simbolismului, face elogiul vocabulelor nepoluate.Sinestezia,încercare de a sugera mai multe tipuri de senzații (vizuală,auditivă,tactilă) este și ea frecvent folosită (mai ales de simboliști),indicând nevoia poeziei de a se elibera de constrângerile reprezentării prin limbaj și de a migra, odată cu muzica și arta plastică spre abstracția ce va domina în bună masură arta secolului al XX-lea.Cele trei selecții care urmează își propun să traseze evoluția conceptului de poezie pură,de la sonetul sinestezic Vocale de Arthur Rimbaud, la poezia laconică,influențată de arta plastică și de lirica japoneză a lui Ezra Pound la emoțiile complicate sugerate în lungul monolog dramatic “Cantecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock” de T.S. Eliot și la originalitatea volumului Florile răului al lui Charles Baudelaire.

              Charles Baudelaire a fost un poet estetician, critic literar și de artă franceză  (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), este considerat un principal punct de plecare al poeziei moderne a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu. În poezia sa se întâlnesc elemente și atitudini variate, pe care geniul său le-a întrunit într-o perfectă unitate organică, originală. Baudelaire își propune să învestigheze zone noi în artă, care să descopere integral profunzimea vieții. El integrează conceptului de frumos înțelegerea concret-umanului, a răului, satanicului, urâtului, grotescului, mitului, considerând ca artistul are capacitatea de a învinge orice piedică, de a stapâni, prin analogie, simbol și corespondențe, enigmele universului. Volumul ilustrează tragismul condiției umane moderne, incluzând și cele 18 poeme din ciclul Tablouri pariziene. Sentimentul scepticismului, dezgustul, plictiseala, “spleenul”, unite cu revolta, străbat în versurile sale.

Concluzie Poezia pură, ca bună parte din lirica modernă de altfel, poate adesea intimida cititorul neavizat: complexitatea ei,limbajul aluziv și complicat,refuzul constant al descrierii creează o lectură dificilă.Poezia abandonează reprezentarea directă, concentrându-se asupra limbajului și a relației acestuia cu realitatea.Emoția,o constantă în lirica romantică este și ea absentă; predomină în schimb experimentul,menit să sondeze posibile legături cu alte arte precum pictura,sculptura sau muzica. Astfel,poezia pură se încadrează în proiectul reflexiv al modernismului, menit să reexamineze natura și relevanța creației artistice și să descopere o nouă modalitate de

1

Page 2: Studiu de Caz Poezia pura

a citi, de a înțelege realitatea… Pornind de la aceste premise, vă propun o nouă alternativă de a citi realitatea… prin intermediul unei lirici moderne.

Relizat de: ILISEI GABRIELA- ANDREEA

2