Studiu de caz nr. 2

(realizat pe baza anchetei cu elevul)

P.N., 15 ani, elev în clasa a IX-a, liceu, mediu urban

P.N. are 15 ani și este elev în clasa a IX-a, la perifieria unui liceu din orașul C.

Rezultatele lui școlare sunt mediocre, deși pare a fi un copil foarte inteligent. Până în prezent

nu a întrerupt școala, dar obișnuiește să mai lipsească de la ore. Provine dintr-o familie cu

probleme sociale și economice, relația dintre părinți fiind și în prezent tensionată și

conflictuală. Părinții săi sunt absolvenți de școală profesională. În prezent, tatăl este pensionat

(pe caz de boală) și mama sa este casnică. Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai

familiei sale.

Se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament, pentru care a fost

sancționat de către școală (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la

discuții individuale, mustrat în fața clasei, i s-a scăzut nota la purtare (notele la celelalte

discipline având de asemenea de suferit), a fost amenințat cu exmatricularea. Eu sunt un pic

mai dement… adică mai zvăpăiat… Nu numai că sunt (dement, zvăpăiat), dar eu sunt capul…

Dar nu sunt Gigi-Spaimă!

Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Tatăl său este alcoolic, mama dă toți banii

din casă tatălui (pentru alcool), pentru a evita conflictele și violența. Nu a reușit niciodată să

comunice cu parinții. Simte că este iubit de sora sa, la care locuiește în prezent, și, într-o

oarecare masură, de mama sa. Despre tată, este convins că nu îl iubește. Motivul părăsirii

familiei de origine a fost faptul că nu reușea să se înțeleagă cu părinții, fiind chiar agresat fizic

(a fost adeseori victimă a violenței tatălui său, a fost umilit, jignit și i s-au spus vorbe urâte în

familia sa), cât și faptul că trebuia sa asiste la relația extrem de tensionată dintre părinți.

Considera că familia poate să influențeze comportamentul copiilor, care pot să învețe de la

părinți agresivitatea. Tatăl său i-a rezolvat o problemă în trecut cu un profesor: i-a dat o mare

bucată, de l-a liniștit.

Nu crede că familia este o piedică pentru a arata cine este, pentru că se simte

independent. Pe de altă parte, nici nu se simte susținut de familie, nu este mulțumit de

educația primită acasă și nu s-a simțit niciodată apreciat sau susținut de familie: Acum nu mai

am nici o treabă cu parinții. Nu ne ajutăm, nu nimic. P.N. susține că își câstigă singur

existența și o mai ajută cu bani și pe mama sa.

Întrebat care sunt sursele de venit răspunde: …din combinațiile de cartier, ne păcălim

unul cu altul… telefoane, recuperări… haine. Nu știe care este sursa acestor bunuri, dar

acceptă și ideea că ar putea fi furate.

Nu îl interesează acest aspect. Mai câstigă bani și cu ajutorul Internet-ului. E o

„afacere” pe care a început-o de curând, împreună cu cumnatul lui. Recunoaște ca e ilegală și

nu dă prea multe amănunte. Dar speră să câștige ceva bani.

Nu are probleme de moralitate în raport cu această afacere, atâta vreme cât este o

provocare pentru inteligența și teribilismul său și atâta timp cât nu este prins.

A face rost de bani pare a fi o preocupare foarte importantă pentru el. Susține că se

înțelege bine cu prietenii din cartier, mai mari ca el, unii majori. Despre unii a auzit ca au avut

condamnări pentru diverse infracțiuni. A mai avut uneori probleme cu poliția, dar este convins

că nu are ce să pățească, pentru că el nu face nimic ilegal, nu fură.

Se simte bine cu prietenii din cartier, nu vrea să conducă, să fie lider, dar e conștient că

felul lui de a fi iese oricum în evidență. Vrea să fie respectat pentru ceea ce este. Cu colegii de

școala P.N. are o permanentă relație tensionată. Se înțelege doar cu colegii de liceu care sunt

în același timp și prieteni din cartier, de „gașcă”. Cu restul se ceartă mereu. Despre colegii lui

crede că sunt toti derbedei și violenți, ca el... nu le place cartea.

P.N. declară că se întâmplă sa înveți și lucruri nefolositoare, nu tot ceea ce se învață la

școală este util în viața de zi cu zi. Chiulește din când în când, o oră-două sau cateva zile la

rând... sau când a pățit ceva, ca de pildă atunci când a avut mâinile sau picioarele rupte în

bătăile de cartier.

Se simte îndreptățit să-și facă singur dreptate, dacă cineva îl provoacă (Sar la bătaie,

logic!), dar nu consideră că cineva din exterior ar putea să îl ajute (Nu apelez la profesori

pentru ajutor). Dacă cineva îl agresează și nu poate reacționa pe moment, încearcă să se

răzbune (Mă razbun!Tot cade el în plasă!).

Este de acord că uneori trebuie să recurgi la violență pentru a rezolva problemele.

Recunoaște că este mereu nervos. Nu știe de ce i se întâmplă asta. Pare să aibă unele tendințe

depresive. Se șimte uneori singur. Nu consideră că trebuie sa își exteriorizeze sentimentele,

mai ales cele care îi trădează slăbiciunile sau atunci când se confruntă cu greutăți: Nu plâng

cu lacrimi… plâng în mine… așa….

Mai bea cu prietenii din cartier. Îi plac jocurile de noroc. Este tentat de lucruri noi,

interesante. Se interesează de ținuta lui. E „rapper” și ține să arate corespunzător. E conștient

de riscurile la care se expune, dar și le asumă. Știe că ar putea să i se întâmple la un moment

dat și o agresiune majoră.

Recunoaște că este impulsiv. Nu se sperie usor. Își asumă greșelile, nu dă vina pe altii.

I se pare firesc să nu respecte reguli pe care nu le înțelege sau cu care nu este de acord. În

ceea ce priveste profesorii săi, P.N. consideră că aceștia încearcă să-și impună autoritatea cu

orice preț. Nu toți sunt suficient de bine pregătiți profesional și majoritatea nu sunt deschiși la

comunicarea cu elevii. Nu sunt ca profesoara de istorie sau ca cel de filosofie, ambii având

grijă atât de materiile pe care le predau, cât și de problemele elevilor. Consideră că unii dintre

profesori nu sunt dedicați profeiri și că nu evaluează corect rezultatele elevilor: cei tineri nu

au experiență, iar cei în varstă sunt corupți, cer bani pentru note de promovare. Nu a înțeles de

ce a fost pedepsit de profesoara de franceză, de exemplu, pentru că doi colegi de-ai săi, de

lângă banca lui, se jucau cu telefonul. I se pare firesc că i-a aruncat catalogul pe fereastră

atunci când a primit o notă mică... măcar și-a făcut dreptate.