Studiu de caz

Inadaptarea şcolară

– elev nou integrat în colectiv –

Student: Ghiţă Georgiana – Narcisa

Facultatea de Litere Craiova

Secţia: Engleză-Spaniolă

Anul III, Sem I

Cuprins

1. PARTEA TEORETICĂ

1.1. Definirea noţiunilor

1.2. Motivarea temei

1.3. Subiect

2. PARTEA APLICATIVĂ

2.1. Date biografice semnificative:

2.2. Date medicale semnificative:

2.3. Date psihologice semnificative:

2.4. Date pedagogice semnificative:

2.5. Particularităţi de vârstă ale subiectului:

2.6. Aspecte particulare ale cazului:

2.7. Nevoi ale subiectului în cauză

2.8 Modalităţi de a răspunde acestor nevoi

2.9. Aplicarea programului de schimbare

2.10. Evaluarea programului de schimbare

2.11. Rezolvarea problemei

3. CONCLUZII

4. BIBLIOGRAFIE

1.1. Definirea noţiunilor

Scopul educaţiei în instituţiile de învăţământ primar constă în a sprijini dezvoltarea

psihofizică a copiilor în sensul valorificării superioare a potenţialului lor nativ şi pentru

favorizarea unei bune integrări sociale. De aceea învăţătoarea trebuie să cunoască bine toţi copiii

cu care lucrează şi să facă permanent observaţii referitoare la progresele înregistrate de aceştia.

Chiar dacă am stabilit de la început reguli ale clasei, rutinei, o relaţie foarte deschisă cu

elevii, este normal să apară comportamente problematice şi situaţii de criză mai ales când este

vorba de un elev nou venit în clasă.

Inadaptarea şcolară într-un colectiv este definită ca ansamblul manifestărilor

psihocomportamentale caracterizat prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare (acomodare)

a individului la mediul educaţional. Aceasta se manifestă la început prin insatisfacţii ce produc

temeri şi descurajare. Repetarea lor în timp e de natură să cronicizeze anxietatea. Această stare

determină gesturi de revoltă faţă de şcoală, de părinţi de cadru didactic.

1.2. Motivarea alegerii temei

În ceea ce priveşte societatea din ziua de astăzi, se poate observa cu uşurinţă că în interiorul

acesteia anumite fenomene capătă amploare de la un an la altul. Printre acestea se numără şi

inadaptarea la un colectiv nou, fenomen ce se manifestă din ce in ce mai mult. Copilul timpurilor

moderne se pare că trăieşte înconjurat de exemple de acest fel, iar puterea sa de reacţie împotriva

acestui fenomen este una destul de limitată în condiţiile în care acesta nu are un fundament

educaţional şi spiritual solid. De aceea mi-am propus să tratez această problemă de o continuă

actualitate.

De asemenea am avut ca scop sprijinirea şi conştientizarea familiei în ceea ce priveşte rolul

ei educativ în creşterea şi educarea propriului copil şi cu referire la relaţiile familie-copil, relaţii

ce trebuie bazate pe încredere şi respect reciproc.

Am ales acest caz deoarece sunt convinsă că pot preveni inadaptarea şcolară minorului prin

încercarea de a-l determina să-şi facă prieteni şi să socializeze cu colegii de clasă.

1.3. Subiect

Recăreanu Andrei – 10 ani, elev în clasa a IV-a. Dificultăţi de adaptare în ciclul primar

datorate schimbării atât a colectivului clasei cât şi a şcolii generale.

2.1. Date biografice semnificative:

Nume şi prenume: Recăreanu Andrei

Sex: Masculin

Data şi locul naşterii: 18decembrie 2001, Craiova

Mediul de provenienţă: Urban

Clase absolvite: 3

Şcoala: Nr. 22 Mircea Eliade

2.2. Date medicale semnificative:

clinic sănătos;

nu are afecţiuni clinice sau cronice;

dezvoltat fizic normal.

2.3. Date psihologice semnificative:

Sub aspect temperamental se desprind însuşiri ca: interiorizare, inegalitate în manifestări,

impulsivitate (uneori), tăcut, agresiv uneori, instabil emoţional, refuză colaborarea şi implicarea

în activităţile de grup.

Sunt evidente şi trăsături precum neîncrederea în sine, anxietate, egoism, invidie, teama de a-

şi asuma responsabilităţi, lipsa de voinţă, trăsături manifestate doar în mediul şcolar.

În afara mediului şcolar, elevul este vorbăreţ, colaborează eficient la activităţile propuse, se

implică activ, îşi asumă responsabilităţile şi este stabil emoţional.

Are o memorie foarte bună predominând modalitatea vizuală de recepţie a informaţiei. Este

inventiv şi cu manifestări de creativitate în mediul extraşcolar.

2.4. Date pedagogice semnificative:

Recăreanu Andrei a manifestat în primii 3 ani de şcoală o atitudine pozitivă faţă de

responsabilităţile şcolare, obţinând rezultate bune în clasele de elevi. Are capacitate de muncă,

lucrează repede, rezolvă relativ uşor probleme şi exerciţii.

În general lucrează organizat, dar cu fluctuaţii în acord, mai ales cu starea de confort psihic.

Refuză participarea la viaţa sau activităţile de grup, fiind extrem de retras, momente în care

dacă i se cere insistent participarea devine impulsiv, irascibil, plânge.

2.5. Particularităţi de vârstă ale subiectului:

Se constată o dezvoltare psihică şi fizică in normele normale vârstei. Adaptarea în mediul

şcolar nou este extrem de scăzută provocând tulburări de comportament.

Întreaga conduită este duplicitară: în şcoala cu probleme majore, extraşcolar perfect normală.

2.6. Aspecte particulare ale cazului:

Elevul Recăreanu Andrei impulsionat de învăţător să participe activ la activităţile de grup

prezintă tulburările comportamentale enunţate mai sus.

La insistenţele familiei elevului au sesizat scăderea bruscă şi majoră a randamentului şcolar

fără niciun alt motiv aparent, învăţătorul în colaborare cu consilierul şcolar au demarat o serie de

activităţi psihoterapeutice de ameliorare sau chiar dispariţie a problemelor de integrare în grup.

Mutarea la altă şcoală asociată cu pierderea prietenilor de joacă precum şi a colectivului din

clasa cealaltă a fost trăită ca o adevărată dramă elevul pierzându-şi astfel încrederea în forţele

proprii, motivate de ideea că el este vinovat de această ruptură. Toate acestea sunt accentuate de

faptul că noul colectiv în care a sosit este relativ închegat (majoritatea elevilor cunoscându-se).

2.7. Nevoi ale subiectului în cauză:

de a-şi cunoaşte şi apropia noii colegi

de a-şi recăpăta încrederea în forţele proprii

de a fi acceptat şi integrat în noul colectiv

de a fi respectat de ceilalţi chiar dacă este nou

de a comunica eficient cu ceilalţi

de a dezvolta relaţii de prietenie (simpatie) cu colegii

2.8. Modalităţi de a răspunde acestor nevoi

Şedinţele de consiliere s-au desfăşurat pe parcursul a 3 luni şi jumătate fiind în număr de 14.

Cazul a fost complex si au fost valorificate variate elemente din teoriile consilierii precum teoria

centrată pe client, teoria consilierii constructiviste.

Elevul nu a venit la consiliere din propria iniţiativă, fapt pentru care s-au constatat anumite

probleme privind rezistenţa la deschidere, la comunicare. Iniţial a existat un dezechilibru

emoţional semnificativ, dar prin accentuarea înţelegerii empatice aceasta s-a ameliorat rapid.

Metode abordate: metoda abordării empatice, ascultarea activă, reflectarea, reformularea,

tehnici proiective (s-a realizat ecoharta).

S-a aplicat tot odată o consiliere de grup cu restul elevilor clasei , cu învăţătorul precum şi cu

părinţii elevului, pentru ca din colaborarea tuturor, bariera adaptării elevului să fie depăşită.

Toate părţile implicate au fost receptive, recunoscând necesitatea şi utilitatea consilierii

acordate.

La finele primului semestru al clasei a IV-a Recăreanu Andrei se integrase în noul colectiv şi

depăşise în totalitate barierele adaptabilităţii.

2.9. Aplicarea programului de schimbare

Participarea în clasă

– Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în

ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă, micşorându-i teama

de a răspunde în faţa colegilor.

– Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel încăt

să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.

Teme scrise:

– Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.

– Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, inaintea unei

evaluări sumative.

Şedinţe de consiliere

– dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.

– dată pe lună va participa mama elevului.

Activităţi extraşcolare în mediul familial cu alţi colegi;

Încurajarea şi recompensarea pentru activităţile colective la care a participat;

Vizitele învăţătorului la domiciliul elevului cu o atitudine destinsă;

Creşterea comunicativităţii elev-părinţi, elev-colegi, elev-învăţător.

2.10. Evaluarea programului de schimbare

Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile

spontane şi convenabile lui Recăreanu Andrei cu alte persoane.

Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băitului. Spre

exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să

participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.

2.11. Rezolvarea problemei

Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o

atitudine cât mai flexibilă.

La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.

Randamentul lui Recăreanu Andrei la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare

ajutorul doamnei învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră

pe săptămână în afara orelor de clasă.

3. Concluzii:

Teama pe care o manifestă elevul Recăreanu Andrei de a nu se face de râs în faţa colegilor a

dus la exteriorizarea lui dorinţa acestuia de a epata prin comportamentul menţionat şi mai sus

precum refuzul participării la viaţa sau activităţile de grup, fiind extrem de retras, având chiar şi

momente în care dacă i se cere insistent participarea devine impulsiv, irascibil, plânge.

În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici experimentale

pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru elevul Recăreanu Andrei.

4. Bibliografie:

1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti,2003

2. Jinga,Ioan, Managementul învăţământului, Ed.,,Aldin”, Bucureşti, 2001

3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de

criză educaţională, Editura Polirom, Iaşi, 2006