Inovări ale sistemelor de ambalare la firma Ikea

Studiu de caz descriptiv

În prețul de vânzare afișat în magazine se regăsește cu un anumit procent și costul

activităților logistice. Prin urmare, la fel ca și celelalte componente de cost, logistica este în

căutarea unor soluții de raționalizare a cheltuielilor activităților sale. Una dintre acestea, cu

importanță de multe ori subapreciată, este ambalarea. Ambalajul are o serie de funcții, printre

care cea mai importantă este cea de protecție.

La rândul lui, ambalajul formează un sistem cu produsul, cu toate trăsăturile specifice.

Poate termenul mai corect și mai complet este cel de sistem de ambalare, pentru a descrie mai

bine ipostazele ambalajului și rolul îndeplinit în circulația produsului de la fabricant la

consumator. Sistemul de ambalare cuprinde nivelurile de ambalare, respectiv primar,

secundar și terțiar (figura 1). Ambalajul primar este

cel aflat în contact nemijlocit cu produsul, de multe

ori având și rol de condiționare a acestuia (la fluide).

El este un ambalaj de prezentare și vânzare, cu care

consumatorul intră în contact. Ambalajul secundar

este un ambalaj colectiv, care cuprinde mai multe

ambalaje primare. Ambalajul terțiar este un ambalaj

de transport – depozitare, apărând ca o unitate de

încărcare, în care se grupează mai multe ambalaje

secundare. În acest context, ambalajul trebuie privit în

corelație atât cu produsul, dar și cu procesele prin care acesta trece de la producător la

consumator și, eventual, de la acesta la reutilizare/reciclare/distrugere – producție, transport,

depozitare, vânzare, returnare.

Prezentarea firmei Ikea

Ikea este o bine-cunoscută firmă la nivel global, care este percepută de consumatori

pentru accesibilitatea produselor pe care le comercializează. Pentru a-și păstra această

imagine, compania caută soluții de reducere a costurilor pe toată lungimea lanțului logistic.

Pentru aceasta, Ikea conduce și controlează lanțurile sale logistice din întreaga lume,

1

Figura 1. Niveluri ale ambalării

solicitând producătorilor și prestatorilor de servicii să coopereze la formarea unei politici

comerciale unitare în întreaga lume.

Ikea este o firmă suedeză, înființată în anul 1943. În prezent, are peste 300 de

magazine răspândite în peste 40 de țări. În anul 2014, veniturile totale ale grupului au fost de

circa 30 miliarde euro, din care aproape 29 miliarde cifră de afaceri. Sortimentul

comercializat este de aproape 10000 de articole, care provin de la peste 1000 de furnizori, din

51 de țări. Cea mai mare parte a producției, 59 %, provine din Europa, dar procentul este în

scădere față de anii anteriori, compania orientându-se spre America de Nord și Asia de Sud

Est.

Ikea are în jur de 147000 de angajați și distribuie aproximativ 220 milioane de

cataloage tipărite în 30 de limbi. În anul 2014, mai mult de 716 milioane de clienți au vizitat

magazinele Ikea, iar site-ul a fost accesat de peste 1,5 miliarde de persoane.

Toate acestea conturează imaginea unei firme globale de succes, care își datorează

competitivitatea modului în care managementul strategic înglobează toate componentele

organizaționale în preocupările sale.

Descrierea problemei

O preocupare majoră în cadrul Ikea o reprezintă lupta împotriva aerului care se

găsește în ambalajele produselor, în mijloacele de transport, în rafturile de depozitare etc.

Este vorba de orice spațiu gol, care conduce la o folosire inadecvată a capacităților. Aceste

goluri sunt determinate de caracteristicile unor produse, care au dimensiuni care nu le fac

potrivite pentru unități de încărcare standardizate (cum ar fi euro-paleții). Ikea vinde produse

cu valoare mică și volum mare, cum ar fi perne, saltele, canapele și alte produse umplute cu

aer, dar și produse cu dimensiuni care nu pot fi distribuite pentru a umple total un mijloc de

transport – cazul așa numitei grupe de produse „până în 600 mm”, adică piese de mobilier cu

lățime până în 600 mm și înălțime până în 2450 mm (dulapuri, mobilier pentru toaletă,

biblioteci etc.). La acestea, se adaugă diverse produse mărunte și accesorii, care se grupează

într-un anumit număr și se introduc într-un ambalaj unic.

În plus, unitățile de încărcare standardizate nu permit umplerea completă a acestora.

La Ikea se folosesc 4 tipuri de paleți: euro – paleți (folosiți mai ales în Europa), paleți de

2000 x 800 mm și 600 x 800 mm (ambele tipuri fiind de utilizare internă, fiind vehiculate

între depozitele și magazinele Ikea) și paleți cu cutii de carton ondulat (utilizați mai ales în

țări non-europene). Când dimensiunile produselor nu se potrivesc cu cele ale acestor unități

2

de încărcare rezultă un coeficient de utilizare a volumului sub-optimizat. În plus, și aceste

unități de încărcare ocupă un volum și au o anumită greutate.

Soluția Ikea

Pentru eliminarea aerului din ambalaje și pentru utilizarea mai bună a volumului

mijloacelor de transport Ikea a folosit o serie de inovări. Un dintre ele este un suport cu

margine din plastic tip polipropilenă reciclabil, cu înălțimea de 45 mm și greutatea de 370 g

(figura 2). Suporturile sunt stivuibile, rezistă la o

presiune statică de până la 5000 kg și suportă

temperaturi între – 200 C și + 600 C. Pentru

folosirea lor, produsele se așează

pe o platformă de PAL sub care se așează

suporturile și încărcătura se înfoliază. În acest

mod, produsele nu trebuie să se mai potrivească

la dimensiuni standard ale unității de încărcare,

ci suporturile se adaptează la caracteristicile

produselor (figura 3).

Aceste suporturi au fost

introduse de Ikea în anul 2001 și

însoțesc produsele în întreg lanțul

logistic global, de la producători la

magazine. Ponderea produselor la care

se folosesc suporturile cu margine este

în continuă creștere, evoluția fiind

redată în tabelul nr. 1.

Evoluția utilizării suporturilor cu

margine

în distribuția produselor Ikea

An Pondere%

200620102012

103040

3

Figura 2. Suport cu margine

Figura 3. Așezarea produselor pe suporturile cu margine

Un exemplu de utilizare a suporturilor cu margine are în vedere „produsele până în

600 mm”. Tradițional, acestea se încărcau pe paleți de 2000 x 800 mm. În acest mod, exista

spațiu liber între unitățile de încărcare în mijloacele de transport, ceea ce conduce la o

utilizare redusă a volumului de transport (figura 4). De asemenea, spațiul liber poate crește

riscul de deteriorare a

produselor datorită mișcării lor în timpul transportului dacă nu realizează corect calarea și

amararea lor. Prin folosirea a 4 suporturi cu margine și a unei platforme cu dimensiunile

acestor produse se formează unități de încărcare între care nu mai există spații goale. În

modul acesta, coeficientul de utilizare a volumului crește cu 44 %.

În medie, creșterea gradului de utilizare a volumului mijloacelor de transport la Ikea,

în cazul produselor care nu au dimensiuni adaptate unităților de încărcare standard și care

folosesc noile suporturi este în jur de 26 %. Acest fapt este determinat atât de eliminarea

spațiilor goale dintre loturile încărcate, cât și utilizării spațiului inițial ocupat de paleții din

lemn.

În mod obișnuit, Ikea vehiculează anual un volum de 3 milioane m3 de produse „până

în 600 mm”. Utilizând suporturile cu margine în cazul tuturor acestor produse și presupunând

o creștere medie a gradului de utilizare a volumului mijloacelor de transport cu 20 %, rezultă

un volum de 600000 m3 de transport pe an. Acest lucru echivalează cu 10000 de camioane cu

lungime de 12 m.

Un alt exemplu se referă la un produs cu valoare mică, dar care ocupă mult spațiu și

anume lumânările Glimma. Inițial, acestea se găseau într-o pungă cu 100 de bucăți lumânări,

care cântăreau 1,4 kg. Pungile se găseau într-o cutie de carton ondulat, așezată pe un palet din

lemn, acesta fiind modul de etalare (figura 5). Soluția găsită a fost de a așeza lumânările în 5

4

2300 mm

3500 mm

2400 mm Figura 4. Așezarea produselor „până în 600 mm” înainte și după folosirea suporturilor cu margine

straturi, cu câte 20 de bucăți, grupate câte 4 x 5 pe un strat și a le introduce într-o pungă de

plastic. De asemenea, cutiile s-au așezat pe suporturi cu margine, iar acestea pe euro-paleți

(figurile 6, 7 și 8).

În acest mod, pe un euro-palet se găsesc 360 de pachete, cu câte 100 de lumânări

fiecare, în loc de 252 pachete cum era înainte. Această soluție a dus la reducerea numărului

de euro-paleți de la 59524 la 41667 paleți. Ca o consecință, a scăzut numărul de camioane

necesare pentru distribuția acestor produse de la depozite la magazine cu 200 de vehicule în

fiecare an. De asemenea, au rezultat costuri mai mici și un impact ecologic mai redus. În

prezent, se produc cu 21 % mai puține emisii de CO2 din carburanții folosiți de mijloacele de

transport în fiecare an. Noua soluție de ambalare necesită, de asemenea, mai puține ambalaje

de plastic (pungi) și carton (cutii). Aceste economii au condus la creșterea ratei profitului,

deoarece prețul pentru 100 de lumânări a rămas neschimbat.

În magazin, s-a realizat și o economie de timp, determinată de manipularea mai

ușoară, despachetarea mai rapidă și etalarea mai bună a acestor produse cu noul sistem de

5

Figura 7. Etalarea lumânărilor Glimma în magazinele Ikea

Figura 8. Unitatea de încărcare a lumânărilor Glimma în depozitele Ikea

ambalare. Deoarece un pachet necesită 5 minute pentru despachetare în magazin, Ikea a

calculat o economie de 186 de zile de muncă pe an, în toate magazinele.

O problemă pe care a ridicat-o noul sistem de ambalare a determinat-o creșterea

greutății unității de încărcare, odată cu sporirea gradului de ocupare a volumului mijlocului

de transport. Utilizându-se tot volumul s-ar fi ajuns la depășirea capacității utile a vehiculului.

Pentru rezolvarea acestui impediment, Ikea a dezvoltat un nou concept, „furnizor bază”, pe

care l-a implementat în acest caz. Această soluție constă în echilibrarea încărcării mijlocului

de transport pe principiul complementarității, respectiv folosirea unor loturi de produse cu

caracteristici diferite – lumânările, produse grele cu volum mic și alte produse (saltele, perne

etc.) ușoare, cu volum mare. Pentru aceasta, încărcarea în camion a celor două tipuri diferite

de produse trebuie să se facă la un singur furnizor, numit bază, care deservește un număr

variabil de furnizori mai mici, variind între 7 și 24, situați în aceeași zonă sau într-una

apropiată. Furnizorii mai mici trebuie să livreze produsele către furnizorul bază, care va

încărca atât produsele lor, cât și pe ale sale, în camioanele care vor merge la centrele de

distribuție Ikea.

Consecințe ale noilor inovații în domeniul ambalării la Ikea

Pentru a evidenția impactul produs de noile soluții găsite de Ikea trebuie luate în

considerare toate relațiile dintre procesele și verigile lanțurilor logistice ale firmei.

În domeniul transporturilor au fost deja evidențiate economiile și creșterea

performanțelor. Dacă luăm în considerare că această activitate reprezintă aproximativ 50 %

din totalul costurilor logistice, avem deja o imagine a unui impact pozitiv asupra lanțului

logistic. Cu toate acestea, nu toate verigile lanțului logistic au câștigat din introducerea noilor

soluții. Cea mai mare problemă a apărut în centrele de distribuție, unde configurarea rafturilor

de depozitare, furcile electro-stivuitoarelor și benzile transportoare sunt proiectate pentru

paleți din lemn standardizați. Soluția în acest caz a fost de a așeza loturile de marfă sosite pe

suporți de margine pe paleți din lemn în cadrul centrului de distribuție, ceea ce a determinat o

serie de activități suplimentare, consumatoare de timp. Totuși, aceasta este o activitate

asemănătoare cu urcarea cutiilor din carton ondulat pe paleți. Costurile suplimentare

implicate de această activitate suplimentară în depozite sunt de mai mult de 10 ori mai mici

decât economiile realizate la costurile de transport ale produselor Ikea.

Introducerea suporturilor cu margine a determinat și schimbări ale echipamentului de

ambalare la producători. Unii dintre ei au recurs la achiziția de mașini automatizate pentru

6

utilizarea lor, alții au făcut acest lucru manual (mai alea acolo unde costul cu forța de muncă

este scăzut). Cum producătorii Ikea deservesc mai multe piețe, și unele au constrângeri legate

de utilizarea lemnului, folosirea suporturilor cu margine din plastic s-a dovedit o soluție

unitară pentru aceste situații. Folosirea lor a condus la opriri mai puține ale liniilor de

producție pentru alegerea sistemului de ambalare.

În magazine au trebuit introduse mijloace de manipulare care să facă față unităților de

încărcare diverse. Ikea a lucrat împreună cu furnizorii săi de echipamente de manipulare

pentru a găsi soluții adecvate. Prin folosirea suporturilor cu margine s-a îmbunătățit funcția

de etalare din magazine, atât prin reducerea numărului de paleți din lemn din sala de vânzare,

cât și prin scăderea suprafeței ocupate și aspectul mai plăcut generat de ambalajele cu forme

regulate.

Un alt aspect deloc neglijabil este cel al returnării paleților din lemn sau suporturilor

de plastic. Înainte de introducerea acestor suporturi, Ikea plătea anual 30-35 milioane euro

pentru transportul paleților goi de la magazine la furnizori. Dacă avem în vedere un camion

obișnuit, acesta are capacitatea de a transporta 50 de unități de încărcare, sau 500 de euro-

paleți goi sau peste 34000 de suporturi cu margine. Acest lucru înseamnă că un transport din

11 este un retur de euro-paleți sau unul din 200 este cu suporturi cu margine.

O altă consecință majoră este legată de adaptarea la cerințele pieței. Sunt țări în care

folosirea euro-paleților este redusă (țări non-europene). De asemenea, există reglementări și

restricții față de folosirea lemnului. În plus, transportul pe apă poate conduce la deteriorarea

ambalajelor din carton datorită umidității. În aceste condiții, folosirea suporturilor cu margine

este o soluție convenabilă pentru toate piețele. În plus, folosirea lor a facilitat introducerea

unor produse noi pe piață. Un exemplu îl reprezintă introducerea parchetului din bambus,

care provine din Asia de Sud – Est, pe piața Europei. Lățimea plăcilor de parchet este

proiectată pentru a se potrivi la suportul cu margine și, astfel, se realizează o unitate de

încărcare a volumului mijlocului de transport.

Multă vreme proiectarea produselor s-a realizat prin prisma constrângerii de a stabili

dimensiuni ale acestora, care să se potrivească cu unitățile de încărcare standardizate. Noile

suporturi cu margine oferă un grad mai ridicat de libertate în proiectarea produselor. Nu

produsele se adaptează la suporturi, ci suporturile la dimensiunea produselor.

Consecințele ecologice ale introducerii noilor inovații în sistemul de ambalare trebuie

luate în considerare prin impactul indirect pe care îl generează. În primul rând, transportul

este cel care contribuie la îmbunătățirea impactului ecologic, prin reducerea numărului de

camioane, a noxelor, a accidentelor, a zgomotului. Materialul din care este construit suportul

7

cu margine este reciclabil și reutilizabil. Inițial, după ce produsele erau vândute în magazinele

Ikea, suporturile erau măcinate și se transformau în peleți din plastic, care erau utilizați ca

materie primă pentru alte produse. Abia când s-a putut dovedi că există garanția menținerii

calităților inițiale peleții au fost utilizați ca materie primă pentru producerea suporturilor cu

margine. Ulterior, suporturile nu s-au mai distrus, ci s-au returnat la producători.

Cerințe:

1. Identificați problema care a generat noile soluții de ambalare folosite de Ikea.

2. Care sunt provocările la care a trebuit să facă față Ikea prin introducerea noilor

sisteme de ambalare?

3. Care sunt factorii de succes în implementarea acestor soluții la Ikea?

Probleme de rezolvat

1. Pot fi transferate și în cazul altor produse și altor domenii astfel de soluții inovatoare?

2. Orice lanț logistic este permisiv cu astfel de inovații în domeniul sistemelor de

ambalare?

3. Identificați beneficiile economice ale acestor soluții. Ar putea exista și dezavantaje?

Bibliografie

Bartlett, C.A., Dessain, V. & Sjӧman, A., 2006. Ikea’s global sourcing challange: Indian

rugs and child labor. Case study. Harvard Business School.

Dahlborg, H. & Johnsson, C., 2006. Evaluating Packaging Logistics Development at IKEA

for Improvements in Product and Packaging Development. Master Thesis in

Engineering, Department of Design Sciences, Division of Packaging Logistics, Lund

University.

Hellström, D. & Nilsson, F., 2011. Logistics-driven packaging innovation: a case study at

IKEA". International Journal of Retail & Distribution Management, 39(9), pp.638-

657.

8

Ikea Group, 2014. Key figures. IKEA Group at a glance 2014 [online] Disponibil la adresa:

<http://www.ikea.com/ms/en_JP/this-is-ikea/about-the-ikea-group/index.html>

[accesat la 12.12.2014].

Owens, H., n.d. A Natural Step Case Study [online] Disponibil la adresa:

<http://www.naturalstep.org/en/usa/ikea > [accesat la 16.12. 2014].

9