studiu de caz - down
DESCRIPTION
...TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA BABEȘ –BOLYAI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Program de dezvoltare a abilităilor de comunicare la un copil cu
sindrom Down
Masterand: Bogdan Oana-Andreea
Management, Consiliere și Asistență Psihopedagogică în Instituții Incluzive
Cluj-Napoca
2014
1
Abilitățile de comunicare reprezintă schimbul de informații dintre două sau mai multe
persoane fiind de o importanță crucială în sfera socială. Dezvoltarea acestor abilități este
îngreunată la copiii cu sindrom Down, recuperarea limbajului fiind una dintre cele mai mari
provocări în educația copiilor și a persoanelor cu acest sindrom. Ba mai mult, aptitudinile
lingvistice nu sunt pe picior de egalitate cu alte aptitudini cognitive ale acestora.
Dezvoltarea limbajului este mai lentă și de multe ori rămâne incompletă. Una dintre
cele mai importante caracteristici ale limbajului o reprezintă diferențele dintre înțelegere și
capacitatea de exprimare. Majoritatea copiilor normali achiziționează 3,4 cuvinte până la vârsta
de 12 luni, iar în următoarele 6 luni învață și mai multe. Apoi se observă o creștere
semnificativă a numărului de cuvinte, iar copiii sunt capabili să lege mai multe cuvinte între
ele. Mulți dintre copiii cu sindrom Down vor achiziționa un număr redus de cuvinte până în
jurul vârstei de 12-18 luni. Este posibil ca până la vârsta de 5,6 ani să nu apară o creștere
semnificativă în volum a vocabularului.
Copiii cu sindrom Down învață inconștient morfologia, pe parcursul dezvoltării
limbajului. Una dintre dificultățile majore cu care se confruntă persoanele cu sindrom Down
este sintaxa, sensul, gramatica sau normele care reglementează forma limbajului. Cele mai
importante provocări sunt pronumele, utilizarea formei de trecut sau acordul dintre subiect și
predicat.
Persoanele cu sindrom Down au dificultăți în a stabili contacte vizuale sau de a iniția și
susține o conversație cu o altă persoană. De asemenea, unele abilități cognitive sunt afectate la
acești: capacitatea de a face generalizări, memoria auditivă de scurtă durată, gândirea abstractă.
Oasele craniului și fața persoanelor cu sindrom Down sunt adesea mai mici decât la
restul populației. Aceste variații influențează modul în care sunetele sunt produse. Aceasta
determină ca limba să se miște greu și sunetele să nu apară în mod corespunzător. În ceea ce
privește limba, aceasta e mai mare decât normal și este hipotonă. Copiii cu Down au amigdalele
și vegetațiile adenoide mai mari, ceea ce face dificilă respirația nazală.
Hipotonia în diferite grade și alte probleme de performanță motorie persistă în timpul
copilăriei la copiii cu sindrom Down.
Chiar și sistemul nervos al persoanelor cu sindrom Down prezintă anumite diferențe
față de persoanele normale. Aceste diferențe neurologice influențează exprimarea, ritmul și
crează dificultăți mari în a face sunetele audibile, dificultăți de menținere a presiunii aerului în
gură sau de a planifica ceea ce au de comunicat. Chiar și memoria de scurtă durată este afectată
și nu se dezvoltă la fel de rapid ca restul abilităților cognitive.
2
Pe lângă toate aceste dificultăți, o treime din persoanele cu sindrom Down prezintă o
pierdere ușoară sau moderată a auzului. Cele mai multe dintre aceste pierderi de auz sunt
datorate unor otite prelungite.
I. Date generale
Numele și prenumele: A. S.
Data nașterii: 27.06.2000
La naștere: avea 3,5 kg și 51 de cm
II. Date familiale
Numele și prenumele mamei: D. S.
Vârsta la naștere: 22 de ani
Numele și prenumele tatălui: F. S.
Vârsta la nașterea A. : 26 de ani
Anamneza:
A. este primul copil al familiei, familie de oameni simpli, muncitori, implicați în
recuperarea fetiței.
Pe durata sarcinii mama a făcut toate testele și analizele necesare, ecografii, controale
periodice. La 6 luni jumătate de sarcină medicii i-au interzis mamei să mai meargă la servici,
având colul deschis și existând un risc crescut de a pierde sarcina. I s-a recomandat repaus la
pat, fără efort.
În ciuda acestor lucruri, nașterea a fost normală, A. primind nota 10.
La doi ani A. avea control sfincterian (folosea olița).
Primele cuvinte ale A. au fost la 3 ani și 6 luni (mama, tata, apa).
Când A. avea 8 ani s-a născut a doua fetiță a familiei, M. având și ea unele probleme de
sănătate. I s-a pus diagnosticul de tumoră pe ficat. Lucrurile au evoluat pozitiv cu M., tumoarea
a fost ținută sub control, iar până în prezent nu a recidivat. M. are 4 ani în prezent, știe toate
literele din alfabet și o ajută pe A. să învețe.
Climatul familial este unul favorizant, cu înțelegere deplină între părinți și copii, conflicte
mici, trecătoare.
Din relatările părințior, zâmbetul a apărut la 2,3 luni, gânguritul la 4, la un an se juca „cucu-
bau”, la 2 ani a făcut primii pași, dar nu stătea în șezut.
Pofta de mâncare era foarte bună, chiar exagerată, iar din punct de vedere al dezvoltării
fizice s-a observat o evoluție greoaie, aceasta fiind marcată de obezitate.
3
Datorită dezinformării, părinții A. credeau că aceasta nu întelege, dacă nu putea vorbi așa
că A. nu a fost pusă să facă prea multe lucruri.
Hiperprotecția familiei a dus la o slabă socializare a copilului, la contacte sociale extrem
de reduse. La 6 ani este înscrisă la grădiniță. Frecventează grădinița timp de 2 săptămâni, după
care părinții sunt rugați să o retragă deoarece era agresivă cu toți copiii, educatoarea neputând-
o stăpâni.
III. Date medicale
A.. S. este un copil bolnăvicios, prezintă sensibilitate crescută la infecții, pe de-o parte
datorită deficitului de factori imunitari ai organismului, și pe de altă parte hipertoniei care
favorizează infecțiile respiratorii. A prezentat des rinofaringite și afecțiuni pulmonare.
Diagnostic medical: sindromul Down
Diagnostic psihologic: capacitate de înțelegere relativ bună, în acord cu vocabularul pasiv,
imaginație săracă, neproductivă, memorie de scurtă durată mecanică, capacitate de concentrare
a atenției scăzută, instabilitate psihomotrică, agitație, instabilitate afectivă.
Diagnostic logopedic: Întârziere severă în dezvoltarea limbajului, tahilalie, disgrafie, alalie
mixtă, predominant motorie.
IV. Prognostic
Complexitatea tulburărilor de care suferă fetița au impus inițierea unor terapii complexe,
urmărindu-se acționarea pe mai multe laturi: articulatorie, a dezvoltării limbajului, a dezvoltării
motricității generale și fine, a memoriei, a atenției, a afectivității și a laturii
psihocomportamentale. În urma prezentei evaluări s-a propus un program individualizat în
vederea achiziționării gradate a abilităților de comunicare, acestea fiind deosebit de importante,
accentul fiind însă pus pe copil și sprijinirea familiei.
V. Program de intervenție
Copiii învață printr-o varietate de moduri, dar cel mai mult prin experiențele zilnice, prin
jocuri de modelare și construcție, prin exersare, terapie ocupațională și prin cântecele, mai mult
decât prin învățare structurată și planificată.
Jocul este prima formă de învățare cu care aceștia iau contact încă de când sunt bebeluși.
Copiii cu dificultăți de învățare trebuia ajutați să descopere care este rolul jucăriilor și cum să
se joace cu ele. Este util să le demonstrăm și să-i lăsăm să intre și ei în jocul imaginar. Jocurile
de rol, jocurile bazate pe imaginație în general, oferă ocazia de a învăța un limbaj nou. Aceasta
este cea mai simplă formă de învățare.
4
Învățarea structurată vine ca și o completare a jocului și a activităților zilnice, constând din
experiențe suplimentare de învățare, legate însă de cele obișnuite, pentru a îmbogăți gama de
exemple și a face asocieri cu mai multă ușurință. Aceste ocazii trebuie planificate și structurate
în fiecare zi pentru a exista progrese rapide.
Această modalitate va fi aplicată și în cazul A. S., în cadrul sesiunilor fiind implicați în
primul rând părinții, sora lui A., învățătoarea și logopedul.
Acest lucru îi va permite fetiței să reușească să își dezvolte abilitățile de comunicare prin
imitare și exersare, mai mult decât prin încercare și eroare.
În cazul A., se va ține cont de achizițiile acesteia până în momentul începerii programului
de intervenție.
Ariile de dezvoltare ce se urmăresc a fi acoperite sunt: limbajul și comunicarea (mai ales),
dezvoltarea motricității fine, coordonarea oculo-motorie, aria cognitivă și senzorială,
socializarea și organizarea cunoașterii prin jocuri, atenție, motivație.
Planul cuprinde 4 secțiuni: obiective generale, obiective specifice, activități concrete
desfășurate și mijloace și strategii folosite, fiecăruia alocându-i-se o anumită perioadă de timp.
A. va veni la centru de 3 ori pe săptămână, iar ședințele vor dura 50 de minute. Se va lucra
cu ea atât individual, cât și în grupuri mici.
Obiective generale:
Informarea și educarea familiei fetiței în vederea acordării sprijinului necesar în vederea
recuperării
Formarea unei respirații costo-diafragmale
Înlăturarea tulburărilor de motricitate a organelor de vorbire (pentru a crea posibilitatea
articulării corecte a diferitelor sunete)
Dezvoltarea auzului fonematic pentru o bună sesizare a diferențelor dintre sunete
Exerciții pentru îmbunătățirea atenției și stimularea memoriei
Pentru formarea şi dezvoltarea limbajului se doreşte alocarea celui mai mult timp şi au fost
propuse activităţi de :
- exersarea unor mişcări pentru gimnastică fonoarticulatorie: să execute mişcări imitative de
ştergere a buzelor cu limba, scoate limba din gură, introduce limba în gură, umflă obrajii cu
limba, suflă cu putere;
- dezvoltarea aparatului fonoarticulator şi educaţie a respiraţiei: să deschidă/închidă gura, să
sufle - să facă baloane de săpun, să sufle în flacăra unei lumânări până se stinge, să sufle un
fulg până ce zboară;
5
- emiterea sunetelor: să emită imitativ sunete – reproducerea vocalelor « a », « e », « o », « u
», « ă », « î », să repete diferite sunete după adult;
- dezvoltarea abilităţilor de comunicare non-verbală, de a imita şi descifra sensul diferitelor
gesturi de pantomimă: jocuri de imitaţie, combinarea nuanţată şi treptată a mimicii cu gestica-
pantomima;
- dezvoltarea limbajului oral (lexic şi semantică) prin utilizarea corectă a unor cuvinte simple,
cu sensul adecvat, utilizarea unui vocabular corespunzător unor necesităţi de comunicare:
reproducerea după adult a numelui lor, al fraţilor, colegilor, educatoarelor, obiecte din mediul
înconjurător, alimente, legume, fructe, obiecte de îmbrăcăminte şi uz personal, anotimpuri,
momente ale zilei.
Pentru exersarea mişcărilor de gimnastică fonoarticulatorie, dezvoltarea aparatului
fonoarticulator şi educaţia respiraţiei, activitatea se va desfăşura în cabinet, prin metoda
demonstraţiei şi imitaţiei, până când fetița va reuşit să realizeze sarcinile.
Sarcinile: mişcări de ştergere a buzelor cu limba, să scoată limba din gură/să introducă
limba în gură, să umfle obrajii cu limba şi cu aer, să deschidă/închidă gura, să sufle cu putere
până face balonaşe de săpun, să stingă flacăra unei lumânări.
Este pusă să imite/repete sunete după adult (vocale, imitarea animalelor). Dacă fetița nu
este receptivă la acest tip de activitate, se va susţine efortul prin repetarea comenzii, folosirea
unui ton ferm de comandă, utilizarea recompensei (are un ursuleţ de pluş preferat cu care este
lăsată să se joace sau să-l ţină aproape).
Emiterea sunetelor se va realiza în faţa oglinzii.
Pentru obiectivele ce vizează dezvoltarea comunicării non-verbale, abilităţilor de a
imita şi descifrarea sensului diferitelor gesturi, se vor întreprinde jocuri ce combină treptat şi
nuanţat mimica cu gestica: „Cum salut?”, Cum mă simt dacă...?”, „Paharul cu apă”, „Mersul
unui om vesel”, „Băiatul trist”.
Pentru dezvoltarea limbajului oral (lexic şi semantică) se va pune accent pe utilizarea
corectă a unor cuvinte simple, cu sensul adecvat, utilizarea unui vocabular corespunzător unor
necesităţi de după adult a numelui lor, a surorii ei, a colegilor, educatoarelor, a obiectelor din
mediul înconjurător, alimente, legume, fructe, obiecte de îmbrăcăminte şi uz personal,
anotimpuri, momente ale zilei etc.
În plan cognitiv, sunt propuse următoarele activităţi:
- dezvoltarea operativităţii gândirii şi a atenţiei pe sarcina dată: să identifice obiecte, imagini
dintr-o mulţime dată, să grupeze obiectele după criterii – mărime, formă, culoare, să
6
reconstituie întregul, să observe din imagini caracteristicile principale, să identifice imagini
după categoria din care fac parte;
- dezvoltarea cunoştinţelor şi stimulare senzorială: să cunoască şi să identifice obiectele de uz
personal, formele geometrice, să observe diferenţa de temperatură (cald/rece);
- dezvoltarea conduitei cognitiv ludice şi organizarea cunoaşterii prin jocuri de preînvăţare:
jocuri de mişcare, de manipulare, de învăţare a unor noţiuni primare privind proprietăţile
obiectelor, exerciţii-joc pentru învăţarea structurilor cunoaşterii;
- organizarea cunoaşterii prin jocuri de învăţare şi postînvăţare (jocuri libere, de divertisment).
În plan cognitiv se va interveni prin utilizarea activităţilor de joc, construcţie, decupaj,
desen, potrivire, grupare. Dezvoltarea cunoştinţelor şi stimularea senzorială vor ajuta fetița să
cunoască şi să identifice caracteristicile anumitor obiecte de uz personal, jucării, forme
geometrice, să recunoască diferenţa de temperatură (cald/rece), diferenţa de greutate (diferenţa
mai mare de 500 gr) prin jocuri ca „Cum arată...?”, „La ce foloseşte....?”, „Caută imaginea
obiectului!”, „Alege paharul....”, „Unde e mai mult?”, Caută deosebirea”, „Măsurăm...” etc.
Fetița va învăţa să facă deosebirea între cald şi rece, să sesizeze diferenţa de greutate,
să recunoască cercul, pătratul, să facă diferenţa dintre bluză şi pantaloni şi cum se utilizează,
învață să se încalţe, să facă diferenţa între piciorul stâng şi drept după desenele de pe pantofi,
va învăţa că paharul este pentru băut, lingura şi farfuria pentru mâncat, va termina singură masa
şi va bea singură cu paharul. Pentru dezvoltarea operativităţii gândirii şi a atenţiei pe sarcină se
va recurge la jocuri de preînvăţare – jocuri de mişcare, de manipulare: „Ordonează!”, „Seturi
de....”, „Jocul cu mingi”; gruparea de obiecte după un criteriu: „Asociază imagini sau obiecte
identice!”, „Grupează/Potriveşte după...mărime, culoare, formă!”, „Reconstruieşte
întregul”!. La început, când i se va cere fetiței să găsească un obiect după criteriul culoare, de
exemplu, „găseşte balonul galben!” – dacă îl indică pe cel verde i se va spune „găseşte balonul
galben ca banana!” – atunci șansele ca fetița să indice corect cresc.
Pentru stimularea motricităţii globale şi fine activităţile propuse sunt :
- să rupă frunze, să rupă una câte una boabele de strugure de pe un ciorchine şi să le introducă
într-o cutie, să prindă cu degetele obiecte mici, să unească punctele după model plin, să înşire
mărgele, să înfigă pioneze;
- dezvoltarea motricităţii fine şi a coordonării oculo-motorii prin introducerea de forme
geometrice în forme corespunzătoare, să urmărească un traseu dat (labirint), să coloreze în
contur, să lipească, să construiască (cuburi sau piese leggo), scriere pregrafică, să modeleze cu
plastilină;
7
- iniţierea comportamentelor ludice complexe care să conducă la valorificarea structurilor
operaţionale de natură perceptiv-motrică: mişcarea mâinilor, a picioarelor, «dansează ca mine»,
«alfabetul»;
- programul de compensare de natură perceptiv-motrică Marianne Frostig: coordonarea
mişcărilor fine prin executarea decupajelor tematice şi prin executarea unor activităţi uzuale
(prinde mingea, alerg cu balonul, ocolim obstacolele).
Dezvoltarea motricităţii fine va fi realizată prin activităţi de rupere (a frunzelor, să rupă
una câte una boabele de strugure de pe un ciorchine şi să le introducă într-o cutie), prindere (cu
degetele obiecte mici), prin unirea punctelor (după model plin), să înşire mărgele, să înfigă
pioneze.
Coordonarea oculo-motorie va fi stimulată prin introducerea de forme geometrice în
forme corespunzătoare, va fi pusă să urmărească un traseu dat (labirint), să coloreze în contur,
să lipească, să construiască (cuburi sau piese leggo), să scrie pregrafic (trasarea unei linii drepte
orizontale, verticale sau în formă de V imitativ), să modelze cu plastilină, să lipească biluţe din
hârtie creponată pe un contur.
La începutul programului, atenţia deficitară în menţinere şi fixare ce caracterizează
fetița, precum şi agitaţia ei, vor face aproape imposibil lucrul cu aceasta, dar cu multă răbdare
şi recompense (îi place ciocolata foarte mult), va reuși.
Va avea nevoie de suport fizic, de recompense şi încurajare pentru realizarea
activităţilor practice.
Vor fi iniţiate comportamente ludice complexe care să conducă la valorificarea
structurilor operaţionale de natură perceptiv-motrică: mişcarea mâinilor, a picioarelor -
„Dansează ca mine”, „Mişcă mâinile/picioarele!”, „Hora”, „ Umbrela”, „Bluziţa”,
„Eşarfa”. Programul de compensare de natură perceptiv-motrică Marianne Frostig se va pune
în aplicare prin: coordonarea mişcărilor fine de executare a decupajelor tematice; prin
executarea unor activităţi uzuale - prindem mingea, alergăm cu balonul, ocolim obstacolele,
sărim coarda, sortăm după mărime, poziţia mâinii, asamblăm păpuşi, căutăm drumul.
VI. Rezultate așteptate:
Se așteaptă ca fetița să participe activ în majoritatea timpului și să fie receptivă. La final ea
trebuie să fie în măsură să înțeleagă si reproduce la cerere: fața unui om trist/vesel, anumite
gesturi, să știe cum se numesc diferite persoane (oamenii implicați în terapie, colegii, etc. – să
facă asocierea dintre nume și persoană), să cunoască și să identifice caracteristicile anumitor
obiecte de uz personal, jucării, forme geometrice, culori, diferențe de temperatură (cald/rece),
diferența de greutate, să sorteze imagini după catergoria din care fac parte, să urmărească un
8
traseu dat, să păstreze conturul, să realizeze semne grafice de complexitate redusă, să mențină
contactul vizual și să execute la cerere diferite comenzi.
Toate aceste achiziții reprezintă un minim necesar în vederea dezvoltării competenței de
comunicare a fetiței.
VII. Recomandări:
Este nevoie ca persoana care implementează acest program de intervenție să nu fie mereu
dispusă să repete ceea ce a comunicat fetiței. La început, repetiția trebuie să fie mai deasă, dar
se recomandă scăderea treptată a repetițiilor pentru a o determina pe fetiță să fie atentă și să se
implice.
Întrebările care i se adresează trebuie să fie de tip întrebări deschise și nu închise.
Este nevoie ca persoana să aibă multă răbdare și să știe să asculte. Uneori este posibil ca
fetița să proceseze mai greu sau să fie greu de înțeles. Copiii cu sindrom Down au nevoie de
timp ca să își organizeze ceea ce vreau să spună.
De asemenea, este obligatoriu să se folosească mijloace senzoriale diverse, fetița să fie
stimulată nu doar auditiv, ci și prin semne, imagini, citire, simboluri, etc.
Fetița trebuie încurajată prin contact vizual, zâmbet, și prin aprecieri verbale.
Se pot folosi cântecele pentru a reține diverse componente (de ex. părțile corpului, etc.).
Toate exercițiile legate de vocabular vor fi sprijinite prin imagini. Fetița ar putea alcătui
chiar și propriile ei „cărți”, albume cu imagini care să spună o poveste. Ea trebuie încurajată să
nareze majoritatea activităților în care se angajează.