Cuprins

Cuprins.................................................................................................................................01. Cadrul teoretic şi contextul real al studiului....................................................................12. Obiectivele studiului....................................................................................................23. Metodologia cercetării.................................................................................................3

3.1 Tehnici utilizate în evaluare.......................................................................................3

3.1.1 Interviu anamnestic.............................................................................................33.1.2 Interviul clinic.....................................................................................................43.1.3 Scala de depresie Burns......................................................................................43.1.4 Chestionarul Schmiescheck................................................................................53.1.5 Ghid de observaţie..............................................................................................5

3.2 Planificarea şi desfăşurarea examenului clinic..........................................................6

4. Analiza şi interpretarea datelor....................................................................................74.1 Anamneza..................................................................................................................7

4.2 Interviul Clinic...........................................................................................................9

4.3 Scala de depresie Burns...........................................................................................10

4.4 Chestionarul Schmiescheck.....................................................................................11

5. Raport final psihodiagnostic clinic............................................................................12

1. Cadrul teoretic şi contextul real al studiului

Studiul este realizat în baza complementarităţii dintre abordarea clinică şi cea

psihometrică în evaluarea complexă a personalităţii, utilizând date cantitatice şi calitative.

Cadrul teoretic al examenului clinic prezentat în continuare este unul integrativ,

accentul căzând pe orientarea umanista, nondirectivă dezvoltată de Carl Rogers.

Am adoptat ca examinator o atitudine clinică, caracterizată prin:

non-directivitatea, centrarea pe persoană

individualizarea relaţiei, evitarea etichetelor, diagnosticelor limitative

preocuparea pentru relatia persoanei cu problema/simpomele sale,

semnificaţiile personale atribuite problemei (în contrast cu preocuparea pe

problemă)

angajarea personală autentică fără implicare emoţională

neutralitatea binevoitoare

acceptarea persoanei în realitatea şi demnitatea ei

respectul pentru unicitatea şi libertatea de alegere a persoanei

Persoana examinată este considerată a fi “expertul în personalitatea şi problema sa”,

psihologul (examinatorul) având rolul unui “traducător”, acţionând ca un facilitator în

relaţia persoanei cu mediul social. Acest rol este evident în contextul real în care a avut

loc studiul: un centru de sănătate mintală pentru persoane adulte ce oferă servicii de

arrterapie, terapie ocupaţională etc

Există limitări legate de timpul acordat examinării în contextul activităţilor

desfăşurate la centru.

Persoana examinată este un bărbat de 45 de ani. El beneficiază în prezent de:

serviciile centrului (terapie ocupaţională, artterapie), psihoterapie individuală, consultaţii

psihiatrice şi tratament medicamentos.

2. Obiectivele studiului

1

Examinarea clinică descrisă în acest studiu urmăreşte:

obiective diagnostice:

identificarea, clarificarea şi analiza simptomelor depresiei

identificarea resurselor personale

evaluarea stării prezente, cunoaşterea şi înţelegerea funcţionării

psihologice

evaluarea calităţii şi eficienţei serviciilor primite până în prezent

obiective terapeutice:

construirea unui climat securizant

încurajarea exprimării libere a trăirilor, gândurilor şi sentimentelor

orientarea spre viitor

încurajarea activismului, a conduitelor participative şi colaborative

obiectiv prognostic:

formularea unor recomandări pertinente utile în orientarea serviciilor

oferite de centru

Astfel, din perspectiva temporală, studiul de caz îşi propune examinarea stării

prezente, analiza trecutului şi schiţarea viitorului.

2

3. Metodologia cercetării

3.1 Tehnici utilizate în evaluare

3.1.1 Interviu anamnestic

Interviul este unul semi-structurat, realizat într-un stil semi-directiv prin

completarea de către psiholog în colaborare cu beneficiarul a fişei anamnestice.

Întrebările sunt formulate în aşa fel încât să respecte intimitatea, demnitatea persoanei:

“Poţi să îmi vorbeşti acum despre ..?”

Fişă cuprinde următoarele puncte considerate a fi relevante pentru istoria

personală a persoanei:

a. copilăria: evenimente legate de naştere, primele faze ale dezvoltării,

calitatea relaţiilor cu membrii familiei, trăiri afective, emoţii, primele

amintiri

b. perioada şcolarităţii: perfomanţa şcolară, materii preferate, calitatea

relaţiior interpersonale (colegi, profesori, schimbări în relaţiile cu părinţii),

jocuri

c. adolescenţa: evenimente semnificative, experienţe şi trăiri

deosebite/specifice, interese, pasiuni

d. istoricul ocupaţional: satisfacţii, performanţe, schimbări

e. serviciul militar: evenimente semnificative

f. istoricul vieţii de cuplu

g. istoric medical, afecţiuni psihice anterioare

h. situaţia familială, istoricul medical, afecţiuni psihice ale rudelor, părinţilor

i. situaţia actuală: condiţii de viaţă, relaţii, ocupaţii, folosirea timpului liber,

atitudini şi norme, dispoziţie, obiceiuri

3

3.1.2 Interviul clinic

Interviul clinic susţinut în examinarea prezentă s-a desfăşurat într-o manieră mai

puţin directivă decât interviul anamnestic, urmărind explicit:

i. problema depresiei (cum se manifestă şi cum influenţează ea viaţa

persoanei, sentimente şi gânduri asociate)

ii. aprecierea serviciilor de asistenţă psihologică, socială şi medicală

primite până în prezent, măsura în care au contribuit acestea la

bunăstarea psihologică, modul în care acestea au modificat

simptomele depresiei

iii. sondarea planurilor, obiectivelor, dornţelor, viselor în legătură cu

viitorul

Analiza discursului, observaţia comportamentului, atitudinilor persoanei pe durata

interviului permit realizarea unor evaluări, aprecieri descriptive (ce deţin valoarea de

ipoteze ce ar putea fi verificate şi explorate comprehensiv prin probe specifice) cu privire

la:

gândire, raţionament, simţ critic

memoria

imaginaţia

percepţii

starea afectivă

conştiinţa de sine şi de mediu

dinamica şi tipul de personalitate

3.1.3 Scala de depresie Burns

Scala este completată la finalul interviului clinic de către psiholog, fiind solicitate

şi clarificate informaţii în legătură cu cei 15 itemi ai scalei. Se calculează un scor total ce

poate fi cuprins între 0 – 45 puncte.

4

3.1.4 Chestionarul Schmiescheck

Chestionarul cuprinde 10 scale, fiecare cu un număr de 12 , 8 sau 4 itemi,

corespunzând celor 10 tipuri de trăsături accentuate: demonstrativitate, hiperexactitate,

hiperperseverenţă, nestăpânire, hipertimie, distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate,

emotivitate.

Subiectul răspunde prin Da sau Nu, majoritatea itemilor având cheia în Nu.

Există un coeficient de ponderare a răspunsurilor. Nu există o normare propriu-zisă a

testului, dar prin ponderare cota maximă, cu semnificaţia de "accentuare" semnificativă a

respectivului aspect este aceeaşi, 24. În ordine descendentă, interpretarea indică

severitatea tendinţei pentru valoarea 18, iar valoarea 12 reprezintă, conform autorului

limita de la care putem diagnostica o tendinţa spre accentuare în comportament.

3.1.5 Ghid de observaţie

Observaţia este folosită pe tot parcursul examinării, şi este una directă, semi-

structurată, vizând aspecte ale comportamentului nonverbal asociat discursului persoanei

investigate:

vocea (tonul, intensitatea, viteza)

postura (tonus, psiho-motricitate, gesturi)

privirea (mişcări oculare, durata şi frecvenţa contactului)

mimica feţei

Observaţia este utilă mai ales la începutul examninării pentru stabilirea raportului

psiholog-examinat, prin tehnici ilustrate de NLP (sincronizarea, metafora dansului-

pacing, leading) în vederea construirii unui climat securizant, stimularea cooperării etc.

3.2 Planificarea şi desfăşurarea examenului clinic

5

Înaintea examinării a avut loc o discuţie preliminară, în vederea obţinerii acordului

participării, clarificării obiectivelor şi modului de desfăşurare a examinării, construirii

raportului.

Persoana investigată a fost informată în legătură cu obiectivele studiului şi tehnicile

utilizate şi a fost asigurată de respectarea drepturilor sale, a intimităţii, a libertăţii de a

răspunde la întrebări, a confidenţialităţii.

Persoana a fost invitată să colaboreze prezentândui-se beneficiile participării la

această examinare: posibilitatea de a ajuta centrul social (informaţiile oferite putând

orienta furnizarea de servicii), de a mă ajuta pe mine ca student practicant, de a avea parte

de o experienţă nouă.

Pentru minimalizarea anxietăţii de examinare, a oboselii sau a altor stări negative

asociate examenului clinic am decis realizarea examinării în două zile consecutive, într-o

cameră izolată din sediul centrului care să asigure comfortul şi intimitatea. Examinarea

s-a desfăşurat dimineaţa, între orele 10-11 în fiecare din cele două zile.

Tehnicile au fost aplicate în ordinea crescătoare a caracterului lor directiv, astfel:

Tehnici de investigaţieTimp

estimativ

Tipul de

date

obţinute

Gradul de

directivitate

Prima zi de

examinare

Interviul

ClinicObservaţia 50 min. Calitative

Non-directiv

Directiv

Scala de

depresie BurnsObservaţia 10 min. Cantitative

A doua zi

de

examinare

Interviul

AnamnesticObservaţia 40-50 min. Calitative

Chestionarul

SchmiescheckObservaţia 20-30 min. Cantitative

6

4. Analiza şi interpretarea datelor

Persoana a manifestat interes pentru participarea la studiu. După ce a fost informat în

legătură cu obiectivele şi tehnicile ce vor fi utilizate, a comentat că “va incerca să îmi

ofere informaţii utile”. Comportamentul nonverbal observat (tonul, intensitatea şi ritmul

încet al vorbirii, gesturile minime) exprimă lentoare psihomotorie. Impresia globală

iniţială asupra bărbatului este consistentă cu descrierile depresiei din literatura de

specialitate. Este evidentă în acelaşi timp disponibilitatea de a participa, de a experimenta

ceva nou, ceea ce este o resursă personală importantă.

În continuare vor fi prezentate datele examinării. Ele vor fi analizate şi

interpretate într-o manieră sistematică, ordonate în funcţie de instrument. Această metodă

de analiză, aleasă pentru simplificarea procesului, nu surprinde totusi continuitatea,

dinamica examinării. În realitate, uneori instrumentele se suprapun, în sensul că

informaţii anamnestice şi date cotate în cadrul scalei. Datele nu sunt prezentate ìn ordinea

culegerii/prezentării lor.

4.1 Anamneza

a. despre naştere şi primii ani de viaţă, bărbatul susţine că nu îşi aduce

aminte, dar că părinţii îi povesteau că a fost un copil foarte cuminte

(plângea rar, nu “se agita” prea mult); din câte ştie, nu s-au întâmplat

evenimente deosebite în această perioadă

b. vorbind despre copilărie observ cum “se luminează”, zâmbeşte şi pare mai

deschis; spune ca aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii lui. Îşi

aduce aminte de jocuri, îi plăcea de atunci să deseneze; se caracterizează

ca un copil cuminte, care vedea mai “colorat lumea” atunci; se conturează

o altă resursă: creativitatea

c. perioada şcolarităţii: spune că atunci a început să conştientizeze că este

altfel decât alţi copii; mai retras, mai tăcut; a avut puţini prieteni; a

observat de atunci că alţi oameni aderă la alte reguli, alte norme. Părinţii

bărbatului l-au crescut într-un spirit religios, aparţinând unui cult (secte)

7

religioase creştine; spune că “asta e!”, referindu-se la diferenţele dintre el

şi ceilalţi, cu resemnare; în schimb, îi placeau ştiinţele umaniste (literatura,

limbile străine)

d. în adolescenţă au apărut primele simptome ale sale (14-15 ani), si anume

oboseala prelungită, dorinţa de sta cât mai mult în pat, timiditate,

retragerea în sine, “proasta dispoziţie”; părinţii au început să se

îngrijoreze, îl duceau la diversi medici fără a identifica o anumită boală

e. după terminarea liceului simpomele s-au amplificat; avea perioade de zile

când nu se ridica de loc din pat, nu mânca; a fost la primele consultaţii cu

un psihiatru, care i-a recomandat medicaţia

f. istoric ocupaţional: a fost angajat pe perioade variabile pe postul de

vânzător, perioade întrerupte de luni în care stătea doar în pat; vorbind

despre asta priveşte în jos, iar gesturile sale sugerează neputinţa,

resemnarea analoage expresiei “asta e!”

g. nu doreşte să discute despre viaţa intimă, de cuplu, despre sexualitate sau

partenere; este foarte ferm şi asertiv în această privinţă, fără semne de

agresiune; se conturează conduita de evitare, şi o capacitate crescută de

autocontrol

h. istoric medical: a prezentat de-a lungul timpului afectiuni acute, minore,

de ordin psiho-somatic (tulburari digestive)

i. situaţia actuală: relaţii puţine, mai mult rude şi prieteni de familie; spune

ca în decursul timpului acestea par să se răcească; nu este angajat; îi place

să se plimbe, în special pe plaja sau în parc; pare că a interiorizat puternic

normele religioase ale familiei sale; este beneficiar al centrului încă de la

înfiinţare, mama sa fiind cea care l-a îndrumat în aceasta direcţie

j. familie: vorbeşte cu mult respect despre mama sa; tatăl sau e decedat;

spune ca se simte iubit şi apreciat de familia sa; singur la părinţi, a

beneficiat de atenţia şi grija lor; locuieşte cu mama sa; periodic au loc

reuniuni de familie, cu rude plecate în strainatate (este o familie unită)

8

4.2 Interviul Clinic

problema depresiei: persoana spune că o are de foarte mult timp; spune că pentru

el depresia înseamnă “gânduri şi sentimente negative”. Enumeră multe astfel de

gânduri: “nu valorez nimic”, “nu sunt în stare de nimic”, “nu fac nimic bun” etc.

Spune că nu poate controla aceste gânduri când apar. Despre sentimente, vorbeşte

de vinovăţia pe care o simte în legătură cu gândul că “nu a realizat nimic în

viaţă”, despre faptul că se simte respins (povesteşte despre o cunoştinţă cu care

coresponda, şi care nu i-a mai raspuns de foarte mult timp la scrisori, iar asta îl

întristează mult). Se remarcă capacitatea de autoanaliză, tendinţa accentuată de a

se critica şi evalua negativ, folosirea introspecţiei, disponibilitatea de a vorbi

deschis despre sine, de a conştientiza cercul vicios gânduri-emoţii. Spune

deasemenea că starea lui afectivă variază în funcţie de condiţiile exterioare

meteorologice: se simte mai bine în zilele însorite (“iubeşte soarele”) iar in zilele

înnorate, sau iarna cand noaptea este mai lungă, trăirile depresive cresc în

intensitate şi frecvenţă. La nivel comportamental, spune că depresia îl face să stea

mult în pat, să se simtă obosit, să nu beneficieze de un somn de calitate şi astfel

nu se poate angaja într-o activitate constantă prea multe ore pe zi, acesta fiind si

motivul pentru care nu are o ocupaţe. Se poate formula ipoteza unei constituţii

psihastenice, a importanţei factorilor ereditari/biologici in etiologia depresiei.

aprecierea serviciilor de asistenţă psihologică, socială şi medicală primite până în

prezent: susţine că psihoterapia îi este de folos; activităţile de la centru, aprecierea

muncii pe care o desfăşoară acolo contează mult pentru el şi îl ajută în

“combaterea gândurilor negative”; ce l’a ajutat mult a fost contactul cu alţi

oameni diferiţi; este nemulţumit de tratamentul medicamentos, deşi îl ajută este

nevoit să îşi schimbe des tratamentul datorită efectelor negative.

sondarea planurilor, obiectivelor, dorinţelor, viselor în legătură cu viitorul: doreste

sa se cunoasca mai bine, sa-si controleze gandurile, sa aibe mai multa incredere in

sine; pentru asta se implică in activitatile de la centru, in sedintele de psihoterapie

si chiar la prezenta examinare

9

Observaţii (evaluari) privind:

gândire, raţionament, simţ critic: analiza discursului spontan evidentiază o

gândire fluentă, organizată, ancorată în realitate, coerenţă;

atitudini: se remarcă o anumită pasivitate, submisivitate

starea afectivă: depresivă

conştiinţa de sine şi de mediu: capacitate de autocunoastere, hipercritic cu

sine

dinamica şi tipul de personalitate: personalitate de tip submisiv; atribuirea

insucceselor unor factori interni şi a succeselor facorilor externi (“noroc”)

4.3 Scala de depresie Burns

Scor total: 30, depresie moderată-severă

La itemul 13 (probleme legate de sex, pierderea interesului pentru viaţa sexuală) am scorat cu 3 puncte (“mult”). Persoana investigată a refuzat să vorbească despre acest aspect, şi nu s-au evidenţiat in timpul discursului/interviului date referitoare la acest aspect. Lentoarea psihomotorie observată

4.4 Chestionarul Schmiescheck

Tabelul următor prezintă scorurile ponderate cu coeficientul X pentru fecare scală:

Scala ScorDemonstrativitate 0

10

Hiperexactitate 18

Hiperperseverenţă 2

Nestăpânire 6

Hipertimie 3

Distimie 21

Ciclotimie 0

Exaltare 0

Anxietate 6

Emotivitate 6

Tendinţe severe în comportament:

Hiperexactitatea – specifică psihasteniei, manifestată prin:- conştiiciozitate exagerată;- seriozitate exagerată.

Distimie – specifică psihopatiei subdepresive, manifestată prin:- posomorâre permanentă;- seriozitate exagerată.

5. Raport final psihodiagnostic clinic

Datele cumulate indică o tulburare depresivă endogenă. Acest tip de depresie nu este

întotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viaţă, ci mai repede poate fi vorba de un

dezechilibru al reacţiilor chimice ale creierului. El apare cel mai adesea din cauza

problemelor legate de familie. Din anamneză reiese faptul că familia este foarte

protectivă faţă de persoana investigată, care a interiorizat normele şi standardele

religioase într-o manieră ce nu i-a permis formularea unor norme, standarde personale,

individuale.

Dincolo de simptomele evidente psihastenice şi depresive (oboseala, comportamentul

evitant, pasivitatea, distimia, hipercontrolul şi hiperexactitatea) se remarcă resurse

11

personale, calităţi precum: răbdarea, creativitatea, dorinţa de a progresa, de

autocunoaştere şi dezvoltare personală .

Serviciile furnizate de centru îi sunt utile în măsura în care munca acestuia acolo este

apreciată, încurajată Angajarea în activităţi utile care să mărească sentimentul valorii

personale este necesar.

Evaluarea produselor activităţii, a performanţelor în realizarea cerinţelor terapiei

ocupaţionale trebuie să ţină cont de limitările induse de psihastenie şi depresie, care pot

masca potenţîalul şi nivelul performanţei.

12