studiu comun românia-bulgaria cu privire la locurile de …...studiu comun românia-bulgaria cu...

Studiu comun România-Bulgaria cu privire la locurile de pescuit recreaționaniul cultural tangibil și intangibil, unitățile de cazare și unitățile de servit masa din aria de interes a proiectului din România și Bulgaria

Pescuitul – oportunitatea turistică transfrontalieră / produs și utilizare

sustenabilă a patrimoniului natural și a resurselor

Către Fundația ,,Natura Vie” Călărași Raport final numărul 3 (Etapa 3) în cadrul realizării unui studiu profesional privind pescuitul recreativ cu destinație turistică în zonele vizate în cadrul proiectului „Pescuitul – oportunitatea turistică transfrontalieră / produs și utilizare sustenabilă a patrimoniului natural și a resurselor”, cod ROBG 402, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Nr înregistrare Cult Market Research CRM1903151 din data de 15.03.2019

Nr înregistrare Fundația ,,Natura Vie” Călărași

Avizat Fundația ,,Natura Vie” Călărași

Raport final nr. 3 – Studiu comun România-Bulgaria cu privire la locurile de pescuit

recreațional, inventarierea speciilor de pești, patrimoniul cultural tangibil și intangibil, unitățile de cazare și unitățile de servit masa din aria de interes a

proiectului din România și Bulgaria Studiul conține 6 propuneri de pachete turistice care cuprind zone atât din România

cât și din Bulgaria

În cadrul proiectului ” Pescuitul – oportunitatea turistică transfrontalieră / produs și utilizare sustenabilă a patrimoniului natural și a resurselor”

www.interregrobg.eu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

http://www.interregrobg.eu/

www.interregrobg.eu


1

Cuprins

1. Introducere – contextul studiului ..................................................................... 3

2. Metodologie .............................................................................................. 3

2.1. Tip studiu 4

2.2. Etape realizare studiu ............................................................................. 4

2.3. Livrabile 5

3. Descrierea geografică a ariei de interes ................................................. 5

3.1. Județul Teleorman ................................................................................. 7

3.2. Județul Giurgiu .................................................................................... 13

3.3. Județul Călărași ................................................................................... 21

3.4 Districtul Silistra ................................................................................... 33

3.5 Districtul Ruse ...................................................................................... 40

3.6 Districtul Veliko Târnovo .......................................................................... 47

4. Localitățile propuse pentru a fi incluse în traseele turistice din fiecare județ / district .... 53

4.1 Județul Teleorman ................................................................................. 53

4.2. Județul Giurgiu .................................................................................... 56

4.3. Județul Călărași ................................................................................... 59

4.4. Districtul Silistra .................................................................................. 61

4.5. Districtul Ruse ..................................................................................... 62

4.6. Districtul Veliko Târnovo ......................................................................... 64

5. Propuneri pachete turistice .............................................................. 67

Pachet turistic 1. Balta Suhaia, Turnu Măgurele, Nikopol și Barajul Alexander Stamboliiski 69

Pachet turistic 2. Zimnicea, Lacul Suhaia, Turnu Măgurele, barajul Alexander Stamboliiski,

Veliko Târnovo și balta Yovkovtsi .................................................................... 73

Pachet turistic 3. Comana, Giugiu, Ruse și Parcul Lipnik ......................................... 78

Pachet turistic 4. Comana, Giurgiu, Ruse, Ștrăklevo, Parcul Lipnik ............................. 83


www.interregrobg.eu


2

Pachet turistic 5. Iezerul Călărași, Călărași, Silistra, Barajul Antimovo și Tutrakan .......... 88

Pachet turistic 6. Sărulești, Călărași, Silistra, Tutrakan, Barajul Antimovo, Balta Boblata.. 93

6. Analiza pachetelor turistice propuse ................................................... 99

Anexă 1 – Bază de date cu locurile de pescuit recreațional din România ........................ 102

Anexă 2 – Bază de date cu unități de cazare și servit masa din România ........................ 108

Anexă 3 – Bază de date cu obiective turistice din România ........................................ 134

Anexă 4 – Bază de date cu locurile de pescuit recreațional din Bulgaria (bălți) ................ 175

Anexă 5 – Bază de date cu unități de cazare din Bulgaria .......................................... 197

Anexă 6 – Bază de date cu unități de servit masa din Bulgaria .................................... 210

Anexă 8 – Bază de date cu locurile de pescuit din Bulgaria (râuri) ................................ 231


www.interregrobg.eu


3

1. Introducere – contextul studiului

Acest studiu asupra locurilor de pescuit recreațional, patrimoniului cultural

tangibil și intangibil, cât și asupra unităților de cazare și servit masa din aria de interes

a proiectului din România și Bulgaria este realizat de către Cult Market Research în

cadrul proiectului ”Pescuitul – oportunitatea turistică transfrontalieră / produs și

utilizare sustenabilă a patrimoniului natural și a resurselor”.

Scopul prezentului studiu îl reprezintă realizarea unor baze de date care să

conțină locurile de pescuit recreațional, patrimoniul cultural tangibil și intangibil,

unitățile de cazare, unitățile de servit masa din aria geografică de interes a proiectului

și analiza acestor date pentru a rezulta propunerea a 6 pachete turistice în aria

proiectului. Acestea au scopul de a valorifica patrimoniul cultural tangibil și intangibil

împreună cu locurile de pescuit recreațional în vederea creșterii numărului de vizitatori

și al înnoptărilor în zonă.

2. Metodologie

Metodologia de realizare a studiului a fost elaborată în conformitate cu

specificațiile cuprinse în solicitarea primită și a servit la realizarea unui studiu

profesional privind pescuitul recreativ cu destinație turistică în zonele vizate, pe

teritoriul românesc și bulgăresc. Studiul a fost elaborat pe baza inventarierii zonelor

de pescuit din zona transfrontalieră, precum și a unităților de cazare existente, a

unităților de alimentație, a patrimoniilor culturale, a accesibilității rutiere și a

potențialului de dezvoltare turistică.


www.interregrobg.eu


4

2.1. Tip studiu

Metodă cantitativă (anchetă sociologică) pentru a permite analiza statistică a

datelor.

Arie de interes – județele: Călărași, Giurgiu și Teleorman și districtele: Silistra,

Ruse și Veliko Târnovo.

Metoda de culegere a datelor – desk research (cercetare de birou) și solicitări

către instituțiile publice pentru identificarea obiectivelor de patrimoniu și a locurilor

de pescuit recreațional.

2.2. Etape realizare studiu

Etapa I – Realizare Bază de date cu locurile de pescuit recreațional pentru aria

de pe teritoriul românesc și bulgăresc.

Etapa II - Studiu asupra patrimoniului cultural tangibil și intangibil, cât și

asupra unităților de cazare și unităților de servit masa din județele Călărași, Giurgiu și

Teleorman și din districtele Silistra, Ruse și Veliko Târnovo din Bulgaria și realizare

Bază de date cu obiectivele turistice, unitățile de cazare și unitățile de servit masa -

Raport intermediar nr. 2 - întocmire bază de date și studiu asupra patrimoniului cultural

tangibil și intangibil, cât și asupra unităților de cazare și servit masa din aria de interes

din România (județele Călărași, Giurgiu și Teleorman) și aria de interes din Bulgaria

(districtele Silistra, Ruse și Veliko Târnovo).

Etapa III – Studiu comun România-Bulgaria cu privire la patrimoniul cultural

tangibil și intangibil, cât și asupra unităților de cazare și a unităților de servit masa din

aria de interes a proiectului. În cadrul acestei etape au fost coroborate datele din

Studiul asupra ariei de interes din România și Studiul asupra ariei de interes din Bulgaria


www.interregrobg.eu


5

și au rezultat 6 propuneri de pachete turistice (prezentul document).

2.3. Livrabile

Livrabilele realizate de către Cult Market Research au fost în corespondență cu

etapele de cercetare propuse.

1. Raport intermediar nr. 1 - întocmire bază de date cu locurile de pescuit

recreațional și inventarierea speciilor de pești din aria de interes din România (județele

Călărași, Giurgiu și Teleorman) – predat pe data de 1.02.2019

2. Raport intermediar nr. 2 – întocmire bază de date și studiu asupra

patrimoniului cultural tangibil și intangibil cât și asupra unităților de cazare și a

unităților de servit masa din aria de interes din România (județele Călărași, Giurgiu și

Teleorman) – Predat pe data de 15.02.2019.

În paralel cu realizarea bazelor de date aferente teritoriului din România s-au

realizat și bazele de date corespondente pentru teritoriul vizat din Bulgaria.

3. Raport final nr. 3 - Studiu comun România-Bulgaria cu privirea la locurile de

pescuit recreațional, inventarierea speciilor de pești, patrimoniul cultural tangibil și

intangibil, unitățile de cazare și unitățile de servit masa din aria de interes a proiectului

din România și Bulgaria; studiul cuprinde 6 (șase) propuneri de pachete turistice care

cuprind zone atât din România, cât și din Bulgaria – prezentul document, predat pe

data de 15.03.2019

3. Descrierea geografică a ariei de interes

Aria de interes a studiului cuprinde teritoriile județelor situate în zona de graniță

cu Bulgaria și anume: Teleorman, Giurgiu și Călărași, cât și zonele corespondente din

Bulgaria: districtele Silistra,


www.interregrobg.eu


6

Ruse și Veliko Târnovo. Zona are un potențial turistic ridicat, însă nu este valorificat

îndeajuns.

• Județul Teleorman este plasat în totalitate în Câmpia Română, iar peisajul

cel mai notabil este cel de luncă, din Lunca Dunării. Potențialul turistic al

județului Teleorman este reprezentat numai prin siturile Natura 2000,

aflate în proximitatea Fluviului Dunărea.

• Județul Giurgiu, aflat tot în Câmpia Română, se evidențiază prin prezența

Parcului Natural Comana, devenit deja o atracție turistică consacrată.

Perioadele cele mai propice pentru practicarea turismului sunt din mai

până în august și perioada noiembrie-decembrie.

• Județul Călărași este situat în sudul Câmpiei Bărăganului și teritoriul lui

găzduiește numeroase bălți și lacuri. Fiind mărginit de Dunăre și Brațul

Borcea, peisajul conține ostroave sălbatice, lacuri și bălți care sunt

exploatate în mare parte în turism de weekend. Potențialul turistic al

zonei este ridicat.

• Districtul Silistra este un district (oblast) în nord-estul Bulgariei. Se

învecinează cu districtele Dobrici, Șumen, Razgrad și Ruse. Este situat la

granița Bulgariei cu România. Capitala sa este orașul omonim.

• Veliko Tarnovo este un district (oblast) în nordul Bulgariei. Se învecinează

cu districtele Ruse, Targovishte, Sliven, Stara Zagora, Gabrovo, Loveci și

Plevna. Este situat la granița Bulgariei cu România. Capitala sa este orașul

omonim.

• Ruse este un district (oblast) în nordul Bulgariei, lângă Dunăre. Se

învecinează cu districtele Razgrad, Targovishte și Veliko Tarnovo. Capitala

sa este orașul omonim.


www.interregrobg.eu


7

3.1. Județul Teleorman

Teleorman este un județ din regiunea Muntenia, situat în sudul României.

Reședința județului este municipiul Alexandria. Se învecinează cu județele Olt, Argeș,

Dâmbovița și Giurgiu. Populația județului s-a redus cu 24% din 1992 până în prezent.

Potrivit datelor recensământului din 1992, în Teleorman trăiau 483.840 de persoane. În

2011, județul mai număra doar 360.178 de locuitori.

Județul Teleorman este unul dintre județele sudice ale României, fiind situat în

Câmpia Română. Cu o suprafață de aproximativ 578978 he ctare, ocupă ca întindere

locul 19 pe ţară, reprezentând 2,4% din suprafaţa ţării. Din punct de vedere

administrativ, judeţul Teleorman este împărţit în 236 aşezări umane, organizate în 89

de localităţi, din care cinci localităţi urbane.

Municipiul Alexandria a fost înfiinţat în anul 1834. Situat la intersecția unor

drumuri comerciale importante din zona de sud a României, Municipiul Alexandria este,

începând din anul 1968, şi reședința de județ.

Municipiul Turnu Măgurele a fost înfiintat în secolul al XV-lea, pe ruinele unei

fortărețe romane. Este un oraş portuar la Dunăre.

Municipiul Roşiorii de Vede a fost unul dintre cele mai vechi târguri ale

României, datând din secolul XIV. Este fosta reşedinţă de judeţ şi, în prezent, centru

comercial.

Oraşul Zimnicea datează din secolul III î.Hr. Este un oraş portuar la Dunăre, cu

legături tradiţionale în comerţul cu cereale.

Oraşul Videle este un oraş nou, înfiinţat într-o zonă de extracţie petrolieră.

Reţeaua de drumuri publice care tranzitează judeţul, totalizând 1518 km,

leagă principalele municipii şi oraşe cu capitala de judeţ, precum şi cu restul ţării.


www.interregrobg.eu


8

Astfel:

Drumuri naţionale sunt: DN 51 - Alexandria – Zimnicea, DN 51 A - Zimnicea -

Turnu Măgurele, DN 52 - Alexandria - Turnu Măgurele, DN 65 - Roşiorii de Vede - Turnu

Măgurele şi DN 54 - Corabia - Turnu Măgurele.

Drumurile judeţene traversează judeţul de la Nord la Sud şi de la Est la Vest.

Legătura între sate şi comune şi a acestora cu centrele importante se face şi pe drumuri

comunale.

Reţeaua de cale ferată este de 336 km şi traversează judeţul pe direcţiile Nord

Est - Sud Vest: magistrala nr. 1 Bucureşti – Craiova – Timişoara, cu cale ferată

electrificată dublă; Sud – Nord - cale ferată simplă neelectrificată, pe traseele Zimnicea

– Roşiorii de Vede, Turnu Măgurele – Roşiorii de Vede – Costeşti (jud. Argeş). Municipiul

Roşiorii de Vede este un important nod feroviar.

Porturi: Dunărea constituie atât graniţa judeţului, cât şi a ţării cu Bulgaria,

fiind totodată o importantă arteră de navigaţie. La Dunăre există două porturi: Turnu

Măgurele, la km 597, amenajat cu chei de acostare şi Zimnicea, la km 553. Între oraşele

Turnu Măgurele şi Nicopole (Bulgaria) există legătura de trecere pentru pasageri. Pe

viitor se prevede dezvoltarea acestui punct de trecere, ca urmare a amenajării portului

şi a zonei libere, precum şi construirea bacului, pe o suprafaţă de 22 ha.


www.interregrobg.eu


9

Județul Teleorman

Teritoriul judeţului Teleorman aparţine în întregime Câmpiei Române,

ocupând partea central-sudică a acesteia. Denivelările locale sunt mici, nedepășind 20-

30 m. Panta generală a câmpiei, de cca. 1,5 o/oo, are o orientare NNV-SSE, aceasta

fiind marcată şi de direcţia reţelei hidrografice. Deşi, per ansamblu, relieful apare

relativ uniform, mai pregnant evidenţiindu-se lunca joasă a Dunării, totuşi, se relevă o

serie de diferențieri regionale, surprinse în cele trei subunităţi ale Câmpiei Române, ce

se interferează în lungul văii Vedea: câmpiile Boianu, Burnas şi Găvanu-Burdea.


www.interregrobg.eu


10

Lunca Dunării se detaşează drept o unitate aparte, atât prin altitudinile sale

mai coborâte (20-24 m), cât şi prin peisajul deosebit. Este constituită dintr-un întins

şes aluvial. Spre nord, şesul aluvial al Dunării se continuă în lungul Oltului şi Vedei prin

luncile joase şi întinse ale acestora.

Principalele artere hidrografice le reprezintă fluviul Dunărea, care formează

graniţa de sud a teritoriului şi Oltul, care drenează numai cu sectorul terminal partea

de sud-vest a judeţului. Cea mai mare parte a teritoriului este însă drenată de sistemele

Vedea, Călmăţui (afluentul Argeşului), Glavacioc şi, în foarte mică măsură, în partea

de nord-est, de Dâmbovnic. Din aceste sisteme fac parte şi următoarele râuri:

Teleorman, Urlui, Siu, Sericu, Nanov, Bratcov, Burdea, Câinelui, Claniţa, Densitatea

reţelei hidrografice, în general redusă, variază între 0,2 – 0,3 km/km2 în câmpiile

Boianu şi Găvanu – Burdea şi sub 0,1 km/km2 în câmpia Burnas. Lacurile sunt

reprezentate atât de lacuri naturale, cât şi artificiale. Lacurile naturale, numeroase în

trecut de-a lungul Dunării, au fost reduse ca urmare a acţiunii de îndiguire şi desecare

a luncii fluviului, în prezent rămânând doar câteva. Dintre acestea, lacul Suhaia este

amenajat ca heleşteu. Lacurile artificiale sunt reprezentate de numeroase iazuri şi

heleșteie amenajate în luncile râurilor.

În județul Teleorman au fost identificate 55 de locuri în care se poate practica

pescuitul recreațional. Cele mai întâlnite specii de pești care se regăsesc în județul

Teleorman sunt: crap, caras, cteno, novac, șalău, biban, somn, știucă și plătică. Sunt

întâlnite și alte specii de pești cum ar fi: roșioară, oblete, babuşcă, lin sau chiar cegă.

Cega este o specie de sturion și pescuirea lor pe Dunăre este interzisă împreună cu

toate speciile de sturioni. Cega poate fi pescuită legal doar în cadrul crescătoriilor. În

cazul capturilor accidentale din Dunăre este necesară eliberarea peștelui.


www.interregrobg.eu


11

Teleorman – obiective turistice

Sursă date: http://www.hartis.ro/tr/

În județul Teleorman au fost identificate 120 de obiective turistice.

Principalele monumente și obiective turistice sunt:

• Situl arheologic de la Ciuperceni (Epoca de piatra - paleolitic)

• Cetatea de pământ de la Frumoasa (sec. XIV, Epoca medievală)

• Situl arheologic de la Orbeasca de Sus (Epoca bronzului, epoca fierului)

• Cetatea medievală Turnu (1394-1829)

• Fortificația de pământ de la Putineiu (Epoca romană)

• Fortificația de pământ de la Roșiorii de Vede (Epoca romană)

http://www.interregrobg.eu/http://www.hartis.ro/tr/

www.interregrobg.eu


12

• Așezarea de la Vitănești (Eneolitic, Cultura Gumelnița)

• Situl arheologic de la Zimnicea (Epoca bronzului, Hallstatt, Epoca

medievală)

• Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” (1869-1898)

• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Balaci (1684)

• Conacul Noica din Ștorobăneasa (sec. XIX)

• Biserica „Sf. Apostol și Evanghelist Luca” din Brânceni (1850)

• Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Bujoreni (1711)

• Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Botezătorul” din Săceni

(1843)

• Biserica de lemn „Sf. Dumitru” din Siliștea (1797)

• Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buzescu (1860)

• Biserica „Sf. Dumitru” a fostei mănăstiri Drăgănești (1647)

• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Didești (sec. XIX)

• Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Scurtu Mare (1859)

• Mănăstirea Plăviceni (Aluniș) din Plopii-Slăvitești (1648)

• Cula lui Costea din Frăsinet (sec. XVIII)

• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Băbăița (1808)

• Biserica „Sf. Nicolae” din Islaz (1830 - 1837)

• Biserica de lemn „Sf. Împărați” din Purani (1810)

• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Sârbeni (1778)

• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Blejești (1812)

• Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Smârdioasa (1824)

• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Mârzănești (1815)

• Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1905)


www.interregrobg.eu


13

• Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Turnu Măgurele (1862)

• Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Videle (1782)

• Statuia Dorobanțului din Turnu Măgurele (1907)

În județul Teleorman au fost identificate 67 de unități de cazare și servit masa.

Acestea sunt distribuite cu precădere în cele 5 orașe din județ.

3.2. Județul Giurgiu

Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, situat în sudul României.

Reședința județului este municipiul Giurgiu. Județul Giurgiu se învecinează cu

Teleorman, Dâmbovița, Ilfov și Călărași. În județul Giurgiu sunt 3 orașe: Giurgiu

(reședința județului), Bolintin-Vale și Mihăilești.

Orașul Giurgiu a fost întemeiat în secolul al IV-lea, ca port la Dunăre, de către

comercianții genovezi, care s-au aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost

comercial; ei au construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au

numit după sfântul protector al Genovei, Sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio), de

la care se trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menționat în

documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.

În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului

pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente

dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul

de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a

fost ars din temelii. În 1829 zidurile și fortificațiile au fost complet distruse, astfel că


www.interregrobg.eu


14

singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de

țărm cu un pod.

Județul Giurgiu

Prima cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost

construită între București și Giurgiu, stația de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie

1869. Până la instaurarea regimului comunist în România, Giurgiu a fost reședința


www.interregrobg.eu


15

județului Vlașca. Magistrala feroviară pan-europeană, care pornește de la Ostende

(Belgia), trece prin Berlin, Praga, Budapesta, Bucureşti, Giurgiu, Ruse, Sofia, Istambul

şi, prin Salonic, face legătura cu Atena.

Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-

Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria.

Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Transportul rutier, legătura primă cu municipiul Bucureşti şi cu restul ţării,

dispune de un drum expres şi drumuri naţionale, în majoritate în condiţii acceptabile

de drum.

Portul Giurgiu poate deveni o variantă pentru transportul pentru mărfuri din

portul Constanţa, pe un posibil traseu Constanţa – Giurgiu – Bucureşti. Această ieşire la

Dunăre este un punct geostrategic important pentru România, prin acest punct

realizându-se una din legăturile principale ale Vestului Europei cu Orientul Apropiat,

acest aspect relevând potenţialul ridicat de dezvoltare al judeţului Giurgiu. Municipiul

Giurgiu este un important port dunărean pe traseul coridorului de transport nr. 9 Dunăre

- Canal Rinn - Mein Dunau. Este legat pe calea fluvială de nouă ţări, precum şi de Marea

Neagră şi Marea Nordului.

Județul Giurgiu este străbătut de 8 râuri și un fluviu. Cel mai important este

fluviul Dunărea. Râurile sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar,

Pasărea, Parapanca.

În județul Giurgiu se află lacul Comana, unde se află și rezervația cu același

nume.

În județul Giurgiu se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă,

precum: orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, șopârla, gușterul,

greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, vulpea, rațe, gâște,


www.interregrobg.eu


16

berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somn, caras, crap, biban,

caracuda, roșioara.

Judeţul Giurgiu beneficiază de prezenţa a numeroase obiective turistice pe

teritoriul său. În ceea ce priveşte numărul de sosiri ale turiştilor, judeţul înregistrează

un număr scăzut, lucru compensat prin faptul că o mare parte dintre aceştia sunt turişti

străini. O resursă importantă a turismului este constituită din existenţa unui număr

important de locuri de cazare pe motonave.

Principalele obiective turistice din județul Giurgiu sunt:

Turnul cu ceas, o construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești.

Structura înaltă de 22 de metri avea scopul de a servi ca post de observație în cazul

atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția a fost modificată, fiind

adăugat un ceasornic.

Podul Prieteniei. Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre. Este construit

pe două nivele, feroviar și rutier (cu două benzi și trotuar pentru pietoni). Este singurul

pod mobil, având posibilitatea de a se ridica în cazul în care, pe sub acesta, este nevoie

să treacă o ambarcațiune mai înaltă. Este construit din oțel, iar proiectul a fost realizat

de V. Andreev. Construcția a durat 2 ani, inaugurarea realizându-se la 20 iunie 1954.

Are o lungime de 2,8 km.

Acest pod reprezintă și principalul punct de trecere a frontierei dintre România

și Bulgaria.

Principalele locuri de vizitat în orașul Giurgiu și în apropiere:

• Situl arheologic "Malul Roșu"

• Insula Mocanu (vegetație seculară)


www.interregrobg.eu


17

• Strada Tabiei - ruinele fortificației Tabiei

• Biserica Smârda

• Catedrala Adormirea Maicii Domnului

• Strada Gării, Gara centrală (prima gară din Țara Românească)

• Biserica Greco-Catolică (pictată de pictorul național Tattarescu)

• Biserica Catolică

• Centrul cultural Ion Vinea

• Ateneul, Schitul Sf. Nicolae

• Gradina Alei (printre primele grădini publice realizate în România)

• Ruinele cetății medievale

• Podul Bizetz - primul pod în curbă din Europa

• Portul Ramadan

• Canalul Cama (Florilor sau Sf. Gheorghe)

• Gara Giurgiu Sud

• Gara fluvială

• Căpitănia portului

• Portul Giurgiu și faleza

• Ruinele combinatului chimic

Principalele locuri de vizitat în județul Giurgiu:

Mănăstirea Comana, Lacul Comana și Rezervația din pădurea Comana fac din

localitatea Comana un centru turistic. Rezervația din pădurea Comana este monument

al naturii, un paradis al faunei și florei specifice Câmpiei Dunării. Unicitatea rezervației

este datorată existenței


www.interregrobg.eu


18

bujorului românesc, în luna mai desfășurându-se „Sărbătoarea Bujorului”. În localitatea

Comana se află și un parc de aventură destinat familiilor cu copii și nu numai. Drumurile

de acces către localitatea Comana sunt asfaltate.

În localitatea Comana există unități de cazare și unități de servit masa care pot

asigura confortul turiștilor. Localitatea Comana se află la aproximativ 40 de kilometri

de București.

Giurgiu – obiective turistice

Sursă date: http://www.hartis.ro/gr/

http://www.interregrobg.eu/http://www.hartis.ro/gr/

www.interregrobg.eu


19

În județul Giurgiu se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții

sociale și culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile

arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic și neolitic.

La Călugăreni, localitate istorică al cărei nume a depășit de mult granițele țării,

se poate vizita podul de peste Neajlov, reconstituit în anii 1934-1935 în cinstea victoriei

asupra turcilor. El are la capete 4 efigii de bronz reprezentând capul lui Mihai Viteazul

și stema țării din acea vreme. Tot la Călugăreni este crucea lui Mihai, monument ridicat

în anul 1993 cu prilejul sărbătoririi a 400 ani de la urcarea pe tronul Țării Românești a

lui Mihai Viteazul.

Cel mai de seamă monument din această zonă este mânăstirea Comana

construită în anul 1462 de Vlad Țepeș și refăcută de Radu Șerban Basarab în anii 1588-

1589.

La Herăști se află un frumos palat cunoscut sub numele de „Casa de piatră” care

a fost construit de Udriște Năsturel în secolul al XVIII-lea.

Ansamblul medieval format din Conacul Drugănescu, construit în 1715, restaurat

și amenajat ca muzeu de etnografie și artă populară, se află în comuna Florești

Stoenești. Aspectul exterior îl plasează în rândul monumentelor de arhitectură

brâncovenească.

La Frătești se află Muzeul sătesc numit simbolic „Muzeul școlar Dacia”, deoarece

o parte importantă din vestigiile materiale aparțin geto-dacilor, dovedindu-se astfel

continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înființat în anul 1967, este

structurat pe mai multe secții predominantă fiind secția de arheologie-istorie.

Insula Mocanu, având o suprafață de aproximativ 600 ha, cea mai mare din cele

4 insule din vecinătatea Giurgiului, este un loc neatins de civilizație, cu vegetație și


www.interregrobg.eu


20

faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje și lacuri interioare de un farmec aparte,

unde se pot organiza partide de pescuit și vânătoare.

Teatrul Tudor Vianu a luat ființă în noiembrie 1981. Construit din salariile

angajaților de la Șantierul Naval Giurgiu, acesta a fost prima instituție de arta teatrală

din Giurgiu. Prima denumire a fost Teatrul Ion Vasilescu. În 1993 denumirea s-a

schimbat în Teatrul Valah, iar din 2011 se numește Teatrul Tudor Vianu. Tema sa de

teatru de revistă și comedie s-a schimbat în teatru dramatic și teatru pentru copii și

tineret. Această instituție are 2 săli, una mare cu o suprafață de 12m și 480 de locuri,

iar sala mică deține 87 de locuri. Această instituție de artă teatrală se află în centrul

orașului, în imediata apropiere a Turnului cu Ceas.

Ansamblul Udriște Năsturel este alcătuit din Biserica „Sfânta Treime” și „Sfinții

Arhangheli Mihail și Gavriil”, „Casa de Piatră” și „Casa Stolojan”. A fost ctitorit de

familia Năsturel în timpul domniei lui Matei Basarab, formând unul din cele mai

însemnate ansambluri ce ne parvin din această perioadă. Biserica este zidită din

temelie, pe locul unei biserici mai mici de lemn, de principesa Elina Năsturel, soția

domnitorului Matei Basarab, cu sprijinul fraților săi, Cazan și Udriște Năsturel, pe

pământul familiei acestora, în anul 1644. Casa, cu elemente specifice stilului baroc, a

fost construită de frații Udriște și Cazan Năsturel în anul 1642, și a fost considerată de

Paul de Alep, în jurnalul călătoriilor sale, ca „un palat fără egal în lume”. Ansamblul

arhitectural a avut mai mulți proprietari: Constantin Năsturel-Herescu, prințul Miloș

Obrenovici, familia Atanasie Stolojan.

Muzeul județean „Teohari Antonescu” înființat în anul 1934, funcționează din

1977 în clădirea fostei Prefecturi Vlasca, ea însăși monument istoric.

Teatrul Valah Giurgiu, Casa de cultură „Ion Vinea”, Școala de Arte și Muzică

„Victor Karpis” Giurgiu, Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradițiilor

Culturale reprezintă, de asemenea, obiective turistice.


www.interregrobg.eu


21

În județul Giurgiu au fost identificate 60 de unități de cazare și servit masa și

101 unități de patrimoniu cultural. Județul Giurgiu are și 55 de locuri destinate

pescuitului recreațional.

3.3. Județul Călărași

Călărași este un județ în sud-estul regiunii Muntenia din România. Reședința sa

este municipiul Călărași. Județul Călărași se învecinează cu Constanța, Ilfov, Giurgiu și

Ialomița. Județul Călărași are în componență două municipii, trei orașe și 50 de

comune.

Călărași este municipiul de reședință al județului cu același nume. Este cel mai

mare oraș al județului și unul din cele mai importante municipii din regiunea de

dezvoltare Sud. Este situat în sud-estul României, pe partea dreaptă a cursului brațului

Borcea al Dunării. Situat pe terasa inferioară a Dunării (terasa Călărași), la contactul

cu lunca Dunării, pe malul stâng al brațului Borcea, orașul se află la o depărtare de 120

km de București, 144 km de Constanța și 25 km de Drajna (unde există intrare pe

autostrada București–Constanța). Prin oraș trece șoseaua națională DN3, care îl leagă

spre nord-est de București și spre nord-vest de Constanța. La Călărași, din acest drum,

se ramifică șoseaua națională DN21, care duce spre nord la Slobozia și Brăila; și șoseaua

națională DN3B, care duce spre nord-est la Fetești și Giurgeni (județul Ialomița), unde

se termină în DN2A. Municipiul Călărași, port fluvial situat pe malul stâng al Borcei,

este așezat în sudul județului Călărași, într-o zonă transfrontalieră cu Bulgaria.

Zona actuală a Călărașiului a fost de multe ori teatrul războaielor purtate

împotriva turcilor, pentru apărarea luncii Dunării. S-au purtat multe bătălii aici, încă

de la înființarea localității și până la data de 28 mai 1812, când la București s-a semnat

pacea ce avea să aducă liniștea locuitorilor. Un moment dificil pentru locuitori îl


www.interregrobg.eu


22

reprezintă războiul ruso-turc din anii 1828-1829. Ca și cum pierderile cauzate de război

n-ar fi fost suficiente, în anii 1828-1830 la Călărași a izbucnit o epidemie de ciumă. În

vara anului 1831 izbucnește holera, adusă de turci.

Refacerea localității Călărași s-a realizat după finalizarea războiului ruso-turc

prin construirea unui pod stătător peste gâtul Iezerului, pod ce a facilitat accesul spre

Silistra; s-au ridicat două clădiri, dintre care un grajd mare pentru 20 de cai, iar pentru

evitarea ciumei și a holerei s-a construit un local imens de carantină.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și era

reședința județului Ialomița (statut pe care l-a preluat în 1832 de la orașul Urziceni).

Călărași avea în compunere, pe lângă localitatea principală, și satul Măgurenii care era

în decădere și devenise mahala a orașului, populația totală fiind de 8125 de locuitori.

Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut și cu o populație de

13.50 de locuitori. În 1931, orașului îi era arondată și comuna suburbană Mircea-Vodă,

formată din satul Mircea-Vodă.

În 1950, în urma reorganizării administrative naționale, Călărași a primit statut

de oraș raional reședință a regiunii Ialomița și a raionului Călărași din cadrul acestei

regiuni. În 1952, regiunea s-a desființat și raionul Călărași (cu reședința în continuare

la Călărași) a fost transferat la regiunea București. Orașul a primit statut de oraș

regional în 1964. Ulterior, comuna Mircea-Vodă a fost desființată și satul Mircea Vodă

a trecut la comuna urbană Călărași.

În 1968, la noua reorganizare administrativă, Călărași a primit statut de

municipiu, și a revenit la județul Ialomița, reînființat; deși era singurul municipiu al

județului, el nu a mai fost și reședință, aceasta fiind mutată în orașul Slobozia. Tot

atunci, satele Mircea-Vodă și Măgureni au fost desființate și înglobate în localitatea

Călărași. Orașul a redobândit statut de reședință de județ în 1981, când s-a înființat


www.interregrobg.eu


23

județul Călărași, din jumătatea sudică a județului Ialomița de până atunci, împreună

cu partea sud-estică a județului Ilfov. Municipiul a avut drept comună suburbană

comuna Modelu, între 1968 și 1989, când s-a renunțat la conceptul de comună

suburbană.

O importantă resursă naturală a municipiului Călărași o reprezintă apele de

suprafață. Fluviul Dunărea mărginește la sud teritoriul orașului, iar brațul Borcea, ce

se desprinde pe malul stâng în aval de punctul Chiciu, străbate aria urbană de la sud-

nord spre sud-vest, după ce formează cotul Borcei. Brațul Borcea, pe care se află

amplasat municipiul Călărași, are 99 km lungime. Punctul de trecere al Dunării de la

Chiciu – Ostrov este un excelent loc de pescuit și antrenament pentru sporturile nautice.

Totodată este un loc oportun pentru plimbări cu ambarcațiuni atât pe Dunăre, cât și pe

brațul Borcea.

Tot în ceea ce privește resursele hidrografice, în județul Călărași se regăsește

Iezerul Călărași, o rezervație naturală ce aparține teritoriului comunei Cuza Vodă. Este

o arie naturală ce se întinde pe o suprafață de 2877 ha, în partea central estică a

județului Călărași, ocupând malul stâng al Dunării, în zona în care Brațul Borcea se

desparte de aceasta. Iezerul Călărași se află lângă drumul național DN31 care leagă

orașul Călărași de localitatea Grădiștea. Este o zonă favorabilă practicării pescuitului,

respectându-se perioada de prohibiție.

Din punct de vedere al agrementului sportiv, municipiul dispune de un ștrand, 2

piscine, cinci terenuri de fotbal cu gazon artificial și iluminat corespunzător pentru

desfășurarea de competiții sportive în nocturnă, un complex sportiv cu terenuri de

fotbal, handbal, sală de sport și un teren de tenis


www.interregrobg.eu


24

Oltenița este un municipiu în județul Călărași, în regiunea Muntenia. Localitatea

reprezintă al doilea centru urban ca mărime și importanță a județului Călărași (după

reședința de județ).

Oltenița se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu și

este așezată în Lunca Dunării, în dreptul kilometrului 430, în aval de confluența Dunării

cu râul Argeș. Este punctul terminus al șoselei naționale DN4, care o leagă de București.

La Oltenița, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN31, care duce spre est la

Călărași și șoseaua națională DN41, care duce spre vest la Giurgiu. De București orașul

este legat și prin calea ferată București-Oltenița.

La Oltenița se află situl arheologic de interes național „Gumelnița”, aflat la 3

km nord-est de oraș, unde s-au găsit urmele unei așezări eneolitice, aparținând culturii

Gumelnița.

În rest, alte treisprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor

istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt alte

situri arheologice — situl de la „Valea Mare” și cel de la „Coada Lupului” (la 3 km de

oraș, în stânga căii ferate) – ce conțin urmele a câte o așezare din perioada Latène.

Situl de la „Renie” cuprinde urmele unei alte așezări eneolitice, atribuită culturii

Cernavodă.

Opt monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: turnul de apă

(începutul secolului al XX-lea); liceul (1919); policlinica (1926); hotelul Victoria (1900);

casa Bărbulescu (începutul secolului al XX-lea); muzeul de arheologie (1925); ansamblul

bisericii „Sfântul Nicolae” (1872), format din biserica propriu-zisă datând din 1856 și o

cruce de piatră datând din 1872, aflată în curtea bisericii și clasificată ca monument

memorial și funerar; moara Dunărea (1913). Alte două monumente sunt clasificate ca

monumente memoriale sau funerare — monumentul eroilor din Primul Război Mondial,

ridicat în 1930, și monumentul soldaților ruși căzuți în Războiul Crimeii, ridicat în 1853.


www.interregrobg.eu


25

Budești este un oraș în județul Călărași, regiunea Muntenia, România, format

din localitatea componentă Budești (reședința), și din satele Aprozi, Buciumeni și Gruiu.

A fost declarat oraș la 18 aprilie 1989. Se află la o distanță de aproximativ 30 km de

București. Orașul se află în vestul județului, pe malurile Dâmboviței, acolo unde acest

râu se varsă în râul Argeș. Este traversat de șoseaua națională DN4, care leagă Oltenița

de București. La Budești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ301, care

duce spre nord la Vasilați, Gălbinași, Plătărești, Fundeni și mai departe, în județul Ilfov,

la Cernica și Pantelimon (unde se intersectează cu DNCB și se termină în DN3). Din

DJ301, la Budești se mai ramifică și șoseaua județeană DJ401C, care duce spre nord la

Sohatu și Plătărești. Prin oraș trece și calea ferată București-Oltenița, pe care este

deservit de stația Budești.

Trei obiective din orașul Budești sunt incluse în lista monumentelor istorice din

județul Călărași ca monumente de interes local. Unul dintre ele este un sit arheologic

reprezentat de rămășițele unei așezări din perioada Latène, aflat în punctul „Ciocârla”,

pe malul stâng al Dâmboviței. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de

arhitectură: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (datând din 1841) din satul Aprozi și

ruinele conacului Manu (1827) din lunca Argeșului (zona localității componente

Budești).

Fundulea (în trecut, Crângul-Fundulele) este un oraș în județul Călărași,

regiunea Muntenia, România, format din localitatea componentă Fundulea (reședința),

și din satele Alexandru I. Cuza și Gostilele. A fost declarat oraș la 18 aprilie 1989. Orașul

Fundulea se află la aproximativ 30 km de București. Orașul se află în colțul nord-vestic

al județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversat de autostrada București–

Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care

leagă Călărașiul de București. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402,


www.interregrobg.eu


26

care duce spre sud la Sărulești, Nana și Luica. Este traversată și de calea ferată

București-Constanța, pe care este deservită de stația Fundulea.

Lehliu Gară este un oraș în județul Călărași, Muntenia, România, format din

localitatea componentă Lehliu Gară (reședința), și din satele Buzoeni, Răzvani și Valea

Seacă. Orașul se află în câmpia Bărăganului și este traversat de autostrada București -

Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care

leagă Călărașiul de București. La Lehliu-Gară, din acest drum se ramifică șoseaua

națională DN3A, care duce la Fetești. Cele două drumuri se intersectează la Lehliu Gară

cu șoseaua județeană DJ201B, care duce spre sud la Valea Argovei și spre nord în județul

Ialomița la Sălcioara și Ciochina.

Județul Călărași


www.interregrobg.eu


27

Principalele obiective turistice din județul Călărași

Riveranitatea judeţului Călărași la Dunăre creează o atractivitate turistică

deosebită, dar insuficient exploatată. Numărul mare de ostroave cu un peisaj pitoresc

și ramificarea cursurilor principale prin braţe unice creează atât un cadru natural ce

predispune la relaxare, cât şi condiţii propice pentru practicarea vânătorii şi a

pescuitului sportiv. În acest sens amintim cele trei rezervaţii naturale: Ostrovul

Ciocăneşti, Ostrovul Haralambie și Ostrovul Şoimul.

Călărași – Obiective turistice

Sursă date: http://www.hartis.ro/cl/

http://www.interregrobg.eu/http://www.hartis.ro/cl/

www.interregrobg.eu


28

La Săruleşti se organizează anual campionatele naţionale de pescuit sportiv la

crap, iar în anul 2000 a fost organizat campionatul mondial de pescuit sportiv,

stabilindu-se un record greu de egalat - un exemplar de 40 kg.

Ramurile turistice constituite de fluviul Dunărea, care delimitează judeţul în

zona de sud şi cea de sud-est pe o lungime de 152 km, sunt extrem de bogate şi menite

a fi puse în valoare. Incintele îndiguite dintre Fluviu şi braţul Borcea, în suprafaţă de

cca 30.000 ha, canalele naturale cu zona de vegetaţie forestieră, floră şi faună pot fi

introduse în circuite turistice cu amenajări şi cu cheltuieli relativ mici, ce pot arăta

vizitatorului un peisaj mirific asemănător celui din Delta Dunării. Acest potenţial

turistic insuficient exploatat se află la mai puţin de 130 km de Bucureşti şi la cca 100

km de municipiul Constanţa şi litoralul Mării Negre, având legături auto pe DN 3B

(Călăraşi - Feteşti - Cernavodă - Basarabi-Constanţa) şi pe DN 3A (Ostrov-Adamclisi-

Constanţa).

Judeţul Călarași beneficiază de un potenţial turistic ce permite dezvoltarea unor

forme diverse de turism: cultural, monahal, turism verde şi agroturism.

O atracție deosebită o reprezintă obiectivele cultural istorice și arhitectonice,

printre care amintim:

• Biserica fostei Mănăstiri Negoeşti este monument istoric şi de arhitectură

religioasă. Biserica este ctitorie din anii 1648-1649 a domnitorului Matei

Basarab şi a soţiei sale Elina. A fost refăcută în anul 1777 (s-au refăcut

ferestrele, zidul împrejmuitor şi s-au reparat chiliile) și restaurată în anul

1850.

• Biserica fostei Mănăstiri Plătăreşti este monument istoric şi de arhitectură

religioasă. Mănăstirea a fost înfiinţată în 1642 de Matei Basarab, soţia sa Elina

şi alţii. Cuprinde biserica Sf. Mercurie, construită între 1642-1646. Este un


www.interregrobg.eu


29

monument remarcabil prin clara compoziţie a formelor arhitecturale și picturi

murale interioare.

• Mănăstirea Sf. Gheorghe din Radu Negru este situată la 10 km est de Călăraşi,

la 123 km S-E de Bucureşti. A fost înfiinţată în 1991 cu hramul "Sf. Mucenic

Gheorghe", fiind ctitorită de localnici din cărămidă pe temelie de piatră.

Arhitectura este în stil bizantin, exteriorul fiind marcat de un brâu din

cărămidă roşie presată.

Monumentele de arhitectură:

• Catedrala Ortodoxă Sf. Nicolae este monument de arhitectură religioasă.

Edificiul a fost construit în anul 1838.

• Palatul Prefecturii este monument de arhitectură laică. Clădirea a fost

construită în anul 1897 în stil neoclasic.

Brațul Borcea din județul Călărași

Brațul Borcea se desparte de Dunăre în regiunea Călărași- Ostrov și se reunește

cu fluviul în dreptul localității Giurgeni. Acesta are o lungime de circa 70 de kilometri.

Brațul Borcea ar putea deveni una dintre cele mai importante atracții turistice

ale tării. Imaginea sa este destul de impresionantă, având o capacitate de revărsare

mare.

Acesta este unul dintre brațele navigabile ale țării, sute de vase comerciale

trecând prin această zonă.

Priveliștea sa este faimoasă în dreptul localității Cernavodă. Zeci de hectare de

pădure însoțesc “călătoria” brațului Borcea încă de la formare și până la vărsarea

acestuia în Dunăre. Turiștii pot remarca frumusețea ținuturilor ușor sălbatice, mâna

naturii nefiind încă tulburată de tehnologiile oamenilor.


www.interregrobg.eu


30

Localitățile de pe brațul Borcea se mândresc cu un patrimoniu culinar deosebit.

Se remarcă ciorba de pește și rețetele cu pește. Asemeni rețetelor de ciorbă de pește

din Delta Dunării, și locuitorii satelor de pe brațul Borcea folosesc apă din Dunăre și

pește proaspăt pescuit din Dunăre. Diferența dintre ciorba de pește preparată pe brațul

Borcea și cea din Delta Dunării este că cea de pe Brațul Borcea este mai bogată în

legume, ceea ce îi conferă un gust aparte mai intens.

Proporția legumelor și tipul peștelui folosit variază de la o unitate de servit masa

la alta. Ceea ce se repetă în modul de preparare este folosirea a cel puțin două tipuri

diferite de pește sau fierberea legumelor în aceeași apă în care au fost fierți inițial alți

pești (de obicei guvizi sau fâțe care sunt prea mici sau au prea multe oase și sunt fierți

într-un tifon pentru a nu lăsa oasele în apă). În general această rețetă de pește se

prepară cu crap și încă un alt tip de pește (pentru o savoare deosebită se folosește

somn – un pește gras la maturitate).

Ca la orice ciorbă de pește, prima dată se taie și se pun la fiert legumele:

morcov, păstârnac, ceapă, ardei, roșii și alte legume, dacă se dorește. În timp ce

legumele fierb (aproximativ 10 minute), se pune borșul la fiert într-un vas separat

(acesta constituie un alt secret culinar al zonei). Borșul fiert în prealabil se adaugă

peste legume și apoi se pun și bucățile de pește (se pune cel puțin un cap de pește

deoarece se consideră că acesta oferă savoare și gust). Pentru un plus de autenticitate,

în această zonă se adaugă și ouă bătute în ciorbă ("se drege ciorba"). După ce a fiert și

peștele se adaugă verdeață tocată: leuștean și pătrunjel și sare sau piper. Uneori se

adaugă și o lingură sau două de oțet de vin alb împreună cu borșul.

Această ciorbă se servește, de obicei, într-un castron sau bol, iar bucățile de

pește sunt servite separat pe o farfurie. Se servește împreună cu ardei iute.

Bogăția legumelor provenite din zona de câmpie împreună cu peștele proaspăt

și caracterul multicultural al zonei (influențe românești, turcești și bulgărești) a dus la


www.interregrobg.eu


31

crearea unor rețete unice, în mod deosebit cu privire la rețetele care au ca principal

ingredient peștele.

O altă rețetă specifică zonei Brațul Borcea este rețeta de Plachie de Crap, care

a fost și ea adaptată la specificul zonei. Plachia de Crap din această zonă se deosebește

de cea din Delta Dunării prin folosirea mai multor legume (sosul este mai bogat) și prin

utilizarea ardeiului iute în locul lămâii sau sucului de lămâie.

Crapul se curăță de solzi, intestine și branhii, se spală și se crestează pe ambele

părți, după numărul de porții dorite și se freacă cu puțină sare. Se poate adăuga în tavă

întreg sau bucăți.

Ceapa roșie se taie sub formă de inele și se pune într-o tigaie cu puțină apă și se

înăbușă până devine sticloasă. Se adaugă ardeii tăiați (capia și bulgărești) cubulețe sau

peștișori, usturoiul zdrobit, roșiile tăiate cuburi, suc de roșii sau bulion, puțin pătrunjel

tocat mărunt și se amestecă bine, după care se adaugă vinul alb sau roze și se potrivește

de sare și condimente. Uneori se adaugă și morcov tăiat rondele care a fost fiert sau

prefiert în prealabil.

Această compoziție se așază într-o tavă (de preferabil una de lut), iar peștele se

așază deasupra. Se stropește cu amestecul din tavă și se introduce la cuptor. Din când

în când se scoate tava din cuptor și se stropește peștele cu sos. Când peștele este

pătruns și rumenit se adaugă mult pătrunjel tocat. Se servește atât cald, cât și rece cu

mămăligă.

Pentru pasionații gastronomiei locale există Festivalul Dunării Călărășene, care

a avut a V-a ediție în anul 2018. Acest festival se organizează în parcul Dumbrava.

Principalul său obiectiv este promovarea pescuitului ca mod de relaxare și petrecere a

timpului liber de-a lungul Brațului Borcea, principala atracție naturală a Județului

Călărași. Participanții la acest festival se pot bucura de delicatese din pește,


www.interregrobg.eu


32

concursuri, atelier nutrițional pentru copii şi de pescuit, standuri de promovare, muzică

şi dans popular.

Orașul Călărași, datorită poziționării sale pe Dunăre, are câteva plaje

amenajate. Plaja Mare este una dintre cele mai căutate plaje cu nisip fin din oraș,

aproape de parcul central. Plaja Tineretului sau Plaja Automobiliștilor (la 4 km de oraș)

sunt alte două opțiuni, la fel de ofertante ca prima.

Pentru pasionații de arheologie, Muzeul Dunării de Jos poate fi o oprire

interesantă și o călătorie în timp, printre cele peste 500 de artefacte expuse aici.

În județul Călărași, o altă atracție este Lacul Valea Roșie. Lacul este natural și

are apă bogată în sare, sulfuri, sodiu și nămol sapropelic, ingrediente cu proprietăți

terapeutice. Aproape de comuna Mitreni, apele acestui lac ocupă o suprafață de 14

hectare și este un rai al pescarilor amatori. Tocmai de aceea, mulți împătimiți ai

pescuitului ajung în aceste locuri pentru a se lăuda cu peștele prins.

Ruinele Cetății Vicina constituie un sit arheologic cu adevărat impresionant.

Este cel de-al doilea sit arheologic ca mărime din țară, după Sarmizegetusa, potrivit

specialiștilor. Însă, din vechea Cetate Vicina au mai rămas doar niște ruine, care și ele

vor dispărea în apele Dunării. Acest loc rupt de civilizație se află pe insula Păcuiul lui

Soare. Acesta se află în drumul dinspre Călărași spre Ostrov, aproape de Silistra, la

granița cu Bulgaria. Pe această insulă se află și o plajă întinsă, cu nisip fin, vegetație

sălbatică și ruinele cetății care sunt în cea mai mare parte acoperite de ape. Păcuiul

lui Soare este și un excelent loc de pescuit.

În județul Călărași au fost identificate 50 de locuri unde poate fi practicat pescuitul

recreațional, 59 de unități de cazare și servit masa și 77 de obiective turistice.


www.interregrobg.eu


33

3.4 Districtul Silistra

Districtul Silistra

Silistra este un district (oblast) în nord-estul Bulgariei. Se învecinează

cu districtele Dobrici, Șumen, Razgrad și Ruse. Este situat la granița Bulgariei

cu România. Capitala sa este orașul omonim. A făcut parte din România Mare sub

denumirea de județul Durostor. Face parte din Bulgaria începând din 6 septembrie

1940, când a fost semnat acordul de la Craiova.

Orașul Silistra sau Dârstor este un oraş port la Dunăre, în nord-estul Bulgariei.

Este centrul administrativ al Districtului Silistra.

http://www.interregrobg.eu/https://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgariahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunile_Bulgarieihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_Dobricihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_%C8%98umenhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_Razgradhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_Rusehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2niahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Silistrahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_Marehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Durostorhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria

www.interregrobg.eu


34

A aparținut Ţării Româneşti în timpul lui Mircea cel Bătrân, probabil şi a lui Vlad

Ţepeş, dar pentru scurtă vreme; a revenit României după al doilea război balcanic, în

1913, până în 1940, când a fost cedată Bulgariei în urma tratatului de la Cracovia.

În ceea ce privește istoricul orașului, acesta îşi are rădăcinile în antichitate,

romanii au construit aici, în 29 d. Hr., o fortăreață, pe locul unei alte construcții

celtice, păstrându-i numele Durostorum (sau Dorostorum). Cetatea Durostor devine un

important centru militar din Moesia, iar apoi se dezvoltă în timpul împăratului Marc

Aureliu.

După ce Imperiul Roman se scindează în Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul

Roman de Apus, orașul (cunoscut sub numele de Δορόστολον, adică Dorostolon în

greaca bizantină) devine parte a Imperiului Bizantin. Ca localitate a Țaratului Bulgar,

Durostolon este cunoscut pentru bulgarii din perioada medievală sub numele

de Drăstăr.

În 1412 Drăstărul trece, pentru mai multe veacuri, în stăpânirea Turcilor

otomani, care o denumesc Silistre în limba turcă otomană. Cetatea și orașul fac parte

din Eyaletul Rumelia, fiind centrul administrativ al sangeacului Silistra. Ulterior, spre

sfârșitul secolului al XVI-lea, acest sangeac este transformat în Eyaletul Silistra, numit

și Özi, care cuprindea Dobrogea, Bugeacul și Edisanul, teritoriu din litoralul vestic

al Mării Negre.

În perioada 1819-1826, savantul evreu Eliezer Papo (1785-1828) este rabinul

comunității din Silistra, lucru care transformă localitatea într-una cunoscută în rândul

evreilor Romanioți. Până în prezent, mormântul său din Silistra reprezintă un loc de

pelerinaj, aici venind evrei, mulți din Israel, iar unii chiar din America Latină.

http://www.interregrobg.eu/https://ro.wikipedia.org/wiki/Moesiahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliuhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliuhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Romanhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rithttps://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_Apushttps://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_Apushttps://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aaratul_Bulgarhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Otomanhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Otomanhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_turc%C4%83_otoman%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/Eyaletul_Rumeliahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_al_XVI-leahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Eyaletul_Silistrahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogeahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Bugeachttps://ro.wikipedia.org/wiki/Edisanhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eliezer_Papo&action=edit&redlink=1https://ro.wikipedia.org/wiki/Romanio%C8%9Bihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Israelhttps://ro.wikipedia.org/wiki/America_Latin%C4%83

www.interregrobg.eu


35

Orașul este cucerit de ruși de mai multe ori în timpul războaielor ruso-turce și

este asediat de aceștia între 14 aprilie și 23 iunie 1854, în timpul Războiului Crimeii. În

cele din urmă, Provincia Silistra fuzionează cu provinciile administrate de

orașele Vidin (astăzi în Bulgaria) și Niș (astăzi în Serbia) în 1864, formându-se Eyaletul

Tonului (Dunării, în turcește). Tot în 1864, Silistra este retrogradată la statutul de

simplu oraș (kaza) în sangiacul Rusciuk al provinciei nou înființate.

În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, Silistra intră sub stăpânirea

Bulgariei, fiind un oraș frontalier cu România.

Între iunie și august 1913 are loc cel de-al Doilea Război Balcanic, conflict care

se sfârșește cu înfrângerea Bulgariei. Pe 10 august 1913 este semnat Tratatul de la

București, iar Silistra, împreună cu restul Dobrogei de Sud (cunoscută și sub denumirea

de Cadrilater), sunt anexate de Regatul României. Alături de numele original,

localitatea primește și denumirea de Dârstor, dată de români.

Între 1916-1918, în timpul Primului Război Mondial, orașul este ocupat de armata

bulgară. După terminarea conflictului și în urma tratatelor de la București (1918) și de

la Neuilly sur Seine (1919), Cadrilaterul, inclusiv Silistra, rămâne în Regatul României.

În perioada interbelică, Silistra reprezenta reședința județului Durostor, unul dintre

cele 71 de județe ale României Mari.

Silistra are statutul de comună urbană (oraș), împreună cu alte două localități

de pe teritoriul județului Durostor: Turtucaia și Ostrov, a doua situată în apropiere de

Silistra, iar în prezent făcând parte din județul Constanța.

Silistra a fost oraș românesc timp de aproape trei decenii, până în anul 1940,

când, în urma Tratatului de la Craiova este restituită Bulgariei (împreună cu restul

Cadrilaterului) ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului

român.

http://www.interregrobg.eu/https://ro.wikipedia.org/wiki/14_apriliehttps://ro.wikipedia.org/wiki/23_iuniehttps://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Crimeiihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Vidinhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgariahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ni%C8%99https://ro.wikipedia.org/wiki/Serbiahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Rusehttps://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Ruso-Turc_(1877-1878)https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Rom%C3%A2nieihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Al_Doilea_R%C4%83zboi_Balcanichttps://ro.wikipedia.org/wiki/10_augusthttps://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Bucure%C8%99ti_(1913)https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Bucure%C8%99ti_(1913)https://ro.wikipedia.org/wiki/Cadrilaterhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Rom%C3%A2nieihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondialhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Bucure%C8%99ti_(1918)https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_pace_de_la_Neuilly_sur_Seinehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Durostor_(interbelic)https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_Marehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Turtucaiahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ostrov%2C_Constan%C8%9Bahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Constan%C8%9Bahttps://ro.wikipedia.org/wiki/1940https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Craiovahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Arbitrajele_de_la_Viena

www.interregrobg.eu


36

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, Silistra devine un centru industrial și

agricol al zonei de nord-est a Bulgariei, rivalizând cu Ruse (datorită poziției strategice

la Dunăre) și cu Dobrici (datorită terenurilor agricole fertile).

În prezent, Silistra este reședința districtului omonim, unitate administrativă

din Bulgaria, formată din șapte oraşe: Silistra, Glaviniţa, Turtucaia, Alfatar, Dulovo,

Kaynardzha, Sitovo.

Oraşul Glaviniţa este un municipiu (obshtina) din districtul Silistra, nord-estul

Bulgariei, situat de-a lungul malului drept al fluviului Dunărea în Câmpia Dunării, în

zona regiunii geografice Dobrogea de Sud. Municipalitatea cuprinde un teritoriu de

481,23 km², cu o populație de 12,610 locuitori, începând cu luna decembrie 2009.

Drumul principal II-21 traversează zona de la est la vest, legând centrul provinciei

Silistra de orașul Ruse.

Oraşul Turtucaia (bulgară: Община Тутракан) este o municipalitate (obshtina)

din districtul Silistra, nord-estul Bulgariei, situată de-a lungul malului drept al fluviului

Dunărea în Câmpia Dunării. Municipalitatea cuprinde un teritoriu de 448.35 km², cu o

populație de 16.920 de locuitori, în decembrie 2009. Drumul principal 21 traversează

zona de la est la vest, legând centrul provinciei Silistra de orașul Ruse.

Oraşul Alfatar este un mic municipiu (obshtina) din districtul Silistra, nord-

estul Bulgariei, situat în Câmpia Dunării, în zona geografică Dobrogea de Sud, la

aproximativ 15 km sud de fluviul Dunărea, având un teritoriu de 248.57 km², cu o

populație de 3.324 locuitori, în decembrie 2009. Drumul principal "7" traversează zona

de la nord la sud, legând centrul provinciei Silistra de orașul Shumen și partea de

operare estică a autostrăzii Hemus.

http://www.interregrobg.eu/https://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_al_XX-leahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Rusehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Dun%C4%83reahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Dobricihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_Silistrahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria

www.interregrobg.eu


37

Dulovo este o municipalitate (obshtina) situată în districtul Silistra, nord-estul

Bulgariei, situată în Câmpia Dunării, la aproximativ 25 km sud de Dunăre, cuprinzând

un teritoriu de 566,33 km², cu o populație de 28860 de locuitori, în decembrie 2009.

Drumul principal I-7 traversează zona de la nord la sud, care leagă centrul provinciei

Silistra de orașul Shumen și de partea estică de operare a autostrăzii Hemus.

Sitovo este o municipalitate mică (obshtina) din districtul Silistra, nord-estul

Bulgariei, situată de-a lungul malului drept al fluviului Dunărea, în Câmpia Dunării, din

zona regiunii geografice Dobrogea de Sud, având un teritoriu de 270.97 km², cu o

populație de 5.810 locuitori, în decembrie 2009. Drumul principal II-21 traversează zona

central, de la est la vest, care leagă centrul provinciei Silistra de orașul Ruse.

Districtul Silistra este bogat într-o varietate de resurse turistice, culturale,

istorice, arheologice și resurse naturale. Totuși, în prezent, turismul nu este un sector

economic semnificativ pe teritoriul municipalităților din Bulgaria din districtul Silistra,

conform unui raport referitor la dezvoltarea durabilă a districtului.

În ceea ce privește baza disponibilă, într-un raport din 2012, pe teritoriul

întregii zone, Silistra dispunea de 20 de locuri de cazare, oferind 637 paturi. Aceeași

analiză releva faptul că districtul este orientat mai degrabă spre vizitatori pe termen

scurt. În perioada 2007-2013 pe teritoriul districtului au fost realizate mai multe

proiecte, cu semne bilingve, care îmbunătățesc orientarea turiștilor. Recent, a existat

un interes tot mai mare pentru dezvoltarea activității turistice, antreprenori privați

prin crearea de locuințe (case rurale), un nou complex hotelier din Silistra sau prin

reînnoirea celor existente.

Turismul din districtul Silistra are potențial de dezvoltare și se numără

printre sferele declarate prioritare.


www.interregrobg.eu


38

Caracteristicile naturale și istorice ale zonei creează oportunități pentru a

dezvolta aproape toate tipurile de turism: cognitiv, cultural, religios, ecologic, rural,

vânătoare, pescuit.

Bogăția siturilor arheologice și a descoperirilor atestă prezența unor straturi

culturale de la preistorie la istoria modernă. Aproape 2/3 din teritoriul orașului Silistra

este declarat sit național arhitectural și arheologic "Durostorum-Drustar-Silistra".

Obiectivele vechi romane și medievale sunt emblematice. Săpături și studii efectuate

până în prezent au confirmat bogăția și complexitatea acestor culturi antice ale acestui

teritoriu. Amintim în acest sens următoarele obiective turistice culturale şi istorice:

- Centrul Cultului Traian Târc, pe râul Taban Valea Sacră a lui Zalmoxis, Silistra. Acesta

include altare, roci, grupate la 4 km de coasta vechiului râu Taban în apropierea satelor

Strelkovo, Vassil Levski, Pop Rusanovo și Kutlovitsa.

- Palatul episcopilor Dorostol din secolele V-VI, situat lângă bazilica creștină timpurie

(în partea centrală a orașului Silistra) într-un complex de ruine (sec. II-III).

- Catedrala medievală Patriarhul și Templul Mitropolitan, reședință patriarhală din

secolul al X-lea, o impresionantă basilică cu trei nave la nord de cetatea zidului Drastar-

Silistra, reconstruită de mai multe ori.

- O parte a coloanei lui Khan Omurtag, expusă la Muzeul Arheologic Silistra.

- Situl istoric "Ayazmoto" în apropierea satului Ruin. Acolo este o fortăreață medievală

bulgară din secolele IX-XI, de unde a fost păzit vechiul drum strategic între capitalele

Pliska și Veliki Preslav și Dunărea.

- Cetatea medievală timpurie Kartal Kale (Orlova krepost), construită în secolul al XVIII-

lea lângă satul Ruyno. Aceasta este cea de-a doua cetate din apropierea satului Ruyno,

aflată în apropiere de "Ayazmo".


www.interregrobg.eu


39

- Biserica Apostolică Armeană "Surp Astidzazzin" (Sfânta Fecioară), Silistra - cel mai

vechi templu armean din Bulgaria (construit în 1620).

- Fortul turcesc "Abdul Medjidi" (Medjidi Tabia). Este situat la sud de Silistra. Acesta

este cel mai păstrat dintre cele șase puncte ale sistemului de fortificație de la granița

nordică a Imperiului Otoman, construită între anii 1841-1853, proiect al unui inginer

militar german von Moltke.

- Moscheea Kurshumu - un monument al culturii locale, situat în centrul Silistra.

- Mormântul rabinului evreu Eliezer Papo, unul dintre cei respectați 12 rabini evrei. În

2003, pe malurile Dunării, unde ar trebui să fie mormântul lui a fost construit un

complex memorial-religios în onoarea lui, fiind inclus în programele multor operatori

turistici străini și este vizitat în mod regulat de către pelerini din întreaga lume.

- Fântâna istorică de lângă Kaynardja, legată de semnarea Tratatului de pace de la

Kyuchuk în 1774. Fântâna a fost construită în 1892, fiind un monument al culturii.

- Mănăstiri: "Sfântul Mormânt" lângă satul Aydemir (cea mai nouă mănăstire din

Episcopia Dorostoliană - 1996); mănăstirea din satul Kamentsi, Kaynardja, vizitate

frecvent.

- Biserici: Sfânta Treime în orașul Alfatar - cel mai vechi templu creștin din Silistra,

reprezentând o bazilică cu trei nave din 1846, cu decoruri bogate din icoane și sculpturi

realizate de maeștrii școlii din Tryavna; „Sf. Dimitar "(1847) în satul Kalipetrovo.

- Rezervația arhitecturală "Ribarska mahala" din orașul Turtucaia, aflat pe malurile

Dunării, cu un sat de pescuit atractiv, cu o clădire autentică și cu atmosfera fostului

mijloc principal de trai al Turtucaiei - pescuitul.

- Chitalishte - în aproape toate așezările există chitalishte construite și funcționale, în

care evenimentele culturale sunt organizate atât la nivel local, cât și la nivel regional

precum și în unele dintre ele la nivel național și internațional.


40

În ceea ce privește resursele naturale, baza diverselor forme de turism

alternativ ar putea avea în vedere turism de yachturi, pescuit sportiv, croaziere pe

Dunăre.

Districtul Silistra are un potențialul deosebit pentru segmentele de turism

bazate pe conservarea, promovarea și valorificarea monumentelor culturale locale

autentice, tradițiile și resursele naturale.

Districtul Silistra oferă o capacitate de cazare însumând 30 de unități de cazare,

32 de restaurante și alte unități de servit masa. În ceea ce privește pescuitul

recreațional, acesta se poate desfășura într-un cadru format din 67 de bălți sau pe

Dunăre.

3.5 Districtul Ruse

Districtul Ruse

www.interregrobg.eu



www.interregrobg.eu


41

Districtul Ruse este situat în nordul Bulgariei, denumit după principalul oraș din

district – Ruse – învecinându-se cu România prin intermediul Dunării. Este împărțit în 8

municipalități cu o populație totală (în 2011) de 235.252 locuitori. Podul Dunărean,

unul dintre cele două poduri ce traversează Dunărea, este situat în cadrul acestui

district. Cele 8 municipalități din Districtul Ruse sunt: Borovo, Byala, Vetovo, Dve

Mogili, Ivanovo, Ruse, Silvo Pole, Tsenovo. Ruse și Byala reprezintă cele mai populate

centre urbane din district.

Ruse reprezintă cel mai populat centru urban din district și al cincilea centru

urban ca grad de populare din Bulgaria. Este situat pe malul drept al Dunării, fiind opus

geografic orașului Giurgiu, din România. Datorită amplasării riverane și dimensiunilor

orașului, Ruse reprezintă unul dintre cele mai importante porturi riverane, aducând o

mare contribuție la comerțul internațional al Bulgariei cu celelalte state.

Profilul economic al orașului Ruse este unul industrial și deține două zone

industriale: zona de est și zona de vest. Ruse deține parcuri logistice și de afaceri,

industria orașului fiind dominată de industria ușoară: croitorie, textile și procesare

alimentară.

Infrastructura rutieră din Ruse este dezvoltată și datează din 1867. Transportul

public este reprezentat de aproximativ 30 de linii de autobuz și troleibuz. Ruse deține

și un aeroport militar și pentru pasageri, cu licență pentru zboruri de dimensiuni reduse,

de tip cargo. Licența a fost obținută la 21.12.2016.

Podul Dunărean este localizat în estul orașului. Până în anul 2013, acesta era

singurul pod care făcea legătura între România și Bulgaria, la 14 iunie 2013 fiind

inaugurat cel de-al doilea pod la Vidin.


www.interregrobg.eu


42

Din punct de vedere turistic, Ruse atrage turiștii datorită arhitecturii în stil neo-

baroc și neo-rococo, fiind supranumit, din acest motiv, și Mica Vienă.

Byala este un oraș situat în Districtul Ruse, centrul administrativ al municipalității

cu aceeași denumire, pe coasta Mării Negre. Orașul este situat la intersecția drumurilor

care leagă Ruse de Veliko Târnovo și Pleven de Varna și se află la o distanță de 56 km

de Varna și 70 km de Bourgas. Cel mai apropiat oraș este Obzor, care se află la doar 5

km distanță. Orașul are dimensiuni reduse și se remarcă prin amplasarea într-o zonă

deluroasă, având și deschidere către mare, ceea ce contribuie la crearea unui peisaj

atractiv pentru turiști. Relieful de coastă este caracterizat de o combinație de stânci și

golfuri mici. Lungimea totală a plajei atinge 14.3 km.

Așadar, turismul, alături de agricultură și viticultură reprezintă principalele

domenii care contribuie la susținerea economiei locale. Totuși, orașul este mai puțin

dezvoltat comparativ cu alte zone turistice. Guvernul local susține câteva proiecte

turistice și de mediu. Din perioada 2003-2006 au început să fie construite clădiri

rezidențiale, ca urmare a interesului investitorilor și turiștilor străini.

Vetovo este un oraș din nordul Bulgariei, centrul administrativ al municipiului

Vetovo, fiind al treilea din cadrul districtului ca număr de locuitori. Are o suprafață de

363.02 km2. Limitele orașului sunt, după cum urmează: la vest se învecinează cu

municipiul Ivanovo, la nord cu municipiul Ruse, la nord-est cu minicipiul Kubrat, la sud-

est cu municipiul Razgrad, iar la sud cu municipiul Tsar Kaloyan. Vetovo este situat în

partea de vest a câmpiei Dunării de Est. Relieful este predominant deluros, cu o

altitudine cuprinsă între 100 și 300 m.

Vetovo este traversat de un drum rutier care leagă Ruse-Samuil-Kaspicham-Varna.


www.interregrobg.eu


43

Dve Mogili este un oraș din nordul Bulgariei, fiind situat în partea de est a câmpiei

deluroase a Dunării. Primele înregistrări scrise care să ateste existența orașului se

regăsesc în documente turcești, fiind în principal vorba despre registre fiscale din care

poate fi obținută o imagine a dimensiunii așezării, a caracterului său național și a

mijloacelor de trai ale populației.

Dve Mogili deține un sistem bun de transport, atât feroviar, cât și rutier. Acesta

asigură legătura cu orașele vecine și Ruse, Byala și Popovo, prin linia feroviară.

Economia este susținută de comerț, realizat prin intermediul micilor comercianți,

comerțul fiind în curs de dezvoltare.

Slivo Pole este situat în nordul Bulgariei și se învecinează cu următoarele

municipalități: la est cu municipiul Tutrakan, la sud-est cu municipiul Kubrat, la sud-

vest cu municipiul Ruse și la nord cu România. Orașul este situat în partea de nord-vest

a câmpiei Dunării de est. Relieful este unul de câmpie, pe alocuri deluros.

Municipalitatea este traversată de două drumuri, cu o lungime totală de 37.1

km.

Borovo este un oraș situat în nordul Bulgariei, fiind limitat geografic după cum

urmează: la nord-est se învecinează cu municipiul Ivanovo, la est cu municipiul Dve

Mogili, la sud cu municipiul Byala, la vest cu municipiul Tsenovo și la nord cu România.

Teritoriul municipiului este situat în Câmpia Dunării, ocupând cea mai înaltă zonă a

intersecției dintre râurile inferioare ale Yantra și Roussenski Lom. Relieful este unul

plat colinar, cu altitudine de 30-50 m în nord-vest, până la 300 m în sud-est, favorizând

dezvoltarea agriculturii și facilitând construcția infrastructurii de transport.


www.interregrobg.eu


44

La granița nordică a municipiului cu România, peste 10 km (de la km 521 până la

km 531), trece o parte a Dunării. Acolo se află, în vecinătatea satului Batin, cea de-a

doua insulă Bulgărească a Dunării (4.2 km2).

Borovo este traversat de o porțiune de cale ferată ce leagă Ruse-Gorna

Oryahovitsa-Stara Zagora-Dimitrovgrad-Podkova. Municipiul este traversat, de

asemenea, de 5 drumuri rutiere. Drumurile municipale sunt, de asemenea, într-o stare

relativ bună.

Principalele obiective turistice din districtul Ruse

Districtul Ruse oferă multe posibilități de explorare turistică, beneficiind de o

varietate atât din punct de vedere geografic și al reliefului, cât și a monumentelor și a

ofertelor de ședere pentru turiști. Îmbinarea dintre urban și un peisaj mai sălbatic, cum

ar fi cel de coastă de pe litoral, poate constitui un aspect inedit pentru turiștii care

doresc să realizeze circuite turistice.

În ceea ce privește orașul Ruse, acesta poate stârni curiozitatea turiștilor

întrucât oferă numeroase monumente arhitecturale de interes:

• Monumentul Libertății, construit în secolul XX de sculptorul italian Arnildo

Co

studiu comun românia-bulgaria cu privire la locurile de …...studiu comun românia-bulgaria cu...

Documents