TIPURI DE STUDII EPIDEMIOLOGICE

CLASIFICARE

1. STUDII DESCRIPTIVE

a. Raportări de caz

b. Serii de cazuri

c. Studii corelaţionale (populaţionale)

d. Studii transversale (cross-sectional surveys)

2. STUDII ANALITICE

a. Studii observaţionale

Studiul caz-control

Studiul de cohortă

b. Studii intervenţionale

Trialurile clinice

1.STUDII DESCRIPTIVE

Urmăresc descrierea caracteristicilor de distribuţie ale bolii, în funcţie de

determinanţii acesteia : persoană, timp, loc

▒ Caracteristici personale: vârstă, status marital, ocupaţie, educaţie, venit,

etnie, stil de viaţă, etc

▒ Caracteristici de loc:

- distribuţia geografică a bolii

- variaţii internaţionale

- variaţii regionale/ locale

- variaţii urban/rural

1

▒ Caracteristici de timp:

- variaţii pe termen scurt (sezon, săptămână, zile)

- variaţii pe termen lung (schimbări seculare)

a. RAPORTAREA DE CAZ

Reprezintă un studiu epidemiologic descriptiv de bază, ce constă în descrierea

atentă şi amănunţită a profilului unui singur pacient, realizată de unul sau mai mulţi

medici.

Reprezintă cea mai frecventă modalitate de prezentare a articolelor în revistele

medicale de specialitate.

Când raportarea de caz este extinsă la o serie de cazuri care descriu

caracteristicile unei boli la un anumit număr de pacienti atunci este vorba o SERIE DE

CAZURI.

b. STUDII CORELAŢIONALE

Acest tip de studiu epidemiologic descripitv foloseşte datele întregii populaţii

pentru a compara frecvenţa bolii între diferite grupuri populaţionale de-a lungul unei

perioade de timp sau pentru a compara frecvenţa bolii în aceeaşi populaţie, dar în

diferite perioade de timp.

Statusul bolii şi statusul de expunere sunt evaluate în acelaşi timp

Avantaje:

- reprezintă primul pas în investigarea relaţiei dintre expunere şi boală

- compară datele de frecvenţă ale bolilor în diferite regiuni geografice

Dezavantaje:

- imposibilitatea determinării legăturii dintre expunere şi boală la anumiţi

indivizi

- imposibilitatea controlului efectelor potenţialilor factori de confuzie

2

c. CROSS SECTIONAL SURVEYS

Acest tip de studiu epidemiologic descripitv se derulează rapid şi este ieftin din

punct de vedere al cheltuielilor. Dezavantajul acestui tip de studiu este dat de faptul că

nu poate stabili relaţia cauzală dintre datele colectate.

Acest studiu efectuat pe o singură populaţie are ca scop determinarea modificării

caracteristicilor esenţiale ale unei boli de-a lungul timpului.

2. STUDII EPIDEMIOLOGICE DE TIP ANALITIC:

au ca scop analiza asocieri cauză- effect (expunere-boală)

a. Studii observaţionale

Studiul caz-control

Studiul de cohortă

b. Studii intervenţionale

Trialurile clinice

1. STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Este un studiu analitic observaţional care ia în considerare status real al bolii şi

nu expunerea la factorii de risc. Cazurile sunt selectate atât dintre pacienţii care

prezintă boala, cât şi dintre cei sănătosi (fără a interesa daca au fost sau nu expuşi

factorilor de risc).

Avantaje:

rapid şi ieftin

optim pentru evaluarea bolilor multifactoriale, cu perioadă de latenţă mare,

precum şi pentru evaluarea bolilor rare

Dezavantaje:

dificil de stabilit relaţia temporară dintre expunere şi boală

Criteriul de selecţie a subiecţilor este reprezentat de statusul real al bolii.

3

Se urmăreşte: prezenţa/ absenţa expunerii la factorii de risc.

Se determină: probabilitatea expunerii printre cazuri şi martori, precum şi rata de

expunere.

TRECUT ÎNCEPUTUL STUDIULUI

Direcţia de colectare a datelor

Analiza datelor pentru studiul caz-control

Probabilitatea expunerii pentru cazuri =

Probabilitatea expunerii pentru control =

4

CAZURI

EXPUŞI

NEEXPUŞI

CONTROLEXPUŞI

NEEXPUŞI

Rata de expunere = =

EXPUŞI NEEXPUŞI

BOALĂ

PREZENTĂ

a b

BOALĂ

ABSENTĂ

c d

EXEMPLU

2 loturi de studiu: subiecţi bolnavi (cu carii) numiţi cazuri şi subiecţi sănătoşi (fără

carii), numiţi control

a. Criteriul de selecţie al subiceţilor: prezenţa / absenţa cariilor la subiecţii celor

2 loturi (statusul real al bolii)

b. Se urmăreste expunerea la factorul de risc (consum de hidrocarbonate în

antecedente), atât la cazuri cât şi la martori

c. Se determină

- câţi dintre subiecţii care au carii au consumat hidrocarbonate în

antecedente

- câţi dintre subiecţii care nu au carii au consumat hidrocarbonate în

antecedente

- câţi dintre subiecţii care au carii nu au consumat hidrocarbonate în

antecedente

5

- câţi dintre subiecţii care nu au carii nu au consumat hidrocarbonate în

antecedente

- rata de expunere

-

2. STUDIUL DE COHORTĂ

Este un studiu epidemiologic analitic observaţional de tip longitudinal, în care

subiecţii sunt clasificaţi în funcţie de prezenţa sau absenţa expunerii la factorii de risc şi

sunt urmăriţi de-a lungul unei perioade de timp.

Obiectivul acestui studiu este de a compara rata incidenţei (IR) unei boli într-o

populaţie supusă unui factor de risc cu cea a unei populaţii care nu a fost expusă

acţiunii factorului de risc luat în consideraţie.

Studiul de cohortă poate fi de tip retrospectiv (istoric) sau de tip prospectiv.

Studiul de cohortă de tip retrospectiv presupune faptul că, informaţiile privind

expunerea la factorul de risc au fost înregistrate în trecut, iar rezultatele, respectiv

boala, sunt analizate în prezent.

Studiul de cohortă de tip prospectiv ia în consideraţie factorii de risc (expunerea

la boală) ce acţionează în prezent, iar rezultatele studiului sunt luate în considerare pe

toată perioadă de derulare a studiului.

În general, într-un studiu de cohortă se analizează:

Criteriul de selecţie al subiecţilor în lot reprezentat deci de expunerea la un

anumit factor de risc

Se urmăreşte dacă subiecţii fac sau nu boala

Se determină riscul de a face boala la expuşi, riscul de a face boala la neexpuşi,

rat de risc şi diferenţa de risc.

Subiecţii studiului sunt clasificaţi în expuşi şi neexpuşi acţiunii factorului de risc,

şi se urmăreşte câte persoane din cele două loturi fac sau nu boala.

6

Factori de risc prezenţiBoală prezentă

Boală absentă

Analiza datelor într-un studiu de cohortă

BOALĂ

PREZENTĂ

BOALĂ

ABSENTĂ

EXPUŞI a b

NEEXPUŞI c d

RIsc la expuşi = CIP1 =

Risc la neexpuşi = CIP0 =

Rata de risc = CIP1 / CIP0

Diferenţa de risc = CIP1 - CIP0

EXEMPLU

Pacienţii sunt selectaţi în raport cu statusul de expunere la un anumit factor de

risc şi clasificaţi în 2 loturi de funcţie de expunerea la factorul de risc (consum de

hidrocarbonate).

Se urmăreşte:

- câţi subiecţi din lotul celor care consumă hidrocarbonate fac carii

dentare şi câţi nu

- câţi subiecţi din lotul celor care nu consumă hidrocarbonate fac carii

dentare şi câţi nu

7

Factori de risc absenţiBoală prezentă

Boală absentă

Se determină:

- rIscul de a face carii la expuşi

- riscul de a face carii la neexpuşi

- rata de risc

- diferenţa de risc

3. STUDII INTERVENŢIONALE

Trialurile clinice reprezintă studii epidemiologice analitice intervenţionale, a

căror caracteristică principală este grupul de control cu care se compară celelalte

grupuri pe care s-a efectuat o intervenţie.

Colectarea datelor la începutul studiului este esenţială. Pentru a obţine rezultate

concludente se elimină orice grad de subiectivitate, motiv pentru care alegerea

grupurilor se realizează la întămplare (ramdomizat), pentru ca fiecare subiect să aibă o

şansă egala de a face parte dintr-un anumit grup. Practic, studiul presupune existenţa

a 3 grupuri de subiecţi:

- grupul martor căruia i se administează un placebo

- grupul II, a cărui subiecţi primesc un medicament consacrat

- grupul III care va primi medicamentul nou

Trialurile clinice se pot efectua în:

- simplu orb: subiectul nu ştie ce medicament i se administrează

- dublu orb: nici subiectul şi nici medicul nu ştie ce medicament primeşte.

(singura care ştie acest lucru este asistenta care distribuie

medicamentele)

Trialurile clinice pot fi:

a. terapeutice: se realizează în rândul subiecţilor care suferă de o boală, cu

scopul de a determina abilitatea unui agent / procedură terapeutică de a conduce la

diminuarea simptomatologiei, prevenirea recidivelor sau scăderea ratei de deces prin

acea boală

8

b. preventive: evaluează dacă utilizarea unui agent sau procedură

terapeutică reduce riscul de apariţie a unei boli. De exemplu, clătirea cu soluţii

fluorurate reduce riscul de apariţie a cariilor

9