structura sistemului financiar public din romania

1. Instituţii specializate în activitatea financiară publică în România: organizare, competenţe şi

funcţionalitate..................................................................................................................................3

2. Analiza structurii bugetului general consolidat şi mutaţiilor survenite în aceasta în perioada

2008-2010........................................................................................................................................9

3. Instrumente de conducere şi reglare a activităţii financiare publice folosite în România....19

Bibliografie...............................................................................................................................23

1

CAPITOLUL III - STRUCTURA SI ANALIZA SISTEMULUI FINANCIAR PUBLIC DIN ROMANIA3.1 Instituţii specializate în activitatea financiară publică în România: organizare, competenţe şi funcţionalitate

Ministerul Finanţelor Publice reprezintă un organ din administraţia publică centrală de

specialitate care are ca scop aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul

finanţelor publice şi administrarea generală a finanţelor publice în concordanţă cu nevoile

economiei de piaţă.1

Competenţele Ministerului Finanţelor Publice se manifestă în următoarele direcţii:2

elaborarea strategiei de aplicare a programului de guvernare privind finanţele publice

în România;

realizarea cadrului normativ şi instituţional în vederea îndeplinirii obiectivelor

strategice specifice domeniul propriu de activitate;

reprezintă atât intern cât şi extern statul român şi Guvernul României în domeniul său

de activitate;

pune în aplicare prevederile din Tratatul de aderare al României la UE în plan

financiar, economic, fiscal;

asigură elaborarea şi implementarea politicilor bugetare şi fiscale impus de Guvern;

asigurarea corelaţiei dintre politicile bugetare şi fiscale cu restul politicilor economico-

sociale puse în aplicare în România;

coordonarea relaţiilor bugetare cu UE, inclusiv a contactelor cu structurile

administrative ale Comunităţii;

are rol în administrarea veniturilor statului român;

este însărcinat cu contractarea şi administrarea datoriei publice;

asigură administrarea resurselor care tranzitează Trezoreria de stat;

asigură realizarea controlul financiar public intern şi a auditului intern;

este însărcinat cu evidenţa centralizată a bunurilor care fac parte din domeniul public

de stat;

se ocupă de elaborarea şi supravegherea cadrului legal din contabilitate;

asigură coordonarea asistenţei financiare nerambursabile acordate de UE statului

român;

1 http://www.mfinante.ro/rol.html?pagina=acasa, [accesat la 07.01.2013]2 Ştefura, G., Proces bugetar public, suport de curs, anul III, Administraţie Publică, Editura Universităţii „Alexandru

Ioan Cuza”, Iaşi, 2012, p. 19

2

exercită controlul asupra aplicării unitare şi respectării legislaţiei specifice domeniului

propriu de activitate, inclusiv în funcţionarea instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea

în structurile sale;

are rol în elaborarea şi implementarea politicilor privind sistemul de management

financiar şi control al instituţiilor publice.

La baza activităţii Ministerului Finanţelor Publice stau o serie de principii. Acestea sunt:

principiul coerenţei, stabilităţii şi predictibilităţii în sfera finanţelor publice pentru un

orizont mediu de timp;

principiul armonizării cadrului legislativ în concordanţă cu reglementările UE;

principiul întărirea autorităţii ministerului;

principiul perfecţionării în domeniul managementului fondurilor publice;

principiul transparenţei privind întreaga sferă de activitate a ministerului;

principiul colaborării cu partenerii sociali;

principiul asigurării unui mediu economic predictibil şi concurenţial.

Ministerul Finanţelor Publice în România acţionează în numele Guvernului ca şi componentă

specializată şi instituţionalizată. în structurile acestuia funcţionează trei tipuri de entităţi: unităţi

aflate în subordine; unităţi care funcţionează pe lângă Ministerul Finanţelor Publice şi companii

naţionale care se află în subordinea ministerului.3

I. Din categoria unităţilor aflate în subordinea MFP, amintim

1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii, în

subordinea căreia funcţionează:

1.1. Garda Financiară

1.2. Autoritatea Naţională a Vămilor, inclusiv postul de demnitar;

1.3.Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene în subordinea cărora funcţionează

administraţiile finanţelor publice municipale, administraţiile finanţelor publice pentru

contribuabili mijlocii, administraţiile finanţelor publice orăşeneşti şi administraţiile finanţelor

publice comunale; Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti în subordinea

căreia funcţionează administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti

2. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

3. Comisia Naţională de Prognoză

4. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

5. Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din

România

3 Moşteanu Tatiana (coordonator), Buget şi trezorerie publică, ediţia a III-a, Editura Universitară, Bucureşti, 2008,

p. 142

3

6. „Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor

cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România”

II. Din categoria activităţilor care se desfăşoară pe lângă Ministerului Finanţelor

Publice, menţionăm:

1. Tipărirea şi difuzarea publicaţiei „Revista Finanţe Publice şi Contabilitate”)

2. Consiliul Contabilităţii şi Raportărilor Financiare

III. Companiile naţionale subordonate Ministerului Finanţelor Publice, în care acesta din

urmă este reprezentant al statului în calitate de acţionar sunt:

1. Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

2. Compania Naţională "Loteria Română" - S.A.

Ministerul Finanţelor Publice se află în strânsă colaborare cu restul ministerelor şi organelor

de specialitate aflate în subordinea Guvernului precum şi cu autorităţile publice de la nivelul

unităţilor administrativ-teritoriale şi cu alte organisme publice.4

Curtea de conturi este organul suprem de control financiar care îşi desfăşoară activitatea pe

lângă Parlamentul României. Aceasta îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul statului în

cadrul unităţilor administrativ-teritoriale prin intermediul camerelor de conturi judeţene.

Curtea îşi exercită controlul privind formarea, administrarea şi folosirea resurselor financiare

de stat şi din sectorul public, inclusiv modul în care unităţile administrativ-teritoriale gestionează

patrimoniul public şi privat de stat. Astfel, instituţia veghează asupra respectării reglementărilor

legale în vigoare şi aplicarea eficientă şi eficace a principiului economicităţii, eficacităţii şi

eficienţei în gestiunea mijloacelor băneşti şi a celor materiale.5

Activitatea Curţii de Conturi este coordonată de un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. În

subordinea directă a preşedintelui Curţii îşi desfăşoară activitatea trei servicii, şi anume:

Serviciul de Relaţii Externe şi Protocol, Serviciul de Comunicare, Imagine şi Relaţii Publice şi

Serviciul de Audit Public Intern.

Plenul Curţii de Conturi este alcătuit din Consilieri de Conturi care sunt în acelaşi timp şefi de

departament.

Structura organizatorică a Curţii este redată în organigramă.

4 Bistriceanu, D., Gh., Popescu, H., Gh., Bugetul de stat al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, p. 1565 Moşteanu Tatiana (coordonator), Buget şi trezorerie publică, ediţia a III-a, Editura Universitară, Bucureşti, 2008,

p. 194

4

Se supun controlului Curţii de Conturi următoarele categorii de activităţi:6

alcătuirea şi folosirea de resurse din următoarele bugete: bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetele locale din cadrul unităţilor administrativ-

teritoriale din România, inclusiv mişcările de fonduri existente între aceste tipuri de

bugete (transferuri);

constituirea, utilizarea şi gestionarea de fonduri speciale şi fonduri de tezaur;

alcătuirea şi gestiunea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale aferentă

creditelor interne şi externe;

folosirea alocaţiilor bugetare în vederea realizării de investiţii, subvenţii şi transferuri

şi a oricăror altor forme de sprijin financiar ale statului sau ale unităţilor sale

administrativ-teritoriale;

constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de instituţiile publice

autonome şi de către organismele autonome de asigurări sociale;

situaţia, evoluţia şi maniera de administrare a patrimoniului public şi privat al statului

şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către institutiile publice, regiile autonome,

societăţile comerciale sau de către alte persoane juridice în baza unui contract de

concesiune sau închiriere.

Conturile anuale de execuţie bugetară, fondurile de tezaur, contul datoriei publice de stat şi

situaţia garanţiilor guvernamentale aferente creditelor interne şi externe ale altor persoane

juridice se supun controlului ulterior al Curţii de Conturi.

După verificarea conturilor, aceasta are competenţa de a hotărî asupra descărcării de gestiune.

Dacă sunt descoperite nereguli ele sunt făcute cunoscute Colegiului jurisdicţional, acesta din

urmă hotărând asupra plăţii de despăgubiri civile pentru pagubele existente şi plăţii de amenzi

pentru abaterile financiare realizate de gestionari, administratori, contabili sau oricăror altor

persoane din instituţii.

Direcţiile de specialitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul primăriilor au rolul

organizării, conducerii şi controlului aplicării prevederilor, dispoziţiilor legale şi hotărârilor de

Consiliu Local de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Astfel, potrivit aceste organizări, conducerea se efectuează prin programe şi obiective dispuse

de la sus în jos şi executate în sens invers, cu respectarea criteriilor de eficienţă şi

responsabilitate profesională.

6 Filip, Gh., Finanţe Publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010, p. 86

6

3.2. Analiza structurii bugetului general consolidat şi mutaţiilor survenite în aceasta în perioada 2008-aprilie 2013

Structura funcţională a bugetului general consolidat în România, pe categorii de venituri şi

cheltuieli în perioada 2008 – 2009 se prezintă astfel:

Tabel 1. Veniturile din bugetul general consolidat în România în perioada 2008 – 2009

Sursa: Execuţia bugetului general consolidat în România 2009, mfinante.ro

Analizând contul de execuţie al bugetului general consolidat între anii 2008 – 2009, partea de

venituri facem următoarele aprecieri:

veniturile totale au scăzut în perioada analizată cu 8.921,8 milioane lei, de la 165.54,6

milioane lei în 2008 la 156.624,9 milioane lei în 2009. Raportat la PIB, acestea

reprezentau 32,8% în 2008, spre deosebire de 2009 când au fost doar 31%. În

procente, veniturile totale din bugetul general consolidat au scăzut cu 5,4% în 2009.

7

veniturile curente au scăzut în perioada analizată cu 8.657,3 milioane lei, de la

159,743,7 milioane lei în 2008 ajungând la 151.086,4 milioane lei în 2009. Ca pondere

în totalul veniturilor, acestea au reprezentat 96,5% pe parcursul celor 2 ani. Ca procent

din PIB, în 2008 veniturile curente erau de 31,7% în timp ce în 2009 acestea au

reprezentat doar 29,9%. Scăderea veniturilor curente în 2009 comparativ cu 2008 a

fost de -5,4%.

veniturile fiscale din bugetul general consolidat au fost de 88.324,3 milioane lei în

2009, cu 6.522,5 milioane lei mai puţin faţă de 2008, când acestea erau de 94.846,8

milioane lei. În totalul veniturilor veniturile fiscale au reprezentat 57,3% în 2008 şi

56,4% în 2009, în timp ce în total PIB, acestea au constituit 18,8% în 2008, respectiv

17,5% în 2009. Scăderea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de -

6,9%.

în cadrul veniturilor fiscale cea mai mare pondere o deţin impozitele şi taxele pe

bunuri şi servicii, urmare de contribuţiile la asigurări şi impozitul de profit, salarii,

venit şi câştiguri din capital.

impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii au scăzut în perioada analizată, de la 57.249

milioane lei în 2008 ajungând la 52.072,1 milioane lei în 2009, scăderea fiind de

5.176,9 milioane lei. În totalul veniturilor bugetare, impozitele şi taxele pe bunuri şi

servicii au reprezentat 34,6% în 2008, respectiv 33,2% în 2009, iar în PIB acestea au

constituit 11,4% în 2008 şi 10,3% în 2009. Pe ansamblu se observă o scădere de – 9%

în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în perioada analizată.

Aceasta se explică prin scăderea numărului de afaceri desfăşurate şi a lichidării multor

companii pe parcursul anului 2009.

contribuţiile de asigurări au scăzut cu – 1.135,0 milioane lei în 2009, ajungând de la

49.007,8 milioane lei în 2008 la 47.872 milioane lei în 2009. Acestea au reprezentat

29,6% din totalul veniturilor în 2008, respectiv 30,6% în 2009, iar, raportat la PIB ele

exprimau 9,7% în 2008, în comparaţie cu 9,5% în 2008. Pe ansamblu se constată o

scădere de -2,3% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări. Acest aspect se

justifică prin diminuarea numărului de contribuabili ca urmare a disponibilizărilor

făcute pe perioada de criză.

impozitele şi taxele pe proprietate au înregistrat o creştere de 123,8 milioane lei în

2009, ajungând de la 3.253,9 milioane lei în 2008 la 3.377,7 milioane lei în 2009.

Acestea reprezentau 2% din totalul veniturilor bugetare în 2008, respectiv 2,2% în

2009, în timp ce ca procent în PIB acestea au fost de 0,6% în 2008, respectiv 0,7% în

8

2009. În ansamblul lor, veniturile şi taxele pe proprietate au crescut cu 3,8% în 2009.

Această creştere se explică prin mărirea cotelor de impozitare practicate.

veniturile nefiscale au înregistrat o descreştere de - 999 milioane lei în 2009, de la

15.889,1 milioane lei în 2008 ajungând la 14,890,2 milioane lei în 2009. Acestea

reprezentau 9,6% din totalul veniturilor bugetare în anul 2008, respectiv 9,5% în 2009.

Ca pondere în PIB veniturile nefiscale reprezentau 3,2% în 2008 şi 2,9% în 2009. Pe

ansamblul, scăderea veniturilor nefiscale a fost de -6,3%.

veniturile din capital au scăzut în perioada analizată cu 528,8 milioane lei, ajungând de

la 1.075,8 milioane lei în 2008 la 547 milioane lei în 2009. Acestea reprezentau 0,6%

în totalul veniturilor bugetare în 2008, respectiv 0,3% în 2009. Raportat la PIB,

veniturile din capital reprezentau 0,2% în 2008 şi 0,1% în 2009. Scăderea înregistrată

în 2009 a fost de -49,2%, aproape jumătate din valoare lor în 2010.

donaţiile au avut o evoluţie descrescătoare, de la 3.020,7 milioane lei în 2008

ajungând la 2.959,1 milioane lei în 2009. În valoare nominală acestea au scăzut cu -

61,6 milioane lei, în timp ce în cote procentuale scăderea a fost de -2%. În totalul

veniturilor bugetare donaţiile au reprezenta 1,8% în 2008, în timp ce în 2009 acestea

au fost 1,9%. Ca pondere în PIB ele au deţinut acelaşi procent de 0,6% în perioada

analizată.

sumele încasate în contul unic au cunoscut cea mai semnificativă scădere în perioada

2008 – 2009. Astfel de la 1.681,2 milioane lei în 2008 acestea au ajuns la -82 milioane

lei în 2009, descreşterea fiind de – 1.763,1 milioane lei. În procente scăderea fost de -

104,9%. Dacă în 2008 sumele încasate în contul unic reprezentau 1% din totalul

veniturilor bugetare în 2009 acestea erau -0,1%.

pe ansamblul majoritatea veniturilor cuprinse în bugetul general consolidat din anii

2008 şi 2009 au înregistrat o scădere semnificativă, excepţie făcând impozitul pe

salarii şi venit (+51,1 milioane lei, 0,3%), impozitele şi taxele pe proprietate (+123,8

milioane lei, 3,8%), accizele (+1.933,2 milioane lei, 14,2%).

9

Tabel 2. Cheltuielile din bugetul general consolidat în România în perioada 2008 – 2009


Din contul de execuţie al bugetului general consolidat pentru 2008 şi 2009, capitolul de

cheltuieli se observă:

valoarea totală a cheltuielilor publice din bugetul de stat a scăzut în 2009 cu 2.685,2

milioane lei, de la 190.340,2 milioane lei în 2008 la 193.025,4 milioane lei. În ciuda

acestei diminuări, totalul cheltuielilor publice era de 38,2% din PIB în 2009, faţă de

37,8% în 2008, creşterea înregistrată fiind de 1,4%.

în totalul cheltuielilor totale cea mai mare pondere o au cheltuielile curente, care în

2009 reprezentau 89,3%, cu 5% mai mult spre deosebire de 2008 când erau doar

86,2%. De asemenea, creşterea în valoare nominală a fost de 8.260,8 milioane, de la

164.080,1 milioane lei - 2008 la 172.340,9 milioane lei - 2009, în procente aceasta

reprezentând 5%. Ca pondere în PIB, cheltuielile curente reprezentau 32,6% în 2008

iar în 2009 34,1%, creşterea înregistrată fiind de 1,5%.

10

În cadrul cheltuielilor curente, ponderea cea mai mare o ocupă transferuri, cheltuielile

de personal şi cheltuielile cu bunurile şi serviciile. Cheltuielile cu personalul au

înregistrat o creştere de 1.101,0 milioane lei în perioada analizată de la 45.609,7

milioane lei în 2008 la 46.710,7 milioane lei în 2009. Ca pondere în PIB, creşterea

acestor cheltuieli a reprezentat 0,1%, de la 9,1% în 2008 la 9,2% în 2009. Ca pondere

în totalul cheltuielilor, cheltuielile cu personalul erau de 24% în 2008 şi 24,2% în

2009, creşterea fiind de doar 0,2%.

Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au scăzut între anii 2008-2009 cu – 4.173,7

milioane lei, de la 33.008,7 milioane lei în 2008 la la 28.835,0 milioane lei în 2009. Ca

pondere în totalul cheltuielilor, acestea s-au diminuat de la 17,3% în 2008 la 14,9% în

2009, scăzând cu -2,4%. Ca pondere în PIB, cheltuielile cu bunurile şi serviciile au

ajuns de la 6,5% în 2008 la 5,7% în 2009, scăderea înregistrată fiind de 0,8%.

Cheltuielile cu subvenţiile au scăzut în perioada analizată cu -683,1 milioane lei, de la

7.898,5 milioane lei în 2008 la 7,215,4 milioane lei în 2009. Ca pondere în PIB,

acestea au ajuns de la 1,6% în 2008 la 1,4% în 2009, scăzând cu 0,2%. În totalul

cheltuielilor, subvenţiile au scăzut de la 4,1% în 2008 la 3,7% în 2009.

Cheltuielile aferente programelor cu finanţare rambursabilă nu existau în bugetul din

2008 , ele apărând începând cu 2009. Valoarea lor nominală în 2009 a fost de 2.090,4

milioane lei, reprezentând 1,1% din totalul cheltuielilor bugetare. Ca pondere PIB, ele

au însemnat 0,4%.

Cheltuielile de capital au înregistrat o scădere de -3.551,5 milioane lei în perioada

analizată, de la 26.727 milioane lei în 2008 ajungând la 23.175,3 milioane lei în 2009.

În totalul cheltuielilor bugetare, acestea reprezentau 14% în 2008 şi 12% în 2009,

scăderea fiind de -2%. Ca pondere în PIB, cheltuielile de capital au scăzut cu -0,7%,

de la 5,3% în 2008 la 4,6% în 2009.

În anul 2008 deficitul înregistrat a fost de -24.793,6 milioane lei, cu -11.607 milioane

lei mai puţin comparativ cu 2009, când deficitul era -36.400,6 milioane lei. Ca

pondere în PIB, deficitul din 2008 reprezenta -4,9%, cu 2,3% mai puţin faţă de 2009,

când a fost de -7,2%.

11





veniturile totale au crescut în perioada analizată cu 11.354,5 milioane lei, de la

157.243,9 milioane lei în 2009 la 168.598,5 milioane lei în 2010. Raportat la PIB,

acestea reprezentau 32,% în 2009 şi 33% în 2010. În procente, veniturile totale din

bugetul general consolidat au crescut cu 7,2% în 2010.

veniturile curente au crescut în perioada analizată cu 6.898,4 milioane lei, de la

151.576,3 milioane lei în 2009 ajungând la 158.474,7 milioane lei în 2010. Ca pondere


12


reprezentat 31%. Creşterea veniturilor curente în 2010 comparativ cu 2009 a fost de

4,6%.

veniturile fiscale din bugetul general consolidat au fost 93.060,1 milioane lei în 2010,

cu 5.977,8 milioane lei mai mult faţă de 209, când acestea erau de 87.082,4 milioane

lei. În totalul veniturilor, veniturile fiscale au reprezentat 55,4% în 2009 şi 55,2% în

2009, în timp ce în total PIB, acestea au constituit 17,7% în 2009, respectiv 18,2% în

2010. Creşterea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de 6,9%.

cea mai mare pondere din veniturile fiscale este ocupată de: impozitele şi taxele pe

bunuri şi servicii, contribuţiile la asigurări şi impozitul de profit, salarii, venitul şi

câştigurile din capital şi veniturile nefiscale.

impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii au crescut în perioada analizată, de la

52.082,3 milioane lei în 2009 la 59.358,9 milioane lei în 2020, creşterea înregistrată

fiind de 7.276,7 milioane lei. În totalul veniturilor bugetare, impozitele şi taxele pe

bunuri şi servicii au reprezentat 33,1% în 2009, respectiv 35,2% în 2010, iar în PIB

acestea au fost de 10,6% în 2009, respectiv 11,6% în 2010. Pe ansamblu se constată o

creştere de 14% în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în

perioada 2009 – 2010.

contribuţiile de asigurări au scăzut cu – 2.163 milioane lei în 2010, ajungând de la

47.860,2 milioane lei în 2009 la 45.697,2 milioane lei în 2010. Acestea au reprezentat



scădere de -4,5% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări.



Acestea reprezentau 2,1% din totalul veniturilor bugetare în 2009, respectiv 2,3% în

2010, în timp ce ca procent în PIB acestea au fost de 0,7% în 2009 şi 2010. În

ansamblul lor, veniturile şi taxele pe proprietate au crescut cu 12,5% în 2009, creştere

pusă pe seama cotelor de impozitare practicate.

veniturile nefiscale au înregistrat o creştere de 3.083,6 milioane lei în 2010, ajungând

de la 16.633,8 milioane lei în 2009 la 19.717,4 milioane lei în 2010. Acestea

reprezentau 10,6% din totalul veniturilor bugetare în anul 2009, respectiv 11,7% în

2010. Ca pondere în PIB veniturile nefiscale reprezentau 3,4% în 2009 şi 3,9% în

2010. Pe ansamblul, creşterea veniturilor nefiscale a fost de 18,5%.

13

veniturile din capital au crescut în perioada analizată cu 134,7 milioane lei, ajungând

de la 548,2 milioane lei în 2009 la 682,8 milioane lei în 2010. Acestea reprezentau

0,3% în totalul veniturilor bugetare în 2009, respectiv 0,1% în 2009. Raportat la PIB,

veniturile din capital reprezentau 0,1% în 2009 şi 0,4% în 2010. Creşterea înregistrată

în 2010 a fost de 24,6%.

donaţiile au avut o evoluţie crescătoare, de la 3.269,8 milioane lei în 2009 ajungând la

4.054,1 milioane lei în 2010. În valoare nominală acestea au crescut cu 784,3 milioane

lei, în timp ce în cote procentuale creşterea a fost de 24%. În totalul veniturilor

bugetare donaţiile au reprezentat 2,1% în 2009, în timp ce în 2010 acestea au fost

2,4%. Ca pondere în PIB ele au reprezentat 0,7% în 2009, respectiv 0,8% în 2010.

sumele încasate în contul unic au cunoscut o scădere în 2010 de – 21,6 milioane lei, cu

60,4 milioane lei mai puţin faţă de 2009, când erau de – 82 milioane lei. Dacă în 2009

sumele încasate în contul unic reprezentau -0,1% din totalul veniturilor bugetare în

2009 acestea erau 0%.

pe ansamblul majoritatea veniturilor cuprinse în bugetul general consolidat din anul

2010 au cunoscut creşteri semnificative faţă de anul 2009, singurele scăderi fiind

înregistrate în rândul următoarelor categorii de venituri: impozitul pe profit, salarii,

venit şi câştiguri din capital a scăzut cu – 1.651,8 milioane lei, de la 30.577,9 milioane

lei în 2009 la 28.926,1 milioane lei în 2010; impozitul pe comerţul exterior şi

tranzacţiile internaţionale a scăzut cu – 81,5 milioane lei în 2010, de la 655,5 milioane

lei în 2009 la 574 milioane lei; contribuţiile de asigurări (- 2.163 milioane lei, - 4,5%)

şi operaţiunile financiare, de la 15,3 milioane lei în 2009 la 14,3 milioane lei în 2010.

14



Din analiza cheltuielilor din bugetul general consolidat, realizăm următoarele aprecieri:

cheltuielile totale au scăzut în perioada analizată cu 8.224,3 milioane lei, ajungând

de la 193.679,3 milioane lei în 2009 la 201.903,6 milioane lei. Raportat PIB

scăderea a fost de 0,1%, acestea ajungând de la 39,4% în 2009 39,5% în 2010.

cheltuielile curente au reprezentat 90% din total cheltuielilor în 2009, respectiv

90,6% în 2010, înregistrând o creştere de 0,6%. Raportat la PIB, cheltuielile curente

constituiau 35,5% în 2009 şi 35,8% în 2010, înregistrând o creştere de 0,3%.

Cheltuielile curente erau de 174.232,8 milioane lei în 2009, spre deosebire de 2010

când au fost de 182.985,3 milioane lei, crescând cu 8.752,5 milioane lei.

cea mai mare valoare din totalul cheltuielilor curente o au transferurile, acestea fiind

crescând cu 10.879,1 milioane lei în 2010, de la 83.695,8 milioane lei în 2009 la

15

94.574,9 milioane lei în 2010. Raportat la PIB, transferurile erau de 18,5% în 2010,

iar în 2009 de 17%, înregistrând o creştere de 1,5%. În totalul cheltuielilor,

transferurile au fost 46,8% în 2010 comparativ cu 2009 când exprimau 43,2%,

creşterea înregistrată fiind de 3,5%.

Cheltuielile de personal au scăzut în 2010, de la 46.837 milioane lei în 2009 acestea

ajungând la 42.806,5 milioane lei în 2010, scăderea înregistrată fiind de 4.031,1

milioane lei. Aceasta se justifică prin tăierea salariilor bugetare de către Guvern în

2010. În totalul cheltuielilor, cheltuielile de personal au scăzut cu 3%, de la 24,2%

în 2009 la 21,2% în 2010De altfel, ca pondere în PIB cheltuielile cu personalul au

scăzut de la 9,5% în 2009 la 8,4% în 2010, scăderea înregistrată fiind de 0,9%.

Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut în perioada analizată, de la 28.325,9

milioane lei în 2009 la 29.801,2 milioane lei în 2010 (+1.475,3 milioane lei). Ca

pondere în PIB, acestea se menţin constante între anii 2009-2010, perioadei fiind de

5,8%. Raportat la totalul cheltuielilor bugetare, cheltuielile cu bunurile şi serviciile

în 2009 erau de 14,6% în 2009, respectiv 14,8% în 2010, creşterea procentuală fiind

de 0,2%.

Cheltuielile cu programele de finanţare rambursabilă au scăzut cu -303,3 milioane

lei în 2010, de la 21.940 milioane lei în 2009 la 1.794,2 milioane lei În totalul

cheltuielilor bugetare, acestea deţineau un procent de 1,1% în 2009, respectiv 0,9%

în 2010, înregistrând o scădere de 0,2%. Raportat la PIB, programele de finanţare

rambursabilă erau de 0,4% în perioada analizată.

Cheltuielile de capital au înregistrat o scădere de -2.571,5 milioane lei în 2010, de la

21.940,3 milioane lei în 2009 la 19.368,9 milioane lei. În totalul cheltuielilor

bugetare, acestea au ajuns de la 11,3% în 2009 la 9,6% în 2010, diminuându-se cu

1,7%. Raportat la PIB cheltuielile de capital au scăzut de la 4,5% în 2009 la 3,8% în

2010, scăderea înregistrată fiind de 0,7%.

Per ansamblul, bugetele de stat din 2009 şi 2010 au înregistrat deficit. Deficitul din

2009 era de – 36.435,4 milioane lei, iar în 2010– 33.305,2 milioane lei. În perioada

analizată deficitul bugetar a înregistrat o scădere de 3.130,2 milioane lei. Deficitul

bugetar s-a diminuat şi ca pondere în PIB deficitul ajungând de la -7,4% în 2009 la -

6,51% în 2010. Ca pondere în total, deficitul a fost de -18,85 în 2009, respectiv -

16,5% în 2010.

16




veniturile totale au crescut în perioada analizată cu 12.892, milioane lei, de la


acestea reprezentau 32,8% în 2010, spre deosebire de 2011 când au fost 33,1%. În

procente, veniturile totale din bugetul general consolidat au crescut cu 7,6% în 2011.

veniturile curente au crescut în perioada analizată cu 15.039,3 milioane lei, de la

158.501,8 milioane lei în 2010 ajungând la 173.54114 milioane lei în 2011. Ca

pondere în totalul veniturilor, acestea au reprezentat 94,8% pe parcursul celor 2 ani.

Ca procent din PIB, în 2010 veniturile curente erau de 30,9% în timp ce în 2011

acestea au reprezentat doar 31,7%. Cresterea veniturilor curente în 2011 comparativ cu

2010 a fost de 9,5%.


2011, cu 11.694,0 milioane lei mai mult faţă de 2010, când acestea erau de 92.993,0

milioane lei. În totalul veniturilor veniturile fiscale au reprezentat 5513% în 2010 şi

17


19,1% în 2011. Creşterea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de

12,6%.





59.291,8 milioane lei în 2010 ajungând la 69.558,4 milioane lei în 2011, creşterea



acestea au constituit 11,5 % în 2010 şi 12,7% în 2011. Pe ansamblu se observă o

creştere de 17,3% în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în

perioada analizată. Aceasta se explică prin creşterea numărului de afaceri desfăşurate

pe parcursul anului 2011.

contribuţiile de asigurări au crescut cu 4.933,5 milioane lei în 2011, ajungând de la




creştere de 10,8% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări. Acest aspect se

justifică prin creşterea numărului de contribuabili ca urmare a angajărilor făcute.



Acestea reprezentau 2,3% din totalul veniturilor bugetare în 2010, respectiv 2,2% în

2011, în timp ce ca procent în PIB acestea au fost de 0,7% în ambii ani. În ansamblul

lor, veniturile şi taxele pe proprietate au crescut cu 4,6% în 2011. Această creştere se

explică prin mărirea cotelor de impozitare practicate.

veniturile nefiscale au înregistrat o descreştere de – 1.588,2 milioane lei în 2011, de la

19.805,1 milioane lei în 2010 ajungând la 18.216,9 milioane lei în 2010. Acestea



2011. Pe ansamblul, scăderea veniturilor nefiscale a fost de -8,0%.

veniturile din capital au crescut în perioada analizată cu 81,3 milioane lei, ajungând de

la 684,7 milioane lei în 2010 la 766 milioane lei în 2011. Acestea reprezentau 0,4% în

totalul veniturilor bugetare în ambii ani. Raportat la PIB, veniturile din capital

reprezentau 0,1% în ambii ani. Creşterea înregistrată în 2011 a fost de 11,9%.

18


ajungând la 765,5 milioane lei în 2011. În valoare nominală acestea au scăzut cu -

3.288,7 milioane lei, în timp ce în cote procentuale scăderea a fost de -81,1%. În

totalul veniturilor bugetare donaţiile au reprezentat 2,4% în 2010, în timp ce în 2011

acestea au fost 0,4%. Ca pondere în PIB ele au deţinut un procent de 0,8% în 2010, iar

în 2011 un procent de 0,1% .

sumele încasate în contul unic au cunoscut cea mai semnificativă creştere în perioada

2010 – 2011. Astfel de la -21,6 milioane lei în 2010 acestea au ajuns la 385,5 milioane

lei în 2011, creşterea fiind de 407,1 milioane lei. În procente creşterea a fost de 0,2%.

Dacă în 2010 sumele încasate în contul unic reprezentau 0% din totalul veniturilor

bugetare în 2011 acestea erau 0,1%.


2010 şi 2011 au înregistrat o creştere semnificativă, excepţie făcând veniturile

nefiscale (– 1.588,2 milioane lei, iar în cote procentuale -8,0%) şi donaţiile (-3.288,7

milioane lei, în cote procentuale scăderea a fost de -81,1%.).

19




cheltuielile totale au crescut în perioada analizată cu 3.121,6 milioane lei, ajungând


creşterea a fost de 1,5%, acestea ajungând de la 39,4% în 2010 la 37,5% în 2011.


90,6% în 2010, înregistrând o scădere de -1,6%. Raportat la PIB, cheltuielile curente

constituiau 35,7% în 2010 şi 33,4% în 2011, înregistrând o scădere de -2,3%.


când au fost de 182.835,4 milioane lei, scăzând cu 434,8 milioane lei.


crescând cu 111,6 milioane lei în 2011, de la 95.059,7 milioane lei în 2010 la


iar în 2011 de 17,4%, înregistrând o scădere de 1,1%. În totalul cheltuielilor,

transferurile au fost 46,3% în 2011 comparativ cu 2010 când exprimau 47%,

scăderea înregistrată fiind de 0,7%.

Cheltuielile de personal au scăzut în 2011, de la 42.836,9 milioane lei în 2010

acestea ajungând la 38.496,3 milioane lei în 2011, scăderea înregistrată fiind de

4.3040,6 milioane lei. Aceasta se justifică prin tăierea salariilor bugetare de către

Guvern în 2010. În totalul cheltuielilor, cheltuielile de personal au scăzut cu 2,5%,

de la 21,2% în 2010 la 18,7% în 2011. De altfel, ca pondere în PIB cheltuielile cu

20

personalul au scăzut de la 8,3% în 2010 la 7% în 2011, scăderea înregistrată fiind de

1,3%.





erau de 14,6% în 2010, respectiv 15,5% în 2011, creşterea procentuală fiind de

0,9%.

Cheltuielile cu programele de finanţare rambursabilă au crescut cu 310,7 milioane

lei în 2011, de la 1.796,6 milioane lei în 2010 la 2.107,6 milioane lei. În totalul


în 2010, înregistrând o creştere de 0,1%. Raportat la PIB, programele de finanţare

rambursabilă erau de 0,4% în anul 2011, respectiv 0,3 în 2010.

Cheltuielile de capital au înregistrat o creştere de 3.616,1 milioane lei în 2011, de la


bugetare, acestea au ajuns de la 9,6% în 2010 la 11,2% în 2011, crescând cu 1,6%.

Raportat la PIB cheltuielile de capital au crescut de la 3,8% în 2010 la 4,2% în 2011,






4,35% în 2011. Ca pondere în total, deficitul a fost de -16,6% în 2010, respectiv -

11,6% în 2011.

21




veniturile totale au crescut în perioada analizată cu 11.228,3 milioane lei, de la


acestea reprezentau 32,7% în 2011, spre deosebire de 2012 când au fost 33,3%. În

procente, veniturile totale din bugetul general consolidat au crescut cu 6,2% în 2012.

veniturile curente au crescut în perioada analizată cu 10,143,3 milioane lei, de la

173.887,4 milioane lei în 2011 ajungând la 184.030,7 milioane lei în 2012. Ca pondere

în totalul veniturilor, acestea au reprezentat 95,6% în 2011, respectiv 95,3% în 2012.

Ca procent din PIB, în 2011 veniturile curente erau de 31,2% în timp ce în 2009

acestea au reprezentat doar 31,4%. Creşterea veniturilor curente în 2011 comparativ cu

2012 a fost de 5,8%.



milioane lei. În totalul veniturilor, veniturile fiscale au reprezentat 57,5% în 2011 şi

59% în 2012, în timp ce în total PIB, acestea au constituit 18,8% în 2011, respectiv

22

19,5% în 2012. Creşterea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de

8,9%.



venit şi impozit pe proprietate.


69.558,3 milioane lei în 2011 ajungând la 76.127,4 milioane lei în 2012, creşterea



acestea au constituit 12,4% în 2011 şi 13,0% în 2012. Pe ansamblu se observă o

creştere de 8,4% în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în

perioada analizată. Aceasta se explică prin creşterea numărului de afaceri desfăşurate

pe parcursul anului 2009.

contribuţiile de asigurări au crescut cu 1.020,7 milioane lei în 2012, ajungând de la


27,8% din totalul veniturilor în 2011, respectiv doar 26,7% în 2012, iar, raportat la

PIB ele exprimau 9,1% în 2011, în comparaţie cu 8,8% în 2012. Pe ansamblu se

constată o creştere de 2,0% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări. Acest

aspect se justifică creşterea numărului de contribuabili ca urmare a angajărilor făcute .



Acestea reprezentau 2.1% din totalul veniturilor bugetare în ambii ani, în timp ce ca

procent în PIB acestea au fost de 0,7% în ambii ani. În ansamblul lor, veniturile şi

taxele pe proprietate au crescut cu 2,1% în 2012. Această creştere se explică prin

mărirea cotelor de impozitare practicate şi a achiziţiilor de proprietăţi.

veniturile nefiscale au înregistrat o descreştere de – 235,1 milioane lei în 2012, de la

18.562,9 milioane lei în 2011 ajungând la 18.327,8 milioane lei în 2012. Acestea



2012. Pe ansamblul, scăderea veniturilor nefiscale a fost de -1,3%.


la 763,1 milioane lei în 2011 la 652,7 milioane lei în 2012. Acestea reprezentau 0,4%


veniturile din capital reprezentau 0,1% în ambii ani. Scăderea înregistrată în 2012 a

fost de -15,1%.

23

donaţiile au avut o evoluţie descrescătoare, de la 766,3 milioane lei în 2011 ajungând

la 442,8 milioane lei în 2012. În valoare nominală acestea au scăzut cu -33,5 milioane

lei, în timp ce în cote procentuale scăderea a fost de -42,2%. În totalul veniturilor

bugetare donaţiile au reprezenta 0,4% în 2011, în timp ce în 2012 acestea au fost

0,2%. Ca pondere în PIB ele au deţinut acelaşi procent de 0,1% în perioada analizată.


2011 – 2012. Astfel de la 385 milioane lei în 2011 acestea au ajuns la 42,9 milioane

lei în 2012, descreşterea fiind de – 342,6 milioane lei. În procente scăderea fost de -


veniturilor bugetare în 2012 acestea erau 0,0%.



salarii şi venit, impozitele şi taxele pe proprietate, accizele.




cheltuielile totale au crescut în perioada analizată cu 2.103,6 milioane lei, ajungând


scăderea a fost de 1,5%, acestea ajungând de la 37% în 2011 la 35,5% în 2012.

cheltuielile curente au reprezentat 89,2% din total cheltuielilor în 2011, respectiv

91% în 2012, înregistrând o creştere de 1,8%. Raportat la PIB, cheltuielile curente

constituiau 33% în 2011 şi 32,3% în 2012, înregistrând o scădere de 0,7%.

24



cea mai mare valoare din totalul cheltuielilor curente o au transferurile, acestea

scăzcând cu 455,6 milioane lei în 2011, de la 96.040,7 milioane lei în 2011 la


iar în 2012 de 16,3%, înregistrând o scădere de 1%. În totalul cheltuielilor,

transferurile au fost 46,7% în 2011 comparativ cu 2012 când exprimau 46%,

scăderea înregistrată fiind de 0,7%.

Cheltuielile de personal au crescut în 2012, de la 38.422,7 milioane lei în 2011

acestea ajungând la 40.798,8 milioane lei în 2012, creşterea înregistrată fiind de

2.376,2 milioane lei. În totalul cheltuielilor, cheltuielile de personal au crescut cu

0,9%, de la 18,7% în 2011 la 19,6% în 2012. De altfel, ca pondere în PIB

cheltuielile cu personalul au crescut de la 6,9% în 2011 la 7% în 2012, creşterea

înregistrată fiind de 0,1%.



pondere în PIB, acestea se menţin între anii 2011-2012 ai perioadei fiind de 5,7%-


în 2011 erau de 15,4% , respectiv 16,6% în 2012, creşterea procentuală fiind de

1,2%.


lei în 2012, de la 2.111,2 milioane lei în 2011 la 1.614,0 milioane lei. În totalul

cheltuielilor bugetare, acestea deţineau un procent de 1% în 2011, respectiv 0,8% în

2012, înregistrând o scădere de 0,2%. Raportat la PIB, programele de finanţare

rambursabilă erau de 0,4% (2011), respectiv 0,3%(2012) în perioada analizată.



bugetare, acestea au ajuns de la 11% în 2011 la 9,3% în 2012, diminuându-se cu






bugetar s-a diminuat şi ca pondere în PIB deficitul ajungând de la -4,29% în 2011 la

25

-2,52% în 2012. Ca pondere în total, deficitul a fost de -11,6% în 2011, respectiv -

7,1% în 2012, înregistrând o scădere de -4,5% .

Tabel 9. Veniturile din bugetul general consolidat în România în perioada aprilie 2013

Analizând contul de execuţie al bugetului general consolidat între anii 2012 – apr.2013, partea

de venituri facem următoarele aprecieri:

veniturile totale au crescut în perioada analizată cu 2.669,5 milioane lei, de la 62.305,3

milioane lei în 2012 la 64.974,8 milioane lei în 2013. Raportat la PIB, acestea

reprezentau 10,6% în 2012, spre deosebire de 2013 când au fost 10,4%. În procente,

veniturile totale din bugetul general consolidat au crescut cu 4,3% în 2013.

veniturile curente au scăzut în perioada analizată cu 8.657,3 milioane lei, de la

159,743,7 milioane lei în 2008 ajungând la 151.086,4 milioane lei în 2009. Ca pondere



reprezentat doar 29,9%. Scăderea veniturilor curente în 2009 comparativ cu 2008 a

fost de -5,4%.

26



milioane lei. În totalul veniturilor veniturile fiscale au reprezentat 57,3% în 2008 şi


17,5% în 2009. Scăderea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de -

6,9%.




impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii au scăzut în perioada analizată, de la 57.249

milioane lei în 2008 ajungând la 52.072,1 milioane lei în 2009, scăderea fiind de

5.176,9 milioane lei. În totalul veniturilor bugetare, impozitele şi taxele pe bunuri şi

servicii au reprezentat 34,6% în 2008, respectiv 33,2% în 2009, iar în PIB acestea au

constituit 11,4% în 2008 şi 10,3% în 2009. Pe ansamblu se observă o scădere de – 9%

în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în perioada analizată.

Aceasta se explică prin scăderea numărului de afaceri desfăşurate şi a lichidării multor

companii pe parcursul anului 2009.

contribuţiile de asigurări au scăzut cu – 1.135,0 milioane lei în 2009, ajungând de la

49.007,8 milioane lei în 2008 la 47.872 milioane lei în 2009. Acestea au reprezentat



scădere de -2,3% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări. Acest aspect se

justifică prin diminuarea numărului de contribuabili ca urmare a disponibilizărilor

făcute pe perioada de criză.



Acestea reprezentau 2% din totalul veniturilor bugetare în 2008, respectiv 2,2% în

2009, în timp ce ca procent în PIB acestea au fost de 0,6% în 2008, respectiv 0,7% în

2009. În ansamblul lor, veniturile şi taxele pe proprietate au crescut cu 3,8% în 2009.

Această creştere se explică prin mărirea cotelor de impozitare practicate.

veniturile nefiscale au înregistrat o descreştere de - 999 milioane lei în 2009, de la

15.889,1 milioane lei în 2008 ajungând la 14,890,2 milioane lei în 2009. Acestea

reprezentau 9,6% din totalul veniturilor bugetare în anul 2008, respectiv 9,5% în 2009.

Ca pondere în PIB veniturile nefiscale reprezentau 3,2% în 2008 şi 2,9% în 2009. Pe

ansamblul, scăderea veniturilor nefiscale a fost de -6,3%.

27


la 1.075,8 milioane lei în 2008 la 547 milioane lei în 2009. Acestea reprezentau 0,6%


veniturile din capital reprezentau 0,2% în 2008 şi 0,1% în 2009. Scăderea înregistrată

în 2009 a fost de -49,2%, aproape jumătate din valoare lor în 2010.


ajungând la 2.959,1 milioane lei în 2009. În valoare nominală acestea au scăzut cu -

61,6 milioane lei, în timp ce în cote procentuale scăderea a fost de -2%. În totalul

veniturilor bugetare donaţiile au reprezenta 1,8% în 2008, în timp ce în 2009 acestea

au fost 1,9%. Ca pondere în PIB ele au deţinut acelaşi procent de 0,6% în perioada

analizată.


2008 – 2009. Astfel de la 1.681,2 milioane lei în 2008 acestea au ajuns la -82 milioane

lei în 2009, descreşterea fiind de – 1.763,1 milioane lei. În procente scăderea fost de -


veniturilor bugetare în 2009 acestea erau -0,1%.



salarii şi venit (+51,1 milioane lei, 0,3%), impozitele şi taxele pe proprietate (+123,8

milioane lei, 3,8%), accizele (+1.933,2 milioane lei, 14,2%

28

Tabel 10. Cheltuielile din bugetul general consolidat în România în perioada aprilie 2013



cheltuielile totale au scăzut în perioada analizată cu 8.224,3 milioane lei, ajungând


scăderea a fost de 0,1%, acestea ajungând de la 39,4% în 2009 39,5% în 2010.


90,6% în 2010, înregistrând o creştere de 0,6%. Raportat la PIB, cheltuielile curente

constituiau 35,5% în 2009 şi 35,8% în 2010, înregistrând o creştere de 0,3%.




crescând cu 10.879,1 milioane lei în 2010, de la 83.695,8 milioane lei în 2009 la


iar în 2009 de 17%, înregistrând o creştere de 1,5%. În totalul cheltuielilor,

transferurile au fost 46,8% în 2010 comparativ cu 2009 când exprimau 43,2%,


Cheltuielile de personal au scăzut în 2010, de la 46.837 milioane lei în 2009 acestea

ajungând la 42.806,5 milioane lei în 2010, scăderea înregistrată fiind de 4.031,1

milioane lei. Aceasta se justifică prin tăierea salariilor bugetare de către Guvern în

2010. În totalul cheltuielilor, cheltuielile de personal au scăzut cu 3%, de la 24,2%

29

în 2009 la 21,2% în 2010De altfel, ca pondere în PIB cheltuielile cu personalul au

scăzut de la 9,5% în 2009 la 8,4% în 2010, scăderea înregistrată fiind de 0,9%.





în 2009 erau de 14,6% în 2009, respectiv 14,8% în 2010, creşterea procentuală fiind

de 0,2%.


lei în 2010, de la 21.940 milioane lei în 2009 la 1.794,2 milioane lei În totalul


în 2010, înregistrând o scădere de 0,2%. Raportat la PIB, programele de finanţare

rambursabilă erau de 0,4% în perioada analizată.



bugetare, acestea au ajuns de la 11,3% în 2009 la 9,6% în 2010, diminuându-se cu







6,51% în 2010. Ca pondere în total, deficitul a fost de -18,85 în 2009, respectiv -

16,5% în 2010.

A.Indicatori privind nivelul veniturilor publice

1. volumul veniturilor publice

VPT = i

a) în expresie nominală

VPTn = 146+107740+1246+74050+149021,69+752+72+13084+9644+1300+1626+4308

+182+6131+50 = 369352,69 lei

unde: VPT – venituri publice totale

Acest indicator reflectă totalitatea veniturilor publice exprimate în preţuri curente ale anului

2006.

b) în expresie reală

30

VPTr = = = 346614,76 lei

unde: IP – indicele preţurilor

Acest indicator reflectă totalitatea veniturilor publice exprimate în preţuri constante ale unei

perioade de bază.

2) veniturile publice medii pe locuitor

VPloc = = = 0,6197 lei/locuitor

Suma alocată fiecărui locuitor în urma distribuirii resurselor în economie este de 0,6197 ron

pe locuitor.

B. Indicatori privind structura veniturilor publice – prin aceşti indicatori se urmăreşte

ponderea fiecărei categorii de venituri în totalul veniturilor publice. Prin intermediul lor se

determină modul de formare al veniturilor publice totale, în funcţie de provenienţa fiecărei

categorii de venit.

Gi = * 100

a) ponderea impozitului pe profit în totalul veniturilor publice este de 0,0395%

* 100 = 0,0395%

b) ponderea cotelor şi sumelor defalcate din impozitul pe venit în totalul

veniturilor publice

* 100 = 29,1699%

c) ponderea altor impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital în totalul

veniturilor publice

* 100 = 0,3373%

d) ponderea impozitelor şi taxelor pe proprietate în totalul veniturilor publice

* 100 = 20,0485%

e) ponderea sumelor defalcate din TVA în totalul veniturilor publice

= 40,3467%

31

f) ponderea altor impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii în totalul

veniturilor publice

= 0,2035%

g) ponderea taxelor pe servicii specifice în totalul veniturilor publice

= 0,0194%

h) ponderea taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe

desfăşurarea de activităţi în totalul veniturilor publice

= 3,5424%

i) ponderea veniturilor din proprietate în totalul veniturilor publice

= 2,6110%

j) ponderea veniturilor din prestaţii de servicii şi alte activităţi în totalul

veniturilor publice

= 0,3519%

k) ponderea veniturilor din taxe administrative, aliberări permise

= 0,4402%

l) ponderea amenzilor, penalităţilor şi confiscărilor în totalul veniturilor publice

= 1,1663%

m) ponderea diverselor venituri în totalul veniturilor publice

= 0,0492%

n) ponderea veniturilor din valorificarea bunurilor în totalul veniturilor publice

= 1,6599%

o) ponderea subvenţiilor în totalul veniturilor publice

= 0,0135%

Se poate observă faptul că în totalul veniturilor publice sumele defalcate din TVA deţin cea

mai mare pondere, aproape de 41% fiind urmate apoi de sumele defalcate din impozitele pe venit

cu o pondere de 29%.

C. Indicatori privind dinamica veniturilor publice

32

1) modificarea absolută a veniturilor publice în perioada 2005 – 2006

∆ VP = VPn1 – VPn0

a) în expresie nominală:

∆ VP = VP2006 – VP2005 = 369352,69 – 228196,44 = 141156,25 lei

Se observă că volumul veniturilor publice exprimate în preţuri curente ale perioadelor luate în

considerare, anii 2005 şi 2006, s-a modificat în sens crescător, ceea ce înseamnă că veniturile s-

au mărit în 2006 cu 141156,25 ron faţă de 2005.

b) în expresie reală:

∆VPr = VPr2006 – VPr2005 = - = 346614,76 – 209354,53 = 137260,23

lei

Acest lucru înseamnă faptul că volumul veniturilor publice exprimat în preţuri constante ale

perioadei 2005 a crescut cu 137260,23 ron deoarece indicele preţurilor s-a redus în 2006 cu 2,44

puncte procentuale şi veniturile publice au crescut, aşa cum am arătat anterior.

2) modificarea relativă a veniturilor publice în perioada 2005 – 2006

%∆VP = * 100

a) în expresie nominală:

%∆VP = 61,86%

În preţurile curente ale anului 2006, veniturile publice exprimate s-au modificat cu 61,86%

faţă de 2005.

b) în expresie reală:

%∆VPr = *100 = *100 = 65,56%

Se poate observa că, exprimate în preţuri constante, veniturile publice s-au modificat cu

65,56% în 2006 faţă de 2005.

3) modificarea veniturilor publice medii pe locuitor

∆VPloc = = = 0,6197 – 0,3834 =

= 0,2363 lei/locuitor

Atât veniturile publice cât şi populaţia s-au modificat în sens crescător în anul 2006 fapt ce a

condus la o creştere a gradului de alocare a veniturilor publice pe cap de locuitor cu 23,63% faţă

de 2005.

33

3.3. Instrumente de conducere şi reglare a activităţii financiare publice folosite în România

Desfăşurarea activităţilor economico-sociale presupune derularea de fluxuri financiar-

monetare în condiţiile economiei de piaţă care funcţionează pe principiul autoreglării, dar care

nu exclude reglarea prin moduri tehnice potrivite. Astfel, principalele instrumente financiare

folosite în acest sens sunt prognozele, programele, planurile şi bugete.

Cea mai generală formă sub care sunt folosite instrumentele financiare o constituie balanţele

financiare care, potrivit unei anumit scheme, se concentrează pe procurarea de resurse financiare

din diverse surse şi folosirea lor la nivelul unei entităţi, fie ea sector al economiei, stat sau

naţiune, după destinaţii precise şi în concordanţă cu necesităţile manifestate şi obiectivele

propuse.

Prin conținutul lor, instrumentele de conducere şi reglare a activității financiare pot

dimensiona financiar obiectivelor de realizat, prin identificarea surselor de finanțare şi a

destinațiilor acestora.

Balanțele financiare se utilizează la nivel macroeconomic, fiind realizate şi folosite cu scop

informativ, drept suport al fundamentării deciziilor de la acest nivel. Acestea reflectă estimări

privind resursele financiare şi destinațiile vizate.

În practica financiară, atât la nivel macroeconomic cât şi microeconomic se utilizează pe scară

largă bugetele. Acestea au în general structura unei balanţe financiare, având fie rol imperativ,

fie orientativ. În prima situaţie prevederile conţinute în bugete constituie sarcini obligatorii ce

trebuie respectate în execuția financiară (vezi bugetele publice, care conţin prevederi obligatorii -

niveluri minime pentru resurse – venituri şi maxime pentru destinaţii - cheltuieli). În cea de-a

doua situaţie, prevederile conţinute au bugete au orientează factorii de decizie asupra volumului,

structurii şi direcţiei ce trebuie să o urmeze fluxurilor financiare în procurarea resurselor bănești

necesare pentru realizarea cheltuielilor.

În cadrul oricărei entităţi, bugetele exprimă din punct de vedere financiar opțiunile aferente

deciziilor privind activitatea economico-financiară a acestora, permiţând cuantificarea

previzională a nevoii de resurse şi posibilităţile de procurare a acestora, de dimensionare a

cheltuielilor de efectuat, a veniturilor de încasat şi a rezultatelor financiare optenabile în perioada

vizată.

Prin conținutul previzional al bugetului se pun bazele unei gestiuni eficiente a resurselor şi a

patrimoniului afectat, inclusiv posibilitățile de procurare a resurse financiare suplimentare sau de

plasare a eventualelor excedente de resurse financiare.

34

Rolul de instrument de conducere si reglare a activitatii financiare atribuit bugetelor de

manifesta în urmatoarele directii:

folosirea ca instrumente pentru determinarea volumului si structurii resurselor

financiare aferente diverselor activitati, inclusiv în fundamentarea deciziilor din

punct de vedere financiar si stabilirea conditiilor în care se apeleaza la diferitele

surse de finantare;

exercitarea controlului financiar asupra activitatilor economice si sociale prin prisma

cerintelor de oportunitate si eficienta în angajarea resurselor;

fundamentarea conditiilor de realizare a echilibrului financiar la nivelul diferitelor

entitati, având în vedere corelarea rationala a nevoilor de resurse financiare si a

posibilitatilor de procurarea resurselor acoperitoare. În aceste sens este de luat în

considerare cautarea de solutii alternative pentru favorizarea echilibrului financiar si

a capacitatii de plata în conditiile folosirii eficiente a resurselor financiare. Având în

vedere acest rol al bugetelor, se urmaresc corelatii de tipul:

- venituri = cheltuieli (aplicabila în toate domeniile de activitate)

- venituri = cost + profit (valabila în cazul entitatilor economice)

- alocatii bugetare + venituri proprii = cheltuieli (verificabila în cazul institutiilor

bugetare)

- venituri bugetare = cheltuieli nominalizate + rezerve bugetare (în cazul

bugetului de stat)

Fiecare din aceste corelatii reflecta conditiile de echilibru financiar corespunzator anumitor

structuri functionale în activitatea economica si sociala, iar criteriul ce se aplica, principial, în

toate cazurile este minimizarea consumurilor de resurse (cheltuielilor) si maximizarea resurselor

utilizabile (venituri, profit).

Bugetele de venituri si cheltuieli cuantifica si structureaza formarea veniturilor banesti,

respectiv efectuarea cheltuielilor banesti, inclusiv rezultatele financiare finale. Prin continutul lor

se fundamenteaza, sub aspect financiar, obiectivele sau actiunile economice de realizat în

activitatea întreprinderii respective, pornind de la planul de afaceri, asigurându-se din punct de

vedere financiar informatii utile pentru luarea deciziilor de catre întreprindere. Realizarea

programului de activitate corespunzator planului de afaceri presupune definirea unei strategii

adecvate, prin indicatorii reflectati în acest tip de buget, incluzând asigurarea echilibrului

financiar. Ulterior, în raport cu prevederile acestor bugete se analizeaza executia obiectivelor de

îndeplinit, urmarind concordanta cu scopurile finale avute in vedere si impactul financiar al

acestora, admitând chiar reconsiderarea activitatilor respective în functie de rezultatele

obtenabile.

35

Bugetele publice se caracterizeaza prin continutul specific domeniului de activitate publica,

cu implicarea autoritatilor publice în elaborarea si urmarirea respectarii prevederilor din aceste

bugete, care au un caracter imperativ. Sub acest aspect, obligativitatea respectarii prevederilor

din aceste bugete, aprobate de autoritatile publice, impune promovarea unor solutii de

redimensionare pe parcurs a acestor prevederi cu scopul asigurarii concordantei depline dintre

prevederile initiale si realitatile constate pe parcursul executiei (rectificari ale bugetelor publice).

În practica internationala se utilizeaza si alte tipuri de bugete publice ce servesc scopurilor

specifice, concepute dupa anumite criterii de reflectare a veniturilor si cheltuielilor publice. În

acest sens se distinge bugetul functional, numit si buget de mijloace, si care reflecta resursele

alocate diferitelor servicii publice, pe criterii de cost si randament al serviciilor publice de

finantat. Acest buget, elaborat de regula pentru o perioada de un an, are caracter informativ si

reflecta cheltuielile, determinate dupa finalitatea lor, si soldul dintre acestea si eventualele

venituri obtinute din prestarea serviciilor respective. Bugetul funcțional permite evidentierea

exacta a soldului dintre veniturile si cheltuielile publice, eliminând dublele înregistrari si miscari

de fonduri între bugetul general, bugetele anexe si conturile speciale de trezorerie.

În practica bugetul functional prezinta diferentieri ca mod de concepere si structura. În SUA,

bugetul functional are ca scop esential atingerea obiectivelor autoritatilor publice cu costuri cât

mai reduse, ce implica analize de tip costuri - avantaje si alegerea variantelor de finantare în care

acest raport este cel mai scazut . Un astfel de buget foloseste doua tipuri de nomenclatura:

- administrativa - înscrierea în buget a mijloacelor necesare realizarii serviciilor publice

pornind de la structurile administrative

- functionala - înscrierea în buget a alocatiilor bugetare în corespondenta cu rationalitatea în

functionarea institutiilor publice, asezând, prin urmare, la baza finantarii serviciilor publice

principiile si criteriile de eficienta caracteristice sectorului privat.

Un alt tip de buget este bugetul program, elaborat în functie de obiectivele propuse în

conditiile largirii orizontului de timp la un numar mai mare de ani. În acest buget se înscriu toate

cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung, esalonate pe mai multi

ani bugetari. Preocuparea vizând realizarea echilibrului pe termen scurt este estompata de

programarea plurianual, în cadrul careia echilibrul este urmarit pe perioade de trei, cinci sau mai

multi ani bugetari. Datorita locului central pe care îl ocupa obiectivele de realizat, acest buget se

mai numeste si buget de obiective. Pentru elaborarea sa este necesara o programare bugetara pe

termen mediu sau lung, realizata în baza analizei cost-avantaje. Evaluarile acestui buget vizeaza

obiectivele în ansamblu, si nu echilibrarea în fiecare an bugetar.

Un alt instrument de conducere si reglare a activitatilor financiare îl reprezinta bugetul

economic ( al economiei nationale). Acesta reprezinta un document estimativ care reflecta toate

36

resursele societatii (natiunii) si destinatia acestora, cuprinzând informatii previzionale în legatura

cu productia, repartitia si consumul PIB, precum si cu privire la formarea si utilizarea resurselor

bugetului de stat. Bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi ale natiunii, care

reflecta pentru anul în curs si pentru anii urmatori previziunile asupra tuturor agentilor economici

din tara respectiva, inclusiv asupra activitatii statului. Continutul acestui buget difera de la o tara

la alta, reflectând, în sinteza, formarea si utilizarea resurselor banesti la scara economiei

nationale prin prisma corelatiei dintre resursele totale si utilizarile totale. Resursele totale sunt

egale cu marimea produsului intern brut si a importurilor, iar utilizarile sunt egale cu consumul

final (public si privat), consumul intermediar, formarea bruta de capital, variatia stocurilor si

exporturile.

3.4 Metode folosite pentru finanţarea deficitului bugetar7

Finanţarea deficitului a fost vreme îndelungată subiectul numeroaselor dezbateri din

mediul practicienilor.Astfel, Martin Feldstein declara în anul 1983 faptul că principalul efect pe

termen lung al deficitelor bugetare îl constituie reducerea ratei de formare a

capitalului.Bernheim8(1989) si Inman(1990) relevă faptul că problematica deficitelor bugetare si

a datoriei publice poate fi analizată din perspectiva celor trei şcoli de gandire : neoclasică,

keynesiană si ricardiană.In opinia lui Bernheim, fiecare dintre aceste şcoli de gândire efectele

negative sau positive ale deficitului bugetar.Autorul consideră că niciuna dintre aceste formulări

nu se poate aplica în totalitate, în realitate, dar că perspectiva neoclasică este cea care oferă cele

mai relevante rezultate cu privire la incidenţa deficitelor publice şi a modalităţiilor de finanţare

asupra economiei.

Un alt aspect larg dezbătut îl constituie alegerea unei modalităţi optime de finanţare a

deficitelor publice.In acest sens, Dornbush si Fischer9 (1990) considerau că decidenţii publici pot

apela la următoarele modalităţi de finanţare a deficitelor prezentate.

1. Finanţarea prin creşterea fiscalităţii

7Moşteanu, Tatiana, coord.,Stoian, Andreea M.(2007), Impactul deficitului bugetar asupra performanţelor

economice ale României, teză doctorat, ASE 20078Berheim, B.D.(1989), A neoclassical Perspective on Budget Deficits, The Journal of Economic Perspectives,

Vol.3, No. 29Dornbusch, R.,S. Fischer(1990),Macroeconomia, Traducere (1997), Editura Sedona, Timişoara

37

Intr-o economie de piaţă, veniturile fiscale reprezintă peste 70% totalul veniturilor

bugetare, finanţarea celei mai mari părţi a cheltuielilor bugetare pe seama veniturilor încasate din

impozitele datorate de contribuabili reprezintă o realitate10.

Sporirea veniturilor fiscale în vederea acoperirii deficitului bugetar reprezintă o

modalitate controversată de finanţare a surplusului de cheltuieli bugetare, aceasta deoarece

opinia generală este impotriva creşterii fiscalităţii.

Politica finanţării deficitului bugetar prin creşterea fiscalităţii constituie o decizie ce

trebuie analizată cu multa atenţie datorită efectelor pe care le produce.Trebuiesc avute în vedere

aspecte precum incidenţa fiscală a impozitării, excesul de povară fiscală, consecinţe asupra

consumului, investiţiilor, productivităţii muncii şi respective asupra creşterii economice. De

asemenea deciziile trebuie să aibă în vedere evitarea fenomenului de evaziune fiscală cear

amplifica efectele negative asupra practicării unor rate ale impozitării necorespunzătoare

profilului economic al contribuabililor.

Prin urmare, finanţarea deficitului bugetar prin creşterea fiscalităţii constituie o

modalitate la care se poate face apel, însă cel puţin din punct de vedere practice, nu e garantată

nici de contribuabili şi nici de decidenţii publici, datorită efectelor la nivel social si

macroeconomic.

2. Finanţarea prin reducerea cheltuielilor bugetare

Finanţarea deficitelor bugetare prin reducerea cheltuielilor publice poate constitui o

masură de ajustare pe termen scurt.Practicarea unei politici bugetare restrictive pe termen scurt

poate ajuta având rezultate pozitive asupraechilibrului financiar public, insă pe termen lung pot

apărea efecte negative asupra creşterii economice.

Problema care se pune în cazul finanţării prin reducerea cheltuielilor bugetare se referă la

alegerea categoriilor de cheltuieli care se vor reduce deoarece vor apărea dificultăţi legate de

impactul social al unei asfel de politici si de asemenea de impactul la nivelul guvernului.

Strategia de reducere a deficitului bugetar pe seama unei politici bugetare restrictive se

dovedeşte a fi viabilă, pe termen scurt, având în vedere faptul că doar anumite categorii de

cheltuieli au o inflenţă semnificativă asupra creşterii economice pe termen lung.


economice ale României, teză doctorat, ASE 2007.

38

Organismele financiare internaţionale recomandă ca şi categorii de cheltuieli ce pot fi

sacrificate, cele destinate apărării naţionale. Cu toate acestea, este foarte greu de făcut o

categorisire în funcţie de importanţa cheltuielilor.

De-alungul timpului şi a studiilor făcute s-a dovedit că o influenţă pozitivă asupra

creşterii economice o au cheltuielile social-culturale (educaţia, sănătatea, etc.) şi de asemenea şi

cheltuielile cheltuielile destinate acţiunilor curente ale statului, ale guvernului (aplicarea legilor,

sprijinul dat industriei si agriculturii, susţinerea pe timp de pace a forţelor armate)11.

Strategia de reducere a deficitului bugetar pe seama unei politici bugetare restrictive

poate fi aplicată pe termen scurt, în situaţii de criză, iar pe termen lung este recomandată o

politică bugetară prudentă şi acolo unde este cazul, să se aplice criteriul de raţionalitate, analiza

cost-beneficiu, în selectarea programelor de cheltuieli publice.

3. Finanţarea prin emisiune monetară

Această metodă de finanţare conduce în cele mai multe cazuri la situaţia în care rata

inflaţiei ajunge săcrească, fenomen nedorit în economie.Cu toate acestea, nenumeroase au fost

situaţiile în care guvernul unei ţări a hotărât să finanţeze deficitul bugetar prin emisiune

monetară, celelalte metode negăsindu-le viabile (sporirea fiscalităţii, reducerea cheltuielilor

publice sau imprumuturile publice).Un exemplu de finanţare al deficitelor bugetare prin

emisiune monetară il constituie cel al statelor din America de Sud.Sursele spun că dacă aceste

state alegeau ca şi metodă de finanţare emisiunile titlurilor de stat s-ar fi confruntat cu situaţia în

care piaţa de capital nu ar fi putut face faţă ofertei prea mari de instrumente financiare12.

Spre deosebire de această metodă de finanţare prin tipărirea efectivă a banilor, în ţările din

Europa se menţionează apariţia fenomenului de senioraj.

In literature de specialitate se găsesc trei explicaţii ale acestui fenomen, Drazen(1985)13:

(i) Seniorajul este privit ca un impozit pe inflaţie :

(ii) Seniorajul este privit ca un cost de oportunitate pentru deţinerile de monedă:

(iii) Seniorajul este privit, în termeni generali, ca reprezentând totalitatea veniturilor

monetare:


economice ale României, teză doctorat, ASE 2007.12Mishkin, F.(1997),The Economics of Money,Banking, and Financial Markets, Fifth Edition, Addison-Wesley,

p. 660-661;13Drazen, A.(1985), A general measure of inflation tax revenues, Economic Letters, No. 17, p. 327-330.

39

Unde :

S=nivelul seniorajului;Π =rata inflaţiei;

=baza monetară;

r=rata dobânzii;μ=rata nominal de creştere a bazei monetare;(r-n)=diferenţa dintre rata reală a dobânzii si rata de creştere a populaţiei;a=stocul real de active guvernamentale purtătoare de dobândă.Finanţarea deficitului prin emisiune monetară sau prin senioraj a fost folosită în

numeroase cazuri, în ciuda faptului că produce consecinţe negative ridicate.Analiza acestei

metode de acoperire a deficitului bugetar porneşte de la constrângerea bugetară relatată de

către Dornbush si Fisher(1990)14, potrivit căreia :

DEF=CB-VB= -Δ

Unde :

DEF=deficitul bugetar;CB=cheltuieli bugetare;VB=venituri bugetare;

=variaţia bazei monetare;

Δ =variaţia stocurilor obligaţiunilor emise;

Emisiunea de titluri de stat către populaţie s-a dovedit a fi o măsura de finanţare ce nu va

avea efect asupra mărimii bazei monetare şi deci, nici asupra ofertei de monedă. Spre

deoasebire de aceasta, emisiunea monetară va influenţa direct creşterea bazei monetare şi a

ofertei de monedă care pe termen lung va avea repercursuni asupra mărimii inflaţiei15.

4. Finanţarea prin datorie publică

Finanţarea deficitului bugetar prin datorie publică se consideră a fi o metodă care nu

generează sporirea masei monetare, ea pe termen scurt determină reducerea investiţiilor prin

creşterea ratei dobânzii.

Feldeistein(1984)16 susţinea faptul că sporirea temporară a cheltuielilor bugetare prin

datorie publică este o soluţie optimă deoarece excesul de povară pe care îl induce datoria publică 14Dornbusch, R.,S. Fischer(1990),Macroeconomia, Traducere (1997), Editura Sedona, Timişoara15Mishkin, F.(1997), The Economics of Money,Banking, and Financial Markets, Fifth Edition, Addison-Wesley,

p. 672-67316Feldstein(1984), Debt and taxes in the theory of public Finance,NBER Working Paper Series, No. 1433,

August 1984

40

este relativ redus şi ratele impozitării vor creşte cu valori nesemnificative şi de asemenea tot el

susţinea că sporirea permanentă a cheltuielilor prin datorie publică nu reprezintă o soluţie

optimă, varianta favorizatoare fiind creşterea ratei impozitării cu o mărime egală cu cea a

cheltuielilor.

In general, efectele datoriei publice asupra performanţelor macroeconomice(şomaj, inflaţie,

rata dobânzii, deficit de cont curent,etc.) sunt studiate prin prisma abordării neoclasice, astfel

finanţarea cheltuielilor publice presupune atragerea de resurse de la populaţie fie prin

împrumuturi publice, fie prin atragerea de lichidităţi de la populaţie.Finanţarea deficitului

bugetar prin emisiuni de titluri de stat adresate fie băncilor, fie sectorului privat, persoanelor

fizice sau juridice, necesită un grad ridicat de intermediere financiarăşi chiar dacă nu prezintă

presiuni inflaţioniste, un efect negativ asupra investiţiilor potenţiale şi asupra creşterii economice

este de neevitat.

Datoria publică presupune, în viitor, creşterea veniturilor fiscale, valoarea datoriei actuale

reprezentând valoarea veniturilor prezente.In condiţiile în care agenţii economici au

uncomportament raţional, aceştia vor ignora prezenţa datoriei publice, motiv pentru care ea nu va

avea vreun efect asupra economiei17.

3.5 Instrumente folosite pentru finanţarea deficitului bugetar18

Principalul finaţator şi sursa de echilibru dintre lichiditaţile provenite din încasările de

venituri ale statului şi plăţile exigibile este Trezoreria Statului.

Soldul bugetar cunoaşte două abordări complementare, care în esenţa evidenţiază aceeaşi

realitate.Prima abordare subliniază faptul că soldul bugetar ce trebuie finanţat de către trezoreria

statului, sold exprimat în monedă naţională, este acela al mişcării fondurilor statului care rezultă

din operaţiile de execuţie ale legii bursiere ce afectează direct lichiditatea Trezoreriei, adică

diferenţa dintre plăţile şi încasările bugetare care se reglează în bancnote, cecuri, viramente

bancare.Cea de-a doua abordare, în care este definit soldul execuţiei bugetare, care se finanţeaza

prin orice mijloace, printre care depozitele deponenţilor19.

17Seater, J.(1993),Ricardian Equivalence, Journal of Economic Literature, Volume 31, Issue 1(Mar. 1993), p.

142.18Văcărel, I. (2007),Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

19Văcărel, I. (2007),Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.616.

41

Dealungul unui an se inregistrează iregularitaţi si dezechilibre datorită încasării

veniturilor si efectuării cheltuielilor şi din această cauză trebuie analizate fluctuaţiile în timp.

Statul se confruntă cu problema finanţării noilor deficite, dar în acelaşi timp el trebuie să

ramburseze împrumuturi anterioare, ajunse la scadenţe.

Confruntându-se deseori cu situaţia de gol de resurse, trezoreria apelează la

împrumuturi.Odată stabilită nevoia de finanţare a deficitului, se apelează la diferite instrumente

financiare;categoriile de instrumente folosite se grupează în termini reali în instrumente

nenegociabile si instrumente negociabile.

Pe lângă depozitele corespondenţilor Trezoreriei, din cadrum instrumentelor nenegociabilemai

fac parte:

A. Bonurile de Trezorerie garantate.Acestea sunt la purtător, au o scadenţă unică (3, 5, 7

ani), rata dobânzii este garantată, fiind de cele mai multe ori fixă.Au o utilizare

tradiţională, fiind plasate în ţăriile occidentale, intreprinzătorilor particulari, micilor

comercianţi, artizanilor.

B. Fondurile particulare, rezultate din depozitele deschise particularilor, folosite în unele

ţări occidentale, din motive de garantare suplimentară a acestora;

C. Finanţările de la Banca Centrală. Trezoreria poate apela la Banca Centrală, sub forma

împrumuturilor remunerate sau nu.În urma acestor finanţări, se observă impactul

cursului de schimb valutar asupra soldului bugetar.

Din categoria intrumentelor negociabile, fac parte:

A. Emisiunea de bonuri de trezorerie în contul curent. Trezoreria emite pe piaţa

monetară efecte pe termen scurt în cont curent, conform procedurilor de adjudecare la

care participă băncile şi marile instituţii financiare, care fac oferte de subscriere,

indicând volumul şi ratele de dobândă propuse.

B. Împrumuturi obligatare pe piaţa financiară. Acestea constau în realizarea unor

operaţii cu caracter excepţional, bazate pe reglementări special, pentru emisiuni şi

plasamente de titluri de stat denumite obligaţiuni, pe termene medii si lungi.

C. Împrumuturile externe. Acestea sunt adesea folosite în perioada de criză, fiind

contractate pe termene lungi si destinate investiţiilor. Rambursarea lor este legată de

obţinerea de excedente ale resurselor din perioadele de expansiune şi creştere

economic drept rezultat al efectelor utilizării acestor împrumuturi.

42

Putem enumera de asemenea care sunt restricţiile gestiunii finanţării deficitului bugetar, şi

anume limitarea sarcinii datoriei publice, respectarea restricţiilor politicii monetare şi nu în

ultimul rând evitarea efectelor de evicţie pe pieţele de capitaluri.20

3.6 FINANŢAREA DEFICITULUI BUGETARÎN ROMÂNIA

1.Deficitele bugetare excesive şi datoria publică a României

România a primit statutul de „economie de piaţă funcţională”21, termen definit la nivel

european, de către Comisia Europeană pe baza unor exigenţe impuse statelor din Europa

Centrală şi deEst şi definit în funcţie de progresele înregistrate în tranziţia de la economia

planificatăcătre economia de piaţă.

Concluziile experţilor europeni îşi găseau fundamentarea într-un un set deprogrese

macroeconomice ale economiei româneşti, care vizau rate importante ale creştereii produsului

intern brut, consolidarea sistemului băncilor comerciale, menţinerea în limite rezonabile ale

deficitului bugetar,şi reducerea semnificativă a nivelului inflaţiei, cum se poate observa şi in

figura nr. 1.

Figura nr. 1

Sursa: Eurostat*)Deficitul bugetar este exprimat ca procent din PIB

20Văcărel, I. (2007),Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 617

21European Commission, Regular Report on Romanian’s progress toward accession, octombrie 2004.

43

Progresele de pe piaţa muncii, disciplina fiscală, structura exporturilor româneşti

rămâneau în afara aprecierilor pozitive.

Motivaţiile posibile ale acestui comportament al guvernului au fost găsite deGavin şi

Perotti22 în imperfecţiunea pieţelor internaţionale de credit, care privesc cureticenţă ţările în curs

de dezvoltare sau de Talvi şi Vegh în potenţiale „distorsiuni”23 provenite din zona politică, care

poate se poate angaja în proiecte şi cheltuieliguvernamentale, peste capacitatea economiei

naţionale de a le finanţa.

Teoria lui Talvi şi Vegh s-a confirmat în cazul României.De pildă, în perioada

premergătoare instalării crizei economice, creşterea substanţială a productivităţii muncii a fost

devansată de dinamica accelerată a veniturilor salariale, ceea ce a determinat o înrăutăţire a

deficitului extern şi presiuni inflaţioniste suplimentare24.

Asupra bugetului de stat s-a exercitat o presiune suplimentară prin extinderea sferei

beneficiilor sociale,în urma suportului mare al populaţiei pentru aderarea în Uniunea

Europeană.Acesta s-a manifestat fie prin creşterea numărului debeneficiari, prin creşterea

transferurilor către bugetul asigurărilor sociale, dar şi prin mărirea valorică a prestaţiilor,

determinată de majorarea punctului de pensie.

În majoritatea statelor Est-Europene, inclusiv în România, s-a dorit crearea sistemului de

pensii private obligatorii, disponibilităţi financiare însemnate transferându-se către aceste

direcţii25.

Rigiditatea structurii cheltuielilor publice, determinată în primul rând deactele normative

promovate în perioada de expansiune economică, nu a permisajustări rapide care să răspundă

contracţiilor severe ale producţiei şi veniturilor, faptreflectat în deficite bugetare excesive şi o

datorie publică poziţionată intr-un trend crescător26.

22Gavin, Michael, Perotti, Roberto(1997), Fiscal policy în Latin America, Cambridge: National Bureauof Economic Research, Macroeconomics Annual, Vol. 12, 1997

23Talvi ,Ernesto, Vegh,Carlos A. (2000), Tax Base Variability and Procyclical Fiscal Policy,NBER Working Paper No. 7499,Ianuarie2000

24 Isărescu, Mugur (2008), Probleme ale convergenţei reale în drumul spre euro, Bucureşti: Academia Română;

25În august 2010, România, Ungaria, Cehia, Polonia, Suedia, Bulgaria, Lituania, Letonia şi Slovacia au solicitat

Comisiei Europene modificarea metodologiei de calcul al datoriei publice, prin care să se includă în serviciul

datoriei publice şi sumele transferate către pensiile obligatorii administrate privat.

26Catrina, Ion-Lucian, Povara datoriei publice în economiile emergente, Sfera Politicii,

Academia de Studii Economice, nr.156

44

http://www.nber.org/people/carlos_vegh

http://www.nber.org/people/ernesto_talvi

Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului,

la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin

Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile publice locale de la diverşi creditori, persoane

fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România27.

Datoria publică a României a cunoscut dealungul timpului o evoluţie puternic influenţată

de condiţiile economice ce caracterizau ţara.După cum se poate observa şi în figura nr. 2, datoria

publică s-a situat pe un trend descrescător între anii 2001 şi 2008 în timp ce creşterea economică

arăta o evoluţie constant in uşoară creştere. În schimb, anul 2009 a reprezentat startul creşterii

datoriei publice şi a scăderii ritmului de creştere economică, efecte aduse de criza financiară ce

caracteriza situaţia economică a României.Pe parcursul perioadei 2009-2012, în doar 4 ani,

datoria publică a crescut foarte mult, cu aproape 20 de procente, de la nivelul de 13.4% la

33.3%.De asemenea, redresarea creşterii economice a început abia in anul 2011, când nivelul

acesteia este a devenit pozitiv, după doi ani in care s-au înregistrat valori negative.Maximul

datoriei publice se situează la nivelul de 33.3%, iar minimul inregistrat al creşterii economice

este de -6.6%,în anul 2009.

Figura nr.2

27Moşteanu, Tatiana, coord.,Buget şi trezorerie publică, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, p. 252.

45

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

Dacă efectuăm o corelaţia strictă între ratele de creşterea economică şi evoluţiastocului

datoriei publice, după modelul dezvoltat de Reinhart&Rogoff28, putemajunge la concluzia că

nivelul de „stress” al datoriei publice româneşti se situezămult sub plafonul de 60% din PIB,

stabilit la Maastricht.

Nivelul sustenabil al datorieipublice se situează în jurul valorii de 40% din P.I.B., prag

peste care datoria publică se transformă într-un factor perturbator la adresa creşterii

economice.Alte argumente în favoarea limitării datoriei publice la un plafon inferior celuide la

Maastricht sunt legate de incapacitatea pieţelor financiare internaţionalede a răspunde favorabil

şi nediscriminat tuturor nevoilor de finanţare, venite dinpartea unui număr din ce în ce mai mare

de state confruntate cu efectele recesiuniieconomice.29

Finanţarea deficitelor bugetare excesive nu reprezintă o acţiune gratuită, indiferent dacă

se realizează pe plan internaţional sau intern.Nivelul dobânzilor la care datoria a fost contractată,

precum şi scadenţareaacesteia sunt aspect de care trebuie să se ţină seama şi pot deveni extrem

de împovărătoare,existând situaţii în care dobânzile se pot compara cu nivelul principalului

datoriei.

28 Reinhart ,Carmen M.,Rogoff, Kenneth S.(2010), Growth in a Time of Dept , NBER Working Paper No. 15639,p.5

29Catrina, Ion-Lucian, Povara datoriei publice în economiile emergente, Sfera Politicii,

Academia de Studii Economice, nr.156

46

http://www.nber.org/people/kenneth_rogoff

http://www.nber.org/people/carmen_reinhart

Unele state au apelat la soluţia răscumpărării titlurilor de stat de către banca centrală,

neavând altă oportunitate de finanţare imediată şi cu costuri mici.Această opţiune nu poate fi nici

măcar luată în calcul ca variantă,în condiţiile în care obiectivele aderării României la Uniunea

Monetară vizează şialte dimensiuni ale convergenţei nominale, decât stabilitate finanţelor

publice, şianume: inflaţia, stabilitatea cursului de schimb, ratele dobânzilor, care ar putea

fiputernic afectate de o astfel de decizie.30

Pe fondul apariţiei unor dezechilibre în funcţionarea mecanismelor economice în general,

dimensionarea volumului datoriei publice, atât internă, cât şi externăeste esenţială pentru

determinarea influenţei pe care o are şi o poate avea asupraactivităţii economice de ansamblu.

Datoria publică internă se referă la acea parte a datoriei publice guvernamentale care

reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind de la persoane fizice sau

juridice rezidente în România, iar datoria publică externă se referă la totalitatea obligaţiilor

financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la

persoane fizice sau juridice nerezidente în România31.

În ceea ce priveşte datoria guvernamentală, cu cele două componete datoria

guvernamentală internă şi datoria guvernamentală externă, calculată conform metodologiei UE,

acest indicator va creşte la nivelul de 32,2% din PIB în anul 2014 comparativ cu nivelul de

îndatorare de 30,8% din PIB înregistrat la sfârşitul anului 2010, aşa cum se poate observa în

figura cu nr. 3.

Figura nr.3

30Catrina, Ion-Lucian, Povara datoriei publice în economiile emergente, Sfera Politicii, Academia de Studii Economice, nr.156.

31Moşteanu, Tatiana, coord.,Buget şi trezorerie publică, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, p. 254-255.

47

Sursa :Ministerul Finaţelor PubliceÎn perioada acoperită de Strategia fiscal-bugetară (2012 – 2014), pe fondul creşterii

economice, a aprecierii monedei naţionale faţă de euro, principala valută în care este denominată

datoria publică externă, dar şi a extinderii maturităţii titlurilor de stat şi implicit a duratei medii

rămase a portofoliului datoriei publice guvernamentale 2011-2013, nivelul estimat al datoriei

publicenu va depăşi 40% din PIB, după cum este prezentat în figura nr.4.32

Figura nr.4

Sursa:Ministerul Finanţelor publice

Specialiştii susţin că datoria publică a României va creşte ca urmare a contractării de

datorie pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice, finanţarea proiectelor

de investiţii la nivel local, dar şi datorită emiterii de garanţii de stat în cadrul programului “Prima

casă”, pentru proiecte de interes naţional cu efect multiplicator în economie şi a celor destinate

32Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale, 2011-2013, p. 42.

48

prefinanţării sau cofinanţării de proiecte finanţate din fonduri europene şi de către alte instituţii

financiare internaţionale.33

1.2. Metode şi instrumente de finanţare a deficitului bugetar din Româniaîn perioada

2008-2012

Perioada pe care am supus-o analizei cuprinde intervalul 2008-2012, ani puternic afectaţi

de criza şi implicit de dezechilibrele financiare.

In continuare am incercat să descriu metodele şi instrumentele prin care a fost făcută

finanţarea deficitului bugetar al României din surse interne şi de asemenea din surse externe.

3.2.1. Finanţarea de pe piaţa internă

În contextul economic şi financiar prezentat anterior, emisiunile de titluri de stat pe

piaţaprimară au crescut semnificativ în perioada 2008-2012ca urmare a necesităţilor mai mari de

finanţare a deficitelor bugetare excesive (5.7% din PIB în 2008, 9% în 2009, 6.8% în 2010 şi

5.2% în 2011) şi a refinanţării datoriei publice, volumele mari de titluri emise reflectând şi

valoarea certificatelor de trezorerie emise pe termen scurt şi foarte scurt care s-au refinanţat în

cursul anului şi au determinat creşterea riscului de refinanţare (anul 2008: 12,5 mld. lei, anul

2009: 76,1 mld. lei, iar în anul 2010: 51,9 mld.lei).34

În anul 2012, situaţia pe piaţa internă a titlurilor de stat este prezentată în figura nr. 5.

Figura nr.5

33Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale, 2011-2013, p. 43.34Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale, 2011-2013, p. 11.

49

Sursa :Sursa: Ministerul Finanţelor Publice, Raport privind datoria publică 2012

În continuare, în tabelul cu nr. 1, este evidenţiată scadenţa rămasă a titlurilor de stat*

Tabel nr. 1

31-Dec-

2011

% în total 29-Feb-

2012

% în total

Suma totală 83,496 100% 95,074 100%

din care:

Pe termen scurt(<1 an) 43,471 52.06% 47,660 50.13%

Pe termen mediu(1-5

ani)

34,581 41.42% 41,849 44.02%

Pe termen lung(>5 ani) 5,444 6.52% 5,566 5.85%

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice, Raport privind datoria publică 2012

*Nu include eurobondurile şi certificatele de depozit adresate populaţiei şi include emisiunile

de titluri de stat

Valoarea medie a titlurilor de stat active la 29 februarie 2012 a fost de 1.6 ani.

In prima parte a anului 2010, pentru acoperirea necesităţilor de finanţare, au fost folosite

ca şi instrumente de datorie în lei certificatele de trezorerie şi obligaţiunile de tip benchmark cu

scadenţă la 10 ani şi în 2008-2009cu scadenţe la 3 şi 5 ani.

50

Emisiunile de titluri de stat au fost denominate atât în lei, cât şi în euro, ca urmare a

dialogului purtat cu dealerii primari şi a lichidităţii în valută existente în piaţă. În anul 2009 au

fost emise titluri de stat denominate în euro pe piaţa internă în valoare de 2.7 mld. euro, cu

maturităţi de 1, 3 şi 4 ani şi rate de dobândă de 4.25% pentru maturitatea de 1 an şi 5.25% pentru

cele de 3 şi 4 ani. Aceste emisiuni de titluri au reprezentat o alternativă de finanţare pe termen

mediu diminuând riscul de refinanţare la care s-ar fi ajuns dacă s-ar fi apelat numai la finanţarea

pe termen scurt în lei. Astfel, emisiunile în valută pe piaţa internă au reprezentat o fereastră de

oportunitate pentru păstrarea unor costuri de finanţare scăzute într-un context de piaţă dificil35.

Volatilitatea ridicată şiincertitudinile vis-a-vis de condiţiile de piaţă viitoare au

determinat adaptarea lanecesităţile investiţionale şi oportunităţile ivite în piaţă, recurgându-se la

emiterea de titluri de stat în valută pe piaţa internă, la solicitarea celor mai importante nouă bănci

străine36 din România, inclusiv în vederea menţinerii expunerii acestora pe piaţa internă, în

conformitate cu Iniţiativa Europeană de Coordonare Bancară convenită la Viena şi Bruxelles37.

La sfârşitul lunii iulie 2010, pe fondul lichidităţilor existente în valută pe piaţa

interbancară, pentru acoperirea necesităţilor de finanţare şi compensarea sumelor care nu s-au

putut atrage în cadrul licitaţiilor de titluri din ultima perioadă, ca urmare a randamentelor

solicitate de piaţă la un nivel de peste 7 %, MFP a lansat o emisiune de obligaţiuni în valută pe

piaţa internă în valoare de 1.2 mld. euro, suma atrasă fiind de circa trei ori mai mare decât

valoarea anunţată, iar în luna noiembrie MFP a mai lansat o emisiune de obligaţiuni în valută în

valoare de 1.3 mld. euro, cu scadenţa la 3 ani, în 2013.

Prin această nouă emisiune s-a reuşit extinderea maturităţii titlurilor de stat şi

consolidarea rezervei financiare în valută la dispoziţia MFP.

În ceea ce priveşte deţinătorii titlurilor de stat, în urma raportului privind datoria publică

din 2012, se constată o creştere a deţinerilor de titluri de stat de către băncile comerciale locale în

defavoarea instituţiilor nefinanciare, aşa cum se poate observa şi in figura nr. 6.

Figura nr.6

35Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2011-2013, p.12.

36Erste Group Bank, Raiffeisen Group, Eurobank EFG, National Bank of Greece, UniCredit Group, Société

Générale, Alpha Bank, Volksbank International şi Piraeus Bank.

37În cadrul acestei înţelegeri care a deschis calea unor acorduri similare încheiate şi de alte ţări din regiune, cele

9 bănci s-au angajat să nu-şi diminueze expunerea faţă de România pe durată funcţionării acordului stand-by şi să-şi

majoreze într-o manieră proactivă capitalizarea în conformitate cu cerinţele formulate de BNR.

51


Dacă pentru sfârşitul anului 2009 deţinerile băncilor comerciale au fost de peste 70 %

dintotal emisiunilor de titluri de stat, la sfârşitul anului 2010 acestea au fost de 68,3%, în timp

ceponderea deţinerilor nerezidenţilor a crescut la cca 10,5% din totalul titlurilor de stat emise

înlei.După studiul realizat în februarie 2012, ponderea deţinerilor băncilor a inregistrat valoarea

de 68,16%, în timp ce clienţii deţineau un procent de 31,84%, situaţia detaliată regăsindu-se în

tabelul cu nr. 2.

Deţinerile de titluri de stat denominate în lei, în luna februarie 2012

Tabel nr. 2

Categorie Disponibil (Mil Euro) (%) total

1. Sistem bancar 53,993.51

68.16%Depozitarul central 628.34

2. Deţineri clienţi 25,515.92

31.84%

Personae fizice non-

rezidente

19.95

Persoane fizice rezidente 2,623.90

52

Persoane juridice rezidente 13,995.33

Persoane juridice non-

rezidente

8,840.18

TOTAL 80,137.77


Strategia de finanţare din surse interne a deficitului bugetar şi de refinanţare a datoriei

publice guvernamentale în perioada 2011-2014 se va realiza în proporţie de cca. 50% prin

emisiuni de titluri de stat de pe piaţa internă, respectiv emisiuni de certificate de trezorerie cu

scadenţe până la 1 an (364 de zile) şi emisiuni de obligaţiuni de tip benchmark emise cu scadenţe

de 3, 5, 7 şi 10 ani, corespunzător cererii investitorilor, denominate în lei şi în valută funcţie de

oportunităţile existente pe piaţă şi chiar şi cu maturităţi mai lungi dacă va exista o cerere

suficientă în piaţă pentru astfel de maturităţi în condiţii rezonabile de lichiditate şi cost.38

Emisiunile de titluri de stat de tip benchmark, emise în anii anteriori, se pot redeschide în

scopul optimizării portofoliului de titluri de stat, un efect considerabil având-ul asupra creşterii

lichidităţii pe piaţa secundară.

Evoluţia randamentelor titlurilor de stat tranzacţionate în februarie 2012, după

maturitatea aleasăeste prezentată in figura nr.7.

Figura nr.7

38Ministerul Finanţelor Publice, Strategia Fiscal Bugetară pe perioada 2012-2014, p. 104.

53


Extinderea maturităţii titlurilor de stat şi lansarea unor serii de titluri de stat indexate la

indicele preţurilor de consum sau unor obligaţiuni de stat fără cupon vine ca rezultat al creşterii

necesităţilor investiţionale şi a dezvoltării segmentului investitorilor.

3.2.2. Finanţarea de pe piaţa externă

Finanţarea externă în 2008 a avut în vedere emiterea de euroobligaţiuni pe pieţele externe

şi marginal alte finanţări externe, incluzând aici creditele externe deja contractate (tragerile din

acestea), precum şi altele noi, contractate de la instituţiile financiare internaţionale.39

Aceste emisiuni de euroobligaţiuni au încetat a mai fi avantajoase o dată cu efectele tot

mai puternice ale crizei financiare, maturităţile şi costurile lor reprezentând evoluţii

dezavantajoase.

Pachetul financiar extern agreat cu Fondul Monetar Internaţional(FMI), Uniunea

Europeană(UE) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(BIRD) au cel mai

mare aport în ceea ce priveşte finanţarea în condiţiile unui raport cost-risc cât mai optim.

Astfel, în cea de-a doua parte a anului 2009, odată cu prima tranşă din împrumutul de la

UE primită în iulie 2009 (în valoare de 1.5 mld. euro) şi jumătate din tranşa a doua din

împrumutul de la FMI primită în septembrie 2009 (în valoare de 859 milioane DST) s-au

39Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2011-2013, p.14.

54

constituit sursele de finanţare externă ale deficitului bugetar. La acestea s-a adăugat primul

împrumut pentru politici de dezvoltare de la BIRD (în valoare de 300 milioane euro), contractat

în lunaseptembrie 2009 şi tras în luna octombrie 200940.

Minimizarea costurilor aferente datoriei publice pe termen mediu şi lung şi reducerea

riscului de refinanţare prin echilibrarea scadenţelor aferente datoriei contractate sunt obiectivele

ce se doresc a se realiza prin obţinerea unui nivel favorabil al ratelor de dobândă la

împrumuturile externe contractate de la FMI, UE şi BIRD.

Emisiunea de eurobligaţiuni în valoare nominala de 1 mld. de euro, cu maturitatea de 5

ani, a fost suprasubscrisă de circa 5 ori, ceea ce indică un interes foarte ridicat pentru titlurile de

stat denominate îneuro pe pieţele internaţionale de capital.Sumele atrase au fost destinate

refinanţării emisiunii de euroobligaţiuni în sumă de 700 milioane euro emisă în 2003 şi scadentă

în iulie 2010, diferenţa fiind utilizată pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei

publice.

Din pachetul financiar extern, pentru finanţarea deficitului bugetar în februarie 2010 s-a

tras jumătate din tranşele 3 şi 4 din împrumutul de la FMI (1,087.5 milioane DST), iar în martie

2010 a fost trasă tranşa a II-a de 1 mld. euro din împrumutul de la UE. În data de 22 septembrie

2010 a fost trasă tranşa a-III-a din împrumutul de la UE în valoare de 1.15 mld. euro41.

În completarea împrumuturilor externe prezentate pentru finanţarea deficitelor bugetare

s-au utilizat intrările din creditele externe destinate finanţării de proiecte.

Începând cu anul 2012, finanţarea din surse externe a deficitului bugetar s-a dorit a se

asigura preponderent din emisiuni pe pieţele externe de capital în cadrul Programului-cadru de

emisiuni de titluri de stat pe termen mediu în valoare de 7 mld. euro pentru perioada 2011-2013,

MFP acţionând pentru extinderea maturităţilor şi consolidarea curbei de randament pentru aceste

instrumente de datorie42.

Graficul de rambursare al tragerilor din pachetul financiar FMI/CE/BM*, întocmit în

2012, este prezentat in tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3

Perioada rambursării

FMI CE BM(Mil

DST)(Mil

Eur)(Mil

Eur)(Mil

Eur)

40Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2011-2013, p.14.41Ministerul Finanţelor Publice, Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2011-2013, p.15.42Ministerul Finanţelor Publice, Strategia fiscal-bugetara 2012-2014

55

2012107.38

124.29 - -

2013837.31

969.19 - -

2014865.87

1,002.24 - -

2015135.94

157.35

1,500 -

2016 - - - -

2017 - -1,150 -

2018 - -1,350 -

2019 - -1,000 -

2020 - - - -2021 - - - -2022 - - - 6002023 - - - 400

TOTAL1,946

.492,253

.065,000

1,000


*) Scadenţele sunt aferente tranşelor angajate de MFP până la 31 decembrie 2011

56

Bibliografie

1. Anghelache G ş.a – Finanţele publice ale României, Editura Economică, Bucureşti,

2007

2. Bistriceanu, D., Gh., Popescu, H., Gh.,Bugetul de stat al României, , Editura

Universitară, Bucureşti, 2007

3. Filip, Gh., Finanţe Publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010

4. Moşteanu Tatiana (coordonator), Buget şi trezorerie publică, Ediţia a III-a, Editura

Universitară, Bucureşti, 2008

5. Văcărel, I. (coord) , Finanţe publice , E.D.P., Bucureşti, 2008

6. Ministerul Finanţelor Publice http://www.mfinante.ro

7. Curtea de Conturi a României http://www.curteadeconturi.ro

8. Execuţia bugetului general consolidat în România 2009, mfinante.ro

9. Execuţia bugetului general consolidat în România 2010, mfinante.ro

57

http://www.curteadeconturi.ro/

structura sistemului financiar public din romania

Documents