structura sistemelor moderne de asiurari

21
Capitolul 1. Structura sistemelor moderne de asigurări în economia de piaţă 1.1.Asigurarea – prezentare generală Asigurarea propriu-zisă, în formă cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent întâlnită în practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri. Asigurarea are la bază un acord de voinţă (contract) încheiat între asigurător şi asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv sumă asigurată în cazul asigurărilor de viaţă) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani, numită "primă de asigurare". Conceptul de asigurare poate fi abordat sub aspect juridic, economic şi financiar. Sub aspect juridic: pentru a fi operată asigurarea trebuie să capete o forma juridică şi acest fapt rezulta dintr-un contract ca legea părţilor şi legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Contractul de asigurare şi legea de organizare a asiguratului sunt izvoare de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări. 1

Upload: bogdan-homoranu

Post on 17-Dec-2015

226 views

Category:

Documents


6 download

DESCRIPTION

Structura Sistemelor Moderne de Asiurari

TRANSCRIPT

Sisteme Moderne de Asigurari

Capitolul 1. Structura sistemelor moderne de asigurri n economia de pia

1.1.Asigurarea prezentare generalAsigurarea propriu-zis, n form cea mai simpl, clasic, dar i cel mai frecvent ntlnit n practic, const n protecia financiar pentru pierderi cauzate de o gam larg i variat de riscuri.Asigurarea are la baz un acord de voin (contract) ncheiat ntre asigurtor i asigurat, prin care asigurtorul ofer asiguratului protecie pentru riscurile pe care i le-a asumat, obligndu-se s acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv sum asigurat n cazul asigurrilor de via) n caz de producere a acestor evenimente, n schimbul plii de ctre asigurat a unei sume de bani, numit "prim de asigurare".

Conceptul de asigurare poate fi abordat sub aspect juridic, economic i financiar.

Sub aspect juridic: pentru a fi operat asigurarea trebuie s capete o forma juridic i acest fapt rezulta dintr-un contract ca legea prilor i legea propriu-zis emis de puterea legislativ. Contractul de asigurare i legea de organizare a asiguratului sunt izvoare de drepturi i obligaii n materie de asigurri.

Sub aspect economic: asigurarea implic constituirea n condiii specifice a fondului de asigurare n legtur cu care pot fi puse n eviden urmtoarele aspecte:

-fondul de asigurare se constituie n forma bneasca

-fondul de asigurare se constituie descetralizat la nivelul fiecrei oc pe seama primelor de asigurare ncasate.

Constituirea i utilizarea fondului de asigurri implic relaii economice intre pri prin fluxurile bneti pe care le presupune ncasarea primelor de ncasare i apoi plata despgubirilor aferente.

Sub aspect financiar: asigurarea este intermediar financiar ntre persoane fizice asigurate care pltesc ealonat prime de asigurare i pesoane fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Asigurarea are la baz mai multe premise: Caracterul aleator al evenimentelor la care se refer asigurarea. Evenimentul trebuie s fie ntmpltor, realizarea lui s nu depind de voina persoanelor implicate n asigurare, fie c acest fapt nu este posibil ( n cazul calamitilor naturale- ploi toreniale, cutremur, grindin), fie c legea le interzice provocarea evenimentelor respective ( incendii, accidente corporale, etc.). Pentru a fi asigurabil evenimentul trebuie s fie posibil n viitor cu consecine ntrevzute, posibil ateptate, totui nesigur sub aspectul ivirii, a msurii n care va provoca sau nu pagube, ca i sub aspectul localizrii i duratei.

Caracterul evaluabil al evenimentelor nseamn c pentru a fi asigurabil, evenimentul n cauz, trebuie s poat fi cuprins n cercetarea statistic, deci s decurg dup legitile evenimentelor ntmpltoare, ncadrndu-se n regulile de calcul al probabilitilor. Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se refer la numrul de cazuri ce se pot ivi i la nivelul la care este posibil acoperirea pagubelor. Acest fapt face posibil stabilirea primelor de asigurare ce urmeaz a fi pltite de ctre fiecare asigurat ntr-un cadru mutual.

Mutualitatea reprezint constituirea i utilizarea fondului de asigurare pe principiul toi pentru unul, unul pentru toi. Fondul de asigurare se constituie exclusiv sub form bneasc, prin contribuia unui mare numr de asigurai n scopul prevenirii i mai ales al nlturrii efectelor nedorite ale evenimentelor asigurate.

Extensia numeric a asigurailor reflect una din cerinele fundamentale n derularea procesului asigurrii, prin aceea c numrul de asigurri trebuie s fie ct mai mare, deoarece calculul primelor de asigurare se face cu ajutorul unor metode statistice, pe baza evalurii i a dispersiei riscului. Existena unui mare numr de asigurai creaz premisa pentru constituirea fondului de asigurare i utilizarea lui eficient.

Echidistana asigurailor fa de risc sau fa de un eveniment asigurat. Se impune identificarea intereselor similare ale asigurailor pentru a promova o anumit form de asigurare i dezdunarea n acelai fel a asigurailor pentru o anumit categorie de riscuri.

Promovarea activitii i relaiilor de asigurare implic att condiii subiective ct i conditii obiective Conditii subiective:

- interesul pentru asigurare: poate fi interpretat prin simul necesitii de a identifica, preveni i prentmpina riscurile de evenimentele generatoare de pagube; se afl n strns legtur cu evenimentele generale i nivelul de cultur i civilizaie ale omului

-suportabilitatea asigurrii: posibilitile financiare ale persoanelor fizice sau juridice de a suporta plata primelor de asigurare-poate promova interesul pentru asigurare sau l poate bloca sau amna

Conditii obiective:

-caracteristicile impuse evenimentului pentru a intra n subincidenta asigurrii: evenimentele trebuie s fie sporadice, s aib o anumit regularitate, extensie teritoriala, s se produc n viitor.

1.2.Funciile asigurrii

* Funcia de repartiie reprezint procesul de redistribuire a unei pri din PIB i se manifest:- n procesul de formare a fondului de asigurare pe baza primelor de asigurare;

- n procesul de dirijare a fondului ctre destinaiile lor legale (plata indemnizaiei de asigurare , nfiinarea unei activiti cu caracter preventiv acoperind cheltuielile cu caracter administrativ gospodresc i constituirea unor fonduri de rezerv); * Funcia de control urmrete modul n care se ncaseaz primele de asigurare i alte venituri, plile cu titlul de indemnizaii, cheltuieli administrative, gospodreti, determinarea corect a drepturilor cuvenite asiguratului, gospodrirea juridic a fondului de asigurare.

* Funcia de acoperire a pagubelor produse asigurailor de evenimentele cuprinse n asigurare este considerat a fi funcia de baz care prezint interes att pentru asigurai ct i pentru economia rii respective. Pentru asigurai aceast funcie d o marj de siguran cu privire la protecia bunurilor i a vieii care nu se pot ignora nici de persoanele fizice nici de persoanele juridice. Asigurarea nu poate prentmpina producerea pagubelor i nu poate nltura consecinele asupra dezvoltrii generale dar prin acordarea despgubirilor sau a indemnizaiilor rezultate din asigurrile de persoane se realizeaz ntr-un termen relativ redus refacerea condiiilor de activitate care au existat nainte de producerea evenimentului asigurat sau a capacitii de munc a persoanelor vtmate sau pgubite.

* Funcia de prevenire a pagubelor care se realizeaz prin:

- finanarea unor aciuni de prevenire a evenimentelor ce fac obiectul asigurrilor iniiate de societile de asigurare cu tent de popularizare pentru prevenirea pagubelor.

- prin formularea unor condiii de asigurare care s-i constrng pe asigurai s promoveze aciuni de prevenire a evenimentelor asigurate i s-i cointereseze n meninerea n bun stare a bunurilor asigurate i a integritii persoanelor asigurate

* Funcia financiar a asigurrii este una din prghiile sistemului financiar. ncasarea primelor de asigurare se face pe parcursul ntregului an financiar cu scadene n anul de referin. Plile de despgubiri i sume asigurate se fac treptat pe msura apariiei i argumentrii lor la fel pe ntregul an financiar. Diferena ntre ncasri i pli pe parcursul anului de referin poate fi utilizat ca resurs general de creditare n economiie, fiind constituit n depozite sau disponibiliti curente la bnci.

1.3. Elementele tehnice ale asigurrilor

n vederea cunoaterii modului i condiiilor n care se nfptuiete asigurarea se impune o prezentare a elementelor (noiunilor) care intervin n activitatea curent din acest domeniu i anume: asigurtorul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul asigurrii, contractantul asigurrii, riscul asigurat, valoarea de asigurare, norma de asigurare, sum asigurat, dauna sau pagub, despgubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurrii.

Asigurtorul este persoana juridic (societatea de asigurare) , care n schimbul primei de asigurare ncasate de la asigurai i asum rspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamiti naturale sau accidente, de a plti o despgubire pentru prejudiciul de care rspunde n baza legii - fa de tere persoane.

Asiguratul este persoana fizic sau juridic care, n schimbul primei de asigurare pltite asigurtorului, i asigur bunurile mpotriva anumitor calamiti naturale sau accidente, ori persoana fizic ce se asigur mpotriva unor evenimente ce pot aprea n viaa sa, precum i persoana fizic sau juridic care se asigur pentru prejudiciul pe care l poate produce unor tere persoane (cazul asigurrilor de bunuri i rspundere civil).

Contractul de asigurare este actul juridic care se ncheie ntre asigurat i asigurtor n cazul asigurrilor facultative. Prin acest act, asiguratul se oblig s plteasc prima de asigurare, iar asigurtorul se oblig ca, la producerea riscului asigurat, s achite, asiguratului sau beneficiarului asigurrii, despgubirea sau sum asigurat. Totodat, n contractul de asigurare sunt prevzute i alte drepturi i obligaii ale prilor contractante, precum i data nceperii i ncetrii rspunderii asigurtorului. De asemenea n contractul de asigurare sunt menionate de fiecare dat: interesul asigurrii, riscul asigurat, sum asigurat i prima de asigurare.

Beneficiarul asigurrii reprezint persoana care are dreptul s ncaseze despgubirea sau sum asigurat fr ns c acesta s fie parte la contractul de asigurare. Uneori tera persoana care devine beneficiarul asigurrii este indicat n mod expres, de ctre asigurat, n contractul (polia) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurrii se face n cursul executrii contractului de asigurare prin declaraie scris, prin testament, prin condiiile de asigurare (so, soie, motenitori legali, etc.). Cnd sunt mai muli beneficiari desemnai sau motenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiia ca asiguratul s nu fi dispus altfel.

Contractantul asigurrii este persoana fizic sau juridic care poate ncheia o asigurare, fr ns c acesta s obin calitatea de asigurat.

Exemplu. Un agent economic poate ncheia o asigurare de accidente pentru salariaii si care sunt transportai la i de la locul de munc cu autovehicule aparinnd acestuia. n acest caz, salariaii sunt asigurai, iar agentul economic este contractantul asigurrii). ntre noiunile de contractant i beneficiar al asigurrii nu exist n toate cazurile o delimitare rigid. Astfel, contractantul asigurrii poate fi n acelai timp i beneficiarul acesteia.

Riscul asigurat este acel fenomen (eveniment) care odat produs, datorit efectelor sale l oblig pe asigurtor s plteasc asiguratului sau beneficiarului asigurrii, despgubirea sau sum asigurat. Risc asigurat poate fi considerat acel fenomen generator de pagube care ndeplinete cumulativ urmtoarele condiii:

- producerea fenomenului (evenimentului) pentru care se ncheie asigurarea s fie posibil, ntruct dac un bun nu este ameninat de nici un risc, asigurarea acestuia e inutil;

- producerea fenomenului (evenimentului) trebuie s aib n toate situaiile un caracter ntmpltor; exist o singur excepie i anume riscul de deces, care dei se tie c se va produce n mod cert, face parte din categoria riscurilor probabile din considerentul c nu se cunoate dinainte momentul producerii lui, nici de asigurat, nici de asigurtor;

- aciunea fenomenului este necesar s se poat nregistra n evidena statistic. Datele nregistrate n evidena statistic cu privire la un anumit fenomen permit stabilirea pe o perioad ct mai ndelungat a frecvenei i intensitii acestuia;

- producerea fenomenului s nu depind de voina nici uneia dintre prile participante la o asigurare. Dac asiguratul sau beneficiarul asigurrii influeneaz n mod direct sau indirect producerea riscului asigurat, el va pierde toate drepturile conferite de asigurare i va suporta rigorile legii.

Valoarea de asigurare a bunurilor se stabilete prin operaiunea de evaluare n vederea asigurrii. Operaiunea este necesar ntruct n funcie de valoarea bunurilor asigurate se stabilete despgubirea pe care o va plti asigurtorul n cazul producerii riscului asigurat.

Valoarea de asigurare poate fi mai mic sau cel mult egal cu valoarea bunului respectiv nregistrat n evidenele contabile sau stabilit n funcie de preul de vnzare-cumprare practicat pentru acel bun pe pia n momentul ncheierii asigurrii. Acest element se ntlnete numai n cadrul asigurrilor de bunuri. La asigurrile de persoane, aceast noiune nu se ntlnete ntruct, capacitatea de munc i viaa nu pot fi supuse evalurii, iar n cazul asigurrilor de rspundere civil, prejudiciul cauzat unei persoane nu este susceptibil de evaluare.

Suma asigurat este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurtorul i asum rspunderea n momentul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a ncheiat asigurarea. Aceasta reprezint ntotdeauna limita maxim a rspunderii asigurtorului i st la baza calculrii primei de asigurare. La asigurrile de bunuri, sum asigurat poate fi egal sau mai mic dect valoarea bunului asigurat, ns n nici un caz mai mare dect aceasta. La asigurrile de persoane i de rspundere civil, neexistnd valoare de asigurare, sum asigurat se stabilete fie ca i cuantum precis determinat prin lege (cazul asigurrii obligatorii), fie pe baza propunerii asiguratului i n limita prevederilor din actele normative (cazul asigurrii facultative).

Norma de asigurare reprezint sum asigurat, stabilit prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, fiind ntlnit doar n cazul asigurrilor obligatorii de bunuri.

Prima de asigurare reprezint sum de bani, prestabilit, pe care asiguratul o pltete asigurtorului, n baza contractului de asigurare, n schimbul prelurii de ctre acesta din urm a riscului asigurat i a consecinelor acestuia. Pe baza primelor de asigurare ncasate de la asigurai, asigurtorii i constituie fondul de asigurare necesar achitrii despgubirilor sau a

sumelor asigurate, i constituie alte fonduri prevzute prin dispoziiile legale i i acoper cheltuielile de administrare.

n strns legtur cu prima de asigurare se gsesc cteva noiuni utilizate n domeniul asigurrilor i anume:

cota tarifar;

tariful de asigurare;

prima brut;

prima net;

adaosul de prim

Prima de asigurare pentru un contract de asigurare se determin pe baza formulei:

PA= SA x CP , unde: PA -prima de asigurare;

SA- sum asigurat;

CP -cota tarifar (cota de prim).

Cota tarifar reprezint prima de asigurare stabilit pentru o unitate monetar sum asigurat, pe o perioad de un an sau pentru sau pentru subperioade anuale (trimestrial, semestrial, lunar). Uneori cota tarifar poate fi exprimat n sum fix pe o unitate de bun aigurat.

Tariful de asigurare este compus din sistemul cotelor tarifare, fiind difereniat n cazul asigurrilor prin efectul legii fa de cele facultative, sau n cazul asigurrilor de bunuri fa de cele de persoane sau rspundere civil.

Prima brut reprezint obligaia efectiv de plat a asiguratului fa de asigurtor, costul proteciei prin asigurare i se compune din dou elemente: prima net i adaosul de prim.

Prima net este destinat constituirii fondului de asigurare din care se pltesc despgubirile sau sumele asigurate atunci cnd se produce evenimentul asigurat. Constituie baza plii despgubirilor.

Adaosul de prim este destinat acoperirii diverselor cheltuieli administrative, constituirii unor fonduri de rezerv i pentru asigurarea profitului asigurtorului.

Durata asigurrii reprezint perioada de timp n care rmn valabile raporturile de asigurare ntre asigurtor i asigurat, aa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. n cazul asigurrilor de bunuri, durata asigurrii poate fi de 1 an sau chiar mai puin (3 6 luni), n schimb la asigurrile de via, durata asigurrii poate fi mult mai ndelungat, contractul ncheindu-se pe o perioad de 5, 10, 15 ani. Aceasta este important, ea influennd mrimea primei de asigurare ce cade n sarcina asiguratului.

Paguba sau dauna reprezint expresia bneasc a pierderii, intervenit la un bun asigurat ca urmare a producerii evenimentului contra cruia s-a ncheiat asigurarea. n cazul n care bunul asigurat a fost distrus n ntregime ntlnim noiunea de pagub total, iar dac pierderea intervenit este inferioar valorii bunului, ntlnim noiunea de pagub parial.

Despgubirea de asigurare reprezint sum de bani acordat de ctre asigurtor asiguratului la producerea riscului asigurat, n vederea acoperirii pagubei.

Despgubirea de asigurare nu poate s depeasc valoarea pagubei. n practic asigurrilor se ntlnesc dou situaii i anume:

cazul pagubei totale;

cazul pagubei pariale.

n caz de pagub total despgubirea acordat asiguratului de ctre asigurtor nu poate s depeasc valoarea bunului respectiv din momentul producerii evenimentului asigurat. Sum asigurat trebuie s fie egal sau mai mare cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.

Aceasta poate fi exprimat cu relaia: D = P Sa Vb , unde:

D despgubirea; P pagub; Sa sum asigurat, Vb valoarea bunului n momentul producerii evenimentului asigurat.

n caz de pagub parial despgubirea se stabilete n funcie de sistemul de acoperire a pagubei, adoptat. n acest sens exist mai multe principii ce se aplic n calculul despgubirii i anume:

principiul acoperirii (rspunderii) proporionale;

principiul primului risc;

principiul acoperirii (rspunderii) limitate

Principiul acoperirii proporionale, conform cruia despgubirea de asigurare fa de pagub se stabilete n aceeai proporie n care se afl sum asigurat, fa de valoarea bunului asigurat, adic:

D/P= SA/ VB => D= P x SA/ VB

Astfel, nivelul despgubirii va fi cu att mai apropiat de cuantumul pagubei, cu ct mrimea sumei asigurate este mai apropiat de valoarea bunului asigurat. Conform acestui sistem de acoperire, despgubirea este egal cu paguba numai dac sum asigurat este egal cu valoarea bunului asigurat.

Principiul primului risc, conform cruia despgubirea acordat este egal cu pagub, fr a putea ns depi sum asigurat, adic: D = P = S

Astfel, raportul dintre sum asigurat i valoarea bunului nu mai influeneaz mrimea despgubirii, aceasta depinznd doar de mrimea pagubei i a sumei asigurate.

Principiul acoperirii limitate are caracteristic faptul c despgubirea se acord numai dac paguba produs de declanarea riscului asigurat depete un anumit nivel prestabilit, denumit franiz.

Astfel, o parte din pagub cade n sarcina asiguratului, mrimea acesteia fiind stipulat n contractul de asigurare.

Franiz poate fi de dou feluri:

franiz atins (simpl)

franiz deductibil (absolut)

n cazul franizei atinse, asigurtorul suport n ntregime paguba pn la nivelul sumei asigurate, dac aceasta depete nivelul franizei (F), adic D = P cu condiia P > F.

n cazul franizei deductibile, asigurtorul suport acea parte din pagub care depete franiz : D = P F

Nici n cazul franizei atinse, nici cel al franizei deductibile nu se acord despgubiri pentru pagubele care se ncadreaz n limitele franizei (deci paguba produs n limita franizei e suportat de asigurat). Datorit gradului mai sczut de compensare a pagubelor n cazul asigurrilor la care se aplic principiul rspunderii limitate, i cota tarifar este mai mic. De asemenea, existena franizei l determin pe asigurat s manifeste o grij sporit pentru prevenirea pagubelor, ntruct o parte din ele le va suporta singur.

1.4.Clasificarea asigurrilor

Asigurrile reprezint un domeniu vast, acestea de la nceputuri i pn n prezent cunoscnd o mare diversitate i dezvoltare, fapt ce face necesar i posibil cunoaterea i clasificarea lor.

n literatura de specialitate se ntlnesc tipuri i categorii variate de asigurri, determinate de utilizarea unor diverse criterii, cele mai des ntlnite fiind:

a)regimul juridic;

b)domeniul su ramura la care se refer;

c)tipul i natura riscurilor asigurate;

d)riscul asigurat;

e)natura raporturilor care se stabilesc ntre asigurat i asigurtor;

f)sfera de cuprindere n profil teritorial

a)Dup regimul juridic se disting dou grupe de asigurri:

-asigurri prin efectul legii (obligatorii);

-asigurri facultative (contractuale);

Asigurrile prin efectul legii sau obligatorii se caracterizeaz prin faptul c relaiile dintre pri, drepturile i obligaiile lor sunt reglementate prin lege i nu necesit acordul de voin al persoanelor fizice sau juridice vizate. n ara noastr, asigurrile prin efectul legii au avut o sfer larg de cuprindere pn n 1996 cnd a intrat n vigoare noua lege a asigurrilor. Acestea cuprindeau: asigurarea de rspundere civil auto; asigurarea cldirilor i construciilor aparinnd persoanelor fizice; asigurarea animalelor i culturilor agricole aparinnd sectoarelor cooperatiste; asigurarea pentru accidente a cltorilor din traficul interurban cu mijloace de transport ale firmelor de profil.

n prezent, n Romnia, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de rspundere civil pentru pagube produse din accidente de autovehicule. n alte ri ntlnim i alte tipuri de asigurri obligatorii, cum ar fi asigurrile de rspundere profesional.

Asigurrile facultative sau contractuale se caracterizeaz prin faptul c au la baz un contract ntre asigurat i asigurtor, stabilit pe baza acordului de voin al prilor. Principalele trsturi se refer la faptul c nu pot ngloba cvasitotalitatea bunurilor sau persoanelor asigurabile, favorizeaz selecia riscurilor, primele de asigurare sunt mai mari, iar realizarea acestor asigurri implic eforturi i cheltuieli mai mari.

b)Dup domeniul su ramura la care se refer distingem urmtoarele categorii:

-asigurri de bunuri;

-asigurri de persoane;

-asigurri de rspundere civil;

-asigurri de interes financiar.

Asigurrile de bunuri au ca obiect diferite valori materiale, bunuri de tot felul, aparinnd persoanelor fizice sau juridice, susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamiti naturale sau accidente. Astfel, principalele forme de asigurare n cadrul acestei ramuri sunt: asigurrile de cldiri, construcii, maini, utilaje i instalaii, aparatur electronic; asigurarea complex a gospodriilor persoanelor fizice; asigurarea animalelor, culturilor agricole; asigurarea mrfurilor, banilor sau altor valori.

Asigurrile de persoane au ca obiect persoana fizic n sine, urmrind protecia economic a acestora pentru cazuri de deces, invaliditate permanent din accidente, boal sau atingerea unei anumite vrste de ctre asigurat. n cadrul acestora se disting dou drupe: asigurri de via, care sunt n egal msur asigurri de risc i forme de economisire pe perioade ndelungate cu diverse variante de asigurare i asigurri de persoane altele dect cele de via (pentru accidente, cltorie, sntate), care sunt numai asigurri de risc.

Asigurrile de rspundere civil au ca obiect rspunderea unei persoane fizice sau juridice, pentru pagubele cauzate i/sau vtmarea corporal produs unor tere persoane. Se disting n cadrul acestora: asigurarea de rspundere civil pentru pagubele produse din accidente de autovehicule; asigurarea de rspundere profesional; asigurarea de rspundere a transportatorului pentru pasageri, bagajele acestora sau mrfurile transportate; asigurarea de rspundere a constructorului; asigurarea de rspundere a chiriaului, etc.

Asigurrile de interes financiar au ca scop protecia pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplat, asigurarea de fidelitate, etc.

c) Dup tipul i natura riscurilor asigurate distingem dou tipuri principale:

-asigurri de via;

-asigurri non-via:

Deosebirile ntre acestea rezid din natura relaiilor contractuale, durata i tipul de risc. n principal, n cazul asigurrilor de via riscul care se asigur este decesul, iar n cazul celor non-via, se asigur alte riscuri cu excepia riscului de deces. n ceea ce privete durata contractului, asigurarea de via este un contract pe o durat mare (minimum 5 ani), iar contractele de asigurri non-via sunt ncheiate pe terme scurt (de regul 1 an).

d) Dup riscul asigurat, asigurrile sunt:

-asigurri pentru riscuri cu caracter natural: inundaii, trsnete, cutremure de pmnt, ploi toreniale, furtuni, grindin, alunecri sau prbuiri de teren, explozii, etc.

asigurri pentru secet, grindin i inundaii la culturile agricole;

-asigurri pentru boli, epizotii i accidente la animale;

-asigurri contra accidentelor i avariilor la mijloacele de transport (derapri, rsturnri, coliziuni, prbuiri de poduri i tunele);

-asigurri de deces;

-asigurri de rspundere civil.

e) Dup natura raporturilor care se stabilesc ntre asigurat i asigurtor, asigurrile pot fi grupate n:-asigurri directe;

- coasigurarea

-asigurri indirecte.

- reasigurarea

Asigurrile directe se ncheie n mod direct ntre asigurat i asigurtor, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie n baza legii. O form de asigurare direct este coasigurarea, n care asiguratul ncheie contractul de asigurare cu mai multe societi de asigurare concomitent, dar n cot parte, deoarece riscurile vizate sunt greu de asumat de ctre o singur societate de asigurare.

Asigurrile indirecte sau reasigurrile apar ca form de asigurare a asigurtorului. Prin reasigurare, asigurtorul cedeaz unui reasigurtor o parte din rspunderile pe care i le-a asumat prin contractul de asigurare, inclusiv primele de asigurare aferente. La producerea riscului asigurat, reasigurtorul particip la plata despgubirii cu cot parte corespunztoare riscului asumat.

Coasigurarea este o form de asigurare direct n care asiguratul ncheie contractul de asigurare pt masa bunurilor asigurabile cu mai multe societi de asigurare n acelai timp dar n cot parte. Riscurile vizate fiind greu de acoperit de o singur companie de asigurri.

Reasigurarea este o asigurare indirect, o form de asigurare a asiguratorului. Apariia ei este motivat de creterea valorilor bunului aduse n asigurare i de cerina impusa asiguratorului de a face faa unor riscuri de o amploare deosebit. Prin reasigurare asiguratorul cedeaz unui reasigurator o parte din riscurile preluate n asigurare i primele de asigurare aferenta.f) Dup sfera de cuprindere n profil teritorial, asigurrile pot fi grupate n:

asigurri interne;

asigurri externe (internaionale).

Asigurrile interne opereaz pe plan naional, promovate de societi de asigurare ce acioneaz pe piaa intern i protejeaz bunuri, persoane i rspunderea mpotriva unor riscuri produse n interiorul rii.

Asigurrile externe apar n legtur cu persoane, bunuri i rspundere care ies din afara limitelor teritoriale ale rii n care se ncheie contractul de asigurare. n cazul acestor asigurri, una din prile contractante ori beneficiarul asigurrii domiciliaz n alt ar, sau, obiectul asigurrii ori riscul asigurat se afl, respectiv se poate produce pe teritoriul altei ri.

Cea mai important clasificare este ns cea fcut de legiuitor.Astfel n Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea i funcionarea societilor comerciale din domeniul asigurrilor la art. 7 alin. 2 erau prevzute urmtoarele tipuri de asigurri legale:

a) asigurri de via;

b) asigurri de persoane altele dect cele de via;

c) asigurri de autovehicule;

d) asigurri maritime i de transport;

e) asigurri de aviaie;

f) asigurri de incendiu i alte pagube la bunuri;

g) asigurri de rspundere civil;

h) asigurri de credite i garanii;

i) asigurri de pierderi financiare din riscuri asigurate;

j) asigurri agricole.

n vederea armonizrii legislaiei noastre la uzanele comunitare n Legea 32/2000 privind societile de asigurare i supravegherea asigurrilor la art. 3 alin. 1 se prevede c: "Activitatea de asigurare se grupeaz n:

a) asigurri de via;

b) asigurri generale,

iar, alin.2 specific: "Clasele de asigurri aferente categoriilor de la alin. 1 se stabilesc prin norme". Normele nr. 3/2001 privind clasele de asigurri care pot fi practicate de societile de asigurare stabilesc drept categorii legale de asigurare:

ASIGURRI DE VIA:

a) Asigurri de via:

- asigurri de supravieuire

- asigurri de deces

- asigurri mixte

b) Anuiti (asigurri de tip rent)

c) Asigurri de via suplimentare (asigurri de deces, vtmri corporale, incapacitate de munc rezultate din accidente):

-Asigurri de cstorie i de natere

-Asigurri de via legate de investiii

-Asigurri permanente de sntate, administrate la fel ca i asigurrile de via

-Asigurri de capitalizare(asigurri de via cu prim unic i cu prim ealonat)

ASIGURRI GENERALE:

1. Asigurri de accidente i boal, inclusiv de munc i boli profesionale

2. Asigurri de sntate

3. Asigurri de mijloace de transport terestru, altele dect cele feroviare

4. Asigurri de mijloace de transport feroviar

5. Asigurri de mijloace de transport aerian

6. Asigurri de mijloace de transport naval (maritime, fluviale, lacustre, canale navigabile)

7. Asigurri de bunuri n tranzit, inclusiv mrfuri transportate, bagaje i orice alte bunuri

8. Asigurri de incendiu i calamiti naturale

9. Asigurri de daune la proprieti

10. Asigurri de rspundere civil pentru autovehicule (rspundere civil auto obligatorie i carte verde)

11. Asigurri de rspundere civil pentru mijloacele de transport aerian

12. Asigurri de rspundere civil pentru mijloacele de transport naval

13. Asigurri de rspundere civil general

14. Asigurri de credite i garanii

15. Asigurri de pierderi financiare

16. Asigurri de protecie juridic

17. Asigurri de asisten turistic.

PAGE 13