Structura Lucrării metodicepentru conferirea gradului didactic superior

1. PRELIMINARII Actualitatea temei:

Importanţa şi actualitatea problemei cercetate; Problema cercetării; Scopul cercetării; Obiectivele cercetării; Valoarea practică a lucrării; Metodologia cercetării.

2. CAPITOLUL I (Reperele conceptuale ale problemei abordate, aspectele teoretice de bază (sinteza ideilor din bibliografia parcursă, controverse, gradul de cercetare a temei, ordonarea ideilor, atitudinea proprie, aspecte nerezolvate))3. CAPITOLUL II (Prezentarea experimentului; argumentarea propriei opţiuni privind fenomenul abordat, conţinutul şi acţiunile pro-schimbare; sugestii pentru îmbunătăţirea performanţelor; prelucrarea şi interpretarea datelor)4. CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI (valabile la nivel de sistem)5. BIBLIOGRAFIE6. ANEXE (nu se ia în calcul volumul total)

Volum: 20 – 30 pag.

Anexa nr. 9

Structura Raportuluiprivind promovarea schimbărilor/asigurarea calităţii

educaţiei la nivel local, raional, republican(pentru confirmarea gradului didactic superior)

1. Date generale 2. Obiective generale privind promovarea schimbărilor/asigurarea calităţii

educaţiei la nivel local, raional, republican

3. Direcţii de perspectivă

Obiectivespecifice

Acţiuni întreprinse

Rezultate acumulate

Dovezi Concluzii

Lucrare metodică pentru conferirea gradului superior

DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR DE CITIT-SCRIS ÎN CICLUL PRIMAR PRINUTILIZAREA STRATEGIILOR SEMI-GLOBALE ÎN CADRUL PROIECTELOR TEMATICE

Modalităţi de optimizare a strategiilor pentru învăţarea citit - scrisului clasa I

1. PRELIMINARII Actualitatea temei:

Motto: ,,Învăţătorul adevărat este omul care se eliberează de toate obstacolele care îlîmpiedică să înţeleagă copilul, nu e de ajuns numai să caute să devină din ce în ce mai bun". (Maria Montessori, 1991)

Lucrarea metodică, rodul colaborării mele cu învăţătorii, este structurată pe două capitole, unu cuprinzând reperele conceptuale ale problemei abordate, aspectele teoretice de bază (sinteza ideilor din bibliografia parcursă, controverse, gradul de cercetare a temei, ordonarea ideilor, atitudinea proprie, aspecte nerezolvate, iar al doilea, prezentarea experimentului; argumentarea propriei opţiuni privind fenomenul abordat, conţinutul şi acţiunile pro-schimbare; sugestii pentru îmbunătăţirea performanţelor; prelucrarea şi interpretarea datelor

Cercetarea didactică pe tema ”Demersuri experimentale în contextul strategiilor semi-globale și aproiectelor tematice” (patru capitole). În cadrul primei părţi valorizăm aspectele proiective ale integrării curriculare în

Şcoala contribuie tot mai mult la modelarea personalităţii şi la cultivarea trăsăturilor ei. În întreaga operă de formare a omului nou, a personalităţii sale, un rol important, uneori chiar decisiv, îl au primii ani de şcoală. Şcolii primare îi revine sarcina de a forma primele deprinderi de muncă intelectuală. De aceea , este necesar ca învăţătorul să fie preocupat în permanenţă de perfecţionarea metodelor şi procedeelor de predare –învăţare, a stilului de muncă în general, pentru optimizare a procesului instructiv – educativ .

Cadrul didactic trebuie să fie animat de o puternică receptivitate faţă de tot ce este nou si important în specialitatea sa şi în pedagogie, iar în practică să dovedească un efort continuu spre autodepăşire, pentru a face faţă sarcinilor pe care le ridică învăţământul.

Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică alături de cele tradiționale contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv- educativ, având un caracter activ– participativ şi o reală valoare activ– formativă asupra personalităţii elevului.

Importanţa şi actualitatea problemei cercetate;

Deşi în ultimele decenii s-au făcut numeroase schimbări în învăţământul preuniversitar, rapoartele făcute relevă faptul că una dintre principalele probleme este calitatea slabă a sistemului educaţional. Problemele educaţiei la nivelul învăţământului pre-universitar reies foarte clar din rezultatele testelor finale. Evaluarea finală se desfășoară la sfîrşitul clasei a IV-a pentru evidențierea nivelului atins în învățarea citirii ca instrument. Elevii testați au vârsta medie de 10,11 ani. Această evaluare m-a făcut să iau decizii realiste pentru îmbunătățirea predării și învățarea cititului ca

instrument de muncă intelectuală și învățare pe tot parcursul vieții. Astfel, prin obținerea de performanțe ridicate la testare, elevii dovedesc faptul că citesc, înțeleg și interpretează informații din texte de aproximativ 800-900 de cuvinte. Testele finale evidențiază rezultatele elevilor pe 4 niveluri: experimentat

(625), avansat (550), intermediar (475) și de bază (400). Testele finale evaluează ”performanţa în relaţie cu obiectivele fundamentale ale sistemelor educaţionale şi nu în relaţie cu predarea şi învăţarea unui corpus de cunoştinţe în instituţiile şcolare.” Testele îşi propun să evalueze eficienţa sistemelor educaţionale mai precis, să determine în ce măsura elevii dobândesc la sfârşitul ciclului şcolar obligatoriu cele trei alfabetizări – matematică, ştiinţa şi lectura. Importante sunt aici competenţele cu un caracter mai general, dezvoltate pentru ca elevul să poată înțelege și aplica ideile dobândite în şcoală pentru a găsi soluţii la probleme şi situaţii întâlnite în viaţa reală, acestea fiind măsurate prin testele finale. Voi evidenţia două stadii diferite ale procesului de abordare a citirii. Testele finale se adresează copiilor din învăţământul primar şi evaluează competenţele de citire necesare realizării tranziţiei către „a citi pentru a învăţa“ (Mullis şi al., 2007), pe de altă parte, au ca obiectiv să evalueze gradul în care elevii au dobândit cunoştinţele şi competenţele necesare în viaţa de adult. Sondajul urmăreşte gradul în care elevii dispun de abilităţi de a citi şi de a înţelege ceea ce citesc deoarece ele îşi manifestă cea mai mare

utilitate în aceasta perioadă, când se realizează tranziţia către piaţa muncii sau către etapele de educaţie ulterioare învăţământului obligatoriu, iar verificarea capacităţii de a citi constituie şi un indicator al modului în care elevii sunt pregătiţi să facă faţă vieţii sociale, angajării şi funcţionării pe piaţa muncii (OECD, 2009b).

LOCUL PE CARE ÎL OCUPĂ CITIREA sI IMPORTANŢA OBIECTULUI CITIRE

                   Însusirea citit-scrisului, formarea deprinderilor de citire si scriere corecta si constienta reprezinta baza întregii munci instructive - educative desfasurarea în scoala. Cunoasterea lumii înconjuratoare nu se face prin observare directa, ci si indirect, din carti.

                   Prin însusirea deprinderilor de citire si scriere, copilul are posibilitatea sa cunoasca lumea ce-l înconjoara; prin intermediul obiectelor de învatamânt orizonturile sale se deschid spre însusirea bazelor stiintelor, a culturii omenirii.

                   scoala valorifica disponibilitatile intelectuale ale copiilor, capacitatea lor de asimilare, cunostintele dobândite si posibilitatile de exprimare în familie si la gradinita.

                   scoala perfectioneaza deprinderile de vorbire, largind necontenit aria cunostintelor, dezvoltându-le gândirea, memoria si imaginatia, educându-le vointa si oferind modele de exprimare pentru a le stimula dorinta de imitare si perfectionare.

                   A-i învata pe elvi limba româna înseamna a-i ajuta sa comunice, prin practicarea limbajului oral si a celui scris. Învatatorul nu-i va angaja pe copii într-un proces de învatare mecanica, pasiva, ci va constientiza actul citirii, a carui tehnica o va consolida si stabiliza în scopul dobândirii unor instrumente de lucru cu cartea, prin suscitarea, încurajarea si dezvoltarea dorintei de lectura.

                   Îndeplinirea exigentelor societatii actuale fata de calitatea vorbirii orale si scrise a membrilor sai se realizeaza în scoala prin continutul si diferitele activitati pe care le comporta predarea diverselor discipline. Studiul limbii române are o situatie privilegiata, caci fiecare din compartimentele disciplinei ( citirea, scrierea, comunicarea, gramatica ) ofera mari posibilitati pentru cultivarea vorbirii.

                   Aportul psiholingvisticii, pedagogiei si docimologiei privind conceptia structurala asupra limbii si proliferarea tehnicilor de comunicare verbala si imagistica determina schimbarea raportului dintre aspectul oral si cel scris, facând necesara o noua viziune asupra învatarii limbii române în ciclul primar, care presupune initierea elevilor în interpretarea unor mesaje verbale.

                   Schimbarile vizeaza îndeosebi obiectivele si metodele care sunt diversificate si îmbogatite.

                   Trebuie sa-i ajutam pe elevi, într-un mod eficient si util, sa-si însuseasca limba materna, care le permite sa gândeasca si sa comunice, sa înteleaga procesele lumii înconjuratoare si ale propriei maturizari. Accentul se va deplasa pe comunicare , pe perfectionarea exprimarii orale si a receptarii mesajului, asigurând accesul elevilor la tipurile variate de comunicare, stimulându-le activitatea verbala.

“Limba este tezaurul cel mai pretios pe care il mostenesc copiii de la parinti,depozitul cel mai sacru la sat de generatiile trecute si care merita sa fie pastrate cu sfintenie de generatiile care-l primesc”(Vasile Alecsandri) Cultivarea limbii se inscrie astazi pe coocrdonatele majore ale preocuparilor civilizate.Ainvata elevii sa citeasca sis a scrie correct in limba romana este o datorie de onoare a scolii si un act de cultura cu profunde rezonante sociale si patriotice.

Pentru ca elevii sa dobandeasca deprinderi si priceperi temeinice de folosire corecta a limbii atat in comunicarea orala cat si in cea scrisa ei trebuie pusi in situatia de a observa ,de a analiza, de a motiva si de a aaplica faptele de limba. Procesul formarii deprinderilor de citire si scriere este deosebit de complex.Bazele formarii lor se pune in clasa intai,dar procesul formarii si mai ales al perfectionarii lor este cu mult mai indeluungat,continuand si in clasele urmatoare,pana cand cititul si scrisul devin mijloace obisnuite de autoinstruire. De aceea este firesc ca problemele metodologice legate de invatarea citirii si scrierii sa fie cunoscute si ttratate in succesiunea lor ,asa cum apar in primul rand in clasa I si apoi in clasele urmatoare. Fiind cunoscuta valoarea cu totul deosebita a acestor deprinderi se poate afirma fara exagerare,ca tematica intregii munci de invatare se pune in scoala primara,in buna masura chiar in clasa I. De aceea se poate considera,pe buna drreptate ,ca succesul la invatatura al tuturor elevilor este determinat ,in cele din urma ,de masura in care ei si-au insusit cititul si scrisul,pana la nivelul la care acestea constituie pt ei mijloace de autoinstruire Cu toate ca cititul si scrisul se invata concomitant ,intr-o stransa legatura ,din motive de ordin didactic voi analiza separat problemele metodologice de predare si imbunatatire a cititului si scrisului,pentru a putea evidentia mai bine ceea ce are specific fiecare dintre aceste deprinderi in modul lor de predare/invatare. Pentru a isi insusi deprinderea cititului pana la nivelul la care el sa poata construi ”o metoda de lucru care sa-i faca pe elevi in stare sa-si completeze singuri instruirea elementara pe care au primit-o in scoala” elevii trebuie sa parcurga doua etape:

Insusirea tehnicii cititului cu tot ce implica aceasta Insusirea capacitatii de a se orienta in textul citit in scopul folosirii cartii in mod

independent,ca izvor de informatie si de formare. Orice activitate de invatare,prin urmare si aceea de invatare a cititului se realizeaza prin efortul personal al celui ce invata,iar participarea efectiva la aceasta activitate presupune cu necessitate un oarecare grad de independenta.Copiii trebuie sa fie constienti de efortul pe care il depun,de finalitatile acestuia. Deosebit de important pe plan psihologic este motivarea efortului la care este supus elevul , deoarece astfel efortul nu-i apare ca un act gratuit, ci ca un raspuns la curiozitatea fireasca a lui ,ca un imblod spre cunoastere.. Insusirea de carte elevi a tehnicii cititului se realizeaza prin exercitii. Pentru a asigura un randament maxim acestei activitati, se impune , ca ea sa fie realizata, asa cum s-a subliniat, cu efortul personal ala fiecarui elev in parte. La sfarsitul ciclului primar , elevii trebuie sa ajunga sa citeasc corect,constient,atat cu voce tare cat si in gand.Combinarea citerii cu voce tare cu citirea in gand este necesara. Citirea se invata articuland iar singurul mod prin care invatatorul isi da seama de dificultatile pe car elevul le intampina la descifrarea textului si de greselile pe care le fac este acele de a il asculta. Citirea in gand stimuleaza procesele gandirii ,mobilizeaza efortul de concentrare si cultiva capacitatrea de intelegere a textului contribuin la cresterea ritmului citirii. Se pot folosi urmatoarele tipuri de citire la clasele mici:

1. Citirea impreuna2. Citirea in cor3. Citirea in perechi4. Citirea alternative5. Citirea ecou6. Citirea ortoepica -este o varianta a citirii silabisite ,fiecare silaba se citeste de

doua ori

7. Citirea consecutive de catre mai multi elevi a partilor unui text –elevul care citeste mei lent find pus sa citeasc dupa unul care citeste cursiv.

8. Citirea prin excludere-textul se citeste cu voce tare ,se exclud unele cuvinte(primiul sau ultimul cuvant,parti de vorbire,etc)

9. Citirea in stafeta10. Citirea in lant11. Citirea pe roluri12. Citirea in gand13. Citirea selective14. Lantul cuvintelor- se citeste un cuvant, iar elevii sublineaza cuvintele care incep

cu litera cu care s-a terminat cuvantul precedent. Formarea si dezvoltarea deprinderilor de citire, au drep scop exprimarea succinta sau ampla,redarea experientelor si trairile personale ,imbogatirea vocabularului,trezirea interesului elevilor fata de limba ca mijloc de comunicare si dorinta de a citi. Invatarea scrisului se realizeaza concomitant si in stransa legatura cu invatrea cititului. Scisul ca miscare grafica voluntara ,intentionata,este o “actiune constienta”iar transformarea ei intr-o actiune automatizata se realizeaza prin exercitii. Urmarind elevii mic in timpul scrisului si cercetand caietele acestora, se pot depista greselile de scriere a caror cauza principala o constituie de regula insuficienta pregatire teoretica a lor inainte de exersarea propriu-zisa a scrisului. Cunoasterea prealabila a unor reguli de scriere corecta sta la baza formarii si dezvoltarii la elevi a capacitatii de a se autoevalua,de a-si autoregla activitatea de scriere. Un mare neajuns al predarii limbii romane este acela, de a-i spune elevului cum sa scrie corect ,fara a-l motiva de ce sa scrie asa. In ciclul primar ,in invatarrea ortografiei,elevul parcurge mai multe etape,deoarece predarea limbii romane se realizeaza potrivit principiului concentric. Invatatorii sunt primii care au raspunderea formarii de deprinderi ortografice .In primele doua clase elevii invata limba fara sa li se precizeze tehnologia. Cunostintele lor ortografice si de punctuatie au o slaba fundamentare teoretica,multe limitandu-se empiric sau reducandu-se la explicatii si rezolvari situationale. In clasele a III-a si a IV-a largim baza teorintelor teoretice prin precizarea si definirea lor ,pornind de la observarea deliberate a faptelor de limba.Elevii isi insusesc acum minimul necesar de norme ortografice. Ca orice activitate calitatea scrisului depinde in mare masura de felul in care elevul este pregatit pentru aceasta performanta.Este mai usor si mai eficient sa se puna de la inceput bazele unor deprinderi corecte decat sa se corecteze deprinderile gresit formate. Folosirea corecta a instrumentarului de scris si a suportului reprezinta o conditie importanta in formarea deprinderilor de scriere. La clasele primare se insista mult asupra formei literelor , asupra insusirii scrierii caligrafice.Cunoasterea si aplicarea regulilor de ortografie si punctuatie prevazute in programa claselorI-IV reprezinta conditia obligatorie pentru insusirea scrierii corecte. Uneori se insista prea mult asupra memorizarii unor reguli si se fac putine exercitii applicative,alteori exercitile nu sunt alese cu grija,nu reprezinta intr-o ordine fireasca problemele privind dificultatea pe care o cuprind sin u conduc la formarea unor deprinderi de scriere corecta. In acest caz rolul invatatorului este hotarator.Este evidenta importanta parcurgerii de catre elev in intregime a lantului de exercitii stabilite pt o anumita problema. Omiterea unui tip sau altul de exercitii se resimte de regula in rezultarele finale ale invatarii. Sunt foarte multe probleme in legatura cu citit-scrisul in ciclul primar.Principalul este ca tot mai muti invatatori le cunosc si actioneaza pt rezolvarea lor..