Structura dialectală a limbii române

Formarea dialectelor româneşti

Două mari epoci în evoluția limbii române

• Preliterară (cea de dinaintea apariţiei textelor scrise în limba română: sec. V - XIV).

• Literară (cea de după acest moment: sec. XV – până în prezent)

Epoca preliterară

• Perioadă de formare a limbii române (sec. V - VIII), când limba română a trecut de la aspectul de latină târzie la cel de idiom neolatin

• O alta până la despărţirea dialectelor, numită română comună care durează până în secolul al X-lea sau al XIII-lea, după unii chiar al XIV-lea (Macrea)

• Dacoromâna comună - perioada cuprinsă între despărţirea dialectelor şi apariţia primelor texte scrise în dacoromână, perioadă în care se conturează dialectele şi graiurile;

Perioada literară

• Dacoromâna veche - cuprinsă între sec. al XVI-lea – sfârșitul sec. al XVIII-lea;

• româna modernă (sfârșitul sec. al XVIII-lea – sf. sec.al XIX-lea / începutul sec. al XX-lea);

• româna contemporană (de la sf. sec. al XIX-lea / înc. sec. al XX-lea până în zilele noastre).

Limba română – limbă romanică

• Din punct de vedere genetico-structural, limba română face parte din familia limbilor romanice.

• Împreună cu celelalte idiomuri romanice – spaniola, portugheza, catalana, occitana, franceza, franco-provensala, italiana, sarda, retoromana și dalmata (azi moartă) – formează spațiul geografic și cultural al Romaniei.

Limba română – limbă romanică(2)

• Limba română este singura reprezentantă a Romaniei Orientale, dar și unicul idiom romanic izolat de restul romanității printr-o vecinătate nelatină.

• Româna este singura limbă romanică ce se definește prin ROMANUS, termenul păstrându-se și ca nume etnic (rumân > român), ca o conștiință a descendenței romane.

Particularități lingvistice:

a) cu caracter conservator, concretizate în urme de latinitate inexistente sau dispărute din celelalte limbi romanice;

b) cu caracter inovator, româna ezvoltând de-a lungul evoluției sale, diferite trăsături atipice sau necunoscute în celelalte limbi romanice.

Româna, continuatoarea latinei orientale din provinciile dunărene, are 4 dialecte:

• dialectul dacoromân

• dialectul aromân,

• dialectul meglenoromân,

• dialectul istroromân.

Dialectul dacoromân

• Este vorbit preponderent la nord de Dunăre, în România şi în afara graniţelor (compact sau insular) în: Republica Moldova, Transnistria, teritoriul de la gurile Dunării atribuit Ucrainei, pe valea Timocului și în Voivodina, în Bulgaria, în zona Vidinului, de-a lungul Dunării și în Dobrogea bulgărească, pe valea Tisei (Ungaria), în Ucraina subcarpatică și Ținutul Herței.

• • Se mai vorbește pe teritoriul fostei URSS, până în

Extremul Orient, unde au fost deportați românii din Moldova și Bucovina de nord, dar și în alte țări unde se găsesc comunități de români.

Dacoromâna prezintă următoarele varietăți teritoriale:

- subdialectul muntenesc;

- subdialectul moldovenesc;

- subdialectul bănățean;

- subdialectul crișean;

- subdialectul maramureșean.

Dialecte suddunărene

• dialectul aromân, vorbit preponderent în sudul Dunării, în Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria și în alte țări, inclusiv în România;

• dialectul meglenoromân, vorbit în nordul Greciei, în Macedonia și în alte țări, inclusiv în România;

• dialectul istroromân, vorbit în Peninsula Istria din Croația.

Formarea limbii române şi a poporului român

• Poporul român şi limba română s-au format odată cu romanizarea şi colonizarea regiunilor carpato-danubiano-pontice de la nord şi de la sud de Dunăre.

• Latina dunăreană se transformase în idiom romanic înainte de contactul lingvistic cu slavii, care se aşezaseră în spaţiul romanic, şi de pătrunderea elementelor slave vechi în limba română (sec. V-VIII) .

Româna comună (sec. V, VI, VII - sec. X)

• Româna comună reprezintă primul stadiu de evoluţie a limbii române, din momentul în care latina dunăreană s-a transformat în idiom romanic şi până când s-a rupt unitatea românilor de pe ambele maluri ale Dunării.

• Sextil Puşcariu o numeşte străromână (după germ. Urrumänisch), Al. Philippide – română primitivă, Al. Rosetti – română comună, Dimitrie Macrea – română primitivă comună, Emil Petrovici – romanică dunăreană, Ion Coteanu – mai întâi tracoromanică, iar apoi protoromână.

Separarea dialectelor. Motive

• Sec. al X-lea, perioada separării dialectului aromân sau secolele al XII-lea, al XIII-lea (chiar al XIV-lea), când s-au separat și celelalte dialecte suddunărene.

• Motive: - formarea primelor stătuleţe slave în

porţiunea dintre Dunăre şi Balcani; - pătrunderea ungurilor la Dunărea de mijloc

(sec. al IX-lea).

Elementele constitutive ale limbii române

• Substratul este reprezentat de limba unei populaţii autohtone peste care se aşează limba unei populaţii cuceritoare. Substratul limbii române îl reprezintă limba traco-dacilor

• Subsubstratul este reprezentat de limbile unor populaţii foarte vechi despre care există numeroase atestări arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas unele urme în toponimie sau cuvinte cu etimologie nesigură/necunoscută

• Stratul reprezintă limba populaţiei cuceritoare ce se impune. În cazul limbilor romanice, este reprezentat de limba latină populară.

Elementele constitutive ale limbii române (2)

• Superstratul este reprezentat de limba populaţiilor migratoare care s-au aşezat în spaţiul romanic şi care, după o perioadă de bilingvism sfârşeşte prin a fi absorbită de idiomul romanic.

• Influenţele sunt contribuţiile aduse de diferite limbi ca urmare a relaţiilor reciproce (economice, politice, culturale). Influenţele nu au presupus un bilingvism de masă, ci un bilingvism individual. Ele se manifestă în lexic şi în formarea de cuvinte. În cazul românei se poate vorbi de influenţa greacă, maghiară, germanică, germană, turanică, turcă, franceză, italiană, rusă, engleză

Elementele constitutive ale limbii române(3)

• Adstratul reprezintă rezultatul contactului de vecinătate geografică dintre două limbi. În română, adstratul este reprezentat de: limbile slave învecinate (bulgara, ucraineana, rusa, sârba), maghiară, germană.

• Superstratul cultural este reprezentat de elemente de origine latină şi greacă ce ţin de domeniul culturii şi care sunt comune celor mai multe limbi.