Structura anatomică a ochiului

Ochiul este un organ foarte preţios şi pretenţios în acelaşi timp. Ochiul este foarte sensibil şi din acest motiv se impune ca preparatele oftalmice să fie preparate în aceleaşi condiţii ca medicamentele pentru administrare parenterală.

Ochiul este format din două părţi:- globul ocular;- anexe.F1. Globul ocular este sferă turtită, fiind acoperit cu un înveliş format fin trei straturi concentrice

suprapuse şi anume:a. Tunica exterioară fibroasă formată din:

a1. cornee care este formată dintr-un ţesut fin transparent foarte bogat în terminaţii nervoase, fiind cel mai sensibil ţesut din organism. Corneea nu este vascularizată şi este compusă din mai multe părţi. Pentru a fi traversată de substanţe este nevoie ca aceasta să aibă proprietăţi amfifile. Afecţiunile corneei se numesc keratite.

Cheratita este reprezentata de inflamarea corneei și se manifesta prin inrosirea ochiului și adeseori prin dureri foarte violente la acest nivel, tulburari vizuale , fotofobia( intoleranta la lumina) și inchiderea pleoapelor. Daca nu este tratata, aceasta poate duce la tulburari ireversibile de vedere si afectarea grava a corneei.

a2. sclerotica – este o membrană fibroasă, opacă, vascularizată şi conţinând terminaţii nervoase, este plasată sub conjunctivă iar în partea anterioară este întreruptă de cornee.

b. tunica mijlocie – este compusă din:- coroidă;- zona ciliară (muşchi ciliar + ligamente);- iris care determină deschiderea circulară a pupilei.c. Tunica internă nervoasă – îmbracă fundul de ochi cu rol foarte important în procesul vederii

(retina). În interiorul ochiului între umoarea apoasă şi cea sticloasă se găsesc: cristalinul – este fixat prin ligamente suspensoare ataşate de muşchii ciliari şi irisul – este o membrană care se leagă de corpul ciliar şi joacă rolul unei diafragme determinând o deschidere circulară a pupilei. Irisul separă globul ocular în două camere:

- anterioară (umoarea apoasă – soluţie foarte puţin vâscoasă);- posterioară (umoarea sticloasă – masă de consistenţă vâscoasă, semi-lichidă)

Cataracta reprezintă o afecțiune oculară ce se caracterizează prin diminuarea transparenței cristalinului și poate evolua până la opacifierea totală a acestuia, determinând astfel alterarea acuităţii vizuale. Se pare că principala cauză de apariţie a cataractei o reprezintă afectarea metabolismelor cristalinului: tulburări ale gradului de hidratare; leziuni ale capsulei; dezechilibre ionice; deficitul de selenium, zinc şi cupru din organism; scăderea cantităţii de glutation de la nivelul cristalinului; agregarea excesivă a proteinelor de la nivelul cristalinului; hiperglicemia (diabetul zaharat) sau hipoglicemia. Glaucomul apare datorita cresterii presiunii umorii apoase , datorita unui drenaj defectuos.Are ca efect cresterea presiunii intraoculare , scaderea aportului sanguin la fibrele nervului optic, care vor fi distruse progresiv, iar daca nu este tratat duce la orbire Glaucomul cu unghi deschis -boala cronica cu debut necunoscut, asimptomatica si cu o evolutie lenta .In unele cazuri pot aparea simptome precum lacrimare , jena .apare adesea la pacienţii cu vârste de peste 60 de ani; patologia oculară se manifestă de obicei pe fondul unor afecţiuni vasculare, metabolice sau endocrine deja existente; Cu cât presiunea intraoculară creşte mai mult, cu atât mai rapidă va fi evoluţia bolii glaucomatoase. Glaucomul cu unghi închis este mai puţin frecvent şi apare mai ales în cea de-a doua jumătate a vieţii, mai devreme decât forma de boală cu unghi deschis. Boala se poate manifesta sub forma unor crize intermitente sau acute, în funcţie de vârsta pacientului.

Forma acută de glaucom cu unghi închis, se manifestă prin debut brusc şi durere oculară unilaterală, care iradiază în lungul nervului optic.. Alte simptome de acompaniament: greaţă, vărsături, bradicardie (încetinirea ritmului cardiac), apatie, extremităţi (mâini şi picoare) reci.

Blefarospasmul este o contracţie, involuntară, tonica a muşchiului orbicular care poate dura până la câteva minute. Cazurile severe provoacă aşa numită, "orbire funcţională" deoarece pacientul nu poate ţine ochii deschişi. În etiologie sunt implicate afecţiuni ale nucleilor bazali. Apare în hemiplegii,( paralizie a unei jumatati a corpului) boala Parkinson, statusurile postencefalitice, hemiplegii, isterie. Degenerescența maculară( umeda si uscata) este o afecţiune oftalmologică în urma căreia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni la nivelul maculei, o zonă mică aflată în partea posterioară a globului ocular. Macula are rol în vederea culorilor şi detaliilor obiectelor, necesare pentru vederea centrală.Organele anexe ale ochiului pot fi împărțite în organe de mișcare și organe de protecție.

Organele de mișcare sunt reprezentate prin mușchii externi ai globului ocular. Ei rotesc ochiul în toate direcțiile. Există 4 mușchi drepți și 2 oblici. Ei se prind cu un capăt de sclerotic, iar cu celălalt capăt de un inel fibros de pe fundul orbitei (cei patru mușchi drepți ) și pe oasele ce alcătuiesc orbita (cei doi mușchi oblici).

Organele de protecție sunt sprâncenele, pleoapele, conjunctiva și aparatul lacrimal.Sprâncenele opresc sudoarea să se scurgă în ochi. Pleoapele sunt două pliuri tegumentare. În grosimea

lor se află o membrane rigidă, iar pe margine prezintă niște peri numiți cili (genele) ce rețin particulele de praf. Conjunctiva este o membrană subțire și lucioasă, care căptușește fața internă a pleoapelor și fața anterioară a globului ocular până la periferia corneei, de unde se continua cu epiteliul anterior al acesteia. Conjunctivita reprezinta o inflamatie a conjunctivei insotite de congestia ( aflux excesiv de sange ) ochiului. Au natura infectioasa si sunt favorizate de fum , praf, corpi straini, gaze toxice,. Se manifesta prin usturimi, senzatie de arsura, si nisip in ochi, mancarimi si intepaturi. Sunt insotite de secretie conjunctivala cu aspect diferit in functie de microorganismul provocatorConjunctivitele virale prezintă roşeaţa generalizată apărută la nivelul segmentului anterior al globului ocular; lăcrimarea este abundentă, în timp ce secreţia conjunctivală şi senzaţia de mâncărime oculară se manifesta subtil; pacientul prezintă adenopatie satelită iar în produsul de secreţie conjuctivala se evidenţiază creşterea numărului de monocite.

Conjunctivitele bacteriene: prezintă roşeala generalizată a segmentului anterior al globului ocular, cu secreţie lăcrimară în cantitate moderată şi secreţie conjunctivală accentuată; pacientul acuză mâncărime (prurit) şi o accentuată senzaţie de corp străin la nivel ocular; uneori infecţia poate fi însoţită de adenopatie; examenul secreţiilor conjunctivale evidenţiază un număr crescut de agenţi patogeni (bacterii) şi numeroase leucocite polimorfonucleare (semn al prezenţei unui proces infecţios localizat) . Conjunctivitele alergice: roşeaţa oculară este accentuată, iar pacientul prezintă prurit ocular intens; cantitatea de secreţie lacrimală şi conjunctivala este redusă;

Aparatul lacrimal este format din glanda lacrimală (tubulo-acinoasă) așezată în partea superioară și lateral a orbitei și din căile lacrimale. Glanda lacrimală secretă lacrimile, care se elimină prin mai multe canalicule pe suprafața globului ocular.

Formularea soluţiilor oftalmice

Pentru obţinerea soluţiilor oftalmice avem nevoie de:- substanţe active; solvenţi; auxiliari; recipiente.A. Substanţele active – utilizate pentru obţinerea soluţiilor oftalmice trebuie să îndeplinească

condiţiile de calitate impuse de F.R. X şi alte norme în vigoare fiind similare celor prevăzute pentru preparatele parenterale. În cazul preparării suspensiilor oftalmice diametrul particulelor poate fi de maxim 50 m.

B. Vehicule utilizate pentru prepararea soluţiilor oftalmicePentru soluţiile oftalmice se utilizează ca vehicule:- apa distilată proaspăt fiartă şi răcită;- apa pentru preparate injectabile;- ulei de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.C. Auxiliari utilizaţi pentru obţinerea colirelorPentru a asigura stabilitatea fizico-chimică, microbiologică şi toleranţa medicamentelor oftalmice se

utilizează diferiţi auxiliari:C1. izotonizanţi – F.R. X prevede izotonizarea soluţiilor hipotonice. Când substanţele active sunt

prescrise în cantităţi sub 1% (m/m) soluţia se prepară prin dizolvarea substanţei active în soluţie izotonică sterilă.

Când masa substanţei active este mai mare de 1% masa de substanţă necesară izotonizării se calculează conform formulei prevăzute la monografia „Iniectabilia”.

Ca izotonizanţi se pot utiliza: clorură de sodiu, azotat de sodiu, acid boric, glucoză etc.C2. Agenţi pentru ajustarea pH-uluipH-ul lacrimal are următoarea valoare medie: pH = 7,4,Ochiul tolerează abateri sensibile de la această valoare, pH-ul tolerat de ochi fiind între 7,5-9,5. Nu în

toate cazurile se poate realiza un pH convenabil. De aceea la alegerea pH-ului se are în vedere în primul rând, stabilitatea substanţei medicamentoase şi apoi toleranţa locală.

Pentru a menţine pH-ul între anumite limite la prepararea soluţiilor oftalmice se pot utiliza soluţii tampon, de exemplu: tampon acid boric/borax; tampon fosfat etc.

C3. Agenţi pentru creşterea vâscozităţii: aceşti auxiliari se utilizează pentru obţinerea unui efect retard. Agenţii de vâscozitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie hidrosolubili;- să fie inerţi chimic şi farmacologic;- să aibă un indice de refracţie asemănător lichidului lacrimal şi anume 1,3340 – 1,3370;- să nu obtureze căile lacrimale;- şi să fie toleraţi de mucoasa oculară.Ca agenţi de vâscozitate pentru soluţiile oftalmice se pot utiliza:- metilceluloza sol 0,25-1%; - hidroxietilceluloza;- carboximetilceluloza sodică; - alcool polivinilic 1,4-4%; - polivinilpirolidona 2%.C4. Conservanţi – sunt cei indicaţi în F.R. X şi anume – boratfenilmercuric, clorură de benzalconiu şi

diacetat de clorhexidină.D1. Recipiente – conform F.R. X soluţiile oftalmice se condiţionează în recipiente multidoză de

maxim 10 ml sau unidoză, închise etanş, prevăzute cu sistem de picurare adecvat.D2. Băile oculare se ambalează în recipiente incolore sau colorate, sterile de 50 ml, ambalate în cutii

de carton inscripţionate având cu prospectul produsului cât şi paharul de administrare.

5.3. Prepararea soluţiilor oftalmice

Conform F.R. X „Picăturile pentru ochi” se prepară prin metoda care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.

Ochiul sănătos are o puternică capacitate de autoapărare atât împotriva infecţiilor provocate de microorganisme (un rol important în acest sens având lizozima, o enzimă prezentă în lichidul lacrimal) cât şi de alţi factori agresivi. Când corneea sau conjunctiva sunt traumatizate accidental sau în urma unor intervenţii chirurgicale ochiul devine vulnerabil la diferite infecţii cu microorgansime. Germeni foarte periculoşi pentru ochi sunt:

- Pseudomonas aeruginosa; - Pseudomonas fluorescens; - Proteus vulgaris; - Escherichia coli; - Bacillus subtilis.Picăturile pentru ochi se prepară aseptic iar sterilizarea se realizează după condiţionarea în recipiente

sterile.Pentru picăturile multidoză se admite adaosul de conservant antimicrobian.La picăturile unidoză nu este admisă adăugarea de conservanţi. Pentru picăturile unidoză sterilizarea

se va realiza printr-o metodă adecvată, conform F.R. X monografia „Sterilizarea” şi anume:- Sterilizare cu vapori de apă sub presiune (autoclavare). Operaţia se realizează prin încălzirea

preparatelor respective în autocalv la 1210C timp de 15-20 minute sau 1150C timp de 25-30 minute, metodă utilizabilă la soluţii sau suspensii apoase;

- Sterilizare la 98-1000C timp de 30 minute (metodă folosită în farmacie);- Sterilizare cu aer cald (în etuvă) la 1800C timp de 60 minute pentru ustensile, recipiente de sticlă şi

porţelan iar pentru vehicule uleioase la 1400C timp de 3 ore sau 1600C timp de 2 ore;- şi Filtrarea sterilizantă care se aplică substanţelor termolabile utilizând filtre bacteriologice.Substanţele active utilizate pentru obţinerea colirelor se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul

corespunzător şi se completează apoi cu solvent la masa prevăzută (m/m). Soluţiile oftalmice se filtrează printr-un material filtrant adecvat. Pentru filtrare se poate utiliza hârtie de filtru sau alte filtre speciale.