1

FIȘA DE INFORMARE NR. 93

STRATEGIA UNIUNII EUROPENE PENTRU REGIUNEA DUNĂRII

Altele 6

DATE DESPRE PROPUNERE

1. Data adoptării de către Comisie: 8.12.2010; responsabil: Johannes Hahn,

comisarul european pentru politică regională (DG Politică regională)

2. Denumire document: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,

Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Strategia Uniunii

Europene pentru regiunea Dunării” – COM(2010)0715, și documentele de lucru

care însoțesc comunicarea: SEC(2010)1489; SEC(2010)1490 și SEC(2010)1491

3. Tipul documentului: comunicare (nelegislativ)

4. Stadiul actual: Calendarul Președinției ungare prevede aprobarea Strategiei în cadrul

Consiliului Afaceri Generale (CAG) din 18 aprilie 2011 și adoptarea acesteia cu

ocazia reuniunii Consiliului European din 24 iunie 2011. Parlamentul European a

adoptat Rezoluția TA(2011)0065 din 17 februarie 2011 referitoare la implementarea

Strategiei.

5. Alte observații: Potrivit IPEX, până în prezent (15.02.2011), parlamentele sau

camerele parlamentare din 2 state membre au organizat dezbateri asupra comunicării1.

1. CONTEXT

Cu o suprafață de aproximativ 800.000 de km2

(ocupând a cincea parte din suprafața UE) și cu

o populație de peste 100 de milioane, regiunea Dunării2 este vitală pentru Europa. Bazinul

dunărean beneficiază de o serie de avantaje care pot permite dezvoltarea sa rapidă: poziția

geografică (deschiderea către est); diversitatea culturală, etnică și naturală; surse importante

de energie regenerabilă (hidro, biomasă, eoliene și termale); avantajele care țin de mediu

(floră și faună, resurse de apă, Delta Dunării).

Regiunea Dunării are un potenţial de creştere economică insuficient exploatat. Fiind parte a

Coridorului pan-european de transport VII al UE, Dunărea3 reprezintă o cale navigabilă

semnificativă, care face legătura, prin reţeaua Rin-Main-Dunăre, între portul Constanţa,

centrele industriale din vestul Europei şi portul Rotterdam. Bazinul lărgit al Dunării cuprinde

state şi regiuni care ar putea beneficia în viitor de accesul direct la Marea Neagră, iar

importanţa conectării UE cu regiunea extinsă a Caucazului şi Asiei Centrale a fost deja

consimţită prin Sinergia Mării Negre.

1 Germania și Suedia.

2 Regiunea Dunării include părți din opt state membre ale UE (Germania, Austria, Ungaria, Republica

Cehă, Slovacia, Slovenia, Bulgaria și România) și din șase state non-UE (Croația, Serbia, Bosnia și

Herțegovina, Muntenegru, Ucraina și Republica Moldova). 3 Dunărea traversează zece ţări europene: Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, România,

Republica Moldova, Slovacia, Ucraina şi Serbia. Lungimea navigabilă a Dunării este de 2.414 km și

deservește peste 40 de porturi de importanță internațională. Dintre toate statele riverane Dunării,

România deţine cel mai lung sector.

2

În această zonă s-au produs și numeroase schimbări politice, cele mai recente fiind

reprezentate de căderea regimurilor socialiste și de valurile extinderii Uniunii Europene. Prin

prezența mai multor națiuni și istoria socială complexă, această regiune este una dintre cele

mai diverse din Europa, fiind totodată și una dintre cele mai vulnerabile.

În acest context, ținând cont și de inițiativa lansată de România și Austria în 20084, Consiliul

European (18-19 iunie 2009) a solicitat Comisiei Europene să facă demersurile necesare

pentru adoptarea unei Strategii a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării până la sfârşitul

anului 2010, urmând modelul celei pentru Marea Baltică.

În luna ianuarie 2010, Parlamentul European5 a supus dezbaterii întrebarea orală „Strategia

europeană pentru regiunea Dunării”, care a fost urmată de adoptarea unei rezoluţii6 în care

membrii Parlamentului European solicită Comisiei Europene să lanseze această strategie, în

urma unui proces de consultare, până la sfârşitul anului 2010. Deputaţii europeni au subliniat

că Strategia UE pentru regiunea Dunării ar trebui să fie dezvoltată în următoarele domenii de

cooperare inter-regională: protecţie şi dezvoltare socială; dezvoltare economică durabilă;

infrastructura energetică şi de transport; protecţia mediului; cultură şi educaţie.

Ulterior, Comisia Europeană a lansat consultarea publică (februarie - iunie 2010) pe parcursul

căreia au fost organizate, în toate statele riverane, conferinţe, seminarii şi mese rotunde.7

Rezultatul acestor consultări a constat în elaborarea de către Comisia Europeană şi

prezentarea, în data de 8 decembrie 2010, a unei Comunicări pe tema Strategiei UE pentru

regiunea Dunării, precum şi a unui Plan de acţiune.

2. PREZENTAREA STRATEGIEI UE PENTRU REGIUNEA DUNĂRII

Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării vizează dezvoltarea potențialului

economic și îmbunătățirea condițiilor de mediu ale regiunii. Totodată, încurajează cooperarea

pe termen lung, atât între autoritățile locale și regionale, cât și între autorități, mediul privat și

ONG-uri, prin generarea de proiecte pentru dezvoltarea regiunii.

Ţările incluse în Strategie sunt cele acoperite de Procesul de cooperare dunăreană8:

Germania (landurile Baden-Württemberg şi Bavaria), Austria, Slovacia, Republica Cehă,

4 În anul 2008, România şi Austria au trimis președintelui Barroso o scrisoare prin care solicitau ca

Dunărea să fi e luată în calcul într-un mod mai sistematic în cadrul politicilor UE. Ulterior, au

promovat, la nivelul statelor membre ale UE şi a statelor terţe din bazinul Dunării, ideea unui nou

proiect de cooperare regională, sub forma unei Strategii a UE pentru regiunea Dunării, după

modelul Strategiei la Marea Baltică. 5 PE a sprijinit crearea strategiei UE pentru regiunea Dunării încă din luna septembrie 2008: Comisia

pentru transport şi turism a trimis o delegaţie în regiunea Dunării pentru a promova potenţialul acestui

mare fluviu european şi al regiunilor riverane. Una din principalele concluzii la care a ajuns această

delegaţie a fost crearea unui Intergrup în cadrul PE axat pe regiunea Dunării, al cărui președinte este dna

Sivia-Adriana Țicău (S&D, România). 6 Rezoluţia TA(2010)0008 referitoare la Strategia europeană pentru regiunea Dunării.

7 Contribuţia României la elaborarea acestei strategii a fost rezultatul colaborării dintre 11 instituţii

guvernamentale coordonate de Ministerul Afacerilor Externe: 10 ministere (afaceri externe;

transporturi şi infrastructură; dezvoltare regională şi turism; mediu şi păduri; economie, comerţ şi mediu

de afaceri; finanţe; agricultură şi dezvoltare rurală; administraţie şi interne; cultură şi patrimoniu naţional;

educaţie şi cercetare) şi Departamentul pentru afaceri europene. Coordonatorul naţional a fost dl Viorel

Ardeleanu, ales în luna octombrie 2009, iar rolul acestuia a fost de a reprezenta ţara noastră atât în plan

intern cât şi extern în cadrul procesului de elaborare a strategiei. 8 Procesul de Cooperare Dunăreană a fost lansat oficial la Viena, la 27 mai 2002, pe baza unei iniţiative

comune a Guvernelor României şi Austriei, a Comisiei Europene şi a Pactului de Stabilitate pentru

Europa de Sud-Est (PSESE). Participanţii sunt statele din bazinul Dunării, la care se adaugă Comisia

3

Ungaria, Slovenia, Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herțegovina, Muntenegru, România, Bulgaria,

Republica Moldova şi Ucraina. Dintre aceste state, opt sunt state membre ale Uniunii

Europene, iar celelalte sunt implicate în diferite iniţiative de cooperare cu Uniunea

Europeană, unele din ele cu scopul declarat de a deveni într-un viitor mai apropiat sau mai

îndepărtat membre ale UE.

2.1. SUBSIDIARITATE

Comisia consideră că este preferabil ca deciziile să fie luate la nivelul adecvat și măsurile să

fie puse în aplicare de către cei care dispun de cunoștințele și de competențele relevante.

Pentru aspectele de amploare europeană este posibil să se facă apel la instituțiile Uniunii

Europene, pentru aspectele naționale – la guvernele naționale –, iar pentru aspectele regionale

și locale – la regiuni și la orașe. Cu toate acestea, pentru aspectele macroregionale (care

vizează mai multe țări, dar nu întreaga Uniune Europeană și care implică, uneori, țări terțe)

este necesar să se stabilească un cadru de cooperare specific.

2.2. PLANUL DE ACȚIUNE AL STRATEGIEI9

Documentul cuprinde o analiză a situației actuale și identifică o serie de provocări:

amenințările la adresa mediului (poluarea apei, inundații, schimbări climatice); potențialul

neexploatat al transportului maritim și lipsa conexiunilor cu transportul rutier și feroviar;

surse insuficiente de energie și prețul ridicat al acesteia; dezvoltarea socio-economică inegală;

sisteme necoordonate de educație, cercetare și inovare; deficiențe în materie de siguranță și

securitate (traficul cu ființe umane, corupția, contrabanda).

Pentru soluționarea acestor probleme, Strategia conține un Plan de acțiune, care va fi

monitorizat de Comisia Europeană şi va fi actualizat periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei

economice şi sociale din regiune. Planul este grupat în patru ”piloni” (axe principale) și

11 domenii prioritare.

(1) Interconectarea regiunii Dunării - Obiectivul este de a îmbunătăţi conectivitatea

regiunii Dunării cu restul Europei, în trei domenii prioritare: transport, energie și

cultură/turism. Interconectarea regiunii poate fi realizată prin îmbunătăţirea coordonării în

realizarea lucrărilor de infrastructură, îmbunătăţirea funcţionării sistemelor de transport şi

energie, schimburi de experienţă cu privire la energie curată şi promovarea culturii şi

turismului Dunării, iar obiectivele propuse sunt următoarele:

creșterea transportului de marfă pe fluviu cu 20% până în 2020, față de anul 2010;

înlăturarea blocajelor existente în calea navigației pe fluviu, până în anul 201510

(pentru a putea utiliza nave de tip VIb pe toată durata anului) prin implementarea

Programului de acțiune pentru transportul pe căile navigabile interioare

(NAIADES), precum și în baza „Declarației comune privind navigația interioară

și durabilitatea de mediu în bazinul fluviului Dunărea”;

timpi de călătorie îmbunătățiți pentru conexiuni feroviare competitive între orașele

importante;

Europeană şi Consiliul Cooperării Regionale (CCR), continuatorul PSESE, existând, de asemenea şi

câteva state cu statut de observator la Proces (Franţa, FYROM, Federaţia Rusă şi SUA). 9 SEC(2010)1489

10 Clasificarea internațională a căilor navigabile interioare din Europa (UNECE/TRANS/120/Rev.4, p.

28/29) din cadrul Acordului european privind marile căi navigabile de importanță internațională (AGN)

clasifică parametrii pentru navele cu motor și convoaiele împinse. În prezentul text, categoria VIb se

referă exclusiv la convoaiele împinse și nave de navigație interioară cu un pescaj de până la 2,5 m.

4

implementarea proiectelor prioritare din cadrul Rețelei trans-europene de transport

(TEN-T) și a celor 4 coridoare de transport feroviar de marfă11

care străbat

regiunea Dunării, astfel cum a fost planificat, în termen de 3 sau 5 ani;12

dezvoltarea, până în anul 2020, a unor terminale multimodale eficiente în porturile

de pe Dunăre, pentru a conecta căile navigabile interioare cu cele de transport

rutier și feroviar.

atingerea obiectivelor naționale pe baza obiectivelor energetice și climatice din

Strategia ”Europa 2020”.

(2) Protejarea mediului în regiunea Dunării

Strategia schițează trei priorități pentru conservarea biodiversității13

și protejarea calităţii

vieţii oamenilor care locuiesc pe malurile și în bazinul hidrografic al Dunării: restabilirea și

menţinerea calităţii apei; gestionarea riscurilor de mediu; conservarea biodiversităţii, a

peisajelor și a calităţii aerului și solurilor. Acţiunile ce urmează a fi implementate vizează

următoarele obiective:

– atingerea obiectivelor de mediu prevăzute în planul de management al bazinului

fluviului Dunărea, mai ales în ceea ce privește emisiile și substanțele poluante;

– reducerea nivelului de substanțe nutritive din apa fluviului pentru a permite

restaurarea ecosistemelor Mării Negre la niveluri similare cu cele din anul 1960;

– completarea și adoptarea Planului de management al Deltei până în 2013;

– implementarea planurilor de gestionare a riscurilor de inundații pe scară largă –

programată a avea loc în 2015, în temeiul Directivei privind inundațiile – va

include reducerea riscurilor de inundații până în 2021, având în vedere și

potențialele efecte ale schimbărilor climatice;

– elaborarea de planuri efective de management pentru toate siturile Natura 200014

;

– asigurarea unor efective viabile de specii de sturioni și alți pești indigeni în

Dunăre până în 2020, prin combaterea speciilor invazive;

– reducerea zonelor afectate de eroziuni ale solului de peste 10 tone/ hectar cu 25%

până în 2020.

(3) Creșterea prosperității în regiunea Dunării

De la cele mai înalte niveluri de trai din UE până la cele mai scăzute, de la personalul cu cel

mai înalt nivel de calificare până la angajaţii cu cele mai puține studii, de la unele dintre cele

mai competitive regiuni ale UE pâna la unele dintre cele mai sarace – în ceea ce privește

prosperitatea, Dunărea este o regiune a contradicțiilor. Strategia prezintă trei priorități care

vor reduce eterogenitatea regiunii: dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaștere prin cercetare,

11

Cele patru coridoare feroviare care străbat regiunea Dunării sunt:

Coridorul oriental: Praga – Viena – Bratislava - București - Constanța/Sofia – Thessaloniki - Atena

Coridorul Balt-Med: Gdynia (Marea Baltică) - sudul Poloniei – Slovacia - Republica Cehă – Viena

– Bratislava – Slovenia - nordul Italiei - Coasta adriatică

Coridorul Central nord-sud: Suedia – Hamburg - sudul Germaniei/ Innsbruck - Italia (Palermo)

Coridorul mediteranean: Spania – sudul Franței – Coasta mediterană – nordul Italiei – Slovenia –

Budapesta - Zahony (Ucraina) 12

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 913/2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un

transport de marfă competitiv. 13

Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare,

amenințate din cauza poluării. 14

Regiunea Dunării cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul

Natura 2000. Totodată, din 1991, Delta Dunării și Budapesta, inclusiv malurile Dunării, fac parte din

patrimoniul mondial al UNESCO.

5

educație și tehnologiile informației; sprijinirea competitivităţii în afaceri; investiţiile în

oameni și competenţe (resurse umane). Obiectivele ar putea fi următoarele:

– investirea a 3% din PIB în domeniul cercetării și dezvoltării până în 2020;

– acces la internet de bandă largă pentru toți cetățenii UE din regiune până în 2013;

– creșterea cu 50% a numărului de brevete obținute în regiune;

– creșterea cu 40% a tranșei de populație a UE în vârstă de 30-34 de ani cu educație

post-secundară sau echivalentă până în 2020.

(4) Consolidarea regiunii Dunării

Crima organizată și corupția reprezintă o provocare în anumite părți ale regiunii, iar Strategia

definește acțiuni pentru schimbarea acestei situații. Pentru impulsionarea creșterii economice

durabile și prosperității în această zonă, este necesară transformarea regiunii Dunării într-o

zonă în care se poate trăi în siguranță și consolidarea integrării acesteia în cadrul UE. Acest

pilon se axează pe două priorități care vor contribui la consolidarea regiunii: îmbunătățirea

capacităţii și a cooperării instituţionale; conlucrarea pentru abordarea problemei securităţii

și a crimei. Obiectivele propuse sunt următoarele:

– stabilirea de norme pentru e-Guvernare și reducerea birocrației excesive până în

anul 2012;

– maximum 4 săptămâni pentru obținerea autorizațiilor de înființare a unei societăți

până în 2015;

– schimbul eficient de informații între factorii de aplicare a legii relevanți până în

2015, în scopul îmbunătățirii securității și al combaterii infracțiunilor grave și a

criminalității organizate în cele 14 țări;

– cooperarea eficientă între factorii de aplicare a legii relevanți până în 2015.

2.3. SURSE DE FINANȚARE, IMPLEMENTARE ȘI GUVERNARE

Având ca model Strategia UE pentru Marea Baltică, Strategia pentru regiunea Dunării

urmărește principiul celor trei „NU”: fără instituţii noi, fără schimbări ale cadrului

legislativ existent, fără suplimentare de fonduri.

Resursele de finanţare ale strategiei vor fi asigurate din fonduri naţionale, regionale şi

europene, inclusiv din fondurile structurale și de coeziune ale UE pentru perioada de finanţare

2007-201315

, acordate de către Comisia Europeană pentru statele membre UE şi ţările

candidate, și anume: Fondul european de dezvoltare regională (FEDR); Instrumentul de

preaderare (IPA); Fondul de coeziune (FC); Instrumentul politicii europene de vecinătate

(ENPI); Fondul de solidaritate al UE; Programul FP7 pentru cercetare și dezvoltare

tehnologică; Instrumentul LIFE+ pentru proiecte de mediu și conservarea naturii; Fondul

european de garantare în agricultură (FEGA); Fondul european agricol pentru dezvoltare

rurală (FEADR); fonduri puse la dispoziție de către instituțiile financiare internaționale, BEI,

BERD etc.

În ceea ce privește implementarea, Comisia Europeană va facilita și va sprijini

demersurile și va oferi asistență pentru a se asigura că fondurile pe care le pune la dispoziție

sunt utilizate corect. Sarcina de a pune în aplicare Strategia revine țărilor implicate, prin

angajarea și implicarea practică a tuturor autorităților, naționale, regionale și de la alte

niveluri. În acest sens, Declarația Summit-ului de la București16

reprezintă un angajament

important.

15

Programele Operaționale derulate în acest context sunt avute în vedere doar pentru asigurarea continuității

cu acele proiecte care vor fi identificate prin intermediul Strategiei. 16

București, 8 noiembrie 2010.

6

Pentru inițierea și accelarea procesului de dezvoltare a regiunii și pentru consolidarea

cooperării între țările implicate, ar trebui să fie pe deplin exploatate Programele europene de

cooperare teritorială (ETC). Pentru perioada 2007-2013, aproape jumătate dintre aceste

programe vizează regiunea Dunării (41 de programe): 18 programe transfrontaliere; 7

programe transnaționale; 13 programe de cooperare transfrontalieră în cadrul Instrumentului

de preaderare (IPA CBC); 3 programe de cooperare în cadrul Instrumentului politicii

europene de vecinătate (ENPI).

Pentru coordonarea la nivel de politici, Comisia va fi asistată de un Grup la nivel înalt

reprezentând toate statele membre (coordonatorii de domenii prioritare). Comisia va consulta

Grupul în ceea ce privește modificările aduse strategiei și Planului de acțiune, privind

rapoartele și monitorizarea. Grupul va avea ca sarcină orientarea politică și prioritizarea.

Totodată, Comisia va fi asistată de Punctele naționale de contact. Acestea asigură coordonarea

în fiecare țară, identifică contactele relevante și, în special, propun aspecte practice ale

activității. În data de 3 februarie 2011, dl Johannes Hahn, comisarul european pentru politică

regională, a anunțat țările și regiunile care vor coordona cele 11 domenii prioritare de acțiune

în cadrul Strategiei.

Raportarea și evaluarea sunt efectuate de către Comisie, în parteneriat cu coordonatorii

de domeniile prioritare. Vor fi identificate progresele făcute în domeniul îmbunătățirilor pe

care le aduc acțiunile și proiectele, cele făcute în domeniul atingerii obiectivelor și vor furniza

periodic informații privind activitatea pe care o desfășoară. Pe baza acestora, Comisia

elaborează rapoarte, indicând evoluția Planului de acțiune. De asemenea, Comisia va organiza

un forum anual, la care vor participa statele, instituțiile UE și părțile interesate.

NR.

CRT. DOMENIU PRIORITAR ŢĂRI

1.

Îmbunătăţirea mobilităţii şi a intermodalităţii:

a) Căi navigabile interioare

b) Căi feroviare, rutiere şi aeriene

a) Austria şi România

b) Slovenia şi Serbia

2. Încurajarea energiilor durabile Ungaria

Republica Cehă

3. Promovarea culturii şi turismului, a contactelor directe între

oameni

Bulgaria

România

4. Restaurarea şi întreţinerea calităţii apelor Ungaria

Slovacia

5. Gestionarea riscurilor de mediu Ungaria

România

6. Conservarea biodiversităţii, a peisajelor şi a calităţii aerului şi

solurilor

Germania (Bavaria)

Croaţia

7. Dezvoltarea unei societăţi bazate pe cunoaştere (cercetare,

educaţie şi TIC)

Slovacia

Serbia

8. Sprijinirea competitivităţii întreprinderilor Germania (Baden-Württemberg)

Croaţia

9. Investirea în oameni şi în competenţe Austria

Moldova

10. Ameliorarea capacităţii şi a cooperării instituţionale Austria (Viena)

Slovenia

11. Cooperarea în domeniul securităţii şi al combaterii crimei

organizate

Germania

Bulgaria

7

2.4. OPȚIUNI DE POLITICĂ

Cadre de cooperare posibile Opțiunea preferată

Opțiunea 1 Comisia nu este implicată (scenariu de referință);

Comisia nu elaborează o strategie pentru

regiunea Dunării. În cadrul acestei opțiuni pot fi

prevăzute două scenarii:

1.1) nu există nicio strategie pentru regiunea

Dunării și

1.2) există o strategie, dar ea nu este elaborată de

către Comisie

Opțiunea preferată este opțiunea 3,

având în vedere obiectivele următoare:

– eficiența, întrucât ea permite o mai

bună armonizare a politicilor și a

fondurilor destinate regiunii;

– eficacitatea, întrucât facilitează

aplicarea unor măsuri concrete prin

rolul coordonator al Comisiei, prin

larga adeziune privind strategia pe

teren, precum și prin fezabilitatea

acțiunilor;

– acceptarea politică, deoarece

utilizând fondurile, instituțiile și

legislația deja existente și abordând

o adoptare globală, ea permite

tuturor părților să se identifice cu

strategia.

Opțiunea 2 Rolul Comisiei este limitat la elaborarea unei

strategii; Comisia elaborează o strategie, dar

punerea ei în aplicare are loc doar la nivel

interguvernamental, fără implicarea UE.

Opțiunea 3 Comisia coordonează acțiunile la nivelul UE

(utilizând structurile UE); este elaborată o

strategie coordonată utilizând structurile

existente ale UE, Comisia având un rol de

facilitare. Strategia este elaborată de Comisie, dar

viitoarele decizii vor fi luate în parteneriat de

către instituții.

Opțiunea 4 Comisia susține crearea unui nou organism dotat

cu puteri financiare și legislative; este creată o

nouă organizație internațională, având

competența de a adopta noi legi pentru regiunea

Dunării și de a gestiona fondurile destinate

finanțării proiectelor transnaționale

Opțiuni geografice Opțiunea preferată

Opțiunea a Opțiune limitată la fluviul Dunărea; această

abordare vizează teritoriile situate de-a lungul

fluviului (state membre și țări terțe) și se

concentrează astfel doar pe aspectele legate de

acesta din urmă, precum navigabilitatea și

mediul.

Opțiunea preferată este opțiunea b,

în cadrul căreia regiunea Dunării este

extinsă la întreaga zonă geografică

funcțională. Această abordare vizează

regiunea Dunării în ansamblul ei (state

membre și țări terțe) și, prin urmare,

are potențialul de a aborda toate

problematicile principale ale întregii

regiuni a Dunării, contribuind la

eliminarea barierelor și a lacunelor

administrative și politice.

Opțiunea b Opțiune extinsă la zona geografică funcțională;

această abordare vizează toată regiunea Dunării

(state membre și țări terțe) și poate aborda astfel

o serie de provocări legate de regiune (și nu

exclusiv de fluviu). Această opțiune ia în

considerare „regiunea Dunării” ca fiind o zonă

funcțională și include actorii necesari unei

cooperări privind diferite aspecte, indiferent dacă

este vorba despre statele membre ale UE sau

despre țări terțe.

Opțiunea c opțiune extinsă dincolo de fluviu, dar limitată

doar la statele membre din regiunea Dunării;

această abordare se bazează pe opțiunea b, dar

8

este limitată la statele membre ale UE.

3. POZIȚII

În data de 17 februarie 2011, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care solicită

pași concreți și un program de implementare a Strategiei, care să fie adoptat de statele

membre până în luna iunie a.c. Membrii PE consideră Strategia UE pentru regiunea Dunării

o șansă unică pentru stimularea cooperării transnaționale și pentru a determina o dezvoltare

economică şi culturală durabilă în centrul şi estul Europei, în beneficiul cetățenilor din această

zonă.

Având în vedere că regiunea Dunării cuprinde 14 state membre UE şi state din vecinătatea

imediată, eurodeputații solicită o abordare macroregională, considerând că aceasta ar putea

crea o nouă dinamică. Membrii PE consideră că, dacă sunt implicaţi toţi actorii, inclusiv

societatea civilă, Strategia ar putea determina o mai bună coordonare şi finanţare a proiectelor

cofinanţate de UE în regiunile din vecinătate, a cooperării la mai multe niveluri şi investiţii

strategice. În plus, Strategia ar putea ”avea o contribuţie semnificativă la depăşirea vechilor

diviziuni ale continentului, concretizând astfel integrarea UE”. Strategia reprezintă ”o ocazie

excelentă pentru întreaga Uniune de a-şi dezvolta cooperarea politică şi economică cu

Balcanii”.

4. LISTA DOCUMENTELOR RELEVANTE

COM(2010)0715 - Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,

Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Strategia Uniunii Europene

pentru regiunea Dunării” și documentele de lucru care însoțesc comunicarea:

SEC(2010)1489; SEC(2010)1490 și SEC(2010)1491

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0715:RO:NOT

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SC1489:RO:NOT

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SC1490:RO:NOT

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SC1491:RO:NOT

TA(2011)0065 - Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la

implementarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+P7-RC-

2011-0129+0+DOC+XML+V0//RO

Întocmit: Alina PITULICE și Mihaela ZĂVOIANU

Data: 17.02.2011