STEVE BERRY

CONEXIUNEACONEXIUNEA ALEXANDRIAALEXANDRIA

Seria Cotton Malone 02

Traducere din limba engleză

DIANA B LTEANUĂ

Steve Berry.Cotton Malone 02: The Alexandria Link.

Ballantine Books, 2007.© 2007 by Steve Berry, Ballantine Books (ptr. Edi ia original ).ţ ă© RAO International Publishing Company, 2008 (ptr. Edi ia înţ

limba român ).ăISBN 978-973-103-830-8.

2008

Steve Berry este avocat şi, deşi nu mai practic avocatura, este implicată în politica local din Georgia.ă Interesul s u pentru istorie l-aă îndemnat spre cariera de scriitor. A debutat în 2003 cu thrillerul Camera de chihlimbar, care a devenit imediat un bestseller în Statele Unite. Urm toarele sale c r iă ă ţ

– Profe ia familiei Romanov, Al treilea secret, Moştenireaţ templierilor, Conexiunea Alexandria – au urcat rapid în topurile întocmite de USA Today, Publisher’s Weekly, The New York Times.

Pentru Katie şi Kevin,Dou stele c z toare, care au revenit pe orbita vie ii mele.ă ă ă ţ

Mul umiriţ

Scriitorii ar trebui s fie aten i cu utilizarea pronumelui „eu”. Oă ţ carte este rezultatul unui efort colectiv, iar echipa din care am privilegiul s fac parte este cu adev rat minunat . Astfel, pentruă ă ă a cincea oar , mii de mul umiri. Mai întâi, lui Pam Ahearn, agentaă ţ mea, care a înfruntat un uragan cu numele de Katrina şi care a reuşit s scape cu via . Mai departe, mul umesc oameniloră ţă ţ minuna i de la Random House: Gina Centrello, o editoareţ extraordinar şi o doamn extrem de încânt toare; Mark Tavani,ă ă ă editorul meu, care s-a dovedit mult mai în elept pentru vârsta peţ care-o are; Cindy Murray, care se întrece mereu pe ea îns şi cuă publicitatea; Kim Hovey, ale c rei abilit i în marketing nici nuă ăţ pot fi descrise; Beck Stvan, talentatul artist cu un ochi de specialist în ceea ce priveşte copertele; Laura Jorstad, care a redactat din nou cu mare acurate e; Carole Lowenstein, careţ întotdeauna aranjeaz paginile într-un format cât mai uşor lizibil;ă şi, în cele din urm , mul umesc tuturor celor de la promovare şiă ţ distribu ie – absolut nimic nu s-ar fi putut realiza f r imensul lorţ ă ă efort.

Mai este o persoan care merit o men ionare special :ă ă ţ ă Kenneth Harvey. Acum câ iva ani, la un dineu în Carolina de Sud,ţ Ken mi-a îndreptat aten ia asupra unui c rturar libanez numitţ ă Kamal Salibi şi asupra unei teorii destul de obscure, dar care în cele din urm s-a materializat în acest roman. Ideile apar în celeă mai ciudate momente şi din cele mai neaşteptate surse, iar sarcina unui scriitor este s le recunoasc . Mul umesc, Ken.ă ă ţ

De asemenea, am o nou Elizabeth în via a mea, care esteă ţ istea , frumoas şi dr g stoas . Bineîn eles, Elizabeth, fiicaţă ă ă ă ă ţ mea de opt ani, continu s aduc bucurie în via a mea. În celeă ă ă ţ din urm , aceast carte este dedicat celor doi copii ai mei maiă ă ă mari, Kevin şi Katie, care m fac s m simt atât b trân, cât şiă ă ă ă tân r.ă

„Istoria este distilarea eviden ei c ai supravie uit trecutului.”ţ ă ţOSCAR HANDLIN, Adev rul în istorieă (1979).

„Înc de la primul Adam care a z rit noaptea şi ziua şi formaă ă propriei mâini, b rba ii au inventat poveşti şi au imortalizat înă ţ piatr , metal sau pergament tot ceea ce cuprinde lumea sauă ceea ce viseaz ea s creeze. Aici se g seşte rodul muncii lor:ă ă ă Biblioteca… Necredincioşii spun c , dac ar fi s ard , istoria ară ă ă ă arde odat cu ea. Se înşal . O neîncetat munc uman a dată ă ă ă ă naştere acestei infinit i de c r i. Dac îns dintre toate nu arăţ ă ţ ă ă r mâne nici m car una, omul ar recrea fiecare pagin şi fiecareă ă ă rând.”

JORGE LUIS BORGES, privitor la Biblioteca din Alexandria.

„Bibliotecile sunt memoria omenirii.”JOHANN WOLFGANG VON GOETHE.

Prolog

PALESTINAAPRILIE 1948

R bdarea lui George Haddad ajunsese la cap t, în timp ce-lă ă privea furios pe b rbatul legat de scaun. La fel ca el, prizonierulă avea pielea tuciurie, nasul acvilin şi ochii c prui, înfunda i înă ţ orbite, ca sirienii sau libanezii. Era îns ceva la acest om care luiă Haddad nu-i pl cea deloc.ă

— Te mai întreb o singur dat ! Cine eşti?ă ăSolda ii lui Haddad îl prinseser pe str in cu trei ore în urm ,ţ ă ă ă

chiar înainte s se lumineze de ziu . Mergea de unul singur,ă ă neînarmat, ceea ce era nebunie curat . Înc de când britanicii seă ă hot râser , în noiembrie trecut, s împart Palestina în două ă ă ă ă state, unul arab, cel lalt evreu, izbucnise r zboiul între cele două ă ă p r i. Şi totuşi, acest z natic intrase direct într-o fort reaă ţ ă ă ţă arab , f r s opun vreo rezisten şi nu spusese nici un cuvântă ă ă ă ă ţă de când fusese legat de scaun.

— M-ai auzit, dobitocule? Am întrebat cine eşti!Haddad îi vorbise în arab , aşa c b rbatul sigur în elesese.ă ă ă ţ— Sunt un P zitor.ăR spunsul nu însemna nimic pentru el.ă— Ce-i asta?— Suntem p str tori ai cunoaşterii.ă ăNu avea nici un chef de ghicitori. Chiar ieri rezisten aţ

evreiasc atacase un sat din apropiere. Patruzeci de femei şiă b rba i palestinieni fuseser mâna i într-o carier de piatr şiă ţ ă ţ ă ă împuşca i. Nimic ieşit din comun. Arabii erau omorâ i în modţ ţ sistematic sau expulza i. P mântul pe care familiile lor îlţ ă ocupaser timp de o mie şase sute de ani le era confiscat. Ceeaă ce se întâmpla era nakba, o catastrof . Haddad sim ea nevoia să ţ ă fie afar , luptând cu inamicul, nu s stea aici şi s asculte aiureli.ă ă ă

— Cu to ii suntem p str tori ai cunoaşterii, preciz el. A meaţ ă ă ă este cum s fac s dispar de pe fa a p mântului fiecare sionistă ă ă ţ ă pe care-l g sesc.ă

— De aceea am şi venit. Acest r zboi nu este necesar.ăB rbatul acesta ă era un idiot!— Eşti orb? Evreii au împânzit acest loc. Suntem zdrobi i.ţ

Numai r zboiul ne-a mai r mas.ă ă— Subapreciezi înc p ânarea evreiasc . Au supravie uit timpă ăţ ă ţ

de secole şi o vor face în continuare.— P mântul e al nostru! Noi vom învinge!ă— Sunt şi lucruri mai puternice decât gloan ele care î i potţ ţ

aduce victoria.— Aşa e, bombele! Avem şi din astea o gr mad ! O s vă ă ă ă

zdrobim pe to i, ho i sionişti ce sunte i!ţ ţ ţ— Nu sunt sionist.Declara ia veni pe un ton calm, apoi b rbatul t cu. Haddad îşiţ ă ă

d du seama c trebuia s termine rapid acest interogatoriu. Nuă ă ă avea timp s bat pasul pe loc.ă ă

— Am venit de la bibliotec s vorbesc cu Kamal Haddad,ă ă spuse b rbatul în cele din urm .ă ă

Furia lui Haddad se transform în confuzie.ă— E tat l meu.ă— Mi s-a spus c locuieşte în acest sat.ăTat l s u fusese cadru universitar, specializat în istoriaă ă

Palestinei şi predase la colegiul din Ierusalim. Fusese un b rbată cu voce puternic şi râs sonor, mare la trup şi la suflet şiă ac ionase recent ca emisar între arabi şi britanici, încercând sţ ă opreasc imigrarea evreiasc masiv şi s împiedice ă ă ă ă nakba. Însă eforturile sale d duser greş.ă ă

— Tat l meu a murit.ăPentru prima dat z ri o sclipire de îngrijorare în privireaă ă

inexpresiv a prizonierului.ă— Nu ştiam acest lucru.Haddad îşi aminti lucruri pe care ar fi vrut s le uite pentruă

totdeauna.— Acum dou s pt mâni şi-a b gat eava unei puşti în gur şiă ă ă ă ţ ă

şi-a spulberat ceafa, spuse el. A l sat un bilet prin care spuneaă c nu putea suporta s vad distrugerea p mântului s u deă ă ă ă ă baştin . Se credea r spunz tor pentru c nu îi putuse opri peă ă ă ă sionişti. Haddad scoase revolverul şi aproape c îl lipi de fa aă ţ P zitorului. Ce treab aveai cu tat l meu?ă ă ă

— El este cel c ruia trebuie s -i transmit informa ia pe care oă ă ţ am. El este invitatul.

— Ce tot spui acolo? întreb Haddad, sim ind cum îi creşteaă ţ furia.

— Tat l t u era un om foarte respectat. Era un erudit şi aveaă ă dreptul s împ rt şeasc din cunoaşterea noastr . De aceea amă ă ă ă ă venit, pentru a-l invita s participe.ă

Vocea calm a b rbatului îl izbi pe Haddad ca o g leat de apă ă ă ă ă care stinge o p l laie de foc.ă ă

— La ce s participe?ă— Asta e numai pentru el, spuse P zitorul, cl tinând din cap.ă ă— E mort!— Înseamn c va fi ales un alt invitat.ă ăDespre ce tot b tea câmpii acest om? Haddad capturase mul iă ţ

prizonieri evrei, pe care îi torturase pentru a afla tot ce se putea, apoi îi împuşcase pe cei care mai rezistaser . Înainte de ă nakba, Haddad se ocupase de cultivarea m slinilor, dar, asemeneaă tat lui s u, se sim ise atras de universitate şi voise s -şiă ă ţ ă continue studiile. Acest lucru era imposibil acum. Se înfiin aseţ statul Israel, grani ele acestuia se br zdaser în p mântulţ ă ă ă str moşesc arab, lumea compensându-i astfel pe evrei, după ă cum se p rea, pentru holocaust. Şi toate pe socoteala poporuluiă Palestinei.

Îşi fix eava pistolului între ochii b rbatului.ă ţ ă— Tocmai m-am autoinvitat. Spune ce ştii!Ochii b rbatului p rur a-l str punge şi, pentru o clip , îlă ă ă ă ă

copleşi o stare de nelinişte. Acest emisar mai f cuse cu sigurană ţă fa şi înainte situa iilor dificile. Haddad admira curajul.ţă ţ

— Lup i într-un r zboi care nu este necesar, împotriva unuiţ ă inamic dezinformat, îi spuse b rbatul.ă

— Despre ce vorbeşti, pentru numele lui Dumnezeu?— Asta va afla numai urm torul invitat.ăTrecuse deja jum tate din acea diminea . Haddad trebuia să ţă ă

doarm . Sperase s afle de la acest prizonier identitatea câtorvaă ă evrei din rezisten , poate chiar a monştrilor care îi m cel riserţă ă ă ă cu o zi în urm pe oamenii aceia. Blestema ii de britanici leă ţ d deau sioniştilor puşti şi tancuri. Timp de ani la rând britanicii leă interziseser arabilor s de in arme, ceea ce îi pusese într-oă ă ţ ă pozi ie extrem de dezavantajoas . E adev rat, arabii erau înţ ă ă num r mult mai mare, dar evreii erau mai bine antrena i, iară ţ Haddad se temea c rezultatul acestui r zboi avea s fieă ă ă legitimarea statului Israel.

Se uit din nou la expresia dur , neînduplecat , la ochii care îlă ă ă fixaser necontenit şi ştiu c prizonierul era preg tit s moar .ă ă ă ă ă S ucid devenise ceva mult mai uşor pentru el în ultimeleă ă câteva luni. Atrocit ile evreilor îl ajutaser s -şi uşureze ce maiăţ ă ă r m sese din conştiin a sa. Avea doar nou sprezece ani, dară ă ţ ă inima îi devenise de piatr .ă

Îns r zboiul era r zboi.ă ă ăAşa c ap s pe tr gaci.ă ă ă ă

PARTEA ÎNTÂI

Capitolul 1

COPENHAGA, DANEMARCAMAR I, 4 OCTOMBRIE, ÎN PREZENTŢORA 1.45

Cotton Malone avea de înfruntat o mare problem . Afar , înă ă fa a uşii deschise a anticariatului s u, st tea fosta lui so ie,ţ ă ă ţ ultima persoan de pe p mânt pe care s-ar fi aşteptat s-o vad .ă ă ă Observ rapid panic în ochii ei obosi i, îşi aminti cioc nitulă ă ţ ă puternic care-l trezise cu câteva minute în urm şi se gândiă imediat la fiul s u.ă

— Unde-i Gary? întreb el.ă— Tic losule! L-au luat! Din cauza ta! L-au luat! se repezi la el,ă

izbindu-l cu pumnii în umeri. Tic los ordinar!ăEl o apuc de mâini şi îi opri atacul, iar ea începu s plâng .ă ă ă— Din cauza asta te-am p r sit! Credeam c astfel de lucruriă ă ă

sunt de domeniul trecutului.— Cine l-a luat pe Gary?În loc de r spuns, se auzir şi mai multe suspine. El o inea înă ă ţ

continuare de mâini.— Pam, ascult -m ! Cine l-a luat pe Gary?ă ă— De unde naiba s ştiu eu? îi r spunse ea, privindu-l fix.ă ă— De ce-ai venit aici? De ce nu te-ai dus la poli ie?ţ— Pentru c ei mi-au spus s nu m duc. M-au asigurat c ,ă ă ă ă

numai dac m apropii de poli ie, Gary o s moar . Au zis c o să ă ţ ă ă ă ă afle imediat şi i-am crezut.

— Cine sunt ei?Ea îşi eliber mâinile, iar fa a i se îmbujor de mânie.ă ţ ă— Nu ştiu. Nu mi-au spus decât s aştept dou zile, apoi s vină ă ă

aici şi s - i dau asta. Scotoci prin poşet şi scoase un telefon.ă ţ ă

Lacrimile continuau s -i curg pe obraji. Au spus s intri pe net şiă ă ă s - i verifici e-mailul.ă ţ

Oare auzise bine? „S intre pe net şi s -şi verifice e-mailul?”ă ă Deschise telefonul şi-i analiz rapid frecven a. Erau destuiă ţ megahertzi ca s -l fac func ional în toat lumea, ceea ce-l uimi.ă ă ţ ă Se sim i dintr-odat vulnerabil. Hojbro Plads era cufundat înţ ă t cere. La ora asta târzie nimeni nu trecea prin pia a oraşului. Seă ţ dezmetici brusc.

— Intr ! spuse el şi o trase repede în magazin, închizând uşa.ăNu aprinsese nici o lumin .ă— Ce e asta? întreb ea, cu vocea sfâşiat de team .ă ă ă— Nu ştiu, Pam, îi r spunse el privind-o. Tu s -mi spui! Se pareă ă

c fiul nostru a fost r pit de Dumnezeu ştie cine, iar tu aştep iă ă ţ dou zile înainte s spui cuiva despre asta? Nu i s-a p rut oă ă ţ ă nebunie s faci aşa ceva?ă

— Nu aveam de gând s -i pun via a în pericol!ă ţ— Şi crezi c eu aş face aşa ceva? i s-a p rut c am f cut euă Ţ ă ă ă

asta vreodat ?ă— Prin simplul fapt c eşti tu, replic ea pe un ton înghe at şiă ă ţ

el îşi aminti dintr-odat de ce nu mai tr iau împreun .ă ă ăUn gând îi încol i în minte. Ea nu mai fusese în Danemarcaţ

pân atunci.ă— Cum m-ai g sit?ă— Ei mi-au spus.— Cine naiba sunt ei?— Nu ştiu, Cotton. Doi b rba i. Numai unul vorbea. Înalt,ă ţ

brunet, cu fa a turtit .ţ ă— American?— De unde s ştiu?ă— Cum vorbea?Ea p ru s se adune.ă ă— Nu. Nu era american. Aveau accent. Europeni.El gesticul cu telefonul.ă— Şi ce trebuie s fac cu sta?ă ă— A spus s - i verifici e-mailul şi i se va explica. Ea se uită ţ ţ ă

neliniştit în jur, la rafturile ascunse în întuneric. Sus, nu-i aşa?ăPoate c Gary îi spusese c locuia deasupra anticariatului. Elă ă

cu siguran n-o f cuse. Discutaser doar o dat de când el seţă ă ă ă pensionase de la Departamentul de Justi ie şi plecase dinţ Georgia anul trecut şi asta se întâmplase cu dou luni în urm , înă ă

august, când îl dusese pe Gary acas dup vizita de var . Ea îiă ă ă spusese cu r ceal c Gary nu era fiul s u natural. B iatul fuseseă ă ă ă ă rezultatul unei aventuri pe care o avusese cu şaisprezece ani în urm – r spunsul ei la propria lui infidelitate. El se luptase deă ă atunci cu aceast povar şi înc nu se împ case cu implica iile.ă ă ă ă ţ Un lucru hot râse îns : nu avea nici cea mai mic inten ie s maiă ă ă ţ ă vorbeasc vreodat cu Pam Malone. Ce mai era de spus urma să ă ă fie discutat doar între el şi Gary.

Dar lucrurile se schimbaser acum.ă— Mda, spuse el. Sus.

Intrar în apartament şi el se aşez la birou. Deschise laptopulă ă şi aştept s apar programele. Pam reuşise într-un final s -şiă ă ă ă in în frâu emo iile. Aşa era ea: plin de toane. Ba era sus peţ ă ţ ă

culme, ba în c dere abrupt . Şi ea era avocat, la fel ca el, îns elă ă ă lucrase pentru guvern, iar ea lua cazuri cu miz mare de laă primele 500 de companii din Fortune care îşi permiteau să pl teasc onorariile impresionante ale firmei sale. Când ea seă ă dusese la Drept, crezuse c aceast decizie venise din dorin a deă ă ţ a-l imita, c era un mod de a-şi împ rt şi via a cu a lui. Maiă ă ă ţ târziu, în elesese c era de fapt modul ei de a deveniţ ă independent .ă

Aşa era Pam.Laptopul era preg tit. Îşi deschise cutia poştal .ă ăEra goal .ă— Nu am primit nici un mesaj.— Cum adic ? se repezi Pam la el. A spus s - i deschizi e-ă ă ţ

mailul!— Asta a fost acum dou zile. Şi, apropo, cum ai ajuns aici?ă— Aveau un bilet gata cump rat. Nu-i venea s cread ceă ă ă

auzea.— Eşti nebun ? Le-ai dat astfel un avans de dou zile!ă ă— Nu crezi c ştiu şi eu asta? ip ea. Crezi c sunt tâmpit ?ă ţ ă ă ă

Mi-au spus c am telefoanele ascultate şi c sunt urm rit . Dacă ă ă ă ă m ab team de la instruc iunile lor, chiar şi foarte pu in, Gary ară ă ţ ţ fi murit. Mi-au ar tat o poz . Se control şi lacrimile începură ă ă ă iar şi s -i curg . Ochii lui… ah, ochii lui… Izbucni din nou înă ă ă plâns. Era speriat!

Inima îi b tea de s -i sparg pieptul şi tâmplele îi ardeau.ă ă ă L sase inten ionat în urm o via în care pericolele pândeau laă ţ ă ţă

tot pasul pentru a c uta ceva nou. Îl ajunsese oare via a aceeaă ţ din urm ? Se inu de marginea biroului. Nu ar fi de folos nim nuiă ţ ă ca el s se pr buşeasc acum. Dac aceşti oameni, oricine ar fiă ă ă ă fost ei, îl voiau mort pe Gary, atunci el ar fi fost deja mort. Nu, Gary era un mijloc de negociere – un mod de a-i atrage lui aten ia.ţ

Laptopul scoase un sunet. Se uit repede în col ul din dreaptaă ţ jos: „MESAJ PRIMIT”. Apoi v zu „SALUT RI” în dreptul rubriciiă Ă expeditorului şi „VIA A FIULUI T U” scris ca subiect. ManevrŢ Ă ă cursorul şi deschise mesajul.

AI CEVA CE ÎMI DORESC: CONEXIUNEA ALEXANDRIA. AI ASCUNS-O şi EŞTI SINGURA PERSOAN DE PE P MÂNT CARE ŞTIEĂ Ă UNDE POATE FI G SIT . DU-TE ŞI IA-O! AI 72 DE ORE. CÂND O AI,Ă Ă APAS BUTONUL CU NUM RUL 2 DE LA TELEFON. DAC NU AMĂ Ă Ă VEŞTI DE LA TINE LA SFÂRSITUL CELOR 72 DE ORE, VEI R MÂNEĂ F R COPIL. DAC ÎN ACEST TIMP Î I BA I JOC DE MINE, FIUL T UĂ Ă Ă Ţ Ţ Ă VA PIERDE UN ORGAN VITAL. 72 DE ORE! G SEŞTE-O şi VOMĂ FACE SCHIMBUL!

Pam st tea în spatele lui.ă— Ce este Conexiunea Alexandria?El nu spuse nimic. Nu avea cum. Chiar era singura persoană

de pe p mânt care ştia şi îşi d duse cuvântul.ă ă— Cel care a trimis mesajul ştie totul despre asta. Despre ce e

vorba?El privea fix ecranul, conştient c nu era nici o modalitate de aă

afla de unde venea mesajul. Expeditorul, la fel ca el, ştia cu siguran cum s utilizeze „g urile negre” – servere de computerţă ă ă care direc ionau e-mail-urile la întâmplare printr-un labirintţ electronic. Nu era imposibil de c utat, dar era foarte dificil.ă

Se ridic de pe scaun şi îşi trecu o mân prin p r. Cu o zi înă ă ă urm îşi propusese s se tund . Încerc s se dezmeticeasc ,ă ă ă ă ă ă alungându-şi somnul şi trase adânc aer în piept de câteva ori. Mai devreme se îmbr case la repezeal cu o pereche de blugi şiă ă cu o c maş cu mânec lung care atârna descheiat , l sând laă ă ă ă ă ă iveal un maiou gri şi, deodat , fu cuprins de fiori de ghea .ă ă ţă

— La naiba, Cotton.— Taci, Pam. Trebuie s m gândesc. Aşa nu m aju i.ă ă ă ţ— Nu te ajut? Ce.Mobilul sun . Pam se întinse dup el, dar Cotton îi t ie caleaă ă ă

şi-i spuse:— Las -l!ă— Ce vrei s spui? Ar putea fi Gary.ă— Fii serioas !ăRidic telefonul dup al treilea apel şi ap s pe tast pentru aă ă ă ă ă

r spunde.ă— i-a luat destul de mult, auzi în ureche o voce de b rbat.Ţ ăDetect un accent olandez.ă— Şi, te rog, f r bravad de genul „dac -mi r ni i b iatul, amă ă ă ă ă ţ ă

s v omor”. Nici unul dintre noi nu are timp de asta. Celeă ă şaptezeci şi dou de ore ale tale au început deja.ă

Malone t cu, dar îşi aminti ceva ce înv ase cu mult timp înă ăţ urm : s nu-l laşi niciodat pe cel lalt s stabileasc regulile!ă ă ă ă ă ă

— Mai du-te dracului! Nu plec nic ieri.ă— Î i asumi o mul ime de riscuri în leg tur cu via a fiului t u.ţ ţ ă ă ţ ă— Îl v d pe Gary. Vorbesc cu el. Apoi plec.ă— Uit -te afar !ă ăSe repezi la fereastr . Patru etaje mai jos, Hojbro Plads eraă

înc liniştit, cu excep ia a dou siluete care st teau de parteaă ţ ă ă cealalt a pie ei pietruite. Ambele siluete ineau nişte arme peă ţ ţ umeri. Lansatoare de grenade.

— Nu prea cred, îi spuse vocea în ureche.Dou proiectile fur lansate în noapte şi aruncar în aeră ă ă

ferestrele de sub el.Ambele explodar .ă

Capitolul 2

VIENA, AUSTRIAORA 2.12

Ocupantul scaunului albastru se uit cum o maşin l s două ă ă ă ă persoane într-un gang iluminat. Nu era o limuzin sau cevaă foarte preten ios, doar o berlin de culoare nedefinit , cevaţ ă ă obişnuit pe str zile aglomerate din Austria. Era mijlocul deă transport perfect pentru a nu atrage aten ia teroriştilor, aţ criminalilor, a poli iei şi a reporterilor curioşi. Înc o maşin sosiţ ă ă şi îşi l s pasagerii, apoi se îndep rt printre copacii întuneca i,ă ă ă ă ţ urmând s aştepte într-o parcare pavat . Mai ap rur înc două ă ă ă ă ă câteva minute mai târziu. Scaun-Albastru, satisf cut, îşi p r siă ă ă dormitorul de la etajul doi şi coborî la parter. Întâlnirea se organiz la locul obişnuit.ă

Cinci scaune aurii cu bra e, cu sp tarul drept, se odihneauţ ă într-un cerc larg pe un covor unguresc. Scaunele erau identice, cu excep ia unuia, care avea o eşarf de culoare albastru-închisţ ă de-a lungul pernei de pe sp tar. Lâng fiecare scaun se aflauă ă câte o m su aurie cu câte o veioz din bronz, un carne el şi ună ţă ă ţ clopo el de cristal. În stânga cercului, focul ardea într-un c minţ ă din piatr , iar lumina lui dansa agitat pe tavan.ă ă

Câte un b rbat st tea pe fiecare scaun.ă ăErau aşeza i în ordinea descresc toare vârstei. Doi dintre ei îşiţ ă

mai p strau înc s n tatea şi p rul. Trei erau pl pânzi şi pleşuvi.ă ă ă ă ă ă To i aveau cel pu in şaptezeci de ani şi erau îmbr ca i înţ ţ ă ţ costume sobre, iar mantourile lor întunecate şi p l riile cenuşiiă ă atârnau într-o parte, într-un cuier de alam . În spatele fiec ruiaă ă st tea câte un alt b rbat, mai tân r – succesorul Scaunului,ă ă ă prezent pentru a asculta şi a înv a, dar nu pentru a fi auzit.ăţ Regulile erau stabilite de foarte mult vreme. Cinci Scaune, patruă Umbre. Scaun-Albastru era la conducere.

— Îmi cer scuze pentru ora târzie, dar nişte veşti sup r toareă ă au sosit acum câteva ore. Scaun-Albastru avea o voce firav şiă uşor încordat . S-ar putea ca ultima noastr ac iune s fie înă ă ţ ă pericol.

— Expunere? întreb Scaunul Doi.ă— Posibil.— Se poate rezolva problema? întreb oftând Scaunul Trei.ă— Cred c da. Dar e nevoie de ac iune imediat .ă ţ ă— V-am prevenit s nu ne b g m în aşa ceva, reamintiă ă ă

Scaunul Doi cu severitate, cl tinând din cap. Lucrurile ar fiă trebuit l sate s -şi urmeze cursul lor firesc.ă ă

Scaunul Trei fu de acord, aşa cum se întâmplase şi la întâlnirea precedent .ă

— Poate acesta este un semn c ar trebui s l s m treburileă ă ă ă aşa cum sunt. Se poate spune o gr mad despre cursul firesc ală ă lucrurilor.

— Ultimul nostru vot a fost împotriva unui asemenea curs, spuse Scaun-Albastru, cl tinând din cap. Decizia a fost luat , aşaă ă c trebuie s o respect m. F cu o pauz . Situa ia necesită ă ă ă ă ţ ă aten ie.ţ

— Pentru a duce lucrurile la bun sfârşit trebuie tact şi pricepere, spuse Scaunul Trei. O aten ie exagerat ne-arţ ă z d rnici planul. Dac inten ion m s continu m, atunciă ă ă ţ ă ă ă recomand s -i d m lui Die Klauen der Adler mân liber .ă ă ă ă

Gheare-de-Vultur.Ceilal i aprobar .ţ ă— Am f cut asta deja, rosti Scaun-Albastru. Am convocată

aceast adunare deoarece ac iunea mea precedent , unilateral ,ă ţ ă ă necesita o ratificare.

Se propuse o mo iune şi mâinile se ridicar pentru a vota.ţ ă Subiectul fu aprobat cu un scor de patru la unu. Scaun-Albastru fu încântat.

Capitolul 3

COPENHAGA

Cl direa lui Malone se zgudui ca la cutremur şi se umplu deă valul de c ldur care îşi croia drum pe casa sc rii. O prinse peă ă ă Pam şi, împreun , se trântir pe covorul jerpelit care acopereaă ă podeaua de lemn. O protej cu trupul s u când o alt explozieă ă ă zgudui funda ia şi ap rur şi mai multe fl c ri peste tot.ţ ă ă ă ă

Se uit prin uş . Focul f cea ravagii dedesubt.ă ă ăFumul se ridica într-un nor din ce în ce mai întunecat.Se ridic şi se îndrept spre fereastr . Cei doi disp ruser .ă ă ă ă ă

Limbile de foc se agitau în noapte. Îşi d du seama ce seă întâmplase. Incendiaser etajele inferioare. Nu inten ionaser s -ă ţ ă ăi omoare.

— Ce se întâmpl ? ip Pam.ă ţ ăN-o b g în seam şi ridic fereastra. Fumul punea rapidă ă ă ă

st pânire pe aerul din interior.ă— Haide, spuse şi se n pusti în dormitor.ăSe aplec sub pat şi trase rucsacul pe care îl avea mereuă

preg tit, chiar şi dup ce se pensionase, la fel cum f cuse timpă ă ă de doisprezece ani ca agent la Magellan Billet. În untru aveaă paşaportul, o mie de euro, un act de rezerv , un schimb de haineă şi un Beretta înc rcat. Prietenul s u, Henrik Thorvaldsen, care seă ă bucura de mult influen , îi recuperase recent pistolul de laă ţă poli ia danez – confiscat când Malone fusese implicat, cu câtevaţ ă luni în urm în povestea cu cavalerii templieri. Îşi puse sacul peă umeri şi îşi trase în picioare o pereche de adidaşi. Nu mai avea timp s lege şireturile. Dormitorul era deja plin de fum. Deschiseă ambele ferestre – o idee bun .ă

— Stai aici, spuse el.Îşi inu respira ia şi alerg prin camera de zi spre casa sc rii.ţ ţ ă ă

Patru etaje se deschideau în jos. La parter se afla libr ria, etajeleă doi şi trei erau pentru depozitare, iar la al patrulea avea apartamentul. Etajele unu şi trei erau în fl c ri. C ldura îi ardeaă ă ă fa a şi îl for s se retrag . Grenade incendiare. Sigur astaţ ţă ă ă fusese.

Se întoarse în grab în dormitor.ă— Nu se poate ieşi pe sc ri, s-au asigurat de acest lucru.ăPam era ghemuit lâng fereastr , unde tr gea cu nesa aer şiă ă ă ă ţ

tuşea. Trecu pe lâng ea şi-şi scoase capul afar . Dormitorul luiă ă era amplasat pe col . Cl direa de al turi, unde se aflau unţ ă ă magazin de bijuterii şi unul de îmbr c minte, era cu un etaj maiă ă jos şi avea acoperişul plat, m rginit cu parape i de c r mid ,ă ţ ă ă ă despre care i se spusese c datau din secolul al XVII-lea. Se uită ă în sus. Deasupra ferestrei se afla o corniş de dimensiuni mariă care se i ea în afar şi cuprindea fa ada şi un perete lateral alţ ă ţ cl dirii.ă

Altcineva ar fi chemat cu siguran echipele de pompieri, darţă el nu avea de gând s aştepte acolo pân veneau aceştia cuă ă scara.

Pam începu s tuşeasc mai tare, iar el abia mai respira. Îiă ă întoarse capul spre el.

— Uit -te aici, îi ceru el, ar tându-i cornişa. Apuc -te de ea şiă ă ă deplaseaz -te spre laterala cl dirii. De acolo po i s ri peă ă ţ ă acoperişul vecin.

— Eşti nebun? spuse ea cu ochii m ri i de groaz . Suntem laă ţ ă etajul patru!

— Pam, cl direa ar putea exploda. Gândeşte-te la evile deă ţ gaz. Grenadele alea au fost aruncate cu scopul de a stârni focul. Nu au aruncat nici una la acest etaj pentru c au vrut ca noi să ă putem ieşi.

Ea nu p rea s în eleag ce-i spunea.ă ă ţ ă— Trebuie s plec m înainte s soseasc poli ia şi pompierii, îiă ă ă ă ţ

mai spuse.— Ar putea s ne ajute!ă— Vrei s petreci urm toarele opt ore r spunzând la întreb ri?ă ă ă ă

Nu avem decât şaptezeci şi dou de ore!ăEa p ru s în eleag deodat ce-i spunea şi se uit în sus laă ă ţ ă ă ă

corniş .ă— Nu pot, Cotton.Pentru prima dat în via , vocea ei nu mai era t ioas .ă ţă ă ă— Gary are nevoie de noi. Trebuie s ieşim! Uit -te cum facă ă

eu, apoi f şi tu exact la fel!ăÎşi puse rucsacul pe umeri şi se strecur afar pe fereastr . Seă ă ă

prinse de corniş , a c rei margine era cald , dar destul deă ă ă sub ire ca degetele lui s se poat prinde bine de ea. Îşi b l b niţ ă ă ă ă ă

uşor bra ele şi îşi croi drum, punând o mân dup cealalt , c treţ ă ă ă ă col . Înc un metru, dup ce d du col ul şi se l s s cad peţ ă ă ă ţ ă ă ă ă acoperişul plat de al turi. Se gr bi spre fa a cl dirii şi se uit înă ă ţ ă ă sus. Pam era înc la fereastr .ă ă

— Hai, f cum i-am spus, îi strig . F exact ca mine!ă ţ ă ăEa ezita în continuare. O explozie distruse etajul trei. Sticla de

la geamuri se împr ştie în tot Hojbro Plads. Fl c rile alungauă ă ă întunericul. Pam se retrase în interior. Mare greşeal . O secundă ă mai târziu, îşi scoase capul din nou afar cu un acces violent deă tuse.

— Trebuie s vii acum, strig el.ă ăEa p ru s accepte în cele din urm ideea c nu mai era nici oă ă ă ă

alt solu ie. La fel ca el, se strecur pe fereastr şi se prinse cuă ţ ă ă mâinile de corniş . Apoi îşi scoase trupul şi se l s s atârne înă ă ă ă afar , inându-se numai cu bra ele. El v zu c îşi inea ochiiă ţ ţ ă ă ţ închişi.

— Nu e nevoie s te ui i. Mişc - i doar mâinile, câte una!ă ţ ă ţAşa f cu.ăErau doi metri şi jum tate de corniş între locul unde st tea elă ă ă

şi locul pe unde se chinuia ea s ias . Dar se descurca bine. Oă ă mân dup cealalt . Apoi el v zu nişte siluete dedesubt, în pia .ă ă ă ă ţă Cei doi reveniser , de data asta cu puşti.ă

Îşi trase rucsacul în fa şi b g o mân în untru, unde îşi g siţă ă ă ă ă ă Beretta.

Trase de dou ori spre siluetele care se aflau cu vreoă cincisprezece metri mai jos. Traser şi ei şi gloan ele lovir cuă ţ ă zgomot cl dirile din pia , r spândind ecouri ascu ite.ă ţă ă ţ

— De ce tragi? întreb Pam.ă— Mergi mai departe!Înc o împuşc tur şi oamenii de jos se împr ştiar .ă ă ă ă ăPam ajunsese la col . El îi arunc o privire scurt .ţ ă ă— Întoarce-te şi trage-te înspre mine.El cercet întunericul, dar nu-i v zu pe cei doi. Pam seă ă

deplasa, cu o mân ag at de corniş şi cu cealalt c utând ună ăţ ă ă ă ă sprijin.

Apoi mâna îi alunec .ăC zu.ăEl se întinse, cu pistolul înc în mân şi reuşi s-o prind . Numaiă ă ă

c se r sturnar amândoi pe acoperiş. Ea respira cu dificultate.ă ă ă La fel şi el.

Telefonul începu s sune.ăSe târî dup rucsac, g si mobilul şi-l deschise.ă ă— Te distrezi? îl întreb aceeaşi voce de mai devreme.ă— Ai avut vreun motiv s -mi arunci în aer anticariatul?ă— Tu eşti cel care a spus c nu pleac .ă ă— Vreau s vorbesc cu Gary.ă— Eu fac regulile. Deja i-ai consumat treizeci şi şase deţ

minute din cele şaptezeci şi dou de ore. Eu m-aş pune peă treab , dac aş fi în locul t u. Via a fiului t u depinde de asta!ă ă ă ţ ă

Apoi leg tura se întrerupse.ăSe apropiau sirenele. Apuc rucsacul şi se ridic iute înă ă

picioare.— Trebuie s plec m!ă ă— Cine era?— Cel care ne creeaz probleme.ă— Cine era?Îl cuprinse o furie brusc .ă— Habar n-am!— Şi ce vrea?— Ceva ce nu-i pot da.— Cum adic ă nu po iţ ? Via a lui Gary depinde de asta. Uit -teţ ă

în jur! i-a aruncat anticariatul în aer!Ţ— Vai, Pam, chiar nu mi-aş fi dat seama dac nu mi-ai fi spusă

tu! Se r suci s plece. Ea îl prinse de bra .ă ă ţ— Unde mergem?— S ob inem nişte r spunsuri.ă ţ ă

Capitolul 4

Dominick Sabre st tea în că ap tul de est din Hojbro Plads şiă privea cum ardea anticariatul lui Cotton Malone. Rezervoarele de un galben fluorescent erau deja pe pozi ie şi apa era trimis înţ ă jet prin ferestrele pline de fl c ri. Pân acum era bine. Malone seă ă ă pusese pe treab . Ordinea ce apare din haos. Acesta fuseseă mereu moto-ul s u. Via a lui.ă ţ

— Au coborât de pe cl direa de al turi, spuse o voce înă ă dispozitivul radio din urechea sa.

— Unde s-au dus? şopti el în microfonul de pe rever.— La maşina lui Malone.Exact la int !ţ ăPompierii se împr ştiar prin pia , tr gând mai multeă ă ţă ă

furtunuri, cu inten ia v dit de a se asigura c fl c rile n-aveauţ ă ă ă ă ă s se extind . Focul îşi f cea treaba în voie. C r ile rare arseseră ă ă ă ţ ă extrem de rapid. Cl direa lui Malone urma s se transforme înă ă curând în cenuş .ă

— Cel lalt este acolo unde trebuie? îl întreb pe individul careă ă st tea în picioare lâng el, unul din cei doi olandezi pe care-iă ă angajase.

— Am verificat chiar eu. E gata de plecare.O mul ime de preg tiri fuseser necesare pentru ceea ce urmaţ ă ă

s se întâmple. Nu era sigur c succesul era m car posibil – elulă ă ă ţ era de neatins, abia sesizabil – dar, dac firul pe care îl urm reaă ă ducea totuşi undeva, el avea s fie preg tit. Îns toateă ă ă depindeau de Malone.

Numele lui de botez erau Harold Earl şi nic ieri, în nici unaă dintre amintirile lui, nu se g sea vreo explica ie de unde ap ruseă ţ ă porecla de Cotton. Malone avea patruzeci şi opt de ani, fiind mai mare decât Sabre cu unsprezece ani. Ca şi el, Malone era american, n scut în Georgia. Mama sa era de fel din sud, iar tat lă ă s u fusese militar de carier , un comandor al c rui submarin seă ă ă scufundase pe când Malone avea zece ani. În mod straniu, Malone c lcase la început pe urmele tat lui s u, înscriindu-se laă ă ă Academia Naval şi luând ore de zbor, apoi schimbase bruscă

direc ia, ca în cele din urm s ob in o diplom în ştiin eleţ ă ă ţ ă ă ţ juridice, studiile fiindu-i pl tite de guvern. Fusese apoi transferată în corpul de judec tori ai armatei, unde petrecuse nou ani. Cuă ă treisprezece ani în urm , schimbase iar direc ia şi se mutase laă ţ Departamentul de Justi ie şi la nou-înfiin atul Magellan Billet,ţ ţ care se ocupa de câteva dintre cele mai delicate investiga iiţ interna ionale ale Americii. R m sese acolo pân în urm cu unţ ă ă ă ă an, când se pensionase înainte de termen, cu gradul de comandant, p r sise America, se stabilise în Copenhaga şiă ă cump rase acest anticariat cu c r i rare.ă ă ţ

Criza vârstei mijlocii? Probleme cu guvernul?Sabre nu ştia prea bine.Apoi ap ruse divor ul. Pe sta îl studiase bine. Cine s-ar fiă ţ ă

gândit? Malone p rea o enigm . Deşi era un bibliofil înr it, nimică ă ă din ceea ce putuse Sabre s descopere citind despre diverseă profiluri psihologice nu îl ajutase s g seasc o explica ieă ă ă ţ mul umitoare pentru a justifica toate aceste schimb ri radicale.ţ ă

Alte m run işuri nu f ceau decât s confirme valoareaă ţ ă ă adversarului s u.ă

Vorbind destul de fluent mai multe limbi, nu se ştia s aibă ă vreo dependen sau vreo fobie. Predispus la automotivare şi laţă d ruire obsesiv , Malone era înzestrat şi cu memorie fotografică ă ă pe care Sabre i-o invidia.

Competent, experimentat, inteligent. Mult diferit de proştii pe care-i angajase – doi olandezi aproape f r creier, lipsi i de etică ă ţ ă şi prea pu in disciplina i.ţ ţ

St tea în umbr pe m sur ce Hojbro Plads se aglomera cuă ă ă ă oameni care priveau pompierii la lucru. Aerul nop ii îi în epa fa a.ţ ţ ţ Toamna în Danemarca p rea doar un scurt preludiu al iernii, aşaă c îşi b g pumnii strânşi în buzunarele jachetei. Fusese necesară ă ă s dea foc la tot ceea ce Cotton Malone se str duise s ob in înă ă ă ţ ă anul care trecuse. Nu avea nimic personal cu el. Doar afaceri. Şi dac Malone nu avea s -i trimit exact ceea ce-i ceruse, avea s -ă ă ă ăl omoare pe b iat f r nici o ezitare.ă ă ă

Olandezul de lâng el – cel care vorbise cu Malone la telefon –ă tuşi, continuând s stea al turi, cufundat în t cere. Una dintreă ă ă regulile inflexibile ale lui Sabre fusese precizat chiar de laă început: „Vorbi i numai când sunte i întreba i!” El nu avea niciţ ţ ţ timpul, nici dorin a s stea la taclale.ţ ă

Mai privi spectacolul înc vreo câteva minute. În cele dină urm , şopti în microfonul prins de rever:ă

— Toat lumea s fie pe pozi ii. Ştim unde au plecat şi şti iă ă ţ ţ fiecare ce ave i de f cut.ţ ă

Capitolul 5

ORA 4.00

Malone parc maşina în fa la Christiangate, vila lui Henrikă ţă Thorvaldsen, ce se g sea pe coasta de est a insulei Zealand deă lâng marea Oresund. Condusese din Copenhaga în jur deă treizeci de kilometri spre nord, într-o Mazda ultimul model, pe care o inea parcat la câteva str zi de anticariatul s u, lângţ ă ă ă ă castelul Christianburg Slot.

Dup ce reuşiser s coboare de pe acoperiş, se uitase ună ă ă timp la pompierii care încercau s opreasc incendiul din cl direaă ă ă sa. Îşi d duse seama c toate c r ile sale erau pierdute pentruă ă ă ţ totdeauna – chiar dac fl c rile nu le-ar fi devorat pe toate,ă ă ă c ldura şi fumul le-ar fi deteriorat în mod iremediabil. În timp ceă privea scena, îşi controla furia crescând , încercând s pun înă ă ă practic un sfat pe care îl înv ase cu mult timp în urm :ă ăţ ă „Niciodat s nu- i ur şti adversarul!” Acest lucru î i întunecă ă ţ ă ţ ă judecata. Nu, nu trebuia s urasc . Trebuia s -şi pun mintea laă ă ă ă contribu ie.ţ

Dar Pam f cea ca acest lucru s fie dificil.ă ă— Cine locuieşte aici? întreb ea.ă— Un prieten.Mai încercase s scoat informa ii de la el şi în timpulă ă ţ

drumului, dar îi spusese prea pu in, ceea ce nu f cuse decât s-oţ ă enerveze şi mai tare. Înainte s aib de-a face cu ea, trebuia să ă ă discute cu o alt persoan .ă ă

Casa întunecat era construit în stilul specific baroculuiă ă danez – trei etaje, ridicate din c r mid încastrat în gresie, cuă ă ă ă un acoperiş din cupru ce se arcuia gra ios. O arip d dea spreţ ă ă uscat, cealalt – spre mare. Un Thorvaldsen o ridicase acum treiă sute de ani, dup ce transformase în mod profitabil înă combustibil tone de turb nefolositoare, pentru a produce sticl .ă ă Mai mul i membri ai familiei Thorvaldsen o p straser cu dragţ ă ă de-a lungul secolelor şi, în cele din urm , transformaseră ă Adelgade Glasvaerker, cu simbolul s u distinctiv cu dou cercuriă ă şi o linie sub ele, în primul atelier de prelucrare a sticlei din

Danemarca. Întreaga afacere era condus de actualul patriarh ală familiei, Henrik Thorvaldsen, omul c ruia Malone îi datora faptulă c locuia acum în Danemarca.ă

Merse cu paşi mari pân la uşa solid de la intrare. O melodieă ă cu clinchete de clopo ei, ce amintea de slujba din timpulţ prânzului din bisericile din Copenhaga, îi anun prezen a. Maiţă ţ ap s o dat butonul, apoi b tu tare. O lumin r zb tu prin unaă ă ă ă ă ă ă dintre ferestrele de sus. Apoi înc una. Câteva clipe mai târziu,ă auzi cum erau trase z voarele şi uşa se deschise. Deşi b rbatulă ă care îl fixa cu privirea fusese cu siguran trezit din somn, p rulţă ă s u de culoarea aramei era piept nat, pe chip i se z rea oă ă ă expresie ireproşabil de autocontrol, iar halatul de bumbac nuă avea nici m car o cut .ă ă

Era Jesper, cel care se ocupa de gospod ria lui Thorvaldsen.ă— Trezeşte-l, îi spuse Malone în danez .ă— Iar scopul acestei m suri radicale la ora patru diminea a ară ţ

fi…?— Uit -te la mine! Era un amestec de transpira ie, mizerie şiă ţ

funingine. Nu pare destul de important?— Ba înclin s cred c da.ă ă— Vom aştepta în birou. Am nevoie de computerul lui.

Malone îşi verific întâi e-mailul danez, pentru a vedea dac îiă ă mai fuseser trimise şi alte mesaje, dar nu mai g si nimic. Apoiă ă acces serverul securizat de la Magellan Billet, utilizând parolaă pe care i-o d duse fosta lui şef , Stephanie Nelle. Deşi eraă ă pensionat şi nu mai figura pe statul de plat al Departamentuluiă de Justi ie, Stephanie îi asigurase o linie direct de comunicare,ţ ă în schimbul a ceea ce f cuse recent pentru ea în Fran a. inândă ţ Ţ cont de diferen a de fus orar – era înc luni, ora zece seara înţ ă Atlanta – ştia c mesajul s u avea s fie transmis direct c tre ea.ă ă ă ă

Îşi ridic privirea de la computer spre Thorvaldsen, careă intrase în camer târându-şi picioarele. Fiind mai în vârst ,ă ă danezului îi trebuise ceva timp s se preg teasc . Silueta saă ă ă scund , aplecat , din cauza unei spin ri care cu mult timp înă ă ă urm refuzase s se mai îndrepte, era mascat de faldurile unuiă ă ă pulover mult prea mare, de culoarea bostanului. P rul s uă ă sârmos, argintiu, st tea adunat pe o parte, iar sprâncenele îiă erau groase şi zbârlite. Riduri adânci îi br zdau col urile gurii şiă ţ fruntea, iar pielea sa palid sugera faptul c evita soarele – ceeaă ă

ce Malone ştia, deoarece danezul ieşea rareori din cas . Pe ună continent unde moştenirea de familie se socotea în miliarde, Thorvaldsen se afla în fruntea oric rei liste cu cei mai boga iă ţ oameni.

— Ce se întâmpl ? întreb Thorvaldsen.ă ă— Henrik, ea e Pam, fosta mea so ie.ţ— Încântat de cunoştin , spuse Thorvaldsen şi îi zâmbi scurtţă

lui Pam.— Nu avem timp de chestii din astea, replic ea, ignorândă

gazda. Trebuie s vedem ce facem cu Gary.ăThorvaldsen se întoarse spre Malone.— Ar i groaznic, Cotton, iar ea pare foarte agitat .ăţ ă— Agitat ? spuse Pam. Tocmai m-am c rat pe un zid ca să ăţă ă

ies afar dintr-o cl dire în fl c ri! Fiul meu a disp rut! Resimt dină ă ă ă ă plin diferen a de fus orar şi nu am mâncat nimic de dou zile!ţ ă

— O s preg tesc ceva de mâncare.ă ăVocea lui Thorvaldsen r m sese egal , ca şi cum lucruri deă ă ă

genul acesta se întâmplau în fiecare noapte.— Nu-mi trebuie mâncare! Vreau s ştiu ce e cu fiul meu!ăMalone îi povesti lui Thorvaldsen ce se întâmplase în

Copenhaga, apoi spuse:— M tem c nu a mai putut fi salvat nimic din cl dire.ă ă ă— Iar asta este cea mai mic grij a noastr în momentul deă ă ă

fa .ţăSesiz modul în care îşi alesese cuvintele şi schi un zâmbet.ă ţă

Îi pl cea acest lucru la Thorvaldsen. Era de partea ta, orice-ar fi.ăPam se plimba prin camer ca o leoaic în cuşc . Maloneă ă ă

observ c sl bise câteva kilograme de când se v zuser ultimaă ă ă ă ă oar . Întotdeauna fusese zvelt , cu p rul roşcat, iar timpul nuă ă ă întunecase culoarea pal a pielii ei pistruiate. Hainele îi erau laă fel de ferfeni ca nervii, deşi în mare avea acelaşi aspect pl cutţă ă pe care-l avusese şi cu ani în urm , când se c s torise cu ea,ă ă ă imediat dup ce intrase în JAGă 1. Aşa era Pam: minunat v zută ă ă din afar – numai partea l untric era cu probleme. Chiar şiă ă ă acum, ochii ei albaştri, înroşi i de plâns, reuşeau s exprime oţ ă furie glacial . Era o femeie inteligent , sofisticat , dar în acelă ă ă moment era confuz , z p cit , furioas şi speriat . Ceea ce nuă ă ă ă ă ă era bine deloc, dup p rerea lui.ă ă

1 Judge Advocate General - corp de judec tori din cadrul armateiă (n.tr.)

— Ce mai aştep i? întreb ea scuipând cuvintele.ţ ăEl se uit la ecranul computerului. Accesul pe serverul de laă

Magellan Billet nu-i fusese înc acordat. Dar, deoarece nu maiă era activ, cererea lui îi fusese cu siguran înaintat lui Stephanieţă ă pentru aprobare. Ştia c , în momentul în care avea s afle cine oă ă c uta, urma s se conecteze imediat.ă ă

— Cu asta te ocupai tu? întreb ea. Oameni care încearc s - iă ă ă ţ dea foc. Împuşc turi. Asta f ceai tu? Vezi unde ne-a adus? Veziă ă unde am ajuns?

— Doamn Malone, interveni Henrik.ă— Nu-mi spune aşa, s ri ea. Ar fi trebuit s -mi schimb numeleă ă

de familie! Bunul-sim m-a îndemnat s fac asta la divor . Dar nu,ţ ă ţ nu voiam ca numele meu s fie diferit de al lui Gary! Nu potă scoate nici o vorb împotriva pre iosului s u tat , nici un cuvânt!ă ţ ă ă Nu, Cotton, tu eşti b rbatul! Un adev rat rege în ochii b iatului.ă ă ă Cel mai blestemat lucru pe care l-am v zut vreodat .ă ă

Ea voia s se certe şi el aproape c -şi dorea s aib timpă ă ă ă pentru asta. Computerul scoase un sunet. Pe ecran ap ru paginaă de acces de la Magellan Billet. Tast parola, iar un moment maiă târziu se stabili comunicarea între cele dou p r i. Ap rură ă ţ ă ă cuvintele CAVALERII TEMPLIERI, introducerea codificat a luiă Stephanie. El scrise ABA IA DES FONTAINES, locul unde el şiŢ Stephanie g siser , cu câteva luni în urm , r m şi ele moderneă ă ă ă ă ţ ale acelui ordin medieval. Câteva secunde mai târziu ap rură ă cuvintele: „Ce s-a întâmplat, Cotton?” El îi scrise pe scurt tot ce se întâmplase. Ea îi r spunse:ă

Am avut o scurgere de informa ii aici, acum dou luni.ţ ă Dosarele secrete au fost accesate.

Cum aşa?

Nu ştiu, deocamdat . Voiam s p str m secretul. Trebuie să ă ă ă ă verific nişte chestii. Stai cuminte şi te contactez eu în curând. Unde eşti?

Acas la danezul t u preferat.ă ă

Transmite-i toat dragostea mea!ă

Îl auzi pe Henrik chicotind. Ştia c , la fel ca doi p rin iă ă ţ

divor a i, Stephanie şi Henrik se tolerau unul pe altul doar deţ ţ dragul lui.

— O s st m aici şi o s aştept m? întreb Pam.ă ă ă ă ăAmândoi citiser peste um rul lui Malone.ă ă— Exact aşa o s facem.ă— N-ai decât! spuse ea, n pustindu-se spre uş . Eu am deă ă

gând s fac ceva!ă— Cum ar fi? întreb el.ă— M duc la poli ie!ă ţSe repezi şi deschise uşa. Jesper st tea pe hol, blocândă

ieşirea. Pam se holb la majordom.ă— D -te din calea mea!ăJesper nu se clinti. Ea se întoarse şi i se adres lui Henrik:ă— Spune-i servitorului t u s plece, sau îl dau eu la o parte!ă ă— Po i s încerci, spuse Thorvaldsen.ţ ăMalone se bucur c Henrik îi anticipase criza de isterie.ă ă— Pam şi eu sunt sfâşiat de durere, la fel ca tine. Dar poli iaţ

nu ar rezolva nimic. Avem de-a face cu un profesionist care are un avantaj de cel pu in dou zile în fa a noastr . Pentru a face ceţ ă ţ ă e mai bine pentru Gary, am nevoie de informa ii.ţ

— Nu i-a curs nici o lacrim ! Nici m car nu ai fost surprins,ţ ă ă nimic! Ca întotdeauna.

Lui îi displ cur aceste vorbe, mai ales c veneau din parteaă ă ă unei femei care cu doar dou luni în urm îl informase c nu eraă ă ă el tat l fiului lor. Ajunsese la concluzia c acest lucru nu însemnaă ă nimic în compara ie cu ceea ce sim ea pentru Gary – b iatul eraţ ţ ă fiul s uă şi avea s fie mereu fiul ă s uă – îns minciuna schimbaseă radical felul în care se gândea la fosta lui nevast . Sim ea cum îlă ţ cuprindea mânia.

— Deja ai dat lucrurile peste cap! Trebuia s m fi sunată ă imediat ce s-a întâmplat! Dac eşti aşa de deşteapt , ar fi trebuită ă s g seşti o modalitate de a ne anun a pe mine sau peă ă ţ Stephanie! Ea e chiar acolo, în Atlanta. În loc s faci asta, le-aiă acordat acestor indivizi dou zile avans s ac ioneze. Nu am niciă ă ţ timpul şi nici energia s m lupt şi cu tine şi cu ei. Stai naibii josă ă şi taci din gur !ă

Ea r mase împietrit , cufundat într-o t cere meditativ . Înă ă ă ă ă cele din urm ced şi se l s moale pe o canapea de piele dină ă ă ă apropiere. Jesper închise uşor uşa şi r mase afar .ă ă

— Spune-mi un singur lucru, zise Pam, cu ochii fixa i în tavan,ţ

cu chipul nemişcat, ca sculptat în marmur .ăŞtia ce voia ea s afle.ă— De ce nu pot s -i dau ce doreşte? Nu-i chiar aşa de simplu.ă— E vorba de via a unui b iat.ţ ă— Nu despre via a unui b iat, Pam, ci de via a fiului ţ ă ţ nostru.Ea nu r spunse. Poate c în elesese în cele din urm c elă ă ţ ă ă

avea dreptate. Înainte s ac ioneze, aveau nevoie de informa ii.ă ţ ţ Ajunsese în impas. Ca în ziua de dup examenele de la Drept,ă sau când ceruse transferul din armat la Magellan Billet, sauă când se dusese în biroul lui Stephanie Nelle şi îşi d duse demisia.ă

Aşteptarea, dorin a, voin a, toate combinate cu lipsa deţ ţ informa ii.ţ

Aşa c şi el se întreb ce f cea Stephanie în acel moment.ă ă ă

Capitolul 6

WASHINGTON, D.C.LUNI, 3 OCTOMBRIEORA 22.30

Stephanie Nelle se bucur c era singur . Chipul îi era marcată ă ă de îngrijorare şi nu voia s-o vad cineva atât de preocupat , maiă ă ales superiorii s i. Rareori îşi permitea s se lase afectat deă ă ă ceea ce se întâmpla pe teren, dar r pirea lui Gary Malone fuseseă o adev rat lovitur . Se afla în capital în interes de serviciu şiă ă ă ă tocmai terminase o cin târzie cu consilierul pe probleme deă securitate na ional . Erau propuse modific ri la mai multe legiţ ă ă date dup 11 septembrie, de c tre un congres din ce în ce maiă ă moderat. Exista o sus inere din ce în ce mai mare pentru caţ prevederile privind prescrierea s -şi piard valabilitatea, aşa că ă ă administra ia se preg tea s riposteze. Cu o zi în urm , maiţ ă ă ă multe oficialit i de rang înalt participaser la dezbaterileăţ ă televizate de duminic pentru a denun a criticile, iar ziarele deă ţ diminea prezentaser tot felul de poveşti alimentate de c treţă ă ă Departamentul de marketing al administra iei. Ei i se ceruse sţ ă vin din Atlanta pentru a face în ziua urm toare lobby pentru ceiă ă mai importan i senatori. Întâlnirea din seara asta fusese doarţ înc lzirea – metoda prin care fiecare trebuia s afle exact ceă ă avea ea de gând s spun , iar ea era conştient de acest lucru.ă ă ă

Ura politica.Lucrase pe durata mandatelor a trei preşedin i în perioada câtţ

ocupase o func ie la Justi ie. Îns administra ia curent fusese,ţ ţ ă ţ ă f r nici un dubiu, cel mai greu de împ cat. Apar inând categorică ă ă ţ polului de centru-dreapta şi îndep rtându-se zi de zi înspreă extrem , preşedintele câştigase deja al doilea mandat, din careă mai avea trei ani, aşa c se gândea la ce avea s lase moştenire,ă ă spunându-şi c nici un epitaf nu era mai bun decât: „Omul care aă zdrobit terorismul”.

Lucrurile astea nu aveau nici un sens pentru ea.Preşedin ii veneau şi plecau. Şi, deoarece prevederile specialeţ

antiterorism se dovediser pân la urm utile, ea îl asigurase peă ă ă

consilierul cu probleme de securitate na ional c avea s fieţ ă ă ă fat cuminte a doua zi diminea , urmând a spune ceea ceă ţă trebuia la Capitol Hill.

Îns asta fusese înainte ca fiul lui Cotton Malone s fie r pit.ă ă ă

Telefonul sun în biroul lui Thorvaldsen atât de ascu it, încâtă ţ zdruncin zdrav n nervii lui Malone. Henrik r spunse la telefon.ă ă ă

— M bucur s te aud, Stephanie. Şi eu î i transmit dragosteaă ă ţ mea. Danezul zâmbi la propria glum . Da, Cotton e aici.ă

Malone înşf c telefonul.ă ă— Da, spune!— În jurul Zilei Muncii am observat o breş în sistem care maiă

ap ruse şi cu mai mult vreme în urm . Cineva a reuşit să ă ă ă acceseze dosarele secrete – unul în special.

El îşi d du rapid seama despre al cui dosar era vorba.ă— Î i dai seama c , din cauz c a i p strat acea informa ie,ţ ă ă ă ţ ă ţ

via a fiului meu e acum în pericol?ţLa cap tul cel lalt al firului nu se auzi nimic.ă ă— R spunde-mi, la naiba!ă— Nu pot, Cotton. Şi ştii de ce. Spune-mi doar ce ai de gând să

faci.El ştia ce însemna de fapt întrebarea. Avea de gând s -i ofereă

vocii de la care primise mai devreme apelul telefonic Conexiunea Alexandria?

— De ce n-aş face-o?— Eşti singurul care poate r spunde la aceast întrebare.ă ă— Ce anume merit s risc via a fiului meu? Trebuie s cunoscă ă ţ ă

întreaga poveste. Ceea ce nu mi s-a spus acum cinci ani.— Şi eu aş vrea acest lucru. Nici mie nu mi s-a f cut un raport.ăEl mai auzise replica asta.— Nu- i bate joc de mine! N-am chef de aşa ceva.ţ— De data asta chiar aşa este. Nu mi-au spus nimic. Tu ai

cerut s intri în aceast poveste, iar mie mi s-a acordată ă permisiunea. L-am contactat pe procurorul general, aşa c voiă ob ine nişte r spunsuri.ţ ă

— Cum de a aflat cineva despre Conexiune? Toat povesteaă era secret cu multe niveluri deasupra ta. Aşa fuseseă în elegerea.ţ

— Excelent întrebarea.ă— Şi înc nu mi-ai spus de ce nu m-ai anun at de scurgerea deă ţ

informa ii.ţ— Nu, Cotton. Nu i-am spus.ţ— Nu i-a trecut prin cap c eu eram singura persoan de peţ ă ă

p mânt care ştia despre Conexiune? N-ai f cut leg tura?ă ă ă— Cum puteam s anticipez toate astea?ă— Pentru c ai dou zeci de ani de experien . Pentru c nuă ă ţă ă

eşti o idioat . Pentru c suntem prieteni. Pentru c … Toate grijileă ă ă sale ieşeau la suprafa ca un şuvoi. Se poate ca stupiditatea taţă s îl coste via a pe fiul meu.ă ţ

V zu modul în care cuvintele sale o zdruncinar pe Pam şiă ă sper ca aceasta s nu sar în sus.ă ă ă

— Îmi dau seama, Cotton.Nu avea de gând s fac lucrurile mai uşoare pentru ea.ă ă— Hmmm, asta m face s m simt mult mai bine acum.ă ă ă— M voi ocupa de acest lucru de aici. Îns î i pot oferi ceva.ă ă ţ

Am un agent în Suedia care poate ajunge în Danemarca până diminea . El î i va spune totul.ţă ţ

— Unde şi când?— El a sugerat castelul Kronborg. La ora unsprezece

diminea a. Cunoştea locul. Nu departe, era o ridic tur pe oţ ă ă por iune de p mânt necultivat, cu vedere spre oresund.ţ ă Shakespeare imortalizase monstruoasa fort rea când stabiliseă ţă acolo ac iunea din ţ Hamlet. Acum devenise cea mai populară atrac ie turistic din Scandinavia.ţ ă

— El a sugerat sala de bal. Presupun c ştii unde este…ă— O s fiu acolo.ă— Cotton! Am s fac tot ce pot s - i fiu de folos!ă ă ţ— M car atât ai putea face, în situa ia dat ! ă ţ ăŞi închise telefonul.

Capitolul 7

WASHINGTON, D.C.MAR I, 4 OCTOMBRIEŢORA 4.00

Stephanie p trunse în casa lui O. Brent Green, procurorulă general al Statelor Unite. O maşin tocmai venise s o aduc înă ă ă Georgetown. Îl sunase pe Green înainte de miezul nop ii şi îiţ solicitase o întrevedere fa în fa , spunându-i pe scurt ce seţă ţă întâmplase. El ceruse un scurt r gaz pentru a face nişteă investiga ii, iar ea nu avusese de ales, aşa c acceptase.ţ ă

Green o aştepta în biroul s u.ăLucrase pentru preşedinte pe toat durata primului mandat şiă

fusese unul dintre cei câ iva membri ai cabinetului careţ acceptaser s r mân şi la al doilea. Era un cunoscut ap r toră ă ă ă ă ă al cauzelor creştine şi conservatoare – un burlac din Noua Anglie f r vreo urm de scandal legat de numele s u, care chiar şi laă ă ă ă ă aceast or matinal p rea extrem de energic. P rul moale şiă ă ă ă ă barbişonul îi erau piept nate şi aranjate frumos şi cu precizie, iară silueta sa zvelt era îmbr cat într-un costum de firm cu dungiă ă ă ă foarte fine. Lucrase timp de şase mandate în congres şi era guvernatorul Vermontului în momentul în care fusese numit de c tre preşedinte la Departamentul de Justi ie. Exprimarea saă ţ deschis şi abordarea direct îl f cuser s fie foarte apreciat deă ă ă ă ă ambele p r i ale culoarului politic, dar personalitatea sa distantă ţ ă p rea s îl împiedice s înainteze în func ie la nivel na ional,ă ă ă ţ ţ dincolo de pozi ia de procuror general.ţ

Ea nu mai fusese în casa lui Green şi se aşteptase ca aceasta s aib un aspect sumbru, lipsit de imagina ie, în acord cuă ă ţ personalitatea lui. Dimpotriv , camerele erau calde şi primitoare,ă cu mult c r miziu, maroniu, verde pal şi tonuri de castaniu şiă ă oranj – un efect gen Hemingway, dac e s cit m un lan deă ă ă ţ firme de mobil din Atlanta care folosise aceast sintagm într-oă ă ă reclam la nişte obiecte similare.ă

— Aceast situa ie este neobişnuit chiar şi pentru tine,ă ţ ă Stephanie, spuse Green dup ce o salut . Ai mai aflat ceva de laă ă

Malone?— Se odihnea înainte s plece spre Kronborg. inând cont deă Ţ

diferen a de fus orar, ar trebui ca acum s fie deja pe drum.ţ ăEl îi oferi un scaun.— Aceast problem pare s se agraveze.ă ă ă— Brent, am mai discutat despre asta. Cineva situat foarte sus

în lan ul trofic a accesat baza secret de date. Ştim c anumiteţ ă ă fişiere din Conexiunea Alexandria au fost copiate.

— FBI face investiga ii.ţ— Asta-i o glum ! Directorul st atât de mult dup fundulă ă ă

preşedintelui, încât nu cred c e vreun pericol ca vreunul de laă Casa Alb s fie implicat.ă ă

— Nuan at, ca de obicei, dar corect. Din p cate, e singuraţ ă procedur pe care o avem la îndemân .ă ă

— Am putea s arunc m o privire.ă ă— Asta nu ne-ar aduce decât probleme.— Cu care sunt obişnuit .ă— Da, asta aşa e, spuse Green şi zâmbi. F cu o pauz . Mă ă ă

întreb cât de multe ştii de fapt despre aceast Conexiune.ă— Când l-am trimis pe Cotton în misiunea aceea periculoasă

de acum cinci ani, în elegerea a fost c nu trebuia s ştiu nimicţ ă ă altceva.

Asta nu era ceva neobişnuit. Am mereu de-a face cu chestii dintr-astea, aşa c nu mi-am f cut griji. Dar acum trebuie s ştiu.ă ă ă

Pe fa a lui Green se putea citi o mare îngrijorare.ţ— Probabil c sunt pe cale s încalc o mul ime de legiă ă ţ

federale, dar sunt de acord, e timpul s afli.ă

Malone se uita spre ridic tura stâncoas de la castelulă ă Kronborg. Demult, tunurile sale inteau spre navele str ine careţ ă traversau strâmtorile înguste, circulând într-un sens şi în altul prin Marea Baltic şi al c ror tribut îngroşa mereu vistieriaă ă Danemarcei. Acum zidurile de un bej l ptos se ridicau sumbre peă cerul albastru senin. Nu mai era o fort rea , ci doar o cl direă ţă ă nordic bine între inut din perioada Renaşterii, cu turnuriă ţ ă octogonale, cu turle ascu ite şi cu acoperişuri verzui, care maiţ degrab aminteau de Olanda, decât de Danemarca. Ceea ce eraă de în eles – Malone ştia acest lucru – deoarece un olandez dinţ secolul al XVI-lea avusese un rol esen ial în proiectareaţ castelului. Îi pl cu zona. Locurile publice erau cele mai potriviteă

zone pentru a deveni invizibil. Utilizase multe asemenea locuri de-a lungul anilor în care lucrase la Magellan Billet.

Drumul cu maşina de la Christiangate dur numaiă cincisprezece minute. Proprietatea lui Thorvaldsen se întindea pe jum tatea distan ei dintre Copenhaga şi Helsingor, oraşul-portă ţ foarte aglomerat situat chiar lâng castel. Malone vizitase atâtă Kronborgul, cât şi Helsingorul, r t cind pe plajele din apropiere înă ă c utarea ambrei – un mod relaxant de a petrece o dup -amiază ă ă de duminic . Vizita de azi era îns cu totul diferit . Era foarteă ă ă încordat. Gata de lupt .ă

— Ce mai aştept m? întreb Pam, cu fa a inexpresiv , ca oă ă ţ ă masc .ă

Fusese nevoit s-o ia şi pe ea. Insistase, amenin ându-l c aveaţ ă s i fac mult mai multe probleme dac o l sa deoparte. El puteaă ă ă ă în elege foarte bine lipsa dorin ei ei de a sta s aştepte împreunţ ţ ă ă cu Thorvaldsen. Tensiunea şi monotonia constituiau un amestec volatil.

— Omul cu care ne întâlnim a spus ora unsprezece, zise el.— Am pierdut destul timp.— Nimic din ce am f cut nu a fost o pierdere de timp.ăDup ce terminase convorbirea cu Stephanie, reuşise să ă

doarm vreo patru ore. Nu i-ar fi fost cu nimic de folos lui Garyă dac ar fi fost pe jum tate adormit. De asemenea, îşi schimbaseă ă hainele cu cele de rezerv din rucsac, iar ale lui Pam fuseseră ă sp late de Jesper. Mâncaser şi un mic dejun frugal.ă ă

Aşa c acum era preg tit.ă ăSe uit la ceasul de la mân : era ora 10.20.ă ăMaşinile începuser s umple parc rile. Curând urmau să ă ă ă

soseasc şi autobuzele. Toat lumea voia s vad castelul luiă ă ă ă Hamlet.

Mai pu in de atât nici c putea s -i pese!ţ ă ă— Hai s mergem!ă

— Conexiunea este o persoan , spuse Green. Se numeşteă George Haddad. Un înv at palestinian cu studii biblice.ăţ

Stephanie cunoştea numele. Haddad se întâlnise personal cu Malone şi, cu cinci ani în urm , îl ceruse în mod special peă acesta.

— Şi pentru ce anume merit s risc m via a lui Gary Malone?ă ă ă ţ— Biblioteca pierdut a Alexandriei.ă

— Nu se poate!Green încuviin din cap.ţă— Haddad credea c o localizase.ă— Cum ar mai putea acest lucru s fie relevant în zileleă

noastre?— De fapt, ar putea fi foarte relevant. Biblioteca aceea a fost

cea mai mare concentrare de cunoştin e de pe planet . A d inuitţ ă ă timp de şase sute de ani, pân la mijlocul secolului al VII-lea,ă când musulmanii preluaser în cele din urm controlul asupraă ă Alexandriei şi distruseser tot ce nu inea de islam. Jum tate deă ţ ă milion de pergamente, codice, h r i, orice vrei, biblioteca avea oă ţ copie din fiecare. Iar pân azi, nimeni nu a g sit nici m car oă ă ă foaie de hârtie din toate acestea.

— Şi Haddad a g sit?ă— Aşa sus inea el. Lucra la o teorie biblic . Nu am cunoştin eţ ă ţ

despre asta, dar se presupune c dovada teoriei sale se reg seaă ă în cadrul bibliotecii disp rute.ă

— De unde ştia asta?— Din nou, n-am nici o idee, Stephanie. Dar acum cinci ani,

când oamenii noştri din West Bank, Sinai şi Ierusalim au f cută nişte cereri nevinovate de viz , acces la arhive, s p turiă ă ă arheologice, israelienii au devenit deodat foarte suspicioşi.ă Atunci i-a solicitat Haddad ajutorul lui Malone.

— Într-o misiune oarb , ceea ce nu mi-a pl cut deloc.ă ă„Oarb ” însemna c lui Malone i se ceruse s -l protejeze peă ă ă

Haddad, f r s pun îns vreo întrebare. Îşi amintea c nici luiă ă ă ă ă ă Malone nu-i pl cuse aceast condi ie.ă ă ţ

— Haddad, continu Green, avea încredere numai în Malone.ă Din acest motiv, Cotton l-a f cut s dispar , în cele din urm şiă ă ă ă ast zi Malone este singurul care ştie unde se afl Haddad. Seă ă pare c administra ia nu a p rut deranjat de faptul c Haddad aă ţ ă ă ă fost ascuns, atâta timp cât ei puteau controla drumul c tre el.ă

— Pentru ce?— Nu prea are sens, spuse Green cl tinând din cap. Am totuşiă

o b nuial despre ce ar putea fi vorba.ă ăEa îl ascult cu aten ie.ă ţ— În unul dintre rapoartele pe care le-am v zut, era scris peă

margine: „Facerea 13:14-17”. Ştii despre ce e vorba?— Nu cunosc Biblia chiar aşa de bine.— „Deci a zis Domnul c tre Avram, dup ce s-a desp r it Lotă ă ă ţ

de dânsul: «Ridic - i ochii şi, din locul în care eşti acum, caută ţ ă spre miaz noapte, spre miaz zi şi r s rit şi spre mare. C totă ă ă ă ă p mântul, cât îl vezi, i-l voi da ie şi urmaşilor t i pentru vecie.»ă ţ ţ ă „

Asta ştia şi ea. O promisiune care, timp de secole, constituise solicitarea biblic a evreilor pentru P mântul Sfânt.ă ă

— Şi ridicându-şi Avram corturile, a venit şi s-a aşezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; şi a zidit acolo un jertfelnic Domnului, continu Green. Hebron ast zi se numeşte West Bankă ă – p mântul pe care Dumnezeu l-a dat evreilor. Avram a devenită Avraam. Şi acest unic pasaj biblic este miezul tuturor neîn elegerilor din Orientul Mijlociu.ţ

Şi asta ştia. Conflictul din Orientul Mijlociu, între evrei şi arabi, nu era un r zboi politic, aşa cum îl considerau mul i. De fapt, eraă ţ un conflict interminabil pe seama cuvântului lui Dumnezeu.

— Şi mai este un lucru interesant, spuse Green. Imediat după ce Malone l-a ascuns pe Haddad, cei din Arabia Saudit au trimisă buldozere în vestul Arabiei şi au ras oraşe întregi de pe fa aţ p mântului. Distrugerea a inut trei s pt mâni. Oamenii au fostă ţ ă ă muta i în alte zone. Cl dirile au fost f cute una cu p mântul. Nuţ ă ă ă a mai r mas nimic din acele oraşe. Desigur, aceea este o parteă ascuns a rii, aşa c acest lucru nu a atras aten ia presei sau aă ţă ă ţ altora.

— De ce ar face aşa ceva? Pare un lucru extremist chiar şi pentru cei din Arabia Saudit .ă

— Nimeni nu a oferit o explica ie rezonabil . Îns au f cutţ ă ă ă acest lucru în mod deliberat.

— Trebuie s afl m mai multe, Brent. Cotton trebuie s ştieă ă ă despre ce este vorba. Are de luat o decizie important .ă

— Am discutat cu consilierul pe probleme de securitate na ional acum o or . Mi se pare ciudat, dar el ştie şi mai pu ineţ ă ă ţ decât mine. A auzit de Conexiune, dar mi-a sugerat s discut cuă altcineva.

Ea în elese despre cine era vorba.ţ— Larry Daley!Lawrence Daley avea func ia de consilier adjunct pe problemeţ

de securitate na ional şi era foarte apropiat de preşedinte şi deţ ă vicepreşedinte. Daley nu ap rea niciodat în circuitulă ă dezbaterilor politice de duminica diminea a. Nici nu era v zut peţ ă CNN sau pe Fox News. Era un personaj care îşi exercita puterea

numai în spatele scenei. El era omul de leg tur dintreă ă eşaloanele superioare din Casa Alb şi restul lumii politice.ă

Numai c era o problem .ă ă— Nu am încredere în acest om, spuse ea.Green p ru s în eleag mai multe din tonul ei, dar nu spuseă ă ţ ă

nimic, uitându-se fix la ea cu ochii s i cenuşii, p trunz tori.ă ă ă— Nu avem nici o modalitate de a-l controla pe Malone,

declar ea. O s fac întocmai cum consider el de cuviin . Şi înă ă ă ă ţă momentul acesta fierbe de mânie.

— Cotton e un profesionist.— E cu totul altceva când unul dintre ai t i este în pericol.ă

Spusese asta din experien , pentru c avusese de-a face recentţă ă cu fantome ale propriului trecut.

— El este singurul care ştie unde se afl George Haddad,ă spuse Green. Are toate atuurile în mân .ă

— Motiv pentru care l-au şi prins la înghesuial . ăGreen o intui cu privirea.ţEa era conştient de faptul c în ochi i se putea citi îndoiala.ă ă— Spune-mi, Stephanie, de ce nu ai încredere în mine?

Capitolul 8

OXFORDSHIRE, ANGLIAORA 9.00

George Haddad st tea în mul ime şi îi asculta pe exper i,ă ţ ţ ştiind c nu aveau dreptate. Evenimentul nu era altceva decât ună mod de a atrage aten ia presei atât asupra muzeului Thomasţ Bainbridge, cât şi asupra criptanaliştilor pu in cunoscu i dinţ ţ Bletchley Park. Era adev rat, aceşti anonimi, b rba i şi femei,ă ă ţ lucraser într-un secret total pe perioada celui de-al Doileaă R zboi Mondial, în cele din urm descifrând codul germană ă Enigma şi gr bind sfârşitul r zboiului. Îns , din nefericire,ă ă ă povestea lor nu fusese spus în totalitate pân când o mareă ă parte dintre ei fie muriser , fie erau prea b trâni ca s le maiă ă ă pese. Haddad le putea în elege frustrarea. Şi el era b trân,ţ ă aproape de optzeci de ani şi era c rturar. Şi el lucrase cândva înă secret. Şi el f cuse o mare descoperire!ă

Nici nu mai era cunoscut drept George Haddad. De fapt, utilizase prea multe pseudonime pentru a şi le aminti pe toate. Timp de cinci ani st tuse ascuns şi nu primise nici o veste de laă nimeni. Dintr-un anumit punct de vedere, era bine. Din alt punct de vedere îns , liniştea îi zdruncina nervii. Slav Domnului că ă ă numai un singur om mai ştia c era înc în via , iar el aveaă ă ţă încredere deplin în acel om.ă

De fapt, ar fi fost mort dac nu ar fi fost acel om.ăIeşirea de azi era un risc. Dar voia s aud ce aveau de spusă ă

aceşti aşa-zişi exper i. Citise despre program în ţ The Times şi fusese nevoit s -i admire pe britanici. Aveau un anumit fleră pentru evenimentele din media – punerea în scen cu preciziaă unui film de la Hollywood. O mul ime de fe e zâmbitoare şi deţ ţ costume, o gr mad de camere de filmat şi de reportofoane. Îşiă ă propusese, aşadar, s stea în spatele obiectivelor lor. Ceea ce nuă era prea greu, deoarece aten ia tuturor se concentra asupraţ monumentului.

Erau opt în total, r sfirate pe pajiştile domeniului, toate fiindă create în 1784 de c tre nobilul de atunci, Thomas Bainbridge.ă

Haddad cunoştea istoricul lor. Cei din familia Bainbridge cump raser întâi proprietatea, ascuns într-un pliu ală ă ă comitatului Oxfordshire şi înconjurat de p duri de fag, iar înă ă 1624 ridicaser un enorm conac iacobin în centrul celor aproapeă dou sute patruzeci şi cinci de hectare. Mai mul i membrii aiă ţ familiei Bainbridge reuşiser s p streze proprietatea pân înă ă ă ă 1848, când Coroana ob inuse titlul printr-o vânzare de taxe, iarţ regina Victoria transformase casa şi împrejurimile în muzeu, permi ând accesul publicului. Înc de atunci, vizitatorii veniserţ ă ă s vad mobilierul de epoc şi s îşi fac o idee despre via aă ă ă ă ă ţ luxoas care fusese tr it acolo cu secole în urm . Biblioteca deă ă ă ă aici ajunsese s fie privit ca una dintre cele mai de seamă ă ă biblioteci ale secolului al XVIII-lea datorit mobilierului. Îns , înă ă ultimii ani, majoritatea veneau în vizit pentru monument,ă deoarece Bainbridge Hall ascundea o enigm , iar turiştii secoluluiă al XXI-lea erau îndr gosti i de secrete.ă ţ

Se uit cu aten ie la monumentul din marmur alb .ă ţ ă ăPartea de sus, ştia, reprezenta Les Bergers d’Arcadie II,

P storiiă din Arcadia II, o lucrare lipsit de importan , pictat deă ţă ă Nicolas Poussin în 1640, imaginea invers a lucr rii saleă ă precedente, P storiiă din Arcadia. Scena pastoral ilustra o femeieă care privea cum trei p stori se adunau în jurul unui mormânt dină piatr , indicând spre literele gravate: ă ET IN ARCADIA EGO. Haddad cunoştea traducerea: „Şi eu am fost în Arcadia”. O inscrip ie enigmatic , aparent lipsit de sens. Sub aceastţ ă ă ă imagine z cea o alt provocare: litere la întâmplare sculptateă ă într-o înşiruire anume.

D O.V.O.S.V.A.V.V. M

Haddad ştia c specialiştii în inscrip ii vechi şi în conspira ii îşiă ţ ţ b tuser capul cu aceast combina ie ani de zile, înc de cândă ă ă ţ ă fusese redescoperit , cu un deceniu în urm , de c tre ună ă ă reporter de la Guardian care vizita muzeul.

— C tre to i cei care v afla i aici acum, se auzi în boxe voceaă ţ ă ţ unui b rbat înalt şi bine f cut, noi, cei de la Bainbridge Hall, vă ă ă ur m bine a i venit! Poate c acum vom afla în sfârşită ţ ă semnifica ia ciudatului mesaj pe care Thomas Bainbridge l-aţ l sat în urma sa, inscrip ionat pe acest monument, cu mai multă ţ de dou sute de ani în urm .ă ă

Haddad îl cunoştea pe vorbitor – era custodele muzeului. Doi oameni îl flancau, un b rbat şi o femeie, amândoi în vârst . Leă ă v zuse pozele în ă The Sunday Times. Ambii erau foşti criptanalişti de la Bletchley Park, cu sarcina de a cânt ri posibilit ile şi de aă ăţ descifra orice cod pe care se presupunea c îl con ineaă ţ monumentul. Şi toat lumea p rea s fi c zut de acord c eraă ă ă ă ă într-adev r vorba despre un cod.ă

„Ce altceva ar putea fi?” întrebau mul i.ţAscult cum custodele le spunea c fusese publicat un articolă ă

în leg tur cu respectivul monument şi c fuseser oferite o sută ă ă ă ă treizeci de solu ii de c tre diverşi criptografi, teologi, lingvişti şiţ ă istorici.

— Unele erau chiar ciudate, spuse custodele, pomenind despre OZN-uri, Sfântul Graal şi Nostradamus. Desigur, aceste solu ii veneau cu pu ine dovezi sau chiar f r , aşa c au fostţ ţ ă ă ă ignorate rapid. Câ iva au considerat c literele erau o anagram ,ţ ă ă dar cuvintele ob inute nu prea aveau sens.ţ

Haddad în elegea prea bine acest lucru.ţ— O solu ie promi toare a venit de la un militar american,ţ ţă

fost sp rg tor de coduri. El a desenat optzeci şi dou de matriciă ă ă de decriptare şi în cele din urm a extras literele ă SEJ din secven . Citit invers, acestea devin ţă JES. Prin aplicarea unei grile complexe, el a extras „Desfide Isus H”. Consultan ii noştri dinţ Bletchley Park au considerat c acest mesaj nega natura divin aă ă lui Hristos. Aceast solu ie este ob inut prin extrapolare şi, cuă ţ ţ ă toate acestea, este fascinant .ă

Haddad zâmbi auzind asemenea aiureli. Thomas Bainbridge fusese un om profund religios. În nici un caz nu l-ar fi negat pe Hristos.

Doamna în vârst de lâng custode p şi spre podium. Aveaă ă ă p rul argintiu şi purta un costum albastru.ă

— Acest monument a constituit o mare oportunitate pentru noi, spuse ea pe un ton melancolic. Când eu şi alte persoane am lucrat la Bletchley, ne-am aflat în fa a multor provoc ri venite dinţ ă partea codurilor germane. Şi ne-au dat b t i de cap. Dar, dacă ă ă mintea uman poate concepe un cod, atunci îl poate şi descifra.ă Literele de aici sunt mult mai complexe. Personale. Ceea ce face dificil interpretarea lor. Cei care am r mas s studiem toateă ă ă cele o sut treizeci de solu ii posibile la aceast enigm nu amă ţ ă ă reuşit s ajungem la un consens. Asemenea publicului, ne-amă

divizat. Îns o anumit interpretare chiar avea sens. Se întoarseă ă şi ar t înspre monumentul din spatele ei. Cred c este un mesajă ă ă de dragoste. Se opri o clip , pentru a-şi l sa cuvintele s -şi facă ă ă ă efectul. OVOSVAVV vine de la: „Optimae Uxoris Optimae Sororis Viduus Amantissimus Vovit Virtutibus”. În mare, aceasta înseamn „un v duv devotat celei mai bune so ii şi celei maiă ă ţ bune surori”. Aceasta nu este o traducere perfect . ă Sororis în limba latin clasic poate însemna „dintre înso itori”, dar şiă ă ţ „dintre surori”. Iar vir, „so ”, ar fi mai potrivit decât ţ viduus, „v duv”. Dar sensul general este limpede.ă

Unul dintre reporteri întreb despre literele D şi M careă încadrau gruparea de opt litere.

— Destul de simplu, spuse ea. Dis Manibus. Este o inscrip ieţ roman . „C tre zeii din cealalt lume, salutare!” E similar cuă ă ă ă „Odihneasc -se în pace!” Ve i g si aceste litere pe majoritateaă ţ ă pietrelor de mormânt romane.

P rea destul de încântat de ea îns şi. Haddad ar fi vrut s -iă ă ă ă pun câteva întreb ri pertinente care ar fi adus-o cu picioareleă ă pe p mânt, dar nu spuse nimic. Privi pur şi simplu cum cei doiă veterani din Bletchley Park erau fotografia i în fa aţ ţ monumentului cu una dintre maşinile germane Enigma, împrumutat special pentru aceast ocazie. O mul ime deă ă ţ zâmbete, întreb ri şi comentarii laudative.ă

Thomas Bainbridge fusese într-adev r un om str lucit. Dină ă nefericire, Bainbridge nu fusese niciodat capabil s -şi comuniceă ă gândurile în mod eficient, astfel c str lucirea sa p lise şi în celeă ă ă din urm se stinsese neapreciat . Pentru lumea secolului al XVIII-ă ălea p ruse un fanatic. Îns pentru Haddad el era un profet.ă ă Bainbridge chiar ştia ceva. Şi monumentul ciudat care st tea înă fa a lui, imaginea invers a unei picturi obscure şi o înşiruireţ ă ciudat de opt litere, toate fuseser create cu un scop.ă ă

Unul pe care Haddad îl ştia.Nu era un mesaj de dragoste, vreun cod sau un altfel de

mesaj.Era ceva cu totul diferit.Era o hart .ă

Capitolul 9

CASTELUL KRONBORGORA 10.20

Malone pl ti cele şaizeci de coroane pentru el şi Pam ca să ă intre la castel. Merser în urma unui grup de turişti care seă rev rsaser din unul dintre cele trei autobuze.ă ă

În untru v zur o expozi ie fotografic , surprinzând frânturiă ă ă ţ ă din numeroasele produc ii cu ţ Hamlet. Se gândi la ironia locului. Hamlet fusese un fiu care-şi r zbunase tat l şi iat -l pe el înă ă ă acest loc, un tat care lupta pentru fiul s u. Inima i se strânseă ă gândindu-se la Gary. Niciodat nu dorise s -l pun în pericol timpă ă ă de doisprezece ani, cât lucrase la Magellan Billet, p strase mereuă o linie de demarca ie foarte clar între serviciu şi cas . Şi totuşi,ţ ă ă acum, la un an dup ce plecase de bun voie, fiul s u era inut înă ă ă ţ captivitate.

— Asta f ceai tu tot timpul?ă— Numai câteodat .ă— Cum ai putut s tr ieşti aşa? Am stomacul vraişte. Înc maiă ă ă

tremur dup tot ce s-a întâmplat noaptea trecut .ă ă— Te obişnuieşti.Şi el chiar credea ce spunea, deşi se s turase la rându-i deă

minciuni, jum t i de adev ruri, lucruri neverosimile şi tr d tori.ă ăţ ă ă ă— Aveai nevoie de agita ia asta, nu-i aşa?ţCorpul îi era îngreunat de oboseal şi nu avea chef de această ă

ceart de familie.ă— Nu, Pam, nu aveam nevoie de asta. Dar asta mi-era

meseria.— Un egoist, asta ai fost. Mereu.— Iar tu ai fost o raz blând de soare! So ia care îşi sus ineă ă ţ ţ

so ul şi e mereu de partea lui. Într-o asemenea m sur , încât aiţ ă ă r mas îns rcinat cu un alt b rbat, ai avut un fiu cu el şi m-aiă ă ă ă l sat s cred timp de cincisprezece ani c era al meu!ă ă ă

— Nu sunt mândr de ceea ce am f cut. Dar nu ştim câteă ă dintre femeile tale au r mas îns rcinate, nu-i aşa?ă ă

El se opri din mers. Acest lucru trebuia s se termine!ă

— Dac nu taci, Gary o s moar din cauza ta. Sunt singura luiă ă ă speran şi, în acest moment, nu e o idee prea bun s -mi daiţă ă ă dureri de cap!

Acest adev r aduse o scurt lic rire de în elegere în privirea eiă ă ă ţ t ioas , o clip în care Pam Malone, cea pe care o iubise elă ă ă odat , reap ru la suprafa . Îşi dori ca acea femeie s r mână ă ţă ă ă ă mai mult aşa, dar, ca întotdeauna, ea îşi ridic garda şi oă pereche de ochi inexpresivi, ca de mort, îi întoarser privirea.ă

— Mergi tu în fa , spuse ea.ţă

Intrar în sala de bal.ăSala dreptunghiular se întindea pe o suprafa de pesteă ţă

şaizeci de metri p tra i. Erau ferestre pe ambele p r i, fiecareă ţ ă ţ dintre ele fiind amplasat în nişe din zid ria groas , din careă ă ă lumina c dea oblic, creând modele delicate pe podeauaă asem n toare unei table de şah. O duzin de vizitatori r t ceauă ă ă ă ă prin sal , admirând picturile imense în ulei care întrerupeau ici-ăcolo monotonia zidurilor de un galben pal, reprezentând în special scene de r zboi.ă

La cap tul cel lalt, în fa a unui şemineu, Malone z ri un b rbată ă ţ ă ă scund, sub ire, cu p rul de un castaniu-roşcat. Şi-l aminti de laţ ă Magellan Billet: Lee Durant. Discutase cu Durant de vreo câteva ori în Atlanta. Agentul îl z ri, apoi disp ru printr-o uş .ă ă ă

Se îndrept spre cap tul cel lalt al s lii.ă ă ă ăTrecur printr-o serie de camere, fiecare decorat cu câtevaă ă

piese de mobilier din perioada Renaşterii europene şi cu tapiserii expuse pe pere i. Durant se afla la cincizeci de metri în fa a lui.ţ ţ

Malone îl v zu oprindu-se.ăEl şi Pam p trunser în camera care purta numele de Cameraă ă

de pe Col . Tapiserii cu scene de vân toare împodobeau pere iiţ ă ţ vopsi i în alb. Doar câteva piese de mobilier întrerupeau caroiajulţ pl cilor decolorate de gresie alb şi neagr .ă ă ă

Malone d du mâna cu Durant şi i-o prezent pe Pam.ă ă— Spune-mi ce se întâmpl !ă— Stephanie mi-a cerut s te informez pe tine, nu şi pe ea.ă— Oricât mi-aş fi dorit ca ea s nu se afle aici, uite c esteă ă

totuşi, aşa c nu- i mai face griji!ă ţDurant p ru s cânt reasc situa ia, apoi spuse:ă ă ă ă ţ— Mi s-a zis s fac tot ceea ce-mi ceri.ă— M bucur c Stephanie a devenit aşa de îndatoritoare.ă ă

— S trecem la subiect! interveni Pam. Avem un termen-ălimit .ă

— N-o b ga în seam , îl sf tui Malone cl tinând din cap.ă ă ă ă Spune-mi ce se întâmpl !ă

— Au fost accesate nişte fişiere secrete. Nu s-a g sit nici oă dovad de spargere sau de o intrare for at prin firewall, aşa că ţ ă ă sigur s-a folosit o parol . Aceasta se schimb la intervaleă ă regulate, dar sunt mai multe sute de oameni care au acces.

— Nu s-a descoperit de la care calculator?— Nu. Şi nu a l sat amprente. Ceea ce arat c persoaneleă ă ă

implicate ştiau foarte bine ce f ceau.ă— Presupun c cineva investigheaz acest lucru.ă ă— Cei de la FBI, spuse Durant, confirmând cu o mişcare a

capului, dar pân acum nu au aflat nimic. Au fost v zute cam oă ă duzin de dosare, printre care şi Conexiunea Alexandria.ă

Ceea ce, îşi d du seama Malone, putea explica motivul pentruă care Stephanie nu-l alertase imediat. Mai erau şi alte posibilit i.ăţ

— Uite partea cea mai interesant ! Israelienii sunt foarteă agita i în acest moment, în special în ultimele dou zeci şi patruţ ă de ore. Sursele noastre spun c au sosit ieri nişte informa ii de laă ţ West Bank, de la unul dintre agen ii lor din Palestina.ţ

— Şi ce are a face una cu alta?— Au fost men ionate cuvintele „Conexiunea Alexandria”.ţ— Cât de multe ştii despre asta?— Tocmai am aflat despre acest lucru acum o or de la unulă

dintre agen ii mei de leg tur . Nici m car nu am apucat s -iţ ă ă ă ă raportez totul lui Stephanie.

— Cum ne poate ajuta asta pe noi? întreb Pam.ă— Trebuie s aflu mai multe, îi spuse el lui Durant.ă— Te-am întrebat ceva, interveni Pam, ridicând vocea.Polite ea lui ajunsese la cap t.ţ ă— i-am spus s m laşi pe mine s m ocup de asta!Ţ ă ă ă ă— Nu ai nici cea mai mic inten ie s le dai ceva, nu-i aşa?ă ţ ăOchii ei ardeau şi p rea gata s sar la b taie.ă ă ă ă— Inten ia mea este s -l aduc pe Gary înapoi.ţ ă— Ai de gând s -i rişti via a? Asta numai ca s protejezi ună ţ ă

dosar idiot?Mai mul i vizitatori cu aparate foto p trunser în înc pere.ţ ă ă ă

V zu c Pam fu destul de în eleapt s tac şi fu recunosc toră ă ţ ă ă ă ă pentru aceast întrerupere. Categoric fusese o greşeal s oă ă ă

aduc şi pe ea. Trebuia s scape de ea imediat ce aveau s pleceă ă ă de la Kronborg, chiar dac asta însemna s o încuie într-oă ă camer la conacul lui Thorvaldsen.ă

Vizitatorii ieşir .ăSe uit la Durant şi îi zise:ă— Spune-mi mai multe despre.O împuşc tur îl f cu s tresar , apoi camera montat peă ă ă ă ă ă

tavan, în col , explod într-o ploaie de scântei. Se mai auzirţ ă ă dou împuşc turi. Durant alunec spre spate, în timp ce nişteă ă ă trandafiri sângerii îi înflorir pe c maşa de culoare oliv. Înc oă ă ă împuşc tur şi Durant c zu pe podea. Malone se întoarse. Ună ă ă b rbat st tea la vreo şase metri mai încolo, inând în mân ună ă ţ ă Glock. Malone îşi b g mâna dreapt în jachet pentru a-şi c utaă ă ă ă ă propriul pistol.

— Nu-i nevoie, spuse b rbatul calm, apoi îi arunc arma.ă ă Malone o prinse. Apuc pistolul, puse degetul pe tr gaci, inti şiă ă ţ trase.

Se auzi doar un c nit. Mai ap s de câteva ori pe tr gaci. Seţă ă ă ă ă auzi de mai multe ori acelaşi sunet. B rbatul zâmbi.ă

— Doar nu credeai c i l-aş fi dat înc rcat! ă ţ ăApoi ucigaşul ieşi din camer .ă

Capitolul 10

WASHINGTON, D.C.ORA 4.40

Stephanie se gândi la întrebarea lui Green – „De ce nu ai încredere în mine?” – şi hot rî s fie sincer cu şeful ei.ă ă ă

— Toat lumea din aceast administra ie vrea ca eu s plec.ă ă ţ ă De ce mai sunt înc aici, asta chiar nu ştiu. Aşa c , pe moment,ă ă nu am încredere în nimeni.

Green cl tin din cap, în timp ce o asculta m rturisindu-şiă ă ă suspiciunea.

— Dosarele acelea au fost accesate de cineva cu o parol ,ă ad ug ea. Desigur, au scanat o duzin sau mai multe, dară ă ă amândoi ştim pe care îl c utau. Numai câ iva dintre noi ştimă ţ despre Conexiunea Alexandria. Nici m car nu cunosc detaliile –ă ştiu doar c am avut o gr mad de nepl ceri pentru a realizaă ă ă ă ceva care p rea f r sens. O mul ime de întreb ri. Nici ună ă ă ţ ă r spuns. Haide, Brent! Noi doi nu am fost, de fapt, niciodată ă prieteni la cataram , aşa c de ce te-aş crede acum?ă ă

— S fim în eleşi, spuse Green. Nu sunt adversarul t u. Dacă ţ ă ă aş fi fost, nu am mai fi purtat aceast conversa ie.ă ţ

— Am avut prieteni în afacerea asta care mi-au spus acest lucru în repetate rânduri şi asta f r s cread un singur cuvânt.ă ă ă ă

— Aşa sunt tr d torii.ă ăEa se hot rî s -l mai testeze pu in.ă ă ţ— Nu crezi c ar trebui s avem mai mul i oameni implica i înă ă ţ ţ

asta?— Cei de la FBI au început deja treaba.— Brent, ac ion m pe întuneric. Trebuie s afl m ce ştieţ ă ă ă

George Haddad.— Atunci e momentul s vorbim cu Larry Daley de la Casaă

Alb . Pe orice cale am apuca-o, tot la el am ajunge. Mai bineă mergem direct la surs .ă

Ea încuviin .ţăIar Green se întinse dup telefon.ă

Malone îl auzi pe cel care tocmai îl ucisese pe Lee Durant ipând c în muzeu se afla un om înarmat care omorâse peţ ă

cineva.Iar el inea în continuare în mân pistolul acestuia.ţ ă— E mort? murmur Pam.ăCe întrebare stupid ! Îns faptul c st tea cu arma crimei înă ă ă ă

mân era înc şi mai stupid.ă ă— Vino!— Nu putem s -l l s m aşa!ă ă ă— E mort!Observ c în ochi i se putea citi isteria. Îşi aminti cum fuseseă ă

prima dat când v zuse pe cineva murind, aşa c o l s maiă ă ă ă ă moale.

— N-ar fi trebuit s vezi asta. Dar trebuie s plec m.ă ă ăSunetul unor paşi c lcând gr bi i pe pardoseal îşi prelungiă ă ţ ă

ecoul dincolo de camer . Paza, presupuse el. O apuc pe Pam deă ă mân şi o trase spre cel lalt cap t al Camerei de pe Col . Trecură ă ă ţ ă prin mai multe camere, fiecare asem n toare cu cealalt ,ă ă ă mobilate sumar cu piese de epoc , luminate de soarele slab ală dimine ii. Observ mai multe camere de filmat şi ştiu c aveau sţ ă ă ă fie nevoi i s le evite în cele din urm . Înfund pistolul Glock înţ ă ă ă buzunarul de la jachet şi îşi scoase propriul Beretta. P trunseră ă ă într-o camer care se numea Camera Reginei. Auzi voci în spate.ă G siser cadavrul. Se auzir mai multe strig te şi paşi venindă ă ă ă înspre ei.

Camera Reginei p rea a fi un apartament. Trei uşi d deau înă ă afar . Una ducea spre o scar interioar care urca la etaj, una înă ă ă jos, iar a treia se deschidea într-o alt camer . Nu se vedea nici oă ă camer de filmat. Analiz decorul, încercând s se hot rască ă ă ă ă rapid ce s fac . Un dulap mare se în l a lâng zidul exterior. Seă ă ă ţ ă hot rî s -şi asume riscul. Se gr bi spre dulap şi apuc mânereleă ă ă ă de la uşile duble. În untru, dulapul era spa ios şi gol. Era destulă ţ de mare pentru ei amândoi. Îi f cu semn lui Pam. Pentru primaă dat aceasta veni f r s comenteze.ă ă ă ă

— Intr , îi şopti el.ăÎnainte s intre, deschise ambele uşi dinspre sc rile ce d deauă ă ă

spre ieşire. Apoi urc în dulap şi trase uşile, sperând caă urm ritorii lor s cread c fugiser fie în sus, fie în jos, fie înapoiă ă ă ă ă în castel.

Stephanie ascult cum Brent Green îi povestea pe scurt luiă Larry Daley ce se întâmplase. Nu se putea ab ine s nu seţ ă întrebe dac individul arogant de la cel lalt cap t al firului nuă ă ă ştia deja fiecare detaliu şi chiar mai multe pe lâng .ă

— Ştiu despre Conexiunea Alexandria, spuse Daley prin difuzor.

— Vrei s ne dezv lui şi nou câte ceva? întreb Green.ă ă ă ă— Aş vrea s pot face acest lucru, dar mi-e imposibil. E strictă

secret.— Chiar şi dac este vorba despre procurorul general şiă

despre şefa uneia dintre agen iile noastre secrete de elit ?ţ ă— Acest subiect este exclusiv pentru urechile anumitor

persoane. Îmi pare r u, dar nici unul din voi nu face parte dină rândul acestora.

— Atunci cum se face c altcineva a reuşit s trag cu ochiul?ă ă ă întreb Stephanie.ă

— Înc nu i-ai dat seama?ă ţ— Ba poate c da.ăT cerea împânzise camera. Daley p rea s fi priceput mesajulă ă ă

ei.— Nu am fost eu.— Ce altceva ai putea s spui? întreb ea.ă ă— Ai grij ce vorbeşti!ăEa nu lu în seam amenin area.ă ă ţ— Malone urmeaz s le dea conexiunea. El nu va risca via aă ă ţ

propriului fiu.— Atunci trebuie s fie oprit, spuse Daley. Nu vom da nim nuiă ă

acest lucru.Ea în elese sensul cuvintelor lui.ţ— Vrei totul numai pentru tine, nu?— Chiar aşa!Ei nu-i venea s cread ce tocmai auzise.ă ă— Via a unui b iat poate fi în pericol!ţ ă— Nu-i problema mea, afirm Daley.ăFusese o greşeal s -l sune pe Daley şi observ c şi Green îşiă ă ă ă

d duse seama de acest lucru.ă— Larry, spuse Green, hai s -l ajut m pe Malone! S nu-iă ă ă

facem sarcina şi mai dificil .ă— Brent, aceasta este o problem de securitate na ional , nuă ţ ă

un act de caritate.

— Interesant este faptul, spuse ea, c nu eşti câtuşi de pu ină ţ preocupat de ideea c cineva a accesat dosarele noastre secreteă şi c a aflat totul despre aceast strict secret Conexiuneă ă ă Alexandria, o problem presupus a fi de securitate na ional !ă ă ţ ă

— Ai raportat acea scurgere de informa ii acum mai mult de oţ lun . Cei de la FBI au situa ia sub control. Dar tu, spune-mi ce aiă ţ f cut ă tu, Stephanie?

— Mi s-a cerut s nu fac nimic. Tu ce-ai f cut, Larry?ă ăSe auzi un oftat în difuzor.— Chiar eşti o belea!— Numai c lucreaz pentru mine, accentu Green.ă ă ă— Uite ce cred eu, spuse Stephanie. Orice-ar fi această

conexiune, se potriveşte cumva cu ceea ce voi, geniile de la Casa Alb , a i conceput drept politic extern . De fapt, v faceă ţ ă ă ă pl cere faptul c dosarele au fost compromise şi c cineva de ineă ă ă ţ aceast informa ie. Ceea ce înseamn c le ve i permite s vă ţ ă ă ţ ă ă fac munca voastr murdar .ă ă ă

— Uneori, Stephanie, adversarii î i pot fi prieteni. Vocea luiţ Daley ajunsese s fie doar o şoapt . Şi viceversa.ă ă

Ea sim i un nod în gât. B nuielile îi erau acum confirmate.ţ ă— Ai de gând s -l sacrifici pe b iatul lui Malone pentru ceea ceă ă

vrea s lase moştenire preşedintele t u?ă ă— Nu eu am început, replic Daley. Dar am de gând s mă ă ă

folosesc de acest lucru.— Nu şi dac te pot împiedica, spuse ea.ă— N-ai decât s te pui de-a curmezişul şi o s fii concediat !ă ă ă

Nu de c tre tine, Brent, ci chiar de c tre preşedinte.ă ă— Asta ar putea fi o problem , spuse Green.ăEa sesiz amenin area din tonul lui.ă ţ— Vrei s spui c ai fi de partea ei? întreb Daley.ă ă ă— F r îndoial .ă ă ăEa ştia c aceasta era o amenin are pe care Daley nu o puteaă ţ

ignora. Administra ia de inea destul control asupra ac iunilor luiţ ţ ţ Green ca procuror general. Dar dac acesta îşi d dea demisiaă ă sau era concediat, atunci Casa Alb ar fi fost foarte expus .ă ă Difuzorul telefonului r mase mut. Şi-l imagin pe Daley cumă ă st tea în birou, gândindu-se cum s ias din încurc tur .ă ă ă ă ă

— Voi fi acolo în treizeci de minute.— De ce trebuie s ne întâlnim? întreb Green.ă ă— Te asigur c va merita.ă

Apoi convorbirea se întrerupse.

Malone st tea în dulap şi asculta cum paşii se gr beau s intreă ă ă în Camera Reginei. Pam era cuib rit lâng el, fiind mai aproapeă ă ă unul de altul decât fuseser de ani buni. Un miros familiar îi veniă dinspre ea, ca de vanilie dulce, pe care şi-l aminti cu un amestec de pl cere şi agonie. Interesant cum mirosurile stârneauă amintirile.

El înc inea în mân Beretta şi spera c nu avea s fie nevoită ţ ă ă ă s -l foloseasc . Îns nu avea nici cea mai mic inten ie s fieă ă ă ă ţ ă arestat, cel pu in nu acum, când Gary avea nevoie de el. În modţ sigur, unul dintre motivele pentru care Durant fusese omorât era ca s -i izoleze pe ei. Un altul fusese pentru a-i împiedica s afleă ă mai multe informa ii utile. Dar el se întreb cum de ştiuse cinevaţ ă despre întâlnire. Nu fuseser urm ri i din Christiangate, era sigură ă ţ de asta. Ceea ce însemna c telefoanele lui Thorvaldsen fuseseră ă ascultate. Ceea ce însemna c plecarea lui direct la Christiangateă fusese anticipat .ă

Nu o putea vedea pe Pam, dar îi sim i starea de disconfort.ţ Având în vedere cât de intimi fuseser odat , acum erau doară ă nişte str ini.ă

Poate chiar duşmani.Vocile de afar îl smulser din gânduri. Paşii se auzir din ce înă ă ă

ce mai slab, apoi se pierdur şi se l s liniştea. Aştept , cuă ă ă ă degetul pe tr gaci, cu palmele transpirate.ă

Şi mai mult linişte.ăNu avea nici o posibilitate s vad ceva f r s deschid uşaă ă ă ă ă ă

dulapului, ceea ce putea fi dezastruos dac mai r m sese cinevaă ă ă în înc pere.ă

Îns nu puteau sta aici o veşnicie.ăDeschise uşor uşa, cu pistolul preg tit.ăCamera Reginei era goal .ă— În jos pe sc ri, spuse el şi se gr bir prin uşa deschis ,ă ă ă ă

coborând o scar circular care d dea ocol zidului exterior ală ă ă castelului.

La parter, ajunser la o uş metalic ; spera s nu fie încuiat .ă ă ă ă ă Traser z vorul şi ieşir în diminea a luminoas . O întindereă ă ă ţ ă vast de iarb str lucitoare, cu lebede ici-colo, se z rea de laă ă ă ă zidurile castelului pân la mare. La orizont se vedea Suedia, laă vreo cinci kilometri dincolo de apa de un maro-cenuşiu.

Îşi b g Beretta sub jachet .ă ă ă— Trebuie s ieşim de aici, spuse el. Dar încet, s nu atragemă ă

aten ia. Îşi d du seama c ea era înc zguduit din cauza crimei,ţ ă ă ă ă aşa c îi mai spuse: Vei revedea necontenit imaginea în minteaă ta, dar va trece în cele din urm !ă

— Grija ta m emo ioneaz .ă ţ ăVocea îi era iar şi plin de venin.ă ă— Atunci reflecteaz asupra acestui lucru: este pu in probabilă ţ

ca aceasta s fi fost ultima persoan care s fi murit în toată ă ă ă povestea asta!

El merse în fa printre panourile care protejau zona deţă zgomot. Câ iva vizitatori r t ceau pe acolo. Ajunser într-un locţ ă ă ă pe care îl ştia ca fiind Flag Battery, unde se aflau cândva tunurile str vechi şi unde Shakespeare îi permisese lui Hamlet să ă întâlneasc fantoma tat lui s u. Un zid se ridica din mare.ă ă ă Arunc pistolul Glock în apa învolburat .ă ă

Se auzir sirenele din partea cealalt . Îşi f cur drum încetă ă ă ă spre intrarea principal . Când v zu luminile intermitente şi mul iă ă ţ poli işti intrând gr bi i în cl dire, hot rî s mai aştepte pân sţ ă ţ ă ă ă ă ă ias . Era pu in probabil s aib cineva o descriere a lor şi el seă ţ ă ă îndoia c ucigaşul st tuse prin zon s le ofere vreuna. Ideeaă ă ă ă era, desigur, ca ei s nu fie aresta i. Aşa c se amestec înă ţ ă ă mul ime. Apoi îl z ri pe ucigaş. La vreo cincizeci de metri maiţ ă încolo, acesta se îndrepta spre poarta principal , încet,ă str duindu-se şi el s nu atrag aten ia. Şi Pam îl v zu.ă ă ă ţ ă

— Uite-l pe tip!— Ştiu, spuse el şi porni înainte.— Sper c nu, ză ise ea.— Nu m-ai putea opri.

Capitolul 11

VIENA, AUSTRIAORA 11.20

Scaun-Albastru se întreb dac Cercul luase hot rârea careă ă ă trebuia. Timp de opt ani, Die Klauen der Adler, Gheare-de-Vultur, îşi îndeplinise în mod conştiincios sarcinile primite. Era adev rat,ă îl angajaser în urma acordului tuturor, dar practic, acesta lucraă sub controlul direct al lui Scaun-Albastru, ceea ce însemna c elă ajunsese s -l cunoasc pe Dominick Sabre mult mai bine decâtă ă ceilal i.ţ

Sabre fusese n scut şi crescut în America, ceea ce era oă premier pentru Cerc. Pân la el, angajaser întotdeaunaă ă ă europeni, deşi la un moment dat îi servise bine şi un sud-african. Fiecare dintre aceşti oameni, inclusiv Sabre, fuseser aleşi nuă numai pentru capacit ile individuale, ci şi pentru c erau pur şiăţ ă simplu banali din punct de vedere fizic. To i aveau în l ime şiţ ă ţ greutate medie, cu tr s turi care nu atr geau aten ia. Ceea ce îlă ă ă ţ distingea totuşi fizic pe Sabre erau semnele de pe fa , r maseţă ă în urma unui v rsat de vânt. P rul negru al lui Sabre era tunsă ă drept şi dat cu pu in ulei, ceea ce îi ad uga şi ceva luciu. O barbţ ă ă scurt îi acoperea adesea par ial obrajii, iar Scaun-Albastru ştiaă ţ c se folosea de ea pentru a-şi ascunde cicatricile, dar şi pentruă a-i descuraja pe cei din jurul lui.

Sabre îşi p stra un aer relaxat, purtând de obicei haine cu ună num r mai mare, care-i ascundeau constitu ia atletic – mai multă ţ ă ca sigur rezultat al efortului acestuia de a fi mereu subestimat.

Din cauza profilului s u psihologic, Sabre trebuise s maiă ă rabde înainte de a fi angajat; Scaun-Albastru aflase că americanul avea înclina ii în sfidarea autorit ii. Dar acelaşi profilţ ăţ indica şi faptul c , dac i se d dea o misiune de îndeplinit, i seă ă ă comunicau rezultatele dorite şi era l sat singur, Sabre reuşeaă întotdeauna. Şi asta era, în fond, ceea ce conta. Atât lui, cât şi Scaunelor nu le p sa deloc de modul în care era îndeplinit oă ă misiune, urm rind numai s se ob in rezultatul dorit. Aşa că ă ţ ă ă asocierea lor cu Sabre fusese fructuoas . Şi totuşi, un om f ră ă ă

etic şi cu foarte pu in respect fa de autorit i trebuia inut subă ţ ţă ăţ ţ observa ie. Mai ales când miza era mare, ca acum. Aşa c Scaun-ţ ăAlbastru întinse mâna dup telefon şi form un num r.ă ă ă

Sabre r spunse la telefonul mobil, sperând c apelul era de laă ă omul s u de la castelul Kronborg. În schimb, vocea for at de laă ţ ă cel lalt cap t al firului era a celui care îl angajase.ă ă

— Cum a primit domnul Malone primele tale salut ri? întrebă ă Scaun-Albastru.

— S-a descurcat bine. El şi fosta lui so ie au ieşit pe fereastr .ţ ă— Exact aşa cum te aşteptai. Îns m întreb dac nu cumvaă ă ă

atragem aten ia în mod inutil.ţ— Mai mult decât aş vrea, e drept, îns a fost necesar. Aă

încercat s blufeze, aşa c a trebuit s vad c nu el conduce.ă ă ă ă ă Voi încerca s fiu mai discret de acum încolo.ă

— Te rog! Nu vrem ca poli ia s fie implicat prea mult. F cu oţ ă ă ă pauz . Cel pu in, nu mai mult decât acum.ă ţ

Sabre se stabilise într-o cas cu chirie în partea de nord aă Copenhag i, la câteva str zi de Amalienborg, palatul regal de peă ă litoral. Îl adusese pe Gary Malone aici din Georgia sub pretextul c tat l s u era în pericol, ceea ce b iatul crezuse, din cauzaă ă ă ă unor acte de identitate false de la Magellan Billet, pe care i le ar tase Sabre.ă

— B iatul cum e? întreb Scaun-Albastru.ă ă— Era speriat, dar crede c aceasta este o opera ieă ţ

guvernamental a Statelor Unite, aşa c deocamdat e calm.ă ă ăO terorizaser pe Pam Malone cu o fotografie a fiului ei.ă

Tân rul cooperase pentru realizarea acesteia, crezând c aveaă ă s fie folosit pentru a i se face nişte legitima ii.ă ă ţ

— Oare b iatul nu se afl prea aproape de Malone?ă ă— Nu ar fi mers de unul singur nic ieri în alt parte. El ştie că ă ă

tat l s u st prin apropiere.ă ă ă— Îmi dau seama c ai totul sub control. Dar, te rog, s fiiă ă

atent! Malone te-ar putea surprinde.— De aceea îl şi avem pe fiul lui. Pe el nu-l va pune în pericol.— Avem nevoie de Conexiunea Alexandria.— Malone ne va conduce direct acolo.Numai c înc nu primise telefon de la omul lui din Kronborg.ă ă

Pentru ca totul s mearg strun , era extrem de important caă ă ă oamenii lui s ac ioneze exact aşa cum îi instruise.ă ţ

— De asemenea, trebuie ca totul s se termine în urm toareleă ă câteva zile.

— Aşa va fi.— Din ce mi-ai spus, zise Scaun-Albastru, acest Malone este

un nonconformist. Eşti sigur c va fi motivat în continuare?ă— Nici o grij ! Pân acum a fost motivat mai mult decât eraă ă

necesar.

Malone ieşi de pe teritoriul castelului Kronborg şi îşi z ri pradaă plimbându-se calm prin Helsingor. Îi pl ceau la nebunie pia aă ţ oraşului, aleile sofisticate şi cl dirile din lemn şi c r mid . Însă ă ă ă ă nici unul dintre aceste elemente cu specific renascentist nu mai conta ast zi.ă

Mai multe sirene se auzir în dep rtare. Ştia c în Danemarcaă ă ă crimele erau un lucru rar întâlnit. Având în vedere c aceastaă avusese loc în interiorul unui monument istoric na ional, sigurţ urma s apar ca o ştire de propor ii. Ar fi trebuit s-o anun e peă ă ţ ţ Stephanie c unul dintre agen ii ei murise, dar nu mai era timp.ă ţ Presupuse c Durant c l torea folosindu-şi propriul nume –ă ă ă aceasta era practica Billet standard – aşa c , imediat ceă autorit ile locale aveau s descopere c victima lor lucra pentruăţ ă ă guvernul american, urmau s fie contacta i şi oamenii potrivi i.ă ţ ţ Se gândi la Durant. Mare p cat! Dar înv ase cu mult timp înă ăţ urm s nu-şi consume emo iile pe lucrurile pe care nu le maiă ă ţ putea schimba. Îşi încetini pasul şi o trase pe Pam dup el.ă

— Trebuie s r mânem mai în urm . Nu e atent, îns ar puteaă ă ă ă totuşi s ne vad .ă ă

Traversar strada şi se lipir de nişte cl diri frumoase care seă ă ă aflau înşiruite la cap tul unei alei înguste ce ducea înspre mare.ă Ucigaşul se afla cam la treizeci de metri. Malone îl privi disp rând dup un col . Ajunser şi ei la acelaşi col şi se uitară ă ţ ă ţ ă în jur. B rbatul mergea înainte pe o alee pietonal , m rginit deă ă ă ă magazine şi de restaurante. O gr mad de oameni r t ceau peă ă ă ă acolo, aşa c se hot rî s rişte. Merser dup el.ă ă ă ă ă

— Ce facem? întreb Pam.ă— Singurul lucru pe care-l putem face.— De ce nu le dai pur şi simplu ceea ce vor?— Nu e chiar aşa de simplu.— Ba sigur c este.ăEl privi în continuare fix în fa .ţă

— Mul umesc pentru sfat.ţ— Eşti un dobitoc!— Şi eu te iubesc. Acum, c am stabilit aceste lucruri, hai să ă

ne concentr m asupra a ceea ce avem de f cut!ă ăinta lor o lu la dreapta şi disp ru.Ţ ă ă

Malone înaint în grab , privi dup col şi v zu ucigaşulă ă ă ţ ă apropiindu-se de o maşin Volvo coupe, cam murdar . Spera că ă ă nu avea s plece cu ea. Nu ar fi avut cum s -l mai urm reasc .ă ă ă ă Maşina lor se afla destul de departe. Se uit cum b rbatulă ă deschise portiera dinspre şofer şi arunc ceva în untru. Apoiă ă închise portiera şi veni înapoi înspre ei. Se ascunser într-ună magazin de îmbr c minte chiar în momentul în care ucigaşulă ă trecea prin fa a acestuia, îndreptându-se înspre direc ia din careţ ţ veniser . Malone se îndrept uşor spre uş şi îl z ri pe individă ă ă ă intrând într-o cafenea.

— Ce face? întreb Pam.ă— Aşteapt s se linişteasc apele. Nu for eaz lucrurile. Stă ă ă ţ ă ă

liniştit, se amestec prin mul ime. Apoi, mai târziu, va pleca.ă ţ— Asta-i nebunie curat ! A omorât un om!ă— Îns numai noi ştim acest lucru.ă— Dar de ce l-a omorât?— Ca s ne zdruncine nervii. S opreasc r spândirea oric reiă ă ă ă ă

informa ii. Sunt o mul ime de motive!ţ ţ— Asta-i o treab nebuneasc .ă ă— De ce crezi c am plecat? Se hot rî s foloseasc această ă ă ă ă

pauz în avantajul s u. Du-te şi ia maşina şi adu-o pân aici!ă ă ă Ar t înspre o alee de lâng gara de pe malul m rii. Parcheaz şiă ă ă ă ă aşteapt -m ! Când va pleca, sigur va trece pe acolo. E singurulă ă drum care iese din oraş.

Îi d du cheile şi, pre de o clip , îi trecur prin minte amintiriă ţ ă ă despre alte d i când îi d duse cheile de la maşin . Se gândi laăţ ă ă anii care trecuser . Faptul c ştia c ea şi Gary îl aşteptau acas ,ă ă ă ă dup ce îndeplinea o misiune, îi adusese mereu o oarecareă linişte. Şi, oricât de mult încercau amândoi s nege acest lucru,ă fuseser la un moment dat potrivi i unul pentru cel lalt. Îşiă ţ ă aminti zâmbetul ei, mângâierile ei. Din nefericire, faptul c -lă înşelase în privin a lui Gary învelea în suspiciune toat aceaţ ă senza ie de pl cere. Asta îl f cu s se întrebe dac toat via a lorţ ă ă ă ă ă ţ împreun fusese doar o iluzie. Ea p ru s -i citeasc gândurile şiă ă ă ă privirea i se înmuie, ar tând ca acea Pam care fusese odinioar ,ă ă

înainte ca lucrurile rele s -i schimbe pe amândoi. I se adres ,ă ă spunându-i:

— Îl voi g si pe Gary. Î i jur! O s fie bine.ă ţ ăVoise, de fapt, ca ea s -i r spund , dar ea nu spuse nimic.ă ă ăIar t cerea ei îi în epa urechile.ă ţAşa c plec de lâng ea.ă ă ă

Capitolul 12

OXFORDSHIRE, ANGLIAORA 10.30

George Haddad intr în Bainbridge Hall. De-a lungul ultimiloră trei ani, fusese un vizitator frecvent, înc de când se convinseseă c r spunsul la dilema sa se afla în interiorul acestor ziduri.ă ă Conacul era o capodoper cu pavaje din marmur , tapiseriiă ă Mortlake şi decora iuni bogat colorate. Casa sc rii, m rea ,ţ ă ă ţă avea panouri cu flori sculptate minu ios şi data de pe vremea luiţ Charles al II-lea. Tavanele din ghips erau de prin 1660. Mobilierul şi picturile erau toate din secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea. Totul indica stilul englezesc rural.

Dar mai era şi altceva.Mai era o enigm .ăExact ca monumentul alb din gr din , unde membrii preseiă ă

erau înc aduna i, ascultându-i pe aşa-zişii exper i. Exact caă ţ ţ Thomas Bainbridge însuşi, necunoscutul nobil englez care tr iseă în cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea.

Haddad cunoştea istoricul familiei.Bainbridge fusese n scut într-o lume a privilegiilor şi a mariloră

speran e. Tat l s u fusese st pânul comitatului Oxfordshire. Deşiţ ă ă ă pozi ia sa în societate fusese asigurat de bog ia genera iilor şiţ ă ăţ ţ de tradi ia familiei, Thomas Bainbridge evitase serviciul militarţ tradi ional şi îşi îndreptase aten ia înspre studiile academice, înţ ţ special istorie, limbi str ine şi arheologie. Când îi murise tat l, elă ă moştenise domeniul nobiliar şi petrecuse apoi decenii întregi c l torind prin lume, fiind unul dintre primii occidentali careă ă explorase Egiptul, ara Sfânt şi Arabia, dezv luindu-şiŢ ă ă experien ele într-o serie de jurnale pe care le publicase.ţ

Înv ase singur ebraica veche, limba în care fusese scris ini ialăţ ţ Vechiul Testament. O realizare destul de mare, având în vedere c dialectul era mai ales vorbit şi bazat în special pe consoane şiă c disp ruse din uzul curent în jurul secolului al VI-lea î.Hr.ă ă Scrisese o carte, publicat în 1767, care punea sub semnulă întreb rii traducerile cunoscute din Vechiul Testament, aducândă

în discu ie foarte mult din în elepciunea conven ional a vârsteiţ ţ ţ ă sale, apoi îşi petrecuse ultima parte a vie ii ap rându-şi teoriile,ţ ă murind în s r cie şi dec dere, f r s mai r mân cu nimic dină ă ă ă ă ă ă ă averea familiei.

Haddad cunoştea bine textul, dup ce studiase în detaliuă fiecare pagin . Se reg sea oarecum în problemele lui Bainbridge.ă ă Şi el pusese la îndoial în elepciunea conven ional , având parteă ţ ţ ă de consecin e dezastruoase.ţ

Îi pl cea s viziteze casa, dar, din p cate, majoritateaă ă ă mobilierului original fusese l sat creditorilor cu mult timp înă urm , inclusiv biblioteca impresionant a lui Bainbridge. Doar înă ă ultimii cincizeci de ani mai fusese g sit o parte din mobil .ă ă ă Majoritatea c r ilor r mâneau pierdute, trecând de la colec ionariă ţ ă ţ la vânz tori, apoi la gunoi, sfârşit care p rea s fie sortit celoră ă ă mai multe cunoştin e tip rite ale omenirii. Şi totuşi, Haddadţ ă fusese capabil s localizeze câteva volume, petrecându-şi timpulă scotocind prin multitudinea de anticariate care împestri auţ Londra.

Şi pe internet.Asta da, comoar inestimabil ! Ce-ar fi putut face în Palestinaă ă

acum şaizeci de ani cu aceast re ea instantanee de transmitereă ţ de informa ii!ţ

În ultima vreme se gândise mult la anul 1948, la momentul în care înşf case o puşc şi omorâse evrei pe perioada ă ă nakba. Arogan a genera iei din prezent îl uimea întotdeauna, având înţ ţ vedere sacrificiile f cute de predecesorii lor. Opt sute de mii deă arabi fuseser trimişi în exil. El avea nou sprezece ani cândă ă luptase în rezisten a palestinian – fusese unul dintreţ ă conduc torii combatan i – îns totul fusese în zadar. Sioniştiiă ţ ă triumfaser . Palestinienii deveniser nişte paria.ă ă

Îns amintirile r mâneau.ă ăHaddad încercase s uite. El chiar îşi dorea s uite. Omorurileă ă

îns aveau consecin ele lor. Iar pentru el fusese o via întreagă ţ ţă ă de regrete. Devenise un savant, renun ase la violen şi seţ ţă convertise la creştinism, dar nici unul dintre aceste lucruri nu-i alungaser durerea. Înc mai putea vedea chipurile mor ilor. Înă ă ţ special pe al unuia. Pe al b rbatului care se autointitula P zitorul.ă ă

„Lup i într-un r zboi care nu este necesar. Împotriva unuiţ ă inamic dezinformat.”

Aceste cuvinte îi fuseser adânc întip rite în memorie în aceaă ă

zi de aprilie 1948, iar impactul lor îl schimbase în cele din urmă pentru totdeauna.

„Suntem p str tori ai cunoaşterii. De la bibliotec .” Această ă ă ă observa ie îi stabilise definitiv cursul vie ii.ţ ţ

Continua s se plimbe prin conac, uitându-se la busturi şi laă picturi, la sculpturi, la ornamenta iile aurite prea înc rcate şi laţ ă mottourile enigmatice. Deplasându-se împotriva unui curent de nou-sosi i, p trunse în cele din urm în Salonul de Art , undeţ ă ă ă toat gravitatea antic a unei biblioteci de colegiu se îmbina cuă ă gra ia şi spiritul specific feminine. Se concentr asupra rafturilor,ţ ă care odat expuseser diversele înv turi ale mai multor epoci.ă ă ăţă În ceea ce privea picturile, ele readuceau în memorie oameni care influen aser cândva cursul istoriei.ţ ă

Thomas Bainbridge fusese un invitat, la fel ca tat l lui Haddad.ă Şi totuşi, P zitorul sosise în Palestina mai târziu cu două ă s pt mâni pentru a transmite invita ia, iar un glon din puşca luiă ă ţ ţ Haddad îl redusese pentru totdeauna la t cere pe mesager.ă

Tres ri când îşi aduse aminte.ăImpetuozitatea tinere ii. Trecuser şaizeci de ani, iar acumţ ă

vedea lumea cu ochi mai r bd tori. Dac aceiaşi ochi l-ar fi privită ă ă pe P zitor şi în aprilie 1948, ar fi putut s g seasc mai curândă ă ă ă ceea ce c uta.ă

Sau poate c nu.ăDup cum se p rea, invita ia trebuia ob inut pe merit.ă ă ţ ţ ăDar cum?Privirea sa cercet camera.ăR spunsul se afla aici.ă

Capitolul 13

WASHINGTON, D.C.ORA 5.45

Stephanie privi cum Larry Daley se l s s cad într-unulă ă ă ă dintre fotoliile din biroul lui Brent Green. Exact cum spusese, consilierul adjunct pe probleme de securitate na ional sosise înţ ă jum tate de or .ă ă

— E frumos aici, îi spuse Daley lui Green.— E acas .ă— Întotdeauna ai fost un om care se exprim cu pu ineă ţ

cuvinte, nu-i aşa?— Cuvintele, ca şi prieteniile, trebuie alese cu grij .ăZâmbetul amical al lui Daley disp ru.ă— Speram s nu ne arunc m aşa de curând unul la beregataă ă

celuilalt!Stephanie era neliniştit .ă— Mai bine demonstreaz -ne c aceast vizit a meritat, aşaă ă ă ă

cum ne-ai asigurat la telefon!— Sper c voi doi ve i fi rezonabili, spuse Daley şi mâinile luiă ţ

apucar bra ele groase ale fotoliului.ă ţ— Asta depinde, r spunse ea.ăDaley îşi trecu o mân prin p rul c runt, tuns scurt. Aspectulă ă ă

s u pl cut emana o sinceritate b ie easc , una care puteaă ă ă ţ ă dezarma uşor, aşa c ea îşi propuse s fie foarte atent .ă ă ă

— Presupun c tot nu ai de gând s ne spui ce esteă ă conexiunea, zise ea.

— Nu prea aş vrea s fiu condamnat pentru violarea Legiiă securit ii na ionale.ăţ ţ

— De când te deranjeaz s încalci legile?ă ă— De acum.— Atunci de ce ai venit aici?— Cât de multe şti i? întreb Daley. Şi nu-mi spune i c nu şti iţ ă ţ ă ţ

nimic, pentru c aş fi foarte dezam git de voi amândoi.ă ăGreen repet pu inul pe care-l relatase deja despre Georgeă ţ

Haddad. Daley cl tin din cap.ă ă

— Israelienii erau demen i în ce-l privea pe Haddad. Apoi auţ intrat şi cei din Arabia Saudit în joc. Asta ne-a surprins. Lor deă obicei nu le pas de nimic biblic sau istoric.ă

— Aşa c l-am trimis pe Malone acum cinci ani în acesteă nisipuri mişc toare, într-o misiune oarb ? întreb ea.ă ă ă

— Ceea ce este inclus, cred, în fişa postului.— Şi ce a fost cu bombardamentele? întreb , amintindu-şiă

cum se agravase situa ia.ţ— Asta s-a întâmplat când s-a complicat treaba.O maşin -capcan distrusese o cafenea din Ierusalim cândă ă

Haddad şi Malone se aflau în untru.ă— Lovitura aceea fusese menit pentru Haddad, spuse Daley.ă

Bineîn eles, pentru c era o misiune oarb , Malone nu ştia acestţ ă ă lucru. Îns a reuşit s -l scoat pe omul nostru afar întreg.ă ă ă ă

— Norocul nostru, sublinie Green cu sarcasm.— Nu m lua aşa! Noi n-am omorât pe nimeni! În nici un caz n-ă

am fi vrut ca Haddad s moar !ă ă— A i riscat via a lui Malone! spuse Stephanie cuprins deţ ţ ă

mânie.— E un profesionist. Face parte dintre riscurile meseriei.— Eu nu-mi trimit agen ii în misiuni sinucigaşe!ţ— Fii realist , Stephanie! Problema cu Orientul Mijlociu este că ă

mâna stâng nu ştie niciodat ce face mâna dreapt ! Ceea ce s-ă ă ăa întâmplat este tipic! Militan ii palestinieni au ales din greşealţ ă cafeneaua care nu trebuia!

— Sau poate c nu, spuse Green. Poate c israelienii sauă ă saudi ii au ales-o pe cea care trebuia!ţ

— Devii bun la jocul sta, spuse Daley zâmbind. Exact dină acest motiv am fost şi noi de acord cu condi iile puse de Haddad.ţ

— Atunci spune-ne, de ce este necesar ca guvernul american s g seasc Biblioteca pierdut din Alexandria?ă ă ă ă

— Bravo! exclam Daley aplaudând uşor. Foarte bine, Brent!ă Îmi închipuiam eu c , dac sursele tale ştiau despre Haddad, i-ară ă ţ fi comunicat şi acest detaliu.

— R spunde-i la întrebare, îl îndemn Stephanie.ă ă— Lucrurile importante sunt inute de multe ori în cele maiţ

bizare locuri.— Asta nu-i un r spuns!ă— Este singurul pe care-l ve i ob ine!ţ ţ— Eşti foarte implicat în tot ce se întâmpl acolo, declar ea.ă ă

— Nu, nu sunt. Îns nu voi nega c exist al ii în cadrulă ă ă ţ administra iei care sunt interesa i s foloseasc acest evenimentţ ţ ă ă drept calea cea mai rapid de a rezolva o problem .ă ă

— Problema fiind?— Israelul. O adun tur de idealişti arogan i care nu vor să ă ţ ă

asculte un cuvânt din ceea ce spun al ii. Şi totuşi, vor trimite câtţ ai spune peşte tancuri sau nave de r zboi pentru a anihila peă oricine sau orice şi toate astea în numele securit ii. Ce s-aăţ întâmplat acum câteva luni? Au început s bombardeze Fâşiaă Gaza, una dintre bombe s-a dus aiurea şi o întreag familie careă ieşise pe plaj la picnic a fost ucis . Şi ei ce au avut de spus? Neă ă pare r u! Ghinion! Daley d du din cap. Dac ar da dovad şi eiă ă ă ă de pu in flexibilitate, disponibilitatea de-a face un compromisţ ă cât de mic, lucrurile s-ar putea rezolva. Dar nu, e ori pe-a lor, ori nimic.

Stephanie ştia c , în ultima vreme, lumea arab fusese multă ă mai maleabil decât Israelul – o consecin a situa iei din Irak,ă ţă ţ unde solu iile americane fuseser probate din prima. Simpatiaţ ă mondial pentru palestinieni crescuse constant, alimentat de oă ă schimbare în conducere, de o modera ie a politicilor militante şiţ de nes buin a radicalilor israelieni. Ea îşi aminti din buletinele deă ţ ştiri de acel singur supravie uitor al familiei de pe plaj , o tân rţ ă ă ă care îl jelea pe tat l ei mort. Impresionant! Dar se întreb ce seă ă putea face cu adev rat.ă

— Ce şi-au propus s fac în leg tur cu Israelul? Apoi îi veniă ă ă ă în minte şi r spunsul. Ave i nevoie de conexiune ca s face iă ţ ă ţ asta?

Daley nu spuse nimic.— Malone este singurul care ştie unde este, afirm ea.ă— Asta ar fi o problem . Dar nu de nerezolvat.ă— Voiai ca Malone s ac ioneze. Numai c nu ştiai cum s -lă ţ ă ă

determini s fac asta.ă ă— N-am s neg c aceasta este o mare oportunitate.ă ă— Tic losule! se r sti ea printre din i.ă ă ţ— Ascult , Stephanie! Haddad voia s dispar . El a avută ă ă

încredere în Malone. Israelienii, saudi ii şi chiar şi palestinienii auţ crezut cu to ii c Haddad a murit în explozie. Aşa c am f cut ceţ ă ă ă a vrut acest individ, apoi am dat uit rii toat povestea, am trecută ă la alte chestiuni. Dar acum s-a trezit din nou interesul tuturor şi îl vrem pe Haddad!

Ea nu avea de gând s -i dea vreo satisfac ie.ă ţ— Şi cum r mâne cu cei care îl caut acum?ă ă— Voi avea grij de ei aşa cum ar face-o orice politician.ă— Ai de gând s ajungi la o în elegere cu ei? întreb Green şiă ţ ă

chipul lui se înnegri de furie.— Aşa se obişnuieşte.— Ce anume s-ar putea g si în documente vechi de dou miiă ă

de ani? întreb Stephanie, vrând s afle mai multe. Şi asta dacă ă ă presupunem c manuscrisele au rezistat, ceea ce e pu ină ţ probabil.

Daley îi arunc o privire pieziş . Ea îşi d du seama c avea s -ă ă ă ă ăi împiedice şi pe ea şi pe Green s se amestece – aşa c poateă ă doar le aruncase un os s -i in ocupa i.ă ţ ă ţ

— Septuaginta, spuse el.Ea nu reuşi s -şi ascund uimirea.ă ă— Nu sunt expert, spuse Daley, dar, din ce mi s-a zis, cu vreo

dou sute de ani înainte de venirea lui Hristos, erudi ii dină ţ Biblioteca din Alexandria au tradus în greac scripturile ebraice,ă adic Vechiul Testament. O mare realizare pentru vremurile deă atunci. Traducerea aceea este tot ceea ce avem din textul original din ebraic , pentru c acesta nu mai exist . Haddadă ă ă sus inea c traducerea respectiv şi toate celelalte care auţ ă ă urmat erau imperfecte. El spunea c erorile schimbau întregulă sens şi c putea s dovedeasc asta.ă ă ă

— Şi ce? întreb ea. Cum ar putea asta s schimbe ceva?ă ă— Asta n-o pot spune.— Nu po i sau nu vrei?ţ— În situa ia dat , e cam acelaşi lucru.ţ ă— „Adusu-şi-a aminte în veac de leg mântul Lui, de cuvântulă

pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri, şopti Green. Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jur mântul S u lui Isaac. Şi l-a pus peă ă el lui Iacob, spre porunc şi lui Israel leg tur veşnic . Zicând:ă ă ă ă « ie î i voi da p mântul Canaan, partea moştenirii tale» “Ţ ţ ă 2.

Ea observ c aceste cuvinte îl emo ionaser cu adev rat peă ă ţ ă ă Green.

— O promisiune important , spuse Green. Una dintre multeleă din Vechiul Testament.

— Acum în elegi interesul nostru?ţ— În eleg ideea, spuse Green încuviin ând din cap, dar pun laţ ţ 2 Psalmii, 104: 8-11 (n.tr.).

îndoial posibilitatea de a fi dovedit .ă ăEa nu în elese nici acest lucru, dar întreb :ţ ă— Ce faci, Larry? Vânezi fantome? Asta-i nebunie curat !ă— Te asigur c nu este.ăImplica iile devenir dintr-odat reale. Malone avuseseţ ă ă

dreptate s-o mustre. Ar fi trebuit s -i spun imediat despreă ă scurgerea de informa ii. Iar acum fiul s u se afla în pericol dinţ ă cauza guvernului Statelor Unite, care p rea gata s -l sacrifice peă ă b iat.ă

— Stephanie, spuse Daley, cunosc aceast privire. Ceă preg teşti? În nici un caz n-avea s -i spun absolut nimic acestuiă ă ă nemernic!

Aşa c îşi asum o atitudine plin de umilin , zâmbi şi zise:ă ă ă ţă— Exact ceea ce vrei, Larry. Absolut nimic.

Capitolul 14

COPENHAGAORA 12.15

Dominick Sabre ştia c urm toarea or urma s fie foarteă ă ă ă important . Deja urm rise la posturile de televiziune dină ă Copenhaga modul în care fuseser prezentate împuşc turile deă ă la castelul Kronborg. Asta însemna c Malone şi fosta lui so ieă ţ erau acum în plin ac iune. În cele din urm , fusese sunat deă ţ ă omul pe care-l desemnase la castel şi era bucuros c acesta îiă urmase ordinele.

Se uit la ceas, apoi p şi din camera de zi de la intrare înă ă dormitorul din spate, unde îl ineau pe Gary Malone. Reuşiserţ ă s -l ia pe b iat de la şcoal folosind nişte hârtii oficiale şi ună ă ă limbaj mai dur, în numele Guvernului Statelor Unite. În dou oreă p r siser Atlanta în zbor, cu un charter. Pam Malone fuseseă ă ă abordat în timpul c l toriei şi i se spusese cu precizie ce aveaă ă ă de f cut. Toate rapoartele o prezentau ca fiind o femeie dificil ,ă ă dar o fotografie şi dorin a de a nu pune în pericol via a fiului ei îiţ ţ asiguraser c avea s fac exact ce doreau.ă ă ă ă

Deschise uşa de la dormitor şi afiş for at un zâmbet pl cut.ă ţ ă— Voiam s - i spun c avem veşti de la tat l t u.ă ţ ă ă ăB iatul st tea aplecat lâng fereastr şi citea o carte. Cu o ziă ă ă ă

în urm , ceruse mai multe volume, pe care Sabre i le ob inuse.ă ţ Chipul lui tân r se lumin la auzul veştilor despre tat l s u.ă ă ă ă

— E bine?— E bine. Şi a fost foarte mul umit când a aflat c eşti aici cuţ ă

noi. Mama ta e cu el, de asemenea.— Mama e aici?— O alt echip a adus-o şi pe ea.ă ă— E prima dat când se întâmpl asta. Ea n-a mai venită ă

niciodat aici. B iatul f cu o pauz . Ea şi tata nu se în eleg preaă ă ă ă ţ bine.

Cunoscând povestea c sniciei lui Malone, sim i ceva înă ţ cuvintele lui.

— De ce? îl întreb pe b iat.ă ă

— Au divor at. Nu mai stau împreun de foarte mult timp.ţ ă— E o situa ie nepl cut pentru tine?ţ ă ăGary p ru s se gândeasc la întrebare. Era destul de înaltă ă ă

pentru vârsta lui, deşirat, cu p rul ar miu. Cotton Malone eraă ă exact opusul lui: pielea alb , membrele bine dezvoltate, p rulă ă deschis la culoare. Oricât ar fi încercat, Sabre nu putea g siă nimic din tat pe chipul sau în aspectul general al fiului.ă

— Era mai bine dac ar fi fost împreun . Îns în eleg şi de ceă ă ă ţ nu sunt.

— E bine c în elegi. Eşti un b iat deştept.ă ţ ă— Asta-mi spune şi tata mereu, replic Gary zâmbind. Îlă

cunoaşte i?ţ— Sigur c da. Am lucrat împreun ani de zile!ă ă— Ce se întâmpl aici? De ce sunt în pericol?ă— Nu pot s discut despre asta. Îns nişte indivizi foarte r i l-ă ă ă

au depistat pe tat l t u şi aveau de gând s vin dup tine şiă ă ă ă ă dup mama ta, aşa c noi suntem aici ca s v protej m.ă ă ă ă ă

Observ c explica ia nu p rea s -l satisfac în totalitate peă ă ţ ă ă ă b iat.ă

— Dar tata nu mai lucreaz pentru guvern.ă— Din nefericire, duşmanilor lui nu le pas de acest lucru. Nuă

vor decât s -l fac s sufere.ă ă ă— Toat povestea asta e foarte ciudat !ă ă— M tem c face parte din riscurile meseriei, spuse Sabreă ă

for ându-şi un zâmbet.ţ— Ave i copii?ţSe mir de interesul b iatului.ă ă— Nu. N-am fost niciodat c s torit.ă ă ă— P re i un tip de treab .ă ţ ă— Mul umesc. Îmi fac doar meseria. Gesticul şi-l întreb : Faciţ ă ă

sport?— Joc baseball. Deşi sezonul s-a încheiat de ceva timp. Îns nuă

m-ar deranja câteva arunc ri.ă— Destul de greu s faci asta în Danemarca. Baseballul nuă

este unul dintre sporturile lor na ionale.ţ— Am venit în vizit în ultimele dou veri. Chiar mi-a pl cută ă ă

aici.— Asta-i perioada în care stai cu tat l t u?ă ăGary încuviin din cap.ţă— E cam singura şans de a fi împreun . Dar e bine aşa. Mă ă ă

bucur c tr ieşte aici. Asta-l face fericit.ă ăIar i se p ru c simte ceva în tonul lui.ă ă— Dar pe tine te face fericit?— Uneori. Alteori aş vrea s fim mai aproape unul de cel lalt.ă ă— Te-ai gândit vreodat s vii s stai cu el?ă ă ăChipul b iatului se schimonosi de îngrijorare.ă— Asta ar omorî-o pe mama! În nici un caz n-ar fi de acord să

fac aşa ceva!— Uneori trebuie s faci anumite lucruri.ă— M-am gândit la asta.— Nu te stresa prea tare, îi spuse rânjind. Şi încearc s nu teă ă

plictiseşti!— Mi-e dor de mama şi de tata. Sper c sunt bine amândoi.ăÎl ascultase destul. B iatul era liniştit. Nu avea s creeze vreoă ă

problem , cel pu in nu în urm toarea or , ceea ce era cam totă ţ ă ă ce-şi dorea Sabre. Dup aceea, nu mai conta ce avea s facă ă ă Gary Malone. Aşa c se îndrept spre uş şi spuse:ă ă ă

— Nu- i face griji! Sunt convins c toat treaba asta se vaţ ă ă termina în curând.

Malone st tea pe str zile din Helsingor, nesc pând din ochiă ă ă cafeneaua. Un flux constant de clien i intrase şi ieşise. Omul luiţ st tea la o mas de lâng fereastr , sorbind dintr-o halb .ă ă ă ă ă Presupuse c Pam era cu maşina parcat la gar , aşteptând. Sauă ă ă cel pu in aşa spera. Când tipul acesta urma s se pun înţ ă ă mişcare, nu mai aveau decât o singur şans . Dac adversarii loră ă ă se aflau cumva în apropiere, iar el aşa se şi gândea c st teaă ă treaba, atunci acesta era singurul drum c tre ei.ă

Apari ia lui Pam în Danemarca îl d duse peste cap. Dar, deţ ă fapt, ea avusese mereu acest efect asupra lui. În trecut, dragostea şi respectul strângeau leg turile dintre ei, sau celă pu in aşa credea el; acum, doar Gary reuşea s -i mai aducţ ă ă împreun . Îşi reaminti ceea ce-i spusese Pam în august, despreă Gary.

— Dup atâ ia ani de minciuni, te-ai hot rât s fii corect ?ă ţ ă ă ă— Nici tu nu ai fost chiar un sfânt cu ani în urm , Cotton!ă— Şi mi-ai f cut via a un iad din acest motiv!ă ţ— Am avut şi eu o aventur , spusese ea şi ridicase din umeri.ă

Nu m-am gândit c-o s te deranjeze, având în vedere ce-ai f cută ă tu.

— i-am povestit tot ce s-a întâmplat.Ţ— Nu, Cotton, eu te-am surprins!— Dar m-ai l sat mereu s cred c Gary este al meu!ă ă ă— Este. Din toate punctele de vedere, mai pu in biologic.ţ— Aşa consideri tu c stau lucrurile?ă— Nici n-am nevoie s m gândesc la asta. M-am gândit doară ă

c ar trebui s ştii adev rul. Ar fi trebuit s - i spun asta anulă ă ă ă ţ trecut, când am divor at.ţ

— De unde ştii c nu este fiul meu?ă— Cotton, f teste dac vrei. Nu-mi pas . Afl doar c nu eştiă ă ă ă ă

tat l lui Gary! F ce vrei cu aceast informa ie.ă ă ă ţ— El ştie?— Bineîn eles c nu! Asta va r mâne între noi doi. Gary nu vaţ ă ă

afla niciodat de la mine acest lucru.ăÎnc mai sim ea furia care îl inundase, în timp ce Pam îşiă ţ

p strase calmul. Erau atât de diferi i, ceea ce putea explica şiă ţ motivul pentru care nu mai erau împreun . El îşi pierduse tat lă ă de mic, dar fusese crescut de o mam care-l adorase. Copil riaă ă lui Pam fusese doar un chin. Mama ei fusese o femeie frivol , cuă sentimente contradictorii, care avea în grij o gr dini de copii.ă ă ţă Nu o dat , ci de dou ori fugise cu economiile familiei. Astrologiiă ă erau sl biciunea ei. Niciodat nu le putuse rezista, ascultându-iă ă ner bd toare cum îi spuneau exact ceea ce voia ea s aud .ă ă ă ă Tat l lui Pam fusese, de asemenea, problematic, un om distant,ă în deriv , c ruia îi p sa mult mai mult de avioanele luiă ă ă radioteleghidate decât de nevast şi de cei trei copii. Lucraseă timp de patruzeci de ani la o fabric de cornete de înghe at ,ă ţ ă fiind un angajat care nu se ridicase niciodat deasupra niveluluiă unui manager obişnuit. Loialitate amestecat cu un sentimentă fals de automul umire – aşa fusese socrul s u pân în momentulţ ă ă în care, în cele din urm , din cauza obiceiului s u de a fuma treiă ă pachete pe zi, inima încetase s -i mai bat .ă ă

Înainte ca ei doi s se cunoasc , Pam avusese parte de preaă ă pu in dragoste şi siguran . Aproape lipsit de emo ii, darţ ă ţă ă ţ extrem de devotat , ea d ruise întotdeauna mult mai pu in decâtă ă ţ ceruse. Şi mereu sus inea c via a nu- i aducea decât suferin .ţ ă ţ ţ ţă Încurc turile cu alte femei, înc de la începutul c sniciei lor, nuă ă ă f cuser decât s -i demonstreze c ea avea dreptate – c nuă ă ă ă ă puteai s te bazezi niciodat pe nimeni şi pe nimic, nici peă ă mame, nici pe ta i, nici pe fra i şi nici pe so i.ţ ţ ţ

To i te l sau balt la un moment dat.ţ ă ăŞi aşa ac ionase şi ea. Faptul c avusese un copil din flori f rţ ă ă ă

s -i spun so ului ei c nu el era tat l. P rea c pl tea înă ă ţ ă ă ă ă ă continuare pre ul acelui eşec.ţ

Ar fi trebuit s fie mai îng duitor cu ea. Numai c era nevoieă ă ă de doi ca s se ajung la o în elegere, iar ea nu era dispus să ă ţ ă ă negocieze – cel pu in nu înc .ţ ă

Ucigaşul disp ru de la fereastr . Aten ia lui Malone reveniă ă ţ asupra cafenelei. Îl privi pe individ cum iese din cl dire şi seă îndrept spre maşina parcat , urc în ea şi porneşte. P r si locul,ă ă ă ă ă fugi pe alee şi o z ri pe Pam. Travers strada şi s ri pe loculă ă ă pasagerului.

— Porneşte maşina!— Eu? De ce nu conduci tu?— Nu avem timp. Uite-l c vine!ăZ ri maşina Volvo luând-o spre autostrada care mergeaă

paralel cu rmul şi accelerând.ţă— Hai! o gr bi el.ăŞi ea porni în urm rire.ă

George Haddad ajunse în apartamentul s u din Londra.ă Excursia la Bainbridge Hall îi d duse iar şi starea de frustrareă ă obişnuit , aşa c îşi ignor computerul, care îi semnala faptul că ă ă ă avea e-mail-uri necitite şi se aşez la masa din buc t rie.ă ă ă

Timp de cinci ani st tuse ca mort. S afle, dar s nu cunoasc .ă ă ă ă S în eleag , dar în acelaşi timp s r mân confuz.ă ţ ă ă ă ă

Cl tin din cap.ă ăCe dilem !ăSe uit împrejur. Vraja liniştitoare, purificatoare aă

apartamentului disp ruse. În mod evident, sosise vremea. Ceilal iă ţ aflaser , mai mult ca sigur. El datora aceast revela ie fiec ruiă ă ţ ă suflet distrus în nakba, al c rui p mânt fusese furat, a c ruiă ă ă proprietate fusese confiscat . Şi o datora şi evreilor.ă

Toat lumea avea dreptul s cunoasc adev rul.ă ă ă ăPrima dat , cu luni de zile în urm , nu p ruse s mearg . Dină ă ă ă ă

acest motiv, cu o zi în urm pusese din nou mâna pe telefon.ăŞi acum, pentru a treia oar , form un num r interna ional.ă ă ă ţ

Malone urm rea drumul din fa , în timp ce Pam încetinea peă ţă autostrada de coast , spre sud, spre Copenhaga. Cel pe care îlă

urm reau era cam la opt sute de metri mai în fa . Acesta l saseă ţă ă mai multe maşini s -l dep şeasc , ceea ce f cuse un fel deă ă ă ă tampon între ei, dar ea trebuise s aib grij în repetate rânduriă ă ă s nu r mân prea în spate.ă ă ă

— Nu sunt agent secret, spuse Pam, cu ochii lipi i de parbriz.ţ N-am mai f cut aşa ceva.ă

— Nu te-au înv at asta la Facultatea de Drept?ăţ— Nu, Cotton. Pe tine te-au înv at asta la şcoala de spioni.ăţ— Era bine dac m-aş fi dus la o şcoal de spioni. Din p cate,ă ă ă

a trebuit s înv din mers.ă ăţMaşina din fa m ri viteza şi el se întreb dac fuseserţă ă ă ă ă

z ri i. Îns v zu apoi c pur şi simplu dep şea o alt maşin .ă ţ ă ă ă ă ă ă Observ c Pam încerca s -l ajung .ă ă ă ă

— Nu face asta! Dac se uit , e o şmecherie ca s afle dac eă ă ă ă urm rit. Pot s -l v d, aşa c mai bine r mâi unde eşti.ă ă ă ă ă

— Ştiam eu c preg tirea de la Departamentul de Justi ie seă ă ţ va face sim it într-o zi!ţ ă

O glum ! Asta era ceva rar la ea. Îns el aprecie efortul. Speraă ă c meritase drumul acesta. Gary era probabil prin apropiere şiă nu-i trebuia decât o şans pentru a-l scoate afar pe b iat.ă ă ă

Ajunser la periferia capitalei. Traficul se aglomer şi începuă ă s se mearg bar la bar . Mai erau patru maşini în spate, cândă ă ă ă urm ritul trecu prin Charlottenlund Slotspark, intr în zona deă ă nord a Copenhag i şi se îndrept spre sud, înspre oraş. Chiară ă înainte de palatul regal, maşina coti spre vest şi p trunse într-oă zon reziden ial .ă ţ ă

— Aten ie! spuse el. Putem fi depista i uşor aici. R mâi mai înţ ţ ă spate!

Pam l s mai mult spa iu între ei şi Volvo. Malone cunoşteaă ă ţ aceast zon a oraşului. Castelul Rosenborg, locul unde erauă ă expuse bijuteriile coroanei daneze, se g sea la câteva str zi şiă ă tot prin apropiere se afla şi gr dina botanic .ă ă

— Se duce undeva anume, spuse el. Toate aceste case arată la fel, aşa c trebuie s ştii precis unde mergi.ă ă

Înc dou curbe şi maşina încetini pe o pajişte m rginit deă ă ă ă copaci. Cotton îi spuse lui Pam s opreasc la col şi v zu cumă ă ţ ă cel pe care-l urm reau intr cu maşina într-o parcare.ă ă

— Trage pe dreapta lâng trotuar, spuse el, ar tându-i cuă ă mâna.

Când Pam parc , el îşi scoase Beretta şi deschise uşa.ă

— Stai aici! Şi vorbesc foarte serios. E posibil s fie periculos şiă nu pot şi s -l g sesc pe Gary şi s am grij de tine în acelaşiă ă ă ă timp.

— Crezi c e aici?ă— Sunt şanse mari s fie aici.ăSpera ca ea s nu creeze probleme.ă— Bine. Aştept aici.D du s ias . Ea îi apuc mâna. Strângerea îi era ferm , dară ă ă ă ă

nu ostil . Fu str b tut de un fior de emo ie. Se uit la ea şi îi z riă ă ă ţ ă ă ochii plini de team .ă

— Dac -l g seşti, adu-mi-l înapoi!ă ă

Capitolul 15

WASHINGTON, D.C.ORA 7.20

Stephanie se bucur când Larry Daley plec . Îi pl cea din ce înă ă ă ce mai pu in de acest om.ţ

— Ce spui? întreb Green.ă— Un lucru este clar. Daley nu are nici o idee ce este

Conexiunea Alexandria. El ştie doar despre George Haddad şi sper ca acesta s ştie mai multe.ă ă

— De ce spui asta?— Dac ar fi ştiut, nu şi-ar fi pierdut timpul cu noi.ă— Are nevoie de Malone ca s i-l g seasc pe Haddad.ă ă ă— Dar cine spune c are nevoie de Haddad ca s -i facă ă ă

leg tura cu altceva? Dac dosarele secrete ar fi fost complete,ă ă nu ar mai pierde timpul cu Haddad. Ar angaja câteva creiere şi-ar da seama despre ce e vorba şi ar porni de acolo mai departe. Cl tin din cap. Daley este un maestru al minciunilor şi tocmai şi-ă ăa b tut joc de noi. El are nevoie de Cotton s i-l g seasc peă ă ă ă Haddad pentru c nu are habar de nimic. El sper ca Haddad să ă ă aib toate r spunsurile.ă ă

Green se l s pe spate în fotoliu cu o nelinişte nedisimulat .ă ă ă Ea începu s cread c îl judecase greşit pe acest b rbat venită ă ă ă din Noua Anglie. Fusese de partea ei împotriva lui Daley, afirmând chiar c avea s -şi dea şi el demisia dac cei de la Casaă ă ă Alb o concediau pe ea.ă

— Politica este o treab împu it , spuse Green moroc nos.ă ţ ă ă Preşedintele este un om terminat. Agenda lui este învechit .ă Mandatul lui se apropie de sfârşit. El caut cu certitudine ceva peă care s lase moştenire, pentru a-şi asigura un loc în c r ile deă ă ţ istorie, iar oameni ca Daley cred c este de datoria lor s -iă ă garanteze unul. Sunt de acord cu tine. Merge pe ghicite. Dar nu în eleg cum ar putea fi toate acestea de vreun folos.ţ

— Se pare c e ceva destul de important de vreme ce şiă saudi ii şi israelienii au ac ionat acum cinci ani.ţ ţ

— Şi sta este un lucru semnificativ. Israelienii nu sunt de felulă

lor capricioşi. Ceva i-a determinat s doreasc moartea luiă ă Haddad.

— Cotton este într-o mare belea, spuse ea. B iatul lui este înă pericol şi n-o s primeasc nici un ajutor de la noi. De fapt, o să ă ă st m rezema i în fotoliile noastre şi o s privim cum se descurcă ţ ă ă singur, apoi vom profita de el.

— Cred c Daley îşi subestimeaz opozi ia. S-au f cut oă ă ţ ă mul ime de planuri aici.ţ

— Asta-i problema cu birocra ii, spuse ea încuviin ând din cap.ţ ţ Ei cred c totul se poate negocia.ă

Telefonul mobil din buzunarul lui Stephanie o f cu s tresară ă ă din cauza vibra iilor. L sase vorb s nu fie deranjat decât dacţ ă ă ă ă ă era ceva vital. R spunse la telefon, ascult o clip , apoi închise.ă ă ă

— Tocmai am pierdut un agent, pe omul pe care-l trimisesem s îl întâlneasc pe Malone. A fost omorât la castelul Kronborg.ă ă

Green nu spuse nimic.Durerea o înv luia pe Stephanie.ă— Lee Durant avea so ie şi copii.ţ— Vreo veste de la Malone?— N-au nici o veste de la el, spuse ea cl tinând din cap.ă— Poate aveai dreptate mai devreme. Poate c ar trebui să ă

implic m şi alte agen ii.ă ţEi i se puse un nod în gât.— N-ar merge. Aici ar trebui o abordare diferit .ăGreen st tea nemişcat, cu buzele strânse, ochii ficşi, ca şi cumă

ar fi ştiut ce trebuia f cut.ă— Am de gând s -l ajut pe Cotton, spuse ea.ă— Şi ce-ai putea face? Nu eşti agent de teren.Ea îşi aminti cum Malone îi spusese acelaşi lucru nu de mult,

în Fran a, dar se descurcase destul de bine.ţ— Am s fac rost de ajutoare. Oameni de încredere. Am oă

mul ime de prieteni care îmi sunt datori.ţ— Şi eu te pot ajuta.— Nu vreau ca tu s fii implicat.ă— Dar sunt.— Nu po i face nimic, spuse ea.ţ— Ai putea avea o surpriz !ă— Şi atunci ce-ar face Daley? Habar n-avem cine îi sunt alia ii.ţ

Mai bine fac asta pe ascuns. E mai bine ca tu s stai deoparte.ăFigura lui Green r mase absolut inexpresiv .ă ă

— Cum r mâne cu întrunirea din diminea a asta de la Capitolă ţ Hill?

— Am s fac şi asta. În felul acesta, Daley va fi mul umit.ă ţ— Î i ofer orice acoperire am s pot.ţ ă— Ştii, acestea se poate s fi fost cele mai bune câteva ore peă

care le-am petrecut vreodat împreun , spuse Stephanie şi ună ă zâmbet îi curb col urile gurii.ă ţ

— Îmi pare r u c nu am petrecut mai mult timp într-un modă ă la fel de pl cut.ă

— Şi mie, spuse ea. Dar am un prieten care are nevoie de mine acum.

Capitolul 16

Malone coborî din maşin şi îşi croi drum mai aproape de casaă lâng care era parcat automobilul Volvo. Nu se putea apropia dină fa – erau prea multe ferestre şi ar fi fost prea descoperit ţă – aşa c f cu un ocol pe o alee pres rat cu iarb aflat lâng casa deă ă ă ă ă ă ă al turi şi se apropie din spate. Cl dirile din aceast parte aă ă ă Copenhag i erau asem n toare cu cartierul s u din Atlanta –ă ă ă ă str du e umbrite, cu case compacte din c r mid , înconjurate deă ţ ă ă ă cur i la fel de compacte, în fa şi în spate.ţ ţă

Îşi duse Beretta într-o parte şi se folosi de frunziş pentru a-şi ascunde înaintarea. Pân acum nu z rise pe nimeni. Un gard viuă ă înalt cam pân la um r delimita o curte de cealalt . Se orientă ă ă ă spre zona din care putea vedea pe deasupra gardului viu şi z ri oă uş în spatele casei, pe care disp ruse ucigaşul. Înainte de a seă ă decide pe unde s-o ia, uşa din spate se deschise şi ieşir doiă b rba i: ucigaşul din Kronborg şi înc un individ, scund şiă ţ ă butuc nos, f r gât.ă ă ă

Cei doi discutau şi se deplasau spre partea din fa a casei. Elţă îşi ascult instinctele şi fugi din ascunz toarea sa, intrând înă ă curte printr-o deschiz tur din gardul viu. Se îndrept direct spreă ă ă uşa din spate şi, cu pistolul preg tit, se strecur în interior. Casaă ă cu un nivel era cufundat în t cere. Dou dormitoare, o cameră ă ă ă de zi, buc t ria şi baia. Uşa de la un dormitor era închis . Trecuă ă ă rapid în revist camerele. Erau goale. Se apropie de uşa închis .ă ă Cu mâna stâng apuc mânerul, cu dreapta inu pistolul, cuă ă ţ degetul pe tr gaci. R suci încet mânerul, apoi deschise larg uşa.ă ă Şi îl v zu pe Gary.ă

B iatul st tea pe un scaun, lâng fereastr şi citea. Fiul s uă ă ă ă ă tres ri, ridic ochii de pe paginile c r ii, apoi chipul i se lumină ă ă ţ ă când îşi d du seama cine era acolo. Malone sim i şi el un fior deă ţ bucurie.

— Tat ! apoi Gary z ri pistolul şi întreb : Ce se întâmpl ?ă ă ă ă— Nu pot s - i explic, dar trebuie s plec m.ă ţ ă ă— Mi-au spus c ai probleme. Oamenii aceia care încearc să ă ă

ne fac r u mie şi mamei sunt aici?ă ăEl încuviin din cap, în timp ce panica punea st pânire pe el.ţă ă

— Sunt aici! Trebuie s plec m!ă ăGary se ridic în picioare şi Malone nu se putu ab ine. Îşiă ţ

îmbr iş strâns fiul. Acest b iat era al lui – din toate punctele deăţ ă ă vedere. La naiba cu Pam!

— Stai în spatele meu! îi zise. S faci exact ce- i voi spune! Aiă ţ în eles?ţ

— O s avem probleme?ă— Sper c nu.ăRef cu traseul pân la uşa din spate şi arunc o privire înă ă ă

afar . Curtea era goal . Aveau nevoie doar de un minut ca să ă ă scape de acolo. Ieşi, cu Gary pe urmele lui. Gaura din gardul viu se afla la vreo cincisprezece metri distan . Îl trecu pe Gary înţă fa a lui, deoarece, ultima dat când îi v zuse pe cei doi, aceştiaţ ă ă se îndreptau spre strad . Cu pistolul preg tit, porni rapid spreă ă curtea de al turi. Privea într-o parte, l sându-l pe Gary să ă ă mearg în fa . Trecur prin deschiz tur .ă ţă ă ă ă

— Cât de previzibil!Se întoarse spre direc ia din care venea vocea şi înghe . Laţ ţă

şase metri de ei se afla individul f r gât, care o inea strâns peă ă ţ Pam şi avea un pistol Glock cu amortizor lipit de ceafa ei. Ucigaşul din Kronborg st tea de cealalt parte, cu pistolulă ă îndreptat direct înspre Malone.

— Am g sit-o pe fosta ta so ie r t cind încoace, spuseă ţ ă ă individul f r gât cu accent olandez. Presupun c i-ai spus să ă ă ă stea în maşin , nu?ă

Privirea lui se îndrept spre Pam. Ochii ei îl rugau s o ierte.ă ă— Gary, spuse ea, incapabil s se mişte.ă ă— Mam !ăMalone sesiz nota de disperare din vocea amândurora. Îlă

aşez din nou pe Gary în spatele lui.ă— Hai s vedem ce-ai f cut, Malone! L-ai urm rit pe omul meuă ă ă

de la castel pân în oraş, ai aşteptat s plece, apoi ai continuată ă s -l urm reşti, gândindu-te c b iatul t u ar putea fi aici.ă ă ă ă ă

Vocea era f r îndoial cea de noaptea trecut de la telefon.ă ă ă ă— Ceea ce s-a dovedit a fi corect!Cel lalt nu p rea impresionat. Malone fu cuprins de o senza ieă ă ţ

de grea . I se întinsese o capcan .ţă ă— Scoate înc rc torul de la Beretta şi arunc -l!ă ă ăMalone ezit , apoi îşi d du seama c nu avea de ales. F cuă ă ă ă

exact cum i se ceruse.

— Acum hai s facem schimbul! Eu i-o dau pe fosta ta so ie,ă ţ ţ iar tu îmi dai b iatul.ă

— Şi dac spun s p strezi femeia?ă ă ăIndividul chicoti.— Sunt sigur c nu vrei ca fiul t u s vad cum îi zbor creieriiă ă ă ă

mamei sale, adic exact ceea ce voi face, pentru c nu prea oă ă vreau, de fapt.

Ochii lui Pam se m rir auzind consecin ele pe care leă ă ţ atr sese nes buin a ei.ă ă ţ

— Tat , ce se întâmpl ? întreb Gary.ă ă ă— Fiule, va trebui s te duci cu el…ă— Nu, strig Pam, nu face asta!ă— O s te omoare, o asigur Malone.ă ăDegetul individului f r gât era fixat ferm pe tr gaciul de laă ă ă

Glock, iar Malone sper ca Pam s stea liniştit . Se uit lung laă ă ă ă Gary.

— Va trebui s faci asta pentru mama. Dar am s m întorcă ă ă dup tine, î i jur! Po i s fii sigur de asta! îl îmbr iş din nou peă ţ ţ ă ăţ ă b iat. Te iubesc! S fii tare pentru mine, da?ă ă

Gary încuviin din cap, ezit o clip , apoi se îndrept spreţă ă ă ă individul f r gât, care îi d du drumul lui Pam. Ea se repeziă ă ă imediat la Gary şi îl îmbr iş , plângând.ăţ ă

— Eşti bine? îl întreb ea.ă— Sunt bine.— L sa i-m s stau cu el, ceru ea. Nu v voi face nici oă ţ ă ă ă

problem ! Cotton poate g si ceea ce c uta i şi noi vom staă ă ă ţ linişti i. Promit!ţ

— Taci din gur ! îi spuse individul f r gât.ă ă ă— Î i jur! Nu- i voi crea probleme!ţ ţEl îşi duse pistolul în dreptul frun ii ei.ţ— Mişc - i fundul acolo şi taci din gur !ă ţ ă— Nu întinde coarda! îi spuse şi Malone.Ea îl mai îmbr iş o dat pe Gary, apoi se retrase încet dinăţ ă ă

calea lui. Individul f r gât spuse chicotind:ă ă— Bun alegere!ăMalone îşi privea fix adversarul. Pistolul individului se îndreptă

brusc spre dreapta şi trei gloan e ieşir prin amortizor şiţ ă p trunser în ucigaşul de la Kronborg. Corpul acestuia se cl tin ,ă ă ă ă apoi c zu la p mânt, pe spate.ă ă

— O, Doamne! exclam Pam şi îşi duse palma la gur .ă ă

Malone observ şocul care se întip rise pe chipul lui Gary. Niciă ă un b iat de cincisprezece ani n-ar trebui s fie silit s privească ă ă ă aşa ceva.

— A f cut exact ceea ce i-am spus s fac . Numai c eu ştiamă ă ă ă c -l urm reşti, el nu. De fapt, chiar mi-a spus c nu a fostă ă ă urm rit. Nu am timp pentru idio i. Acest mic exerci iu era menită ţ ţ s - i scoat din cap orice posibile acte de bravad . Acum du-te şiă ţ ă ă adu-mi ceea ce-mi doresc! Individul f r gât îndrept pistolulă ă ă Glock spre capul lui Gary. Trebuie s plec m f r ca tu s interviiă ă ă ă ă în vreun fel.

— Ai v zut c am aruncat toate gloan ele din pistol!ă ă ţÎl privi pe Gary. Un lucru interesant, chipul s u nu tr da nici oă ă

urm de nelinişte. Nici panic . Nici fric . Doar hot râre.ă ă ă ăIndividul f r gât şi Gary pornir .ă ă ăMalone îşi inu pistolul într-o parte, cânt rind în minteţ ă

posibilit ile. Fiul s u se afla la doar câ iva centimetri de unăţ ă ţ Glock înc rcat. Ştia c , în momentul în care Gary pleca, nu îi maiă ă r mânea nici o alt solu ie decât s furnizeze conexiunea.ă ă ţ ă Evitase toat ziua aceast solu ie nepl cut , deoareceă ă ţ ă ă acceptarea acestui lucru putea genera o mul ime de probleme.ţ Individul f r gât anticipase f r probleme tot ce avea s fac deă ă ă ă ă ă la bun început, ştiind c avea s ajung în cele din urm cu to iiă ă ă ă ţ chiar acolo.

Sângele parc îi înghe şi fu str fulgerat de o senza ieă ţă ă ţ r scolitoare.ă

O senza ie nepl cut .ţ ă ăDar familiar .ăÎncerc s par cât mai natural cu putin . Asta era regula. Înă ă ă ţă

fosta lui meserie, totul depindea foarte mult de şans . Cânt rireaă ă şanselor. Succesul fusese întotdeauna un factor care separa şansele de riscuri. Îşi riscase în repetate rânduri propria piele, iar în trei situa ii riscul dep şise şansele şi sfârşise la spital.ţ ă

Acum era altceva. Era fiul s u la mijloc.ăSlav Domnului c şansele erau toate în favoarea sa!ă ăIndividul f r gât şi Gary se apropiau de deschiz tura dină ă ă

gardul viu.— Scuz -m , spuse Malone.ă ăIndividul f r gât se r suci. Malone trase cu Beretta şi glon ulă ă ă ţ

p trunse în pieptul b rbatului. P ru s nu în eleag ce seă ă ă ă ţ ă întâmplase – pe chipul s u se citea un amestec de nedumerire şiă

de durere. În cele din urm , sângele îi izbucni pe la col urile guriiă ţ şi ochii i se d dur peste cap.ă ă

C zu ca un copac t iat cu toporul, tres ri o clip , apoiă ă ă ă în epeni.ţ

Pam se repezi la Gary şi îl cuprinse în bra e.ţMalone l s pistolul în jos.ă ă

Sabre privi în timp ce Cotton Malone îi omorî şi ultimul om. St tea în buc t ria unei case care d dea înspre spatele locuin eiă ă ă ă ţ în care Gary Malone fusese inut ultimele trei zile. Cândţ închiriase cl direa, o închiriase şi pe aceasta. Zâmbi.ă

Malone era un tip deştept, iar oamenii lui fuseser nişteă incompeten i. Aruncarea înc rc torului golise pistolul de gloan e,ţ ă ă ţ cu excep ia celui care se afla deja pe eav . Orice agent bun,ţ ţ ă cum era Malone, p stra întotdeauna un glon pe eav . Îşi amintiă ţ ţ ă de antrenamentele de la For ele Speciale ale armatei, când unţ recrut se împuşcase în picior dup ce-şi desc rcase arma –ă ă uitând de glon ul înc rcat pe eav .ţ ă ţ ă

Sperase ca, într-un fel sau altul, Malone s se descurce cuă oamenii pl ti i de el. Asta era ideea. Şi ocazia ap ruse când oă ţ ă z rise pe Pam Malone îndreptându-se spre cas . Îl contactaseă ă prin radio pe cel scund şi îi spusese cum s se foloseasc deă ă impruden a ei ca s -i fie şi mai clar lui Malone c nu avea deţ ă ă ales, mituindu-l s -l omoare pe cel lalt, promi ându-i un bonus.ă ă ţ

Mul umit lui Malone, sc pase de aceast ultim plat .ţ ă ă ă ă ăCeea ce mai însemna şi c nu mai r m sese nimeni în viaă ă ă ţă

pentru a face leg tura dintre Sabre şi aceste întâmpl ri.ă ăChiar mai bine, Malone îl recuperase pe fiul s u, ceea ceă

trebuia s -i linişteasc adversarului s u cele mai periculoaseă ă ă instincte.

Asta îns nu însemna c misiunea era îndeplinit .ă ă ăNici pe departe.De fapt, abia acum putea începe cu adev rat.ă

PARTEA A DOUA

Capitolul 17

MIERCURI, 5 OCTOMBRIEVIENA, AUSTRIAORA 13.30

Sabre frân la poart şi deschise geamul de pe parteaă ă şoferului. Nu ar t nici un act de identitate, îns paznicul îi f cuă ă ă ă imediat semn c putea trece. Castelul imens se afla la vreoă cincizeci de kilometri la sud-vest de periferie, printre p durileă cunoscute drept P durile Viena. Avea o vechime de trei secole şiă era construit de c tre aristocra ie, iar zidurile sale de oă ţ splendoare baroc , de culoarea muştarului, delimitau şaptezeciă şi cinci de camere spa ioase, toate cu acoperişuri ascu ite dinţ ţ ardezie.

Soarele puternic se rev rsa peste parbrizul ce os al maşiniiă ţ marca Audi, iar Sabre observ c şoseaua asfaltat şi parcareaă ă ă lateral erau în întregime goale. Numai paznicii de la poartaă principal şi câ iva îngrijitori care m turau aleile perturbauă ţ ă peisajul liniştit.

Aceast discu ie p rea s aib un caracter privat.ă ţ ă ă ăParc într-un gang, coborî din maşin şi fu întâmpinat de aerulă ă

r coros al acelei dup -amiezi. Îşi încheie imediat jachetaă ă Burberry şi merse pe o alee pietruit spre Schmetterlinghausă 3, o cl dire din sticl şi metal care se afla la vreo sut de metri mai laă ă ă sud de castelul principal. Picta i în verde, pere ii acesteia seţ ţ continuau cu sute de panouri de sticl , iar structura impozantă ă din secolul al XIX-lea se încadra perfect în împrejurimile împ durite. În interior, solul indigen îmbun t it era în esat cu oă ă ăţ ţ varietate de plante exotice, îns cl direa îşi luase numele de laă ă

3 Casa Fluturilor.

miile de fluturi care zburau liber.Deschise o uş şubred de lemn şi p şi într-un antreu f ră ă ă ă ă

pardoseal , cu p mânt pe jos. O draperie din fâşii de plastic grosă ă men inea aerul cald şi umed în interior. O d du la o parte. Fluturiiţ ă dansau prin aer, în acompaniamentul unei muzici instrumentale care se auzea în surdin . Bach, dac nu se înşela. Multe dintreă ă plante erau înflorite, iar scena liniştit contrasta izbitor cuă peisajul de toamn care se z rea prin sticla pres rat cu stropiă ă ă ă de la umezeal .ă

Proprietarul cl dirii, Scaun-Albastru, era aşezat printreă plantele bogate în frunze. Avea chipul unui om care muncise prea mult, dormise prea pu in şi c ruia nu-i p sa deloc de hran .ţ ă ă ă B trânul purta un costum de stof deasupra unei jachete deă ă lân , ceea ce lui Sabre i se p ru destul de inconfortabil. Şi totuşi,ă ă se gândi el, creaturile cu sângele rece au nevoie de multă c ldur . Îşi scoase jacheta şi se apropie de un scaun din lemnă ă care era liber.

— Guten morgen, Herr Sabre.Lu loc şi r spunse la salut. Se p rea c germana avea s fieă ă ă ă ă

limba în care urmau s discute.ă— Plante, Dominick. Nu te-am întrebat niciodat , dar cât deă

multe ştii despre ele?— Ştiu numai c produc oxigen din dioxidul de carbon.ă— N-ai putea spune totuşi c fac mult mai multe? zise b trânulă ă

zâmbind. Ce spui de culoare, c ldur , frumuse e?ă ă ţEl arunc o privire la p durea tropical transplantat , priviă ă ă ă

fluturii şi ascult muzica liniştitoare. Nu-i p sa de aspectulă ă terapeutic, îns era conştient c nu trebuia s -şi exprime această ă ă ă opinie, aşa c r spunse simplu:ă ă

— Au un rost al lor.— Ştii ceva despre fluturi?B trânul inea în poal o farfurie de por elan mânjit cu resturiă ţ ă ţ ă

înnegrite de banan . Insectele, agitându-şi aripile de safir,ă carmin şi fildeş, devorau oferta cu ner bdare.ă

— Mirosul îi atrage, spuse b trânul şi mângâie uşor aripileă unuia. Cu adev rat nişte creaturi minunate! Pietre pre ioaseă ţ zbur toare, care p trund în lume în explozii de culoare. Dină ă p cate, nu tr iesc decât câteva s pt mâni înainte de a reintra înă ă ă ă lan ul trofic.ţ

Patru fluturi de un auriu-verzui sosir la banchet.ă

— Aceast specie este destul de rar : ă ă Papilio dardanus. Coad -de-rândunic african . Le import crisalidele special dină ă ă Africa.

Sabre ura insectele, dar încerc s par interesat şi aştept .ă ă ă ăÎn cele din urm , b trânul întreb :ă ă ă— Totul a mers bine în Copenhaga?— Malone a plecat s caute conexiunea.ă— Exact cum ai planificat tu. Cum de-ai ştiut?— Nu prea avea de ales. Pentru a-şi proteja fiul, va trebui să

dezv luie conexiunea, ca s nu mai fie vulnerabil. Un astfel deă ă om este destul de previzibil.

— Şi-ar putea da seama c a fost manipulat.ă— Sunt sigur de asta, dar el crede c a reuşit s înving înă ă ă

cele din urm . M îndoiesc c şi-a dat seama c eu chiar voiamă ă ă ă ca indivizii aceia s moar .ă ă

— Î i place acest joc, nu-i aşa? îl întreb b trânul, vizibilţ ă ă amuzat.

— Are câteva aspecte satisf c toare. F cu o pauz înainte să ă ă ă ă adauge: Când este jucat corect.

Înc vreo câ iva fluturi se al turar celor care se aflau deja peă ţ ă ă farfurie.

— De fapt, totul se aseam n foarte bine cu aceste creaturiă ă pre ioase, spuse Scaun-Albastru. Se m nânc între ei, atraşi deţ ă ă mirajul unei hrane uşoare.

Degetele lui noduroase luar un fluture de aripi, iar trupulă întunecat şi picioruşele sub iri începur s se zbat , în timp ceţ ă ă ă insecta încerca s se elibereze.ă

— Aş putea foarte uşor s omor acest specimen. Cât de greuă ar putea fi? Scaun-Albastru îşi eliber prada. Aripile portocalii cuă galben se zb tur , apoi îşi luar zborul. Dar la fel de uşor i-aşă ă ă putea da drumul. B trânul îşi fix asupra lui ochii plini deă ă însufle ire. Foloseşte-te de instinctele lui Malone în avantajulţ nostru!

— Asta şi inten ionez s fac.ţ ă— Ce vei face dup ce vei g si conexiunea? întreb Scaun-ă ă ă

Albastru.— Depinde.— Malone va trebui omorât!— M descurc în privin a asta.ă ţB trânul îi arunc o privire.ă ă

— S-ar putea s nu fie chiar aşa de uşor!ă— Sunt preg tit.ă— Exist o problem .ă ăChiar se întrebase de ce fusese chemat înapoi la Viena.— Israelienii sunt în alert . Se pare c George Haddad a maiă ă

sunat o dat la West Bank, iar spionii evrei din cadrul Autorit iiă ăţ Palestiniene au raportat faptul c a contactat Tel Avivul. Ei ştiuă c e în via şi presupun c ştiu şi unde se afl , de asemenea.ă ţă ă ă

Asta chiar era o problem !ă— Scaunele sunt conştiente de aceast expunere şi auă

ratificat autoritatea pe care i-o acordasem de a abordaţ problema dup cum crezi de cuviin .ă ţă

El ar fi ac ionat oricum dup bunul-plac.ţ ă— Dup cum ştii, israelienii au motiva ii cu mult diferite faă ţ ţă

de ale noastre. Noi vrem conexiunea. Ei vor s-o distrug .ăSabre încuviin din cap. Îşi bombardaser propriii oameni înţă ă

cafeneaua aceea doar ca s -l omoare pe Haddad.ă— Evreii sunt o problem , declar încet Scaun-Albastru.ă ă

Întotdeauna au fost dificili. Faptul c sunt diferi i şi înc p âna iă ţ ă ăţ ţ le alimenteaz orgoliul exacerbat.ă

Sabre hot rî s nu comenteze acest lucru.ă ă— Inten ion m s ajut m şi noi la finalizarea problemeiţ ă ă ă

evreieşti.— Nu eram conştient de faptul c era o problem .ă ă— Nu pentru noi, ci pentru prietenii noştri arabi. Aşa c trebuieă

s fii cu un pas înaintea israelienilor. Nu pot fi l sa i s intervin !ă ă ţ ă ă— Atunci trebuie s plec!ă— Unde s-a dus Malone?— La Londra.Scaun-Albastru se cufund în t cere, concentrându-se asupraă ă

insectelor care fluturau în poala sa. În cele din urm , le alung cuă ă mâna.

— Pe drumul spre Londra va trebui s te mai opreşti undeva.ă— Voi avea timp?— Nu ai de ales. O alt persoan de contact din cadrulă ă

guvernului israelian de ine nişte informa ii pe care i le vaţ ţ ţ transmite ie personal şi vrea s fie pl tit.ţ ă ă

— Nu asta vor to i?ţ— E în Germania. N-ar trebui s dureze. Ia unul dintreă

avioanele companiei. Mi s-a spus c acest individ este neglijent.ă

Este expus, chiar dac el nu-şi d seama. Încheie socotelileă ă noastre cu el.

El în elese la ce se referea.ţ— Şi e inutil s mai precizez c vor mai fi şi al ii acolo, care voră ă ţ

sta s priveasc . Te rog s faci un spectacol memorabil.ă ă ă Israelienii trebuie s în eleag c aceasta este o afacere cu miză ţ ă ă ă mare. B trânul îşi schimb pozi ia în scaunul de lemn, apoi îşiă ă ţ înclin iar nasul ca un stilet înspre farfuria pe care o inea înă ţ poal . Eşti la curent, de asemenea şi cu evenimentul care se vaă petrece aici în acest sfârşit de s pt mân ?ă ă ă

— Bineîn eles.ţ— Am nevoie de dosarul financiar al unui anumit individ. Până

vineri. Se poate?El ştia r spunsul corect, deşi nu mai avea timp şi pentru asta.ă— Sigur c da.ăScaun-Albastru îi spuse numele care trebuia investigat, apoi îi

preciz :ă— Trimite informa iile aici. Între timp, f ceea ce ştii tu cel maiţ ă

bine!

Capitolul 18

WASHINGTON, D.C.ORA 7.30

Stephanie se hot rî s r mân în capital . Juc torii principaliă ă ă ă ă ă erau aici, aşa c dac ea avea de gând s -l ajute pe Malone,ă ă ă trebuia s fie aproape de fiecare dintre ei. Era conectat cuă ă Atlanta şi cu cartierul general de la Magellan Billet prin intermediul laptopului şi al telefonului mobil şi acum avea trei agen i care se îndreptau spre Danemarca. Al i doi erau deja laţ ţ Londra, iar unul în drum spre Washington. Camera ei de hotel avea s fie, deocamdat , centrul de comand .ă ă ă

Aşteptase ultimele dou zeci de minute, iar când telefonul deă pe birou sun într-un sfârşit, zâmbi. Un lucru ştia sigur despreă Thorvaldsen: era punctual. Ridic receptorul.ă

— Da, Henrik.— Erai aşa de sigur c eram eu?ă ă— Eşti foarte punctual.— E nepoliticos s întârzii.ă— Sunt absolut de acord. Ce-ai aflat?— Destul ca s ştim c avem o problem .ă ă ăThorvaldsen trimisese cu o zi în urm un grup de investigatoriă

pentru a trasa ultimele mişc ri ale celor doi b rba i careă ă ţ muriser în conflictul cu Malone. Fiindc unul din ei omorâse şiă ă un agent federal, ea putea s apeleze şi la ajutorul Europolului.ă

— Ai auzit vreodat de Der Orden des Goldenen Vliesses?ă Ordinul Lânii de Aur?

— Este un cartel economic european. Ştiu de el.— Am nevoie de o conexiune la internet la laptopul t u.ă— Accesul e restric ionat, spuse ea în glum .ţ ă— Te asigur, cu ceea ce ştiu, am toate aprob rile de care eă

nevoie.Ea îi spuse adresa pentru transfer. Un minut mai târziu, cinci

fotografii ap rur pe ecranul ei. Trei aveau numai capetele, iară ă doi erau fotografia i în întregime. Cei cinci b rba i aveau maiţ ă ţ bine de şaptezeci de ani, cu fe ele ca nişte caricaturi, teşite, reciţ

şi inexpresive, fiecare exprimând un anumit rafinament şlefuit – inuta aristocratic a b rba ilor obişnui i s fac numai ce vor ei.ţ ă ă ţ ţ ă ă

— Ordinul Lânii de Aur s-a ref cut la sfârşitul anilor 1940 chiară dup socializarea comunist a industriei austriece. A fostă ă constituit la Viena, iar participarea ini ial a membrilor fuseseţ ă restric ionat la un grup select de industriaşi şi bancheri. În aniiţ ă 1950 s-a diversificat, ad ugând magna i ai industrieiă ţ produc toare şi de minerit, al turi de şi mai mul i bancheri.ă ă ţ

Ea trase mai aproape un carne el şi preg ti un pix.ţ ă— Ce vrei s spui prin ref cut?ă ă— Numele vine de la ordinul medieval francez pe care Filip,

duce de Burgundia, l-a creat în 1430. Îns acel grup de cavaleri aă rezistat numai câteva decenii. De-a lungul secolelor au mai ap rut încerc ri de refacere, iar un Ordin al Lânii de Aur încă ă ă exist în Austria. Dar cartelul economic care poart acelaşi numeă ă constituie adev rata amenin are.ă ţ

Ochii ei se fixar asupra ecranului, încercând s re ină ă ţ ă chipurile lor severe.

— E un grup interesant, spuse Thorvaldsen. Un cod strict al statutelor guverneaz afacerile ordinului. Num rul membriloră ă este restric ionat la şaptezeci şi unu. Un Cerc de cinci Scauneţ guverneaz . Cel care se numeşte Scaun-Albastru conduce atâtă Cercul, cât şi ordinul. Aceşti oameni poart robe de un roşuă intens şi îşi atârn medalioane de aur la gât. Fiecare medalionă are ştan at un amnar de foc din care ies fl c ri, ce înconjoar oţ ă ă ă bucat de lân de aur. Destul de spectaculos.ă ă

Ea încuviin .ţă— Trebuie s în elegi câte ceva despre cei cinci pe care-i veziă ţ

pe ecran. Chipul din stânga sus este al unui industriaş austriac, Alfred Hermann. În prezent, el ocup Scaunul Albastru. Ună multimiliardar, de in tor al fabricilor europene de o el, al minelorţ ă ţ africane, al planta iilor de cauciuc din Orientul îndep rtat şi alţ ă companiilor bancare din lumea întreag .ă

Thorvaldsen continu s explice despre ceilal i patru. Unulă ă ţ de inea controlul ac iunilor la banca VRN, foarte extins înţ ţ ă Austria, Germania, Elve ia şi Olanda, de asemenea la nişteţ companii de automobile şi farmaceutice. Altul domina pie eleţ titlurilor de valoare europene, cu firme de investi ii careţ gestionau portofoliile multor na iuni din Uniunea European . Unţ ă al treilea de inea în întregime dou companii franceze şi unaţ ă

belgian care, pe lâng Statele Unite, erau principaleleă ă produc toare de avioane din lume. Ultimul era cel care seă autointitula „regele betonului”, iar companiile lui erau lideri de pia în Europa, Africa şi Orientul Mijlociu.ţă

— Acest grup este formidabil, observ ea.ă— Cel pu in formidabil! Un aer de distinc ie aerian înv luieţ ţ ă ă

Scaunele şi mereu a fost aşa – membrii dominan i au fostţ germani, elve ieni şi austrieci. Scaunele sunt alese pe viaţ ţă dintre membri. O Umbr este aleas simultan, ea putând intra înă ă joc imediat dup moartea cuiva. Cel numit Scaun-Albastru esteă ales de c tre Scaune şi tot pe via .ă ţă

— Ce diavoli eficien i!ţ— Sunt mândri de asta. To i membrii se întâlnesc de dou oriţ ă

pe an într-o adunare oficial , o dat la sfârşitul prim verii, iar aă ă ă doua oar chiar înainte de începerea iernii, pe terenul de o sută ă şaizeci de hectare pe care-l are Alfred Hermann în afara Vienei. Restul afacerilor din timpul anului sunt conduse de c tre Scauneă sau prin intermediul comitetelor de lucru. Exist un cancelar, ună trezorier, o secretar , al turi de personalul auxiliar care lucrează ă ă pe lâng castelul lui Hermann. Organiza ia merge ca pe roate – şiă ţ asta se şi inten ioneaz . F r întârzieri parlamentare inutile.ţ ă ă ă

Ea lua noti e de zor.ţ— Scaun-Albastru nu are voie s voteze, nici în Cerc, nici înă

adunare, decât în caz de balotaj. Num rul impar al celoră şaptezeci şi unu de membri şi al celor cinci Scaune las loc şiă pentru aceast posibilitate.ă

Ea fu nevoit s admire eforturile depuse de Thorvaldsenă ă pentru aceast investiga ie.ă ţ

— Spune-mi despre membri!— Majoritatea sunt europeni, dar printre cei şaptezeci şi unu

sunt şi patru americani, doi canadieni, trei asiatici, un brazilian şi un australian. B rba i şi femei. Au acceptat reprezentan i aiă ţ ţ ambelor sexe cu decenii în urm . Membrii sunt înlocui i doară ţ ocazional, îns o list de aşteptare asigur faptul c cifra deă ă ă ă şaptezeci şi unu va fi men inut permanent.ţ ă

— De ce cartierul general se afl în Austria? se interes ea.ă ă— Din acelaşi motiv pentru care mul i dintre noi avem baniiţ

acolo. O prevedere expres a constitu iei na ionale interziceă ţ ţ violarea secretelor bancare. Este greu de luat urma banilor. Ordinul este bine finan at. Membrii sunt evalua i dup aceleaşiţ ţ ă

criterii, avându-se în vedere bugetul planificat. Anul trecut, suma a ajuns pân la o sut cincizeci de milioane de euro.ă ă

— Şi pe ce anume îşi cheltuiesc aceste venituri?— Pe ceea ce oamenii au c utat de secole – influen politic ,ă ţă ă

orientându-se în special înspre eforturile Comunit ii Europeneăţ de a introduce moneda unic şi de a reduce limita bariereloră economice. Şi dezvoltarea Europei de Est este un punct de interes. Refacerea infrastructurii în Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Polonia reprezint o afacere de propor ii. Prin nişteă ţ contribu ii atent plasate, membrii au ob inut mai mult decâtţ ţ partea lor normal din contracte.ă

— Şi totuşi, Henrik, o sut cincizeci de milioane de euro nu ară putea fi cheltui i doar pe asigurarea contractelor şi pe mituireaţ politicienilor!

— Ai dreptate. Exist un scop mai m re al acestui grup.ă ă ţ— Aştept s -mi spui! replic ea, devenind ner bd toare.ă ă ă ă— Orientul Mijlociu. Aceasta este cea mai mare prioritate a lor.— De unde Dumnezeu ştii toate astea?La cel lalt cap t al firului se aşternu liniştea. Ea aştept .ă ă ă— Şi eu sunt membru.

Capitolul 19

LONDRAORA 12.30

Malone merse al turi de Pam în josul rampei, dup ceă ă coborâr din avionul companiei British Airways, cu careă zburaser . Petrecuser noaptea la Christiangate, apoi zburaseră ă ă împreun de la Copenhaga pân în Anglia – destina ia final a luiă ă ţ ă Malone şi locul unde Pam f cea escal în drumul ei spre Georgia.ă ă Gary r m sese cu Thorvaldsen. Fiul s u îl cunoştea pe danez dină ă ă verile trecute, pe care le petrecuse în Danemarca. Pân s poată ă ă afla cu exactitate ce se întâmpla, Malone considerase c acelaă era locul cel mai sigur pentru Gary. Ca m sur suplimentar ,ă ă ă Thorvaldsen angajase un grup de paz privat pentru a patrula peă proprietatea sa. Pam nu fusese prea încântat de această ă hot râre, aşa c se certaser . În cele din urm , în elesese şi eaă ă ă ă ţ c era mai în elept aşa, mai ales având în vedere ceea ce seă ţ întâmplase în Atlanta. Din moment ce criza luase sfârşit, ea trebuia s se întoarc înapoi la serviciu. Plecase în grab , f r să ă ă ă ă ă lase vreo vorb la firm . S -l abandoneze pe Gary acolo nu eraă ă ă exact ceea ce-şi dorea, dar, în cele din urm , recunoscu faptul că ă Malone putea s -l protejeze mai bine decât ar fi putut eaă vreodat s o fac .ă ă ă

— Sper c înc mai am un serviciu, spuse ea.ă ă— Îmi imaginez c orele de lucru suplimentare sunt totuşiă

suficiente pentru a nu fi sanc ionat . Ai de gând s le spui ce s-aţ ă ă întâmplat?

— Voi fi nevoit .ă— E în ordine. Spune-le ce crezi.— De ce continui cu chestia asta? întreb ea. De ce nu laşiă

lucrurile aşa cum sunt?El remarc faptul c ea avusese parte de suficient somn, aşaă ă

c nu mai p rea la fel de înnegurat . Îşi ceruse în mod repetată ă ă iertare pentru ziua de ieri, iar el l sase reproşurile deoparte. Deă fapt, nu prea voia s discute cu ea şi, fiindc f cuser foarteă ă ă ă târziu rezervarea, nici m car nu st tuser împreun în timpulă ă ă ă

zborului. Ceea ce fusese foarte bine. Mai erau lucruri care trebuiau discutate în leg tur cu Gary. Lucruri nepl cute. Dară ă ă acum nu era timp pentru asta.

— E singura modalitate de-a ne asigura c nu se va maiă întâmpla şi alt dat , spuse el. Dac nu voi mai fi singurul careă ă ă ştie despre acest lucru, atunci nu voi mai fi eu inta. Şi, în afarţ ă de asta, nu ve i mai fi viza i nici tu sau Gary.ţ ţ

— Ce inten ionezi s faci? întreb Pam.ţ ă ăEl chiar nu ştia ce avea s fac , aşa c spuse:ă ă ă— Îmi voi da seama când voi ajunge acolo.Îşi croir drum prin aglomera ia dinspre terminal, iar t cereaă ţ ă

dintre ei şi paşii gânditori erau semne evidente c le era maiă bine separa i. Sim urile sale adormite, dup ce fuseseţ ţ ă doisprezece ani agent al Departamentului de Justi ie, erau acumţ din nou în alert . Observase ceva în avion. Un b rbat. St tuse cuă ă ă trei scaune mai în fa , de partea cealalt a culoarului. Aveaţă ă trupul sub ire ca o p staie, cu pielea cafenie, cu obrajii maiţ ă întuneca i din cauza b rbii nerase. Se îmbarcase în Copenhaga şiţ ă ceva din atitudinea lui îi atr sese aten ia lui Malone. Nu fuseseă ţ nici o problem în timpul zborului, dar, deşi b rbatul coborâseă ă din avion înaintea lor, acum se afla în spate.

Şi asta p rea s fie cu adev rat o problem .ă ă ă ă— Ieri l-ai împuşcat pe acel om f r o umbr de remuşcare,ă ă ă

spuse Pam. Asta e însp imânt tor, Cotton!ă ă— Era vorba despre siguran a lui Gary.ţ— Cu asta te ocupai tu?— Tot timpul.— Am v zut suficien i mor i pân acum.ă ţ ţ ăŞi el la fel.Continuar s mearg . Îşi d du seama c ea se gândea laă ă ă ă ă

ceva. Întotdeauna ştiuse când mintea ei lucra febril.— Nu am pomenit nimic ieri, spuse ea, cu toate care s-au

întâmplat, dar exist un alt b rbat în via a mea.ă ă ţEl se bucur , dar se întreb de ce-i spusese asta.ă ă— A trecut destul de mult timp de când ne preocupau

problemele celuilalt.— Ştiu asta. Numai c el e mai special. Ea îşi ridic bra ul şi îiă ă ţ

ar t încheietura mâinii. Mi-a dat ceasul sta cadou.ă ă ăP rea mândr de el, aşa c -i f cu pe plac.ă ă ă ă— Un TAG Heuer! Nu-i r u!ă

— Şi eu m-am gândit la fel. M-a luat prin surprindere.— Se poart frumos cu tine?ăEa încuviin din cap.ţă— M simt bine când sunt împreun cu el.ă ăEl nu mai ştiu ce s spun .ă ă— Î i spun asta ca s ştii c poate a venit vremea s facemţ ă ă ă

pace.Ajunser în terminal, care era foarte aglomerat. Sosise timpulă

s se despart .ă ă— Te deranjeaz dac vin cu tine? întreb ea. Avionul meuă ă ă

spre Atlanta pleac peste şapte ore.ăEl îşi preg tise deja cuvintele de r mas-bun, cu inten ia de aă ă ţ

p rea nonşalant.ă— Nu e o idee prea bun . Trebuie s fac asta singur.ă ăNu mai era cazul s precizeze ceea ce era în minteaă

amândurora: „Mai ales dup ziua de ieri!”ă— În eleg, spuse ea încuviin ând din cap. M gândeam doar cţ ţ ă ă

ar fi fost un mod pl cut de a petrece dup -amiaza.ă ă— De ce ai vrea s vii? se interes el. Credeam c vrei s fiiă ă ă ă

cât mai departe de toate astea.— Aproape c am fost omorât din cauza acelei conexiuni, aşaă ă

c eram şi eu curioas . Şi, în afar de asta, ce-aş putea face înă ă ă acest aeroport?

El trebui s admit c ar ta minunat – era cu cinci ani maiă ă ă ă mic decât el, dar p rea chiar mai tân r . Iar chipul ei aminteaă ă ă ă prea mult de vechea Pam – care fusese în acelaşi timp neajutorat , independent şi atr g toare – împiedicându-l parcă ă ă ă ă s se poarte nerespectuos. Tr s turile de pe chipul ei pistruiat,ă ă ă ochii albaştri, toate îi activau în minte o mul ime de amintiri,ţ unele cu care luptase din r sputeri, str duindu-se s le reprime,ă ă ă mai ales dup acel august în care aflase c nu era tat l lui Gary.ă ă ă

El şi Pam fuseser c s tori i mul i ani. Îşi petrecuser via aă ă ă ţ ţ ă ţ împreun şi împ rt şiser şi bune şi rele. Acum avea patruzeci şiă ă ă ă opt de ani, era divor at de mai mult de un an, separat deţ aproape şase.

Poate c sosise într-adev r vremea s treac peste asta. Ce seă ă ă ă întâmplase era de domeniul trecutului şi nici el nu fusese tocmai un înger.

Îns negocierea unei p ci trebuia s mai aştepte, aşa c spuseă ă ă ă doar:

— Du-te înapoi în Atlanta şi fereşte-te de probleme, bine?— Aş putea s - i spun şi ie acelaşi lucru, spuse ea şi zâmbi.ă ţ ţ— Asta e imposibil în cazul meu. Dar sunt convins că

b rbatului care a ap rut acum în via a ta i-ar face pl cere s teă ă ţ ă ă aib acas .ă ă

— Tot va trebui s discut m, Cotton. Amândoi am evitată ă subiectul.

— Vom discuta, dar dup ce se vor termina toate acestea. Ceă zici de un armisti iu pân atunci?ţ ă

— De acord!— Am s te in la curent cu evolu ia lucrurilor şi nu fiă ţ ţ

îngrijorat în privin a lui Gary! Henrik o s aib grij de el. Va fiă ţ ă ă ă protejat. Ai num rul de telefon, aşa c po i vorbi cu el oricândă ă ţ vrei.

Îi f cu vesel cu mâna, înso indu-şi gestul de un zâmbet, apoiă ţ se îndrept spre ieşirea din terminal şi spre sta ia de taxiuri. Nuă ţ avea bagaje. În func ie de cât era nevoit s stea, avea sţ ă ă cumpere mai târziu cele necesare, dup ce g sea conexiunea.ă ă Îns , înainte s ias din cl dire, trebuia s mai verifice totuşiă ă ă ă ă ceva.

La uşile dinspre ieşire, se apropie de un ghişeu de informa ii şiţ lu o hart a oraşului dintr-un stand. O întoarse şi o studie,ă ă comportându-se normal, dar între timp privirea lui se îndrepta dinspre hart spre puhoiul de oameni care treceau prină terminalul foarte cuprinz tor. Se aşteptase ca P staie s -lă ă ă aştepte s plece, dac într-adev r îl urm rise. În schimb, acestaă ă ă ă era pe urmele lui Pam, ceea ce-l îngrijor . Arunc harta pe masă ă ă şi travers terminalul. Pam intrase într-una dintre numeroaseleă cafenele, cu inten ia v dit de a-şi petrece timpul luând masaţ ă ă sau bând o cafea. P staie îşi g sise o pozi ie într-un magazină ă ţ duty-free, de unde putea supraveghea uşor cafeneaua. Interesant! Dup cum se p rea, nu Malone era atrac ia zilei.ă ă ţ

Intr şi el în cafenea.ăPam st tea într-un separeu; se duse la ea. Expresia de peă

chipul femeii îi tr da surpriza.ă— Ce cau i aici?ţ— M-am r zgândit. De ce n-ai veni şi tu cu mine?ă— Mi-ar face mare pl cere!ă— Cu o condi ie!ţ— Da, ştiu. Îmi voi ine gura!ţ

Stephanie l s cuvintele lui Thorvaldsen s i se deruleze dină ă ă nou în minte. Apoi spuse calm:

— Eşti membru al Ordinului Lânii de Aur?— De treizeci de ani. Întotdeauna am considerat această

organiza ie o modalitate prin care oamenii cu bani şi putere potţ s se întâlneasc unii cu al ii. Cu asta ne ocup m în cea maiă ă ţ ă mare parte a timpului.

— Când nu-i pl ti i pe politicieni sau când nu da i mit pentruă ţ ţ ă contracte.

— Haide, Stephanie! Doar ştii cum e în lume! N-am f cut euă regulile. Eu doar joc dup cele stabilite dinainte.ă

— Spune-mi tot ce ştii, Henrik! Şi, te rog, f r aiureli!ă ă— Investigatorii mei au mers pe urmele celor doi indivizi care

au murit ieri şi au ajuns la Amsterdam. Unul avea o prieten .ă Aceasta ne-a spus c iubitul ei lucra pentru un alt individ. Oă singur dat a reuşit s -l vad şi ea şi din descrierea ei cred c -lă ă ă ă ă cunosc şi eu.

Ea aştept ca el s mai spun ceva.ă ă ă— Interesant, acum mai mul i ani de zile, în cadrul ordinului,ţ

am auzit ceva despre Biblioteca din Alexandria. Ocupantul Scaunului Albastru, Alfred Hermann, este obsedat de acest subiect.

— Şi ştii şi de ce?— El consider c sunt multe lucruri pe care le putem înv aă ă ăţ

de la str moşi.ăEa avea dubii în privin a acestui lucru, dar continu ,ţ ă

întrebând:— Care e leg tura dintre cei doi care au murit şi ordin?ă— Individul descris de femeia aceea a avut de-a face cu

ordinul. Nu e un membru, ci un angajat. Ea nu-i auzise numele, dar prietenul ei folosise nişte termeni pe care i-am mai auzit şi eu mai demult. Die Klauen der Adler.

Ea traduse în gând. Gheare-de-Vultur.— Ai de gând s -mi spui mai multe?ă— Ce-ai zice s-o l s m pentru când voi fi mai sigur?ă ăÎn iunie, când îl întâlnise pe Thorvaldsen pentru prima dat ,ă

acesta nu fusese deloc atât de îndatoritor, ceea ce nu f cuseă decât s pun şi mai mult gaz pe foc în rela ia deja aprins dintreă ă ţ ă ei doi. Îns de atunci ea înv ase s nu-l subestimeze pe danez.ă ăţ ă

— Bine. Spuneai c principalul interes al ordinului esteă Orientul Mijlociu. Ce vrei s spui cu asta?ă

— Apreciez faptul c nu faci presiuni.ă— Trebuia s încep odat şi odat s cooperez cu tine. În plus,ă ă ă ă

oricum n-aveai de gând s -mi mai spui ceva.ă— Sem n m foarte mult, spuse Thorvaldsen şi chicoti.ă ă— Hmm, asta m sperie!ă— Nu e chiar aşa de r u. Dar, ca s - i r spund la întrebareaă ă ţ ă

despre Orientul Mijlociu, din nefericire, lumea arab respectă ă numai puterea. Ei ştiu totuşi cum s negocieze şi au şi multeă lucruri pentru care s se târguiasc , în special petrol.ă ă

Ea nu avea cum s contrazic aceast concluzie.ă ă ă— Cine este inamicul num rul unu al arabilor? întrebă ă

Thorvaldsen. America? Nu, Israelul. Acesta este spinul care le stă în coast . Care st acolo, chiar în mijlocul lumii ă ă lor! Un stat evreiesc, cu grani ele stabilite în 1948, când aproximativ unţ milion de oameni au fost expulza i, asta dac -i crezi pe arabi.ţ ă Acest p mânt, pe care palestinienii, egiptenii, iordanienii,ă libanezii şi sirienii l-au revendicat timp de secole întregi, a fost pur şi simplu oferit evreilor de c tre restul lumii. ă Nakba, catastrofa, cum o numesc ei. Un nume potrivit. Thorvaldsen f cuă o pauz . Pentru ambele p r i.ă ă ţ

— Şi imediat a izbucnit r zboiul, spuse Stephanie. Primulă dintre multele r zboaie.ă

— Fiecare dintre ele fiind câştigat în mod mul umitor de c treţ ă Israel. În ultimii şaizeci de ani, israelienii s-au cramponat de p mântul ă lor şi asta din cauz c Dumnezeu i-a spus lui Avramă ă c aşa trebuia s fie.ă ă

Ea îşi aminti pasajul pe care-l citase Brent Green: „Deci a zis Domnul c tre Avram, dup ce s-a desp r it Lot de dânsul:ă ă ă ţ «Ridic - i ochii şi, din locul în care eşti acum, caut spreă ţ ă miaz noapte, spre miaz zi şi r s rit şi spre mare. C totă ă ă ă ă p mântul, cât îl vezi, i-l voi da ie şi urmaşilor t i pe vecie» “.ă ţ ţ ă

— Promisiunea lui Dumnezeu c tre Avram este unul dintreă motivele pentru care Palestina a fost dat evreilor, spuse Henrik.ă Este presupusul lor p mânt str moşesc, l sat moştenire de c treă ă ă ă Domnul însuşi. Cine ar putea contrazice aşa ceva?

— Cel pu in un c rturar palestinian de care am auzit.ţ ă— Cotton mi-a spus despre George Haddad şi despre

bibliotec .ă

— N-ar fi trebuit s fac asta.ă ă— Nu cred c -i mai pas acum de vreo regul şi nici tu nu teă ă ă

numeri în acest moment printre persoanele lui favorite.Pe asta o meritase.— Sursele mele din Washington m-au informat c la Casa Albă ă

se doreşte prinderea lui Haddad. Presupun c eşti la curent cuă acest lucru.

Ea nu-i r spunse.ă— Nici nu-mi imaginam c ai putea s confirmi sau s negiă ă ă

asta. Numai c se întâmpl ceva aici, Stephanie. Un evenimentă ă de importan major . Oamenii afla i la putere nu-şi pierd deţă ă ţ obicei timpul cu aiureli.

Era şi ea de acord cu asta.— Po i s -i arunci pe oameni în aer, s -i terorizezi în fiecare zi.ţ ă ă

Nu rezolvi nimic. Dar când de ii ceea ce adversarul t u fie îşiţ ă doreşte, fie nu vrea ca altcineva s aib , atunci po i spune c aiă ă ţ ă ob inut adev rata putere. Ştiu cum e şi cu Ordinul Lânii de Aur. Eţ ă vorba despre influen . Asta caut s ob in Alfred Hermann şiţă ă ă ţ ă ordinul.

— Şi ce vor face cu ea?— Dac loveşte în inima Israelului, aşa cum este foarte posibil,ă

atunci lumea arab va negocia pentru a ob ine aceast influen .ă ţ ă ţă Toat lumea din ordin se aşteapt s profite de pe urma rela iiloră ă ă ţ prieteneşti cu arabii. Pre ul petrolului este de ajuns pentru a leţ atrage aten ia, îns pie e noi pentru bunurile şi serviciile lor –ţ ă ţ acesta este un premiu şi mai mare. Cine ştie? Informa ia s-arţ putea s pun la îndoial însuşi statul evreu, ceea ce ar puteaă ă ă linişti multe spirite încinse. Pe America a costat-o dorin a de aţ ap ra Israelul pe o perioad îndelungat . De câte ori nu s-aă ă ă întâmplat acest lucru? Imagineaz - i, de exemplu, c o na iuneă ţ ă ţ arab ar sus ine c Israelul trebuie distrus. Na iunile Unite ară ţ ă ţ pune acest lucru în balan . Statele Unite nu ar fi de acord. Toatţă ă lumea s-ar enerva. S-ar scoate s biile din teac . Apoi ar trebuiă ă f cute concesii şi oferi i dolari pentru a linişti spiritele.ă ţ Imagineaz - i, dac acest lucru nu ar mai fi necesar, cât deă ţ ă liniştit ar fi şi lumea şi America!ă

„Asta ar putea fi chiar moştenirea pe care Larry Daley o vrea pentru preşedinte”, se gândi Stephanie.

— Oare ce ar putea fi atât de puternic?— Nu ştiu. Dar noi doi am citit acum câteva luni un document

antic care schimba totul în mod fundamental. Despre ceva cu o putere asem n toare ar putea fi vorba şi aici.ă ă

Avea dreptate, dar realitatea era alta.— Cotton are nevoie de aceste informa ii.ţ— Le va ob ine, dar mai întâi trebuie ca noi s afl m întreagaţ ă ă

poveste.— Şi cum î i propui s faci acest lucru?ţ ă— Ordinul îşi organizeaz adunarea de iarn la acest sfârşit deă ă

s pt mân . Nu aveam de gând s m duc, dar acum m-amă ă ă ă ă hot rât s merg.ă ă

Capitolul 20

LONDRAORA 13.20

Malone se d du jos din taxi şi analiz str zile înv luite înă ă ă ă t cere. O mul ime de fa ade cu frontoane, stâlpi laterali cu totă ţ ţ felul de ornamente, pervazuri pline cu flori. Fiecare dintre casele pitoreşti cu specific georgian p rea o locuin liniştit dină ţă ă Antichitate, un loc ce ar ad posti în mod natural şoareci deă bibliotec şi alte persoane înclinate spre studiu. Probabil că ă George Haddad se sim ea la el acas în acest mediu.ţ ă

— Aici locuieşte? întreb Pam.ă— Sper c da. Nu am mai auzit de el de vreun an de zile. Dară

aceasta este adresa care mi-a fost dat acum trei ani.ăDup -amiaza era rece şi uscat . Mai devreme citise în ă ă The

Times cum Anglia era înc în mijlocul unei secete neobişnuite deă toamn . P staie nu-i mai urm rise din Heathrow, dar era posibilă ă ă ca altcineva s preia urm rirea, deoarece individul comunica înă ă mod evident şi cu al ii. Şi totuşi, nu se mai vedeau alte taxiuri. Seţ sim i ciudat cu Pam al turi de el, dar merita aceast senza ie deţ ă ă ţ stânjeneal . El o ceruse prin faptul c insistase s vin şi ea.ă ă ă ă

Urcar treptele din fa şi intrar în cl dire. Mai întârzie pu ină ţă ă ă ţ în hol, ascuns privirilor şi se uit în strad .ă ă

Dar nu ap rur nici maşini, nici oameni.ă ăSoneria de la apartamentul de la etajul al treilea ârâi discret.ţ

B rbatul cu pielea m slinie care r spunse la uş era scund şiă ă ă ă dolofan, cu p rul c runt şi fa a lat . Ochii c prui se însufle iră ă ţ ă ă ţ ă când îl v zur pe oaspetele s u, iar Malone observ o str fulgeră ă ă ă ă are de încântare reprimat în zâmbetul larg de bun venit.ă

— Cotton, ce surpriz ! Chiar ieri m gândisem la tine!ă ăÎşi strânser mâinile cu c ldur şi Malone i-o prezent pe Pam.ă ă ă ă

Haddad îi invit în untru. Lumina zilei era ascuns de perdeleleă ă ă groase din dantel , iar Malone observ rapid decorul, lucrurileă ă p rând a fi alese în mod inten ionat pentru a nu se potrivi uneleă ţ cu altele – se aflau acolo un pian, mai multe dulapuri, fotolii, veioze cu abajururi din m tase şi o mas de stejar pe care tronaă ă

un computer, înghesuit între multe c r i şi hârtii.ă ţHaddad f cu un gest ca şi cum ar fi vrut s cuprind toată ă ă ă

dezordinea.— Aceasta este lumea mea, Cotton!Pere ii erau umplu i cu h r i, care erau atât de multe, încâtţ ţ ă ţ

tapetul de un verde ca salvia abia se mai vedea. Malone le trecu în revist şi observ c acestea înf işau în special P mântulă ă ă ăţ ă Sfânt, Arabia şi Peninsula Sinai, realizate în momente diferite de timp, din Antichitate pân în vremurile noastre. Unele erauă fotocopiate, altele originale, dar toate erau interesante.

— Şi mai mult din obsesia mea, spuse Haddad.Dup câteva replici introductive, Malone hot rî s treacă ă ă ă

direct la subiect.— Lucrurile s-au schimbat. De aceea m aflu aici.ăÎi relat ce se întâmplase cu o zi în urm .ă ă— Fiul t u e bine? întreb Haddad.ă ă— E bine. Acum cinci ani nu am pus întreb ri pentru c aşa miă ă

se ceruse când mi se d duse misiunea respectiv . Acum lucrurileă ă stau diferit, aşa c vreau s ştiu şi eu ce se petrece.ă ă

— Mi-ai salvat via a!ţ— Ceea ce ar trebui s fie suficient ca s aflu adev rul.ă ă ăHaddad îi conduse în buc t rie, unde se aşezar în jurul uneiă ă ă

mese ovale. Aerul c ldu era în buşitor, îmbibat cu un mirosă ţ ă persistent de vin şi tutun.

— Este complicat, Cotton. Abia în ultimii ani am în eles şi eu.ţ— George, trebuie s aflu totul.ăO uşoar stânjeneal îşi f cu apari ia. Amândoi erau de acordă ă ă ţ

c prieteniile vechi se puteau sl bi. Oamenii se schimbau. Ceeaă ă ce odat era apreciat între doi oameni mai târziu deveneaă incomod. Dar Malone ştia c Haddad avea încredere în el şi voiaă ca reciproca s fie la rându-i valabil . În cele din urm , b trânulă ă ă ă vorbi. Malone ascult în timp ce Haddad le povesti despre anulă 1948, când, la nou sprezece ani, luptase în rezisten aă ţ palestinian , încercând s opreasc invazia sionist .ă ă ă ă

— Am împuşcat mul i oameni, spuse Haddad. Dar pe unul nu l-ţam putut uita niciodat . Venise s -l vad pe tat l meu. Dină ă ă ă nefericire, acesta îşi luase zilele, iertat fie-i sufletul. Îl capturasem pe acest b rbat, crezând c era sionist. Eram tân r,ă ă ă plin de ur , lipsit de r bdare, iar el vorbea în dodii. Aşa c l-amă ă ă împuşcat. Ochii lui Haddad se umezir . Era unul dintre P zitori,ă ă

iar eu l-am omorât, f r s mai pot afla vreodat ceva.ă ă ă ă Palestinianul f cu o pauz . Apoi, cincizeci şi ceva de ani maiă ă târziu, în mod incredibil, m-a vizitat un alt P zitor.ă

Malone se întreb care putea fi semnifica ia.ă ţ— A venit acas la mine, stând în întuneric, rostind aceleaşiă

lucruri pe care le spusese şi primul b rbat, în 1948.ă— Sunt un P zitor.ăOare Haddad auzise bine? întrebarea i se formulase imediat în

minte.— De la bibliotec ? Mi se ofer o invita ie?ă ă ţ— De unde ştii acest lucru?Îi spuse b rbatului ce se întâmplase cu mult timp în urm . Înă ă

timp ce vorbea, Haddad încercase s -l evalueze pe musafirulă s u. Era sub ire, cu p rul negru ca smoala, avea o mustaă ţ ă ţă groas şi pielea bronzat , care sem na la textur cu pielea deă ă ă ă animale ars la soare. Era îmbr cat îngrijit şi nu purta nimic ieşită ă din comun, iar hainele erau asortate. La fel ca primul emisar.

B rbatul, mai tân r decât el, se cufundase în t cere, iară ă ă Haddad hot râse ca de data asta s aib şi el r bdare. În cele dină ă ă ă urm , P zitorul îi spuse:ă ă

— Noi i-am studiat scrierile şi lucr rile publicate. Cunoştin eleţ ă ţ dumitale privitoare la textele vechi ale Bibliei sunt impresionante, la fel ca abilitatea dumitale de a interpreta ebraica original . Iar argumentele dumitale privind traducerileă acceptate sunt conving toare.ă

El aprecie complimentul. Nu era un lucru foarte des întâlnit în West Bank.

— Suntem o grupare foarte veche. Cu mult timp în urm ,ă primii P zitori au salvat o mul ime de c r i de la distrugere dină ţ ă ţ Biblioteca din Alexandria. A fost un efort imens. Din când în când am mai oferit câte o invita ie – pentru cei care ar puteaţ beneficia, ca dumneata.

Multe întreb ri i se perindar prin minte, îns spuse doar:ă ă ă— P zitorul pe care l-am împuşcat spunea c r zboiul pe careă ă ă

îl purtam atunci nu era necesar. C sunt lucruri mai puterniceă decât gloan ele. Ce voia s spun ?ţ ă ă

— N-am de unde s ştiu. În mod evident, tat l dumitale nu aă ă reuşit în încercarea lui de a ajunge la bibliotec , aşa c nu aă ă beneficiat niciodat de cunoştin ele noastre, iar noi nu amă ţ beneficiat de ale lui. S sper m c dumneata nu vei da greş.ă ă ă

— Ce vrei s spui cu „nu a reuşit în încercarea lui”?ă— Pentru a avea dreptul de a utiliza biblioteca, trebuie să

dovedeşti c eşti vrednic şi, astfel, trebuie s treci prină ă încercarea eroului. B rbatul scoase un plic. Interpreteaz corectă ă aceste cuvinte şi vei g si intrarea, iar acolo, eu personal voi aveaă onoarea de a te introduce în bibliotec .ă

El accept plicul.ă— Sunt un om b trân. Cum aş mai putea face o c l torie atâtă ă ă

de lung ?ă— Vei g si puterea.ă— De ce aş face acest lucru?— Pentru c în bibliotec vei g si r spunsuri.ă ă ă ă— Greşeala mea a fost, zise Haddad, c am relatată

autorit ilor palestiniene despre acea vizit . Spusesem totuşiăţ ă adev rul. Chiar nu puteam s fac acea c l torie. Când amă ă ă ă raportat ce se întâmplase, credeam c vorbesc cu prietenii dină West Bank. Dar spionii israelieni au auzit totul, iar urm torulă lucru pe care-l ştiu este c noi doi ne aflam în cafeneaua aceeaă când a explodat.

Malone îşi reaminti acea zi. Una dintre cele mai însp imânt toare din via a lui. De-abia reuşise s -l salveze peă ă ţ ă acesta şi pe el însuşi.

— Ce f ceai acolo? îl întreb Pam, cu o not de îngrijorare înă ă ă voce.

— Eu şi George ne cunoşteam de ani de zile. Amândoi suntem interesa i de c r i, în special de Biblie. Îl ar t cu degetul. Acestţ ă ţ ă ă om este unul dintre exper ii din întreaga lume. Mi-a f cut pl cereţ ă ă s -l mai consult uneori.ă

— N-am ştiut niciodat c te interesau astfel de subiecte,ă ă spuse Pam.

— Se pare c au fost multe lucruri pe care nici unul din noi nuă le-a ştiut despre cel lalt. V zu c ea în elesese ceea ce voise elă ă ă ţ s spun , aşa c l s totul suspendat în aer şi spuse: Cândă ă ă ă ă George a sim it c apar probleme şi cum nu avea încredere înţ ă palestinieni, mi-a cerut ajutorul. Stephanie m-a trimis s aflu ceă se întâmpla. Dup explozia acelei bombe, George a vrut să ă plece. Toat lumea presupunea c a murit în explozie. Aşa c l-ă ă ăam ajutat s dispar .ă ă

— Cu numele de cod Conexiunea Alexandria, spuse Pam.— Cineva în mod sigur a aflat despre mine, declar Haddad.ă

Malone încuviin din cap.ţă— Dosarele din computer au fost accesate, spuse el. Numai că

nu este men ionat unde locuieşti, ci doar c eu sunt singurul careţ ă ştie acest lucru. Din acest motiv l-au r pit pe Gary.ă

— Îmi pare foarte r u de acest lucru. Niciodat nu mi-aş fiă ă dorit s -l pun în pericol pe fiul t u.ă ă

— Atunci spune-mi, George, de ce vor to i s te omoare?ţ ă— În momentul în care m-a vizitat P zitorul, eu lucram la oă

teorie privind Vechiul Testament. Publicasem anterior mai multe lucr ri despre starea din acel moment a textului sfânt, însă ă voiam s exprim mai mult decât atât.ă

Ridurile de la col urile ochilor lui Haddad se adâncir , iarţ ă Malone privi cum prietenul s u p rea s se lupte cu gândurile.ă ă ă

— Creştinii au tendin a s se concentreze asupra Nouluiţ ă Testament, continu Haddad. Evreii folosesc Vechiul Testament.ă Aş putea afirma c majoritatea creştinilor în eleg prea pu in dină ţ ţ Vechiul Testament, în afar de ideea c cel Nou este o împlinireă ă a profe iilor din cel Vechi. Dar Vechiul Testament este importantţ şi sunt multe contradic ii în acel text, unele care ar putea ridicaţ rapid semne de întrebare în leg tur cu mesajul acestuia. El îlă ă mai auzise pe Haddad şi mai înainte vorbind despre acest subiect, dar acum sesiz o nou nuan . Exemplele suntă ă ţă nenum rate. Facerea d dou versiuni conflictuale ale crea iei.ă ă ă ţ Sunt exprimate dou genealogii diferite ale urmaşilor lui Adam.ă Apoi Potopul. Dumnezeu îi spune lui Noe s aduc şapte perechiă ă de la toate dobitoacele curate şi o pereche de la cele care nu sunt curate. În alt parte a Facerii se vorbeşte doar despre câte oă pereche din fiecare. În unul dintre versete, Noe d drumul unuiă corb s caute p mânt, dar în altul acesta este un porumbel.ă ă Chiar şi durata Potopului este contrazis : patruzeci de zile şi deă nop i sau trei sute şaptezeci? Ambele variante sunt utilizate. Caţ s nu mai vorbim despre duzinile de dublete şi de tripleteă reg site în cadrul povestirilor, cum ar fi numele diferite utilizateă pentru descrierea lui Dumnezeu. Într-un loc este citat YHWH, Yahweh, în altul – Elohim. Nu crezi c m car numele Domnului ară ă trebui s fie consecvent?ă

Gândurile lui Malone se întoarser cu câteva luni în urm , înă ă Fran a, unde auzise nişte nemul umiri similare despre cele patruţ ţ Evanghelii din Noul Testament.

— Majoritatea sunt acum de acord, spuse Haddad, c Vechiulă

Testament a fost compus de c tre mai mul i scriitori de-a lungulă ţ unei perioade de timp extrem de lungi. A fost o combina ieţ meşteşugit din diferite surse, realizat de c tre scribiiă ă ă compilatori. Aceast concluzie este absolut limpede şi teoria nuă este nou . Un filosof spaniol din secolul al XII-lea a fost printreă primii care a observat c ă Facerea 12:6 – „Pe atunci tr iau în araă ţ aceasta Canaaneii” – nu putea fi scris de Moise. Şi cum ar fiă putut s fie Moise autorul celor Cinci C r i, când ultima descrie înă ă ţ detaliu momentul precis şi circumstan ele mor ii sale? Şi multeţ ţ alte ad ugiri literare. Cum ar fi şi utilizarea unor nume de locuriă antice, iar apoi notele care apar la subsolul textelor, precizând că acele locuri sunt vizibile până în ziua de azi. Aceasta arat clară influen ele ulterioare asupra formei, dimensiunii şi esteticiiţ textului.

— Şi, de fiecare dat când apare câte o redactare din asta, seă pierde şi mai mult din în elesurile ini iale, preciz Malone.ţ ţ ă

— F r îndoial . Cea mai bun estimare este c Vechiulă ă ă ă ă Testament a fost compus între anii 1000 şi 586 î.Hr. Compozi iileţ mai noi au ap rut în jurul anilor 500, pân la 400 î.Hr. Apoi seă ă poate ca textul s mai fi fost cârpit pe la anul 300 î.Hr. Nimeni nuă ştie cu precizie. Tot ce ştim este c Vechiul Testament este oă cârp ceal , fiecare fragment fiind scris în diverse circumstan eă ă ţ istorice şi politice, exprimând diferite puncte de vedere religioase.

— Apreciez toate aceste observa ii, spuse Malone, gândindu-ţse din nou la contradic iile din Noul Testament de care auzise peţ când se afla în Fran a. Crede-m , chiar apreciez. Dar nici unulţ ă dintre aceste lucruri nu este ceva revolu ionar, indiferent dacţ ă oamenii cred c Vechiul Testament este Cuvântul Domnului sauă îl consider o adun tur de poveşti foarte vechi.ă ă ă

— Dar dac spusele au fost modificate pân la pierdereaă ă mesajului original? Dac Vechiul Testament, aşa cum îl ştim, nuă este şi nu a fost niciodat Vechiul Testament din vremurile saleă de origine? Ei bine, acest lucru ar putea schimba multe lucruri.

— Sunt numai urechi!— Asta îmi place la tine, spuse Haddad zâmbind, c ştii să ă

ascul i.ţMalone putea s vad din expresia lui Pam c ea nu prea eraă ă ă

de acord, dar se ab inu şi nu interveni în nici un fel.ţ— Noi doi am mai discutat despre asta şi înainte, spuse

Haddad. Vechiul Testament este diferit în mod fundamental de cel Nou. Creştinii iau literal textul celui Nou, pân la a determinaă istoric acele lucruri. Îns poveştile despre patriarhi, exod şiă cucerirea Canaanului nu fac parte din istorie. Ele sunt expresia creativ a reformei religioase care s-a petrecut într-un loc numită Iudeea cu mult timp în urm . Cu siguran exist un sâmbure deă ţă ă adev r în aceste relat ri, dar ele sunt mai mult poveşti decâtă ă fapte reale. Un exemplu potrivit ar fi Cain şi Abel. În momentul despre care se vorbeşte, în povestire exist doar patru persoaneă pe p mânt: Adam, Eva, Cain şi Abel. Şi totuşi, în Facerea 4:17 seă afirm astfel: „Dup aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea,ă ă z mislind, a n scut pe Enoh”. De unde a ap rut nevasta? Esteă ă ă vorba despre Eva? Adic mama sa? Nu ar fi strig tor la cer? Apoi,ă ă în socotirea urmaşilor lui Adam, Facerea 5 afirm c Maleleil aă ă tr it 895 de ani, Iared 962 de ani, iar Enoh 365 de ani. Câtă despre Avram, acesta avea o sut de ani când Sara l-a n scut peă ă Isaac, iar ea avea nou zeci de ani.ă

— Nimeni nu ia literal toate acestea, spuse Pam.— Evreii evlavioşi ar afirma contrariul.— Ce vrei s spui, George? întreb Malone.ă ă— Vechiul Testament, aşa cum îl ştim noi acum, este

rezultatul unor traduceri. Limba ebraic a textului original a ieşită din uz în jurul anului 500 î.Hr. Astfel, pentru a în elege Vechiulţ Testament, trebuie fie s accept m interpret rile tradi ionaleă ă ă ţ evreieşti, fie s c ut m informa ii din dialectele moderne aleă ă ă ţ descenden ilor limbii ebraice care s-a pierdut. Nu putem folosiţ cea dintâi metod , deoarece înv a ii evrei care au interpretată ăţ ţ textul ini ial, între anii 500 şi 900 d. Hr., la o mie şi ceva de aniţ dup ce acesta a fost scris, nici m car nu ştiau ebraica veche,ă ă aşa c au f cut reconstruc ia pe ghicite. Vechiul Testament, laă ă ţ care mul i se refer ca la Cuvântul Domnului, nu este nimicţ ă altceva decât o traducere la întâmplare.

— George, noi doi am mai discutat despre astea şi mai demult. Înv a ii dezbat aceste lucruri de secole. Nu este nimicăţ ţ nou.

Haddad îi zâmbi cu şiretenie.— Dar înc nu am terminat de explicat!ă

Capitolul 21

VIENA, AUSTRIAORA 14.45

Atmosfera de la castelul lui Alfred Hermann era mormântal .ă Numai când se organiza Adunarea Ordinului sau când se reuneau Scaunele, ieşea şi Hermann din acea stare de solitudine.

Nu era cazul în ziua respectiv , iar el era încântat de acestă fapt.

St tea în apartamentul s u particular, alc tuit dintr-o serie deă ă ă camere spa ioase de la etajul al doilea al castelului, fiecareţ camer trecând pur şi simplu în cealalt – influen e ale stiluluiă ă ţ arhitectural francez, lipsit de coridoare. Sesiunea de iarn a celeiă de-a patruzeci şi noua adun ri urma s se deschid în mai pu ină ă ă ţ de dou zile şi el era încântat c aveau s participe to i ceiă ă ă ţ şaptezeci şi unu de membri ai Ordinului Lânii de Aur. Chiar şi Henrik Thorvaldsen, care ini ial spusese c nu particip ,ţ ă ă confirmase în cele din urm . Membrii nu se mai întruniser dină ă prim var , aşa c ştia c discu iile din zilele urm toare aveau să ă ă ă ţ ă ă fie aprinse. Ca ocupant al Scaunului Albastru, misiunea lui era să se asigure de productivitatea dezbaterilor. Personalul ordinului era deja la lucru, preg tind sala de şedin e a castelului şi totulă ţ avea s fie gata în momentul în care membrii soseau pentruă weekend. Numai c el nu era îngrijorat în privin a adun rii.ă ţ ă Gândurile lui erau preocupate de g sirea Bibliotecii dină Alexandria, ceva ce visase s îndeplineasc timp de zeci de ani.ă ă

Se îndrept spre cel lalt cap t al înc perii.ă ă ă ăMacheta, pe care o comandase cu ani în urm , ocupa col ul deă ţ

nord al camerei şi era o miniatur spectaculoas a modului înă ă care trebuie s fi ar tat Biblioteca din Alexandria pe vremea luiă ă Cezar. Îşi trase un scaun şi se aşez , fixând cu privirea fiecareă detaliu, cu mintea r t cindu-i departe.ă ă

Dou colonade cu stâlpi dominau structura. Ambele erau plineă de statui, podelele erau c ptuşite cu covoare, pere ii erauă ţ acoperi i cu tapiserii. Aşeza i pe numeroasele scaune înşirate de-ţ ţa lungul coridoarelor, membrii se ciond neau în leg tur cuă ă ă

sensul unui cuvânt sau din cauza caden ei unui vers ori erauţ angaja i în vreo controvers caustic referitoare la vreo nouţ ă ă ă descoperire. Aceste camere se continuau cu nişte înc periă laterale, unde papirusuri, pergamente şi, mai târziu, codice z ceau adunate în cutii, aşezate unul peste altul, numerotateă pentru indexare, sau pe rafturi. În alte camere, copiştii munceau la producerea de copii, care erau mai apoi vândute pentru ob inerea de fonduri. Membrii se bucurau de salarii mari, erauţ scuti i de taxe şi li se asigurau masa şi locuin a. Existau acoloţ ţ s li de lectur , laboratoare, observatoare, chiar şi o gr dină ă ă ă zoologic . Exper ii în gramatic şi poe ii primeau posturile celeă ţ ă ţ mai importante, iar fizicienii, matematicienii şi astronomii, cele mai bune aparaturi. Arhitectura era categoric greceasc ,ă întreaga construc ie sem nând cu un templu elegant.ţ ă

„Ce loc! se gândi el. Ce vremuri!”Numai în dou momente din istoria omenirii cunoaştereaă

reuşise s se dezvolte semnificativ la nivel mondial: unul fuseseă în timpul Renaşterii şi continuase pân în prezent, iar cel lalt înă ă timpul secolului al IV-lea î.Hr., când Grecia conducea lumea.

Se gândi la vremurile care fuseser cu trei sute de ani î.Hr. Şiă la moartea brusc a lui Alexandru cel Mare. Generalii lui seă b tuser pentru m re ul s u imperiu şi în cele din urm acestaă ă ă ţ ă ă fusese spart în trei p r i şi începuse epoca greac , o perioad deă ţ ă ă domina ie elen în lumea întreag . Una dintre aceste treimiţ ă ă fusese revendicat de c tre Ptolemeu, un macedonean cu vederiă ă largi, care se declarase rege al Egiptului în anul 304 î.Hr. Şi care fondase dinastia ptolemeic , având capitala în Alexandria.ă

Ptolemeii fuseser intelectuali. Ptolemeu I fusese istoric,ă Ptolemeu al II-lea – zoolog, Ptolemeu al III-lea – patronul literaturii, iar Ptolemeu al IV-lea scrisese piese de teatru. Fiecare dintre ei alesese c rturari şi oameni de ştiin de elit ca tutoriă ţă ă pentru copiii lor şi încurajaser min ile luminate s tr iasc înă ţ ă ă ă Alexandria. Ptolemeu I fondase un muzeu, un loc unde înv a iiăţ ţ aveau posibilitatea s se întâlneasc pentru a-şi împ rt şiă ă ă ă cunoştin ele. Pentru a-i ajuta în str daniile lor, el mai înfiin ase şiţ ă ţ biblioteca. Pe vremea lui Ptolemeu al III-lea, în anul 246 î.Hr., existau dou loca ii, biblioteca principal , lâng palatul regal şiă ţ ă ă înc una, mai mic , cu sediul în sanctuarul zeului Serapis,ă ă cunoscut ca Serapeum.ă

Ptolemeii erau colec ionari pasiona i de c r i, trimi ându-şiţ ţ ă ţ ţ

agen ii prin toat lumea cunoscut . Ptolemeu al II-lea cump raseţ ă ă ă întreaga bibliotec a lui Aristotel. Ptolemeu al III-lea d duse ordină ă ca toate navele din portul Alexandria s fie verificate. Dac seă ă g seau c r i, erau copiate, copiile erau returnate proprietarilor,ă ă ţ iar originalele erau depozitate în bibliotec . Genurile variau de laă poezie şi istorie la retoric , filosofie, religie, medicin , ştiin şiă ă ţă drept. În jur de patruzeci şi trei de mii de pergamente fuseseră ad postite în cele din urm în Serapeum, disponibile pentruă ă publicul larg şi alte cinci sute de mii la muzeu, restric ionateţ numai pentru erudi i.ţ

Şi ce se întâmplase cu toate acestea? O versiune spunea că arseser când Iuliu Cezar se luptase cu Ptolemeu al XIII-lea înă anul 48 î.Hr. Cezar ordonase arderea flotei regale, dar focul se extinsese în întregul oraş şi se poate ca atunci s fi ars şiă biblioteca. O alt versiune îi blama pe creştini, care se presupuneă c distruseser biblioteca principal în anul 272 d.Hr. Şiă ă ă Serapeumul în anul 391, în efortul lor de a sc pa oraşul de oriceă influen p gân . O alt variant îi învinuia pe arabi deţă ă ă ă ă distrugerea bibliotecii, dup ce aceştia cuceriser Alexandria, înă ă anul 642. Califul Omar, când fusese întrebat despre c r ile dină ţ tezaurul imperial, se zice c r spunsese: „Dac cele ce suntă ă ă scrise sunt conform C r ii Domnului, atunci nu sunt necesare. Iară ţ dac nu sunt în concordan cu aceasta, atunci nu sunt dorite.ă ţă Distruge i-le!” Astfel, se presupune c timp de şase luni arseserţ ă ă pergamentele în b ile din Alexandria.ă

Hermann se crispa mereu la acest gând – cum una dintre cele mai mari încerc ri ale umanit ii de a colec iona o mare deă ăţ ţ cunoştin e putuse pur şi simplu s ard .ţ ă ă

Dar ce se întâmplase, de fapt?Desigur, cum Egiptul se confrunta cu o agita ie crescând şiţ ă

cu agresiuni din partea str inilor, biblioteca devenise victimaă persecu iilor, a violen elor mul imii şi a ocupa iei militare, f r sţ ţ ţ ţ ă ă ă se mai bucure de privilegii speciale. Când disp ruse definitiv?ă

Nimeni nu ştia exact.Era adev rat legenda? Se spunea c un grup de entuziaştiă ă ă

reuşiser s extrag pergament dup pergament, pe unele leă ă ă ă mai copiaser , pe altele le mai furaser , conservând cunoaştereaă ă în mod metodic. Cronicarii aveau de secole întregi b nuieliă legate de existen a acestora.ţ

Erau P zitorii.ă

Lui îi pl cea s -şi imagineze ceea ce reuşiser s p strezeă ă ă ă ă aceşti entuziaşti dedica i. Opere necunoscute ale lui Euclid,ţ Platon, Aristotel, Augustin? Pe lâng nenum ra i al ii care maiă ă ţ ţ târziu fuseser considera i p rin ii domeniilor în care activau.ă ţ ă ţ

Nu se ştia absolut nimic.Şi acest lucru f cea c utarea şi mai tentant .ă ă ăCa s nu mai vorbim despre teoriile lui George Haddad, care îiă

ofereau lui Hermann o cale de a promova scopurile ordinului. Comitetul Politic determinase deja cum ar putea fi folosită avantajos destabilizarea Israelului. Planul de afaceri era atât ambi ios, cât şi fezabil. Asta numai cu condi ia ca rezultateleţ ţ cercet rilor lui Haddad s poat fi dovedite.ă ă ă

Cu cinci ani în urm , Haddad vorbise despre vizita cuiva careă se d duse drept P zitor. Spionii Israelului transmiseser această ă ă ă informa ie la Tel Aviv. Evreii reac ionaser exagerat, ca de obiceiţ ţ ă şi încercaser imediat s -l omoare pe Haddad. Din fericire,ă ă interveniser americanii, iar Haddad r m sese în via . Hermannă ă ă ţă era totodat mul umit de faptul c reuşise s g sească ţ ă ă ă ă modalitatea potrivit de a-i determina pe reprezentan ii politiciiă ţ americane – pe care-i folosea drept surse – s negocieze; acestă lucru îl ajutase s ob in confirmarea faptelor din trecut şi să ţ ă ă pun la cale noi ac iuni, permi ându-i lui Sabre s se ocupe deă ţ ţ ă Cotton Malone.

Dar cine ştia ceva? Poate Sabre avea s afle mai multe de laă israelianul corupt care-l aştepta în Germania?

Singura certitudine era George Haddad.Acesta trebuia g sit!ă

Capitolul 22

ROTHENBURG, GERMANIAORA 15.30

Sabre mergea cu paşi mari pe aleea pietruit . Rothenburgul seă întindea la o sut de kilometri la sud de Wurzburg, un oraşă încercuit cu ziduri de piatr , cu metereze şi cu turnuri de paz caă ă în Evul Mediu. În interior, str zile înguste se r suceau printreă ă cl dirile pe jum tate din lemn, pe jum tate din c r mid şiă ă ă ă ă ă piatr . Sabre c uta una în mod special.ă ă

Baumeisterhaus era plasat chiar în afara pie ei, la distanţ ţă foarte mic de fostul turn cu ceas. Pe o plac de metal scria că ă ă aceast construc ie fusese ridicat în 1596, dar, în ultimul secol,ă ţ ă structura de trei etaje g zduia un han şi un restaurant. Împinseă uşa din fa şi fu întâmpinat de un miros îmbietor de pâineţă dospit şi de m r cu scor işoar . Salonul de la parter unde se luaă ă ţ ă masa era strâmt şi d dea într-o curte interioar cu dou etaje,ă ă ă iar pe pere ii v rui i cu alb erau expuse coarne de cerb.ţ ă ţ

Unul dintre oamenii de contact ai ordinului aştepta într-un separeu din stejar. Acesta avea o siluet slab şi pl pând şi eraă ă ă ă cunoscut numai sub numele de Jonah. Sabre se îndrept spre elă şi intr în separeu. Pe mas era aşternut o pânz de un roză ă ă ă delicat. O ceaşc plin de cafea se odihnea în fa a lui Jonah şi oă ă ţ pl cint pe jum tate mâncat era aşezat pe o farfurie dină ă ă ă ă apropiere.

— Se întâmpl lucruri ciudate, spuse Jonah în englez .ă ă— Aşa e în Orientul Mijlociu.— Mai ciudate decât de obicei.Acest b rbat era ataşat la Ministerul de Interne israelian, parteă

din misiunea german .ă— Mi-ai cerut s fiu atent la orice lucru referitor la Georgeă

Haddad. Se pare c s-a sculat din mor i. Oamenii noştri sunt cuă ţ to ii b ga i în priz !ţ ă ţ ă

— Din ce surs a venit aceast informa ie? întreb Sabre,ă ă ţ ă pref cându-se c nu ştie nimic.ă ă

— A sunat personal în Palestina în ultimele câteva zile. Vrea să

le spun ceva.ăSabre se mai întâlnise cu Jonah de trei ori înainte. Oamenii ca

el, care puneau banii înaintea loialit ii, erau utili, dar în acelaşiăţ timp cereau pruden . Trişorii mereu trişau.ţă

— Ce-ar fi s nu ne mai ascundem dup deget şi s -mi spuiă ă ă exact ceea ce vrei s m informezi?ă ă

B rbatul savur o gur de cafea.ă ă ă— Înainte s dispar , acum cinci ani, Haddad a primit o vizită ă ă

de la cineva numit P zitorul.ăSabre ştia deja acest lucru, dar nu spuse nimic.— I se d duse un fel de informa ie. Pu in ciudat, dar devine şiă ţ ţ

mai ciudat.Nu apreciase niciodat sim ul dramatic pe care Jonah îl utilizaă ţ

cu mare drag.— Haddad nu a fost primul care a trecut prin acea experien .ţă

Am v zut un dosar. Au mai fost înc al i trei care au primit,ă ă ţ începând cu anul 1948, vizite similare de la cineva numit P zitorul. Israelul a ştiut despre fiecare în parte, dar to i aceiă ţ oameni au murit la câteva zile sau s pt mâni dup vizit . Jonahă ă ă ă f cu o pauz . Dac - i aminteşti şi Haddad a fost la un pas deă ă ă ţ moarte.

Începu s în eleag .ă ţ ă— Oamenii t i vor s p streze ceva numai pentru ei?ă ă ă— Aşa se pare.— La ce perioade de timp au ap rut aceste vizite?ă— Cam la intervale de dou zeci de ani în ultimii şaizeci de ani.ă

To i aveau studii academice, un israelian şi doi arabi, incluzându-ţl şi pe Haddad. Crimele au fost toate opera Mossadului.

— Şi cum ai reuşit s afli asta? se interes el.ă ă— Aşa cum am mai spus, dosarele. Jonah t cu pentru câtevaă

momente. Un comunicat a sosit acum câteva ore. Haddad locuieşte la Londra.

— Am nevoie de o adres .ăJonah i-o d du, apoi spuse:ă— Au fost trimişi oameni. Din unitatea special deă

exterminare.— De ce s -l ucid pe Haddad?ă ă— Şi eu l-am întrebat pe ambasador acelaşi lucru. El a f cută

cândva parte din Mossad şi mi-a spus o poveste interesant .ă— Presupun c de aceea m aflu aici.ă ă

— Ştiam eu c eşti un tip deştept, îi spuse Jonah, aruncându-iă un zâmbet.

David Ben-Gurion îşi d du seama c i se terminase carieraă ă politic . Înc din zilele copil riei sale, când se afla în Polonia, cu oă ă ă constitu ie delicat , visase ca evreii s ajung pe p mântul lorţ ă ă ă ă biblic. Astfel, el condusese ca un p rinte poporul Israelului în aniiă tumultuoşi din 1948 pân în 1963, trecându-l prin r zboaie şiă ă r mânând în fruntea statului.ă

O sarcin grea pentru un om care-şi dorise de fapt s fie ună ă intelectual.

Devorase c r i de filosofie, studiase Biblia, flirtase un timp cuă ţ budismul, înv ase chiar greaca veche pentru a citi Platon înăţ original. Avea o curiozitate nesecat privind ştiin ele naturale şiă ţ detesta fic iunea. Modul lui preferat de comunicare era b t liaţ ă ă verbal , nu dialogul meşteşugit. Şi totuşi, nu era un gânditoră abstract.

Era mai degrab un b rbat slab, usc iv, cu un halou de p ră ă ăţ ă argintiu în jurul capului, cu un maxilar care-i exprima puterea voin ei şi cu un temperament vulcanic.ţ

Proclamase independen a Israelului în mai 1948, ignorândţ admonest rile din ultima clip de la Washington şi respinseseă ă nenorocirile prezise de cei mai apropia i asocia i ai s i. Îşi amintiţ ţ ă cum, la câteva ore de la declara ia sa, for ele armate trimise deţ ţ cinci na iuni arabe invadaser Israelul, unindu-se cu mili iaţ ă ţ palestinian , într-o încercare deschis de a-i distruge pe evrei. Elă ă condusese personal armata şi doar unu la sut din popula iaă ţ evreiasc murise în cele din urm , al turi de miile de arabi. Maiă ă ă mult de jum tate de milion de palestinieni îşi pierduser casele.ă ă Pân la urm , evreii învinseser şi mul i afirmaser c el era oă ă ă ţ ă ă combina ie între Moise, regele David, Garibaldi şi Dumnezeuţ Atotputernic.

Timp de înc cincisprezece ani îşi condusese poporul. Dară acum era 1965, iar el avea aproape optzeci de ani şi obosise.

Mai r u, greşise.ăSe uit la biblioteca impresionant . Atâta cunoaştere! B rbatulă ă ă

care se prezentase drept P zitor spusese c acea încercare urmaă ă s fie o provocare, dar, dac reuşea, r splata urma s fieă ă ă ă inestimabil .ă

Şi trimisul avusese dreptate.

Citise odat c m sura unei idei consta în cât de relativ eraă ă ă ă aceasta nu numai fa de vremurile ei, dar şi dincolo de acestea.ţă

Vremurile sale d duser naştere na iunii moderne a Israelului,ă ă ţ dar în timpul acestui proces muriser mii de oameni, iar el seă temea c mult mai mul i urmau s piar în deceniile urm toare.ă ţ ă ă ă Evreii şi arabii p reau destina i s lupte între ei. El crezuse că ţ ă ă elul s u fusese corect, iar cauza sa dreapt , dar nu şi de acumţ ă ă

încolo.Greşise.În toate.Cu grij , r sfoi din nou volumul greoi deschis pe mas . Încă ă ă ă

trei tomuri asem n toare îl aşteptau. P zitorul care-l vizitase cuă ă ă şase luni în urm st tea la intrare, cu un zâmbet larg pe fa a luiă ă ţ cr pat .ă ă

Ben-Gurion nu visase niciodat c exista un asemenea loc deă ă studiu şi era recunosc tor curiozit ii sale care îi permisese s -şiă ăţ ă adune curajul pentru o asemenea încercare.

— De unde au ap rut toate acestea? întrebase el când intrase.ă— Sunt mintea şi sufletul b rba ilor şi ale femeilor.ă ţO ghicitoare, dar şi un adev r, iar filosoful din el în elesese.ă ţ

— Ben-Gurion a povestit acestea în 1973, cu câteva zile înainte s moar , spuse Jonah. Unii spun c delira. Al ii c -şiă ă ă ţ ă pierduse min ile. Dar, orice a înv at el în realitate în aceaţ ăţ bibliotec , a inut numai pentru sine. Un lucru e clar totuşi.ă ţ Politica şi filosofia lui Ben-Gurion s-au schimbat radical după 1965. A devenit mai pu in militant, mai conciliant. A cerutţ concesii pentru arabi. Multe i se atribuiau vârstei sale înaintate, dar Mossadul considera c era mai mult decât atât. Atât de mult,ă încât Ben-Gurion devenise chiar suspect. Din acest motiv, nu i s-a mai permis niciodat o revenire pe plan politic. Î i po i imagina?ă ţ ţ P rintele Israelului inut la distan !ă ţ ţă

— Cine este acest P zitor?ă— Dosarele nu spun nimic, r spunse Jonah, ridicând din umeri.ă

Dar în ce-i priveşte pe cei patru care au mai primit vizitele… Mossadul a aflat cumva despre fiecare şi a ac ionat cu iu eal .ţ ţ ă Oricine ar fi, Israelul vrea ca nimeni s nu discute cu ei.ă

— Deci colegii t i şi-au propus s -l elimine pe Haddad?ă ă— În timp ce purt m aceast discu ie, zise Jonah încuviin ândă ă ţ ţ

din cap.

Aflase destule, aşa c ieşi din separeu.ă— Cum r mâne cu banii mei? întreb Jonah iute.ă ăSabre scoase un plic din buzunar şi îl arunc pe mas .ă ă— Cu asta ar trebui s fim chit. Anun -ne când mai ai s neă ţă ă

mai spui ceva!— Vei fi primul care va afla, spuse Jonah luând mita şi punând-

o în buzunar.Sabre îl urm ri pe interlocutorul s u cum se ridic în picioareă ă ă

şi se îndreapt nu spre uşa principal , ci spre un intrând undeă ă erau plasate toaletele. Îşi spuse c aceast oportunitate era la felă ă de bun ca oricare alta, aşa c se duse dup el.ă ă ă

Ezit când ajunse la uşa de la toalet .ă ăRestaurantul era pe jum tate plin, prost luminat şi zgomotos,ă

iar ocupan ii meselor îşi vedeau de treaba lor, discutând de zorţ în diverse limbi. P trunse în interior, încuie uşa şi se uit pesteă ă tot. V zu dou cabine, o chiuvet şi o oglind , luminaă ă ă ă chihlimbarie provenind de la nişte aplici incandescente. Jonah intrase în prima cabin , iar cealalt era goal . Sabre apuc oă ă ă ă mân de şerve ele de hârtie şi aştept s aud zgomotul apeiă ţ ă ă ă trase la toalet , apoi îşi scoase cu itul din buzunar.ă ţ

Jonah ieşi din cabin , tr gându-şi fermoarul la pantaloni.ă ăSabre îşi f cu vânt şi înfipse cu itul în pieptul acestuia,ă ţ

r sucindu-l în sus, apoi cu cealalt mân pres şerve elele deă ă ă ă ţ hârtie peste ran . Privi ochii lui Jonah, în care se putea citi şocul,ă apoi, treptat, aceştia se golir de orice expresie. inu şerve eleleă Ţ ţ pe ran în timp ce retrase lama cu itului.ă ţ

Jonah c zu la podea.ăRecuper plicul din buzunarul acestuia, apoi şterse lama deă

pantalonii lui Jonah. Apuc rapid bra ele mortului şi trase corpulă ţ sângerând înapoi în cabin , proptind cadavrul de toalet .ă ă

Apoi închise uşa cabinei şi ieşi.

Afar , Sabre se lu dup un ghid care organizase un tur prină ă ă oraş pân la Rathausă 4. Femeia, destul de în vârst , ar t spreă ă ă prim ria veche şi vorbi despre lunga istorie a oraşuluiă Rothenburg.

Sabre ezit o clip şi ascult . Clopotele b tur ora patru dup -ă ă ă ă ă ăamiaza.

— Dac v uita i sus la ceas, observa i cele dou ferestreă ă ţ ţ ă 4 Prim rie (n.tr.).ă

rotunde situate la dreapta şi la stânga acestuia.Toat lumea se întoarse în timp ce ferestruicile se deschideau.ă

Ap ru o p puş mecanic mare, înf işând un b rbat, care b u oă ă ă ă ăţ ă ă stacan de vin, în timp ce o alt figurin se uita. Ghida zumz iă ă ă ă mai departe despre semnifica ia istoric . Aparatele foto seţ ă puser în func iune. La fel şi camerele de filmat. Evenimentulă ţ dur în jur de dou minute. Pe când Sabre se îndep rta încet,ă ă ă z ri privirea unuia dintre turişti, un b rbat, care întoarse cuă ă abilitate aparatul foto dinspre turnul cu ceas înspre el. Zâmbi.

Expunerea constituie un risc permanent când tr darea devineă un mod de via . Din fericire, aflase de la Jonah tot ceea ce doreaţă s ştie, ceea ce explica motivul pentru care fusese achitat aceaă ă datorie pentru totdeauna. Numai c israelienii ştiau acum deă contactul lui Jonah. Lui Scaun-Albastru p rea s nu-i pese şi îlă ă instruise special s ofere un „spectacol memorabil”.ă

Ceea ce şi f cuse.ăAtât pentru israelieni, cât şi pentru Alfred Hermann.

Capitolul 23

LONDRAORA 14.30

Malone aştept ca George Haddad s -şi termine explica iile.ă ă ţ Vechiul lui prieten o luase pe ocolite.

— Am scris o lucrare acum şase ani, spuse Haddad. Trata o teorie asupra c reia lucrasem, referitoare la modul în careă Vechiul Testament fusese ini ial tradus din ebraica veche.ţ

Haddad le spuse despre Septuaginta, meşteşugit din secolulă al III-lea pân în secolul I î.Hr., cea mai veche şi mai exhaustivă ă redare a Vechiului Testament în limba greac , tradus laă ă Biblioteca din Alexandria. Apoi descrise Codex Sinaiticus, un manuscris al Vechiului şi al Noului Testament din secolul al IV-lea d.Hr., utilizat de c rturarii de mai târziu pentru confirmarea altoră texte biblice, deşi nu ştia nimeni dac acesta era corect. Apoiă vorbi despre Vulgata, încheiat cam în aceeaşi perioad de c treă ă ă Sfântul Ieronim, prima traducere din ebraic direct în latin , laă ă care ap ruser revizii majore în secolele al XVI-lea, al XVIII-lea şiă ă al XX-lea.

— Chiar şi Martin Luther, spuse Haddad, a adus unele modific ri ă Vulgata, îndep rtând fragmente ce nu corespundeauă cu credin a lui luteran . Sensul global al acelei traduceri este datţ ă cu totul peste cap. Multe min i luminate i-au alterat mesajul. Câtţ despre Biblia în versiunea King James, mul i cred c prezintţ ă ă cuvintele originale, îns aceasta a fost creat în secolul al XVII-ă ălea dintr-o traducere a Vulgatei în englez . Traduc toriiă ă respectivi nu au v zut niciodat ebraica original şi, chiar dacă ă ă ă ar fi v zut-o, e pu in probabil c ar fi în eles-o. Cotton, Biblia peă ţ ă ţ care o ştim ast zi este de cinci ori tradus şi „adaptat ” fa deă ă ă ţă cea care a fost scris prima oar . Versiunea King James seă ă autoproclam autorizat şi original . Asta îns nu înseamnă ă ă ă ă autentic şi nici chiar adev rat .ă ă ă

— Mai exist biblii în ebraic ? întreb Pam.ă ă ăHaddad cl tin din cap.ă ă— Cea mai veche care a supravie uit este ţ Codexul din Aleppo,

salvat de la distrugere în Siria, în 1948. Dar acesta este un manuscris din secolul al X-lea, produs dup aproape dou mii deă ă ani de la textul original al cine ştie c rui manuscris.ă

Malone v zuse pergamentul acestui manuscris, sf râmicios,ă ă de culoarea untului, cu cerneala maronie ştears , în Bibliotecaă Na ional Evreiasc din Ierusalim.ţ ă ă

— În articolul meu, spuse Haddad, am emis o ipotez cum că ă anumite manuscrise ar putea fi de folos la rezolvarea acestor probleme. Ştim c Vechiul Testament a fost studiat de c treă ă filosofii antici de la Biblioteca din Alexandria – oameni care chiar în elegeau ebraica veche. Ştim şi faptul c aceştia şi-au notatţ ă ideile. Exist referin e la aceste lucr ri, citate şi pasaje înă ţ ă manuscrise care au supravie uit, dar, din nefericire, texteleţ originale au disp rut. Mai mult, s-ar putea s mai existe texteă ă antice evreieşti – ştim c Biblioteca a acumulat multe de acestă gen. Distrugerea în mas a scrierilor evreieşti a devenit cevaă comun mai târziu, de-a lungul istoriei, în special a c r ilor cuă ţ Vechiul Testament în ebraic . Numai Inchizi ia a ars 12 000 deă ţ copii ale Talmudului. Studierea unui singur exemplar din acestea s-ar putea dovedi decisiv în alungarea oric ror dubii.ă ă

— De ce ar mai conta? întreb Pam.ă— Conteaz foarte mult, spuse Haddad. În special dac eă ă

greşit.— În ce mod? întreb Malone, devenind ner bd tor.ă ă ă— Moise desp r ind în dou Marea Roşie. Ieşirea. Facerea.ă ţ ă

David şi Solomon. Înc din secolul al XVIII-lea, arheologii au s pată ă P mântul Sfânt cu dorin a de r zbunare – totul pentru a dovediă ţ ă c Biblia este un fapt istoric. Şi totuşi, nu a fost scoas dină ă p mânt nici o singur dovad palpabil care s confirme m cară ă ă ă ă ă un lucru din Vechiul Testament. Exodul este un exemplu bun. Se presupune c mii de israelieni au c l torit, traversând Peninsulaă ă ă Sinai. Au poposit în locuri identificate precis în Biblie, care pot fi g site şi ast zi. Îns nu s-a g sit nici m car un ciob de lut, nici oă ă ă ă ă br ar , absolut nimic din acea perioad de timp pentru aăţ ă ă confirma exodul. Aceeaşi lips de dovezi a fost prezent şi cândă ă arheologia a încercat s coroboreze alte adev ruri biblice. Nuă ă crede i c e cam ciudat? Nu crede i c ar trebui s fie m car unţ ă ţ ă ă ă incident descris în Vechiul Testament care s aib dovadaă ă undeva sub p mânt?ă

Malone ştia c Haddad, ca mul i al i oameni, examina Bibliaă ţ ţ

doar din punct de vedere istoric. Acea şcoal de gândireă considera c exista ceva adev rat în Biblie, dar nu prea mult.ă ă Chiar şi Malone avea unele dubii. În urma a ceea ce citise de-a lungul timpului, ajunsese la concluzia c persoanele care asociauă povestirea cu istoria îşi formaser propriile concluzii mai mult dină considerente teologice decât ştiin ifice. Dar ce importan aveaţ ţă totuşi acest lucru?

— George, ai mai spus acest lucru şi înainte şi sunt de acord cu tine. Vreau s ştiu ce este atât de important încât s - i pună ă ţ ă via a în pericol.ţ

Haddad se ridic de la mas şi îi duse în locul în care h r ileă ă ă ţ împodobeau pere ii.ţ

— Mi-am petrecut ultimii cinci ani colec ionând aceste h r i.ţ ă ţ Nu a fost uşor. Mi-e ruşine s recunosc, dar a trebuit s şi fură ă vreo câteva.

— De unde? întreb Pam.ă— Din biblioteci, în special. Multe dintre ele nu permit

fotocopierea din c r ile rare. Şi, în afar de asta, la copiere seă ţ ă mai pierd din detalii, iar aici detaliile conteaz . Haddad seă îndrept spre una dintre h r i, care ilustra statul modern ală ă ţ Israelului. Când p mântul a fost împ r it în 1948 şi sioniştilor li s-ă ă ţa dat presupusa lor parte, au fost multe discu ii despreţ promisiunea f cut lui Avram. Cuvântul Domnului c această ă ă ă regiune – şi Haddad îşi ap s degetul pe hart – acest terenă ă ă precis, s-ar zice c ar fi apar inut lui Avram.ă ţ

Malone se uit la grani e.ă ţ— Faptul c ştiu cât de cât ebraica veche mi-a dat o oarecareă

în elegere. Poate prea mult . Acum treizeci de ani, am observatţ ă ceva interesant. Îns , pentru a aprecia aceast revela ie, esteă ă ţ important s -l apreciem pe Avram.ă

Malone cunoştea povestea.— Facerea, spuse Haddad, înregistreaz un eveniment care aă

afectat în mod profund întreaga istorie mondial . S-ar putea s fiă ă fost cea mai important zi din istoria tuturor oamenilor.ă

Malone îl ascult pe Haddad povestind despre Avram, careă c l torise din Mesopotamia la Canaan, r t cind printre oameniiă ă ă ă de acolo, urmând cu credin poruncile Domnului. So ia lui,ţă ţ Sarai, r m sese stearp şi, la un moment dat, îi sugerase luiă ă ă Avram s se cupleze cu roaba sa favorit , o sclav egipteanc peă ă ă ă nume Agar, care st tuse cu ei înc de când clanul fuseseă ă

expulzat din Egipt de c tre faraon.ă— Naşterea lui Ismael, continu Haddad, întâiul fiu al luiă

Avram, de la Agar, a devenit foarte important în secolul al VII-ălea d.Hr., când s-a format o nou religie în Arabia: islamul.ă Coranul îl numeşte pe Ismael „un apostol şi un profet. El a fost un rob pl cut pentru Domnul s u”ă ă 5. Numele lui Avram apare în dou zeci şi cinci de capitole din cele o sut paisprezece aleă ă Coranului. Pân în ziua de ast zi, numele de Ibrahim şi Ismailă ă sunt comune pentru musulmani. Coranul însuşi porunceşte musulmanilor s urmeze religia lui Avraam.ă

— „Avram nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adev rat şi nu a crezut decât într-un singur Dumnezeu.ă 6”

— Foarte bine, Cotton! V d c ai studiat Coranul de când amă ă stat de vorb ultima oar !ă ă

— L-am citit o dat sau de dou ori, zise Malone zâmbind. Ună ă material fascinant!

— Coranul afirm foarte limpede c Avraam şi Ismael auă ă ridicat temeliile Casei.

— Kaaba, spuse Pam. Sanctuarul cel mai de pre al islamului.ţ— De când ştii tu chestii despre islam? o întreb Maloneă

impresionat.— N-am studiat asta în mod special. Îns m uit pe canalulă ă

History.El îi observ zâmbetul.ă— Kaaba este la Mecca. Musulmanii adul i trebuie s fac unţ ă ă

pelerinaj pân acolo. Problema este c , atunci când se adun înă ă ă fiecare an, sunt atât de mul i oameni acolo, încât mai multe suteţ mor c lca i în picioare. Asta apare mereu la ştiri.ă ţ

— Arabii, în special arabii musulmani, îşi socotesc str moşiiă pân la Ismael, spuse Haddad.ă

Malone ştia ce avea s urmeze. La treisprezece ani după ă naşterea lui Ismael, Dumnezeu îi spusese lui Avram c el avea să ă fie tat l unor mul imi de popoare. Mai întâi îi poruncise s -şiă ţ ă schimbe numele în Avraam, iar lui Sarai – în Sara. Apoi Domnul anun ase c Sara urma s dea naştere unui fiu. Nici Sara, niciţ ă ă Avraam nu-l crezuser pe Dumnezeu, dar în mai pu in de un ană ţ se n scuse Isaac.ă

— Ziua acelei naşteri e foarte posibil s fi fost cea maiă

5 Coran, Surat Maryam, 54-55 (n.tr.).6 Coran, Surat al-Baqara, 135 (n.tr.).

important zi din istoria omenirii, continu Haddad. Totul s-aă ă schimbat dup aceea. Biblia şi Coranul difer în multe aspecteă ă privitoare la Avraam. Fiecare red o alt povestire. Îns , conformă ă ă Bibliei, Domnul i-a spus lui Avraam c tot p mântul ce-lă ă înconjura, p mântul Canaanului, îi va apar ine lui Avraam şi fiuluiă ţ s u Isaac.ă

Malone ştia restul. Domnul îi reap ruse lui Iacob, fiul lui Isaacă şi îi repetase promisiunea cu p mântul, spunând c prin Iacob vaă ă veni un popor c ruia îi va apar ine în veci p mântul Canaanului.ă ţ ă

Lui Iacob i se spusese s -şi schimbe numele în ă Israel. Cei doisprezece fii ai lui Iacob evoluaser în triburi separate, ce auă r mas legate de promisiunea Domnului fa de Avraam şi fiecareă ţă îşi stabilise propria familie, devenind cele dou sprezece triburiă ale lui Israel.

— Avraam este p rintele tuturor celor trei religii principale aleă lumii, spuse Haddad. Islamul, iudaismul şi creştin tatea îşi tragă r d cinile din el, deşi povestea vie ii lui difer la fiecare dintreă ă ţ ă ele. Întregul conflict al Orientului Mijlociu, care a durat mii de ani, este doar o disput privind care dintre povestiri este cea corectă ă şi care religie are dreptul divin asupra p mântului: arabii prină Ismael, evreii prin Isaac, iar creştinii prin Hristos.

Malone îşi aminti fragmentul din Biblie şi spuse:— „Dup aceea a zis Domnul c tre Avram: «Ieşi din p mântulă ă ă

t u, din neamul t u şi din casa tat lui t u şi vino în p mântul peă ă ă ă ă care i-l voi ar ta Eu. Şi eu voi ridica din tine un popor mare, teţ ă voi binecuvânta, voi m ri numele t u şi vei fi izvor deă ă binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce se vor binecuvânta întru tine toate neamurile p mântului» „ă

— Spui aceste cuvinte cu convingere, observ Pam.ă— Au un în eles profund, spuse Haddad. Evreii cred c acesteţ ă

cuvinte sunt cele care le acord drept exclusiv de proprietateă asupra Palestinei. Am petrecut cea mai mare parte a vie ii meleţ de adult studiind Biblia. Este o carte nemaipomenit . Şi ceea ceă o diferen iaz de alte povestiri epice este o chestie simpl : nuţ ă ă con ine nimic mistic sau magic. Ea se concentreaz , în schimb,ţ ă pe responsabilitatea uman .ă

— Dumneata eşti credincios? îl întreb Pam.ă— În religie nu cred, spuse Haddad cl tinând din cap. Amă

v zut mult prea limpede manipul rile ei. În Dumnezeu? Asta-iă ă altceva. Îns I-am v zut nep sarea. M-am n scut musulman.ă ă ă ă

Tat l meu era musulman, la fel şi al lui. Dup r zboiul din 1949,ă ă ă ceva s-a schimbat. Atunci a devenit Biblia pasiunea mea. Voiam s-o citesc în forma ei original , ca s aflu ce voia s transmit cuă ă ă ă adev rat.ă

— De ce israelienii vor s te omoare? întreb Malone.ă ă— Ei sunt descenden ii lui Avraam. Cei despre care Domnul aţ

spus c -i va binecuvânta şi pe ai c ror inamici zisese c -i vaă ă ă blestema. Au murit milioane de-a lungul secolelor şi mii în ultimii cincizeci de ani, numai ca aceste cuvinte s devin adev rate.ă ă ă Recent, Cotton, am intrat într-o dezbatere. Un anumit individ foarte arogant dintr-un bar public mi-a spus c Israelul aveaă dreptul absolut de a exista. El mi-a dat şase motive, care se bazau separat pe arheologie, istorie, sim practic, umanitate,ţ ap rare şi, cel mai important dup el, dreptate. Haddad f cu oă ă ă pauz . Dreptatea, Cotton. Dreptatea biblic , prin promisiuneaă ă f cut fa de Avraam. P mântul Domnului a fost dat poporuluiă ă ţă ă lui Israel, proclama ie pe de-a-ntregul glorioas prin cuvintele dinţ ă Facere.

Malone îl aştept s continue.ă ă— Şi dac totul a fost interpretat greşit? ăHaddad privea harta Israelului care se continua cu o alt hartă ă

a Arabiei Saudite.— Te rog, nu te opri! se auzi o voce necunoscut .ăSe întoarser cu to ii.ă ţÎn picioare, în dreptul uşii principale, st tea un individ micu ,ă ţ

cu ochelari şi cu câteva fire de p r r sfirate pe frunte. Lâng elă ă ă se afla o femeie în jur de treizeci de ani, mic şi îndesat , cuă ă tenul închis la culoare. Amândoi aveau arme cu amortizor. Malone observ imediat modelul şi marca armelor şi îşi d duă ă seama pentru cine lucrau cei doi.

Israel.

Capitolul 24

WASHINGTON, D.C.ORA 9.50

Stephanie îşi termin micul dejun şi îi f cu semn osp taruluiă ă ă s vin cu nota de plat . Se afla într-un restaurant lâng Dupontă ă ă ă Circle, nu departe de hotelul la care st tea. Întregul Magellană Billet fusese mobilizat şi şapte dintre cei doisprezece avoca i oţ asistau acum. Uciderea lui Lee Durant îi impulsionase la maximum, dar mai erau şi alte riscuri implicite. Alte agen iiţ secrete aveau s afle în curând cu ce se ocupa ea, ceea ceă însemna c Larry Daley nu r mânea nici el prea mult timp înă ă urm . La naiba cu ei! Malone avea nevoie de ea şi nu avea deă gând s -l lase balt . Nu din nou!ă ă

Achit nota şi f cu semn unui taxi, care, cincisprezece minuteă ă mai târziu, o l s pe 17th Street, lâng Na ional Mall. Ziua eraă ă ă ţ însorit şi luminoas , iar femeia pe care o sunase cu dou ore înă ă ă urm st tea pe o banc la umbr , nu departe de Memorialul celuiă ă ă ă de-al Doilea R zboi Mondial. Aceasta era o blond cu picioareleă ă lungi, bine f cut şi cu o şiretenie ce necesita o abordare foarteă ă precaut – iar Stephanie ştia acest lucru. O cunoştea pe Heatheră Dixon de aproape zece ani. Dixon purta numele unui so cu careţ avusese o rela ie de foarte scurt durat şi era cet ean israelianţ ă ă ăţ ataşat la misiunea din Washington, f când parte dină ă contingentul nord-american al Mossadului. Lucraser şi împreună ă şi în tabere opuse, ceea ce era de aşteptat când venea vorba despre israelieni. Stephanie spera ca întâlnirea de ast zi s fieă ă una prietenoas .ă

— M bucur s te v d, spuse ea şi se aşez .ă ă ă ăDixon era îmbr cat cu gust, ca întotdeauna, cu pantaloni înă ă

carouri maro cu auriu, c maş alb de în şi vest neagr .ă ă ă ă ă— P reai destul de îngrijorat la telefon.ă ă— Chiar sunt. Trebuie s aflu ce interese are guvernul vostruă

în ce-l priveşte pe George Haddad.Privirea inexpresiv , specific agen ilor secre i, disp ru de peă ă ţ ţ ă

chipul frumos al lui Dixon.

— V d c n-ai stat degeaba!ă ă— La fel ca oamenii voştri. Au fost o mul ime de discu iiţ ţ

referitoare la Haddad în ultimele zile.Ea se afla de fapt în dezavantaj, pentru c Lee Durant fuseseă

agentul ei de leg tur cu israelienii, iar acesta nu mai apucase să ă ă raporteze tot ce aflase.

— Care sunt interesele americanilor? întreb Dixon.ă— Acum cinci ani un agent de-al meu aproape c a fostă

omorât din cauza lui Haddad.— Apoi l-a i ascuns pe palestinian. L-a i inut numai pentru voi.ţ ţ ţ

Şi nu v-a i b tut capul s le spune i despre asta şi alia ilor voştri.ţ ă ă ţ ţAcum ajunseser la miezul problemei.ă— Şi nici voi nu v-a i b tut capul s ne spune i c a i încercatţ ă ă ţ ă ţ

s -l arunca i în aer pe acest om, împreun cu agentul meu.ă ţ ă— Despre asta nu ştiu nimic. N-am avut deloc de-a face cu aşa

ceva. Ştiu îns c Haddad a disp rut, iar noi vrem s -l g sim.ă ă ă ă ă— Şi noi la fel!— De ce e aşa de important pentru voi?Nu putea s -şi dea seama dac Dixon tr gea de timp sau voiaă ă ă

s afle mai multe.ă— Tu s -mi spui asta, Heather! De ce acum cinci ani saudi iiă ţ

au ras de pe fa a p mântului sate întregi din vestul Arabiei? Deţ ă ce Mossadul şi-a concentrat aten ia asupra lui Haddad?ţ

Îşi fix privirea asupra prietenei ei. De ce trebuia s moar ?ă ă ă

Malone adopt o atitudine de fatalism resemnat. Aceasta era oă regul pe care o respectau to i cei din agen iile secrete: „Nu teă ţ ţ pune cu israelienii!” Malone înc lcase aceast regul când îiă ă ă l sase pe israelieni s cread c Haddad murise în cafeneauaă ă ă ă bombardat . Acum îşi d du seama c aceştia aflaser . Leeă ă ă ă Durant afirmase c israelienii erau foarte agita i, dar nuă ţ men ionase nimic despre compromiterea secretului lui Haddad.ţ Altfel nu ar fi l sat-o pe Pam s vin cu el.ă ă ă

— Ar trebui s ii uşa încuiat , spuse intrusul. Ar putea intraă ţ ă tot felul de indivizi!

— Ai un nume? întreb Malone.ă— Spune-mi Adam. Ea e Eve.— Nişte nume interesante pentru o unitate israelian specială ă

de exterminare.— Ce vrei s spui? întreb Pam. Exterminare?ă ă

Se întoarse spre ea.— Au venit s termine ceea ce au început acum cinci ani. Seă

întoarse apoi spre Haddad, care nu ar ta nici prin cel mai mică gest c i-ar fi fost fric . Ce vor ei s nu se afle?ă ă ă

— Adev rul, spuse Haddad.ă— Nu ştiu nimic despre asta, replic Adam. Nu sunt politician,ă

doar un angajat pl tit. Am ordin doar s ucid. Tu în elegi acestă ă ţ lucru, Malone. Ai f cut şi tu parte cândva din branş .ă ă

Da, îşi amintea prea bine. Cu Pam îns , era cu totul altă ă poveste.

— To i sunte i nebuni de legat, spuse ea. Vorbi i despreţ ţ ţ ucidere ca şi cum ar face parte din meserie.

— De fapt, spuse Adam, asta e singura mea meserie.Malone aflase înc de la începuturile lui la Magellan Billet că ă

supravie uirea depindea de multe ori de capacitatea de-a ştiţ când s fii pe faz şi când s te retragi din joc. În timp ce-l priveaă ă ă pe vechiul s u prieten, un lupt tor pe termen lung, observ că ă ă ă Haddad ştia c pentru el sosise vremea s aleag .ă ă ă

— Îmi pare r u, şopti Malone.ă— Şi mie, Cotton. Îns am luat aceast decizie când am dată ă

acele telefoane.Auzise bine?— Telefoane?— Unul ceva mai demult, celelalte dou mai recent. La Westă

Bank.— Asta a fost o prostie, George!— Poate. Îns ştiam c vei veni.ă ă— M bucur c ă ă tu ştiai, pentru c eu nu aveam nici cea maiă

mic idee!ăPrivirea lui Haddad se îngust .ă— M-ai înv at o mul ime de lucruri. Îmi amintesc fiecare lec ieăţ ţ ţ

şi pân acum câteva zile le-am respectat cu stricte e. Chiar şi peă ţ cele referitoare la protejarea lucrurilor care conteaz cuă adev rat.ă

Vocea îi devenise ştears şi inexpresiv .ă ă— Trebuia s m suni pe mine primul!ă ăHaddad cl tin din cap.ă ă— Îi datorez acest lucru P zitorului pe care l-am împuşcat. Mă ă

achit de datorie.— Ce paradox! spuse Adam. Un palestinian cu onoare!

— Şi un israelian ucigaş, rosti Haddad. Dar nu putem fi altceva decât ceea ce suntem.

Mintea lui Malone c uta precipitat alte posibilit i. Trebuia să ă ăţ ă fac neap rat ceva, dar Haddad p ru s -i simt inten ia.ă ă ă ă ă ţ

— Ai f cut tot ce-ai putut. Pân acum, cel pu in. Haddad ar tă ă ţ ă ă cu mâna. Ai grij de ea!ă

— Cotton, doar n-ai s -i laşi s -l omoare, şopti Pam, cuă ă disperare.

— Îns o va face, zise Haddad, cu o not de am r ciune înă ă ă ă glas. Apoi palestinianul se uit înspre Adam. Aş putea s rostescă ă o ultim rug ciune?ă ă

Adam îi f cu semn cu arma.ă— Cine sunt eu s refuz o cerere atât de rezonabil ?ă ăHaddad se îndrept spre unul dintre dulapurile de lângă ă

perete şi trase de un sertar.— Am o pernu aici, pe care îngenunchez. Pot s-o iau?ţăAdam ridic din umeri. Haddad deschise încet sertarul şiă

apuc pernu a de un roşu aprins cu amândou mâinile. B trânulă ţ ă ă se apropie apoi de una dintre ferestre şi Malone v zu pernu aă ţ c zând pe podea. Deodat ap ru un pistol, pe care Haddad îlă ă ă inea strâns în mâna dreapt .ţ ă

Stephanie aştept un r spuns la întrebarea ei.ă ă— Haddad e o amenin are în ceea ce priveşte securitateaţ

Israelului, spuse Dixon. Aşa era acum cinci ani şi tot aşa este şi acum.

— Ai putea s -mi explici?ă— De ce nu-i întrebi pe oamenii t i acest lucru?ăSperase s evite aceast întrebare, îns hot rî s fie sincer .ă ă ă ă ă ă— Exist o divergen de opinii.ă ţă— Şi tu unde te afli în cadrul acestei divergen e de opinii?ţ— Un fost agent de-al meu e acum în belea. Vreau s -l ajut.ă— Cotton Malone. Ştim. Îns Malone ştia în ce se b ga atunciă ă

când l-a ascuns pe Haddad.— Fiul lui îns nu ştia.ă— Am mul i prieteni care au murit din cauza teroriştilor, spuseţ

Dixon ridicând din umeri.— Şi voi sunte i nişte sfin i, nu-i aşa?ţ ţ— Nu-i vorba despre asta. Dar palestinienii nu prea ne dau de

ales în privin a modului în care ar trebui s ne purt m cu ei.ţ ă ă

— Nu fac nimic diferit de ceea ce au f cut evreii în 1948,ă replic Stephanie.ă

— Dac ştiam c urma s avem din nou aceast disput , nu aşă ă ă ă ă mai fi venit, spuse Dixon zâmbind grav.

Stephanie ştia c Dixon nu dorea s aud despre terorismul deă ă ă la sfârşitul anilor 1940, care fusese mai mult de factură evreiasc , decât arab . Dar nu avea de gând s se poarte cuă ă ă m nuşi cu prietena ei.ă

— Putem vorbi atunci din nou despre hotelul King David, dacă vrei.

Ierusalimul servise drept cartier general de investiga iiţ criminale şi militare pentru britanici. Dup ce o agen ie evreiască ţ ă local fusese bombardat şi documente importante fuseseră ă ă duse la hotel, militan ii r spunseser cu o bomb , în iulie 1946:ţ ă ă ă nou zeci şi unu de mor i, patruzeci şi cinci de r ni i,ă ţ ă ţ cincisprezece dintre mor i fiind evrei.ţ

— Britanicii fuseser avertiza i, spuse Dixon. Nu e vina noastră ţ ă c au decis s ignore acest lucru.ă ă

— Şi ce dac au fost suna i? spuse ea. A fost un act deă ţ terorism – evrei contra britanici – un mod de a v îndepliniă scopurile. Evreii voiau s -i alunge pe britanici şi pe arabi dină Palestina şi au utilizat orice tactic a mers. La fel cum au încercată şi palestinienii timp de zeci de ani.

— M-am s turat s tot aud prostiile astea, spuse Dixonă ă cl tinând din cap. ă Nakba e o glum . A fost alegerea lor cândă arabii au fugit din Palestina, în anii 1940, din cauz c erauă ă speria i de moarte. Cei boga i s-au panicat, iar restul au plecatţ ţ dup ce le-au cerut acest lucru conduc torii lor arabi. Chiar auă ă crezut cu to ii c o s fim zdrobi i în câteva s pt mâni. Cei careţ ă ă ţ ă ă au plecat s-au dus numai câ iva kilometri mai încolo, în rileţ ţă arabe vecine. Şi nimeni, nici m car tu, nu-i pomeneşti vreodată ă pe to i evreii care au fost for a i s plece din aceleaşi stateţ ţ ţ ă arabe. Dixon ridic din umeri. To i spun: „Ei şi ce? Cui îi pas ?”ă ţ ă îns , când e vorba despre arabi, vai, s racii de ei! Ce tragedie!ă ă

— Ia-i unui om p mântul şi o s se lupte cu tine pe veci.ă ă— Noi nu am luat nimic. Am cump rat p mântul, iară ă

majoritatea erau terenuri cu arbuşti şi mlaştini necultivate pe care nu le voia nimeni. Şi, apropo, optzeci la sut dintre arabiiă care au plecat erau rani, nomazi sau beduini. Proprietarii deţă p mânturi, cei care au f cut cel mai mare t r boi, locuiau înă ă ă ă

Beirut, Cairo şi Londra.— Orientarea politic a israelienilor nu se schimb niciodat ,ă ă ă

spuse Stephanie, care mai auzise aceleaşi lucruri şi alt dat .ă ă— Tot ce trebuia s fac arabii, spuse Dixon, era s accepteă ă ă

rezolu ia Na iunilor Unite din 1947, care cerea înfiin area a douţ ţ ţ ă state, unul arab, cel lalt evreu şi toat lumea avea de câştigat.ă ă Dar nu, în nici un caz! N-au vrut s fac nici un compromis!ă ă Repatrierea a fost şi înc mai este o condi ie obligatorie pentruă ţ continuarea oric rui dialog şi asta n-o s se întâmple! Israelulă ă este o realitate care nu va disp rea. i se face grea când veziă Ţ ţă cum toat lumea este de partea arabilor. Tr iesc în tabereă ă pentru refugia i, deoarece conduc torilor arabi le place acestţ ă lucru. Dac nu le-ar pl cea, ar face ceva s schimbe asta. Dar eiă ă ă utilizeaz aceste tabere pentru refugia i ca un mod de a faceă ţ întreaga lume s se simt prost pentru ceea ce s-a întâmplat înă ă 1948. Şi totuşi, nimeni, nici m car America, nu îi pedepseşte ă pe ei!

— S revenim la prezent, Heather! M intereseaz doar fiul luiă ă ă Cotton Malone şi George Haddad.

— La fel şi pe cei de la Casa Alb ! Oamenilor noştri li s-a spusă c te bagi unde nu e treaba ta, adic în problema Haddad. Larryă ă Daley spune c eşti o mare pacoste.ă

— Pentru el, sigur c da!ă— Tel Aviv nu doreşte nici un amestec.Lui Stephanie îi p ru dintr-odat r u c se întâlnise cu Dixon.ă ă ă ă

Dar tot trebuia s întrebe:ă— Ce este atât de important? Spune-mi şi s-ar putea s nu mă ă

mai amestec.— Asta-i o poant bun ! zise Dixon râzând. Chiar te credeă ă

cineva?— Am crezut c s-ar putea s mearg acum, între noi dou .ă ă ă ăStephanie sperase c prietenia lor avea o oarecareă

însemn tate.ăDixon privi în jur la aleile betonate. Oamenii se plimbau prin

parc, bucurându-se de acea zi.— Asta-i o chestie foarte serioas , Stephanie!ă— Cât de grav este?Dixon îşi duse mâna la spate, de unde reap ru cu un pistol.ă— Atât de serioas !ă

Capitolul 25

LONDRA

Malone v zu pistolul din mâna lui Haddad şi ştiu c prietenulă ă s u hot râse ca aceasta s fie ultima lui rezisten . F ră ă ă ţă ă ă ascunzişuri. Sosise vremea s -şi înfrunte temerile.ă

Haddad trase primul; glon ul p trunse în pieptul lui Eve, iarţ ă femeia c zu din picioare, cu sângele âşnind din ran .ă ţ ă

Trase şi Adam şi Haddad ip în agonie, deoarece glon ul îiţ ă ţ str punsese c maşa şi îi zdrobise coloana vertebrat , stropindă ă ă peretele şi h r ile din spatele lui cu pete roşietice.ă ţ

Picioarele lui Haddad se îndoir , gura i se deschise, dar acestaă nu scoase nici un sunet în timp ce c zu la p mânt.ă ă

Pam ip , un falset p trunz tor.ţ ă ă ăAerul din înc pere devenise dintr-odat sufocant. Malone îşiă ă

d dea seama c r m sese la mâna unui individ lipsit de suflet.ă ă ă ăSe întoarse spre Adam, care îşi coborî arma.— Am venit s -l omor numai pe el, atât, spuse Adam, iar bunaă

dispozi ie din vocea lui disp ru. Guvernul meu nu are nimic cuţ ă tine, Malone, deşi ne-ai indus în eroare. Dar asta î i era meseria.ţ Aşa c o s trecem peste asta.ă ă

— Dr gu din partea voastr !ă ţ ă— Nu ucid din pl cere, îmi fac doar meseria.ă— Şi ea? întreb el, ar tând spre corpul lui Eve.ă ă— N-am ce s -i fac. Aşa cum nici tu nu po i face nimic ă ţ pentru

el. Orice greşeal se pl teşte.ă ăMalone nu spuse nimic, deşi era aproape înnebunit de groază

şi de suferin . Mai mult ca sigur împuşc turile fuseser auzite şiţă ă ă poli ia avea s vin . Israelianul se întoarse şi disp ru. Se auzirţ ă ă ă ă paşii îndep rtându-se pe sc ri în jos.ă ă

Pam încremenise, uitându-se cu neîncredere la corpul lui Haddad; gura b trânului era înc deschis într-un protest final.ă ă ă Se uitar unul la altul, dar nu spuser nimic. Aproape c puteaă ă ă în elege modul de gândire al israelianului. Era, într-adev r, unţ ă ucigaş pl tit, angajat de un stat independent, împuternicit să ă ucid . Şi totuşi, tic losul era un ucigaş.ă ă

George Haddad era mort.Şi pentru asta cineva trebuia s pl teasc .ă ă ăGândurile negre nu-i d deau pace. Se aplec şi lu pistolul luiă ă ă

Haddad, apoi se ridic în picioare şi se îndrept spre uş .ă ă ă— Stai aici, îi ceru lui Pam.— Ce ai de gând s faci?ă— S -l omor pe nemernic!ăStephanie fu mai mult nedumerit decât speriat la vedereaă ă

unui pistol.— Se pare, Heather, c regulile s-au schimbat. Credeam că ă

eram alia i!ţ— Asta-i chestia amuzant la rela iile Statelor Unite cuă ţ

Israelul. Uneori e greu de spus de care parte suntem.— Şi ie i se pare c ai o oarecare libertate de când ai fostţ ţ ă

sunat de la Casa Alb .ă ă— Întotdeauna e pl cut când americanii sunt în conflict.ă— Larry Daley îl vrea pe Haddad pentru el însuşi. Î i dai seamaţ

de acest lucru, nu? Aceasta este o diversiune pentru a- i ocupaţ timpul pân când agen ii noştri îl vor g si.ă ţ ă

— Mult succes! Numai noi şi Malone ştim unde este!Lui Stephanie nu-i pl cu asta. Trebuia s pun cap t situa iei.ă ă ă ă ţ

Înc de la început, de când se aşezase, degetele de la mânaă dreapt i se odihniser pe picior, cu vârfurile pe radioemi torulă ă ţă plasat în interiorul pantalonilor ei largi.

— Asta depinde dac agen ii secre i ai Statelor Unite au sauă ţ ţ nu o surs în interiorul organiza iei voastre.ă ţ

— Aceast opera iune este cunoscut într-un cerc destul deă ţ ă restrâns, aşa c m îndoiesc c vor fi scurgeri de informa ii. Înă ă ă ţ afar de asta, Haddad e mai mult ca sigur mort în clipa asta.ă Agen ii noştri au fost trimişi s fac acest lucru cu mai multe oreţ ă ă în urm .ă

Stephanie ar t spre pistol cu mâna stâng , în timp ceă ă ă dreapta îi st tea nemişcat pe picior.ă ă

— Ce rost are tot acest spectacol?— Din p cate, ai devenit o problem pentru guvernul t u.ă ă ă— Hmm şi eu care credeam c ar fi fost suficient s -mi dauă ă

demisia!— Asta era valabil pân acum. Cred c ai fost prevenit s staiă ă ă ă

deoparte de aceste lucruri, dar tu ai mobilizat întregul Magellan Billet. Exact invers, bineîn eles, decât i s-a spus.ţ ţ

— Larry Daley nu îmi poate da mie ordine.— Îns şeful lui poate.ăÎn elese rapid c , dac ea era vizat , Brent Green ar putea fi şiţ ă ă ă

el vizat. Uciderea procurorului general ridica totuşi mai multe probleme decât ar fi implicat moartea ei. Casa Alb p rea s fiă ă ă ajuns la concluzia c nu ap reau niciodat cadavre la buletineleă ă ă de ştiri de duminica diminea a. Degetele ei se preg teau sţ ă ă apese butonul de panic .ă

— Eşti aici ca s faci treburile murdare ale lui Daley?ă— Hai s spunem doar c interesele noastre sunt aceleaşi. Înă ă

afar de asta, ne place când Casa Alb ne r mâne datoare.ă ă ă— i-ai propus s m împuşti aici?Ţ ă ă— Nu-i nevoie. Am nişte asocia i care abia aşteapt s-o fac .ţ ă ă— Oameni de-ai t i?ăAceasta f cu din cap semn c nu.ă ă— În mod uimitor, Stephanie, tu ai reuşit ceva ce politicienii

încearc de secole: s -i fac pe arabi şi pe evrei s coopereze.ă ă ă ă Saudi ii sunt de partea noastr în acest scop. Se pare c avemţ ă ă un el comun, aşa c toate neîn elegerile au fost l sate deoparte.ţ ă ţ ă Dixon ridic din umeri. Doar cu aceast ocazie!ă ă

— Şi asta elimin şi problema unui israelian care s ucid ună ă ă cet ean american.ăţ

— Vezi care sunt beneficiile? spuse Dixon, schimonosindu-şi fa a într-o expresie batjocoritoare. Noi g sim problema, ei oţ ă elimin . Toat lumea are de câştigat.ă ă

— Cu excep ia mea.ţ— Cunoşti regulile. Prietenul de azi poate s - i devină ţ ă

duşmanul de mâine şi invers. Israelul are pu ini prieteni înţ aceast lume, dar amenin rile vin de peste tot. Facem ceea ceă ţă trebuie s facem!ă

Stephanie se trezise pentru prima dat în fa a unui pistol cândă ţ f cea cercet ri despre cavalerii templieri împreun cu Malone. Şiă ă ă atunci se l sase cu crime. Slav Domnului c se gândise la astaă ă ă dinainte!

— Atunci f ceea ce trebuie s faci! Ar t torul drept activaseă ă ă ă semnalul de alert pentru agen ii ei, care urmau s soseasc înă ţ ă ă mai pu in de un minut. Tot ce trebuia s fac era s mai trag deţ ă ă ă ă timp.

Ochii lui Heather Dixon se d dur brusc peste cap, apoi seă ă închiser în timp ce capul îi c zu în fa şi trupul îi deveni moale.ă ă ţă

Pistolul îi c zu în iarb cu un zgomot surd.ă ăStephanie o prinse pe Dixon în timp ce aceasta aluneca înspre

ea. Atunci o v zu: era o mic s geat cu pene, care ieşea dină ă ă ă ceafa lui Dixon. Mai v zuse una din astea şi mai înainte.ă

Se întoarse uşor.O femeie st tea în picioare cam la un metru în spatele b ncii.ă ă

Era înalt , cu pielea de culoarea argilei, cu p rul lung, negru.ă ă Purta o jachet scump din caşmir şi blugi cu talia joas , haineleă ă ă mulate sco ându-i în eviden silueta sub ire, cu forme frumoase.ţ ţă ţ În mâna stâng inea un pistol Magnum cu aer comprimat.ă ţ

— Apreciez ajutorul, spuse Stephanie, încercând s -şiă mascheze surpriza.

— De aceea m aflu aici.ăŞi Cassiopeia Vitt îi zâmbi.

Malone coborî mai multe trepte odat pân ajunse la parter.ă ă Adam nu avea s fie uşor de omorât. Aşa erau profesioniştii.ă Continu s coboare câte dou trepte odat şi verifică ă ă ă ă înc rc torul pistolului. Mai erau şapte gloan e. Îşi propuse s fieă ă ţ ă prudent. În mod sigur israelianul ştia c-avea s -l urm reasc . Deă ă ă fapt, el însuşi îl provocase, deoarece, înainte de plecare, Adam nu-i confiscase arma lui Haddad. Profesioniştii nu l sau niciodată ă o astfel de oportunitate. Iar ceea ce spusese despre polite eaţ profesional nu avea nici un sens. Ucigaşii pl ti i nu dau doi baniă ă ţ pe reguli. Ei erau un fel de gunoieri ai agen iilor secrete. Erauţ trimişi doar ca s cure e mizeria. Martorii erau şi ei considera iă ţ ţ mizerie. Aşa c de ce s nu cure e tot? Poate c Adam dorea oă ă ţ ă confruntare. S omori un agent american, pensionat sau nu,ă putea avea o mul ime de consecin e. Îns , dac agentul atacaţ ţ ă ă primul, era cu totul altceva.

Se str dui s -şi limpezeasc mintea când ajunse la parter. Îşiă ă ă fix ar t torul pe tr gaci şi se preg ti de lupt .ă ă ă ă ă ă

Resim i şi mai multe sentimente familiare, dintre care unele,ţ aşa cum îşi d duse seama cu câteva luni în urm , erau pur şiă ă simplu parte integrant a personalit ii lui. În Fran a reuşise chiară ăţ ţ s se împace cu aceste obsesii, când în elesese c era un juc toră ţ ă ă şi c mereu avea s fie un juc tor, chiar dac era pensionat. Cu oă ă ă ă zi în urm , la castelul Kronborg, Pam îl tachinase c avea nevoieă ă de acea agita ie, c ea şi Gary nu îi fuseser niciodat suficien i.ţ ă ă ă ţ El respinsese aceast insult , pentru c nu era adev rat. Nuă ă ă ă

avea nevoie de agita ie, îns cu certitudine ţ ă se descurca bine în asemenea situa ii.ţ

Ieşi în lumina soarelui de octombrie, care p rea chiar puternică dup atmosfera sumbr din cl dire şi coborî calm sc rile de laă ă ă ă intrare. Adam era la cincizeci de metri în fa , pe trotuar. Maloneţă îl urm ri. Pe ambele p r i ale str zii înguste se aflau parcateă ă ţ ă maşini.

Se auzea uruitul constant al traficului intens de pe bulevardele aglomerate ce se aflau la ambele capete ale str zii. Câ ivaă ţ oameni se deplasau pe trotuarul opus.

Discu iile ar fi fost o pierdere de timp, aşa c îşi ridic arma.ţ ă ăÎns Adam se întoarse brusc.ăMalone se trânti pe pavaj.Un glon îi şuier pe lâng ureche, lovindu-se de una dintreţ ă ă

maşini. Se r suci şi trase în direc ia lui Adam. Israelianulă ţ abandonase în mod inspirat trotuarul, folosind acum drept acoperire maşinile parcate pe marginea str zii.ă

Malone se rostogoli pân ajunse în strad , oprindu-se întreă ă dou maşini.ă

Se ridic în genunchi şi trase cu ochiul prin parbriz, c utându-ă ăşi inta. Adam era cu zece maşini mai în fa . Pietonii de peţ ţă trotuarul cel lalt se risipir .ă ă

Apoi auzi un geam t.ăSe întoarse şi o z ri pe Pam z când pe treptele care duceau laă ă

intrarea în cl direa în care locuia Haddad.ăBra ul stâng îi era n cl it de sânge.ţ ă ă

Capitolul 26

WASHINGTON, D.C.

Stephanie se bucur s-o vad pe Cassiopeia Vitt. Ultima oară ă ă lucrase cu misterioasa maur în Pirineii francezi, unde amândouă ă fuseser încurcate în i ele unui alt gen de situa ie complicat .ă ţ ţ ă

— Las-o jos şi hai s plec m de aici, spuse Vitt.ă ăStephanie se ridic de pe banc şi l s capul lui Heather Dixonă ă ă ă

s cad direct pe scândurile din lemn.ă ă— Asta o s -i lase o vân taie pe cinste! coment Vitt.ă ă ă— Crezi c -mi pas ? Tocmai voia s m omoare! Vrei s -miă ă ă ă ă

spui cum de te afli aici?— Henrik s-a gândit c s-ar putea s ai nevoie de ajutor. Nuă ă

prea i-a pl cut ce a aflat de la agen ii lui de leg tur dină ţ ă ă Washington. Eu eram prin apropiere – În New York – aşa c m-aă întrebat dac pot s am grij de tine.ă ă ă

— Şi cum m-ai g sit?ă— N-a fost prea greu.Pentru prima dat , Stephanie îi fu recunosc toare luiă ă

Thorvaldsen pentru stilul lui secretos de a ac iona.ţ— Adu-mi aminte s -l includ pe lista de felicit ri de Cr ciun!ă ă ă— S-ar putea s se bucure! zise Cassiopeia zâmbind.ă— Ce dezam gire! spuse Stephanie ar tând înspre Dixon.ă ă

Credeam c -mi este prieten !ă ă— Este destul de greu s - i faci prieteni în domeniul t u.ă ţ ă— Cotton are mari probleme!— Da şi Henrik crede acelaşi lucru. Spera s mai vii cu nişteă

ajutoare.— Pe moment, sunt eu îns mi o int , spuse ea.ă ţ ă— Lucru care ne aduce la cealalt problem a noastr .ă ă ăNu-i pl cur deloc aceste cuvinte.ă ă— Domnişoara Dixon n-a venit singur . Cassiopeia ar t spreă ă ă

Monumentul Washington. Doi b rba i într-o maşin se afl după ţ ă ă ă dâmbul acela. Şi nu arat a israelieni.ă

— Saudi i.ţ— Asta da, chestie! Cum ai reuşit s superi pe toat lumea?ă ă

Doi b rba i urcau pe dâmb şi se îndreptau înspre ele.ă ţ— Nu am timp s - i explic acum, spuse Stephanie. Mergem?ă ţSe gr bir în direc ia opus , fiind cu aproape cincizeci deă ă ţ ă

metri în fa a urm ritorilor lor, ceea ce nu însemna nimic dacţ ă ă b rba ii se hot rau s le împuşte.ă ţ ă ă

— Presupun c i-ai f cut nişte planuri pentru această ţ ă ă posibilitate! spuse c tre Cassiopeia.ă

— Nu chiar. Îns pot improviza!ă

Malone uit de Adam şi fugi din pozi ia sa sigur din spateleă ţ ă maşinii parcate înspre locul unde sângera Pam. Praful de pe strad i se lipise de haine. Se întoarse o clip şi-l z ri pe israeliană ă ă îndep rtându-se în vitez .ă ă

— Eşti bine? o întreb el.ăChipul lui Pam era schimonosit de durere, iar cu mâna dreaptă

îşi inea strâns um rul stâng, care era r nit.ţ ă ă— Doare, spuse ea într-o şoapt gâtuit .ă ă— Las -m s v d!ă ă ă ăEa cl tin din cap.ă ă— Când in aşa strâns, e mai bine.ţEl se întinse şi încerc s -i îndep rteze mâna. Ochii ei seă ă ă

l rgir de durere şi de mânie.ă ă— Nu face asta!— Trebuie s v d!ă ăNu mai era nevoie s spun ceea ce gândeau amândoi: De ceă ă

nu r m sese sus? Ea ced , îşi îndep rt degetele însângerate şiă ă ă ă ă el v zu ceea ce b nuise deja. Glon ul de-abia o zgâriase. Îi r niseă ă ţ ă numai carnea superficial. Dac ar fi fost mai grav, ar fi fost dejaă evident. Oamenii împuşca i intr în stare de şoc. Trupurile lorţ ă cedeaz .ă

— E doar o zgârietur , spuse el.ăEa îşi puse din nou mâna peste ran .ă— Mul umesc pentru diagnostic.ţ— Am ceva experien în privin a r nilor de la împuşc turi.ţă ţ ă ăOchii ei se îmblânzir când îşi d du seama de acest lucru.ă ă— Trebuie s mergem, spuse el.ă— Sângerez! replic ea cu chipul schimonosit de durere.ă— Nu avem de ales!O ajut s se ridice în picioare.ă ă— La naiba, Cotton!

— Te cred c te doare. Îns , dac ai fi r mas sus, aşa cum i-ă ă ă ă ţam zis.

Se auzir nişte sirene în dep rtare.ă ă— Trebuie s plec m. Dar mai avem ceva de f cut înainte deă ă ă

asta.Ea p ru s -şi revin , hot rât s -şi men in calmul şiă ă ă ă ă ă ţ ă

luciditatea, aşa c el o conduse în interiorul cl dirii.ă ă— Mai ine mâna acolo, îi spuse el, în timp ce urcau sc rileţ ă

spre apartamentul lui Haddad. Ar trebui s se oprească ă sângerarea. Rana nu e prea adânc .ă

Sirenele se apropiau.— Ce facem acum? întreb ea când ajunser la etajul ală ă

treilea.El îşi aminti ce-i spusese Haddad înainte s înceapă ă

împuşc turile. „M-ai înv at o mul ime de lucruri. Îmi amintescă ăţ ţ fiecare lec ie şi pân acum câteva zile le-am respectat cuţ ă stricte e. Chiar şi pe cele referitoare la protejarea lucrurilor careţ conteaz cu adev rat.” Când îl ascunsese prima dat pe Haddad,ă ă ă îl înv ase pe palestinian s -şi in preg tite la îndemân celeăţ ă ţ ă ă ă mai importante lucruri, ca s le poat lua cu el în caz de urgen .ă ă ţă Era vremea s afle dac Haddad inten ionase s spun cevaă ă ţ ă ă anume cu acele cuvinte. Intrar în apartament.ă

— Du-te în buc t rie şi caut un prosop, îi spuse el, în timp ceă ă ă eu m ocup de asta.ă

Aveau la dispozi ie cam dou sau trei minute. Se repezi înţ ă dormitor. Spa iul îngust nu era mai mare decât apartamentul luiţ din Copenhaga. O mul ime de c r i şi de ziare neglijate de multţ ă ţ timp z ceau în gr mezi pe podea, patul nu era strâns, noptiera şiă ă m su a erau înc rcate ca mesele din talcioc. Observ mai multeă ţ ă ă h r i pe pere i. Israel, trecut şi prezent. Nu avea timp s leă ţ ţ ă analizeze acum. Îngenunche lâng pat, sperând ca instinctele să ă nu-l înşele.

Haddad sunase în Orientul Mijlociu ştiind c va avea loc oă confruntare. Când ap ruse conflictul inevitabil, nu se retr seseă ă din lupt , ci pornise la atac, chiar dac ştia c urma s piard .ă ă ă ă ă Dar ce spusese prietenul s u? „Ştiam c vei veni.” Ce prostie! Nuă ă era deloc necesar ca Haddad s se sacrifice. Se p rea că ă ă remuşc rile pe care le avea din cauza omului pe care-l omorâseă cu zeci de ani în urm m cinaser gândurile b trânului vremeă ă ă ă îndelungat .ă

„Îi datorez acest lucru P zitorului pe care l-am împuşcat. Mă ă achit de datorie.”

Malone putea în elege acest lucru.ţPip i cu mâna pe sub pat şi sim i ceva. Trase şi scoase laă ţ

iveal un rucsac din piele, pe care îl deschise rapid. În untru seă ă aflau o carte, trei caiete cu spiral şi patru h r i împ turite.ă ă ţ ă Dintre toate informa iile r spândite prin apartament, sper cţ ă ă ă acestea erau cele mai importante. Trebuiau s plece. Se întoarseă în grab în camera de zi. Pam ieşi din buc t rie cu un prosopă ă ă înf şurat în jurul bra ului.ă ţ

— Cotton? spuse ea.El îi sesiz întrebarea din tonul vocii.ă— Nu acum!Cu rucsacul în mân o scoase afar pe uş , dar nu înainte de aă ă ă

înşf ca un şal de pe sp tarul unui scaun. Coborâr în grab .ă ă ă ă— Cum e cu sângerarea? o întreb el când ajunser pe trotuar.ă ă— O s supravie uiesc. Cotton?ă ţSirenele ajunseser aproape de zona în care se aflau. Îiă

înf şur şalul în jurul umerilor, pentru a masca rana. Merseră ă ă calm, f r s se gr beasc .ă ă ă ă ă

— ine prosopul pe bra , îi spuse el.Ţ ţDup vreo treizeci de metri, ajunser la un bulevard şiă ă

plonjar într-o mare de chipuri necunoscute, rezistând tenta ieiă ţ de a m ri pasul. El arunc o privire înapoi. Lumini intermitenteă ă ap ruser la cap tul str zii şi se opriser în dreptul casei luiă ă ă ă ă Haddad.

— Cotton?— Ştiu. Hai întâi s plec m de aici!ă ăŞtia la ce se referea. Când se întorseser în apartament,ă

observase şi el. Nu mai era sânge pe pere i. Nici pe podea. Nuţ mai se sim ea mirosul sufocant al mor ii.ţ ţ

Iar trupul lui Eve şi al lui George Haddad disp ruser .ă ă

Capitolul 27

VALEA RINULUI, GERMANIAORA 17.15

Sabre se uita la movilele de pe malul râului. Şi de o parte şi de cealalt a despic turii înguste se aflau maluri ascu ite şiă ă ţ povârnite. Zona abunda în p duri de foioase, iar panteleă dealurilor mai aveau pe alocuri doar arbuşti rari şi vi -de-vie.ţă Timp de aproape şapte sute de ani, dealurile cele mai înalte sus inuser fort re e precum Rheinstein, Sooneck şi Pfalz. Dupţ ă ă ţ ă curbura înşel toare de pe Loreley, unde cândva navele seă scufundau din cauza rocilor şi a curen ilor rapizi, z ri construc iaţ ă ţ rotunjit a cet ii de la Burg Katz, chiar deasupra malului de laă ăţ r s rit al râului. Ceva mai departe se afla cetatea Stolzenfels, aleă ă c rei ziduri maronii din calcar, vechi de dou secole, de-abia seă ă mai distingeau. Ultimul punct de reper al c l toriei sale ap ruă ă ă dup câteva minute: silueta inconfundabil a cet ii Marksburg.ă ă ăţ

Plecase din Rothenburg cu dou ore în urm şi mersese peă ă autostrad spre nord, men inând o vitez constant de o sută ţ ă ă ă cincizeci de kilometri la or . Încetinise doar în apropiere deă Frankfurt, unde prinsese orele de întoarcere acas a navetiştilor.ă De acolo, dou drumuri şerpuiau spre nord pân la Köln: ori A60,ă ă ori pe malul Rinului – pe strada cu dou benzi N9. Hot râse caă ă prima jum tate a c l toriei s-o fac pe aici, de-a lungul râului,ă ă ă ă îns restul trebuia parcurs pe autostrad . Aşa c acum îşi croiaă ă ă drum încet prin valea str veche şi urma indicatoarele albastreă pentru A60.

V zu o ramp de intrare şi m ri viteza, intrând pe autostrad .ă ă ă ă Ambal motorul BMW-ului închiriat şi r mase pe banda dină ă stânga. Pe fiecare parte a drumului se z reau petice de dealuri,ă p duri şi p şuni, ca modelele unei es turi care înveleau întreagaă ă ţ ă zon .ă

Se uit în oglinda retrovizoare.ăCei care-l urm reau, cu un Mercedes argintiu, erau înc acolo.ă ăP strând o distan respectabil şi mascat de trei maşini,ă ţă ă

Mercedesul ar fi putut trece uşor neobservat. Îns el îi aşteptase,ă

iar ei nu-l dezam giser , urm rindu-l înc de când p r siseă ă ă ă ă ă Rothenburgul. Se întreb dac descoperiser cadavrul dină ă ă Baumeisterhaus. Faptul c -l ucisese pe Jonah probabil c -iă ă salvase pe israelieni de osteneal , deoarece tr darea se pl teaă ă ă foarte scump în Orientul Mijlociu. Îns evreii pierduser totuşiă ă şansa de a interoga un tr d tor, ceea ce probabil c nu le picaseă ă ă prea bine.

Îi pl cea la nebunie felul în care germanii construiauă autostr zile: trei benzi largi, pu ine curbe, ieşiri r zle e. Perfectă ţ ă ţ pentru vitez şi intimitate. Un indicator îl inform c mai erauă ă ă optzeci şi doi de kilometri pân la Köln. Ştia unde se afla: la sudă de Koblenz, cincisprezece kilometri la r s rit de Rin, apropiindu-ă ăse rapid de râul Mosel.

Schimb banda.ăMai în spate, dincolo de Mercedes, observ înc patruă ă

automobile.Era şi timpul!Nou ani c utase Biblioteca din Alexandria pentru Scaun-ă ă

Albastru. B trânul era obsedat s g seasc ceea ce se afla acolo;ă ă ă ă la început el considerase ridicol aceast c utare. Îns , peă ă ă ă m sur ce afla mai multe, ajunsese s în eleag c acest el nuă ă ă ţ ă ă ţ era prea greu de atins, aşa cum crezuse la început. Mai târziu începuse s ia în considera ie varianta c putea g si ceva.ă ţ ă ă Israelienii erau cu siguran interesa i. Alfred Hermann p reaţă ţ ă foarte preocupat. Înv ase multe lucruri. Acum sosise vremea săţ ă foloseasc aceste cunoştin e.ă ţ

Pentru el însuşi.Sim ise cu mai multe luni în urm c aceasta putea fi şansaţ ă ă

vie ii lui. Putea doar s spere c Malone fusese suficient deţ ă ă inspirat încât s evite ceea ce-i preg tiser israelienii la Londra.ă ă ă Se mişcaser repede, ca întotdeauna. Îns , din ceea ce ştia el şiă ă din evenimentele la care mai fusese martor, Malone era un expert, deşi nu mai lucrase de ceva timp. Ar trebui s fie totuşiă capabil s se descurce.ă

În fa ap ru viaductul.ţă ăPrivi cum prima dintre cele patru maşini Sedan dep şeşteă

Mercedesul argintiu, schimb benzile şi se vâr în fa a acestuia.ă ă ţ Înc dou maşini se deplasar pân ajunser paralel cuă ă ă ă ă Mercedesul de pe prima band .ă

Înc una i se lipi de bara din spate.ă

Toate se îndreptau spre pod.Podul se întindea pe o distan mai mare de un kilometru, râulţă

Mosel şerpuind spre est la vreo sut de metri dedesubt. Laă jum tatea distan ei, exact cum d duse Sabre instruc iunile,ă ţ ă ţ maşina din fa frân , iar Mercedesul argintiu reac ion , frânândţă ă ţ ă puternic la rândul s u.ă

Exact în momentul în care se întâmpl acest lucru, cele două ă maşini de pe margine lovir partea dinspre şofer, iar maşina dină spate îi lovi bara de protec ie.ţ

Ciocnirile asociate cu viteza mare a maşinii, împinseră Mercedesul spre dreapta, înspre balustrad .ă

Într-o clip , maşina zbur prin aer.ă ăSabre îşi imagin succesiunea de evenimente.ăIner ia datorat acceler rii îi for ase pe ocupan i s stea lipi iţ ă ă ţ ţ ă ţ

de banchete. Probabil încercaser s se elibereze din centurileă ă de siguran , dar nu reuşiser . Şi, chiar dac ar fi reuşit, unde s-ţă ă ăar fi dus? C derea de la peste o sut de metri în l ime duraseă ă ă ţ câteva secunde, iar plonjarea maşinii în râu trebuie s fi fost caă şi cum automobilul s-ar fi izbit de asfalt. Nimic nu ar fi supravie uit. Apa înghe at care p trunsese în maşin trimiseseţ ţ ă ă ă rapid carcasa c tre fundul mâlos, de unde, în cele din urm ,ă ă curentul o deplasase c tre est, spre Rinul care curgea şi maiă rapid.

Şi gata, dus era!ăCele patru maşini trecur pe lâng el, iar şoferul dină ă

automobilul din spate îl salut scurt. El îi r spunse. Aceştiă ă oameni îl costaser foarte mult, mai ales din cauza timpului scurtă pe care-l avusese la dispozi ie, îns meritaser fiecare euro.ţ ă ă

Continu s mearg cu vitez spre nord, înspre Köln.ă ă ă ăVor trece câteva zile pân când israelienii îşi vor da seama deă

ceea ce se întâmplase. O problem r m sese nerezolvat înă ă ă ă Rothenburg, iar echipa lor de teren nu era de g sit. Se întrebă ă dac fusese identificat. Probabil c nu. Dac i-ar fi ştiută ă ă identitatea, atunci de ce ar mai fi pierdut vremea s -lă fotografieze? Nu. Era înc un necunoscut. Confuzie total . Înă ă Israel şi, curând şi în Austria.

Îi pl cea acest lucru.ăSosise vremea s fac pu in ordine în acel haos.ă ă ţ ă

Capitolul 28

WASHINGTON, D.C.

Stephanie se întreb ce pl nuise noua ei partener .ă ă ă Cassiopeia Vitt era inteligent , înst rit şi îndr znea , o femeieă ă ă ă ţă care se putea descurca în situa ii dificile. O combina ie destul deţ ţ bun . Numai s aib ceva planificat!ă ă ă

— Cum ieşim de aici? întreb ea, în timp ce mergeau repedeă pe alee.

— Tu n-ai nici o idee?Chiar avea, dar nu spuse nimic.— Tu eşti cea care a ap rut din senin!ă— Nu e nevoie s faci pe deşteapta! spuse Cassiopeiaă

zâmbind.— Suntem mânate ca nişte oi. Credeam c ştii asta.ăMemorialul Lincoln se afla în fa , la cap tul dinspre apus alţă ă

parcului. Bazinul ornamental de lâng monument bloca oriceă retragere spre sud. La nord, copacii înal i m rgineau un bulevardţ ă aglomerat.

— În ciuda a ceea ce crede i tu sau Henrik, spuse ea, nu suntţ neajutorat . Am doi agen i pe Constitution Avenue. Tocmaiă ţ ap sasem butonul de panic atunci când ai ap rut tu.ă ă ă

— Veşti proaste. Cei doi oameni au plecat.— Ce vrei s spui?ă— Imediat dup ce te-ai aşezat lâng Dixon. Au urcat înă ă

maşin şi au plecat.ăAleea se termina la baza Memorialului Lincoln. Se uit înapoi.ă

Cei doi urm ritori îşi opriser înaintarea.ă ă— Se pare c am ajuns unde vor ei.ăUn taxi se n pusti spre ele dinspre Independence Avenue.ă— Era şi timpul, spuse Cassiopeia, agitând o batist neagr .ă ăTaxiul opri şi ele urcar .ă— L-am chemat acum câteva minute. Cassiopeia trânti uşa din

spate şi-i spuse şoferului: Mergi prin zon . O s - i spunem noiă ă ţ când s opreşti.ă

Taxiul porni în vitez . Stephanie îşi b g o mân în jachet şiă ă ă ă ă

îşi scoase telefonul mobil. Form num rul agen ilor pe care-iă ă ţ pozi ionase ca înt rire. Cei doi erau pe punctul de a fi concedia i.ţ ă ţ

— Vre i s -mi spune i de ce m-a i l sat acolo singur ? întrebţ ă ţ ţ ă ă ă ea cu calm când îi r spunse cineva.ă

— Ni s-a ordonat s plec m, r spunse b rbatul.ă ă ă ă— Eu sunt şefa voastr . Cine trece peste ordinele mele?ă— Şeful dumneavoastr !ăUimitor!— Care dintre ei?— Procurorul general. Brent Green în persoan a venit şi ne-aă

spus s plec m.ă ă

Malone arunc pe pat rucsacul luat din apartamentul luiă George Haddad. El şi Pam erau într-un hotel nu departe de Hyde Park, un loc familiar pe care-l alesese tocmai pentru c eraă aglomerat, întrucât, aşa cum fusese înv at, ăţ nic ieriă nu te ascunzi mai bine decât în aglomera ieţ . Îi pl cuse şi farmacia deă al turi. De acolo cump rase tifon, dezinfectant şi bandaje.ă ă

— Am de lucru la um rul acela, spuse el.ă— Ce vrei s spui? Hai s c ut m un spital!ă ă ă ă— Era bine dac ar fi fost aşa de simplu!ăSe aşez pe pat lâng ea.ă ă— Va fi aşa de simplu! Vreau un doctor!— Dac ai fi stat sus, aşa cum i-am spus, nu s-ar fi întâmplată ţ

nimic.— Credeam c ai nevoie de ajutor. Voiai s -l omori pe acelă ă

om!— Chiar nu în elegi, Pam? Nu i-a ajuns s -l vezi pe Georgeţ ţ ă

cum a murit? Aceşti tic loşi sunt cât se poate de serioşi! Teă omoar într-o secund !ă ă

— Venisem s te ajut, spuse ea încet.ăEl v zu atunci în ochii ei ceva ce nu mai v zuse de ani întregi:ă ă

sinceritate. Asta îi stârni în minte o mul ime de întreb ri pe careţ ă nu voia s i le pun ; şi la care, era sigur, nici ea nu ar fi vrut s -iă ă ă r spund .ă ă

— Doctorii ar implica poli ia, iar asta ar fi o problem . Trase deţ ă câteva ori adânc aer în piept. Era terminat de oboseal şi deă îngrijorare. Pam, sunt o mul ime de persoane implicate. Nuţ israelienii l-au luat pe Gary.

— De unde ştii?

— Po i s spui c din instinct. Intui ia îmi spune c nu ei auţ ă ă ţ ă f cut-o.ă

— Dar cu siguran ei l-au omorât pe acel b trân!ţă ă— Din acest motiv îl şi ascunsesem de prima dat .ă— El i-a chemat, Cotton! L-ai auzit. A sunat ştiind c vor veni.ă— F cea un act de peniten . Orice omor are consecin e.ă ţă ţ

George s-a trezit azi în fa a consecin elor faptelor lui mai vechi.ţ ţ Gândul la prietenul s u mort îi aduse din nou o strângere deă inim . Trebuie s m ocup de rana asta! Lu şalul de pe umerii eiă ă ă ă şi observ c prosopul era plin de sânge. S-a redeschis?ă ă

— Da, pe drum, spuse ea, încuviin ând din cap.ţEl îndep rt compresa.ă ă— Tot ce s-a întâmplat este foarte complicat. George a murit

dintr-un anumit motiv.— Trupul lui a disp rut, Cotton! Şi al femeii la fel!ă— Se pare c israelienii au f cut rapid curat! îi examin bra ulă ă ă ţ

cu aten ie şi v zu c rana era într-adev r superficial . Şi asta nuţ ă ă ă ă face decât s dovedeasc faptul c am dreptate. Sunt mai mul iă ă ă ţ juc tori implica i. Cel pu in doi, poate trei, posibil chiar patru.ă ţ ţ Israelul nu are obiceiul s ucid agen i americani. Dar indiviziloră ă ţ care l-au omorât pe Lee Durant nu prea pare s le pese. E ca şiă cum singuri ar c uta-o cu lumânarea! Iar ă asta israelienii n-o fac niciodat ! Se ridic în picioare şi se duse la baie. Când reveni,ă ă deschise o sticl de dezinfectant şi îi d du un prosop curat.ă ă Muşc -l!ă

O expresie nedumerit ap ru pe chipul lui Pam.ă ă— De ce?— Trebuie s dezinfectez rana şi nu vreau s te aud cinevaă ă ă

ipând.ţOchii ei se m rir .ă ă— Solu ia aia doare?ţ— Mai mult decât î i po i imagina!ţ ţ

Stephanie închise telefonul. „Brent Green în persoan a venită şi ne-a spus s plec m.” Socul îi d duse fiori pe şira spin rii, dară ă ă ă anii îndelunga i petrecu i în acest domeniu nu l sau s i seţ ţ ă ă citeasc surpriza pe chip. Se întoarse spre Cassiopeia, careă st tea lâng ea pe bancheta din spate a taxiului.ă ă

— M tem c pe moment tu eşti singura persoan în care potă ă ă avea încredere.

— Pari dezam git .ă ă— Nu te cunosc prea bine.— Asta nu-i adev rat! În Fran a m-ai verificat.ă ţCassiopeia avea dreptate, fusese examinat minu ios, iară ţ

Stephanie aflase c frumoasa cu piele închis la culoare seă ă n scuse la Barcelona cu treizeci şi şapte de ani în urm . Peă ă jum tate musulman , deşi f r s fie o practicant , Cassiopeiaă ă ă ă ă ă avea un masterat în inginerie şi în istorie medieval . Ea fuseseă singura ac ionar şi proprietar a unui conglomerat de pe maiţ ă ă multe continente cu bazele în Paris, fiind implicat într-ună spectru larg de afaceri interna ionale, întreprinderi cu valori deţ ordinul miliardelor de dolari. Tat l s u maur pusese bazeleă ă companiei, iar ea moştenise controlul acesteia, deşi era prea pu in implicat în activit ile acesteia de zi cu zi. Mai f cea parteţ ă ăţ ă şi din consiliul unei funda ii olandeze care colabora cu Na iunileţ ţ Unite pentru a preveni îmboln virea cu SIDA şi a reduceă foametea în lume, în special în Africa. Stephanie ştia din experien c Vitt se sup ra foarte uşor şi c putea s mânuiascţă ă ă ă ă ă o arm cu precizia unui lunetist. Uneori pu in cam preaă ţ îndr znea , Cassiopeia se asociase cu r posatul so al luiă ţă ă ţ Stephanie şi în elesese mai multe despre via a personal aţ ţ ă acesteia decât ar fi dorit Stephanie ca ea s afle. Îns aveaă ă încredere în aceast femeie, f r îndoial . Thorvaldsen luase oă ă ă ă decizie bun trimi ând-o pe ea.ă ţ

— Am o problem grav .ă ă— Asta ştim deja.— Şi Cotton are probleme. Este absolut necesar s iauă

leg tura cu el.ă— Henrik nu a mai aflat nimic despre el. Malone a spus c vaă

suna când va fi preg tit, iar tu îl cunoşti mai bine decât oricine.ă— Gary cum e?— La fel ca tat l s u: un dur. E cu Henrik, în siguran .ă ă ţă— Pam unde e?— În drum spre Georgia. A zburat cu Malone la Londra şi urma

s plece de acolo.ă— Şi israelienii sunt la Londra. Unitatea special deă

exterminare.— Cotton e b iat mare. Se descurc el. Trebuie s ne hot râmă ă ă ă

ce facem în leg tur cu problema ă ă ta.Şi Stephanie se tot gândise la aceast problem dificil .ă ă ă

„Brent Green în persoan a venit şi ne-a spus s plec m.” Aşa seă ă ă putea explica de ce erau pu ine for e de poli ie la Capitol. Deţ ţ ţ obicei, erau peste tot. Se uit pe geamul taxiului şi v zu c erauă ă ă în apropiere de Dupont Circle şi de hotelul ei.

— Trebuie s ne asigur m c nu suntem urm rite.ă ă ă ă— Metroul ar fi un mijloc de transport mai potrivit.Fu de acord.— Încotro ne îndrept m? întreb Cassiopeia.ă ăArunc o privire înspre pistolul cu aer comprimat de subă

jacheta Cassiopeiei.— Mai ai s ge i din astea care trimit oamenii la culcare?ă ţ— O gr mad !ă ă— Atunci ştiu exact unde trebuie s mergem.ă

Capitolul 29

LONDRAORA 19.30

Malone o privi pe Pam dormind. St tea gârbovit într-un scaună lâng fereastra camerei de hotel, cu rucsacul lui George Haddadă în poal . Avusese dreptate referitor la dezinfectant: Pamă muşcase tare din prosop cât timp el tamponase rana. Ochii i se umpluser de lacrimi, îns fusese curajoas . Nici un sunet nu-iă ă ă tr dase agonia. Fiindu-i mil de ea, îi cump rase o c maş nouă ă ă ă ă ă de la magazinul din holul hotelului.

Şi el era obosit, îns „nervii Billet”, cum le spunea el, furnizauă muşchilor s i o energie nelimitat . Îşi amintea de vremurile cândă ă treceau zile întregi f r s m nânce, când avea corpul plin deă ă ă ă adrenalin , gândindu-se doar cum s r mân în via şi s -şiă ă ă ă ţă ă îndeplineasc misiunea. Crezuse c toat agita ia aceea inea deă ă ă ţ ţ trecut, c n-avea s mai tr iasc niciodat aşa ceva.ă ă ă ă ă

Şi iat -l aici, chiar în miezul lucrurilor!ăUltimele câteva ore ar fi putut fi un coşmar, singura deosebire

fiind faptul c evenimentele i se succedau limpede în minte.ă Prietenul s u George Haddad fusese împuşcat chiar sub ochii lui.ă Oameni importan i urm reau ceva. Nimic din toate acestea nu l-ţ ăar fi preocupat alt dat . Îns unii dintre aceşti oameni îi r piseră ă ă ă ă fiul şi îi aruncaser în aer anticariatul. Nu, de-acum deveniseă ceva personal. Le era dator.

Şi, la fel ca Haddad, avea de gând s -şi pl teasc datoriile.ă ă ă Numai c trebuia s afle mai multe.ă ă

Haddad fusese criptic în comentariile sale, atât înainte, cât şi dup apari ia israelienilor. Mai r u, nici nu terminase de explicată ţ ă ce observase cu ani în urm , adic exact ce motivase atât deă ă tare Israelul încât s vrea s -l ucid cu orice pre . Sperând că ă ă ţ ă rucsacul din piele pe care-l inea în poal con inea nişteţ ă ţ r spunsuri, îi deschise cataramele şi scoase din interior o carte,ă trei caiete şi patru h r i. Cartea era un volum din secolul al XVIII-ă ţlea, cu coperta învelit într-o piele foarte uscat , de parc ar fiă ă ă fost ars de soare. Nici o liter de pe copert nu era lizibil , aşaă ă ă ă

c o deschise cu grij şi citi pagina de gard .ă ă ăC l toriaă ă unui erou, de Eusebiu Sofronie Ieronim. R sfoiă

cartea.Era un roman scris acum mai mult de dou sute de ani, într-ună

stil pedant şi lipsit de imagina ie. Se întreb ce semnifica ieţ ă ţ putea s aib şi sper s g seasc nişte explica ii în caiete. Leă ă ă ă ă ă ţ frunz ri pe toate.ă

Scrisul îngust era al lui Haddad, în englez . Citi mai în detaliu.ă

… indiciile pe care mi le-a dat P zitorul s-au dovedită tulbur toare. Încercarea eroului este dificil . M tem c am fostă ă ă ă nes buit. Îns nu am fost primul. Thomas Bainbridge a fost şi elă ă un tip nes buit. În cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea, seă pare c i-a fost oferit o invita ie la bibliotec şi a dus pân laă ă ţ ă ă cap t încercarea eroului. O condi ie a acestei invita ii este,ă ţ ţ desigur, ca vizita acolo s r mân un secret. P zitorii nu auă ă ă ă petrecut dou milenii protejându-şi ascunz toarea ca aceasta să ă ă fie dezv luit apoi de c tre un invitat. Numai c Bainbridge aă ă ă ă tr dat aceast încredere şi a scris despre experien a sa. În efortulă ă ţ de a-şi minimaliza tr darea, el şi-a expus povestea ca fiindă fic iune, pe care a intitulat-o în mod nu foarte curios C l toriaţ ă ă unui erou. Cartea a fost tip rit în num r limitat şi a trecut f r să ă ă ă ă ă fie remarcat . În zilele lui Bainbridge, lumea se delecta cuă povestiri fantastice (romanele erau privite cu prea pu in respect);ţ astfel, c l toria protagonistului c tre o bibliotec mitic a fostă ă ă ă ă primit cu pu in entuziasm. Am g sit o copie acum trei ani, peă ţ ă care am furat-o de pe o proprietate galic . Citirea ei ofer preaă ă pu ine informa ii. Şi totuşi, Bainbridge nu a putut rezista tenta ieiţ ţ ţ de a mai înc lca o dat încrederea ce-i fusese acordat de c treă ă ă ă P zitori. În anii dinaintea mor ii sale, el a ridicat un monument înă ţ gr dina conacului s u din Oxfordshire. În marmura acestuia el aă ă gravat imaginea unei picturi şi nişte litere romane. Pictura, al c rei autor este Nicolas Poussin, era cunoscut ini ial ca Fericireaă ă ţ supus de c tre moarte, dar e mult mai cunoscut ast zi subă ă ă ă numele P storii din Arcadia II.ă

Malone ştia prea pu ine despre Poussin, deşi numele îi eraţ cunoscut. Din fericire, în unul dintre caiete, Haddad oferea mai multe detalii.

Poussin a fost o fiin cu sufletul tulburat, la fel ca Bainbridge.ţă S-a n scut în Normandia în 1594 şi primii treizeci de ani din viaă ţă au fost plini de încerc ri şi de suferin e. A suferit din cauza lipseiă ţ

unui protector, a curtezanelor care nu-l apreciau, a s n t iiă ă ăţ şubrede şi din cauza datoriilor. Chiar şi munca la tavanul Marii Galerii de la Luvru l-a l sat tot lipsit de inspira ie. ă ţ Nici o schimbare nu a survenit pân când Poussin nu a p r sit Fran a, plecând înă ă ă ţ Italia, în 1642. Aceast c l torie, care în mod normal ar fi trebuită ă ă s dureze câteva s pt mâni, i-a luat lui Poussin aproape şase luni.ă ă ă Odat ajuns la Roma, Poussin a început s picteze într-un stil nouă ă şi cu mai mult încredere, fapt care nu a trecut neobservat şi careă i-a adus rapid renumele de cel mai celebru pictor din Roma. Mul iţ au emis ipoteza c , undeva pe traseul c l toriei sale, Poussin aă ă ă intrat în posesia unui mare secret. Un fapt destul de interesant este c , atunci când a finalizat ă P storiiă din Arcadia, protectorul care îi comandase tabloul, cardinalul Rospigliosi, cel care mai târziu a devenit papa Clement al IX-lea, a hot rât s nu expună ă ă pictura în public, ci s-o p streze în apartamentul s u personal.ă ă Rospigliosi a fost o personalitate cu sim artistic, interesat deţ mister şi de ezoteric. Acesta avea o bibliotec personală ă impresionant , iar istoricii l-au numit în cele din urm „un papă ă ă liber-cuget tor”. Un indiciu a ceea ce e posibil s fi experimentată ă Poussin personal se afl într-o scrisoare redactat la şase aniă ă dup finalizarea tabloului ă P storiiă din Arcadia. Destinatarul ei, un preot, fratele ministrului de finan e al lui Ludovic al XIV-lea, s-aţ gândit c tot ce a aflat de la Poussin ar putea s interesezeă ă monarhia francez . Am g sit aceast scrisoare acum câ iva aniă ă ă ţ printre arhivele familiei Cosse-Brissac:

„Noi doi am discutat anumite lucruri, pe care voi putea foarte uşor s vi le explic în detaliu, lucruri care v vor da, prină ă monseniorul Poussin, nişte avantaje pe care nici chiar regii nu ar reuşi s le ob in prea lesne de la el şi pe care, dup cum afirmă ţ ă ă ă el, este posibil ca nimeni altcineva s nu le descopere în secoleleă urm toare. Şi, mai mult de atât, acestea sunt lucruri atât de greuă de descoperit, încât nimic din ce exist acum pe acest p mânt nuă ă ar putea fi mai valoros sau m car de o importan egală ţă ă acestora.”

O afirma ie destul de impresionant – şi totodat enigmatic !ţ ă ă ă Îns ceea ce a construit Bainbridge în gr dina sa este şi maiă ă enigmatic. Dup ce a terminat ă P storiiă din Arcadia, dintr-un motiv inexplicabil, Poussin a pictat imaginea invers a acestuia înă tabloul cu numele P storiiă din Arcadia II. Acesta este cel pe care şi l-a ales Thomas Bainbridge ca basorelief din marmur . Nuă originalul, ci perechea sa. Bainbridge era un om inteligent şi timp

de dou sute de ani monumentul s u, plin de simboluri, a z cut înă ă ă obscuritate.

Malone citi mai departe, cu mintea pierdut într-o mul ime deă ţ posibilit i. Din nefericire, Haddad nu dezv luia mult mai multe.ăţ ă Restul însemn rilor sale se refereau la Vechiul Testament, laă traducerile sale şi la neconcordan a povestirilor. Nu maiţ pomenea nici un cuvânt despre ce era posibil s fi observat şiă care stârnise un asemenea interes. Şi nu ap rea nici un mesaj deă la vreun P zitor. Nu mai erau nici detalii despre încercareaă eroului, doar o scurt observa ie la sfârşitul unuia dintre caiete.ă ţ

În Salonul de Art de la Bainbridge Hall, arogan a luiă ţ Bainbridge e şi mai evident . Numele acestuia este concludent, înă special: Epifania Sfântului Ieronim. Fascinant şi foarte potrivit, deoarece marile încerc ri încep cu o epifanie.ă

D dea ceva mai multe informa ii, dar tot r mâneau o mul imeă ţ ă ţ de întreb ri f r r spuns. Iar el înv ase c lupta cu întreb rileă ă ă ă ăţ ă ă f r r spuns era calea cea mai rapid de a imobiliza creierul.ă ă ă ă

— Ce citeşti?Ridic privirea. Pam st tea înc întins în pat, cu capul peă ă ă ă

pern , cu ochii deschişi.ă— Ce a l sat George.ăEa se ridic încet în capul oaselor, încerc s seă ă ă

dezmeticeasc şi se uit la ceas.ă ă— Cât timp am dormit?— O or şi ceva. Cum e um rul?ă ă— Tot m doare.ă— O s te mai doar înc vreo câteva zile.ă ă ăEa îşi dezmor i picioarele.ţ— De câte ori ai fost împuşcat, Cotton? De trei ori?El încuviin din cap.ţă— N-ai cum s ui i aşa ceva, spuse.ă ţ— Nici eu n-am uitat. Dac - i aminteşti, te-am îngrijit.ă ţAşa era.— Te-am iubit, spuse ea. Ştiu c poate nu- i vine s crezi, dară ţ ă

te-am iubit.— Ar fi trebuit s -mi spui despre Gary.ă— M-ai r nit cu ceea ce-ai f cut. Niciodat nu am în eles de ceă ă ă ţ

a trebuit s m înşeli mereu. De ce eu nu eram de ajuns.ă ă

— Eram tân r. Prost. Orgolios. Asta s-a întâmplat acumă dou zeci de ani, pentru Dumnezeu! Şi mi-a p rut r u după ă ă ă aceea. M-am str duit s fiu un so bun. Chiar m-am str duit!ă ă ţ ă

— Câte femei au fost? Nu mi-ai spus niciodat .ăNu avea de gând s o mai mint .ă ă— Patru. Fiecare a fost o aventur de o noapte. Dar tu? seă

interes şi el apoi.ă— Numai unul. Numai c m-am întâlnit cu el mai multe luni laă

rând.Asta îl duru.— L-ai iubit?— Atât cât poate o femeie m ritat s iubeasc pe un altă ă ă ă

b rbat care nu este so ul ei.ă ţÎn elese ce voia s spun .ţ ă ă— Gary a ap rut în urma acestei rela ii. P ru s se lupte cu oă ţ ă ă

remuşcare care îi tot ap rea din trecut. Când m uit la Gary, uneiă ă p r i din mine îi este uneori ciud pentru ceea ce am f cut – să ţ ă ă ă m ajute Dumnezeu! – îns o alt parte din mine esteă ă ă recunosc toare. Gary a fost mereu lâng mine. Tu veneai şiă ă plecai.

— Te-am iubit, Pam. Voiam s fiu so ul t u. Mi-a p rut sinceră ţ ă ă r u pentru ceea ce am f cut.ă ă

— Nu era suficient, murmur ea, cu ochii în p mânt. Nu ştiamă ă asta atunci, dar am ajuns s -mi dau seama c niciodat nu aveaă ă ă s fie suficient. De aceea am stat desp r i i cinci ani înainte să ă ţ ţ ă divor m. Îmi doream aceast c snicie, apoi din nou n-o maiţă ă ă voiam.

— Aşa de tare m-ai urât?— Nu. M uram pe mine, pentru ceea ce am f cut ă ă eu. Mi-a luat

ani de zile pân am în eles acest lucru. S ştii asta de la ună ţ ă cunosc tor, o persoan care se ur şte are o mul ime deă ă ă ţ probleme. Numai c nu-şi d seama.ă ă

— De ce nu mi-ai spus de Gary când s-a întâmplat?— Nu meritai s ştii adev rul. Cel pu in, aşa credeam peă ă ţ

atunci. Doar în ultimul an mi-am dat seama de greşeal . Tu m-aiă înşelat, te-am înşelat şi eu, numai c eu am r mas îns rcinat . Aiă ă ă ă dreptate, ar fi trebuit s - i spun cu mult timp în urm . Dar acumă ţ ă vorbim ca nişte oameni maturi şi, aşa cum ai spus şi tu, pe atunci amândoi eram tineri şi proşti. T cu, iar el nu interveni înă nici un fel. De asta am fost aşa de nervoas pe tine, Cotton. Nuă

pot s -mi bat joc de mine. Îns acesta este şi motivul pentru careă ă i-am spus în cele din urm despre Gary. Î i dai seama c aş fiţ ă ţ ă

putut s nu spun o vorb , iar tu nu ai fi aflat niciodat absolută ă ă nimic? Numai c am vrut ca lucrurile s fie cum trebuie. Am vrută ă s fac pace cu tine.ă

— Şi cu tine.Ea încuviin încet din cap.ţă— Mai ales! spuse ea cu vocea gâtuit .ă— De ce ai venit dup mine la Haddad? Ştiai c vor fiă ă

împuşc turi.ă— Hai s spunem c asta a fost o alt ac iune prosteasc de-aă ă ă ţ ă

mea.Numai c el ştia mai bine. Venise vremea s -i spun şi eiă ă ă

adev rul.ă— Oricum nu te puteai duce acas în Atlanta. Un b rbat teă ă

urm rea la aeroport. De aceea m-am întors dup tine.ă ăR mase dus pe gânduri, cu privirea fix .ă ă ă— Trebuia s -mi fi spus!ă— Da, aşa ar fi trebuit.— De ce m-ar urm ri cineva pe mine?ă— Poate urm rea s ob in un alt avantaj. Sau poate era ună ă ţ ă

lucru care trebuia finalizat.V zu c în elesese şi ea ce voia s spun .ă ă ţ ă ă— Vor s m omoare?ă ă— Habar n-am, spuse el ridicând din umeri. Asta-i problema,

c mergem pe ghicite.ăEa se l s înapoi pe pat, aparent prea obosit , suferind şiă ă ă ă

surprins ca s mai discute.ă ă— Ce-ai de gând s faci? întreb ea. Haddad e mort. Israelieniiă ă

ar trebui s plece şi ei de-acum.ă— Asta ne d câmp liber de ac iune ca s g sim ceea ce c utaă ţ ă ă ă

George. Acea încercare a eroului. A l sat special aceste lucruri.ă Voia s ne ducem acolo.ă

— Nu, voia ca tu s te duci, spuse ea l sându-şi capul peă ă pern .ă

O v zu cum se schimonoseşte de durere.ă— M duc s aduc nişte ghea pentru um r. Te vei sim i maiă ă ţă ă ţ

bine.— Nu mai încerc s te contrazic.ăEl se ridic în picioare, lu recipientul care se golise şi seă ă

îndrept spre uş .ă ă— Chiar aş vrea s ştiu ce lucru ar merita s mori pentru el!ă ă

spuse ea.— Ai fi surprins s afli pentru cât de pu in! r spunse el,ă ă ţ ă

oprindu-se.— Cred c am s -l sun pe Gary cât eşti tu plecat, spuse ea.ă ă

Vreau s m asigur c e bine.ă ă ă— Spune-i c mi-e dor de el!ă— E în siguran acolo?ţă— Henrik se îngrijeşte de el foarte bine. Nu- i face griji!ţ— Şi atunci de unde vom începe c ut rile?ă ăBun întrebare! Îns apoi, privind în cealalt parte a camerei,ă ă ă

acolo unde se aflau lucrurile din rucsac, ştiu c nu exista decâtă un singur r spuns.ă

Capitolul 30

LONDRAORA 21.00

Sabre privi în noapte prin fereastr . Agenta sa, care îlă aşteptase pe Malone la Aeroportul Heathrow, îl urm rise peă fostul agent pân la acest apartament, care era amplasat într-ună bloc solid de cl diri cu frontoane ai c rui locatari duceau probabilă ă o via tihnit şi retras .ţă ă ă

Tipic britanic.Agenta sa auzise, de asemenea, împuşc turi din interiorulă

cl dirii şi asistase la un schimb de focuri între Malone şi un altă b rbat – fosta so ie a lui Malone fiind atins de unul dintreă ţ ă gloan e. Agresorul o luase apoi la goan , iar Malone şi fosta luiţ ă so ie se întorseser în apartament, dup care plecaser cu unţ ă ă ă rucsac din piele.

Toate astea se întâmplaser cu câteva ore în urm , iar deă ă atunci nu mai aflase nimic de la agenta sa. Fusese, desigur, în avionul de la Köln la Londra în tot acest timp, dar tot ar fi trebuit s -i mai raporteze ceva pân acum.ă ă

Era obosit şi totuşi plin de energie, pe m sur ce se apropiaă ă de atingerea elului propus. Reuşise foarte uşor s intre înţ ă apartamentul lui Haddad, întrebându-se dac acesta se aflaă acolo, dar nu g si pe nimeni în untru. Pere ii erau acoperi iă ă ţ ţ aproape în totalitate de h r i. Examin cu lanterna de buzunară ţ ă asortimentul ciudat, dar loca iile – Orientul Mijlociu – nu erauţ surprinz toare. Multe dintre c r i şi teancurile de hârtii puseă ă ţ alandala aveau, de altfel, leg tur tot cu subiectul zilei.ă ă Biblioteca din Alexandria.

În ultima or studiase materialul în lumina slab a lanternei deă ă buzunar. Se întreb care fusese soarta lui Haddad. B rbatul peă ă care-l provocase Cotton Malone pe strad fusese, desigur,ă israelian. Jonah fusese foarte explicit în Rothenburg când spusese c o unitate special de exterminare se îndrepta spreă ă Londra. Oare reuşise Malone s -i întrerup ? Sau duseser treabaă ă ă la bun sfârşit? Ori Haddad se ascunsese? Nu avea de unde să

ştie, mai ales c agenta sa alesese cu în elepciune s r mân cuă ţ ă ă ă Malone.

Nu sim ea nici un pic de satisfac ie, deşi reuşise s -l localizezeţ ţ ă pe Haddad cu precizie, respectând planul. Nu putea decât să spere c agenta sa îşi f cuse şi ea treaba la fel de bine.ă ă

Îl l sase la urm , dar acum ajunsese şi rândul computerului. Îlă ă deschise şi îi examin ecranul.ă

În ciuda dezordinii generalizate din apartamentul s u, Haddadă îşi organizase sistematic fişierele. Deschise câteva dintre ele şi le studie. Haddad cercetase detaliat Biblioteca din Alexandria. Un lucru era interesant: el îi studiase, de asemenea şi pe P zitori.ă Alfred Hermann îi spusese lui Sabre despre ei, iar Jonah mai completase unele spa ii goale. Îns unul dintre fişierele luiţ ă Haddad oferea chiar mai mult.

… originea lor este necunoscut , pierdut din cauzaă ă absurdit ii celor din vechime, care, f r s fie pedepsi i în vreunăţ ă ă ă ţ fel, i-au şters din memoria oamenilor.

Cam prin secolul al II-lea, omul st pânea arta r zboiului şi aă ă torturii. În multe p r i ale lumii se formaser imperiile, careă ţ ă f cuser legile şi aduseser o oarecare siguran . Îns nici unulă ă ă ţă ă dintre aceste concepte nu îi proteja pe oameni de propriii conduc tori. Religia luase fiin , iar preo ii deveniser deă ţă ţ ă bun voie alia i ai despo ilor. Egiptul fusese unul dintre locurile înă ţ ţ care se întâmplase acest lucru. Îns , cândva, în jurul secolului ală II-lea, se formase un ordin religios egiptean care nu venera puterea, ci p strarea cunoaşterii.ă

O form incipient de m n stire se realizase atunci, cândă ă ă ă oamenii cu aceeaşi gândire şi cu scopuri similare se adunaser laă un loc. Aceste locuri erau izolate şi evitate în mod inten ionat.ţ Acest grup singular era favorizat. Membrii s i lucrau, de fapt, înă ambele Biblioteci din Alexandria ca func ionari şi servitori. Dinţ aceste posturi era posibil accesul la absolut orice şi, pe m sur ceă ă rasa uman prospera şi oamenii înv au cum s se anihileze unulă ăţ ă pe altul mai eficient, acest grup se retr gea şi mai mult în elă însuşi.

Ini ial, ei numai copiau textele, dar, în cele din urm , au ajunsţ ă s le fure de-a dreptul. Num rul mare de c r i al bibliotecii (maiă ă ă ţ multe sute de mii de manuscrise) necesitase luarea mai multor decizii, dar în urm torii trei sute de ani, de vreme ce bibliotecaă era din ce în ce mai pu in folosit , furtul textelor devenise maiţ ă facil, în special din cauz c nu exista o inventariere precis . Peă ă ă

vremea invaziei musulmane din secolul al VII-lea, P zitoriiă de ineau o mare parte din Biblioteca din Alexandria. Atunci a fostţ momentul în care au disp rut, reap rând din când în când,ă ă chemând oamenii spre înv tur şi cunoaştere.ăţă ă

Sabre continu s citeasc , întrebându-se cum de reuşiseă ă ă George Haddad s ob in informa ii atât de detaliate.ă ţ ă ţ Palestinienii p reau plini de surprize.ă

O mişcare z rit cu col ul ochiului îi alert sim urile. Umbreleă ă ţ ă ţ prindeau via . O form întunecat se apropie şi mai mult.ţă ă ă

Îşi retrase mâinile de pe tastatur . Din p cate, nu avea nici oă ă arm la el. Se r suci, gata de lupt .ă ă ă

O femeie se materializ în lumina emanat de ecranulă ă computerului.

Era agenta sa.— Genul sta de lips de prevedere te-ar putea r ni, spuse el.ă ă ă— N-am chef de asta acum.O angaja de obicei s -l ajute când avea treab în Mareaă ă

Britanie. Avea oasele sub iri şi tr s turile fine. Azi p rul ei negruţ ă ă ă era prins într-o coad grea.ă

— Unde-ai fost? întreb el.ă— L-am urm rit pe Malone. Se afl într-un hotel lâng Hydeă ă ă

Park.— Şi Haddad?— Nu ştiu, spuse ea cl tinând din cap. Am stat cu Malone. Aă

riscat revenind aici – poli ia era deja pe drum – şi a plecat cuţ rucsacul acela.

El îi admir instinctele.ă— Tot trebuie s -l g sim pe palestinian, spuse el.ă ă— Va reveni, asta dac nu e deja mort. Ar i diferit!ă ăţŞuvi ele sale negre şi lucioase disp ruser ; la fel şi haineleţ ă ă

l lâi. Acum p rul lui de culoarea nisipului era tuns scurt, ciufulit.ă ă Era îmbr cat îngrijit, cu o pereche de blugi şi cu o c maş groasă ă ă ă de pânz , iar pe deasupra purta o geac sub ire. Înainte de aă ă ţ p r si Germania, îi raportase lui Scaun-Albastru tot ce aflase,ă ă apoi f cuse aceste schimb ri de aspect – toate f când parte dină ă ă planul conceput de el cu grij , din care Alfred Hermann cunoşteaă foarte pu ine.ţ

— Î i place? întreb el.ţ ă— Îmi pl cea mai mult înainte.ă

— Poate data viitoare, spuse el ridicând din umeri. Ce se întâmpl ?ă

— Cineva supravegheaz hotelul. O s sune dac Maloneă ă ă ac ioneaz în vreun fel.ţ ă

— Nici o veste despre israelieni?— Omul lor a şters-o de aici.El se uit în jur. Poate c avea s -l aştepte pe Haddad s seă ă ă ă

întoarc . Asta p rea calea cea mai simpl . Avea, cu siguran ,ă ă ă ţă nevoie de tot ce con inea computerul lui Haddad, dar nu voia s -lţ ă ia cu totul. Era prea incomod. Era mult mai bine dac ar fi f cut oă ă copie; observ un stick de memorie printre obiectele înă dezordine. Îl înşf c şi îl introduse rapid într-un port USB liber. Seă ă uit pe el – era gol. Dup câteva clicuri cu mouse-ul copie toateă ă fişierele de pe hard disk. Apoi observ altceva, dincolo deă monitor. Era o lumini roşie. Se uit îndeaproape printre hârtiileţă ă în dezordine şi z ri pe mas un minicasetofon de buzunar. Îlă ă ridic şi observ c nu era nici o diferen în stratul de praf careă ă ă ţă acoperea masa, ceea ce însemna c fusese pus acolo recent.ă Banda se consumase, dar era înc în func iune.ă ţ

Ap s pe derulare înapoi.ă ăAgenta lui p str t cerea.ă ă ăAp s pe „play”. Fusese înregistrat întreaga întâlnire dintreă ă ă

Malone, Haddad şi israelieni. Ascult uimit cum fusese omorâtă Haddad. Ultimul lucru pe care-l auzi fu declara ia lui Malone cţ ă inten iona ţ s -lă omoare pe nemernic. Opri casetofonul.

— Haddad e mort? întreb femeia. Omorât aici? De ce nu seă cunoaşte nimic?

— B nuiesc c israelienii au cur at totul înainte s sosească ă ăţ ă ă poli ia.ţ

— Şi acum ce facem?— Îl avem pe Malone. S vedem unde ne conduce!ă

Capitolul 31

Malone ieşi din camer şi coborî în holul hotelului. Observaseă mai devreme un aparat de f cut ghea , ceea ce eraă ţă surprinz tor. Se p rea c din ce în ce mai multe inova iiă ă ă ţ americane invadau hotelurile europene.

Era furios pe el însuşi pentru c o pusese pe Pam în pericol.ă Îns , la vremea respectiv , ce altceva ar fi putut face? Nu puteaă ă s-o lase la Heathrow cu omul acela pe urmele ei. Şi cine era acesta? Poate avea de-a face cu cei care-l r piser pe Gary? Aşaă ă p rea logic. Cu toate astea, tot ştia prea pu ine.ă ţ

Israelienii reac ionaser prompt la semnalul lui Haddad c eraţ ă ă înc în via . Pam avea dreptate. Acum, c Haddad era mort,ă ţă ă interesele lor erau protejate, problema lor era rezolvat . Şiă totuşi, Pam fusese cea urm rit , nu el. De ce?ă ă

G si aparatul de f cut ghea , dar descoperi c nu merge.ă ă ţă ă Deşi compresorul se agita, nici un cub de ghea nu ap rea înţă ă recipient. „Exact ca-n America”, se gândi el.

Ieşi pe uşa dinspre casa sc rilor şi coborî un etaj. Aparatul deă acolo era plin cu ghea . St tu pân îşi umplu vasul cu ghea .ţă ă ă ţă Auzi trântindu-se o uş la una dintre camere, apoi voci. V zu doiă ă b rba i trecând pe lâng nişa în care se afla el, vorbind agita i.ă ţ ă ţ Se întoarse s plece şi prinse imaginea din profil a unuia dină b rba i, cu silueta sub ire şi pielea ars de soare. Era P staie, deă ţ ţ ă ă la Heathrow. Aici, cu un etaj mai jos de ei. Se retrase în niş şi seă uit prin uş cum cei doi b rba i intraser în lift. Liftul o lu înă ă ă ţ ă ă sus. Trase z vorul de la uşa ce d dea spre casa sc rilor şi urcă ă ă ă treptele în vitez . Deschise uşa exact când ajunse şi liftul, iar ceiă doi ieşir din cabin .ă ă

Se strecur pe uş şi se uit atent de-a lungul coridorului.ă ă ă V zu cum unul din b rba i lu o tav r mas pe jos de la room-ă ă ţ ă ă ă ăservice şi o ine în echilibru într-o mân . Cel lalt b rbat scoaseţ ă ă ă un revolver cu eav scurt . Se îndreptau exact spre camera înţ ă ă care se afla Pam. Se blestem pentru c l sase pistolul luiă ă ă Haddad pe mas , în camer . Nu-l luase cu el. Ce deştept! Acumă ă trebuia s improvizeze.ă

B rba ii se oprir în dreptul uşii. Cel cu pistolul cioc ni, apoi seă ţ ă ă

d du într-o parte. Cel lalt pretindea c era un steward, cu tavaă ă ă inut sus într-o mân . Mai cioc ni o dat . Poate Pam vorbea încţ ă ă ă ă ă

la telefon cu Gary? Asta i-ar acorda timpul de care avea nevoie.— Room-service, îl auzi pe individ spunând.Spre deosebire de hotelurile americane, unde vizoarele erau

nişte elemente standard din dotarea camerelor, britanicii nu le aveau de obicei, iar acest hotel nu f cea excep ie. Spera doar caă ţ Pam s nu fie atât de imprudent încât s r suceasc mânerul.ă ă ă ă ă

— Am o comand pentru dumneavoastr , spuse individul, cuă ă vocea ridicat .ă

Pauz .ă— Un domn a f cut aceast comand !ă ă ăLa naiba! Ar fi putut crede cu uşurin c el f cuse comanda înţă ă ă

timp ce ea dormea. Trebuia s ac ioneze. Ridic recipientul cuă ţ ă ghea pentru a-şi acoperi fa a şi porni de-a lungul holului.ţă ţ

— Mâncarea este pentru aceast camer , explic individul.ă ă ăAuzi uşa descuindu-se. Uitându-se pe lâng recipientul ridicat,ă

v zu c individul înarmat îi observase prezen a şi ascunseă ă ţ imediat pistolul. Malone folosi acest moment de relaxare în avantajul s u şi arunc ghea a şi recipientul în fa a omuluiă ă ţ ţ înarmat, apoi îşi înfipse pumnul drept în falca celui cu tava. Sim iţ osul pârâind şi individul c zu pe covor cu tot cu tav , iară ă con inutul acesteia se r spândi pe jos. Individul cu ghea a îşiţ ă ţ reveni din şocul ini ial şi îşi ridic arma, îns Malone îi d du douţ ă ă ă ă lovituri în cap şi un genunchi în torace. Agresorul c zu pe spateă şi r mase nemişcat. Uşa camerei se deschise. Pam se uit la el.ă ă

— De ce ai deschis uşa? întreb el.ă— Am crezut c ai comandat ceva de mâncare.ăEl înşf c pistolul şi şi-l puse la brâu.ă ă— Şi nu te-aş fi anun at? îi cercet rapid pe cei doi, dar nu g siţ ă ă

nici un act de identitate.— Cine sunt ştia? întreb Pam.ă ă— Asta-i cel care te urm rea la aeroport. Îl apuc pe P staieă ă ă

de bra e şi-l trase în camera lor. Apoi îl apuc pe cel lalt deţ ă ă picioare şi îl b g şi pe el în untru. Eşti o femeie înc p ânat .ă ă ă ă ăţ ă

Închise uşa cu o lovitur .ă— Mi-era foame!— Ce face Gary?— E bine. Numai c nu am apucat s ne spunem prea multe.ă ăUnul din b rba i începu s geam . În curând aveau s -şiă ţ ă ă ă

revin .ăÎnşf c rucsacul din piele şi pistolul lui Haddad.ă ă— Hai s mergem!ă— Plec m?ă— Numai dac nu cumva vrei s fii prin preajm când seă ă ă

trezesc ştia doi.ăV zu c n-o prea atr gea aceast perspectiv .ă ă ă ă ă— Ai un pistol, îi reaminti ea.— Pe care nu vreau s -l folosesc. Aici nu suntem în Vestulă

S lbatic. Suntem într-un hotel, în care se g sesc oameni. Aşa că ă ă hai s facem un lucru inteligent şi s plec m! Sunt o gr mad deă ă ă ă ă hoteluri în oraşul sta.ă

Ea lu şalul şi îşi acoperi cu grij umerii. Ieşir din camer şiă ă ă ă chemar repede liftul. Ieşir în noaptea r coroas . El se uit prină ă ă ă ă împrejurimi şi îşi d du seama c avea s fie greu s observeă ă ă ă dac erau urm ri i. Erau prea multe la care trebuia s fie atent.ă ă ţ ă Nu prea departe se g sea o sta ie de metrou, aşa c seă ţ ă îndreptar spre aceasta, hot rât s fie prudent.ă ă ă

Mintea îi era în alert .ăCum de îi g sise omul de la Heathrow? Înc şi mai ciudat, cumă ă

de ştiuse cel care pretindea c era steward c el nu se aflaă ă atunci în camer ? „ă Un domn a f cută comanda.”

Se uit la Pam în timp ce mergeau.ă— I-ai spus tipului prin uş c nu ai comandat nimic?ă ăEa încuviin din cap.ţă— Atunci a spus c tu ai f cut-o, rosti ea.ă ăNu fusese chiar aşa. Spusese c „un domn” a f cut comanda.ă ăŞi totuşi. Mersese pe ghicite?În nici un caz!

Capitolul 32

WASHINGTON, D.C.ORA 21.00

Stephanie o conduse pe Cassiopeia prin cartierul liniştit. În ultimele câteva ore st tuser ascunse pe la periferie. Sunase laă ă sediul Billet de la un telefon public dintr-un restaurant din Cracker Barrel şi aflase c nu sosise nici o veste de la Malone. Nuă acelaşi lucru se întâmplase îns şi cu Casa Alb . Cei de la biroulă ă lui Larry Daley sunaser de trei ori. Ea le spusese angaja ilor s iă ţ ă s le lase vorb c-avea s sune înapoi cu prima ocazie. Era destulă ă ă de grav, ştia asta. Dar era mai bine s -l lase pe Daley s seă ă întrebe dac urm toarea dat când avea s -i vad figura jovială ă ă ă ă ă urma s fie în direct la CNN. Aceast temere ar fi trebuit s fie deă ă ă ajuns, deocamdat , pentru a-l ine în şah pe consilierul adjunctă ţ pe probleme de securitate na ional . Heather Dixon şi israelieniiţ ă erau îns cu totul altceva.ă

— Încotro mergem? întreb Cassiopeia.ă— S rezolv m o problem .ă ă ăCartierul era plin de cl diri cu arhitectur specific stiluluiă ă ă

Beaux Arts, despre care îşi d du seama c fusese la mod peă ă ă vremea industriaşilor din secolul al XIX-lea care populaseră pentru prima dat cele trei bulevarde. Casele coloniale aşezateă la rând şi aleile pietruite nu f ceau decât s adauge în aerulă ă nop ii un plus de bun stare la atmosfera general .ţ ă ă

— Nu sunt unul dintre agen ii t i, spuse Cassiopeia. Îmi placeţ ă s ştiu în ce m bag.ă ă

— Po i s pleci când vrei!ţ ă— Bun încercare! Doar nu crezi c scapi de mine aşa uşor?ă ă— Atunci nu mai pune întreb ri! Aşa îl chestionezi şi peă

Thorvaldsen?— De ce nu- i place de el? În Fran a te aruncai mereu laţ ţ

beregata lui.— Uite care-i situa ia în care m aflu, Cassiopeia: Cotton esteţ ă

într-o mare încurc tur ; oamenii mei îmi doresc moartea; atâtă ă israelienii, cât şi saudi ii vor s m prind . Crezi c ar fi în eleptţ ă ă ă ă ţ

ca acum s -mi plac de cineva?ă ă— Asta nu-i un r spuns la întrebarea mea!ăNu, nu era. Îns nu putea pune adev rul în cuvinte, faptul c ,ă ă ă

prin asocierea cu r posatul ei so , Thorvaldsen ajunsese s -iă ţ ă cunoasc lui Stephanie punctele tari şi pe cele slabe şi c al turiă ă ă de el se sim ea vulnerabil .ţ ă

— Hai s spunem c noi doi ştim mult prea multe unul despreă ă cel lalt.ă

— Henrik e îngrijorat în privin a ta. De aceea mi-a cerut s vin.ţ ă A sim it c sunt nişte probleme.ţ ă

— Iar eu apreciez acest lucru. Îns asta nu înseamn că ă ă trebuie s -mi şi plac de el!ă ă

Z ri casa, una dintre multele locuin e simetrice din c r midă ţ ă ă ă cu sculpturi, portic la intrare şi acoperiş mansardat. Luminile erau aprinse numai la parter. Examin strada. Era înc linişte.ă ă

— Vino dup mine!ă

Alfred Hermann dormea foarte pu in. Îşi for ase mintea cuţ ţ mult timp în urm s func ioneze cu mai pu in de trei ore deă ă ţ ţ odihn .ă

Nu era destul de b trân încât s fi tr it personal experien eleă ă ă ţ celui de-al Doilea R zboi Mondial, deşi p stra înc vii în minteă ă ă amintiri din copil rie despre naziştii care defilau pe str zile dină ă Viena. În deceniile urm toare, luptase activ cu sovieticii şiă provocase regimul lor totalitar care dominase Austria. Averea lui Hermann data de pe vremea Habsburgilor şi reuşise s rezisteă dea lungul a dou secole de politic schimb toare. În timpulă ă ă ultimilor cincizeci de ani, averea familiei se înzecise şi o mare parte a acestui succes s-ar fi putut datora leg turilor cu Ordinulă Lânii de Aur. Asocierea strâns cu un asemenea grup select dină toat lumea prezenta avantaje de care tat l sau bunicul s u nuă ă ă se bucuraser niciodat . Iar faptul c era şi la conducere – astaă ă ă atr gea şi mai multe beneficii. Şi totuşi, activitatea sa se apropiaă de sfârşit. La moartea lui, fiica sa urma s moşteneasc totul. Iară ă acest gând nu era prea pl cut. Era adev rat, sem na cu el înă ă ă unele privin e. Curajoas şi hot rât , aprecia trecutul şi râvnea,ţ ă ă ă cu un entuziasm similar cu al lui, la cel mai pre ios dintreţ produsele umane – cunoaşterea. Îns era totuşi necizelat . Încă ă ă se mai lucra la aceasta, dar era un lucru de care el se temea că avea s r mân nerealizat. O privi pe fiica sa, care, la fel ca el,ă ă ă

dormea foarte pu in. O numise Margarete, ca pe mama ei. Eaţ admira macheta Bibliotecii din Alexandria.

— Oare putem s o g sim? întreb ea încetişor.ă ă ăSe duse mai lâng ea.ă— Cred c Dominick este destul de aproape.ă— Nu po i s ai încredere în Sabre, spuse ea, privindu-l cuţ ă

ochii cenuşii, p trunz tori. De fapt, în nici un american, ad ug .ă ă ă ăMai avuseser discu ia asta şi mai demult.ă ţ— Nu am încredere în nimeni!— Nici m car în mine?ăEl zâmbi. Mai avuseser discu ia asta mai demult.ă ţ— Nici chiar în tine.— Sabre are prea mult libertate.ă— De ce-l invidiezi? îi d m misiuni dificile. Nu po i face asta şiă ţ

s te aştep i s lucreze dup cum vrem noi.ă ţ ă ă— El constituie o problem – cu ingeniozitatea lui american şiă ă

toate cele – numai c tu nu- i dai seama de acest lucru.ă ţ— Este un b rbat cu mult voin . Are nevoie de un scop. Noiă ă ţă

i-l oferim pe acesta. În schimb, el ne promoveaz elurile.ă ţ— Am sim it la el mai multe în ultima vreme. Încearc dinţ ă

r sputeri s -şi mascheze ambi ia, dar se vede. Trebuie doar s fiiă ă ţ ă atent!

Se gândi s o tachineze pu in.ă ţ— Poate eşti atras de el? o întreb .ă ăEa râse de o asemenea posibilitate.— Asta n-o s se întâmple niciodat ! De fapt, chiar o s -lă ă ă

concediez dup ce tu n-o s mai fii.ă ăEl r mase uimit de presupunerea ei c urma s moştenească ă ă ă

tot ce avea el.— Nu este nici o garan ie c vei ocupa Scaunul Albastru.ţ ă

Aceast alegere se face între Scaune.ă— Voi fi în interiorul Cercului, te asigur. De acolo mai e un

singur pas pân la locul pe care-l de ii tu.ă ţÎns el nu era aşa de sigur. Era la curent cu leg turile ei cuă ă

celelalte patru Scaune. Chiar le încurajase, ca un fel de test. Averea lui o dep şea cu mult pe a celorlal i în vechime, cantitateă ţ şi sfer de influen . Institu iile financiare pe care le controlaă ţă ţ erau strâns legate de mul i membri, inclusiv de trei dintreţ Scaune. Nici unul dintre ei nu ar fi vrut vreodat ca restul s afleă ă despre aceast vulnerabilitate, iar pre ul t cerii lui fusese mereuă ţ ă

propria loialitate. Le manipulase sl biciunile timp de zeci de ani,ă îns încerc rile fiicei sale fuseser neînsemnate. Aşa c nu stricaă ă ă ă o vorb de aten ionare.ă ţ

— Dup ce n-am s mai fiu, e drept c Dominick va avea de-aă ă ă face cu tine, aşa cum şi tu vei avea de-a face cu el. Dar s nu teă pripeşti! B rba i ca el, cu pu ine sentimente? F r etic ? Cu oă ţ ţ ă ă ă inim plin de îndr zneal ? S-ar putea s - i dai seama c acesteă ă ă ă ă ţ ă calit i sunt foarte valoroase.ăţ

Spera c -l asculta, dar se temu c vorbele-i treceau pe lângă ă ă urechi, ca întotdeauna. Mama ei murise când avea opt ani şi, în tinere e, ea p rea s fie într-adev r produsul lui – ţ ă ă ă din coasta lui, cum îi pl cea ei s spun – îns , odat cu înaintarea în vârst , nuă ă ă ă ă ă observase acea promisiune timpurie materializându-se. Educa iaţ ei începuse în Fran a, continuase în Anglia şi se încheiase înţ Austria, iar experien a îi fusese şlefuit în camerele de consiliuţ ă ale numeroaselor sale corpora ii. Îns rapoartele din acele locuriţ ă nu fuseser prea încurajatoare.ă

— Ce-ai face dac ai g si biblioteca? întreb ea.ă ă ăEl îşi ascunse amuzamentul. Ea nu p rea s mai vrea să ă ă

discute despre Sabre sau despre ea.— Gândurile şi ideile m re e care se g sesc acolo dep şescă ţ ă ă

orice imagina ie, îi r spunse.ţ ă— Te-am auzit ieri vorbind despre acestea. Spune-mi mai

multe!— A, vorbeam despre harta lui Piri Reis, din 1513, g sit laă ă

Istanbul. Vorbeam despre asta, dar nu ştiam c m ascultai.ă ă— Întotdeauna te ascult.El zâmbi la aceast observa ie. Ştiau amândoi c nu era aşa.ă ţ ă— Îi spuneam cancelarului despre cum a fost trasat harta peă

o piele de gazel de c tre un amiral turc, care fusese cândvaă ă pirat. E plin de detalii incredibile. Coasta sud-american esteă ă prezent , deşi navigatorii europeni înc nu cartografiaseră ă ă regiunea. Continentul Antarctica se vede, de asemenea, cu mult înainte de a fi fost acoperit de ghea . Doar în zilele noastre, cuţă ajutorul unui radar de teren, am reuşit s determin m conturulă ă

rmului acestuia. Şi totuşi, acea realizare din 1513 este la fel deţă bun ca a noastr . Pe partea din fa a h r ii, cartograful a notată ă ţă ă ţ c a utilizat h r i realizate pe vremea lui Alexandru, împ ratulă ă ţ ă

celor Dou Coarneă 7. Î i po i imagina aşa ceva? Poate cţ ţ ă navigatorii antici au vizitat Antarctica cu mii de ani în urm ,ă înainte s se acumuleze ghea a şi au consemnat ceea ce auă ţ v zut.ă

Mintea lui Hermann se revolt la gândul informa iilor ceă ţ probabil c se pierduser în domeniul matematicii, astronomiei,ă ă geometriei, meteorologiei şi medicinei.

— Cunoştin ele neconsemnate sunt fie uitate, fie încurcateţ pân la a nu mai putea fi recunoscute vreodat . Ai auzit deă ă Democrit? El a emis teoria conform c reia toate lucrurile au fostă realizate dintr-un num r finit de particule discrete. Ast zi leă ă numim atomi, dar el a fost primul care a confirmat existen a lorţ şi a formulat teoria atomic . A scris şaptezeci de c r i – ştim astaă ă ţ din alte referin e – şi totuşi nici una nu a supravie uit. Şi auţ ţ trecut secole pân când al i oameni, în alte vremuri, s seă ţ ă gândeasc la acelaşi lucru. Nu ne-a r mas aproape nimic din ce-ă ăa scris Pitagora. Manetho a consemnat istoria Egiptului. Disp rut . Galen, marele vindec tor roman? A scris cinci sute deă ă ă tratate de medicin . Nu au r mas decât fragmente. Aristarh s-aă ă gândit c soarele, nu p mântul, era centrul universului. Însă ă ă Copernic, care a tr it şaptesprezece secole mai târziu, este celă pe care istoria-l crediteaz pentru aceast revela ie.ă ă ţ

Îi venir mai mul i în minte: Eratostene şi Strabon, geografi;ă ţ Arhimede, fizician şi matematician; Zenodot şi gramatica lui; Callimah, poetul; Thales, primul filosof. Toate ideile lor disp ruser .ă ă

— Întotdeauna a fost aşa, continu el. Cunoaşterea esteă primul lucru eradicat odat ce se ob ine puterea. Istoria aă ţ dovedit acest lucru în mod repetat.

— Şi totuşi, de ce se teme Israelul? întreb ea. Ştia c ea aveaă ă s -l fac s vorbeasc în cele din urm despre acest subiect.ă ă ă ă ă Poate e mai mult team decât realitate, observ ea. S schimbiă ă ă lumea nu este uşor.

— Dar se poate face. B rba ii – f cu o pauz – şi femeile auă ţ ă ă f cut asta de secole întregi. Iar violen a nu a adus întotdeaunaă ţ schimb rile cele mai profunde. Acestea s-au produs adeseaă datorit unor simple cuvinte. Biblia a schimbat omenirea în modă

7 Când Alexandru cel Mare s-a ridicat deasupra tuturor regilor p mântului şi s-a autointitulat „zeu”, a purtat un coif cu coarne caă simbol al divinit ii sale. (n.tr.).ăţ

fundamental; la fel şi Coranul; Magna Carta, de asemenea; la fel şi Constitu ia american . Miliarde de oameni îşi guverneaz via aţ ă ă ţ cu ajutorul acestor cuvinte. Societatea a fost deja schimbat deă ele. Nu atât r zboaiele, cât tratatele care le-au urmat sunt celeă care au modificat cu adev rat cursul istoriei. Planul Marshall aă schimbat lumea chiar mai mult decât a f cut-o cel de-al Doileaă R zboi Mondial. Cuvintele chiar sunt adev ratele arme aleă ă distrugerii în mas .ă

— Ai evitat întrebarea mea, spuse ea cu un ton juc uş, care îiă aminti de so ia lui de mult r posat .ţ ă ă

— De ce anume se teme Israelul? repet el.ă— De ce nu vrei s -mi spui?ă— Poate c nu ştiu.ă— M îndoiesc.ăCânt ri în minte dac s -i spun totul. Îns nu supravie uiseă ă ă ă ă ţ

pân acum prin impruden e de acest gen. Vorba goal a dusă ţ ă întotdeauna la c derea oamenilor de succes.ă

— Hai s spunem pur şi simplu c adev rul este întotdeaunaă ă ă greu de acceptat – pentru oameni, pentru culturi, chiar şi pentru na iuni.ţ

Stephanie merse în fa a Cassiopeei pân ajunse în curtea dinţ ă spate şi fu surprins de aspectul ei foarte îngrijit. Era plin deă ă flori colorate: ochiul-boului, clopo ei cera i, v rgu e-de-aur,ţ ţ ă ţ panselu e şi altele. Terenul terasat forma o peninsul , pe pavajulţ ă c reia era plasat mobilierul din fier forjat, printre care r s reauă ă ă mai multe flori din ghivece decorative.

O conduse pe Cassiopeia spre trunchiul gros al unui ar ar înalt,ţ unul dintre cei trei pomi statuari care umbreau gr dina.ă

Se uit la ceas: era ora 21.43.ăVenise aici dintr-un amestec de furie şi curiozitate, dar

urm torul pas fu cel prin care dep şi limita în mod incontestabil.ă ă— Preg teşte pistolul cu aer comprimat! şopti ea.ăPartenera ei l s o s geat s alunece pe eav .ă ă ă ă ă ţ ă— Sper c remarci obedien a mea oarb fa de toat această ţ ă ţă ă ă

nes buin ! spuse ea.ă ţăSe gândi la urm torul pas. S sparg uşa era, desigur, oă ă ă

op iune. Cassiopeia se pricepea la aşa ceva. Dar ar fi putut şi sţ ă bat pur şi simplu la uş . Chiar îi pl cu mai mult această ă ă ă abordare. Oricum, urm toarea lor mişcare fu determinată ă

instantaneu în momentul în care uşa din spate se deschise şi o siluet neagr se deplas printre coloanele sub iri ce alc tuiau oă ă ă ţ ă colonad îngust . B rbatul înalt purta un halat de baie legat înă ă ă talie, iar în picioare avea nişte papuci de cas pe care-i târşâiaă pe teras .ă

Stephanie ar t întâi spre pistol, apoi spre siluet . Cassiopeiaă ă ă ochi şi trase. Se auzi un pocnet moale, apoi un şuierat înso iţ zborul s ge ii. Vârful acesteia îl atinse pe b rbat, care strig , înă ţ ă ă timp ce mâna i se duse la um r. Încerc s smulg s geata, apoiă ă ă ă ă oft şi se pr buşi. Stephanie fugi pân la el.ă ă ă

— Chestia asta chiar ac ioneaz rapid!ţ ă— Asta-i şi scopul! Cine e tipul?Se uitar amândou în jos spre b rbat.ă ă ă— Felicit ri! Tocmai l-ai doborât pe procurorul general ală

Statelor Unite. Acum ajut -m s -l trag în cas .ă ă ă ă

Capitolul 33

JOI, 6 OCTOMBRIELONDRAORA 3.15

Sabre îşi privi laptopul. În ultimele trei ore examinase tot ce desc rcase din computerul lui George Haddad şi r m seseă ă ă stupefiat. Informa iile erau cu certitudine la fel de multe caţ acelea pe care ar fi reuşit s le stoarc el însuşi de la palestiniană ă şi asta f r s mai foloseasc for a. Haddad petrecuse ani întregiă ă ă ă ţ c utând Biblioteca din Alexandria şi pe P zitorii ei mitici,ă ă acumulând o gr mad impresionant de date.ă ă ă

O serie întreag de fişiere se refereau la un nobil englez peă nume Thomas Bainbridge, despre care îl auzise vorbind pe Alfred Hermann. Conform lui Haddad, în cea de-a doua jum tate aă secolului al XVIII-lea, Bainbridge vizitase Biblioteca din Alexandria, apoi scrisese un roman despre experien a lui, care,ţ corespunz tor însemn rilor, con inea indicii asupra locului înă ă ţ care se g sea aceasta.ă

Oare Haddad g sise o copie?ăAsta era ceea ce luase Malone din apartament?Apoi mai era proprietatea str moşeasc a lui Bainbridgeă ă

situat la vest de Londra. Se p rea c Haddad o vizitase înă ă ă repetate rânduri şi considerase c acolo se aflau mai multeă indicii, în special referitoare la un monument din marmur şi laă ceva cu numele de Epifania Sfântului Ieronim. Îns nu mai eraă nici un alt detaliu care s explice semnifica ia acestora. Apoi maiă ţ era încercarea eroului.

G sise o relatare despre ceea ce se întâmplase cu cinci ani înă urm în casa lui Haddad din West Bank. Citise cu interesă însemn rile cu o or în urm şi acum relua cu entuziasmă ă ă evenimentele în minte.

— Vrei s spui c biblioteca înc mai exist ? îl întrebaseă ă ă ă Haddad pe P zitor.ă

— Am protejat-o timp de secole întregi. Am salvat ceea ce s-ar fi pierdut din ignoran şi l comie.ţă ă

Haddad ar t spre plicul pe care i-l înmânase oaspetele s u.ă ă ă— Aceast încercare a eroului indic drumul pân acolo?ă ă ăB rbatul încuviin din cap.ă ţă— Pentru cei care în eleg, calea va fi evident .ţ ă— Şi dac eu nu voi în elege?ă ţ— Atunci înseamn c nu ne vom mai revedea niciodat .ă ă ăCânt ri în minte posibilit ile, apoi spuse:ă ăţ— M tem c lucrurile pe care aş vrea eu s le aflu e mai bineă ă ă

s r mân ascunse.ă ă ă— De ce spui aşa ceva? De cunoaştere nu trebuie s - i fieă ţ

niciodat fric . Sunt familiarizat cu lucr rile dumitale. Şi euă ă ă studiez Vechiul Testament. Din acest motiv am fost ales s fiuă P zitorul dumitale. Chipul b rbatului, mai tân r decât al lui, seă ă ă lumin . Avem materiale pe care nici m car nu i le po i închipui:ă ă ţ ţ texte originale, coresponden , analize, toate de la oamenii dinţă vechime, care ştiau mult mai multe decât dumneata sau decât mine. Eu nu st pânesc ebraica veche la nivelul dumitale. Veziă dumneata, pentru un P zitor, exist niveluri de realizare şiă ă singura modalitate de a te în l a este prin des vârşirea personal .ă ţ ă ă La fel ca dumneata şi eu sunt fascinat de interpretarea f cut deă ă creştin tate Vechiului Testament, de felul cum a fost manipulată acesta. Vreau s aflu mai multe, iar dumneata, domnule, ai puteaă s m înve i.ă ă ţ

— Şi studiul te va ajuta s te înal i?ă ţ— Demonstrarea teoriei dumitale ar fi o mare realizare pentru

amândoi.Aşa c deschise plicul.ă

Sabre trecu în revist con inutul plicului. Haddad scanaseă ţ documentul şi îl introdusese apoi în calculator. Cuvintele erau redactate într-un scris ce p rea al unui b rbat, toate în latin .ă ă ă Din fericire, Haddad tradusese mesajul. Sabre citi încercarea eroului, presupusa cale c tre Biblioteca din Alexandria.ă

Cât de ciudate sunt manuscrisele, m re ule c l tor dină ţ ă ă necunoscut! Ele arat ca şi cum ar fi separate, dar par numai unulă singur pentru cei care ştiu c nuan ele curcubeului devin oă ţ singur lumin alb . Cum s g seşti acea singur raz ? Este ună ă ă ă ă ă ă mister, dar viziteaz capela de lâng Tagus, în Bethlehem,ă ă închinat-s sfântului nostru protector. Începe- i c l toria în umbră ţ ă ă ă şi termin-o în lumin , acolo unde o stea în retragere g seşte oă ă roz , str punge o cruce de lemn şi transform argintul în aur.ă ă ă G seşte locul care formeaz o adres f r loc, unde se g seşte ună ă ă ă ă ă

alt loc. Apoi, la fel ca p storii pictorului Poussin, nedumerit deă enigm , vei fi inundat de lumina inspira iei. Reasambleaz celeă ţ ă paisprezece pietre, apoi lucreaz cu echerul şi busola pentru aă g si calea. La prânz, simte prezen a luminii roşii, priveşteă ţ r sucirea nesfârşit a şarpelui roşu de mânie. Îns aten ie laă ă ă ţ litere! Pericolul îl amenin pe cel care soseşte în mare vitez !ţă ă Dac r mâi neschimbat pe calea ta, drumul î i va fi sigur.ă ă ţ

Sabre cl tin din cap. Ghicitori. Nu prea erau punctul lui forte.ă ă Şi nu avea timp deloc s se lupte cu ele. Recitise fiecare fişier dină computer, îns Haddad nu descifrase mesajul. Şi asta era oă problem !ă

El nu era nici istoric, nici lingvist, nici expert biblic. Alfred Hermann era presupusul expert, dar Sabre se întreb cât deă multe ştia de fapt austriacul. Amândoi erau nişte oportunişti, încercând s ob in cât mai multe dintr-o anumit situa ie.ă ţ ă ă ţ

Numai c aveau motive diferite.ăHermann încerca s lase ceva în urma lui, s -şi marchezeă ă

trecerea prin Ordinul Lânii de Aur. Poate chiar voia s netezească ă ascensiunea lui Margarete, s-o ajute s ob in puterea. Eraă ţ ă evident c avea nevoie de ajutor! Ştia c ea urma s -l elimineă ă ă imediat ce Hermann murea. Dar dac ar putea s o împiedice, să ă ă fie cu un pas înaintea ei, atât cât ea s nu-l poat atinge, atunciă ă ar putea reuşi. Voia un permis de liber trecere, cu toateă cheltuielile pl tite, direct spre vârf. Voia un loc la mas . Voiaă ă puterea de a negocia pentru a deveni pe deplin membru al Ordinului Lânii de Aur. Dac în Biblioteca din Alexandria se g seaă ă ceea ce Alfred Hermann îi spusese c era posibil s fie, atunciă ă de inerea ei valora mai mult decât orice avere.ţ

Îi sun telefonul mobil. Afişajul LCD ar ta c era vorba despreă ă ă agenta sa. Era şi timpul! R spunse.ă

— Malone tocmai a plecat, spuse ea. Destul de devreme. Ce vrei s fac?ă

— Încotro a plecat?— A luat un autobuz spre sta ia Paddington, apoi un tren c treţ ă

vest.— Oxfordshire este pe aceast rut ?ă ă— Trece exact pe acolo.Şi Malone era curios, dup cum se p rea.ă ă— Ai aranjat şi cu ajutoarele suplimentare, aşa cum i-am zis?ţ— Sunt aici.

— Aşteapt -m în sta ia Paddington, vin şi eu acum!ă ă ţÎnchise telefonul.Sosise vremea s treac la faza urm toare.ă ă ă

Stephanie arunc un pahar cu ap peste fa a lui Brent Green.ă ă ţ Îi c raser trupul inert în buc t rie şi îl legaser de un scaun cuă ă ă ă ă band adeziv , pe care Cassiopeia o g sise într-unul dintreă ă ă sertare. Procurorul general se dezmetici, scuturându-şi capul ca s -şi îndep rteze apa din ochi.ă ă

— Ai dormit bine? îl întreb ea.ăGreen înc nu îşi revenise, aşa c îl mai ajut cu pu in ap .ă ă ă ţ ă ă— Ajunge, spuse Green, cu pleoapele larg deschise, cu fa a şiţ

halatul de baie pline de ap . Presupun c ai un motiv foarte bună ă pentru care te-ai hot rât s încalci atât de multe legi federale.ă ă

Rostea cuvintele încet şi cu tonul unui director de pompe funebre, ambele lucruri obişnuite la Green. Niciodat nu-l auziseă s vorbeasc tare sau repede.ă ă

— Tu s -mi spui, Brent! Pentru cine lucrezi?ăGreen se uit la leg turile care-i imobilizau mâinile şiă ă

picioarele.— Şi eu care credeam c facem progrese în privin a rela ieiă ţ ţ

noastre! spuse el.— F ceam, pân m-ai tr dat!ă ă ă— Stephanie, de ani de zile mi se spune c ai o personalitateă

dezl n uit , îns eu am admirat mereu aceste calit i la tine.ă ţ ă ă ăţ Încep totuşi s v d şi motivul pentru care se plângeau ceilal i.ă ă ţ

Ea se apropie de el.— Nu aveam încredere în tine, dar i-ai inut piept lui Daley şiţ

m-am gândit c poate şi subliniez ă poate, greşeam.— Ai idee ce s-ar întâmpla dac serviciul de paz ar veni să ă ă

verifice dac sunt bine? Ceea ce, apropo, face în fiecare sear !ă ă— Da, bun încercare! I-ai trimis la plimbare cu luni în urm .ă ă

Spuneai c nu era necesar decât dac nivelul de amenin are ar fiă ă ţ fost crescut şi pe moment nu este.

— Şi de unde ştii c nu am ap sat butonul de panic înainte să ă ă ă cad pe teras ?ă

Ea îi ar t transmi torul pe care-l purta în buzunar.ă ă ţă— Eu l-am ap sat pe al meu, Brent, acolo, în parc şi ştii ce s-aă

întâmplat? Nimic, absolut nimic!— S-ar putea s fie altfel aici.ă

Ştia c Green, ca to i cei din personalul administrativ cuă ţ vechime, avea un buton de panic . Dac erau probleme, mesajulă ă se transmitea instantaneu fie c tre un serviciu de paz dină ă apropiere, fie c tre centrul de comand de la Serviciul Secret.ă ă Putea ac iona şi ca dispozitiv de urm rire.ţ ă

— M-am uitat la mâinile tale, spuse ea. Ambele erau goale. Erai prea ocupat s încerci s - i dai seama ce te în epase.ă ă ţ ţ

Chipul lui Green împietri şi se uit fix la Cassiopeia.ă— Dumneata m-ai împuşcat? o întreb .ăEa f cu o plec ciune gra ioas .ă ă ţ ă— La dispozi ia dumneavoastr !ţ ă— Ce substan ai utilizat?ţă— Un agent cu ac iune rapid pe care l-am g sit în Maroc.ţ ă ă

Rapid, nedureros, cu efect pe termen scurt.— Pot confirma toate aceste calit i. Green se întoarse înapoiăţ

spre Stephanie. Ea trebuie s fie Cassiopeia Vitt. L-a cunoscut peă so ul t u, Lars, înainte ca acesta s se sinucid .ţ ă ă ă

— De unde Dumnezeu ştii acest lucru?Ea nu mai vorbise despre ce se întâmplase cu nimeni de pe

acea parte a Oceanului Atlantic. Ştiau numai Cassiopeia, Henrik Thorvaldsen şi Malone.

— Întreab -m ce vrei s m întrebi şi motivul pentru care aiă ă ă ă venit pân aici, spuse Green liniştit şi resemnat.ă

— De ce i-ai trimis acas pe cei din serviciul ă meu de paz ? M-ăai l sat în fundul gol în fa a israelienilor. Recunoaşte c tu aiă ţ ă f cut asta!ă

— Recunosc.O surprinse faptul c acesta recunoscuse. Era prea obişnuită ă

cu minciunile.— Ştiind c saudi ii vor încerca s m omoare?ă ţ ă ă— Ştiam şi asta.Îşi sim i furia crescând în interior şi se lupt cu nevoia de a seţ ă

elibera de ea, spunând doar:— Aştept explica ii!ţ— Domnişoar Vitt, spuse Green, po i s stai cu această ţ ă ă

femeie şi s o protejezi pân când se termin toat povesteaă ă ă ă asta?

— Ce- i pas ie? izbucni Stephanie. Nu m p zeşti tu pe mine!ţ ă ţ ă ă— Cineva trebuie s-o fac . Faptul c ai sunat-o pe Heatheră ă

Dixon nu a fost o mişcare inteligent . Nu gândeşti nici un pic!ă

— De parc aş avea nevoie s -mi spui tu asta!ă ă— Uit -te la tine! Te afli aici, agresându-l pe procurorulă

Statelor Unite responsabil cu respectarea legii, de inând pu ineţ ţ informa ii sau nici una. Duşmanii t i, pe de alt parte, au accesţ ă ă la o gr mad de informa ii, pe care le folosesc din plin.ă ă ţ

— Despre ce naiba vorbeşti? Şi nici nu ai r spuns pân acumă ă la întrebare!

— Aşa e, nu am r spuns. Voiai s ştii de ce i-am trimis acasă ă ă pe cei din serviciul t u de paz . R spunsul e simplu: aşa mi s-aă ă ă cerut, aşa am f cut.ă

— Cine i-a cerut asta?ţGreen o privi netulburat – aducând parc pu in cu Buddha.ă ţ— Henrik Thorvaldsen.

Capitolul 34

BAINBRIDGE HALL, ANGLIAORA 5.20

Malone admir monumentul de marmur din gr din . Luaseră ă ă ă ă un tren din Londra şi merseser vreo dou zeci de kilometri spreă ă nord, apoi, ajunşi în oraş, luaser un taxi din sta ia dină ţ apropierea g rii pân la Bainbridge Hall. Citise toate însemn rileă ă ă lui Haddad g site în rucsac şi r sfoise şi romanul, încercând să ă ă g seasc un sens în cele ce se întâmplau, amintindu-şi tot ce elă ă şi Haddad discutaser de-a lungul anilor. Ajunsese îns laă ă concluzia c vechiul s u prieten luase cu el în mormânt lucrurileă ă cele mai importante.

Deasupra se întindea un cer ca de catifea. Un curent de aer rece îi d dea fiori. Iarba t iat frumos se întindea în gr din ca oă ă ă ă ă mare cu luciri metalice, în care tufele şi arbuştii formau insule de umbr . Apa dansa într-o fântân din apropiere. Se hot râse să ă ă ă fac o vizit acolo înainte de ivirea zorilor, acesta fiind cel maiă ă bun mod de a afla ceva şi ob inuse o lantern de la portarulţ ă hotelului.

Terenul nu avea garduri şi, atât cât putea s vad , nici alarm .ă ă ă În ce privea casa îns , presupuse c era cu totul alt poveste.ă ă ă Din ce citise în însemn rile lui Haddad, proprietatea consta dintr-ăun muzeu nesemnificativ, unul dintre sutele de inute de Coroanaţ Britanic . Mai multe camere de la parterul conacului erauă luminate şi el z ri, printre ferestrele f r perdele, ceea ce p reaă ă ă ă s fie o echip de cur enie.ă ă ăţ

Se concentr din nou asupra monumentului.ăVântul foşni prin copaci, apoi se ridic f când norii s -şiă ă ă

înceap c l toria. Lumina lunii disp ruse, dar ochii îi erau dejaă ă ă ă obişnui i cu v lul straniu.ţ ă

— Ai de gând s -mi spui ce este acesta? întreb Pam.ă ăFusese neobişnuit de t cut tot drumul.ă ăÎndrept lumina lanternei spre imaginea gravat în marmur .ă ă ă— Asta-i dintr-o pictur numit ă ă Pastorii din Arcadia II. Thomas

Bainbridge şi-a dat toat osteneala s o graveze.ă ă

Îi povesti ce scrisese Haddad despre aceast imagine, apoiă folosi fasciculul luminos pentru a eviden ia literele de dedesubt.ţ

D O.V.O.S.V.A.V.V. M

— Şi despre astea ce-a spus? întreb Pam.ă— Nici un cuvânt. Doar faptul c acesta era un mesaj şi că ă

sunt mai multe în interiorul casei.— Ceea ce explic , într-adev r, de ce ne afl m aici la ora cinciă ă ă

diminea a.ţEl îi sesiz nota de iritare din voce.ă— Nu-mi place aglomera ia.ţPam îşi apropie ochii de monument.— M întreb de ce a separat D şi M aşa.ăNu avea nici cea mai mic idee. Îns era un lucru pe care-lă ă

în elegea. Scena pastoral din ţ ă Pastorii din Arcadia II ilustra o femeie care privea cum cei trei p stori se adunaser în jurul unuiă ă mormânt, fiecare dintre ei ar tând înspre literele gravate. ă ET IN ARCADIA EGO. Ştia cum se traducea: Şi eu am fost în Arcadia.

Era o inscrip ie enigmatic , f r sens. Îns mai v zuse aceleţ ă ă ă ă ă cuvinte şi mai demult, în Fran a. Erau con inute într-un codiceţ ţ din secolul al XVI-lea, care descria ceea ce realizaser cavaleriiă templieri în secret în lunile dinainte de arestarea lor în mas dină octombrie 1307.

Et in Arcadia ego era o anagram pentru ă I tego arcana dei, adic „eu ascund secretele Domnului”.ă

Îi spuse şi lui Pam despre aceast propozi ie.ă ţ— Doar nu vorbeşti serios! exclam ea.ă— Î i spuneam doar ce ştiam şi eu, spuse el, ridicând dinţ

umeri.Trebuia s exploreze casa. Examin parterul de la o distană ă ţă

convenabil din gr din , printre cedrii foarte înal i. Luminile seă ă ă ţ aprindeau şi se stingeau pe m sur ce oamenii care se ocupauă ă de cur enie se deplasau în interior. Uşile care d deau spreăţ ă terasa din spate erau inute deschise cu nişte scaune proptite înţ ele. V zu cum un b rbat ieşi afar cu dou pungi de gunoi, peă ă ă ă care le arunc într-o gr mad , apoi disp ru în untru.ă ă ă ă ă

Se uit la ceas: era ora 5.40.ă— Sigur vor termina în curând, spuse el. Imediat dup ceă

pleac , ar trebui s avem vreo dou ore la dispozi ie pân vineă ă ă ţ ă

cineva la serviciu. Muzeul nu se deschide pân la zece.ăAflase acest lucru de pe un panou de lâng poarta principal .ă ă— Nici nu mai este nevoie s spun cât de nes buit mi se pareă ă ă

chestia asta.— Întotdeauna ai vrut s ştii ce f ceam la serviciu şi niciodată ă ă

nu am putut s - i spun, din cauz c era strict secret şi chestii deă ţ ă ă genul sta. Acum a sosit vremea s afli.ă ă

— Îmi pl cea mai mult înainte, când nu ştiam nimic.ă— Nu cred. Îmi amintesc cât de tare te enervai.— M car nu aveam r ni produse de gloan e.ă ă ţ— Este ritualul t u de ini iere, zise el zâmbind. Apoi îi f cuă ţ ă

semn spre conac şi-i spuse: Dup tine!ă

Sabre privi cum siluetele lui Cotton Malone şi a fostei sale so iiţ se contopeau cu copacii din spate de la Bainbridge Hall. Malone venise direct la Oxfordshire. Bun. Totul depindea acum de curiozitatea lui. Şi agenta lui îşi f cuse bine meseria. Îi angajaseă pe cei trei b rba i pe care-i ceruse şi îi d duse o arm . Trase deă ţ ă ă câteva ori adânc aer în piept, bucurându-se de r coarea nop ii,ă ţ apoi scoase pistolul Sig Sauer din buzunarul jachetei.

Sosise vremea s -l întâlneasc pe Cotton Malone.ă ă

Malone se apropie de uşa din spate, stând într-o parte, înv luită în umbr şi se uit în untru. Camera de dincolo era un salonă ă ă bogat ornamentat. Lumina tremur toare c dea în cascade dină ă tavanul boltit, iluminând mobilierul aurit şi pere ii acoperi i cuţ ţ panouri, înveseli i de tapiserii şi de picturi. Nu se vedea nimeni,ţ îns el auzi zgomotul f cut de o maşin de lustruit pardoselile şiă ă ă un radio, dincolo de arcade.

F cu semn şi intraser în interior.ă ăNu ştia nimic despre amplasamentul înc perilor, îns oă ă

inscrip ie îi indic faptul c se aflau în Camera lui Apollo. Îşiţ ă ă aminti ce scrisese Haddad: „în Salonul de Art de la Bainbridgeă Hall arogan a lui Bainbridge e şi mai evident . Numele acestuiaţ ă este concludent, în special: Epifania Sfântului Ieronim. Fascinant şi foarte potrivit, deoarece marile încerc ri încep cu o epifanie.”ă

Aşa c trebuia neap rat s g seasc Salonul de Art .ă ă ă ă ă ăO duse pe Pam c tre una dintre ieşirile care d deau înspre ună ă

foaier la care se observau liniile maiestuoase ale unui transept de catedral , cu arcadele suprapuse sugestiv. Era interesantă ă

schimbarea abrupt a stilului şi a arhitecturii. Lumina redusă ă îndulcea contururile mobilierului în umbre cenuşii. Într-o niş z riă ă un bust.

Înaint pe podeaua de marmur , c lcând prudent cu t lpile deă ă ă ă cauciuc şi descoperi portretul lui Thomas Bainbridge. Era chipul unui b rbat de vârst mijlocie, plin de riduri şi de linii curbe, cuă ă maxilarul încleştat, nasul de vultur şi ochii reci întredeschişi. Din ce citise în însemn rile lui Haddad, Bainbridge fusese un expertă în ştiin şi în literatur , dar şi un colec ionar – achizi ionase înţă ă ţ ţ cunoştin de cauz tablouri, c r i şi sculpturi. Fusese şi unţă ă ă ţ aventurier, c l torise în Arabia şi în Orientul Mijlociu într-o vremeă ă în care ambele locuri extrem de pu in familiare în Occident.ţ

— Cotton, spuse Pam cu voce joas .ăSe întoarse. Ea se dusese înspre o mas unde erau depozitateă

mai multe broşuri.— Amplasamentul camerelor.Se apropie şi el şi lu o broşur din gr mad . G si rapidă ă ă ă ă

camera numit SALONUL DE ARTA. Se orient şi spuse:ă ă— Pe acolo!Maşina de lustruit podele şi radioul continuar s se aud deă ă ă

la etaj. Ieşir din foaierul întunecat şi îşi croir drum peă ă coridoarele largi pân intrar într-o înc pere mare în care eraă ă ă aprins lumina.ă

— O! exclam Pam.ăŞi el fu impresionat. Spa iul imens era la fel ca anticameraţ

palatului unui împ rat roman – un alt contrast izbitor cu restulă casei.

— Acest loc este ca EPCOT8, spuse el. Fiecare camer apar ineă ţ unui alt timp şi unei alte ri.ţă

Lumina bogat a unui candelabru c dea pe treptele albe dină ă marmur , care aveau o mochet maronie moale pe mijloc. Stâlpiiă ă de sus inere duceau direct c tre un peristil cu coloane ioniceţ ă sculptate. Balustradele din fier negru legau coloanele din marmur roz una de alta prin felurite curbe şi bucle. Nişele de laă ambele etaje încadrau busturi şi statui ca în galeria unui muzeu. Se uit în sus. Tavanul s-ar fi potrivit şi în interiorul Catedralei Stă

8 EPCOT - Experimental Prototype Community of Tomorrow - Prototip Experimental al Comunit ii de Mâine, tem extins din parcul Disneyăţ ă ă care permite vizitarea lumii într-o singur zi şi explorarea posibilit iloră ăţ din viitor. (n.tr.).

Paul. Cl tin din cap. Nimic din exteriorul casei nu l sa s seă ă ă ă b nuiasc o asemenea opulen .ă ă ţă

— Salonul de Art este acolo, sus pe sc ri, spuse el.ă ă— M simt de parc ar urma s ne întâlnim cu regina, spuseă ă ă

Pam.Urcar treptele f r balustrad p şind pe o mochet elegantă ă ă ă ă ă ă

care le acoperea pân sus. Uşile duble de sus, din panouri, seă deschideau într-o camer întunecat . El ap s pe întrerup tor şiă ă ă ă ă un alt candelabru, ornat cu col i de fildeş, se aprinse str lucitor,ţ ă dezv luind un salon aglomerat, destul de uzat, dar confortabil,ă cu pere ii acoperi i de catifea verde, care atârna în falduri.ţ ţ

— Nici nu m aşteptam la mai pu in, dup intrarea aceeaă ţ ă fastuoas , spuse el şi închise uşile.ă

— Ce c ut m? întreb Pam.ă ă ăEl studie picturile de pe pere i, majoritatea portrete ale unorţ

persoane din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Nu recunoscu pe nimeni. Biblioteci din lemn de ar ar st teau înşiruite sub portrete.ţ ă Ochiul s u de bibliofil observ rapid c volumele nu erau reale,ă ă ă erau doar pentru aspect, f r vreo valoare istoric sau literar .ă ă ă ă Busturi din bronz erau aşezate deasupra bibliotecilor. Din nou, nici o imagine familiar .ă

— Epifania Sfântului Ieronim, spuse el. Poate e unul dintre aceste portrete.

Pam f cu înconjurul camerei, examinând fiecare imagine. El leă num r : paisprezece. Majoritatea erau femei, îmbr cateă ă ă preten ios, sau b rba i împodobi i cu peruci şi purtând robe înţ ă ţ ţ falduri, lucruri obişnuite de acum trei sute de ani. Dou canapeleă şi patru scaune formau litera U în fa a unui şemineu de piatr . Îşiţ ă imagin c Thomas Bainbridge petrecuse o gr mad de timp înă ă ă ă acel loc.

— Nici unul dintre acestea, spuse Pam, nu are nimic de-a face cu vreun Sfânt Ieronim.

— George a spus c va fi aici, murmur el, nedumerit.ă ă— Poate era atunci. Dar nu şi acum.

Capitolul 35

WASHINGTON, D.C.

Stephanie îl privi fix pe Brent Green şi expresia ei impasibil fuă înlocuit de una plin de nedumerire.ă ă

— Thorvaldsen i-a cerut s anulezi garda mea de corp? Darţ ă de unde v cunoaşte i?ă ţ

— Cunosc o mul ime de persoane. Ar t spre leg turile de laţ ă ă ă mâini şi de la picioare. Deşi acum m aflu la mila ta.ă

— Anularea g rzii ei de corp a fost o prostie, spuse Cassiopeia.ă Dac eu nu eram acolo?ă

— Henrik a spus c eşti şi c te descurci bine cu astfel deă ă lucruri.

Stephanie se str duia s -şi in în frâu furia.ă ă ţ ă— Era fundul meu în joc! spuse ea.— Pe care l-ai pus la b taie atât de prosteşte.ă— Habar n-aveam c Dixon avea s m atace.ă ă ă— Exact ce spuneam. Nu gândeşti nici un pic! Green ar t dină ă

nou cu capul înspre leg turi. Şi acesta este un exemplu deă nes buin . Chiar dac nu crezi, cei de la serviciul de paz voră ţă ă ă veni în scurt timp s verifice dac sunt bine. Fac asta în modă ă regulat. Poate c in într-adev r foarte mult la intimitatea mea,ă ţ ă îns , spre deosebire de tine, nu sunt imprudent.ă

— De fapt, ce anume pui la cale? întreb ea. De ce eştiă amestecat în chestia asta? Lucrezi pentru Daley? Întâlnirea de mai devreme dintre voi doi a fost doar un spectacol aranjat ca să m p c li i pe mine?ă ă ă ţ

— Nu am nici timp, nici r bdare pentru astfel de spectacole.ăStephanie nu se l s impresionat .ă ă ă— Am avut parte de multe minciuni, spuse ea. B iatul luiă

Malone a fost r pit din cauza mea. Cotton se afl acum la Londraă ă şi tot acolo este şi o unitate israelian special de exterminare.ă ă Nu-l pot g si, aşa c nu-l pot avertiza. E posibil ca via a luiă ă ţ George Haddad s fie în pericol. Apoi aflu c şeful meu m lasă ă ă ă cu fundul gol în b taia vântului, ştiind c saudi ii vor s mă ă ţ ă ă omoare. Ce ar trebui s cred din toate astea?ă

— C prietenul t u, Henrik Thorvaldsen, s-a gândit c eă ă ă suficient s - i trimit o singur persoan în ajutor. C cel laltă ţ ă ă ă ă ă prieten al t u, adic eu, a decis c aceast persoan trebuie să ă ă ă ă ă lucreze de una singur . Ce zici de asta? Acum are sens?ă

Ea reflect la ce-i spusese el.ă— Mai e ceva, ad ug Green.ă ăEa se uit furioas la el.ă ă— Acest prieten e foarte interesat în special de soarta ta.Malone era contrariat. Venise la Bainbridge Hall în speran a cţ ă

avea s ob in nişte r spunsuri. Însemn rile lui Haddad trimiteauă ţ ă ă ă clar înspre acest loc. Şi totuşi, nimic.

— Poate mai exist un alt salon? întreb Pam.ă ăNumai c el verificase deja broşura şi v zuse c acesta eraă ă ă

singurul loc numit aşa. Ce-i sc pa? apoi observ ceva. În unaă ă dintre nişele ferestrelor, unde panourile de vitralii pictate cu minu iozitate aşteptau soarele dimine ii, o bucat din pereteţ ţ ă r m sese goal . Portretele umpleau toate celelalte spa ii libereă ă ă ţ din înc pere, îns nu şi aici. Şi urma palid a unui dreptunghi seă ă ă v zu limpede în varul de pe perete. Se repezi la locul gol.ă

— Unul a disp rut, spuse el.ă— Cotton, nu vreau s î i creez probleme, dar nu crezi că ţ ă

umbl m dup cai verzi pe pere i?ă ă ţ— Nu, George a vrut s venim aici, spuse el cl tinând din cap.ă ăStr b tu camera adâncit în gânduri şi îşi d du seama c nuă ă ă ă

mai puteau sta prea mult. Una dintre echipele de cur enieăţ putea veni şi aici. Deşi avea cu el atât pistolul lui Haddad, cât şi al lui P staie, nu voia s îl foloseasc nici pe unul, nici pe cel lalt.ă ă ă ă

Pam examina mesele din spatele celor dou canapele. C r i şiă ă ţ reviste erau aranjate una peste alta în mod artistic, printre sculpturi şi plantele din ghivece. Se opri s examineze una dintreă sculpturile mici din bronz – un b rbat în vârst , cu pielea uscat ,ă ă ă cu trupul atletic, cu o bucat de pânz în jurul şoldurilor. Siluetaă ă era aşezat pe o piatr , iar chipul s u b rbos era concentrată ă ă ă privind înspre o carte.

— Trebuie s vezi asta! îi spuse ea.ăEl se apropie şi v zu ce era gravat la baza statuetei:ă

SFÂNTUL IERONIMDOCTOR AL BISERICII.

Fusese atât de concentrat s g seasc nişte piese complicate,ă ă ă încât îi sc pase ceva care era evident. Pam îi ar t o carteă ă ă amplasat chiar sub sculptur .ă ă

— Epifania Sfântului Ieronim, spuse ea.El examin cotorul c r ii.ă ă ţ— Ai ochi buni!— Pot fi şi eu util , replic ea zâmbind.ă ăEl apuc bronzul greoi şi-l ridic .ă ă— Atunci f -te util în continuare şi ia cartea!ă ăStephanie nu era sigur cum s interpreteze remarca lui Brentă ă

Green.— Ce vrei s spui? Acest prieten ă special?— E pu in cam dificil s discut m despre asta în acestţ ă ă

moment.Ea v zu ceva straniu în ochii lui Green: nelinişte. Timp de cinciă

ani acesta fusese câinele de paz al administra iei în mai multeă ţ b t lii cu congresul, presa şi grupurile de interes. Era ună ă profesionist des vârşit, un avocat care pleda cazul administra ieiă ţ pe scena na ional . Îns era şi profund religios şi, din câte ştiaţ ă ă ea, nici un scandal, oricât de mic, nu fusese vreodat asociat cuă numele s u.ă

— S zicem doar, spuse Green pe jum tate în şoapt , c nu aşă ă ă ă fi vrut ca saudi ii s te omoare.ţ ă

— Ceea ce nu are darul s m linişteasc pe moment.ă ă ă— Ce e cu serviciul de paz ? întreb Cassiopeia. Am senza iaă ă ţ

c nu minte în leg tur cu asta.ă ă ă— Verific intrarea şi fii atent la strad , spuse ea, iar privireaă ă ă

ei îi d du de în eles c dorea s r mân pentru o clip numai cuă ţ ă ă ă ă ă Green.

Cassiopeia ieşi din buc t rie.ă ă— Haide, Brent, ce aveai de spus şi nu puteai în fa a ei?ţ— Câ i ani ai, Stephanie, şaizeci şi unu?ţ— Nu vorbesc despre vârsta mea.— So ul t u a murit acum doisprezece ani. Cred c i-a fostţ ă ă ţ

foarte greu. Nu am fost c s torit niciodat , aşa c nu ştiu cumă ă ă ă este când î i moare partenerul de via .ţ ţă

— Nu-i deloc uşor, dar ce-are asta de-a face cu restul?— Ştiu c tu şi Lars nu era i în termeni prea buni când a murit.ă ţ

A sosit vremea s ai şi tu încredere în cineva.ă— A, uite cum facem! Programez interviuri şi toat lumea,ă

inclusiv cei care au încercat s m omoare, va avea o şans să ă ă ă m conving de bunele lor inten ii.ă ă ţ

— Henrik nu încearc s te omoare. Nici Cassiopeia. Niciă ă Cotton Malone. F cu o pauz . Şi nici eu.ă ă

— I-ai trimis acas pe cei din garda mea de corp, deşi ştiai că ă aveam probleme!

— Şi ce s-ar fi întâmplat dac n-aş fi f cut asta? Cei doi agen iă ă ţ ai t i ar fi ap rut la fa a locului, ar fi avut loc un schimb de focuriă ă ţ de arm şi ce s-ar fi rezolvat?ă

— Aş fi arestat-o pe Heather Dixon.— Şi pân diminea ar fi fost eliberat , dup ce ar fiă ţă ă ă

intervenit secretarul de stat şi probabil şi preşedintele însuşi. Apoi ai fi fost concediat , iar saudi ii te-ar fi omorât oricând ar fiă ţ vrut. Şi ştii de ce? Pentru c nim nui nu i-ar fi p sat nici un pic!ă ă ă

Tot ce spunea el avea sens. Naiba s -l ia!ă— Ai ac ionat prea repede şi nu ai avut timp s te gândeşti.ţ ă

Ochii lui Green se îmblânziser şi ea z ri în ei ceva ce nu maiă ă v zuse pân atunci: grij . Mai devreme mi-am oferit ajutorul şi tuă ă ă ai refuzat. Acum am de gând s - i spun un lucru cu care tu nuă ţ eşti la curent. Ceva ce nu i-am spus atunci.ţ

Ea aştept .ă— Am permis ca dosarul despre Conexiunea Alexandria s fieă

compromis.

Malone deschise cartea despre Sfântul Ieronim, un volum sub ire de numai şaptezeci şi trei de pagini îng lbenite, tip rit înţ ă ă 1845. R sfoi cartea şi re inu câteva detalii. Ieronim tr ise dină ţ ă anul 342 pân în 420. Vorbea fluent latina şi greaca şi, înă tinere e, nu f cuse prea multe eforturi pentru a-şi înfrânaţ ă pornirile de-a se deda pl cerilor uşoare. Botezat de c tre pap înă ă ă anul 360, el se dedicase Domnului. În urm torii şaizeci de ani,ă c l torise, scrisese tratate, ap rase credin a şi devenise un preotă ă ă ţ recunoscut al religiei creştine. Tradusese mai întâi Noul Testament, apoi, spre sfârşitul vie ii, tradusese Vechiulţ Testament direct din ebraic în latin , scriind ă ă Vulgata, pe care, dup o mie o sut de ani, Consiliul din Trent o proclamase textulă ă de referin al Bisericii Catolice.ţă

Trei cuvinte atr seser aten ia lui Malone.ă ă ţEusebiu Sofronie Ieronim, adic numele de la naştere ală

Sfântului Ieronim.

Se gândi la romanul din rucsacul de piele: C l toriaă ă unui erou, de Eusebiu Sofronie Ieronim. Se pare c Thomas Bainbridge îşiă alesese cu mare grij pseudonimul.ă

— Ai g sit ceva acolo? întreb Pam.ă ă— Totul! Numai c entuziasmul s u p li, fiind înlocuit de fiorulă ă ă

unei senza ii nepl cute. Trebuie s plec m de-aici!ţ ă ă ăStinse luminile, se repezi la uşi şi le deschise încetişor. Holul

foarte mare din marmur era pustiu. Radioul continua s se audă ă ă dintr-o camer îndep rtat – acum relata un eveniment sportiv,ă ă ă iar mul imea şi comentatorul f ceau mare g l gie. Maşina deţ ă ă ă lustruit pardoseli nu se mai auzea.

O duse pe Pam la cap tul sc rilor. Trei b rba i p trunseră ă ă ţ ă ă brusc în holul de jos, cu arme în mâini. Unul trase un foc. O trânti pe Pam la podea. Glon ul se lovi de piatr . Se rostogolirţ ă ă amândoi rapid în spatele unei coloane şi o v zu pe Pam f când oă ă grimas de durere.ă

— Um rul meu, spuse ea.ăÎnc trei gloan e încercar s -i g seasc prin marmur . Lu înă ţ ă ă ă ă ă ă

mân pistolul automat al lui Haddad şi se preg ti. Nici un glonă ă ţ nu ricoşase pân acum cu zgomot – se auzea doar zgomotul loră înfundat, de la amortizoare. M car el era la etajul superior. Dină locul în care se afla z ri doi b rba i care avansau spre parteaă ă ţ dreapt a etajului inferior, în timp ce al treilea r m sese înă ă ă stânga. Nu-i putea l sa pe cei doi s -şi ocupe pozi iile, deoareceă ă ţ de acolo ar fi putut s trag pe dup coloan – aşa c trase.ă ă ă ă ă

Glon ul nu nimeri, dar faptul c fusese atât de aproape îi f cuţ ă ă pe atacatori s ezite, ceea ce fu destul pentru Malone ca să ă inteasc din nou şi s trag în b rbatul din fa , care scoase unţ ă ă ă ă ţă

strig t, apoi c zu la p mânt cu un zgomot surd. Cel lalt c ut să ă ă ă ă ă ă se ad posteasc , dar Malone reuşi s mai trag un glon , care-lă ă ă ă ţ trimise în grab pe urm ritor înapoi în holul de la intrare.ă ă Sângele curgea din individul doborât, adunându-se într-o b ltoac de roşu aprins pe marmura alb . Mai multe gloan eă ă ă ţ venir spre ei. Aerul mirosea a praf de puşc . Mai erau cinciă ă gloan e în pistolul lui Haddad, dar Malone îl mai avea şi pe cel peţ care-l luase de la P staie. Poate mai avea şi acolo alte cinciă gloan e. Observ teama în ochii lui Pam, dar aceasta r maseţ ă ă calm .ă

Se gândi s se retrag în Salonul de Art . Uşile duble, dacă ă ă ă erau baricadate cu mobil , le-ar fi acordat câteva minute pentruă

a sc pa prin una dintre ferestre. Numai c se aflau la etajul ală ă doilea, ceea ce sigur le-ar mai ad uga şi alte obstacole. Şi totuşi,ă aceasta ar putea fi singura lor şans , asta dac b rba ii de jos nuă ă ă ţ voiau s se expun şi s -i acorde posibilitatea s trag în plin,ă ă ă ă ă ceea ce era pu in probabil.ţ

Unul din b rba i alerg spre baza sc rilor. Cel lalt îi acoperiă ţ ă ă ă înaintarea cu patru gloan e care se auzir intrând în peretele dinţ ă spatele lor. Malone trebuia s p streze muni ia, aşa c nu puteaă ă ţ ă trage pân când nu era sigur de reuşit . Apoi îşi d du seama ceă ă ă f ceau. Ca s trag în unul dintre ei, s-ar fi expus fa de ală ă ă ţă doilea, pe partea cealalt a coloanei. Aşa c f cu un lucru la careă ă ă nu se aşteptau, ignor partea stâng şi se r suci spre dreapta,ă ă ă trimi ând un glon în mocheta roşie din fa a atacatorului careţ ţ ţ înaintase. Individul se retrase de pe sc ri şi c ut un ad post.ă ă ă ă

Pam îşi duse mâna la um r şi el observ c -i sângera din nou.ă ă ă I se redeschisese rana. Se agitase prea mult. Ea îl privi cu ochii ei albaştri, plini de team . Se auzir dou împuşc turi în hol. Deă ă ă ă data asta f r amortizor, de calibru mare. Apoi linişte.ă ă

— Hei! strig o voce masculin .ă ăSe uit pe dup coloan . Jos, în picioare, se afla un b rbată ă ă ă

înalt, cu p rul de culoarea nisipului. Avea fruntea lat , nasulă ă scurt şi b rbia rotunjit . Era bine f cut şi purta blugi şi o c maşă ă ă ă ă din pânz tare, iar pe deasupra avea o geac de piele.ă ă

— Mi s-a p rut c nu v stric o mân de ajutor, spuseă ă ă ă ă b rbatul, cu pistolul în dreapta.ă

Cei doi atacatori z ceau pe podea, cu sângele prelingându-li-ăse pe marmur . B rbatul p rea s fie şi el un bun tr g tor.ă ă ă ă ă ă Malone se retrase în spatele unei coloane.

— Cine eşti? întreb el.ă— Un prieten.— Iart -m , dar sunt cam sceptic.ă ă— Nici nu te condamn. Aşa c stai acolo şi aşteapt s vină ă ă ă

poli ia. Ai putea s le explici tu ce s-a întâmplat cu aceste treiţ ă cadavre. Se auzir nişte paşi care se retr geau. Şi, apropo, cuă ă pl cere!ă

Îi veni o idee, aşa c -l întreb :ă ă— Ce e cu echipa de cur enie? De ce nu a alergat nimeniăţ

pân aici?ăPaşii se oprir .ă— Sunt sus, inconştien i.ţ

— Tu ai f cut asta?ă— Nu, nu eu.— Ce interes ai în chestia asta?— Acelaşi ca al multora care au venit aici în toiul nop ii. Cautţ

Biblioteca din Alexandria. Malone nu spuse nimic. Uite ce e! Eu stau la Savoy, camera 453. De in nişte informa ii pe care mţ ţ ă îndoiesc c le ai şi tu, iar tu ai putea avea ceva despre care eu să ă nu ştiu nimic. Dac vrei s discut m, vino şi caut -m . Dac nu,ă ă ă ă ă ă probabil c o s ne mai întâlnim pe drum. E alegerea ta! Însă ă ă împreun am putea gr bi pu in lucrurile. Cum vrei!ă ă ţ

I se auzir c lcâiele mergând ap sat pe pardoseal , zgomotulă ă ă ă lor pierzându-se apoi în interiorul conacului.

— Ce naiba a fost asta? întreb Pam.ă— Modul lui de a se prezenta.— A omorât doi oameni.— Lucru pentru care-i sunt recunosc tor.ă— Cotton, trebuie s plec m de aici!ă ă— Mie-mi spui? Îns mai întâi trebuie s afl m cine sunt aceştiă ă ă

oameni.Plec de lâng coloan şi se gr bi în jos pe sc rile deă ă ă ă ă

marmur . Pam îl urm . Scotoci toate cele trei cadavre, dar nuă ă g si nici un act de identitate.ă

— Ia pistoalele, spuse el, b gând în buzunare şaseă înc rc toare de rezerv luate de la cei trei. Indivizii ştiaă ă ă ă veniser preg ti i de lupt .ă ă ţ ă

— Încep s m obişnuiesc cu vederea sângelui, observ ea.ă ă ă— i-am spus eu c va fi mai uşor cu timpul!Ţ ăSe gândi iar la b rbat. Savoy, camera 453. Era modul lui de a-iă

spune: „Po i s ai încredere în mine!” Pam înc mai avea carteaţ ă ă despre Sfântul Ieronim, iar el ducea rucsacul de piele luat din apartamentul lui Haddad. Pam se r suci s plece.ă ă

— Unde pleci? o întreb el.ă— Mi-e foame. Sper c la Savoy au un mic dejun excelent!ăEl zâmbi.Prindea repede!

Capitolul 36

WASHINGTON, D.C.

Stephanie nu era sigur c mai putea rezista la înc o chestieă ă ă din asta. Privirea ei se fix asupra lui Brent Green.ă

— Explic -te!ă— Am permis ca dosarele s fie compromise. Exist ună ă

tr d tor printre noi şi vrem s -l g sim! Sau s ă ă ă ă ă o g sim!ă— Cine e acest noi?— Departamentul de Justi ie. Este o investiga ie strict secret .ţ ţ ă

Nu ştiu despre asta decât eu şi înc dou persoane: cei maiă ă apropia i adjunc i ai mei – şi mi-aş l sa cu încredere via a înţ ţ ă ţ mâinile lor.

— Mincinoşilor nu le pas câtuşi de pu in de credin a ta.ă ţ ţ— De acord. Îns scurgerea de informa ii nu este în cadrulă ţ

Justi iei, ci mai sus. În afara departamentului. Am lansat oţ momeal şi a fost înghi it !ă ţ ă

Ei nu-i venea s cread ce auzea!ă ă— Şi ai riscat via a lui Gary Malone în aceast poveste!ţ ă— Nimeni nu avea cum s prevad acest lucru. Nici unul dintreă ă

noi nu avea nici cea mai vag idee c , în afar de israelieni şi deă ă ă saudi i, ar mai fi fost cineva interesat de George Haddad.ţ Scurgerea de informa ii pe care încerc m s-o detect m duceţ ă ă direct la ei, în nici o alt parte!ă

— Din ceea ce ştii tu!Gândurile i se îndreptar spre Ordinul Lânii de Aur.ă— Dac aş fi avut cea mai mic idee c familia lui Malone eraă ă ă

în pericol, nu aş fi permis niciodat ca aceast tactic s fieă ă ă ă folosit .ă

Ea ar fi vrut s -l cread în aceast privin .ă ă ă ţă— Noi chiar am crezut c informa ia privind locul unde seă ţ

ascundea Haddad era una inofensiv . Faptul c le-am permisă ă israelienilor s afle c Haddad era în via nu p rea chiar atât deă ă ţă ă riscant, mai ales c nu exista nimic în acel dosar care să ă dezv luie locul în care era ascuns.ă

— Cu excep ia unui indiciu care ducea direct la Cotton.ţ

— Şi noi am presupus c Malone, dac ar fi fost provocat, ar fiă ă ştiut ce s fac .ă ă

— El a plecat, Brent! aproape c strig ea. Nu mai lucrează ă ă pentru noi. Noi nu ne punem foştii agen i în pericol, mai ales f rţ ă ă ştirea lor.

— Am cânt rit aceste riscuri şi am hot rât c merita, pentru aă ă ă g si aceast scurgere de informa ii. Faptul c b iatul a fost r pită ă ţ ă ă ă a schimbat toat situa ia. M bucur c Malone a reuşit s -l iaă ţ ă ă ă înapoi nev t mat.ă ă

— Frumos din partea ta! O s ai noroc dac nu vine s - iă ă ă ţ sparg nasul!ă

— Aceast Cas Alb este ceva îngrozitor, afirm Greenă ă ă ă moroc nos. O adun tur de indivizi care par integri, dar care înă ă ă realitate sunt cu to ii corup i.ţ ţ

Niciodat nu-l mai auzise pe Green vorbind aşa.ă— Spun mereu cât sunt ei de creştini, de americani, dar nu

sunt credincioşi decât lor înşişi şi dolarului. S-au luat decizii peste decizii, fiecare îmbr cat în drapelul american, care nu au f cută ă ă nimic decât s îngroaşe şi mai tare buzunarele marilor corpora iiă ţ – indivizi care au contribuit din greu la cauza partidului lor. Mi se face grea ! Particip la şedin e în care politica este mascat prinţă ţ ă cuvinte care o fac s arate bine la televizor şi nim nui nu-i pasă ă ă de fapt ce e bine pentru na iune. Eu tac. Nu spun nimic. Mţ ă str duiesc s fiu un membru al echipei. Îns asta nu înseamn că ă ă ă ă am de gând s permit ca aceast ar s fie compromis . Amă ă ţ ă ă ă f cut un jur mânt şi, spre deosebire de mul i al ii dină ă ţ ţ administra ie, pentru mine acest lucru înseamn ceva!ţ ă

— Atunci de ce nu-i demaşti?— Pân acum nu am constatat dac a înc lcat cineva legea.ă ă ă

Dezgust tori, imorali, lacomi? Am v zut o mul ime din ştia, dară ă ţ ă astea nu sunt ilegalit i. Te asigur, dac vreunul, inclusivăţ ă preşedintele, ar fi trecut aceast linie, aş fi ac ionat. Îns niciă ţ ă unul nu a mers atât de departe.

— Cu excep ia informatorului.ţ— Acesta este şi motivul pentru care sunt foarte interesat – un

baraj, oricât de mare ar fi el, trebuie întâi s crape înainte de aă se sparge.

Ea nu se l s p c lit .ă ă ă ă ă— Acum recunoaşte, Brent, î i place s fii responsabil deţ ă

respectarea legii şi nu ai mai r mâne mult timp în aceast pozi ieă ă ţ

dac ai urm ri pe unul dintre aceştia şi ai da greş.ă ăGreen o privi lung, ochii lui tr dând grija lui pentru ea.ă— Aş vrea ca tu s r mâi mai mult timp în via !ă ă ţăEa trecu repede peste îngrijorarea lui.— A i g sit informatorul? îl întreb .ţ ă ă— Cred c …ăCassiopeia intr brusc în buc t rie.ă ă ă— Avem musafiri. Doi b rba i tocmai au trecut cu maşina deă ţ

curb . Au costume şi microfoane. Serviciul Secret.ă— Serviciul meu de paz , spuse Green. Au venit s facă ă ă

verificarea de noapte.— Trebuie s plec m, spuse Cassiopeia r spicat.ă ă ă— Nu, interveni Green. T ia i-mi leg turile şi m ocup eu de ei.ă ţ ă ăCassiopeia se îndrept spre uşa din spate. Stephanie lu oă ă

hot râre, de genul celor pe care le mai luase de o sut de mii deă ă ori. Şi, deşi toat ziua f cuse numai alegeri oribile, pân la urmă ă ă ă era aşa cum obişnuia tat l ei s zic : „Bine, r u, nu conteaz ,ă ă ă ă ă numai s faci ceva!”ă

— Aşteapt !ăStephanie se duse înspre dulap şi c ut prin nişte sertare,ă ă

pân g si un cu it.ă ă ţ— Îl eliber m. Se apropie de Green şi spuse: Sper c procedeză ă

cum trebuie!

Sabre se gr bi prin p durile din Oxfordshire spre locul în care-ă ăşi l sase maşina. Zorii se apropiau de zona rural englezeasc .ă ă ă Cea a îmbr ca toate câmpiile din jur, iar aerul era rece şi umed.ţ ă Era mul umit de prima lui întâlnire cu Cotton Malone. Fuseseţ destul cât s stimuleze curiozitatea americanului şi cât să ă satisfac orice înclina ie a acestuia spre paranoia. Ucidereaă ţ indivizilor pe care-i angajase s -l atace pe Cotton Malone p ruseă ă introducerea perfect . I-ar fi omorât pe to i trei dac Malone nuă ţ ă ar fi doborât deja unul.

Mai mult ca sigur c Malone scotocise cadavrele dup ceă ă plecase el, dar Sabre se asigurase c nici unul nu purta vreun actă de identitate. Instruc iunile lui fuseser s -l confrunte pe Maloneţ ă ă şi s -l pun la p mânt, îns , dup ce Malone eliminase pe unulă ă ă ă ă din echipa lor, jocul se schimbase. Nu fusese surprins. Malone demonstrase şi în Copenhaga c ştia s se descurce singur.ă ă

Noroc cu casetofonul din apartamentul lui Haddad. Acesta,

combinat cu informa iile din computer, îl preg tiser destul câtţ ă ă s -l ademeneasc pe Malone s i se dest inuiasc . Tot ce aveaă ă ă ă ă de f cut acum era s se întoarc la Savoy şi s aştepte. Maloneă ă ă ă avea s vin cu siguran !ă ă ţă

Ieşi din p dure şi-şi z ri maşina. Un alt automobil era parcat înă ă spate şi o v zu pe agenta lui îndreptându-se spre el cu paşi pari.ă

— Tic losule! ip ea. I-ai omorât pe oamenii aceia!ă ţ ă— Şi care-i problema?— Eu i-am angajat. Câ i crezi c mai pot angaja dac se aflţ ă ă ă

c -i omorâm pe-ai noştri?ă— Cine ar şti acest lucru, în afar de tine şi de mine?ă— Nemernicule! M-am uitat de afar . I-ai împuşcat pe la spate.ă

Nu se aşteptau la asta nici o clip . Asta ai inten ionat tot timpulă ţ s faci!ă

El ajunse la maşin .ă— Întotdeauna i-a mers mintea.ţ— Naiba s te ia, Dominick! Oamenii aceia îmi erau prieteni!ă— Te-ai culcat cu vreunul dintre ei? se interes el, curios.ă— Nu-i treaba ta!— Ai dreptate, spuse el şi ridic din umeri.ă— Am terminat-o cu tine! Gata! G seşte- i pe altcineva s teă ţ ă

ajute!Ea porni în vitez spre maşina ei.ă— Nu prea cred, îi strig el.ăEa se r suci spre el, aşteptându-se s o certe. Mai avuseseră ă ă

discu ii şi înainte. Îns de data asta el o împuşc direct în fa .ţ ă ă ţă Nimic şi nimeni nu va interveni, f cuse prea multe eforturi pentruă planurile lui. Era pe punctul de a înşela unul dintre cele mai puternice carteluri economice de pe planet . Un eşec ar aveaă consecin e îngrozitoare. Aşa c nu avea de gând s piard . Nuţ ă ă ă avea s r mân nici o urm care s duc la el. Deschise portieraă ă ă ă ă ă şi se strecur în untru. Mai r mânea s aib de-a face doar cuă ă ă ă ă Cotton Malone.

Stephanie st tea în buc t rie, cu Cassiopeia al turi de ea şiă ă ă ă ascult cum Brent Green deschise uşa de la intrare şi vorbi cu ceiă doi agen i de la Serviciul Secret. Ori f cuse alegerea cea bun ,ţ ă ă ori urmau s fie arestate în urm toarea secund .ă ă ă

— Asta-i nebunie curat ! şopti Cassiopeia.ă— Este nebunia mea şi nu v-am cerut eu, nici ie, nici luiţ

Henrik, s v implica i.ă ă ţ— Eşti aşa de c poas !ă ă— Uite cine vorbeşte! Ai fi putut s pleci! Aş zice c şi tu eştiă ă

un pic cam înc p ânat !ă ăţ ăÎl ascult pe Green discutând despre vremea de afar şiă ă

spunând c îşi v rsase ap pe halat. Îl eliberase pe Green de peă ă ă scaun şi privise amuzat cum acesta îşi dezlipise banda adezivă ă de la mâini şi de la picioare. Ce-ar fi dat gazdele show-urilor de comedie de noaptea târziu s -l vad crispându-se când p rul deă ă ă pe bra e şi de pe picioare îi era smuls de fiecare dat cândţ ă dezlipea o fâşie de band . Îns b rbatul din Noua Anglie îşiă ă ă netezise prompt p rul ud şi ieşise din buc t rie.ă ă ă

Îl auzi din nou pe Green cum îi spusese cu convingere: „Acest prieten e foarte interesat în special de soarta ta”.

— Dac spune ceva despre noi, suntem terminate! şoptiă Cassiopeia.

— Nu va spune nimic!— De ce eşti aşa sigur ?ă— E normal dup dou zeci de ani de greşeli.ă ăÎn cele din urm , Green le ur agen ilor noapte bun .ă ă ţ ă

Întredeschise uşa batant şi îl v zu pe Green cum se uita prină ă fereastra de la uş . Se întoarse spre ea şi spuse:ă

— Mul umit ?ţ ăEa intr în sufragerie. Cassiopeia o urm .ă ă— Bine, Brent. Şi acum?— Împreun î i vom salva pielea şi în acelaşi timp vom opri şiă ţ

scurgerea de informa ii.ţ— Şi, apropo, nu ai zis cine este informatorul.— Nu, din cauz c nici nu ştiu.ă ă— Credeam c ai spus c ai identificat persoana.ă ă— Ce am început s spun era c s-ar putea s fi identificată ă ă

problema.— Aştept mai multe explica ii.ţ— N-o s - i plac asta!ă ţ ă— Pune-m la încercare!ă— Pe moment, principala surs a israelienilor este Pamă

Malone!

PARTEA A TREIA

Capitolul 37

ORA 7.40

Lui Henrik Thorvaldsen îi displ cea foarte mult s mearg cuă ă ă avionul, motiv pentru care nici una dintre companiile sale nu de inea avioane. Pentru a mai îndep rta din disconfort, mergeaţ ă mereu la clasa întâi şi zbura diminea a devreme. Scaunele maiţ înc p toare, buna dispozi ie şi ora matinal îi mai ameliorauă ă ţ ă fobia. Pe de alt parte, Gary Malone p rea s se bucure foarteă ă ă mult de aceast experien . B iatul mâncase tot micul dejun peă ţă ă care li-l servise înso itoarea de zbor, ba chiar şi o mare parte dinţ por ia lui Henrik.ţ

— O s ateriz m în curând, îl anun pe Gary.ă ă ţă— Grozav! Alt dat aş fi fost acas pe vremea asta, la şcoal !ă ă ă ă

Acum sunt în Austria!El şi Gary se apropiaser foarte mult în ultimii doi ani. Când îlă

vizitase pe Malone în vacan a de var , Gary îşi petrecuseţ ă noaptea la Christiangate în repetate rânduri. Şi tat lui şi fiului leă pl cea s mearg în larg cu barca de doisprezece metri lungimeă ă ă ancorat la docul propriet ii, cump rat cu mult timp în urmă ăţ ă ă ă pentru excursii peste oresund c tre Norvegia şi Suedia, utilizată ă foarte rar în prezent. Fiul lui Thorvaldsen, Cai, fusese îndr gostită de ap . Lui Henrik îi era îngrozitor de dor de b iat. Se f ceau doiă ă ă ani de când murise. Fusese împuşcat în Mexico City şi nu Henrik reuşise s afle vreodat care fusese motivul. Malone fusese acoloă ă în misiune şi f cuse tot ce putuse, ajungând în cele din urm să ă ă se cunoasc . Îns nu uitase niciodat ce se întâmplase acolo. Înă ă ă cele din urm , avea s descopere adev rul despre moartea fiuluiă ă ă s u. Datorii ca acestea nu r mâneau niciodat nepl tite. Şiă ă ă ă

totuşi, faptul c -şi petrecuse timpul cu Gary îi adusese o imensă ă bucurie, pe care via a i-o refuzase cu cruzime.ţ

— M bucur c ai putut veni cu mine, spuse el. N-aş fi vrut să ă ă te las singur acas .ă

— N-am fost niciodat în Austria!ă— Un loc minunat: p duri dese, mun i înz pezi i, lacuri alpine,ă ţ ă ţ

peisaje spectaculoase.Îl supraveghease îndeaproape cu o zi în urm şi Gary trecuseă

cu bine peste ultimele întâmpl ri, dup cum se p rea, inândă ă ă ţ cont şi de faptul c doi indivizi fuseser împuşca i în fa a lui.ă ă ţ ţ Când Malone şi Pam plecaser în Anglia, Gary în elesese de ceă ţ trebuia ca ei s plece: mama sa trebuia s se întoarc la serviciu,ă ă ă iar tat l s u trebuia s descopere de ce Gary fusese supus unoră ă ă asemenea riscuri. Christiangate era un loc familiar şi Gary r m sese cu pl cere. Dar cu o zi în urm , dup ce vorbise cuă ă ă ă ă Stephanie, Thorvaldsen ştiuse ce avea de f cut.ă

— Aceast întâlnire la care trebuie s te duci, spuse Gary, esteă ă important ?ă

— Ar putea fi. Va trebui s particip la mai multe sesiuni, dară vom g si ceva de f cut şi pentru tine cât timp eu voi fi plecat.ă ă

— Dar tata? El ştie c facem asta? Nu i-am spus mamei nimic.ăPam Malone telefonase cu câteva ore mai devreme şi vorbise

pu in cu Gary. Numai c închisese înainte ca Thorvaldsen sţ ă ă poat discuta cu ea.ă

— Sunt sigur c unul din ei va suna din nou şi Jesper îi vaă anun a unde suntem.ţ

Îşi asumase un risc luându-l pe Gary cu el, îns hot râse că ă ă era cel mai bun lucru pe care-l putea face. Dac Alfred Hermannă se afla în spatele r pirii ini iale, iar Thorvaldsen credea cuă ţ fermitate c aşa st teau lucrurile, atunci cea mai sigură ă ă alternativ p rea s fie s -l ia pe Gary cu el la adunare, undeă ă ă ă aveau s fie înconjura i de b rba i şi de femei cu influen veni iă ţ ă ţ ţă ţ din toat lumea, fiecare cu grupul s u de angaja i şi de agen i deă ă ţ ţ paz . Se gândi la r pire. Din pu inele care i se spuseser despreă ă ţ ă Dominick Sabre, americanul era un profesionist şi nu p reaă dispus s angajeze nişte ajutoare atât de stupide cum fuseseră ă cei doi olandezi care d duser peste cap r pirea lui Gary. Cevaă ă ă nu era în ordine. Malone era bun, nu nega acest lucru, dar lucrurile se desf şuraser cu o precizie ciudat . Oare toată ă ă ă chestia fusese regizat doar pentru Malone? Fusese un mod deă

a-l impulsiona s mearg înainte? Dac aşa st teau lucrurile,ă ă ă ă atunci Gary nu mai era în nici un pericol.

— Aminteşte- i despre ce am discutat, îi spuse lui Gary.ţ Aten ie la ce spui, vor fi mul i care ne vor asculta.ţ ţ

— Am în eles.ţ— Excelent, spuse zâmbind.Acum mai putea doar s spere c -l citise corect pe Alfredă ă

Hermann.

Capitolul 38

VIENAORA 8.00

Hermann îşi împinse deoparte micul dejun. Nu suporta să m nânce, mai ales în mijlocul unei aglomera ii, îns îi pl cea salaă ţ ă ă de mese de la castel. El personal alesese decora iunileţ neogotice, tocurile de la ferestre şi casetele de pe tavan cu blazonul iluştrilor crucia i şi hot râse ca pere ii s fie acoperi i cuţ ă ţ ă ţ pânze pe care era reprezentat capturarea creştin aă ă Ierusalimului.

Micul dejun fusese spectaculos, ca de obicei şi un grup de osp tari cu sacouri albe avea grij de oaspe ii s i. Fiica sa st teaă ă ţ ă ă la cap tul opus al mesei foarte lungi, iar restul de doisprezeceă scaune erau ocupate de un grup select de membri ai ordinului – Comitetul Politic – care sosiser de ieri s participe la adunareaă ă din weekend.

— Sper c toat lumea se simte bine, spuse Margarete c treă ă ă adunare.

Cel mai bine se descurca în mijlocul mul imii.ţHermann o v zu încruntându-se când z ri farfuria lui neatins ,ă ă ă

dar ea nu spuse nimic despre asta. Se aştepta la o muştruluială în particular din parte ei – ca şi cum pofta de mâncare ar fi asigurat ea îns şi o via lung şi o s n tate de fier. M car de-ară ţă ă ă ă ă fi aşa simplu!

Mai mul i dintre membrii comitetelor discutau despre castel şiţ despre mobilierul lui rafinat, observând unele modific ri pe careă le f cuse din prim var . Deşi aceştia erau oameni înst ri i, nuă ă ă ă ţ ajungeau nici m car împreun la un sfert din averea luiă ă Hermann. Totuşi, fiecare dintre ei era util într-un fel sau altul. Aşa c le mul umi pentru observa ii şi aştept . În cele din urmă ţ ţ ă ă spuse:

— M intereseaz ce îşi propune Comitetul Politic s spună ă ă ă adun rii despre Conceptul 1223.ă

Acea ini iativ , adoptat cu trei ani în urm la adunarea dinţ ă ă ă prim var , implicase un plan complex de destabilizare aă ă

Israelului şi a Arabiei Saudite. El sus inuse ideea, motiv pentruţ care îşi plasase surse în interiorul guvernelor israelian şi american – surse care îl duseser în mod neaşteptat la Georgeă Haddad.

— Înainte de asta, spuse preşedintele comitetului, ai putea să ne spui dac eforturile tale au avut vreun rezultat? Planurileă noastre vor trebui modificate dac nu reuşeşti.ă

El încuviin din cap.ţă— Evenimentele sunt în curs de desf şurare şi asta rapid. Îns ,ă ă

dac reuşesc, s-a asigurat o pia pentru aceast informa ie?ă ţă ă ţUn alt membru al comitetului încuviin din cap.ţă— Am întrebat în Iordania, Siria, Egipt şi Yemen, spuse acesta.

To i sunt interesa i, cel pu in s poarte discu ii.ţ ţ ţ ă ţAcest lucru îl încânt . Înv ase mai demult c entuziasmulă ăţ ă

unui stat arab – indiferent dac era îndreptat înspre servicii,ă bunuri sau terorism – creştea direct propor ional cu interesulţ vecinului s u.ă

— Este riscant s -i ignor m pe saudi i, spuse altul. Au leg turiă ă ţ ă cu mul i dintre membrii noştri. Represaliile ar putea fiţ costisitoare.

— Negociatorii voştri, spuse el, vor trebui s se asigure c voră ă sta linişti i pân când va fi în avantajul ţ ă nostru s negociem cu ei.ă

— Nu a sosit vremea s ne spui exact despre ce este vorba?ă întreb unul dintre membrii comitetului.ă

— Nu, spuse el, înc nu.ă— Ne implici în ceva despre care, s fiu sincer, Alfred, amă

multe îndoieli.— Ce anume pui la îndoial ?ă— Ce ar putea fi atât de interesant pentru Iordania, Siria, Egipt

şi Yemen, excluzând îns Arabia Saudit ?ă ă— Eliminarea Israelului.T cerea puse st pânire pe întreaga camer .ă ă ă— Cu siguran , acesta ar fi un el comun pentru toate acesteţă ţ

na iuni, dar este şi imposibil. Acest stat va confirma s existe.ţ ă— Asta s-a afirmat şi despre Uniunea Sovietic . Şi totuşi, cândă

ra iunea ei de-a exista a fost pus serios sub semnul întreb rii,ţ ă ă iar minciunile ei au fost demascate, uita i-v ce s-a întâmplat: s-aţ ă dizolvat în doar câteva zile!

— Şi tu po i s faci acest lucru? întreb altcineva.ţ ă ă— Nu aş pierde timpul nostru al tuturor dac nu aş crede că ă

este posibil.Unul dintre ceilal i membri, un vechi prieten, p ru frustrat deţ ă

comportamentul s u secretos, aşa c decise s fie pu in maiă ă ă ţ conciliant.

— Haide i s ne gândim la aceast idee: ce s-ar întâmpla dacţ ă ă ă validitatea Vechiului Testament ar fi pus la îndoial ? le spuse el.ă ă

Câ iva dintre oaspe i ridicar din umeri.ţ ţ ă— Şi ce dac ? întreb cineva.ă ă— Ar putea s schimbe în mod fundamental dezbaterile dină

Orientul Mijlociu, spuse Hermann. Evreii sunt centra i peţ p strarea corectitudinii c r ii lor, Tora. Cuvântul Domnului şiă ă ţ toate celelalte. Nimeni nu i-a provocat pân acum la modulă serios. Au existat discu ii, specula ii, dar, dac s-ar dovedi cţ ţ ă ă Tora este greşit , imagina i-v ce-ar însemna acest lucru pentruă ţ ă credibilitatea evreilor. Gândi i-v cum ar putea acest lucru sţ ă ă incite alte state din Orientul Mijlociu!

Era foarte convins de ceea ce spunea. Nici un asupritor nu fusese capabil vreodat s -i înving pe evrei. Mul i încercaser :ă ă ă ţ ă asirienii, babilonienii, romanii, turcii, Inchizi ia. Chiar şi Martinţ Luther îi urâse. Îns aşa-zişii fii ai Domnului refuzaser cuă ă înc p ânare s se predea. Probabil c Hitler fusese cel mai r u.ă ăţ ă ă ă Şi totuşi, chiar dup moartea acestuia, lumea le acordase pur şiă simplu t râmurile biblice promise.ă

— Dar ce ai împotriva Israelului? întreb una dintre membreleă comitetului. M-am întrebat chiar de la început de ce ne pierdem vremea cu aşa ceva.

Femeia chiar fusese împotriv şi i se al turaser înc doiă ă ă ă membri. Erau clar în minoritate şi destul de inofensivi, aşa c leă permisese acest lucru doar ca pe un mod de a ad uga oă aparen de democra ie întregului proces.ţă ţ

— Este vorba de mult mai mult decât de Israel. Observ că ă atr sese aten ia tuturor, chiar şi pe cea a fiicei sale. Dac juc mă ţ ă ă corect, am putea destabiliza atât Israelul, cât şi Arabia Saudit .ă În aceast privin , sunt strâns legate unul de cel lalt. Dacă ţă ă ă reuşim s cre m în ambele state aceeaşi agita ie, pe care s oă ă ţ ă control m, apoi s program m în mod corespunz toră ă ă ă declanşarea ei, am putea r sturna ambele guverne în modă irevocabil. Îl privi pe preşedintele Comitetului Politic. A i discutatţ cum ar putea membrii noştri s exploateze acest lucru odat ce-lă ă punem în mişcare?

B rbatul mai în vârst încuviin din cap. Erau prieteni de zeciă ă ţă de ani şi se afla aproape de fruntea listei celor cu şanse pentru un loc în Cerc.

— Scenariul pe care ni-l imagin m, spuse el, se bazeaz peă ă faptul c palestinienii, iordanienii, sirienii şi egiptenii, to i vor doriă ţ ceea ce le vom furniza noi.

— Asta nu se va întâmpla, spuse un b rbat, unul dintre ceiă care erau împotriv .ă

— Şi cine s-ar fi gândit c lumea va înstr ina aproape ună ă milion de arabi şi le va acorda evreilor un p mânt al lor? sublinieă Hermann. Mul i din Orientul Mijlociu spuneau c nici acest lucruţ ă nu se va întâmpla. Vorbele sale erau t ioase, aşa c îndulci ceeaă ă ce voia s mai spun cu un ton de compromis. În cel mai r u cază ă ă am putea s d râm m acel zid stupid pe care l-au ridicată ă ă israelienii pentru a-şi proteja p mânturile şi s contest m oriceă ă ă preten ie str moşeasc pe care au avut-o vreodat . Arogan aţ ă ă ă ţ sionist va avea de suferit, probabil destul pentru a atrageă statele arabe înconjur toare într-o ac iune comun . Şi nici m cară ţ ă ă nu am men ionat Iranul, c ruia nu i-ar face pl cere mai mareţ ă ă decât s anuleze statul Israel. Aceasta va fi ca o binecuvântareă pentru ei.

— La ce ar putea duce toate astea?— La cunoaştere.— Nu se poate s vorbeşti serios! Toate astea se bazeaz peă ă

ideea ca noi să înv măţă ceva?Nu se aşteptase la o discu ie deschis , dar aceasta era clipaţ ă

mult aşteptat . Comitetul adunat în jurul mesei din salon eraă îns rcinat prin regulamentul ordinului cu formularea viziuniloră politice ale colectivului, care erau strâns legate de ini iativeleţ Comitetului Economic, deoarece, pentru ordin, politica şi profitul erau sinonime. Comitetul Economic stabilise ca el creştereaţ veniturilor membrilor care doreau s investeasc masiv înă ă Orientul Mijlociu cu cel pu in treizeci la sut . Fusese realizat unţ ă studiu, se determinase o investi ie ini ial în euro, se estimaserţ ţ ă ă profiturile poten iale în condi iile economice şi politice curente,ţ ţ apoi fuseser imaginate mai multe scenarii. În cele din urm , oă ă int de treizeci la sut era considerat realizabil . Îns pie eleţ ă ă ă ă ă ţ

din Orientul Mijlociu erau în cel mai bun caz limitate. Întreaga regiune putea exploda din cauza celui mai mic detaliu. Fiecare zi aducea o alt posibilitate de dezastru. Astfel, Comitetul Politică

c uta o oarecare consecven . Metodele tradi ionale – mita şiă ţă ţ amenin rile – nu erau eficiente cu oamenii care îşi legauţă explozibilul de piept ca pe ceva obişnuit. Oamenii care controlau deciziile în ri ca Iordania, Siria, Kuweit, Egipt şi Arabia Sauditţă ă erau mult prea boga i, mult prea proteja i şi mult prea fanatici. Înţ ţ schimb, ordinul în elesese c trebuia g sit o nou moned deţ ă ă ă ă ă schimb – una pe care Hermann considera c urma s o posede înă ă curând.

— Cunoaşterea este de departe mai puternic decât oriceă arm , spuse el în şoapt .ă ă

— Totul depinde de genul de cunoaştere, declar unul dintreă membri.

Fu de acord.— Succesul va depinde de noi dac vom fi capabili să ă

r spândim ceea ce afl m c tre cump r torii adecva i şi laă ă ă ă ă ţ momentul potrivit, spuse el.

— Te cunosc, Alfred, interveni unul dintre b rba ii mai înă ţ vârst . Ai pl nuit acest lucru foarte în detaliu.ă ă

— Lucrurile progreseaz în sfârşit, zâmbi el. Americanii suntă interesa i acum, iar aceasta deschide o nou avalanş deţ ă ă posibilit i.ăţ

— Şi ce-i cu americanii? întreb Margarete, cu ner bdare înă ă voce.

Întrebarea ei îl deranj . Trebuia s înve e s nu arate când nuă ă ţ ă era la curent cu ceva.

— Se pare c în Statele Unite sunt la putere nişte persoaneă care doresc, de asemenea, ca Israelul s fie pus la punct. Ei v dă ă aceasta ca pe un beneficiu adus politicii externe a Americii.

— Şi totuşi, cum este posibil aşa ceva? întreb unul dintreă membrii comitetului. Arabii cu arabii, dar şi arabii cu evreii s-au r zboit de mii de ani. Ce ar putea fi atât de însp imânt tor?ă ă ă

Stabilise un el sublim atât pentru el, cât şi pentru ordin şi oţ voce interioar îi spuse c perseveren a lui era pe punctul de a-iă ă ţ fi r spl tit . Aşa c îi privi pe b rba ii şi pe femeile care st teauă ă ă ă ă ţ ă aşeza i în fa a lui şi declar :ţ ţ ă

— Voi afla r spunsul la aceast întrebare înainte ca acestă ă weekend s ia sfârşit.ă

Capitolul 39

WASHINGTON, D.C.ORA 3.30

Stephanie se aşez pe un scaun, extenuat . Brent Greenă ă şedea pe canapea, cu fa a la ea. Avea umerii c zu i, într-un modţ ă ţ pe care Stephanie nu-l mai v zuse înainte. Cassiopeia adormiseă la etaj. M car una din ele urma s fie odihnit . Ea cu sigurană ă ă ţă nu avea s fie. P reau s fi trecut patruzeci şi opt de zile, în locă ă ă de patruzeci şi opt de ore de când fusese aici ultima oar , f r să ă ă ă aib încredere în Green, suspicioas la orice avea el de spus,ă ă furioas pe ea îns şi c -l pusese în pericol pe fiul lui Malone. Şi,ă ă ă deşi Gary Malone era acum în siguran , aceleaşi dubii despreţă Brent Green i se învârteau în minte, mai ales având în vedere ceea ce-i spusese acesta cu câteva ore în urm .ă

„Principala surs a israelienilor este Pam Malone.”ăinea în mân un Dr. Piper dietetic pe care-l g sise înŢ ă ă

frigiderul lui Green.— Chiar bei chestii din astea? spuse ea ar tând înspre cutie.ăEl încuviin din cap.ţă— Are exact gustul originalului, numai c nu are zah r. Mi s-aă ă

p rut o chestie bun pentru mine.ă ă— Eşti un tip ciudat, Brent, zise ea zâmbind.— Sunt doar un om care ine la intimitatea lui şi p streazţ ă ă

pentru el însuşi ceea ce-i place.Ea avea inima grea şi mintea obosit şi se lupta cu o nelinişteă

profund care încerca s -i distrag aten ia de la Green.ă ă ă ţ Stinseser inten ionat toate luminile pentru a convinge pe oricineă ţ ar fi supravegheat casa c locatarul se dusese la culcare ca deă obicei.

— Te gândeşti la Malone? întreb el prin întuneric.ă— E în pericol.— Nu po i face nimic pân când nu sun .ţ ă ă— Nu e suficient, cl tin ea din cap.ă ă— Ai un agent la Londra. Ce şanse ar avea s -l g seasc peă ă ă

Cotton?

Nu prea multe. Londra era un oraş mare şi cine ştie dacă Malone chiar se afla acolo? Se poate s fi plecat oriunde în altă ă parte în Marea Britanie. Numai c ea nu voia s se gândeasc laă ă ă lucruri imposibile, aşa c întreb :ă ă

— De când ai aflat despre Pam?— Nu de mult.Pe ea o deranja s fie inut deoparte şi hot rî c , pentru aă ţ ă ă ă

ob ine ceva, trebuia mai întâi s dea.ţ ă— Mai este un participant la acest joc, s ştii.ă— Te ascult!Tonul lui Green indica faptul c îi stârnise interesul.ăÎn sfârşit ştia şi ea ceva ce el nu ştia!Îi relat ce-i spusese Thorvaldsen despre Ordinul Lânii de Aur.ă— Henrik nu mi-a men ionat niciodat nimic despre asta!ţ ă— Vai, ce surpriz ! D du pe gât înc o înghi itur din suc. Î iă ă ă ţ ă ţ

spune numai ce vrea el s afli.ă— Ei l-au r pit pe fiul lui Malone?ă— Ei sunt în fruntea listei, oricum.— Asta explic multe, spuse Green. Israelienii au fostă

neobişnuit de pruden i pe parcursul întregii opera iuni. Noi amţ ţ aruncat momeala cu conexiunea, sperând c informatorul lor deă aici va muşca din ea. Timp de mai mul i ani, diploma ii lor au pusţ ţ discret întreb ri despre George Haddad. Nu i-am p c lit înă ă ă întregime când l-a ascuns Malone. Au cercetat r m şi ele aceleiă ă ţ cafenele, numai c bomba îşi f cuse pe deplin treaba. Şi totuşi,ă ă chiar şi dup ce am aruncat momeala cu conexiunea ca s-o vad ,ă ă israelienii tot au ac ionat foarte discret.ţ

— Mie-mi spui?— Faptul c fiul lui Malone a fost r pit ne-a z d rnicită ă ă ă

planurile. Din acest motiv am amânat întâlnirea noastr atunciă când ai sunat prima dat s -mi spui.ă ă

— Şi eu care credeam c din cauz c nu m puteai suporta!ă ă ă ă— E nevoie de ceva r bdare ca s te suporte cineva, dar amă ă

înv at s m adaptez.ăţ ă ăEa zâmbi. Green se întinse dup un vas de cristal de peă

m su , care era plin cu alune s rate. Şi ei îi era foame, aşa că ţă ă ă îşi umplu pumnul.

— Ştiam c Israelul nu era vinovat de r pirea lui Gary Malone,ă ă spuse Green. Şi eram curioşi de ce au stat atât de linişti i când s-ţa întâmplat. T cu un timp. Apoi, dup ce m-ai sunat, mi s-a spusă ă

despre Pam Malone.Ea îl ascult în continuare.ă— Are de vreo trei luni o rela ie cu un b rbat, un avocat deţ ă

succes la o firm în Atlanta, la care este unul dintre ac ionariiă ţ principali, dar individul este şi un patriot evreu, un mare sus in tor al Israelului. Securitatea Intern crede c a ajutatţ ă ă ă financiar una sau mai multe fac iuni militante din guvernulţ israelian. Ea ştia c banii americani sus ineau de mult timpă ţ politica Israelului.

— Nici m car nu b nuiam c te implicai atât de mult, zi de zi,ă ă ă în aceste lucruri, spuse ea.

— Din nou, Stephanie, sunt multe lucruri la mine de care tu nu î i dai seama. Am o imagine public şi care este necesar . Îns ,ţ ă ă ă când am luat în primire acest post, nu am avut inten ia s fiu aiciţ ă numai de decor. Sunt ofi erul-şef r spunz tor cu respectareaţ ă ă legii în aceast ar şi îmi fac meseria!ă ţ ă

Ea observ c el nu mâncase nici una dintre alunele dină ă palm . În schimb, inea palma dreapt întins , iar cu formaă ţ ă ă întunecat a mâinii stângi ciugulea printre ele.ă

— Ce faci? îl întreb ea.ă— Caut jum t ile.ă ăţ— De ce?— Au mai mult sare.ă— Ce?!— Dac iei o alun întreag , mijlocul nu are sare. Dar dacă ă ă ă

aluna este înjum t it şi s rat , atunci cantitatea de sare eă ăţ ă ă ă dubl .ă

— Doar nu vorbeşti serios!El ciuguli o alun şi o arunc în gur .ă ă ă— De ce o jum tate de alun are mai mult sare decât unaă ă ă

întreag ?ă— Nu ai fost atent ? o întreb el pe un ton amuzat. Două ă ă

jum t i s rate, lipite, au mai mult sare decât o singur alună ăţ ă ă ă ă întreag , spuse el, apoi mai arunc una în gur .ă ă ă

Ea nu se putea hot rî dac era serios sau îşi b tea joc de ea,ă ă ă îns el continu s caute jum t ile.ă ă ă ă ăţ

— Şi ce faci cu alunele întregi?— Le las la urm . Le m nânc numai când nu mai am de ales.ă ă

Îns , dac vrei, fac schimb cu tine, î i dau una întreag pe oă ă ţ ă jum tate.ă

Îi pl cea acest Brent Green, uşor juc uş. Avea un sim sec ală ă ţ umorului. Deodat , sim i nevoia de a-l proteja.ă ţ

— Îi vrei pe nes bui ii aceia arogan i de la Casa Alb la fel deă ţ ţ ă mult cât îi vreau şi eu. Ai auzit cum vorbesc despre tine. Î i spunţ Reverendul Green cel Corect. Ascund multe lucruri de tine. Te folosesc numai ca s -şi promoveze propria imagine.ă

— Mi-ar pl cea s cred c nu sunt chiar atât de neînsemnat.ă ă ă— Ce-i neînsemnat când e vorba s -i trimi i undeva? Dac esteă ţ ă

cineva care s merite asta, ei sunt. Inclusiv preşedintele.ă— Sunt de acord.Îşi scutur de pe palme resturile de la alune şi continu să ă ă

mestece. Ea chiar începuse s -l aprecieze pe b rbatul din fa a ei.ă ă ţ— Mai spune-mi despre Pam, îi ceru ea.— Ea şi cu avocatul se întâlnesc de vreo trei luni. Ştim c el eă

în leg tur cu Heather Dixon, s-au întâlnit de mai multe ori.ă ăEa r mase perplex .ă ă— Ceva îmi scap . Cum s-au gândit israelienii c Pam va fiă ă

implicat în chestia asta? Ea şi Malone sunt separa i de multă ţ timp. Abia dac -şi vorbesc. Şi tu însu i ai spus c nu crezi c ei l-ă ţ ă ăau r pit pe Gary.ă

— Israelienii sigur ştiau ceva în plus fa de noi. Au anticipatţă toate astea, ştiau c aveau s se întâmple şi c Pam Maloneă ă ă urma s intre în leg tur cu Cotton. E singurul lucru care areă ă ă sens. A fost o rela ie cu scopuri bine definite. Acum spune-miţ despre acest Ordin al Lânii de Aur. Cred c şi israelienii ştiau că ă erau implica i şi c b iatul avea s fie r pit la un moment dat.ţ ă ă ă ă Poate îşi propuseser s fac asta ei înşişi?ă ă ă

— Crezi c Pam e spioan ?ă ă— Înc nu se ştie cât de mult e implicat . Şi, din nefericire,ă ă

avocatul din Atlanta cu care se întâlnea a murit alalt ieri. T cu oă ă clip . A fost împuşcat în garajul unei parc ri.ă ă

Nimic nou. Era ceva obişnuit ca Orientul Mijlociu s -şiă m nânce propriii oameni.ă

— Şi ce ai aflat despre el? întreb ea.ă— Am supravegheat participarea lui la o strângere de fonduri

pentru cump rarea de arme. Tel Avivul afirm în mod public că ă ă încearc s opreasc aceste strângeri de fonduri, îns pe ascunsă ă ă ă încurajeaz de fapt aceast practic . Mi s-a spus c avocatul s-aă ă ă ă dat bine pe lâng Pam. A petrecut o gr mad de timp cu ea, i-aă ă ă oferit cadouri, genul la. Pentru cineva care vrea ca oamenii s oă ă

considere o dur , Pam Malone nu este, de fapt, decât o femeieă singur şi vulnerabil .ă ă

— Asta te descrie şi pe tine, nu? îl întreb ea, sesizând ceva înă tonul lui.

Green nu r spunse imediat, iar ea se întreb dac nu dep şiseă ă ă ă cumva limita lui emo ional . În cele din urm , el şopti cu voceţ ă ă joas :ă

— Mai mult decât crezi.Ea vru s înainteze mai mult pe acel drum şi tocmai era peă

punctul s mai fac o încercare, când se auzir paşi pe trepteleă ă ă care veneau de la etaj. Silueta Cassiopeei ap ru în cadrul uşii.ă

— Avem musafiri. O maşin a oprit lâng trotuar.ă ă— Nu am v zut farurile, spuse Green şi se ridic în picioare.ă ă— A venit cu ele stinse.— Credeam c dormi, îi spuse Stephanie îngrijorat .ă ă— Cineva trebuia s aib grij de voi doi!ă ă ăSun telefonul. Nimeni nu se mişc . Mai sun o dat . Green seă ă ă ă

deplas prin întuneric, g si receptorul f r fir şi r spunse.ă ă ă ă ă Stephanie observ c se pref cea somnoros. Se l sar câtevaă ă ă ă ă momente de t cere.ă

— Atunci bineîn eles, vino în untru! Cobor şi eu într-o clip .ţ ă ă Apoi Green închise telefonul. Larry Daley, îi spuse lui Stephanie. E afar şi vrea s m vad .ă ă ă ă

— Asta nu-i bine, spuse Stephanie.— Poate c nu. Dar ieşi i din raza vizual şi o s afl m ceă ţ ă ă ă

naiba vrea.

Capitolul 40

LONDRAORA 8.15

Lui Malone îi pl cea foarte mult la Savoy. St tuse acolo deă ă câteva ori pe banii Guvernului Statelor Unite sau al Marii Britanii. Un lucru era bun la Magellan Billet: avantajele erau la fel de numeroase ca riscurile. Nu mai trecuse pe acolo de mai mul iţ ani, îns se bucur s vad c hotelul ce data de pe la sfârşitulă ă ă ă ă perioadei victoriene înc îşi afişa amestecul grandios de opulenă ţă şi lips de gust. Ştia c o noapte într-o camer cu vedere spreă ă ă Tamisa costa mai mult decât câştigau majoritatea oamenilor într-un an. Ceea ce însemna c salvatorului lor îi pl cea să ă ă c l toreasc în stil mare.ă ă ă

Plecaser în grab de la Bainbridge Hall, furând microbuzulă ă echipei de cur enie, pe care îl parcase apoi la câ iva kilometriăţ ţ de gar . De acolo, luaser trenul de 6.30 spre Londra. Totul eraă ă liniştit în sta ia Paddington, iar el evitase taxiurile, aşa c luaserţ ă ă metroul spre Savoy.

Um rul lui Pam p rea s fie în ordine. Sângerarea se oprise. Înă ă ă holul hotelului g si un telefon cu circuit intern şi ceru s i se facă ă ă leg tura cu camera 453.ă

— Te mişti repede, se auzi o voce la cel lalt cap t al firului.ă ă— Spune-mi ce vrei!— Pe moment, mi-e foame, aşa c micul dejun este principalaă

mea prioritate.Malone în elese mesajul.ţ— Vino jos, atunci.— Ce zici de cafenea în zece minute? Au la bufet o mâncare

excep ional .ţ ă— Te aştept m!ă

B rbatul care ap ru la masa lor era acelaşi pe care-l v zuseră ă ă ă cu dou ore în urm , numai c acum purta pantaloni oliv şi oă ă ă c maş de lân maro. Fa a sa frumoas , proasp t b rbierit ,ă ă ă ţ ă ă ă ă str lucea de bun voin şi de polite e.ă ă ţă ţ

— M numesc McCollum. James McCollum. Mi se spune Jimmy.ăMalone era prea obosit şi suspicios ca s mai fie şi prietenos,ă

dar se ridic în picioare. Strângerea de mân fu ferm , tr dândă ă ă ă încrederea de sine. Ochii celuilalt, de culoarea jadului, îl fixară avizi. Pam nu se ridic . Malone f cu prezent rile, apoi trecuă ă ă direct la subiect.

— Ce f ceai la Bainbridge Hall?ă— Ai putea m car s -mi mul umeşti c i-am salvat via a. Nuă ă ţ ă ţ ţ

eram obligat s fac asta.ă— Se nimerise s fii prin apropiere?ăBuzele sub iri ale b rbatului se întinser într-un zâmbet.ţ ă ă— Aşa eşti mereu? F r introducere, treci direct la subiect?ă ă— Îmi evi i întrebarea.ţMcCollum trase un scaun şi se aşez .ă— Mor de foame. S comand m ceva de mâncare şi apoi î i voiă ă ţ

spune totul.Malone nu se clinti.— Ce-ar fi s -mi r spunzi mai întâi la întrebare?ă ă— Bine, o fac din pur bun voin . Sunt un c ut tor de comoriă ă ţă ă ă

aflat pe urma Bibliotecii din Alexandria. C ut rile mele pentru aă ă g si m car o urm a acestei biblioteci se întind pe mai mult deă ă ă zece ani. Eram în Bainbridge Hall din cauza celor trei indivizi. Au ucis o femeie acum patru zile, o agent foarte bun de-a mea,ă ă aşa c am r mas pe urmele lor sperând s aflu pentru cineă ă ă lucrau. Aceştia, în schimb, m-au condus la tine.

— Spuneai atunci c ai nişte informa ii pe care eu nu le am. Ceă ţ te face s crezi asta?ă

McCollum îşi d du scaunul pe spate şi se ridic .ă ă— Am spus c de in nişte informa ii pe care m îndoiesc c leă ţ ţ ă ă

ai şi tu. Uite, nu am nici timp, nici r bdare pentru chestia asta.ă Am mai fost la Bainbridge Hall şi mai demult. Nu eşti primul care se duce acolo. Fiecare dintre voi, amatorii, afl un sâmbure deă adev r amestecat cu o gr mad de fantezii. Sunt dispus să ă ă ă negociez ceva din cele pe care le ştiu eu, pentru a afla pu inul peţ care s-ar putea s -l ştii tu. Asta-i tot, Malone! Nu e vorba despreă vreo chestie sinistr !ă

— Deci ai împuşcat în cap doi oameni? Numai ca s dovedeştiă c ai dreptate? întreb Pam, iar Malone îi z ri privirea de avocată ă ă sceptic.

McCollum se uit fix la Pam.ă

— I-am împuşcat pe oamenii aceia ca s v salvez vou via a.ă ă ă ţ Apoi se uit în jurul s u. Îmi place acest loc. Ştia i c primulă ă ţ ă Martini a fost turnat întâia dat în Barul American de la Savoy?ă Hemingway, Fitzgerald, Gershwin – to i au b ut aici. E un loc cuţ ă adev rat istoric!ă

— Î i place istoria? îl întreb Pam.ţ ă— O necesitate profesional .ă— Pleci undeva? îl întreb Malone.ăMcCollum st tea în picioare rigid, dar calm şi cu inutaă ţ

impecabil , deşi Malone încercase în mod deliberat s -l scutureă ă pu in.ţ

— Sunte i mult prea suspicioşi pentru mine. Mergi maiţ departe, în încercarea eroului. Sper s reuşeşti!ă

Acest b rbat chiar cunoştea multe lucruri!ă— De unde ai aflat despre asta?— Aşa cum am mai spus, am fost un timp pe aceste urme. De

când eşti tu? S ghicesc? Eşti un încep tor. Mai r u, eşti ună ă ă încep tor îngâmfat! Am întâlnit o mul ime de oameni exact caă ţ tine. Au impresia c le ştiu pe toate. Adev rul este c nu ştiu niciă ă ă cât negru sub unghie! Biblioteca aceea nu a stat degeaba ascuns timp de o mie cinci sute de ani. McCollum t cu o clip .ă ă ă Ştii, Malone, eşti ca m garul la care st pe un câmp minunat cuă ă ă iarba pân la genunchi, dar care m nânc buruienile de după ă ă ă gard! Mi-a p rut bine de cunoştin ! M duc s m aşez la masaă ţă ă ă ă de acolo s iau micul dejun.ă

Şi McCollum îşi f cu loc de-a lungul cafenelei pe jum tateă ă goale.

— Ce crezi? o întreb pe Pam.ă— Arogant. Dar nu po i s -i reproşezi acest lucru.ţ ăEl zâmbi.— Ştie ceva şi nu vom afla nimic dac vom r mâne aici!ă ă

afirm el.ă— De acord, spuse ea şi se ridic în picioare. Aşa c hai să ă ă

mânc m împreun cu noul nostru prieten!ă ă

Sabre se aşez la mas şi aştept . Dac socotise bine, urmauă ă ă ă s i se al ture şi ei la scurt timp. Malone nu avea cum s rezisteă ă ă tenta iei. Informa iile pe care le avea el se reduceau la câtţ ţ reuşise George Haddad s -i spun , ceea ce, având în vedereă ă banda pe care o ascultase, nu era prea mult. Ceea ce luase

Malone din apartamentul lui Haddad înainte s plece maiă umpluse poate nişte goluri, dar el punea r m şag c întreb rileă ă ă ă vitale r mâneau în continuare f r r spuns.ă ă ă ă

Ceea ce era iar şi o problem .ă ăSe str duia s interac ioneze. Era ceva diferit. Era obişnuit cuă ă ţ

liniştea propriilor gânduri – partenerele intime ap reau rar,ă limitându-se la femeile ocazionale care-i ofereau doar sex. Pe majoritatea le pl tea. Erau profesioniste, la fel ca el, f cându-şiă ă meseria – îi spuneau noaptea ce voia el s aud , apoi diminea aă ă ţ plecau. Pericolul fizic şi tensiunea intelectual aveau efectul deă a-i neutraliza, mai degrab decât de a-i stimula, apetitul sexual.ă Via a pe care o ducea îl storcea de vlag . Uneori se mai întâmplaţ ă s se culce cu câte una dintre femeile angajate pentru diverseă misiuni. Dar, aşa cum se întâmplase şi cu englezoaica pe care o împuşcase mai devreme, acest lucru implica efecte secundare enervante. În loc de rela ii romantice, lui îi era dor de solitudine.ţ

Mai jucase acest rol şi înainte, cu al ii, atunci când trebuise sţ ă le consolideze încrederea în el. Cuvintele şi ac iunile, felul în careţ mergea şi se purta, aerul de cuceritor, toate veneau de la unul dintre numeroşii prieteni ai mamei sale. Acesta fusese un poli istţ din Chicago care-şi f cea rundele obişnuite în zona în careă locuiau pe vremea când el avea doisprezece ani. Îşi amintea cum încercase b rbatul s o impresioneze cu încrederea lui în sineă ă netulburat . Îşi aminti un joc cu White Sox şi o excursie la lac.ă Mai târziu aflase c , la fel ca majoritatea iubi ilor mamei sale,ă ţ poli istul ar tase doar atâta interes cât s o impresioneze. Odatţ ă ă ă ce ob ineau ceea ce voiau cu adev rat, adic o noapte sau maiţ ă ă multe în patul mamei sale, aten ia lor disp rea. Ajunsese s -iţ ă ă urasc pe to i pretenden ii ei. Nici m car unul nu fusese al turiă ţ ţ ă ă de ea când o înmormântase. Murise singur şi falit .ă ă

Iar el nu avea de gând s -i calce pe urme.ăSe ridic şi se îndrept spre rândul de la bufet.ă ăÎi pl cea la Savoy, camerele erau mobilate cu antichit iă ăţ

scumpe şi serviciile erau asigurate de vale i de mod veche. Eraţ ă genul de lux de care Alfred Hermann şi restul celor din Ordinul Lânii de Aur se bucurau în mod obişnuit. Voia şi el acest privilegiu. În termenii ceru i de el, nu de ei. Îns , pentru aţ ă modifica realitatea, avea nevoie de Cotton Malone şi se întrebă dac în rucsacul de piele pe care-l c ra Malone se afla ceva dină ă ceea ce c uta el. Pân acum reuşise s fie cu un pas înainteaă ă ă

adversarului s u şi cu col ul ochiului v zu cu pl cere c înc maiă ţ ă ă ă ă de inea acest avantaj. Malone şi fosta lui so ie îşi f ceau locţ ţ ă printre mesele care se ocupau rapid.

— De acord, McCollum, spuse Malone în timp ce se apropiau. Am venit.

— Intri în joc?— Sigur. M car atât pot s fac.ă ă— Sper c asta nu e ă tot ce po i face! spuse for ându-şi unţ ţ

hohot de râs.

Capitolul 41

WASHINGTON, D.C.

Stephanie şi Cassiopeia se retraser în buc t rie, în timp ceă ă ă Brent Green deschise uşa de la intrare. Se aşezar lâng uşaă ă batant şi ascultar cum Green îl introduse pe Daley înă ă sufragerie şi cum cei doi se aşezar la mas .ă ă

— Brent, spuse Daley, avem câteva probleme de discutat.— Întotdeauna am avut, Larry.— Avem o problem serioas . Şi folosesc persoana întâi plurală ă

din cauz c am venit s te ajut ă ă ă pe tine s-o rezolvi.— Speram s fie ceva important, având în vedere ora la careă

ai venit. Aşa c mai bine ai începe s -mi vorbeşti despreă ă problema noastră.

— Au fost g site trei cadavre cu pu in timp în urm pe oă ţ ă proprietate la vest de Londra. Dou aveau câte un glon în cap,ă ţ al treilea – în piept. Un alt cadavru, de data asta o femeie, a fost g sit la câ iva kilometri distan , cu un glon în cap. O arm deă ţ ţă ţ ă acelaşi calibru a fost utilizat şi la ceilal i împuşca i în cap. Ună ţ ţ microbuz al echipei de cur enie a fost furat de pe domeniu.ăţ Echipa a fost l sat inconştient . Maşina acesteia a fost luat şiă ă ă ă l sat într-un oraş din apropiere. Un b rbat şi o femeie au fostă ă ă v zu i coborând din ea, apoi luând un tren spre Londra. Cameraă ţ video de supraveghere din sta ia Paddington a confirmat cţ ă Cotton Malone şi fosta lui so ie au coborât din acel tren.ţ

Stephanie ştia unde duceau toate astea.— Presupun, spuse Green, c vrei s insinuezi c Malone aă ă ă

omorât cele patru persoane.— Aşa arat , oricum.ă— Se pare, Larry, c nu ai fost niciodat procuror într-un cază ă

de crim .ă— Şi tu ai fost?— În şase procese chiar. Pe vremea când eram asistentul

procurorului de stat. Habar n-ai dac Malone i-a omorât peă oamenii aceia.

— Poate c nu, Brent, dar am destule date pentru a-i stârni peă

britanici. Îi las pe ei s se descurce cu detaliile.ăStephanie îşi d du seama c aceasta ar putea fi o problemă ă ă

pentru Cotton şi v zu în privirea Cassiopeei c şi prietena ei eraă ă de acord.

— Britanicii l-au identificat pe Malone. Nu au plecat dup elă doar pentru c au vrut s ne întrebe întâi pe noi ce f cea elă ă ă acolo. Vor s ştie dac se afl acolo în mod oficial. Ştii cumvaă ă ă r spunsul?ă

Se aşternu liniştea şi Stephanie îşi imagin privirea împietrită ă de pe fa a lui Green. Ascunderea sentimentelor în spatele unorţ ziduri era specialitatea lui.

— Asta nu face parte din jurisdic ia mea. Şi, în afar de asta,ţ ă cine spune c Malone ar face acolo ceva care s ne priveasc peă ă ă noi?

— Cred c am o figur de tâmpit!ă ă— Nu întotdeauna.— Dr gu , Brent, ai umor! Ceva nou pentru tine! Dar, aşa cumă ţ

spuneam, Malone are un motiv s fie acolo şi patru oameni auă murit din cauza lui, indiferent dac el a ap sat pe tr gaci sau nu.ă ă ă Şi b nuiala mea este c e implicat în Conexiunea Alexandria.ă ă

— Şi mai multe goluri în ra ionament. Asta-i modul prin careţ Casa Alb îşi stabileşte politica?ă

— Eu nu aş implica deloc Casa Alb . Pe moment, nu eşti preaă sus pe lista lor de persoane favorite.

— Dac preşedintele nu doreşte ca eu s mai activez, cuă ă siguran poate face ceva în acest sens.ţă

— Nu sunt sigur c demisia ta ar fi suficient .ă ăStephanie în elese c Daley ajunsese, în sfârşit, la motivulţ ă

vizitei sale.— La ce te-ai gândit? întreb Green.ă— Uite cum st treaba! Sondajele de opinie în privin aă ţ

preşedintelui nu sunt prea încurajatoare. E adev rat c mai suntă ă trei ani şi atunci se vor termina cele dou mandate, dar noi ne-ăam dori s fim în fruntea sondajelor când vom ieşi din scen .ă ă Cine n-ar vrea asta? Şi nimic nu impulsioneaz sondajele maiă mult decât o regrupare a for elor armate pe un motiv patriotic. Şiţ nimic nu face asta mai bine decât un act terorist.

— Ai şi tu dreptate o dat în via .ă ţă— Unde este Stephanie?— De unde s ştiu eu?ă

— Tu s -mi spui! Acum o zi, dou erai gata s - i dai demisiaă ă ă ţ pentru a o sus ine pe ea. Eu îi spun s nu implice pe nimeni dinţ ă Magellan Billet în toat afacerea asta, iar ea se apuc şiă ă mobilizeaz imediat întreaga agen ie. A f cut asta cu aprobareaă ţ ă ta?

— Nu e treaba mea s-o p zesc pe ea.ă— Preşedintele a concediat-o. A fost eliberat din func ie.ă ţ— F r s m consulte?ă ă ă ă— S-a consultat pe el însuşi şi asta a fost de ajuns! E scoas înă

afar !ă— Şi cine va avea conducerea la Magellan Billet?— Nu vrei s - i spun o poveste scurt ? E din una dintre c r ileă ţ ă ă ţ

mele preferate, Jocul de-a politica, de Chris Matthews. Nu avem aceeaşi orientare politic , îns autorul este totuşi un tip iste . Elă ă ţ povesteşte cum fostul senator Bill Bradley participa la o cin înă onoarea sa. Bradley mai voia pu in unt şi nu reuşea s -l fac peţ ă ă osp tarul care purta tava s vin înspre el. În cele din urm , s-aă ă ă ă ridicat, s-a dus la individ şi i-a spus c se p rea c nu ştia cu cineă ă ă avea de-a face. „Sunt Bill Bradley. Am absolvit la Rhodes, sunt juc tor de baschet profesionist, senator al Statelor Unite şi aşă mai vrea pu in unt!” Osp tarul nu a fost foarte impresionat şi aţ ă spus simplu c se vedea c Bradley nu ştia cine era ă ă el. Aşa că osp tarul i-a spus: „Eu sunt persoana responsabil cu untul!” Aşaă ă c vezi tu, Brent, puterea st în ceea ce ai. Pentru moment, euă ă sunt responsabilul la Magellan Billet!

— Nu cumva, înainte de a lucra la Casa Alb , ai f cut lobbyă ă pentru o corpora ie? Şi, înainte de asta, nu ai fost consultantţ politic? Ce î i d ie dreptul s administrezi cea mai delicatţ ă ţ ă ă divizie de informa ii din Departamentul de Justi ie?ţ ţ

— Faptul c preşedintele pune pre pe p rerea mea.ă ţ ă— Şi c ai s -l pupi în fund de câte ori se va apleca.ă ă— Nu am venit aici s discut m dac am eu dreptul sau nu.ă ă ă

Hot rârea este deja luat . Aşa c unde este Stephanie?ă ă ă— Presupun c e la hotel.ă— Am emis un mandat de arestare pe numele ei.— Şi cine de la Justi ie a ajutat la emiterea acestuia?ţ— Consilierul de la Casa Alb s-a ocupat de detalii. Stephanieă

a înc lcat vreo câteva legi.ă— Ai putea s -mi spui care?ă— Ce zici de faptul c a atacat o persoan de na ionalitateă ă ţ

str in ? Exist o membr a misiunii israeliene care jur că ă ă ă ă ă Stephanie a încercat s-o omoare. Femeia are un cucui destul de urât la cap cu care s poat dovedi.ă ă

— Ai de gând s-o dai în judecat ?ă— Am de gând s -i trimit fundul la încrezut undeva unde nuă ă

exist nici un reporter.ă— De unde nu se va mai întoarce.Se l s o t cere adânc .ă ă ă ă— Se mai întâmpl şi porc rii, Brent.ă ă— Asta m include şi pe mine?ă— De fapt, da. Se pare c israelienilor nu le place de tine şi nuă

vor s spun de ce. Poate din cauza prostiilor creştineă ă conservatoare pe care- i place s le predici. Daley t cu un timp.ţ ă ă Sau poate doar din cauz c eşti un tic los, nu ştiu.ă ă ă

— Interesant cât respect ai pentru func ia mea!ţ— Am tot respectul pentru oamenii care m-au numit pe mine

în acest birou, aşa cum ar trebui s ai şi tu. S fim clari! Amă ă putea folosi o mişcare terorist eficient şi nimeni dintre cei peă ă care-i cunosc n-ar irosi prea multe lacrimi dac tu ai fi victima.ă Noi n-am avea decât de câştigat. Am prinde doi iepuri dintr-o lovitur . Dup ce vei disp rea tu, Israelul va fi fericit, una laă ă ă mân . Apoi sondajele noastre de opinie vor creşte şi toat lumeaă ă îl va privi pe preşedintele nostru ca pe un adev rat lider! Ceă frumoas e via a!ă ţ

— S în eleg c ai venit pân aici ca s -l amenin i peă ţ ă ă ă ţ procurorul general al Statelor Unite?

— Cum po i s spui aşa ceva? Am venit ţ ă să transmit amenin area. Aşa e corect, s ştii, ca s - i po i lua m surile deţ ă ă ţ ţ ă securitate necesare. E valabil şi pentru Stephanie. Nu ştiu din ce motiv, dar israelienii sunt tare porni i împotriva ei. Darţ bineîn eles c tu nu ştii nimic referitor la locul în care seţ ă ascunde, aşa c n-o vom putea preveni. Cu atât mai r u! Câtă ă despre tine, alta-i povestea! Po i s te consideri avertizat.ţ ă

— Presupun c israelienii nu vor fi implica i personal în nici ună ţ omor.

— Sigur c nu. Nu este un stat terorist. Îns ei sunt oă ă adun tur plin de resurse şi se pot descurca foarte bine cuă ă ă acest proiect. Au leg turi cu nişte elemente mai pu in pl cute, caă ţ ă s le spunem aşa. De aceea ai fost avertizat.ă

Stephanie auzi cum cineva se ridica în picioare.

— Toate fac parte din meserie, Brent!— Şi dac sunt b iat bun şi m conformez, aceste ă ă ă elemente

mai pu inţ pl cuteă îşi vor pierde interesul fa de mine.ţă— N-aş putea spune asta. Dar se prea poate. De ce nu încerci,

s vedem?ăCamera r mase cufundat în t cere un timp pu in preaă ă ă ţ

îndelungat. Stephanie îşi imagin doi lei care se înfruntau.ă— Moştenirea preşedintelui merit toate acestea? întrebă ă

Green.— Te gândeai c despre asta era vorba? În nici un caz! E vorbaă

despre moştenirea mea! Despre ceea ce pot eu. Şi acest tip de capital politic valoreaz mai mult decât aurul.ă

Ea auzi nişte paşi lovind podeaua de lemn, îndep rtându-se deă buc t rie.ă ă

— Larry, spuse Green, cu vocea ridicat .ăPaşii se oprir .ă— S ştii c nu mi-e fric de tine!ă ă ă— Ar trebui s - i fie!ă ţ— D tot ce po i din tine! Aă ţ poi o s vin rândul meu!ă ă— Mda, sigur. Brent, dup ce voi da eu tot ce voi putea dină

mine, tu vei fi înapoi în Vermont, la doi metri sub p mânt.ă— Nu fi aşa de sigur!— Partea nostim a lucrurilor, râse Daley, este c tocmai celeă ă

dou persoane care m deranjau cel mai tare e posibil s scoată ă ă ă aceast administra ie din rahatul în care este. Trebuie să ţ ă ac ionezi cu ceea ce ai la îndemân .ţ ă

— Te-am putea surprinde!— Po i crede asta în continuare. S ai o zi binecuvântat !ţ ă ăSe auzi o uş deschizându-se, apoi închizându-se.ă— A plecat, spuse Green.Stephanie veni din buc t rie şi zise:ă ă— Cred c de-acum nu mai po i s -mi ordini ce s fac!ă ţ ă ăOchii lui cenuşii îi tr dau oboseala. Şi ea era obosit .ă ă— Ai reuşit în cele din urm s fii concediat , îi spuse acesta.ă ă ă— Asta este totuşi cea mai mic grij a noastr , limpeziă ă ă

Cassiopeia lucrurile.— Exist un tr d tor în acest guvern, spuse Green. Şi mi-amă ă ă

propus s -l g sesc!ă ă— V asigur, domnule procuror general, zise Cassiopeia, c nuă ă

a i avut niciodat de-a face cu acele ţ ă elemente mai pu inţ pl cuteă .

Daley are dreptate. Israelienii nu vor face singuri treburile murdare. Vor angaja pe cineva. Şi oamenii pe care-i folosesc sunt o adev rat problem .ă ă ă

— Atunci va trebui s fim cu to ii foarte aten i.ă ţ ţStephanie aproape zâmbi. Brent Green avea mai mult curaj

decât îşi imaginase ea. Îns mai era ceva. Detectase acest lucruă mai devreme şi acum era sigur de asta.ă

— Ai un plan, nu-i aşa? îl întreb ea.ă— A, da. Nu sunt lipsit de resurse.

Capitolul 42

VIENA, AUSTRIAORA 10.50

Alfred Hermann îşi lu r mas-bun de la cei din Comitetulă ă Politic şi se retrase din sala de mese. I se spusese c oaspeteleă s u special sosise în cele din urm . Se deplas pe coridoarele deă ă ă la parter şi p trunse în foaierul spa ios al castelului exact înă ţ momentul în care Henrik Thorvaldsen intra. Afişa un zâmbet larg şi spuse în englez :ă

— Henrik, ce minunat s te întâlnesc!ăThorvaldsen zâmbi şi el când îşi z ri gazda.ă— Alfred! Nu aveam de gând s vin, dar am decis c pur şiă ă

simplu trebuia s v d pe toat lumea!ă ă ăHermann se apropie şi îşi strânser mâinile. Îl cunoştea peă

Thorvaldsen de patruzeci de ani, iar danezul nu se schimbase aproape deloc. Spinarea lui rigid , încovoiat , era la fel caă ă întotdeauna, îndoit ca o bucat de tabl într-un unghi grotesc.ă ă ă Întotdeauna admirase la Thorvaldsen emo iile disciplinate, careţ r mâneau studiate, manierate, ca şi cum ar fi func ionat cuă ţ ajutorul unui program memorat. Iar acest lucru cerea talent. Dar Thorvaldsen era evreu. Nu f cea parte din rândul celor ferven iă ţ sau dintre cei care afirmau public acest lucru, îns era totuşiă evreu. Mai r u, era prietenul cel mai apropiat al lui Cottonă Malone, iar Hermann era convins c Thorvaldsen nu venise laă adunare pentru a socializa.

— M bucur c eşti aici, spuse Hermann. Avem multe deă ă discutat!

Ei petreceau adesea mult timp împreun la adunare.ă Thorvaldsen era unul dintre pu inii membri a c ror avere puteaţ ă concura cu a lui Hermann. Avea leg turi strânse cu majoritateaă guvernelor europene, iar miliardele sale de euro vorbeau de la sine.

— Abia aştept s aud despre ce e vorba, spuse danezul şi înă ochi îi ap ru o scânteie de curiozitate.ă

— Şi acesta cine este? întreb Hermann, ar tând spre b iatulă ă ă

care se afla al turi de Thorvaldsen.ă— Gary Malone. St cu mine câteva s pt mâni cât tat l s uă ă ă ă ă

este plecat şi am hot rât s -l iau cu mine.ă ăFascinant! Thorvaldsen îl testa!— Minunat! Mai sunt câ iva tineri care au venit împreun cuţ ă

membrii. Voi avea grij s se simt bine aici.ă ă ă— Eram sigur de acest lucru!Servitorii intrar cu bagajele. Hermann le ar t drumul şiă ă ă

bagajele fur c rate spre etajul al doilea. D duse dejaă ă ă instruc iuni în care camer avea s stea Thorvaldsen.ţ ă ă

— Haide, Henrik! Vino în biroul meu cât timp î i sunt duseţ bagajele sus. Margarete abia aşteapt s te cunoasc .ă ă ă

— Dar îl am pe Gary.— Adu-l şi pe el. Nu e nici o problem .ă

Malone îşi mânc micul dejun, încercând totodat s -lă ă ă evalueze pe Jimmy McCollum, deşi avea serioase semne de întrebare în leg tur cu identitatea real a individului.ă ă ă

— Ave i de gând s -mi spune i care e interesul vostru în toatţ ă ţ ă afacerea asta? întreb McCollum. Biblioteca din Alexandria nu eă chiar Sfântul Graal. Şi al ii au fost interesa i, dar erau ori fanatici,ţ ţ ori s ri i de pe fix. Nu p re i s fi i nici ca unii, nici ca al ii.ă ţ ă ţ ă ţ ţ

— Nici tu, îi spuse Pam. Care e interesul t uă ?— Ce-ai p it la um r?ăţ ă— Cine spune c am p it ceva?ă ăţMcCollum umplu furculi a cu omlet şi o înfund apoi în gur .ţ ă ă ă— Îl ii cu mâna de parc ar fi rupt.ţ ă— Poate c este.ă— Am în eles, nu vrei s -mi spui. McCollum se r suci spreţ ă ă

Malone. Sesizez la voi o mare neîncredere fa de o persoanţă ă care v-a salvat via a la amândoi.ţ

— Ea i-a pus o întrebare interesant . Chiar, ce interes ai cuţ ă biblioteca?

— Hai s spunem c , dac ar fi s g sesc ceva, exist oameniă ă ă ă ă ă care ar recompensa eforturile mele în foarte multe moduri. Eu, personal, consider c este o pierdere de vreme. Îns trebuie să ă ă m rturisesc c m surprinde motivul pentru care oamenii seă ă ă omoar între ei. Cineva ştie cu siguran ceva.ă ţă

Malone se hot rî s -i arunce o momeal .ă ă ă— Ai amintit de încercarea eroului. Ştiu despre ea. Sunt indicii

care conduc spre bibliotec . F cu o pauz . Aşa se zice.ă ă ă— Ba da, chiar conduc acolo, crede-m ! Au mai fost şi al ii. Nuă ţ

am întâlnit şi nici nu am vorbit cu nici unul dintre ei, îns amă auzit despre aceast experien . Încercarea eroului este real şiă ţă ă tot reali sunt şi P zitorii.ă

Un alt cuvânt-cheie. Acest individ era bine informat. Malone îşi îndrept din nou aten ia spre brioşa englezeasc , pe care oă ţ ă acoperi cu gem de prune.

— Ce am putea face unul pentru cel lalt? întreb el.ă ă— Ce-ar fi s -mi spui mai întâi ce-a i c utat la Bainbridge Hall?ă ţ ă— Epifania Sfântului Ieronim.— Asta-i ceva nou! Ai vrea s -mi explici?ă— De unde eşti? îl întreb brusc Malone.ă— Înc mai încerci s m evaluezi? zise McCollum râzând.ă ă ă

Bine, am s - i fac pe plac. M-am n scut în marele stat Kentucky,ă ţ ă în Louisville. Şi, înainte s mai întrebi, n-am fost la facultate. M-ăam dus în armat , la For ele Speciale.ă ţ

— De parc , dac aş verifica, aş g si un recrut cu numeleă ă ă Jimmy McCollum? Fii serios!

— Îmi pare r u s te dezam gesc, dar am un paşaport şi ună ă ă certificat de naştere şi numele meu e trecut acolo. Mi-am f cută datoria. Am fost eliberat din serviciu în mod onorabil. Dar chiar conteaz chestiile astea? Eu aş zice c mai degrab contează ă ă ă ceea ce este aici şi acum.

— Ce cau i de fapt?ţ— Sper c , atunci când se va descoperi aceast bibliotec , voră ă ă

fi foarte multe chestii interesante, deşi eu înc nu ştiu ce cau i ă ţ tu de fapt.

— Aceast încercare e posibil s fie o provocare.ă ă— E primul lucru inteligent pe care-l zici.— Vreau s spun c mai sunt şi al ii care s-ar putea s cauteă ă ţ ă

biblioteca.— Mie-mi spui?— Dar de israelieni ce zici?Pentru o clip în ochii plini de via ai lui McCollum se citiă ţă

nedumerirea, apoi privirea îi redeveni limpede, înso it de unţ ă zâmbet.

— Îmi plac provoc rile!ăSosise vremea s -l introduc şi pe el în joc.ă ă— Avem Epifania Sfântului Ieronim.

— Şi asta î i va fi de foarte mare ajutor dac nu îi cunoştiţ ă semnifica ia!ţ

Malone încuviin .ţă— Eu am încercarea eroului, spuse McCollum.Aceast afirma ie îi capt interesul lui Malone, mai ales că ţ ă ă

George Haddad nu îi l sase detaliile acestei c l torii.ă ă ă— Aş vrea s ştiu, spuse McCollum, dac ai romanul luiă ă

Thomas Bainbridge.Pam continua s m nânce, concentrat asupra unor fructe şiă ă ă

asupra unui iaurt. Ea cunoştea cu siguran prima lege aţă avocaturii – s nu ar i niciodat ce ştii – dar el hot râse c ,ă ăţ ă ă ă pentru a primi, trebuia s şi ofere ceva.ă

— Da, îl am. Şi apoi, pentru a-l stârni şi mai mult, ad ug : Şiă ă chiar mai mult!

Pe chipul lui McCollum ap ru o expresie admirativ .ă ă— Ştiam eu c am luat decizia potrivit când m-am hot rât să ă ă ă

v salvez pielea!ă

Hermann privi cum Thorvaldsen şi tân rul lui protejat p r siră ă ă ă biroul. Margarete st tea lâng el. Avuseser o întâlnire pl cută ă ă ă ă de o jum tate de or .ă ă

— Ce p rere ai?ă— Henrik e ca de obicei. Absoarbe mult mai mult decât ofer .ă— Aşa e firea lui, cum sunt şi eu. „Şi cum ar trebui s fii şi tu”,ă

gândi el. Ai sim it ceva deosebit?ţEa cl tin din cap.ă ă— Nimic în leg tur cu b iatul? întreb el.ă ă ă ă— P rea foarte bine-crescut.ăSe hot rî s -i spun şi ei câte ceva din ceea ce ea nu ştia.ă ă ă— Henrik este implicat în mod tangen ial într-o ini iativ aţ ţ ă

Cercului, care este strâns legat de ceea ce am discutat la miculă dejun.

— Biblioteca din Alexandria?El încuviin din cap.ţă— Unul dintre asocia ii lui cei mai apropia i, un b rbat peţ ţ ă

nume Cotton Malone, este implicat în aceast ac iune.ă ţ— Sabre conduce ac iunea?ţ— Da. Totul merge conform planului.— Pe b iat îl cheam Malone. Şi el e implicat?ă ă— E fiul lui Cotton Malone.

— Şi ce caut aici? întreb ea, surpriza citindu-i-se pe fa .ă ă ţă— De fapt, a fost o mişcare inteligent din partea lui Henrik.ă

Cu to i membrii prezen i, ne vom comporta cum vom putea maiţ ţ bine. Acesta ar putea fi locul cel mai sigur pentru amândoi. Desigur, se mai întâmpl şi accidente uneori.ă

— I-ai face r u b iatului?ă ă— Voi face tot ce este necesar pentru a ne proteja interesele,

r spunse el privind-o fix. Aşa cum ar trebui s faci şi tu.ă ăEa nu spuse nimic şi el o l s o clip . În cele din urm , eaă ă ă ă

spuse:— Este absolut necesar s aib loc un accident?ă ăEl se bucur c începuse şi ea s aprecieze gravitateaă ă ă

lucrurilor.— Depinde ce şi-a propus prietenul nostru drag Henrik.— De unde ai numele sta? întreb McCollum. M refer laă ă ă

Cotton.— De fapt, e destul de… începu Pam.— E o poveste lung , o întrerupse Malone. Putem s discut mă ă ă

alt dat despre ea. Acum, aş vrea s aflu despre încercareaă ă ă eroului.

— Întotdeauna sari ca ars când e vorba de numele t u?ă— Reac ionez aşa când v d c se pierde timpul.ţ ă ăMcCollum tocmai golea o farfurie care fusese plin cu fructe.ă

Observase c acesta mânca s n tos: ov z, c pşuni, ou , suc deă ă ă ă ă ă fructe.

— Bine, Malone. Am încercarea. Am luat-o de la un invitat care a murit înainte s apuce s se mai duc .ă ă ă

— A murit din cauza ta?— De data asta n-am avut nici un amestec. Cauze naturale. L-

am g sit şi i-am luat încercarea. Nu m întreba cine este, pentruă ă c nu- i voi spune. Îns am indiciile.ă ţ ă

— Şi ştii dac sunt reale?ă— În genul meu de afacere, râse McCollum, nu ştii niciodată

asta pân nu ajungi acolo. Dar am s -mi asum riscul.ă ă— Ce vrei tu de fapt? întreb Pam. St tuse neobişnuit deă ă

t cut în timpul micului dejun. E evident c ştii mult mai multeă ă ă decât noi. De ce- i mai pierzi vremea cu noi?ţ

— Ca s fiu sincer, am o problem . M-am luptat cu această ă ă încercare în ultimele câteva s pt mâni. E o ghicitoare – una peă ă care nu o pot rezolva. M gândeam c voi doi mi-a i putea fi deă ă ţ

ceva ajutor. În schimb, sunt dispus s împ rt şesc ceea ce ştiu.ă ă ă— Şi eşti dispus s împuşti doi oameni în cap, spuse Malone.ă— Şi ei v-ar fi f cut acelaşi lucru. Ceea ce, apropo, v-ar fi scosă

din joc. Cine ar fi avut interesul s fac asta?ă ă„Excelent întrebare”, se gândi Malone. Nu-i urm rise nimeniă ă

de la Londra, era sigur de asta. Nu avea sens ca ucigaşii s -i fiă aşteptat la Bainbridge Hall. Se hot râse s mearg acolo cu doară ă ă câteva ore înainte.

— Aceast încercare, spuse McCollum, e mult mai complexă ă decât am crezut la început. Acum îmi spui c sunt implica i şiă ţ evreii.

— Un prieten de-al meu a fost omorât ieri şi acest lucru ar trebui s stopeze interesul Israelului.ă

— Prietenul acesta ştia ceva despre bibliotec ?ă— De asta a şi murit.— N-ar fi primul.— Presupun c vrei s vinzi manuscrisele g site, se interesă ă ă ă

el.— Vreau s profit de pe urma eforturilor mele, spuseă

McCollum ridicând din umeri. Te deranjeaz ?ă— Dac manuscrisele înc mai exist , ele trebuie s fieă ă ă ă

conservate şi studiate.— Nu sunt lacom, Malone. Sunt sigur c undeva pe acolo seă

vor g si câteva mâzg lituri pe care le-aş putea vinde pentru a-miă ă recompensa efortul. McCollum t cu un timp. Plus meritulă descoperirii, desigur. Şi numai asta şi tot ar fi ceva!

— Faim şi bog ie, spuse Pam.ă ăţ— Eterna recompens , coment McCollum. Ambele au parteaă ă

lor de satisfac ie.ţAflase destule deocamdat .ă— Spune-ne care sunt indiciile!McCollum st tea în fa a lor, distant ca o zeitate, viclean ca ună ţ

demon. Aşa ceva trebuia v zut! Omorâse mult prea uşor. Dar,ă dac era într-adev r în posesia încerc rii eroului, atunci elă ă ă constituia, probabil, singura lor cale de înaintare. McCollum b gă ă mâna în buzunar şi scoase o bucat de hârtie.ă

— Aşa începe.Malone lu foaia de hârtie de m rimea unui bile el şi citi.ă ă ţ

Cât de ciudate sunt manuscrisele, m re ule c l tor dină ţ ă ă necunoscut! Ele arat ca şi cum ar fi separate, dar par numai unulă singur pentru cei care ştiu c nuan ele curcubeului devin oă ţ singur lumin alb . Cum s g seşti acea singur raz ? Este ună ă ă ă ă ă ă mister, dar viziteaz capela de lâng Tagus, în Bethlehem,ă ă închinat sfântului nostru protector.ă

— Restul unde este? întreb el.ă— Descifreaz întâi partea asta, apoi vom mai vedea. Vomă

merge pas cu pas.Malone se ridic în picioare.ă— Unde te duci? întreb McCollum.ă— S -mi câştig r splata.ă ă

Capitolul 43

WASHINGTON, D.C.ORA 5.30

Stephanie se confruntase cu multe lucruri, dar niciodat cu oă arestare. Larry Daley crescuse miza.

— Trebuie s -l atac m acum pe Daley, spuse ea cu hot râre.ă ă ăEa, Green şi Cassiopeia st teau în buc t ria lui Green şiă ă ă

aşteptau s fie gata cafeaua. Aroma acesteia o f cu s -şi deaă ă ă seama c -i era foame.ă

— Cam ce anume i-ai propus?ţNiciodat în doisprezece ani nu compromisese securitateaă

organiza iei Magellan Billet. Îşi luase în serios jur mântul. Îns înţ ă ă fa a ei se c sca acum o pr pastie de îndoieli, care o f ceau s nuţ ă ă ă ă mai fie sigur de urm toarea ei mişcare. În cele din urm , seă ă ă hot rî c nu mai era decât o singur op iune şi spuse:ă ă ă ţ

— L-am investigat pe Daley.— Cum adic ? întreb Green şi chipul lui fu înviorat deă ă

interesul stârnit.— Voiam s ştiu ce sl biciuni are, aşa c am pus o agent să ă ă ă ă

afle. Ea l-a cercetat pe toate p r ile timp de un an. Am aflată ţ multe.

— Continui s m uimeşti, Stephanie. Ai idee ce s-ar fiă ă întâmplat dac ar fi aflat?ă

— Cred c aş fi fost concediat , aşa c acum chiar nu maiă ă ă conteaz .ă

— Individul încearc s te omoare, aşa c s-ar putea s fi aflat.ă ă ă ă— M îndoiesc. Agenta mea era foarte bun . Dar Daley areă ă

probleme pân peste cap. Spuneai mai devreme c nu ai g sită ă ă niciodat vreo înc lcare a legii înf ptuit de el. Eu am g sit oă ă ă ă ă gr mad . Finan area campaniilor, mit , fraud . Daley esteă ă ţ ă ă leg tura între oamenii cu stare şi Casa Alb , oameni care dorescă ă s ob in ceva f r ca numele lor s apar pe vreun formular sauă ţ ă ă ă ă ă pe alt act oficial.

— De ce n-ai ac ionat împotriva lui?ţ— Aveam de gând s fac asta. Apoi a intervenit scurgerea astaă

de informa ii. A trebuit s amân.ţ ă— Iar acum, c el e la conducere la Magellan Billet, va afla ce-ă

ai f cut? întreb Cassiopeia.ă ăEa cl tin din cap.ă ă— Toate informa iile sunt p strate într-un loc sigur, iar agentaţ ă

care s-a ocupat de investiga ie s-a transferat de la Billet cu luniţ de zile în urm . Nu mai ştia nimeni altcineva în afar de noiă ă dou .ă

— Şi ce vrei s faci? o întreb , Green în timp ce turna cafeauaă ă în dou c ni.ă ă

— Pentru c tot o am aici pe prietena mea, care este extremă de priceput la multe lucruri, m gândeam c am putea terminaă ă ă investiga ia.ţ

— Nu prea-mi place cum sun , zise Cassiopeia.ă— Doamnelor, v rog s ad uga i la cafea ce mai dori i, spuseă ă ă ţ ţ

Green ar tând spre c ni.ă ă— Tu nu bei? îl întreb Stephanie.ă— Nu beau niciodat cafea.ă— Şi atunci cum de ai un filtru de cafea?— Am musafiri. F cu o pauz . Uneori.ă ăFor a lui Green, siguran a lui masculin f cu loc pentru o clipţ ţ ă ă ă

unei sincerit i b ie eşti, care ei îi pl cu.ăţ ă ţ ă— O cunosc? îl întreb ea.ăGreen zâmbi.— Eşti plin de surprize, mai spuse ea.— Exact la fel ca o alt persoan pe care o cunoaştem cu to ii,ă ă ţ

interveni Cassiopeia, sorbindu-şi cafeaua.Green încuviin din cap, p rând s aprecieze faptul cţă ă ă ă

schimbaser subiectul.ă— Henrik este un tip fascinant, spuse el. Mereu cu un pas

înainte. Dar tu, Stephanie? Ce vrei s spui cu terminareaă investiga iei?ţ

Ea inhal aburii cafelei şi sorbi o gur pentru a-şi înc lzi gâtul.ă ă ă— Trebuie s -i facem o vizit .ă ă— De ce? întreb Cassiopeia. Chiar dac reuşim s p trundemă ă ă ă

în cas , computerul lui e mai mult ca sigur parolat.ă— Asta nu-i o problem , replic ea zâmbind.ă ăGreen o privi curios, apoi nu-şi mai putu ascunde uimirea.— Nu ai nevoie de parol , nu-i aşa?ăEa cl tin din cap şi spuse:ă ă

— A sosit vremea s -l prindem pe tic los!ă ă

Malone intr în sediul Centrului de Afaceri de la Savoy.ă Camera spa ioas era echipat complet cu computere, faxuri şiţ ă ă copiatoare. Îi spuse supraveghetorului ce doreşte şi fu condus imediat la un terminal, cerând ca plata s fie trecut în contulă ă camerei lui McCollum. Încerc s se aşeze, dar Pam îl opri.ă ă

— M laşi pe mine? îl întreb ea.ă ăDecise s -i lase ei onoarea. Cât se deplasaser de la cafeneaă ă

v zuse c ea-şi d duse seama de inten ia lui.ă ă ă ţ— De ce nu? Te rog! îi înmân hârtia cu începutul încerc riiă ă

eroului, apoi se întoarse spre McCollum. Spui c ai ob inut astaă ţ recent?

— Nu, nu am men ionat când. Bun încercare, Malone!ţ ă— Trebuie s ştiu. E foarte important. E vorba despre ultimeleă

câteva luni?Binef c torul lor ezit , apoi încuviin din cap. Malone r maseă ă ă ţă ă

pe gânduri.— Din câte ştiu eu, P zitorii invit de secole întregi oamenii să ă ă

vin la bibliotec . Aşa c indiciile trebuie s se schimbe. Eiă ă ă ă adapteaz încercarea pentru vremurile fiec ruia. Pariez c oă ă ă adapteaz chiar şi de la un invitat la altul. De ce nu? O fac maiă personal . Trec printr-o mul ime de dificult i, de ce nu ar face şiă ţ ăţ acest lucru?

— Da, are sens, încuviin McCollum din cap.ţăPam b tea de zor în tastatur .ă ă— Prima parte, spuse Malone. „Cât de ciudate sunt

manuscrisele, m re ule c l tor din necunoscut! Ele arat ca şiă ţ ă ă ă cum ar fi separate, dar par numai unul singur pentru cei care ştiu c nuan ele curcubeului devin o singur lumin alb . Cum să ţ ă ă ă ă g seşti acea singur raz ? Este un mister, dar viziteaz capelaă ă ă ă de lâng Tagus, în Bethlehem, închinat sfântului nostruă ă protector.” O s pornim de aici.ă

— Aşa am şi f cut, spuse Pam.ăEl zâmbi. I-o luase înainte şi asta îi pl cu lui Cotton.ă— Am dat o c utare la „Tagus” şi „Bethlehem”.ă— Nu ar fi prea uşor s fie aşa? întreb McCollum.ă ă— P zitorii nu pot s uite c fac totuşi parte din aceast lume.ă ă ă ă

Internetul exist , aşa c de ce nu ar presupune c l-ar folosi şi ună ă ă invitat?

Se uit la ecran. Site-ul pe care-l g sise Pam era dină ă Portugalia, o pagin de c l torii şi turism care se ocupa deă ă ă atrac iile locale din Lisabona şi din afara ei.ţ

— Belem, rosti Pam. Chiar în afara periferiei. Acolo unde râul Tagus se vars în mare. Belem este Bethlehem în portughez .ă ă

El citi despre buc ica de p mânt care se afla la sud-vest deăţ ă centrul Lisabonei. Locul de unde caravelele portugheze porniseră cu mult timp în urm înspre lumea de vest: Vasco da Gama spreă India, Magellan – pentru a face înconjurul p mântului, Dias –ă pentru a înconjura Capul Bunei Speran e. Belem cunoscuseţ înflorirea datorit bog iilor, în special datorit condimentelor,ă ăţ ă care începuser s vin în ar din Lumea Nou . Regeleă ă ă ţ ă ă portughez construise un castel de var în acel loc şi cet eniiă ăţ înst ri i se repeziser s -l înconjoare. Mai demult oă ţ ă ă municipalitate separat , acum era ca un magnet pentru turiştiiă care veneau s se bucure de magazinele, cafenelele şi muzeeleă sale.

— Henric Navigatorul are leg tur cu acest loc, spuse Pam.ă ă— Hai s vedem, propuse el, ce putem afla despre ă capela

închinată sfântului nostru protector.Câteva clicuri din mouse şi Pam ar t pe ecran.ă ă— Am g sit asta cu mult înaintea ta!ăO cl dire imens din piatr erodat de vreme umplu ecranul.ă ă ă ă

Turlele alambicate se îndreptau spre cerul înc rcat de nori. Stilulă combina arhitectura gotic şi renascentist cu evidente influen eă ă ţ maure. Imagini îndr zne e ap reau pe fa ada din piatr .ă ţ ă ţ ă

— M n stirea Santa Maria de Belem, citi el pe ecran.ă ăPam mişc în jos cursorul şi el citi c acesta era unul dintreă ă

cele mai cunoscute monumente din Portugalia, fiind deseori numit M n stirea lui Ieronim. Multe personalit i ale rii –ă ă ăţ ţă inclusiv regii şi reginele – fuseser înmormântate aici.ă

— Cum de a ap rut asta? o întreb el pe Pam.ă ăEa intr pe un link.ă— Am tastat mai multe cuvinte-cheie şi motorul de c utare m-ă

a trimis direct aici. În 1498, când s-a întors Vasco da Gama din c l torie, dup ce a descoperit drumul c tre India, regeleă ă ă ă Portugaliei a oferit fonduri pentru construc ia acestei m n stiri.ţ ă ă Ordinul Sfântului Ieronim a pus st pânire pe zon în 1500, iară ă piatra de temelie a fost turnat pe 6 ianuarie 1501.ă

El ştia semnifica ia acestei date din copil ria sa. Mama saţ ă

fusese catolic şi se duceau la biseric în mod regulat, mai alesă ă dup ce îi murise tat l. Pe 6 ianuarie era s rb toarea Epifaniei.ă ă ă ă Ce scrisese Haddad în jurnalul s u? „Marile încerc ri încep cu oă ă epifanie.”

— Capela principal a m n stirii, spuse Pam, a fost închinată ă ă ă în cele din urm Sfântului Ieronim. Cotton, î i aminteşti ce a spusă ţ Haddad despre el?

Îşi amintea. Fusese de timpuriu p rinte al bisericii şi, în secolulă al IV-lea, tradusese în latin multe texte biblice, inclusiv Noulă Testament.

— Mai este un link cu mai multe informa ii despre Ieronim,ţ spuse ea, iar ecranul îşi schimb imaginea la un alt clic al mouse-ăului.

Citir to i trei. Malone v zu primul.ă ţ ă— El este sfântul protector al bibliotecilor. Se pare c această ă

încercare începe în Lisabona.— Nu e r u, Malone.ă— Deci merit m o r splat ?ă ă ă— Aşa cum spuneam, nu m pricep deloc la enigme. Voi doiă

p re i foarte buni la asta! Îns restul e mai dificil.ă ţ ă— Ce zici, s ne apuc m împreun de asta şi s vedem undeă ă ă ă

ne duce?

Capitolul 44

VIENAORA 13.00

Thorvaldsen ieşi din baie şi se uit la Gary cum despacheta. Înă afar de hainele pe care le purta când fusese r pit, cu câteva zileă ă în urm , b iatul nu avea altceva. Aşadar, cu o zi în urm , Jesperă ă ă f cuse un drum la Copenhaga şi îi cump rase câteva lucruri.ă ă

— Casa asta este veche, nu-i aşa? întreb Gary.ă— A fost construit cu mai multe genera ii în urm ; cum a fostă ţ ă

şi Christiangate.— Sunt o mul ime de chestii vechi în Europa. Nu ca acas .ţ ă— Am stat pe aceste meleaguri ceva mai mult timp, zâmbi el.— Ce camer frumoas !ă ăŞi lui i se p ruse interesant amplasarea camerei p strateă ă ă

pentru ei. La etajul al doilea, lâng gazd – prima dat când seă ă ă întâmpla aşa ceva. Era o camer delicat , cu mobilier feminin,ă ă care apar inuse cu siguran unei femei cu mult gust.ţ ţă

— Î i place istoria? întreb el.ţ ă— Nu-mi pl cea pân acum dou veri, zise Gary. E mult maiă ă ă

interesant aici, când po i s-o vezi.ă ţSe hot rî c sosise timpul s -i spun b iatului câte cevaă ă ă ă ă

despre situa ia în care se aflau.ţ— Cum i s-au p rut gazda noastr şi fiica lui?ţ ă ă— Nu chiar aşa de prietenoşi. Dar par s te plac .ă ă— Îl cunosc pe Alfred de mult timp, dar mi-e team c puneă ă

ceva la cale.Gary se aşez pe pat.ă— Cred c el ar putea fi în spatele r pirii tale.ă ăÎl privi pe b iat cum începea s în eleag cum st teauă ă ţ ă ă

lucrurile.— Eşti sigur?— De asta şi suntem aici, ca s afl m, spuse el, cl tinând dină ă ă

cap.— Şi eu vreau s aflu. Oamenii aceia au f cut-o pe mama să ă ă

sufere şi asta nu-mi place.

— i-e team ?Ţ ă— Nu m-ai fi adus cu tine dac aş fi fost în pericol.ăÎi pl cu r spunsul. Era deştept b iatul!ă ă ă— Ai v zut cum au murit doi oameni. Pu ini b ie i deă ţ ă ţ

cincisprezece ani au trecut prin aşa ceva. Cum te sim i?ţ— Cel pe care l-a împuşcat tata a meritat s moar . A încercată ă

s m ia de acolo. Tata a f cut ceea ce trebuia. Tu ce ai de gândă ă ă s faci?ă

— Nu ştiu sigur. Îns o mul ime de oameni vor veni aici înă ţ urm toarele câteva zile. Oameni cu putere. De la ei voi afla ceeaă ce trebuie s ştiu.ă

— Acesta este ca un fel de club?— Ai putea spune şi aşa. Sunt oameni care au interese

similare şi se adun s discute despre acele interese.ă ăTelefonul s u mobil, aflat pe noptier , sun . Se duse înspre elă ă ă

şi se uit la identitatea apelantului: Jesper. Ap s pe tast ca să ă ă ă ă r spund .ă ă

— Ave i un apel. De la Tel Aviv.ţ— Atunci f repede leg tura s vedem despre ce e vorba!ă ă ăCâteva secunde mai târziu, dup ce se stabili conexiunea, auziă

o voce profund , baritonal , care-l întreb :ă ă ă— Henrik, de ce ai stârnit lucrurile?— Ce vrei s spui cu asta?ă— Nu te face c nu în elegi! Când ai sunat ieri, eram suspicios,ă ţ

dar acum sunt de-a dreptul paranoic.Cu o zi în urm , sunase la biroul prim-ministrului israelian. Deă

vreme ce donase milioane c tre cauzele evreieşti şi finan ase oă ţ mul ime de politicieni israelieni, inclusiv pe prim-ministru,ţ telefonul lui nu fusese ignorat. El pusese o întrebare simpl –ă care era interesul Israelului în privin a lui George Haddad. În modţ inten ionat nu vorbise direct cu prim-ministrul, punândţ întrebarea prin şeful lui de cabinet, care acum nu era deloc în apele lui, dup cum observ la telefon. Aşa c zise:ă ă ă

— A i g sit un r spuns la întrebarea mea?ţ ă ă— Mossadul ne-a spus s ne vedem de treab .ă ă— Aşa vorbesc ei cu cei de la conducere?— Da, atunci când vor s ne vedem de treab .ă ă— Deci nu ai nici un r spuns?ă— N-am spus asta. Vor ca George Haddad s moar , iară ă

Cotton Malone s se opreasc . Se pare c Malone şi fosta luiă ă ă

so ie sunt acum în drum spre Lisabona şi asta dup ce patruţ ă persoane au fost omorâte noaptea trecut în vestul Londrei, într-ăun muzeu. Un fapt interesant este c britanicii ştiu c Malone eă ă implicat în acele crime, dar nu i-au f cut nimic. L-au l sat s iasă ă ă ă frumuşel din ar . Ai noştri consider c asta-i din cauz c areţ ă ă ă ă ă aprobarea americanilor pentru ceea ce a f cut. Ei cred că ă America e din nou interesat de afacerea noastr – în ceea ce-lă ă priveşte pe George Haddad.

— Cum au aflat angaja ii voştri toate astea?ţ— Au o linie direct cu Malone. Ştiu exact unde este şi ce face.ă

În plus, anticipeaz acest lucru de ceva timp.ă— Se pare c toat lumea e ocupat acolo.ă ă ă— Pu in spus ocupat ! Eu şi domnul prim-ministru punemţ ă

mare pre pe prietenia ta. Eşti unul dintre binef c torii acesteiţ ă ă na iuni. Din acest motiv ai primit acest telefon. Mossadul are deţ gând s -l scoat pe Malone din joc. Agen ii au pornit deja spreă ă ţ Lisabona. Dac po i s -l avertizezi, f -o!ă ţ ă ă

— Îmi doresc s fi putut face asta, dar nu am nici oă posibilitate!

— Atunci Domnul s -l ajute! Va avea nevoie!ăConvorbirea se întrerupse.— Probleme? întreb Gary.ă— Doar o problem minor la una dintre companiile mele,ă ă

spuse el, descre indu-şi fruntea. Mai am şi afaceri de condus,ţ ştii?

B iatul p ru s accepte explica ia.ă ă ă ţ— Spuneai c suntem aici la un fel de club, dar nu mi-ai zis ceă

leg tur are asta cu mine.ă ă— De fapt, asta este o întrebare excelent . Am s - i r spund,ă ă ţ ă

în timp ce ne plimb m. Hai, am s - i ar t împrejurimile!ă ă ţ ă

Alfred Hermann auzi uşa închizându-se de la camera lui Henrik Thorvaldsen. Dispozitivul de ascultare instalat în dormitorul acestuia func ionase perfect. Margarete se aşez în fa a lui, înţ ă ţ timp ce el închise difuzorul.

— Danezul sta este o problem , spuse ea.ă ăÎi luase destul de mult s -şi dea seama. În mod clar,ă

Thorvaldsen venise aici s sondeze terenul, îns el se întreb ceă ă ă fusese cu acel telefon. Vechiul lui prieten vorbise prea pu inţ pentru a-i putea ajuta s în eleag subiectul discu iei, dar el seă ţ ă ţ

îndoia c fusese vorba despre afaceri.ă— Are dreptate? întreb Margarete. Chiar l-ai r pit pe b iat?ă ă ăO l sase s asculte cu un motiv întemeiat, aşa c încuviină ă ă ţă

din cap.— Face parte din planul nostru. Dar tot noi i-am permis s fieă

salvat. Pe moment, Dominick cultiv semin ele pe care le-amă ţ plantat noi.

— Biblioteca?El încuviin din cap.ţă— Credem c am g sit firul care duce la ea.ă ă— Şi ai de gând s -i încredin ezi lui Sabre aceast informa ie?ă ţ ă ţ— El este emisarul nostru.— Tat , este un oportunist lacom! spuse ea, cl tinând din capă ă

cu dezgust. Î i spun asta de ani de zile!ţR bdarea lui ajunse la limit .ă ă— Nu i-am permis s afli ce se întâmpl ca s ne cert m. Amţ ă ă ă ă

nevoie de ajutorul t u!ăObserv c ea sesizase tensiunea din vocea lui.ă ă— Bineîn eles! Nu am vrut s întrec limita.ţ ă— Margarete, lumea este un loc complicat. Trebuie s teă

foloseşti de resursele pe care le ai la îndemân . Concentreaz -ă ăte! Ajut -m s m ocup de ceea ce avem în fa şi las -l peă ă ă ă ţă ă Dominick s se îngrijeasc de partea lui.ă ă

Ea trase adânc aer în piept şi expir lent printre din iiă ţ încleşta i, gest pe care-l f cea când era emo ionat sauţ ă ţ ă neliniştit .ă

— Ce vrei s fac? îl întreb ea.ă ă— Plimb -te pe aici. D din întâmplare peste Henrik. El credeă ă

c e în siguran aici. F -l s se simt în continuare aşa.ă ţă ă ă ă

Capitolul 45

WASHINGTON, D.C.ORA 10.30

Lui Stephanie nu-i pl cea noua ei înf işare. P rul blondă ăţ ă argintiu era acum castaniu-deschis în urma vopsirii rapide realizate de c tre Cassiopeia. Un machiaj diferit, alte haine şi oă pereche de ochelari f r dioptrii finalizau schimbarea. Nu eraă ă perfect, dar destul ca s-o ajute s se ascund în public.ă ă

— N-am mai purtat de mult pantaloni de lân de la Geraldine,ă îi spuse Cassiopeiei.

— Am dat o gr mad de bani pe ei, aşa c ai grij !ă ă ă ă— Ca şi cum nu i-ai permite, o nec ji ea.ţ ăO bluz la baza gâtului şi o geac bleumarin îi completaseră ă ă

inuta. St teau acum pe bancheta din spate a unui taxi,ţ ă înaintând cu greu prin traficul dimine ii târzii.ţ

— De-abia dac te recunosc, spuse Cassiopeia.ă— Vrei s spui c m îmbrac asemenea unei femei b trâne?ă ă ă ă— N-ar strica s - i mai înnoieşti pu in garderoba!ă ţ ţ— Poate, dac supravie uiesc dup toat povestea asta, o să ţ ă ă ă

mergem împreun la cump r turi!ă ă ăÎn ochii Cassiopeiei se ivi o sclipire de amuzament. Lui

Stephanie îi pl cea femeia asta. Încrederea ei în propriile for eă ţ putea fi contagioas .ă

Se îndreptau spre casa lui Larry Daley. Acesta locuia în Cleveland Park, un cartier reziden ial frumos, nu departe deţ Catedrala Na ional . Mai demult fusese un refugiu de var pentruţ ă ă locuitorii Washingtonului care încercau s scape de c lduraă ă oraşului, iar acum ad postea magazine cu arhitectur modern ,ă ă ă cafenele la mod şi un teatru popular în stilul art deco.ă

Îi spuse şoferului s opreasc cu câteva str zi mai încolo deă ă ă adresa c utat şi pl ti cursa. Merser pe jos restul distan ei peă ă ă ă ţ care o mai aveau de parcurs.

— Daley e un tip arogant, spuse Stephanie. Crede c nu vedeă nimeni ce face. Numai c obişnuieşte s p streze copii sauă ă ă înregistr ri. Asta-i un lucru extrem de stupid, dac m întrebi peă ă ă

mine, dar chiar asta face!— Cum ai ajuns s afli atât de multe despre el?ă— E un afemeiat. Pur şi simplu, i-am oferit o ocazie.— Discu iile din pat?ţ— Cele mai jalnice.Casa era un alt model de locuin în vechiul stil victorian. Laţă

început se întrebase cum de-şi permitea Daley ipoteca mai mult ca sigur astronomic , dar afl apoi c locuin a era închiriat . Ună ă ă ţ ă ab ibild de pe o fereastr de la parter anun a c proprietatea eraţ ă ţ ă prev zut cu alarm . Era aproape miezul zilei, iar Daley ar fiă ă ă trebuit s fie la Casa Alb , unde st tea cel pu in optsprezece ore.ă ă ă ţ Presa conservatoare adora s -i ridice în sl vi cu etica, dară ă Stephanie nu se l sase p c lit . De fapt, el nu voia s r mân peă ă ă ă ă ă ă dinafar şi avea grij s fie mereu informat.ă ă ă

— Hai s facem o în elegere, spuse ea.ă ţChipul Cassiopeiei schi un zâmbet viclean.ţă— Vrei s intru în cas ?ă ă— Apoi am eu grij de alarm .ă ăSabre se adapta personalit ii lui Jimmy McCollum. Numele eraăţ

cu totul alt poveste. Nu-l mai folosise de mult, dar se gândise că ă aşa era prudent, având în vedere c Malone l-ar fi putut verifica.ă Dac ar fi f cut asta, l-ar fi g sit în dosarele militare. Avea şi ună ă ă certificat de naştere, un card de asigur ri sociale şi înc vreoă ă câteva chestii, pentru c -şi schimbase numele imediat ce seă mutase în Europa. „Dominick Sabre” avea o rezonan careţă sugera încredere şi ceva mistic totodat . Oamenii care-lă angajaser nu-i ştiau decât numele, aşa c era important caă ă aceast etichet s -i confere alura potrivit . G sise acest numeă ă ă ă ă într-un cimitir nem esc – apar inuse unui aristocrat care muriseţ ţ prin anii 1800.

Acum se numea din nou Jimmy McCollum.Mama sa îi spusese James, cum îl chemase şi pe tat l ei, celă

c ruia el îi spunea Tati Mare – unul dintre pu inii b rba i din via aă ţ ă ţ ţ lui care-i ar taser respect. Nu-şi cunoscuse niciodat propriulă ă ă tat , nici nu credea c mama sa ştia cu adev rat care dintreă ă ă iubi ii ei fusese vinovatul. Deşi fusese o mam bun şi-l trataseţ ă ă cu blânde e, fusese o femeie depresiv , care trecuse de la unţ ă b rbat la altul, se c s torise de trei ori şi îşi risipise to i banii. Elă ă ă ţ plecase de acas la optsprezece ani, când se dusese s facă ă ă armata. Ea ar fi vrut ca el s mearg la facultate, dar studiileă ă

superioare nu-l interesaser niciodat . Mai degrab , asemeneaă ă ă mamei lui, se l sase condus de oportunit ile ivite.ă ăţ

Totuşi, spre deosebire de ea, reuşise s r mân în rela ii cuă ă ă ţ to i cei care-i intersectaser calea.ţ ă

Armata, for ele speciale, Europa, Scaunele.ţTimp de şaisprezece ani, muncise pentru al ii, f cându-leţ ă

treburile, acceptându-le plata simbolic , mul umindu-se cuă ţ pu ine laude. Acum sosise vremea s munceasc pentru elţ ă ă însuşi. Riscant? Bineîn eles. Îns Cercul respecta puterea, admiraţ ă priceperea şi negocia numai cu t ria de caracter. Voia şi el s fieă ă membru. Poate chiar un Scaun. Chiar mai mult, pentru c , dacă ă Biblioteca din Alexandria con inea într-adev r ceea ce b nuiaţ ă ă Alfred Hermann, asta ar putea foarte bine s afecteze întreagaă lume. Ceea ce însemna putere, aflat în mâinile sale. Trebuia să ă g seasc biblioteca. Iar b rbatul care st tea de partea cealalt aă ă ă ă ă culoarului în avionul TAP ce zbura de la Londra la Lisabona avea s -l conduc pân acolo.ă ă ă

Cotton Malone şi fosta lui so ie rezolvaser prima parte aţ ă încerc rii eroului în numai câteva minute. Avea încredere că ă aveau s descifreze şi restul şi, imediat dup ce f ceau acestă ă ă lucru, îi elimina pe amândoi.

Numai c nu era prost. Malone mai mult ca sigur avea s fieă ă prudent.

Va trebui s -l ia prin surprindere.ă

Stephanie privi cum Cassiopeia deschidea broasca de la uşa din spate a casei lui Larry Daley.

— Mai pu in de un minut, spuse ea. Nu e r u. Ai înv at asta laţ ă ăţ Oxford?

— De fapt, chiar acolo am înv at s descui prima broasc , aăţ ă ă unui dulap cu b uturi alcoolice, dac -mi aduc bine aminte.ă ă

Deschise uşa şi ascult . Se auzea un iuit într-un hol al turat.ă ţ ă Stephanie se duse repede şi tast codul din patru cifre, sperândă c fraierul nu-l schimbase. iuitul se opri şi lumina de la alarmă Ţ ă se schimb din roşu în verde.ă

— Cum de ştiai codul?— Fata de care- i spuneam l-a v zut când l-a tastat.ţ ă— Ce-i cu el, e idiot? zise Cassiopeia cl tinând din cap.ă— Se numeşte a gândi cu cel lalt cap, spuse Stephanie. Elă

credea c fata era acolo numai ca s -i fac lui pl cere.ă ă ă ă

Studie interiorul luminat de soare: un decor modern, cu mult negru, argintiu, alb şi gri. Pe pere i se aflau nişte tablouri de artţ ă abstract . Nici un sens, nic ieri. Nici un sentiment. Cât deă ă convenabil!

— Ce c ut m? întreb Cassiopeia.ă ă ă— Pe aici!Merse pe un hol scurt pân la o niş care, dup cum ştia ea,ă ă ă

avea rolul unui birou. Agenta ei îi raportase c Daley desc rcaă ă toate informa iile pe stickuri parolate şi c nu şi le p straţ ă ă niciodat în laptop sau în computerul de la Casa Alb . Fata peă ă care o angajase agenta ei ca s -l seduc pe Daley v zuse acestă ă ă lucru într-o sear , când Daley lucra la computer, iar ea îl lucra peă el. Îi spuse Cassiopeei ce ştia.

— Din p cate, nu a reuşit s vad şi ascunz toarea lui.ă ă ă ă— Era prea ocupat ?ă— Fiecare cu munca lui, zise ea zâmbind. Şi nu o blama pentru

asta. Fetele de acest gen sunt unele dintre cele mai productive surse.

— Şi tu spui despre mine c sunt sucit !ă ă— Trebuie s -i g sim ascunz toarea.ă ă ăCassiopeia se l s pe un scaun de lemn în fa a biroului, care îiă ă ţ

sus inu trupul sub irel cu gemete şi scâr âituri.ţ ţ ţ— Trebuie s fie undeva la îndemân .ă ăStephanie inventarie nişa. Pe birou se aflau o sugativ , ună

suport de pixuri şi creioane, poze de-ale lui Daley împreun cuă preşedintele şi vicepreşedintele şi o veioz de birou. Un setă îngust de rafturi se ridica pe unul dintre pere i de la podea pânţ ă în tavan. Toat nişa avea o suprafa cam de doi metri p tra i.ă ţă ă ţ Pardoseala, la fel ca restul casei, era din lemn de esen tare. Nuţă existau prea multe ascunz tori.ă

C r ile de pe rafturi îi atraser aten ia. Daley p rea s adoreă ţ ă ţ ă ă tratatele politice. Nu erau prea multe, cam o sut . Edi iile de luxă ţ şi cele de serie erau amestecate, iar multe dintre cotoare aveau cr p turi lungi, indicând faptul c paginile fuseser citite.ă ă ă ă

— Un fin cunosc tor în ale politicii moderne, deschis c treă ă toate sferele acesteia, zise ea cl tinând din cap.ă

— De ce ai atitudinea asta fa de el?ţă— Întotdeauna am sim it nevoia de-a face un duş imediatţ

dup ce st team prin preajma lui. Ca s nu mai men ionez faptulă ă ă ţ c a încercat s m concedieze din prima zi. T cu o clip . Şi, înă ă ă ă ă

cele din urm , a reuşit.ăSe auzi o cheie în broasca de la uşa din fa . Stephanie îşiţă

r suci capul şi se uit de-a lungul holului spre intrare. Uşa seă ă deschise şi auzi vocea lui Larry Daley. Apoi mai auzi o persoan ,ă o femeie. Era Heather Dixon. F cu un semn şi trecur din hol înă ă unul dintre dormitoare.

— Stai s opresc alarma, spuse Daley. Urmar câteva clipe deă ă linişte. Ciudat! spuse Daley.

— Probleme?Stephanie îşi d du seama imediat. Uitase s reseteze alarmaă ă

dup ce intraser .ă ă— Sunt sigur c am pus alarma înainte de a pleca, spuseă

Daley. Mai trecur câteva clipe de linişte, apoi auzi zgomotulă unui glon înc rcat pe eav .ţ ă ţ ă

— Hai s arunc m o privire! propuse Dixon.ă ă

Capitolul 46

LISABONAORA 15.30

Malone examin m n stirea Santa Maria de Belem. El, Pam şiă ă ă Jimmy McCollum zburaser de la Londra la Lisabona, apoi luaseră ă un taxi de la aeroport pân la întinderea de ap . Lisabona eraă ă situat pe o suprafa ondulat de dealuri care d deau înspreă ţă ă ă estuarul râului Tagus, având aspectul unei m ri. Peste tot seă vedeau bulevarde largi, simetrice şi pie e frumoase, m rginite deţ ă copaci. Unul dintre cele mai mari poduri suspendate din lume trecea peste râul imens şi ducea la o statuie imens înf işându-lă ăţ pe Hristos, cu bra ele desf cute, care îmbr işa oraşul dinspreţ ă ăţ malul de est. Malone vizitase zona în repetate rânduri şi mereu îşi amintea de San Francisco, ambele asem n toare ca aspect,ă ă dar şi ca predispozi ie pentru cutremure, c ci mai multe îşiţ ă l saser deja amprenta.ă ă

Toate rile aveau lucruri minunate: Egiptul avea piramidele,ţă Italia avea Catedrala Sfântului Petru, Anglia avea Westminster, Fran a avea Versailles. Ascultându-l pe şoferul taxiului pe drumulţ de la aeroport, afl c , pentru Portugalia, mândria na ională ă ţ ă venea de la m n stirea care se întindea în fa a lui. Fa ada saă ă ţ ţ alb din calcar era mai lung decât un teren de fotbal, patinată ă ă ca fildeşul vechi, combinând stilurile maur, bizantin şi gotic francez, într-o exuberan de decora iuni care p reau s deaţă ţ ă ă via zidurilor extrem de înalte.ţă

Oamenii se înghesuiau peste tot. Numeroase persoane cu aparate foto în mân formau un şuvoi care intra şi ieşea peă por ile de la intrare. De-a lungul unui bulevard aglomerat şi aţ şinelor de cale ferat care se aflau în dreptul fa adeiă ţ impresionante din partea de sud, autobuzele turiştilor aşteptau asemenea navelor ancorate în port. Un indicator îi informa pe vizitatori despre cum fusese ridicat m n stirea la început, înă ă ă 1500 şi anume pentru a respecta o promisiune f cut de regeleă ă Manuel I c tre Fecioara Maria şi cum amplasamentul ei era peă locul unui azil marin resc construit ini ial de prin ul Henrică ţ ţ

Navigatorul. Columb, Vasco da Gama şi Magellan se rugaser cuă to ii aici înainte de c l toriile lor. De-a lungul secolelor, structuraţ ă ă masiv servise drept cas de rug ciune, azil pentru b trâni şiă ă ă ă orfelinat. Acum f cea parte din patrimoniul interna ional,ă ţ ajungând s arate în urma restaur rii la fel ca în zilele ei deă ă glorie.

— Biserica şi m n stirea sunt dedicate Sfântului Ieronim, auziă ă el pe una dintre ghide spunând în italian unui grup. În modă simbolic, atât Ieronim, cât şi aceast biseric au reprezentată ă puncte noi de plecare pentru creştinism. Navele plecau de aici pentru a descoperi Lumea Nou , ca s -l duc pe Hristos şi acolo.ă ă ă Ieronim a tradus Biblia veche în latin , astfel încât şi mai mul iă ţ s -i poat descoperi minun iile.ă ă ăţ

Îşi d du seama c şi McCollum o în elegea pe femeie.ă ă ţ— Italiana e una dintre limbile pe care le ştii? îl întreb .ă— Ştiu câte ceva.— Un tip cu multe talente!— Numai ce e necesar.Îi sesiz atitudinea ursuz .ă ă— Şi ce urmeaz în aceast încercare?ă ăMcCollum scoase un alt petic de hârtie pe care era scris ceva

din primul fragment şi înc vreo câteva fraze criptice.ă

Este un mister, dar viziteaz capela de lâng Tagus, înă ă Bethlehem, închinat sfântului nostru protector. Începe- iă ţ c l toria în umbr şi termin-o în lumin , acolo unde o stea înă ă ă ă retragere g seşte o roz , str punge o cruce de lemn şi transformă ă ă ă argintul în aur. G seşte locul care formeaz o adres f r loc,ă ă ă ă ă unde se g seşte un alt loc. Apoi, la fel ca p storii pictoruluiă ă Poussin, nedumerit de enigm , vei fi inundat de lumina inspira iei.ă ţ

Îi d du hârtia lui Pam şi spuse:ă— Bine. Hai s facem o vizit şi s vedem ce avem aici!ă ă ă

Merser c tre intrare în spatele unui grup mare de turişti. Pe ună ă indicator scria c intrarea în biseric era gratuit , dar trebuiauă ă ă cump rate bilete pentru restul cl dirilor.ă ă

În interiorul bisericii, în ceea ce era identificat drept corul de jos, tavanul în cruce se boltea în jos şi producea o semiobscuritate impun toare. La stânga se afla cenotaful luiă Vasco da Gama. Simplu şi solemn, era plin de simboluri nautice. Un alt mormânt, al poetului Luis de Camoes, se afla la dreapta, la

fel şi o cristelni . Zidurile goale în ambele nişe ad ugau şi maiţă ă mult la austeritatea şi grandoarea locului. Oamenii se îngr m deau în nişe. Bli urile luminau. Ghizii zumz iau despreă ă ţ ă importan a celui mort.ţ

Malone se plimba prin naos şi lipsa ini ial de lumin a coruluiţ ă ă de jos f cu loc unei adev rate minuni de str lucire. Şase coloaneă ă ă sub iri, fiecare dintre ele cu ornamenta ii abundente, împletite cuţ ţ flori sculptate, se în l au spre cer. Soarele dup -amiezii târzii seă ţ ă reflecta printr-o serie de ferestre cu vitralii. Raze şi umbre se c utau unele pe celelalte pe zidurile din calcar, înc run ite deă ă ţ vreme. Acoperişul curbat sem na cu nişte nervuri, coloaneleă erau ca suporturile unui baldachin, iar partea de deasupra era ca o plas marin reasc din frânghie. Malone sim i prezen aă ă ă ţ ţ sarazinilor care conduseser cândva Lisabona şi observă ă motivele bizantine. Erau o mie de detalii care se multiplicau în jurul s u, f r ca totuşi s se repete. Remarcabil!ă ă ă ă

Chiar şi mai remarcabil, se gândi el, inând cont c zidariiţ ă antici avuseser curajul s înal e ceva atât de masiv peă ă ţ p mântul Lisabonei supus cutremurelor.ă

Stranele din lemn care îi ad posteau odinioar pe c lug riă ă ă ă erau acum la dispozi ia curioşilor. Un murmur coborât de voci seţ amplifica de-a lungul naosului, atenuat periodic de o voce calmă care, printr-un sistem de adresare c tre public, cerea s se facă ă ă linişte într-o varietate de limbi. Malone localiz sursa deă admonestare. Era un preot în fa a unui microfon, în mijloculţ interiorului în form de cruce. Nimeni nu p rea s dea vreoă ă ă importan avertismentului, mai ales ghizii de grup, careţă continuar cu discursurile lor pl tite.ă ă

— Acest loc e magnific, spuse Pam.El încuviin .ţă— Indicatorul de afar spunea c închide la cinci. Avem nevoieă ă

de bilete pentru restul.— M duc eu s le iau, zise McCollum. Dar indiciul nu neă ă

conduce numai aici, la biseric ?ă— N-am nici o idee. Ca s fim siguri, hai s ne uit m şi laă ă ă

celelalte!McCollum se întoarse la portic prin mul imea de oameni.ţ— Ce p rere ai? îl întreb Pam, inând înc în mân bucata deă ă ţ ă ă

hârtie.— Despre el sau despre încercare?

— Ambele sunt o problem .ăEl zâmbi. Avea dreptate.— În ce priveşte încercarea îns , unele chestii cap t sensă ă ă

acum. „Începe- i c l toria în umbr şi termin-o în lumin .”ţ ă ă ă ă Intrarea realizeaz frumos acest lucru. Acolo e ca un beci, careă se deschide apoi într-o mansard luminat .ă ă

Preotul admonest iar şi calm mul imea, cerându-i s facă ă ţ ă ă linişte, dar to i îl ignorar din nou.ţ ă

— Are o misiune dificil , spuse Pam.ă— Ca un copil pus s p streze ordinea când profesorul iese dină ă

clas .ă— Bine, Domnule Geniu, spuse ea. Ce p rere ai atunci de:ă

„unde o stea în retragere g seşte o roz , str punge o cruce deă ă ă lemn şi transform argintul în aur. G seşte locul care formeaz oă ă ă adres f r loc, unde se g seşte un alt loc”?ă ă ă ă

El se gândea deja la asta şi aten ia îi fu atras înspre altar,ţ ă unde un plan dreptunghiular al podelei ducea la un zid concav care prelungea în jos altarul principal, toate acoperite cu o combina ie de dom semisferic, bolt şi tavan cu casete dinţ ă piatr . Coloane ionice şi corintice se ridicau simetric în trei locuriă ale altarului, încadrând camerele boltite de piatr care expuneauă mormintele regale bogat împodobite. Cinci tablouri îmbr cauă zidul concav, toate atr gând privirile înspre sacristia care se aflaă în centru, mai ridicat , deasupra altarului principal.ă

El îşi f cu loc printre turiştii care hoin reau spre cap tulă ă ă îndep rtat al altarului. Cordoane din catifea blocau trecereaă înspre altar. Un anun îl inform c sacristia, în întregime dinţ ă ă argint, fusese realizat de fierarul Jo o de Sousa între 1674 şiă ă 1678. Chiar şi la o distan de cincisprezece metri, sacristiaţă bogat ornamentat , plin de detalii, se vedea magnific.ă ă

Se întoarse şi privi înapoi prin naos, dincolo de coloane şi de strane, c tre corul de jos, pe unde intraser .ă ă

Apoi o v zu. În corul de sus, dincolo de o balustrad groasă ă ă din piatr , la cincisprezece metri deasupra pardoselii bisericii,ă sus, pe peretele exterior cel mai îndep rtat, un ochi imens seă uita la el. Fereastra circular avea cam trei metri în diametru sauă chiar mai mult. Liniile de demarca ie ale ferestrelor mai mici şiţ alte ornamente radiau din centrul acesteia. Nervurile acoperişului se întorceau r sucindu-se înapoi spre ea şi p reauă ă s se dizolve în str lucirea sa lipsit de umbre, intens ca ună ă ă ă

reflector de scen , sc ldând în lumin interiorul bisericii.ă ă ăUn ornament obişnuit în multe biserici medievale, aceasta

purta numele formei sale deosebite.Rozasa.Era situat spre apus, iar la sfârşitul zilei ardea ca un soare.ăDar era mai mult decât atât.La mijlocul balustradei corului superior se afla o cruce imens .ă

Înaint pu in şi observ c aceasta se potrivea perfect înă ţ ă ă rotundul ferestrei, iar razele str lucitoare treceau dincolo de eaă înspre naos.

„Unde o stea în retragere g seşte o roz , str punge o cruceă ă ă de lemn şi transform argintul în aur. G seşte locul careă ă formeaz o adres f r loc, unde se g seşte un alt loc.”ă ă ă ă ă

G siser locul, dup cum se p rea.ă ă ă ă

Capitolul 47

VIENAORA 16.30

Thorvaldsen admira spectacolul de flori, ap şi marmur ,ă ă enorma gr din a lui Alfred Hermann fiind rezultatul munciiă ă intense a mai multor genera ii. Alei umbroase îşi croiau drumţ unduind dinspre castel spre luminişuri pline de iarb , iar c r rileă ă ă pavate cu dale din c r mid erau m rginite de statui,ă ă ă ă basoreliefuri şi fântâni. Din când în când, influen ele francezeţ f ceau loc unor elemente evident italiene.ă

— Cine sunt proprietarii acestui loc? întreb Gary.ă— Familia Hermann are o mare vechime în Austria, exact aşa

cum e familia mea în Danemarca. E destul de bogat şi deă influent .ă

— El este un prieten de-al t u?ăO întrebare interesant , având în vedere propriile suspiciuni.ă— Da, pân acum câteva zile, aşa credeam c era situa ia.ă ă ţ

Acum îns nu mai sunt la fel de sigur.ăCuriozitatea b iatului îl încânta. Aflase despre problema cuă

paternitatea lui Gary. Când se întorsese în Danemarca, dup ce-lă dusese pe Gary înapoi acas , Malone îi povestise tot ce-iă m rturisise Pam. Thorvaldsen se pref cuse c nu ştia cine eraă ă ă când o v zuse pentru prima dat cu câteva zile în urm , deşi îşiă ă ă d duse seama imediat. Prezen a ei în propria cas , împreun cuă ţ ă ă Malone, era un semnal de alarm , de aceea îl şi pusese pe Jesperă s stea de paz la uşa biroului. Pam Malone fusese în pragulă ă isteriei. Din fericire, se calmase. Ar fi trebuit ca acum s fi fostă înapoi în Georgia. Îns interlocutorul lui de la Tel Aviv îi spusese:ă „Se pare c Malone şi fosta lui so ie sunt acum pe drum spreă ţ Lisabona”. Ce se întâmplase? De ce se duseser acolo? Şi undeă se afla Gheare-de-Vultur?

— Am venit aici ca s -l ajut m pe tat l t u, îi spuse el lui Gary.ă ă ă ă— Dar tata n-a spus nimic despre vreo plecare. Mi-a zis doar

s stau cuminte şi s fiu atent.ă ă— Îns i-a cerut şi s faci ce- i spun eu.ă ţ ă ţ

— Atunci, când o s ipe la mine, sper c ai s - i asumi tuă ţ ă ă ţ r spunderea!ă

— Cu pl cere, r spunse el zâmbind.ă ă— Tu ai v zut vreodat pe cineva împuşcat?ă ăŞtia c amintirile r mase de pe urma evenimentelor recenteă ă

erau tulbur toare, indiferent cât de curajos voia puştiul s par .ă ă ă— De mai multe ori.— Tata l-a împuşcat şi l-a omorât pe individul acela. Dar ştii

ceva? Nu mi-a p sat deloc.ă— Ai grij , Gary! spuse Thorvaldsen, cl tinând din cap la auzulă ă

cuvintelor pline de bravad . Nu te obişnui cu omorurile!ă Indiferent cât de mult i se pare c ar merita cineva acest lucru.ţ ă

— Nu m-am referit la asta. Ci doar c era un om r u.ă ă Amenin ase c avea s-o omoare pe mama.ţ ă

Trecur de o coloan de marmur pe care se afla o statuie aă ă ă Dianei. O briz mângâia copacii şi umbrele tremur toare seă ă fug reau prin gazonul care se ondula lin.ă

— Tat t u a procedat aşa cum trebuia. Îns nu a f cut astaă ă ă ă din pl cere. Pur şi simplu a f cut-o.ă ă

— Şi eu aş fi f cut la fel.ăLa naiba cu genetica! Gary era fiul lui Malone. Şi, deşi puştiul

avea doar cincisprezece ani, indignarea lui era stârnit imediat –ă exact ca la taic -s u – mai ales dac era amenin at o persoană ă ă ţ ă ă apropiat . Gary ştia c p rin ii s i plecaser spre Londra, dar nuă ă ă ţ ă ă ştia c mama lui era înc implicat . Merita s afle adev rul.ă ă ă ă ă

— Mama şi tat l t u sunt în drum spre Lisabona.ă ă— Despre asta a fost vorba la telefon?Încuviin din cap şi zâmbi v zând t ria cu care b iatul primiseţă ă ă ă

vestea.— Dar mama de ce e în continuare cu el? Nu a spus nimic

despre asta când a sunat noaptea trecut . Ei nu se în eleg deloc.ă ţ— N-am nici cea mai vag idee. Va trebui s aştept m până ă ă ă

când unul din ei va suna din nou.Numai c şi el dorea cu disperare s afle r spunsul la această ă ă ă

întrebare.Z ri în fa destina ia lor: un pavilion circular din marmură ţă ţ ă

colorat , cu acoperişul din metal aurit. Balustrada deschisă ă d dea înspre un lac cristalin, a c rui suprafa argintie st teaă ă ţă ă neclintit în umbr . Intrar şi se apropiar de balustrad . Înă ă ă ă ă interior se aflau vaze imense pline cu flori aromatice. Ca

întotdeauna, Hermann se asigurase c proprietatea sa eraă demn de vizitat.ă

— Vine cineva, spuse Gary.Nu se uit înapoi. Nici nu avea de ce. O v zu cu ochii min ii:ă ă ţ

scund , îndesat , expirând zgomotos în timpul mersului. Îşiă ă men inu privirea înspre lac şi se bucur de mirosul dulce al ierbii,ţ ă al florilor şi al cunoaşterii.

— Femeia care vine merge repede?— De unde ai ştiut c era vorba despre o femeie?ă— Ai s înve i, Gary, c nu po i câştiga o b t lie dacă ţ ă ţ ă ă ă

adversarul t u nu este previzibil în anumite situa ii.ă ţ— E fiica domnului Hermann.Continu s admire lacul, privind o familie de ra e deplasându-ă ă ţ

se spre mal.— Nu-i spune absolut nimic. Ascult cu aten ie, dar vorbeşteă ţ

foarte pu in! Numai aşa vei descoperi ceea ce vrei s afli.ţ ăAuzi paşii pe pavajul de piatr al pavilionului şi se r suci, înă ă

timp ce Margarete se apropia.— Mi-au spus cei din cas c e posibil s v g sesc aici, ziseă ă ă ă ă

ea. Şi mi-am amintit c acesta era unul dintre locurile taleă favorite.

— Acest loc î i ofer intimitate, spuse el, zâmbind când îiţ ă remarc satisfac ia evident . Atât de departe de castel! Copacii îiă ţ ă confer linişte. Chiar îmi place acest loc. Era şi locul favorit ală mamei tale, din câte-mi amintesc.

— Tata l-a construit special pentru ea. Şi-a petrecut aici ultima ei zi din via .ţă

— i-e dor de ea?Ţ— A murit când eram tân r . Aşa c nu am fost niciodat preaă ă ă ă

apropiate. Dar tatei îi este dor de ea.— Nu v este dor de mama dumneavoastr ? întreb Gary.ă ă ăDeşi b iatul nu respectase recomand rile pe care tocmai i leă ă

d duse, pe Thorvaldsen nu-l deranj întrebarea. Şi el era curios.ă ă— Sigur c mi-e dor de ea. Numai c nu eram prea apropiate,ă ă

aşa, ca mam şi fiic .ă ă— Pari s fi dezvoltat un mare interes pentru afacerile familieiă

şi ale ordinului.O privi cât timp gândurile i se înv lm şeau în minte. Moşteniseă ă

mai degrab aspectul austriac aspru al tat lui s u decâtă ă ă frumuse ea prusac a mamei. Nu era o femeie prea atr g toare,ţ ă ă ă

avea p rul închis la culoare, ochii c prui, nasul lung şi sub ire.ă ă ţ Dar cine era el s judece pe altul, având în vedere spinarea saă încovoiat , p rul sârmos şi pielea ofilit ? Se întreb dacă ă ă ă ă existaser pretenden i, dar îşi r spunse singur c aceast femeieă ţ ă ă ă nu s-ar fi oferit niciodat nim nui. Ea era genul care primea.ă ă

— Eu sunt singura r mas din familia Hermann, spuse ea şiă ă ad ug un zâmbet care se voise liniştitor, dar care nu exprimă ă ă decât sup rare.ă

— Asta înseamn c vei moşteni tot ce e aici?ă ă— Bineîn eles, de ce nu?ţ— Nu am nici cea mai vag idee ce gândeşte tat l t u, ziseă ă ă

ridicând din umeri. Şi totuşi, am descoperit c nu exist nici oă ă garan ie în aceast lume. Observ c ei nu-i f cur pl cereţ ă ă ă ă ă ă insinu rile lui. Nu-i l s timp s reac ioneze şi o întreb : De ce aă ă ă ă ţ ă încercat tat l t u s -i fac r u acestui b iat?ă ă ă ă ă ă

Întrebarea lui brusc îi aduse pe chip o expresie nedumerit .ă ă Cu siguran nu era o maestr a disimul rii, spre deosebire deţă ă ă tat l s u.ă ă

— Habar n-am despre ce vorbeşti.El se mir . Poate c într-adev r Hermann nu-i dezv luise şi eiă ă ă ă

planurile sale.— Atunci înseamn c nu ai nici o idee cu ce se ocup ă ă ă Die

Klauen der Adler?— Nu este r spunderea mea, r spunse ea şi se opri brusc.ă ă— Nu- i face griji, drag , îl cunosc. M întrebam numai dac şiţ ă ă ă

tu îl ştii.— Omul acela este o problem !ăAcum fu sigur c ea nu participase la nimic. Îi sc pau multă ă

prea uşor informa iile.ţ— Sunt cu totul de acord, îi zise, dar, aşa cum spui şi tu, nici

unul din noi nu e r spunz tor de el. Doar Cercul.ă ă— Nu ştiam c -l cunosc şi membrii.ă— Sunt multe lucruri pe care eu le ştiu. În special, cu ce se

ocup tat l t u. Şi asta este o problem .ă ă ă ăEa p ru s sesizeze convingerea din tonul s u. Pe fa a eiă ă ă ţ

buc lat ap ru un zâmbet neliniştit.ă ă ă— Aminteşte- i unde te afli, Henrik! Acesta este teritoriul luiţ

Hermann. Noi avem grij de ceea ce se întâmpl aici. Aşa c nuă ă ă ar trebui s te preocupe pe tine.ă

— Asta-i o observa ie interesant . Una pe care voi încerca sţ ă ă

n-o uit.— Cred c poate ar fi mai bine s termini aceast discu ie cuă ă ă ţ

tata.Se întoarse s plece, dar el ridic brusc bra ul. Dintreă ă ţ

chiparoşii deşi, greoi se materializar trei b rba i, îmbr ca i înă ă ţ ă ţ haine de camuflaj. Alergar înspre ei şi sosir exact cândă ă Margarete ieşea din pavilion.

Doi dintre ei o înşf car , iar al treilea îi acoperi gura cu mâna.ă ăEa opuse rezisten .ţă— Henrik, întreb Gary, ce caut Jesper aici?ă ăCel de-al treilea b rbat era majordomul s u, care sosise cuă ă

avionul mai devreme şi se infiltrase pe domeniu. Din alte vizite, Thorvaldsen ştia, în ciuda l ud roşeniei lui Margarete, că ă ă majoritatea agen ilor de securitate se aflau în cas . Restulţ ă teritoriului de sute de kilometri p tra i nu avea nici garduri şi niciă ţ nu era patrulat.

— Stai liniştit , îi spuse el. Ea se opri din zb tut. Te vei duceă ă cu aceşti domni.

Ea cl tin violent din cap. Se aşteptase s fie dificil . Aşa că ă ă ă ă f cu un semn din cap şi mâna care-i acoperea gura fu înlocuită ă cu o bucat de pânz , despre care ştia c era îmbibat cu destulă ă ă ă anestezic cât s o adoarm profund. Nu erau necesare decâtă ă câteva secunde ca vaporii s -şi fac efectul. Trupul ei se l să ă ă ă moale.

— Ce faci? întreb Gary. De ce-i faci r u?ă ă— Nu-i fac r u. Dar, te asigur, ei i-ar fi f cut cu adev rat r uă ţ ă ă ă

dac tat l t u nu ar fi ac ionat. Se uit spre Jesper. Du-te şi aiă ă ă ţ ă grij de ea, aşa cum am discutat!ă

Angajatul s u încuviin din cap. Unul dintre b rba i puseă ţă ă ţ trupul robust al lui Margarete pe um r şi to i trei se retraseră ţ ă printre copaci.

— Ştiai c o s vin aici? întreb Gary.ă ă ă ă— Aşa cum i-am spus, e bine s - i cunoşti adversarul.ţ ă ţ— De ce ai r pit-o?ăLui îi pl ceau lec iile şi-i era dor s -l înve e diverse lucruri peă ţ ă ţ

Cai.— Nu conduci maşina dac nu ai asigurare. Ceea ce urmează ă

s facem presupune anumite riscuri. Ea constituie asigurareaă noastr .ă

Capitolul 48

WASHINGTON, D.C.

Stephanie înghe . Heather Dixon era înarmat şi pus înţă ă ă gard , pe deasupra. Ochii Cassiopeei examinau dormitorul şi ştiuă c partenera ei c uta ceva care ar fi putut fi folosit ca arm .ă ă ă

— Ce s-a întâmplat? îl auzi pe Daley întrebând-o pe Dixon.— P i alarma nu e pus . Asta înseamn c e cineva aici.ă ă ă ă— Sunt goluri cam mari în ra ionamentul t u, nu crezi?ţ ă— Ai pus alarma înainte de a pleca?Se l s un moment de linişte. Stephanie sim i c erau prinseă ă ţ ă

ca într-o capcan .ă— Nu ştiu, spuse Daley. Poate c-am uitat. N-ar fi prima dat .ă— Ce-ar fi s arunc totuşi o privire pe aici, ca s fim siguri?ă ă— Nu, pentru c nu am timp s te las s te joci de-a soldatul,ă ă ă

iar pistolul la din mâna ta m excit . Te face s ar i sexy!ă ă ă ă ăţ— M flatezi. Asta înseamn c vei reuşi s ob ii totul de laă ă ă ă ţ

mine!Se l s liniştea, apoi se auzi un protest pe jum tate înfundat.ă ă ă— Ai grij la cap! Cucuiul la m doare.ă ă ă— Eşti bine? o întreb Daley.ăSe auzi un fermoar tras în jos.— Arunc pistolul la! îi ceru Daley.ă ăPaşii se auzir urcând pe scar . Stephanie se uit laă ă ă

Cassiopeia şi şopti:— Nu-mi vine s cred!ă— M car ştim în ce rela ii sunt!ă ţBine zis, deşi descoperirea aceasta nu le încânta.— Trebuie s v d chestia asta!ă ă— Las -i, îi spuse Cassiopeia şi îi puse mâna pe bra .ă ţSpre deosebire de ultimele dou sprezece ore în care luase, înă

cel mai bun caz, nişte decizii îndoielnice, acum gândea limpede. Ştia ce avea de f cut. Ieşi încet din dormitor şi intr în camera deă ă zi. O scar dincolo de aceasta urca la etaj, iar uşa principal seă ă afla în dreapta ei. Auzi voci murmurate, râsete şi sunetul podelei pe care se rostogoleau trupurile lor.

— Ce naiba se petrece acolo? se întreb Stephanie cu voceă tare.

— Investiga ia ta nu i-a relevat şi acest lucru?ţ ţ— Nici vorb , cl tin ea din cap. Trebuie s fie o chestieă ă ă ă

recent .ăCassiopeia disp ru înapoi în hol. Mai st tu o clip , apoi z ri peă ă ă ă

unul dintre scaune acelaşi revolver pe care Heather Dixon îl îndreptase înspre ea cu o zi în urm . Înşf c pistolul şi ieşi dină ă ă camera de zi.

Malone privi rozasa şi apoi se uit la ceas: era ora 16.40. Laă vremea asta din an, soarele ar fi trebuit s apun cam înă ă urm toarele nou zeci de minute.ă ă

— Aceast cl dire este orientat pe o ax est-vest, îi spuse elă ă ă ă lui Pam. Fereastra de acolo are rolul de a prinde soarele la apus. Trebuie s mergem acolo sus.ă

Z ri o uş pe care o s geat indica spre corul superior. Merseă ă ă ă pân acolo şi g si, lipit de peretele de nord al bisericii, un coridoră ă cu trepte largi din piatr , cu tavanul boltit, care-l f cea s arateă ă ă mai mult ca un tunel. Urc şi el în urma unui grup. Sus ajunseră ă în locul destinat corului.

Dou şiruri de banchete cu sp tarele înalte st teau una în fa aă ă ă ţ celeilalte, decorate cu ghirlande şi arabescuri. Deasupra acestora atârnau picturi baroce ale diverşilor apostoli. Coridorul dintre banchete ducea la zidul de apus al bisericii, unde rozasa se afla cam cu zece metri mai sus. Se uit la ea. Particule de prafă pluteau în lumina str lucitoare a soarelui. Se întoarse şi examină ă crucea care se ridica la cap tul cel lalt al corului superior. El şiă ă Pam se apropiar de balustrad şi admirar realismul dramatic ală ă ă imaginii sculptate a lui Hristos. O plac situat la baz informa înă ă ă dou limbi:ă

CRISTO NA CRUZ.HRISTOS PE CRUCE.

S. 1550.ESCULTURA EMMADEIRA POLICROMA.

SCULPTUR POLICROM DIN LEMN.Ă Ă

— „Unde o stea în retragere g seşte o roz , str punge o cruceă ă ă de lemn”, spuse Pam. Asta e!

El încuviin . Dar se gândea deja la urm toarele cuvinte. „Şiţă ă transform argintul în aur.” Se uit înapoi la str lucitoarea rozetă ă ă ă şi urm ri traseul razelor care antrenau praful din aer, trecând deă cruce şi p trunzând în naos. Dedesubt, lumina crea o tranşee peă pardoseala ca o tabl de şah, de-a lungul unui coridor centrală care intersecta stranele. Oamenii circulau pe acolo şi nu p reauă s observe. Lumina continu spre r s rit, unde se afla altarul şiă ă ă ă arunc pe covorul roşu o dung cu o str lucire pal .ă ă ă ă

McCollum ap ru dinspre corul de jos şi merse pe coridorulă central spre intrarea în biseric .ă

— O s se întrebe unde suntem, spuse Pam.ă— N-o s plece nic ieri. Pare s aib nevoie de noi.ă ă ă ăMcCollum se opri între ultimele dintre cele şase coloane şi se

uit în jur, apoi se r suci şi-i z ri. Malone îi f cu semn s aştepteă ă ă ă ă acolo, apoi îşi ridic ar t torul, semnalându-i c aveau să ă ă ă ă coboare într-un minut.

Îi spusese adev rul lui McCollum. Se descurca destul de bineă cu enigmele. Aceasta p ruse destul de complicat la început, dară ă acum, uitându-se la mul imea de sculpturi, nervuri, bol i, oţ ţ armonie de linii şi de pietre între esute pe care timpul, natura şiţ lipsa de între inere nu le erodaser aproape deloc, ştiu care eraţ ă solu ia. Privirea lui urm razele soarelui la apus pe m sur ceţ ă ă ă acestea treceau în altar, traversar altarul principal şi ajunser laă ă sacristia de argint. La aceasta se opri, pentru c observ că ă ă lucea ca aurul. Nu remarcase fenomenul când fuseser jos,ă aproape de ea. Sau poate soarele la apus nu ajunsese atunci în unghiul potrivit. Îns transformarea era acum limpede.ă

„Şi transform argintul în aur.”ăV zu c şi Pam remarcase.ă ă— Uimitor, spuse ea. Cum poate lumina s fac aşa ceva?ă ăRozasa era pozi ionat în aşa fel încât soarele la apus sţ ă ă

g seasc sacristia, chiar şi numai pentru câteva minute. Şiă ă recipientul din argint fusese plasat tot cu mare aten ie, dupţ ă cum se p rea, una dintre cele şase picturi din jurul acestuia fiindă îndep rtate, tulburând simetria la care ineau atât de multă ţ constructorii medievali.

Se gândi la partea final a încerc rii: „G seşte locul careă ă ă formeaz o adres f r loc, unde se g seşte un alt loc”.ă ă ă ă ă

Şi se îndrept spre trepte.ă

La parter se apropie de cordoanele din catifea care încă blocau accesul în altar. Remarc intercalarea marmurei negre,ă albe şi roşii, care împrumuta acestuia un aer nobil, select, singurul adecvat, de altfel, deoarece altarul avea şi rolul de mausoleu al familiei regale.

Sacristia se afla la vreo zece metri distan .ţăInspectarea ei îndeaproape nu f cea parte din experien aă ţ

vizitatorilor. Preotul din altar anun publicului prin microfon cţă ă biserica şi m n stirea se închideau în cinci minute. Multe grupuriă ă plecau deja şi din ce în ce mai mul i oameni pornir spre ieşire.ţ ă

Observase mai devreme c o anumit imagine era gravat peă ă ă uşa de la sacristie, în spatele c reia fuseser cândva depozitateă ă buc elele de pâine sfin it pentru împ rt şanie. Poate c încăţ ţ ă ă ă ă ă mai con ineau anafur . Deşi se afla în patrimoniul interna ional,ţ ă ţ fiind mai mult atrac ie turistic decât biseric , naosul era utilizatţ ă ă cu certitudine şi pentru servicii speciale. La fel ca la Catedrala St Paul şi ca la Westminster. Acest lucru explica motivul pentru care oamenii erau inu i la distan de ceea ce era în mod evidentţ ţ ţă piesa central a cl dirii.ă ă

McCollum veni lâng el.ă— Am luat bilete.— Trebuie s m uit mai de aproape la asta, spuse Malone şiă ă

ar t înspre sacristie, f r atâ ia martori.ă ă ă ă ţ— S-ar putea s fie dificil. Presupun c toat lumea va fiă ă ă

scoas afar în urm toarele câteva minute.ă ă ă— Nu-mi pari un tip care s se conformeze cereriloră

autorit ilor.ăţ— Nici tu.Se gândi la Avignon şi la ce f cuser el şi Stephanie acolo într-ă ă

o noapte ploioas de iunie.ă— Atunci hai s g sim un loc unde s ne putem ascunde până ă ă ă

pleac toat lumea!ă ă

Stephanie intr încetişor înapoi în niş . Trebuia s g sească ă ă ă ă ascunz toarea lui Daley înainte ca lucrurile s ating punctulă ă ă fierbinte la etaj. Spera c nici Dixon, nici Daley nu se gr beau,ă ă deşi Daley p ruse cam repezit. Cassiopeia c uta în linişte.ă ă

— Raportul spunea c niciodat nu pleca din acest birou cuă ă stickul de memorie. Îl folosea la laptop, dar nu îl lua cu el. Întotdeauna îi spunea fetei s se duc în dormitor, unde venea şiă ă

el dup scurt timp. Cuvintele îi erau mai mult gâfâite decâtă rostite.

— Risc m cam mult r mânând aici.ă ăSe opri şi ascult .ă— Se pare c înc mai sunt ocupa i.ă ă ţCassiopeia deschise şi sertarele biroului, c utând ascunz tori.ă ă

Dar Stephanie se îndoia c avea s g seasc acolo ceva. Eraă ă ă ă prea la îndemân . Privirea ei examin din nou rafturile cu c r i şiă ă ă ţ ochii i se oprir pe unul dintre tratatele politice, un volumă sub ire, maroniu-cenuşiu, cu titlul scris cu albastru.ţ

Jocul de-a politica, de Chris Matthews.Îşi aminti povestea pe care Daley i-o spusese lui Green când

venise cu vestea despre noua lui autoritate dobândit laă Magellan Billet.

Ce spusese atunci?„Puterea st în ceea ce ai.”ăSe întinse dup carte, o deschise şi descoperi c ultimeleă ă

pagini fuseser lipite, iar în mijloc fusese scobit o cavitate deă ă câ iva centimetri. În untru se aflau cinci stickuri de memorie,ţ ă fiecare numerotat cu o cifr roman .ă ă

— Cum de-ai ştiut? şopti Cassiopeia.— De fapt, chiar m sperie faptul c am ştiut. Înseamn c amă ă ă ă

început s gândesc la fel ca idiotul sta.ă ăCassiopeia porni înspre partea din spate a casei, spre uşa din

dos, dar Stephanie o trase de bra şi ar t spre intrareaţ ă ă principal . Cassiopeia se uit confuz la Stephanie, cu o expresieă ă ă pe chip care spunea ceva de genul: „De ce s risc m aşa?”ă ă Intrar în camera de zi, apoi în foaier. Pe sistemul de la uşa dină fa se vedea c alarma era tot dezactivat . inea în mânţă ă ă Ţ ă pistolul lui Dixon.

— Larry! strig ea.ăLinişte.— Larry, putem discuta pu in?ţSe auzir paşi la etaj şi Daley ap ru în uşa dormitorului, înă ă

pantaloni, dar cu bustul gol.— Frumoas piept n tur , Stephanie! O coafur nou ? Şiă ă ă ă ă ă

hainele! Deosebite!— M-am g tit aşa special pentru tine!ă— Ce cau i aici?ţÎi ar t cartea.ă ă

— Am venit dup materialul t u.ă ăChipul b ie esc al lui Daley fu inundat de o expresie alarmat .ă ţ ă— Aşa e. A sosit vremea s transpiri. Şi Heather? îşi ridică ă

vocea. Sunt dezam git de felul în care- i alegi iubitele.ă ă ţDixon ap ru goal din dormitor, f r s arate nici m car oă ă ă ă ă ă

umbr de ruşine.ă— Eşti moart ! îi strig aceasta.ă ă— R mâne de v zut. Stephanie ridic din umeri. Deocamdată ă ă ă

am pistolul t uă , spuse ea şi îi ar t arma.ă ă— Ce-ai de gând s faci? întreb Daley.ă ă— Înc nu m-am hot rât, spuse ea. Voi doi sunte i de multă ă ţ

împreun ? se interes ea.ă ă— Nu-i treaba ta, spuse Dixon.— Eram curioas . V-am întrerupt numai ca s şti i c acumă ă ţ ă

miza este mai mare în acest joc, nu e numai pielea mea scoasă la b taie.ă

— Se pare c ai aflat câte ceva, spuse Daley. Cine e prietenaă ta?

— Cassiopeia Vitt, r spunse Dixon.ă— Sunt flatat c m cunoşti.ă ă ă— Î i sunt datoare pentru s geata din ceaf .ţ ă ă— Nu e nevoie s -mi mul umeşti.ă ţ— Înapoi în pat, voi doi! spuse Stephanie.— Nu prea cred! Dixon începu s coboare sc rile, dară ă

Stephanie îndrept pistolul automat înspre ea. Nu m for a,ă ă ţ Heather! Tocmai am r mas f r serviciu şi a fost eliberat ună ă ă mandat de arestare pe numele meu, aşa c nu am nimic deă pierdut!

Israelianca se opri, sim ind probabil c acesta nu era tocmaiţ ă momentul potrivit s for eze nota.ă ţ

— În dormitor, ordon Stephanie.ăDixon ezit .ă— Acum!Dixon se retrase spre capul sc rilor. Stephanie strânse haineleă

israeliencei, inclusiv pantofii.— Nu ai îndr zni s rişti expunerea în public, venind dup noi,ă ă ă

îi spuse ea lui Daley. Dar ea ar putea s-o fac . Asta o va mai ineă ţ pu in pe loc. Şi plecar .ţ ă

Capitolul 49

VIENAORA 18.40

Thorvaldsen îşi îmbr c inuta purpurie. To i membrii erauă ă ţ ţ obliga i s -şi poarte robele în timpul adun rii. Prima sesiuneţ ă ă trebuia s înceap la şapte şi el nu ardea de ner bdare s seă ă ă ă duc . Era prea mult vorb rie, de obicei şi prea pu in ac iune.ă ă ă ţ ă ţ Niciodat nu avusese nevoie de cooperare pentru a-şi împliniă elurile. Îns îi pl ceau rela iile prieteneşti care se stabileau înţ ă ă ţ

timpul acestor adun ri.ăGary st tea pe unul dintre scaunele capitonate.ă— Cum ar t? îl întreb pe un ton jovial.ă ă— Ca un rege.Robele princiare ajungeau pân la glezne şi erauă

confec ionate din catifea, cu broderii complicate din fir auriu, cuţ moto-ul ordinului, JE L’AY EMPRINS. Adic : „Am îndr znit”.ă ă Întregul ansamblu data din secolul al XV-lea, de la primul Ordin al Lânii de Aur. Se întinse dup lan ul cu medalion: aur curat, cuă ţ amnarul din email negru, din care ieşeau fl c ri. O şuvi de lână ă ţă ă aurie decorativ atârna din centrul acestuia.ă

— Acesta i se ofer fiec rui membru când este admis, eă ă simbolul nostru.

— Pare scump.— Chiar este.— Toat chestia asta este important pentru tine?ă ă— Îmi place. Ridic din umeri. Dar nu e ca o religie pentruă

mine.— Tata mi-a spus c eşti evreu.ăÎncuviin din cap.ţă— Nu ştiu multe despre evrei. Numai c au fost ucişi milioaneă

de evrei în cel de-al Doilea R zboi Mondial. Nu am în elesă ţ niciodat prea bine chestia asta.ă

— Nu eşti singurul. To i au luptat împotriva existen ei noastreţ ţ secole întregi.

— De ce oamenii îi ur sc pe evrei?ă

Îşi pusese şi el aceast întrebare în repetate rânduri, la fel caă filosofii, teologii şi politicienii care dezb tuser acest lucru secoleă ă întregi.

— La noi a început cu Avraam. Avea nou zeci şi nou de aniă ă când Domnul l-a vizitat şi i-a f cut o promisiune, creând Poporulă Ales, adic acela care urma s moşteneasc p mântul dină ă ă ă Canaan. Din nefericire, aceast onoare a venit cu mariă responsabilit i. Observ c b iatul era interesat. Ai citităţ ă ă ă vreodat Biblia?ă

Gary d du din cap c nu.ă ă— Ar trebui s-o citeşti. E o carte deosebit . Pe de o parte,ă

Domnul le-a oferit israelienilor binecuvântarea de a fi Poporul Ales. Îns r spunsul lor la aceast binecuvântare a fost cel careă ă ă le-a determinat soarta.

— Ce s-a întâmplat?— Vechiul Testament spune c s-au revoltat, au ars t mâie, auă ă

afirmat c idolii le-au oferit de fapt soarta norocoas şi s-au dusă ă încotro au v zut cu ochii. Atunci Domnul i-a r spândit prin lumeă ă printre cei de alt credin , ca s -i pedepseasc .ă ţă ă ă

— De asta sunt urâ i de toat lumea?ţ ăÎşi încheie mantia.— Greu de spus. Dar evreii au suferit persecu ii înc de peţ ă

atunci.— Dumnezeu pare s se supere foarte tare.ă— Dumnezeu din Vechiul Testament este foarte diferit de cel

din Noul Testament.— Nu cred c -mi place acela.ă— Nu eşti singurul. T cu o clip . Evreii au fost primii care auă ă

insistat c omul este r spunz tor de propriile fapte. Nu era vinaă ă ă zeilor când via a ta nu mergea aşa cum trebuia, ci era vina ţ ta. Şi asta ne-a f cut diferi i. Creştinii au mers şi mai departe. Omul aă ţ fost exilat din rai din cauza faptelor sale, îns , pentru c Domnulă ă îl iubea pe om, El ne-a mântuit cu sângele fiului S u. Dumnezeulă evreilor este mânios. Scopul lui este dreptatea. Dumnezeul creştinilor este unul al iert rii. E o mare diferen .ă ţă

— Dar Dumnezeu ar trebui s fie bun, nu-i aşa?ăEl zâmbi, apoi se uit prin camera elegant . Sosise vremea să ă ă

pun lucrurile cap la cap, s nu le lase la întâmplare.ă ă— Spune-mi ce p rere ai despre ce s-a întâmplat în pavilion.ă— Nu sunt sigur c domnul Hermann va aprecia faptul c aiă ă

r pit-o pe fiica sa.ă— Exact aşa cum nici p rin ii t i nu au apreciat ce i s-aă ţ ă ţ

întâmplat ie. Diferen a este c ea este o femeie în toat firea,ţ ţ ă ă iar tu – un adolescent.

— De ce se întâmpl toate acestea?ă— Presupun c vom afla în curând.ăUşa camerei se deschise brusc şi Alfred Hermann n v liă ă

în untru. Şi el era îmbr cat într-o rob princiar , cu medalionulă ă ă ă din aur la gât, mantia sa fiind împodobit în plus cu o eşarf deă ă m tase albastr .ă ă

— Ai luat-o pe fiica mea? întreb Hermann, furios.ă— Da, spuse Thorvaldsen, ridicându-se eap n în picioare.ţ ă— Şi ştiai, desigur, c aceast camer are microfoane!ă ă ă— Nu-mi trebuia prea mult perspicacitate pentru asta.ăVedea cum acestuia îi creştea tensiunea. Hermann se afla pe

un teritoriu nesigur.— Henrik, nu voi tolera acest lucru!— Şi ce ai de gând s faci, s -l chemi pe Gheare-de-Vultur să ă ă

se ocupe de mine?— Asta vrei, nu-i aşa? spuse Hermann dup o ezitare.ăThorvaldsen veni mai aproape.— Ai întrecut limita când l-ai r pit pe acest tân r, spuse el,ă ă

ar tând spre Gary.ă— Unde este?— În siguran .ţă— Nu ai tupeul s -i faci vreun r u!ă ă— Am tupeul s fac orice va fi necesar. Ar fi trebuit s ştii dejaă ă

acest lucru despre mine.Privirea intens a lui Hermann îl inea prins ca într-o cange.ă ţ

Întotdeauna considerase c fa a osoas a austriacului era maiă ţ ă potrivit pentru un fermier decât pentru un aristocrat.ă

— Credeam c suntem prieteni!ă— Şi eu. Numai c se pare c asta nu a însemnat nimic pentruă ă

tine când l-ai luat pe acest tân r de lâng mama lui şi ai distrusă ă anticariatul tat lui s u.ă ă

Prima sesiune a adun rii era pe punctul de a începe, motivă pentru care f cuse atunci afirma ia revelatoare. Hermann, caă ţ Scaun-Albastru, trebuia s manifeste permanent disciplin şiă ă încredere. Niciodat nu putea permite membrilor s -i afleă ă problemele personale. Şi nici nu putea s întârzie.ă

— Trebuie s mergem, spuse Hermann în cele din urm . Dară ă lucrurile nu s-au terminat, Henrik!

Margarete?— Sunt de acord. Pentru tine, acesta este doar începutul!

Capitolul 50

WASHINGTON, D.C.ORA 13.30

— Nu eşti de p rere c l-ai supus pe Daley unei presiuni camă ă prea mari? o întreb Green pe Stephanie.ă

Ea şi Cassiopeia se aflau în limuzina lui Green, care avea compartimentul din spate izolat fonic de cel din fa printr-oţă plac de plexiglas. Green le luase de la periferie dup ceă ă plecaser din casa lui Daley.ă

— Nu ar fi venit dup noi. Heather poate c s-ar fi îmbr cat cuă ă ă hainele lui, dar nu i-ar fi putut lua şi pantofii. Şi m îndoiesc c ară ă fi venit s ne urm reasc descul şi neînarmat .ă ă ă ţă ă

Green nu p rea prea convins.ă— Presupun c exist un motiv pentru care a trebuit s -i spuiă ă ă

lui Daley c te aflai acolo.ă— Şi pe mine m intereseaz s aflu ce ai de zis în leg tur cuă ă ă ă ă

asta, ad ug Cassiopeia. Am fi putut pleca f r ca el s observeă ă ă ă ă c am fost pe acolo.ă

— Şi acum m-aş fi aflat tot într-o situa ie riscant . Aşa m carţ ă ă trebuie s fie şi el prudent. Eu de in ceva ce el îşi doreşte. Şi, maiă ţ mult decât orice, Daley este un afacerist.

— Şi ce e aşa de vital aici? întreb Green, ar tând spreă ă exemplarul din Jocul de-a politica.

Stephanie se întinse dup laptopul pe care-l rugase pe Greenă s -l aduc . Introduse unul dintre stickurile de memorie într-ună ă port USB liber şi tast AUNT B’S în spa iul pentru parol .ă ţ ă

— Tot fata ta a aflat şi asta? întreb Cassiopeia.ăÎncuviin din cap.ţă— E vorba despre un restaurant din Maryland. Daley se duce

acolo foarte des în weekend. Servesc mâncare în stilul tradi ionalţ r nesc, care e unul dintre preferatele lui. Mi s-a p rut ciudat,ţă ă ă

deoarece mereu l-am considerat pe Daley un fin cunosc tor ală restaurantelor de cinci stele.

Ecranul afiş o list de fişiere, fiecare fiind etichetat cu câte ună ă cuvânt.

— Congres, spuse ea şi f cu clic pe acesta. Am aflat c Daleyă ă este un maestru al datelor şi al orelor. Când preseaz pe ună membru s voteze ceva, el are informa ii precise despre fiecareă ţ contribu ie în bani ghea care a fost trimis vreodat aceluiţ ţă ă ă membru. E ciudat, pentru c niciodat nu trimite banii direct.ă ă Munca murdar o îndeplinesc cei care fac lobby tr ind cu ideeaă ă c fac nu ştiu ce favoruri pentru Casa Alb . Asta m-a f cut s mă ă ă ă ă gândesc c ine toate dovezile. Nimeni nu are o memorie aşa deă ţ bun . Ar t înspre ecran. Uite un exemplu! Începu s numere.ă ă ă ă Paisprezece pl i c tre individul sta, cu un total de o sutăţ ă ă ă optzeci şi şapte de mii de dolari pe o perioad de şase ani. Uiteă data, locul şi ora fiec rei pl i. Cl tin din cap. Nimic nu-lă ăţ ă ă însp imânt mai tare pe un politician decât detaliile.ă ă

— Despre ce vorbim aici, despre mit ? întreb Green.ă ăEa încuviin din cap.ţă— Pl i cu bani ghea . Bani de buzunar. Nu destui ca săţ ţă ă

atrag aten ia, dar suficien i pentru a p stra deschise liniile deă ţ ţ ă comunicare. Simplu şi dr gu , dar e genul de capital politic peă ţ care-l acumuleaz Daley. Genul pe care-l utilizeaz Casa Alb . Auă ă ă reuşit s fac s treac nişte legi destul de dr gu e.ă ă ă ă ă ţ

Green se uita int la ecran.ţ ă— Trebuie s fie vorba despre o sut şi ceva de membri aiă ă

Camerei.— Este eficient. Îi recunosc acest merit. Aceşti bani sunt

împr ştia i în jur, de ambele p r i ale culoarului politic. F cu clică ţ ă ţ ă pe un alt fişier, care afiş o list de senatori, peste treizeci laă ă num r. Are şi un grup de judec tori federali. Aceştia încep să ă ă aib probleme financiare, ca toat lumea, iar el are oameniiă ă potrivi i exact în locurile-cheie, pentru a-i ajuta. Am g sit unul înţ ă Michigan care a ciripit. Era pe punctul de a da faliment, când unul dintre prietenii lui a ap rut cu banii. Conştiin a l-a for at laă ţ ţ un moment dat s rup t cerea, mai ales dup ce Daley îi ceruseă ă ă ă s joace dup nişte reguli precise. Un avocat care avea un caz înă ă timp ce prezida el era unul dintre contribuabilii valoroşi, după cum se p rea şi avea nevoie de o mic garan ie a victoriei.ă ă ţ

— Cur ile federale colc ie de corup ie, spuse Greenţ ă ţ moroc nos. Spun asta de ani de zile. Dac -i dai cuiva o slujb peă ă ă via , e ca şi cum ai c uta necazul cu lumânarea. Prea multţă ă ă putere, prea pu in supraveghere.ţ ă

Ea mai lu unul dintre stickurile de memorie.ă

— Numai unul dintre astea şi e suficient s pun sub acuzareă ă p s rile astea de prad .ă ă ă

— Ce descriere plastic !ă— Din cauza robelor negre. Arat exact ca nişte p s ri deă ă ă

prad , aplecate peste marginea pr pastiei, aşteptând s le piceă ă ă vreo mort ciune.ă

— Atât de pu in respect pentru sistemul nostru juridic, maiţ spuse el rânjind.

— Respectul se câştig .ă— Aş putea s spun şi eu ceva? interveni Cassiopeia. Ce-ar fiă

s public m aceste lucruri? S atragem aten ia! Nu e stilul meuă ă ă ţ de lucru obişnuit, dar cred c ar merge în acest caz.ă

— Aşa cum ai remarcat mai devreme, spuse Green cl tinândă din cap, eu nu ştiu multe despre israelieni. Iar tu nu în elegi cumţ func ioneaz maşin ria rela iilor cu publicul acestei administra ii.ţ ă ă ţ ţ Este o adev rat meşteşugeal . Ar manevra aceste fapte până ă ă ă nu s-ar mai vedea nimic, iar noi i-am pierde pe Daley şi pe tr d tor.ă ă

— Are dreptate, spuse Stephanie. N-ar merge aşa. Trebuie să facem singuri asta.

Traficul f cu maşina s se opreasc şi telefonul mobil al luiă ă ă Green sun încetişor. B g mâna în buzunarul de la costum şi-lă ă ă scoase, studiindu-i ecranul.

— Hmm, asta s-ar putea s se dovedeasc o chestieă ă interesant . Ap s pe speaker ca s se aud în toat maşina şiă ă ă ă ă ă spuse: Aşteptam s suni.ă

— Te cred, spuse Daley.— Pân la urm s-ar putea s nu ajung în Vermont, la doiă ă ă

metri sub p mânt.ă— Aşa e la şah, Brent. Fiecare mutare este o nou aventur .ă ă

Bine, î i acord credit, mutarea ta a fost una foarte bun .ţ ă— Trebuie s o lauzi pe Stephanie pentru asta.ă— Sunt sigur c e acolo, aşa c foarte bine, Stephanie!ă ă— Oricând, Larry.— Asta schimb foarte pu ine, limpezi Daley lucrurile.ă ţ

Elementele despre care vorbeam sunt înc în fierbere.ă— Trebuie s le calmezi, spuse Stephanie.ă— Vrei s discut m? întreb Daley.ă ă ăStephanie vru s spun ceva, dar Green îi f cu semn s tac .ă ă ă ă ă— Şi ce am avea de câştigat?

— Multe. Miza e foarte mare.— Mai mult decât pielea ta? nu se putu ea ab ine.ţ— Mult mai mult.— Ai min it când ai spus c nu ştii nimic despre Conexiuneaţ ă

Alexandria, nu-i aşa? îl întreb Green.ă— A min i e un cuvânt aşa de urât! Aş spune mai degrab cţ ă ă

am ascuns nişte fapte în interesul securit ii na ionale. Asta-iăţ ţ pre ul pe care-l voi pl ti?ţ ă

— Cred c e rezonabil, având în vedere situa ia.ă ţStephanie ştia c Daley era conştient c ei puteau s -i divulgeă ă ă

secretele. Atât ea, cât şi Green aveau contacte în media, unele care abia ar fi aşteptat s mânjeasc cu noroi administra ia.ă ă ţ

— Bine. Tonul lui Daley era plin de resemnare. Cum vre i sţ ă facem asta?

Stephanie ştia deja r spunsul.ă— În public. Cu multe persoane.— Nu e o idee prea bun !ă— E singura modalitate pe care o accept m.ăSe l s t cerea pentru câteva clipe, apoi Daley spuse:ă ă ă— Spune i-mi unde şi când.ţ

Capitolul 51

LISABONAORA 19.40

Malone se trezi în şezut, cu spatele proptit de un zid aspru din piatr .ă

— E trecut de şapte jum tate, îi şopti Pam în ureche.ă— Cât timp am dormit?— O or .ăNu putea s -i vad chipul. Era complet întuneric. Îşi amintiă ă

situa ia în care se aflau.ţ— Totu-i în ordine? îl întreb el încet pe McCollum.ă— Linişte şi frumos.P r siser biserica în jur de ora cinci şi se gr biser spre corulă ă ă ă ă

superior, de unde o alt uş ducea în afar , spre coridorul boltit.ă ă ă Vizitatorii se deplasau încet, f r grab , profitând de soareleă ă ă dup -amiezii târzii ca s mai fac vreo câteva fotografii cuă ă ă decora iunile opulente în stil maur. Galeria superioar nu leţ ă oferise refugii sigure, dar, alergând jos, de-a lungul zidului de nord al bisericii, d dur peste unsprezece uşi din lemn. Pe oă ă plac scria c spa iile respective serviser cândva dreptă ă ţ ă confesionale.

Deşi uşile c tre zece dintre confesionale erau încuiate,ă McCollum reuşise s o deschid pe una dintre ele, datorit uneiă ă ă g uri care exista sub încuietoare. Broasca era defect , dup cumă ă ă se p rea, iar gaura fusese f cut astfel ca s poat intraă ă ă ă ă personalul. McCollum utilizase un cu it impresionant pe care-lţ scosese din buzunar pentru a ridica z vorul şi a deschide uşa,ă încuind-o înapoi dup ce p trunseser în interior. Malone nuă ă ă ştiuse c tipul era înarmat. Era imposibil s fi avut cu itul la el înă ă ţ avion, dar McCollum luase o geant mic în aeroportul dină ă Londra, care acum era depozitat în aeroportul din Lisabona.ă Faptul c McCollum nu men ionase c avea acest cu it nu f cuseă ţ ă ţ ă decât s -i înt reasc lui Malone suspiciunile.ă ă ă

În interiorul confesionalului, un grilaj din metal d dea spre ună alt compartiment întunecos. O uş care se afla în cel de-al doileaă

compartiment ducea în biseric , pe unde intra penitentul. Grilajulă separa cele dou compartimente, astfel încât s se poat realizaă ă ă peniten a.ţ

Malone fusese educat în spirit catolic şi îşi aminti de un aranjament similar, deşi mai simplu în construc ie, la biserica peţ care o frecventase. Nu în elesese niciodat de ce nu putea s -lţ ă ă vad pe preotul care îi absolvea p catele. Când întrebase,ă ă m icu ele care îi predau îi spuseser numai c separarea eraă ţ ă ă necesar . Aflase între timp c Biserica Catolic era foarte precisă ă ă ă referitor la ceea ce trebuia f cut, îns acesteia nu-i f cea delocă ă ă pl cere s expun şi motivele, ceea ce explica în parte de ce nuă ă ă mai practica religia.

Se uit la ecranul luminos al ceasului TAG al lui Pam. Eraă aproape ora 20.00. Era devreme, dar locul era deja închis de trei ore.

— Se aude ceva afar ? îl întreb încetişor pe McCollum.ă ă— Nici un sunet.— Hai s ieşim, şopti în întuneric. Nu are rost s mai st m aici.ă ă ăAuzi briceagul lui McCollum deschizându-se, apoi frecându-se

de metal. Uşa confesionalului se deschise cu un scâr âit. Seţ ridic în picioare, dar trebui s se aplece din cauza tavanului jos.ă ă McCollum deschise uşa înspre interior. Ieşir în galeria de jos şiă se bucurar de aerul r coros al nop ii, dup ce st tuser trei oreă ă ţ ă ă ă în ceva asem n tor cu un dulap. De cealalt parte a coridoruluiă ă ă boltit care era deschis, în galeriile de sus şi de jos, erau becuri incandescente care ardeau pl cut, iar dantel ria bogat dină ă ă piatr dintre arcade se afla mai mult în umbr . Malone intr înă ă ă cea mai apropiat arcad şi se uit la cerul nop ii. Atmosferaă ă ă ţ sumbr din coridorul boltit plin de umbre p rea accentuat şi deă ă ă noaptea f r stele.ă ă

Se îndrept direct c tre sc rile care duceau spre corulă ă ă superior. Spera c uşa care se deschidea înspre biseric , aceeaă ă pe care intrase mai devreme dinspre naos, pentru a g si corul,ă r m sese descuiat . Se bucur când o v zu larg deschis .ă ă ă ă ă ă Naosul era t cut ca un mormânt. Reflectoarele de afar , careă ă sc ldau fa ada, luminau şi ferestrele cu vitralii. Câteva becuriă ţ slabe întrerupeau întunericul dens, îns numai în zona de jos aă corului.

— Locul acesta arat diferit noaptea, spuse Pam.ăEl încuviin şi deveni mai atent.ţă

Se îndrept direct spre altar şi s ri peste cordoanele deă ă catifea. Ajuns la altarul superior, urc cinci trepte şi se g si înă ă fa a sacristiei.ţ

Se r suci şi se uit înapoi înspre corul superior de la cap tulă ă ă cel lalt.ă

Irisul de un cenuşiu-deschis al rozasei îi întoarse o privire moart , lipsit de vitalitatea pe care i-o conferise soarele.ă ă

McCollum p rea s fi anticipat de ce lucruri urma s aibă ă ă ă nevoie şi ap ru lâng el cu o lumânare şi nişte chibrituri.ă ă

— Era un stand mai în spate, chiar lâng cristelni . L-amă ţă v zut mai devreme.ă

Lu lumânarea şi McCollum aprinse fitilul. Aduse lumina firavă ă mai aproape de sacristie şi se uit la imaginea imprimat pe uş .ă ă ă Aceasta o înf işa pe Fecioara Maria cu Pruncul în poal şi peăţ ă Iosif în spatele ei, to i trei încorona i cu nimburi. Trei b rba iţ ţ ă ţ b rboşi, unul stând în genunchi în fa a copilului, îşi aduceauă ţ omagiile. Al i trei b rba i, dintre care unul purta ceva careţ ă ţ sem na cu un coif militar, priveau şi ei scena. Deasupra, cu noriiă dându-se la o parte din cale, o stea cu cinci col uri îşi trimiteaţ str lucirea în jos.ă

— Este scena Naşterii Mântuitorului, spuse Pam din spatele lui.— Chiar aşa arat , încuviin el. Cei trei magi urmând steaua,ă ţă

venind s -l pream reasc pe regele nou-n scut.ă ă ă ăÎşi aminti cuvintele din încercare şi cam ce ar fi trebuit să

caute aici, unde argintul se transforma în aur. „G seşte loculă care formeaz o adres f r loc, unde se g seşte un alt loc.” Oă ă ă ă ă ghicitoare plin de provoc ri.ă ă

— Trebuie s plec m de aici, dar avem nevoie de o poz cuă ă ă aceast imagine. Pentru c nici unul dintre noi nu are un aparată ă foto, ave i vreo idee?ţ

— Dup ce am luat biletele, spuse McCollum, am urcat la etaj.ă Acolo este un magazin de suvenire, plin de c r i şi de vederi.ă ţ Precis g sim acolo o fotografie.ă

— Bine gândit, spuse Malone. Condu-ne acolo!

Sabre urc sc rile c tre galeria superioar , bucuros c f cuseă ă ă ă ă ă alegerea corect . Când Alfred Hermann îi d duse sarcina să ă ă g seasc biblioteca, planul final i se formase rapid în minte, iară ă eliminarea echipei de supraveghere israeliene din Germania îi cimentase cursul.

Hermann nu ar fi f cut niciodat ceva pentru a-i provoca peă ă evrei în mod deliberat şi ar fi fost imposibil de explicat cum de acele mor i fuseser necesare numai pentru a dezechilibraţ ă cealalt parte timp de câteva zile, cât avea nevoie pentru a-şiă îndeplini scopul.

Asta dac era posibil s şi-l îndeplineasc .ă ă ăDar se putea s fie!ăEl n-ar fi descifrat niciodat singur încercarea eroului, iar dacă ă

ar fi implicat pe altul decât pe Malone, nu ar fi f cut altcevaă decât s creasc riscul de a se expune. Singura solu ie fusese s -ă ă ţ ăl fac pe Malone presupusul s u aliat. Fusese riscant, dară ă mişcarea se dovedise productiv . Jum tate din încercare p reaă ă ă s fie deja rezolvat .ă ă

Urc sc rile şi intr în galeria superioar , o lu la stânga şiă ă ă ă ă merse drept înainte pân la dou uşi de sticl , cam nepotrivite înă ă ă acest decor medieval. Telefonul s u mobil, b gat în buzunarul deă ă la pantaloni, înregistrase deja patru apeluri pierdute de la Alfred Hermann. Nu era sigur dac s r spund şi s -l scuteasc peă ă ă ă ă ă b trân de nelinişte, dar apoi îşi d du seama c asta n-ar fi fost oă ă ă idee bun . Prea multe întreb ri, iar el nu putea oferi decât preaă ă pu ine r spunsuri. Studiase îndelung ordinul, mai ales pe Alfredţ ă Hermann şi era sigur c -i în elegea punctele tari şi sl biciunile.ă ţ ă Membrii erau afacerişti înainte de toate. Şi înainte ca israelienii, saudi ii ori americanii s fie strânşi cu uşa, Ordinul Lânii de Aurţ ă trebuia s aib de-a face cu el. Iar el nu avea s se laseă ă ă cump rat uşor!ă

Malone îi urm pe Pam şi pe McCollum în galeria superioară ă arcuit , cu nervurile trecând dintr-o parte în alta, admirândă munca pe care o implicaser toate acestea. Din frânturile peă care le auzise de la ghid mai devreme, Ordinul Sfântului Ieronim, care pusese st pânire pe m n stire în 1500, fusese un grupă ă ă închis, dedicat rug ciunilor, medita iei şi gândirii reformiste. Nuă ţ avusese nici o misiune evanghelic sau pastoral direct . Seă ă ă concentrase, în schimb, pe ducerea unei vie i creştine exemplareţ prin venerarea Domnului, exact ca sfântul lor protector, însuşi Ieronim, despre care citise în cartea de la Bainbridge Hall.

Se oprir înaintea uşilor din sticl , care se potriveau perfect înă ă una dintre arcadele executate cu minu iozitate. Dincolo deţ acestea se afla magazinul de suvenire.

— Nu poate s aib alarm , spuse McCollum. Ce ar fi de furat?ă ă ă Suvenire?

Uşile erau formate din pl ci groase de sticl împodobite cuă ă balamale negre din metal şi cu mânere cromate.

— Se deschid în afar , spuse Malone. Nu putem s ne izbim înă ă ele. Iar sticla are o grosime de un centimetru şi jum tate.ă

— De ce nu verifici întâi dac nu sunt descuiate? spuse Pam.ăEl apuc unul din mânere şi trase. Uşa de deschise imediat.ă— Acum v d de ce clien ii pun pre pe opinia ta.ă ţ ţ— De ce le-ar fi încuiat? spuse ea. Locul acesta este o

fort rea . Şi apoi, el are dreptate, ce ar fi aici de furat? Cred că ţă ă uşile valoreaz mai mult decât produsele!ă

El zâmbi ascultându-i ra ionamentul. Ceva din atitudinea eiţ sumbr revenise, dar el se bucur c se întâmplase aşa. Îl ineaă ă ă ţ în alert .ă

Intrar în magazin. Spa iul întunecat, cu aerul st tut, îi amintiă ţ ă de confesional. Aşa c deschise larg uşa şi o bloc în pozi iaă ă ţ respectiv , aşa cum ar fi fost când vizitatorii se foiau pe acoloă toat ziua.ă

O examinare rapid îi ar t c magazinul avea doar câ ivaă ă ă ă ţ metri p tra i, cu trei suporturi înalte, îmbinate, pe un perete,ă ţ rafturi cu c r i pe altele dou şi o tejghea şi o cas de marcat peă ţ ă ă al patrulea. O mas de sine st t toare plin cu c r i se afla înă ă ă ă ă ţ centru.

— Avem nevoie de lumin , spuse el.ăMcCollum se apropie de o alt uş de sticl care d dea spreă ă ă ă

nişte trepte înv luite în bezn . Un set de trei întrerup toare ieşeaă ă ă din perete.

— Ne afl m în interiorul m n stirii, spuse Malone. Lumina nuă ă ă se va vedea dincolo de ziduri. Şi totuşi, aprinde şi stinge rapid, să vedem ce se întâmpl .ă

McCollum ap s pe unul dintre întrerup toare. Patruă ă ă reflectoare minuscule cu halogen care iluminau rafturile din sticl prinser via . Lumina lor era direc ionat în jos, înă ă ţă ţ ă fascicule înguste. Iluminarea era mai mult decât suficient .ă

— Ajunge aşa, spuse el. Acum hai s g sim ceva cu fotografii!ă ăPeste masa din mijloc era un teanc de volume în edi ie de lux,ţ

în portughez şi englez , toate cu titlul ă ă M n stireaă ă Sfântului Ieronim de la Santa Maria. Paginile lucioase con ineau mult text,ţ dar şi fotografii. Dou c r i mai sub irele aşezate al turi aveauă ă ţ ţ ă

mai mult poze decât text. Trecu în revist primul teanc, în timpă ce Pam se uita la al doilea. McCollum examina celelalte rafturi. Dup mijlocul unei c r i Malone g si o sec iune despre altar şi oă ă ţ ă ţ imagine color a uşii de argint de la sacristie. Duse cartea la lumin . Fotografia era f cut de aproape şi foarte detaliat .ă ă ă ă

— Asta e!Citi mai multe despre sacristie, încercând s vad dac vreunaă ă ă

dintre informa ii ar fi putut fi util şi afl c fusese prelucrat dinţ ă ă ă ă lemn şi îmbr cat în argint. Locul s u în altar f cuse ca picturaă ă ă ă central de pe rândul inferior s fie scoas , pictur care, prină ă ă ă urmare, disp ruse. Imaginea acelei picturi pierdute fuseseă sculptat în uşa sacristiei, completând ciclul iconografic ală picturilor, care tratau toate Epifania. Uşa îl ilustra pe Gaspar, unul dintre în elep i, care îşi exprima adora iunea fa de prunculţ ţ ţ ţă nou-n scut. Cartea remarca faptul c Epifania era privit caă ă ă supunerea laicului fa de divin, cei trei în elep i simbolizândţă ţ ţ lumea aşa cum era cunoscut atunci: Europa, Asia şi Africa. Apoiă g si un pasaj interesant.ă

„S-a observat c , în anumite momente din an, se petrece ună fenomen ciudat, când razele soarelui p trund în biseric într-ună ă mod extraordinar. Timp de dou zeci de zile înainte de echinoc iulă ţ de prim var şi treizeci de zile dup echinoc iul de toamn , razeleă ă ă ţ ă aurii ale soarelui, de la începerea serii şi pân la apusul soarelui,ă intrând de la vest şi acoperind o distan de patru sute cincizeciţă de paşi, trec în linie dreapt prin cor şi prin biseric pân laă ă ă sacristie, transformându-i argintul în aur. Unul dintre preo iiţ parohiei Belem, un c rturar devotat în ale istoriei, a observat cuă mult timp în urm c „Soarele pare s -i cear Creatorului s u s -iă ă ă ă ă ă accepte pentru neîndeplinirea unei asemenea ilustre îndatoriri pe timpul celor câteva ore ale nop ii, promi ând c va reveni şi vaţ ţ ă str luci din nou în zori”.ă

Le citi şi lor paragraful, apoi spuse:— Se pare c P zitorii sunt bine documenta i.ă ă ţ— Şi s-au sincronizat perfect, spuse Pam. Sunt două

s pt mâni de la echinoc iul de toamn .ă ă ţ ăEl rupse pagina din carte şi se gândi la restul indiciului.— „G seşte locul care formeaz o adres f r loc, unde seă ă ă ă ă

g seşte un alt loc.” Asta urmeaz . Şi e mai greu.ă ă— Cotton, probabil c ai observat deja conexiunea!ă

Sigur c sesizase şi se bucur c şi mintea ei era activ .ă ă ă ă— „Unde o stea în retragere g seşte o roz , str punge o cruceă ă ă

de lemn şi transform argintul în aur.” G seşte locul. Ea ar tă ă ă ă fotografia din carte. Uşa sacristiei. Bethlehem. Scena Naşterii Mântuitorului. Aici este Belem. Adu- i aminte ce am citit laţ Londra azi-diminea : Belem este Bethlehem în portughez . Şi ceţă ă a scris Haddad? Marile c l torii încep adesea cu o epifanie.ă ă

— Cred c te-ai descurca bine la Final Jeopardyă 9, îi spuse el.Se auzi zgomot de sticl spart undeva la distan .ă ă ţă— Asta a venit din interiorul coridorului boltit, spuse McCollum.Malone se duse la întrerup tor şi stinse reflectoarele cuă

halogen.Întunericul îi înghi i din nou şi ochii lui avur nevoie de o clipţ ă ă

pentru a se adapta.Înc un zgomot de ceva spart.ăSe duse c tre uşa deschis şi identific direc ia din careă ă ă ţ

venise sunetul: din diagonal , din cap tul cel mai îndep rtat ală ă ă coridorului boltit, nivelul de jos.

V zu mişcare în semiîntuneric şi z ri trei b rba i trecând de ună ă ă ţ alt set de uşi de sticl .ă

Fiecare avea câte o arm .ăCei trei se împr ştiar în galeria de jos.ă ă

9 Joc televizat care a început în Statele Unite, adaptat apoi şi pentru alte ri, bazat pe cultura general a participan ilor (n.tr.).ţă ă ţ

Capitolul 52

WASHINGTON, D.C.ORA 14.45

Stephanie îi ar t supraveghetorului biletul şi intrar în Muzeulă ă ă Na ional al Aviaticii şi al Spa iului. Green nu venise cu ele,ţ ţ deoarece prezen a procurorului general într-un asemenea locţ public nu ar fi trecut neobservat . Erau mai multe motive pentruă care Stephanie alesese acest loc de întâlnire: numeroşii pere iţ transparen i ai cl dirii, reputa ia ca fiind cel mai vizitat muzeuţ ă ţ din lume, abunden a personalului îns rcinat cu paza şiţ ă detectoarele de metale. Se îndoia c Daley ar fi putut, în această ă situa ie, s invoce ceva oficial care s stârneasc întreb riţ ă ă ă ă incomode, îns ar fi putut s îi aduc pe Heather Dixon şi pe noiiă ă ă s i parteneri arabi.ă

Îşi f cur loc prin mul ime şi se uitar în jur la interiorul foarteă ă ţ ă lung, construit din o el, marmur şi sticl . Tavanele se ridicau laţ ă ă o în l ime de vreo treizeci de metri, ceea ce crea impresia unuiă ţ hangar şi expuneau istoria zborului începând cu avionul fra ilorţ Wright, ajungând la Spiritul Sf. Ludovic al lui Lindbergh şi pân laă nava spa ial ţ ă Apollo 11.

— O mul ime de oameni, murmur Cassiopeia.ţ ăTrecur prin dreptul unei s li IMAXă ă 10 la care mai multe

persoane st teau la rând şi ajunser în Sala Spa iului, care eraă ă ţ foarte aglomerat . Daley st tea lâng un modul lunar în m rimeă ă ă ă natural , cu aspectul unui p ianjen, expus exact ca şi cum ar fiă ă fost pe Lun , cu un astronaut care se balansa pe scara aflat peă ă unul dintre picioare. Daley ar ta destul de calm, având în vedereă situa ia în care se g sea. Nici m car un fir de p r nu-i ieşea înţ ă ă ă eviden de sub stratul obişnuit de briantin .ţă ă

— Între timp i-ai pus şi hainele, spuse ea, în timp ce seţ apropiau.

— Te-am subestimat, Stephanie. Greşeala mea. N-am s-o

10 Acronim pentru Image Maximum – cinematograf bazat pe un sistem de proiec ie cu lentile duble, capabil s creeze un efectţ ă tridimensional, sus inut şi de sisteme audio 3D. (n.tr.).ţ

repet!— i-ai l sat acas toate escortele?Ţ ă ăŞtia c Daley rareori se ducea undeva f r gard de corp.ă ă ă ă— Cu excep ia uneia.ţF cu un semn şi ea şi Cassiopeia se r sucir s vad . Heatheră ă ă ă ă

Dixon ap ru din cap tul îndep rtat al expozi iei Laboratorulă ă ă ţ Ceresc.

— În elegerea noastr cade, Larry, spuse Stephanie.ţ ă— Vrei s afli despre Conexiunea Alexandria? Ea este cea careă

î i va pune la dispozi ie detaliile.ţ ţDixon venea încet prin mul ime înspre ele. Un grup de copiiţ

zgomotoşi în epenir în dreptul modulului lunar, inând strâns laţ ă ţ piept balustrada de lemn care înconjura exponatul. Daley le conduse în apropierea unei treceri înguste situate în spate, paralel cu un perete de sticl , dincolo de care se afla cafeneauaă ă aglomerat a muzeului.ă

— Tot eşti ca şi moart , îi spuse Dixon.ă— Nu am venit aici ca s fiu amenin at !ă ţ ă— Iar eu sunt aici numai pentru c aşa mi-a ordonat guvernulă

meu.— Hai mai bine s ne ocup m de ceea ce ne intereseaz ,ă ă ă

propuse Daley.Dixon scoase un dispozitiv electronic de m rimea unui telefonă

mobil şi îl porni. Dup câteva secunde, cl tin din cap.ă ă ă— Nu au microfoane.Stephanie ştia cum func iona dispozitivul. Agen ii Billet leţ ţ

foloseau des. Înşf c detectorul şi îl îndrept spre Dixon şi spreă ă ă Daley. Nici ei nu aveau. Îl întoarse din nou spre Dixon.

— Bine, dac tot suntem singuri, vorbeşte!ă— Eşti o tic loas ! izbucni Dixon.ă ă— Grozav! Acum po i s treci la subiectul acestei drame?ţ ă— Uite care-i treaba, pe scurt, spuse Daley. Acum treizeci de

ani George Haddad citea un exemplar al ziarului din Arabia Saudit , publicat în Riyadh, studiind nume de localit i din vestulă ăţ Arabiei, traducându-le în ebraica veche. De ce f cea acest lucru,ă asta habar n-am! Ai putea zice c ardea gazul de poman . Numaiă ă c el a început la un moment dat s remarce c unele dintre eleă ă ă erau locuri biblice.

— Ebraica veche, spuse Cassiopeia, e o limb grea. F ră ă ă vocale. E greu de interpretat şi plin de ambiguit i. Trebuie să ăţ ă

ştii bine ce faci.— Eşti expert ? întreb Dixon.ă ă— A, în nici un caz.— Haddad era îns un expert, spuse Daley şi iat care esteă ă

problema! El a remarcat c aceste nume biblice de locuri erauă concentrate pe o fâşie de vreo şapte sute de kilometri lungime şi vreo dou sute l ime, în zona de vest a Arabiei Saudite.ă ăţ

— Asir? întreb Cassiopeia. Unde e Mecca?ăDaley încuviin din cap.ţă— Haddad a petrecut ani întregi examinând şi alte zone, dar

nu a g sit nic ieri în lume o concentra ie similar de nume deă ă ţ ă locuri biblice în ebraica veche. Nici în Palestina.

Stephanie îşi d du seama c Vechiul Testament era un fel deă ă consemnare a trecerii evreilor din vechime. Deci, dac numeleă de locuri din vestul Arabiei din zilele noastre se traduceau în ebraica veche, înseamn c erau locuri biblice, iar acest lucruă ă putea s aib implica ii politice enorme.ă ă ţ

— Vrei s spui c nu se g seau deloc evrei pe P mântul Sfânt?ă ă ă ă— Bineîn eles c nu! spuse Dixon. Noi ne aflam acolo! Ceea ceţ ă

vrea el s spun este c Haddad considera c Vechiul Testamentă ă ă ă este o consemnare a experien ei evreilor în vestul Arabiei,ţ înainte de a c l tori spre nord, spre ceea ce ştim acum dreptă ă Palestina.

— Biblia a venit din Arabia? întreb Stephanie.ă— Acesta este un mod de a pune problema, r spunse Daley.ă

Concluziile lui Haddad au fost confirmate când a început analiza geografic . Timp de mai mult de un secol, arheologii au încercată s g seasc în Palestina locuri care s se potriveasc descrieriloră ă ă ă ă biblice. Numai c nu g sea nimic. Haddad a descoperit c , dacă ă ă ă potriveşti localit ile din vestul Arabiei, traduse în ebraica veche,ăţ cu geografia biblic , totul cap t sens.ă ă ă

Stephanie era în continuare sceptic .ă— De ce nu a observat nimeni acest lucru înaintea lui? Haddad

nu este, cu siguran , singurul care în elege ebraica veche.ţă ţ— Şi al ii au observat, spuse Dixon. Trei, între 1948 şi 2002.ţStephanie remarc fermitatea din tonul lui Dixon.ă— Numai c guvernul t u a avut grij de ei! De aceea trebuiaă ă ă

s moar Haddad?ă ăDixon nu-i r spunse.ă— Toate astea îşi au r d cinile în preten iile care au generată ă ţ

conflictul, nu-i aşa? interveni Cassiopeia. Domnul i-a f cut oă promisiune lui Avraam şi i-a dat acestuia P mântul Sfânt.ă Facerea spune c promisiunea a trecut prin fiul lui Avraam, Isaac,ă c tre evrei.ă

— Se consider de secole întregi, spuse Daley, c p mântul peă ă ă care Domnul i l-a promis lui Avraam se afl în locul numită Palestina. Dar dac nu este aşa? Dac , de fapt, p mântul promisă ă ă de Domnul se afla în alt parte, undeva departe de Palestina, înă vestul Arabiei?

— Sunte i nebuni, izbucni Cassiopeia. Vechiul Testament îşiţ are r d cinile acolo? În inima Islamului? P mântul de baştin ală ă ă ă evreilor, care le-a fost promis de Dumnezeu, este cel pe care se afl Mecca? Acum câ iva ani, anumite fac iuni din Islam au f cută ţ ţ ă scandal în lumea întreag pentru o caricatur a lui Mohammed.ă ă V pute i imagina ce ar face în aceast situa ie?ă ţ ă ţ

— Motiv pentru care atât saudi ii, cât şi israelienii voiau s -lţ ă omoare pe Haddad, spuse Daley cu fermitate. Acesta afirmase c dovada teoriei sale urma s fie g sit în interiorul Biblioteciiă ă ă ă din Alexandria. Şi acest lucru îi fusese spus de c tre cineva numită P zitor.ă

— Aşa cum au fost şi ceilal i trei, spuse Dixon. Fiecare fuseseţ vizitat de c tre un emisar numit P zitor, care le oferise o cale deă ă a g si biblioteca.ă

— Ce fel de dovad s-ar putea g si acolo? întreb Stephanie.ă ă ăDaley p ru ner bd tor.ă ă ă— Haddad le-a spus autorit ilor palestiniene acum cinci aniăţ

c el credea c documente antice ar fi putut fi utilizate ca s -iă ă ă verifice concluziile. Numai un Vechi Testament scris înainte de Hristos, în ebraica original , s-ar fi putut dovedi decisiv. Nu maiă exist azi nici unul mai vechi de secolul al X-lea. Haddad ştia dină alte scrieri care au supravie uit c în Biblioteca din Alexandria seţ ă aflau texte biblice. G sirea unui exemplar ar putea fi singura caleă de a dovedi ceva, pentru c saudi ii nu vor permite cercet riă ţ ă arheologice în Asir.

Stephanie îşi aminti ce-i spusese Green mar i diminea a.ţ ţ— De aceea au ras acele sate de pe fa a p mântului. Le eraţ ă

fric . Nu voiau s se g seasc nimic. Nimic care ar fi putut fiă ă ă ă asociat cu Biblia evreiasc .ă

— Şi acesta este şi motivul pentru care acum vor ca tu să mori, spuse Dixon. Te bagi în treburile lor. Nu-şi vor asuma nici

un risc.Stephanie se uit înspre Sala Spa iului. Rachetele expuseă ţ

ajungeau la tavan. Elevi de şcoal foarte entuziaşti îşi croiauă drum printre exponate. O privi apoi fix pe Dixon.

— Guvernul t u crede toate aceste lucruri?ă— De aceea au fost ucişi acei trei oameni. De aceea este vizat

Haddad.— El nu este un prieten al Israelului. Stephanie ar t înspreă ă

Daley. El vrea s utilizeze orice informa ie s-ar g si pentru aă ţ ă pune guvernul t u cu botul pe labe.ă

— Stephanie, las-o balt , replic Dixon râzând.ă ă— Nu exist nici un dubiu c acesta este motivul lui.ă ă— Ce ştii tu despre motivele mele? replic Daley, cu indignareă

crescând .ă— Ştiu c eşti un mincinos.ăDaley îi întoarse o privire nesigur . P rea aproape confuz,ă ă

ceea ce o surprinse, aşa c -l întreb :ă ă— De fapt, ce se petrece aici, Larry?— Mai multe decât ai putea tu s - i imaginezi.ă ţ

Capitolul 53

LISABONAORA 20.45

Malone se retrase în magazinul de suvenire, dar îşi men inuţ aten ia asupra celor trei b rba i înarma i, care înaintau cuţ ă ţ ţ mişc ri precise de-a lungul galeriei de jos. Profesionişti. Chiară foarte!

Folosi unul dintre rafturile al turate din sticl ca pav z cândă ă ă ă deschise uşa, cu Pam lâng el şi continu s trag cu ochiulă ă ă ă înspre coridorul boltit. McCollum se ascunsese dup masa dină mijloc.

— Ei sunt jos şi noi suntem sus. Ar trebui s avem un r gaz deă ă câteva minute. Biserica şi galeriile sunt mari. Le va lua timp să caute. Alea-s încuiate? îl întreb el pe McCollum, ar tând spreă ă celelalte uşi de sticl care d deau în afara magazinului.ă ă

— M tem c da. Duc în jos şi afar . Aşa c probabil le încuieă ă ă ă din precau ie.ţ

Nu-i pl cea pozi ia în care se aflau.ă ţ— Trebuie s ieşim de aici!ă— Cotton, spuse Pam, iar el îşi îndrept aten ia înapoi spreă ţ

galeria superioar .ăUnul dintre indivizi urcase sc rile care veneau de jos şiă

începuse s înainteze spre magazinul de suvenire. McCollumă alunec în spatele lui şi-i şopti:ă

— Du-o la cas şi ascunde i-v în spatele tejghelei.ă ţ ăO persoan care putea s împuşte doi indivizi în cap şi apoi s -ă ă ă

şi savureze micul dejun inspira un anumit respect. Aşa c hot rîă ă s nu-l contrazic . O lu pe Pam de mân şi o duse la cap tul celă ă ă ă ă mai îndep rtat al tejghelei. Îl v zu pe McCollum cum îşi palmaă ă cu itul.ţ

Cele trei rafturi din sticl st teau unul lâng altul, cu un spa iuă ă ă ţ suficient de mare între ele pentru a-l ad posti pe McCollum.ă Întunericul ar trebui s -l protejeze, cel pu in pân când avea să ţ ă ă fie prea târziu pentru ca victima lui s mai poat reac iona.ă ă ţ

Indivizii înarma i se apropiar şi mai mult.ţ ă

Stephanie începuse s -şi piard r bdarea cu Larry Daley.ă ă ă— Ce vrei s spui cu mai multe decât aş putea eu s -miă ă

imaginez?— Exist unele persoane în cadrul administra iei care dorescă ţ

s demonstreze teoria lui Haddad, spuse Daley.ă— Printre care şi tu.Îşi aminti ce-i spusese Daley lui Brent Green când credea că

erau singuri.— Asta nu-i adev rat!ăEa nu-l crezu câtuşi de pu in.ţ— Fii serios, Larry! Te afli aici doar pentru c te am la mân .ă ăDaley nu p ru s se descurajeze.ă ă— A sosit vremea s mai vezi şi care e realitatea, Stephanie!ă

Oamenii noştri din media vor r st lm ci tot ce vei face, dândă ă ă naştere unei poveşti despre probe plantate acolo de c tre oă angajat care şi-a pierdut controlul dup ce a fost dat afar .ă ă ă ă Sigur, s-ar putea s fii în nişte situa ii jenante, întreb ri de laă ţ ă pres , dar nu ai destule date încât s m dobori pe mine sau peă ă ă oricine altcineva. Eu, personal, nu am dat nici un ban nim nui.ă Iar indivizii care au f cut asta? O s jure c nu-i adev rat. E oă ă ă ă b t lie pe care o vei pierde.ă ă

— Poate. Dar tu vei fi sub lumina reflectoarelor. Cariera ta va fi terminat .ă

— Riscurile meseriei.Daley ridic din umeri.ăCassiopeia studia sala expozi iei şi Stephanie îi sim iţ ţ

neliniştea. Aşa c -i spuse lui Daley:ă— Treci la subiect!— Faza e, spuse Dixon, c noi am vrea s se termine cuă ă

aceast problem . Îns cineva din guvernul ă ă ă vostru nu vrea să renun e şi pace!ţ

— Aşa este. El este acela! spuse ea şi ar t înspre Daley.ă ăCassiopeia se îndrept spre exponatul cu modulul lunar, undeă

mai mul i adolescen i agita i se îngr m diser la baza acestuia.ţ ţ ţ ă ă ă— Stephanie, spuse Daley, m învinuieşti pe mine pentruă

scurgerea de informa ii privind Conexiunea Alexandria. Îns tuţ ă nu ştii, de fapt, care- i sunt prietenii şi care- i sunt duşmanii.ţ ţ Ur şti aceast administra ie. Crezi c preşedintele e un idiot.ă ă ţ ă Numai c sunt al ii care sunt mult mai r i. Oameni periculoşi!ă ţ ă

— Nu, replic ea. To i sunt fanatici. O parte sunt loiali, cei careă ţ au t cut ani de zile. Acum au ajuns în situa ia de a face ceva.ă ţ

— Şi pe moment, Israelul este cap de list pentru ei.ă— Treci peste ghicitori, Larry! Spune-mi clar dac ai ceva deă

spus!— Vicepreşedintele e în spatele acestei chestiuni.Oare auzise bine?— Hai, fii serios!— E în strâns leg tur cu saudi ii. Aceştia l-au finan at multă ă ă ţ ţ

timp. E de ceva timp în activitate: câteva mandate în congres, trei ani ca secretar al Trezoreriei, acum e al doilea om din Statele Unite. Ar vrea s fie pe primul loc îns şi sta nu-i nici un secret,ă ă ă iar partidul lui i-a promis numirea. Are prieteni care au nevoie de rela ii bune cu saudi ii şi aceşti prieteni vor fi cei care-i vorţ ţ furniza banii. El şi preşedintele nu sunt de acord în privin aţ Orientului Mijlociu. E în rela ii foarte bune cu familia regal dinţ ă Arabia Saudit , dar nu vorbeşte despre acest lucru. În public s-aă luat de ei de vreo câteva ori. Dar s-a asigurat c saudi ii aveauă ţ s afle despre Conexiunea Alexandria. Aceasta este garan iaă ţ oferit pentru a ob ine sus inerea lor.ă ţ ţ

Ceea ce auzea contravenea total cu ceea ce-i spusese Brent Green, deoarece procurorul general îşi asumase personal vina pentru scurgerea de informa ii.ţ

Cassiopeia reveni.— Ce este? o întreb Stephanie.ă— Termin mai repede!ă— Probleme?— Am o presim ire.ţ— Sunt prea multe intrigi în via a ta, îi spuse Dixon Cassiopeei.ţ— Iar în via a ta sunt prea multe minciuni!ţStephanie se uit la Daley, cu mintea m cinat de gânduriă ă ă

contradictorii.— Credeam c ai spus acum câteva minute c exist cineva înă ă ă

administra ie care ţ vrea s dovedeasc teoria lui Haddad. Acumă ă spui c vicepreşedintele a transmis informa ia c tre saudi i. Iar eiă ţ ă ţ ar fi vrut ca problema s dispar . Care variant r mâne pân laă ă ă ă ă urm ?ă

— Stephanie, ceea ce ai luat de la mine din cas m-ar termina.ă Eu lucrez din umbr . Întotdeauna am f cut aşa. Cineva trebuie s-ă ăo fac ! Vrei s m pui pe mine la zid sau vrei s ştii cine este cuă ă ă ă

adev rat în spatele acestei poveşti?ăAcesta nu era un r spuns la întrebarea ei.ă— Vreau s v prind pe to i!ă ă ţ— Acest lucru nu este posibil. Vrei s m ascul i m car o dat ?ă ă ţ ă ă

Po i s dai cu toporul într-un buştean cât e ziua de lung şi, înţ ă ă cele din urm , s-ar putea s reuşeşti s -l tai. Dar, dac foloseşti oă ă ă ă pan , vei reuşi imediat!ă

— Nu faci decât s încerci s - i salvezi pielea!ă ă ţ— Spune-i, îi zise Daley lui Dixon.— Exist o divizie în guvernul vostru. Înc sunte i prieteniiă ă ţ

noştri, dar sunt câ iva care doresc s schimbe acest lucru.ţ ăStephanie nu fu prea impresionat .ă— Aşa e mereu. Se împart în dou tabere cam peste tot.ă— De data asta e diferit, spuse Dixon. Se întâmpl mai multe.ă

Iar Malone este în Portugalia.Acest lucru îi atrase aten ia.ţ— Mossadul are de gând s se ocupe de el acolo.ă— Stephanie, spuse Daley şi îşi trecu mâna prin p r, sunt două ă

fac iuni care lucreaz : una arab şi una evreiasc . Ambeleţ ă ă ă doresc acelaşi lucru şi, pentru prima dat , îl doresc din aceleaşiă motive. Vicepreşedintele este în strâns leg tur cu arabii.ă ă ă

Alarma r sun deodat prin muzeul imens, apoi o voceă ă ă inexpresiv anun în difuzoare c to i oamenii trebuiau să ţă ă ţ ă evacueze imediat cl direa. Stephanie îl înşf c pe Daley.ă ă ă

— Nu eu! spuse el repede.

Sabre st tu nemişcat. Trebuia ca individul cu pistolul s intreă ă în magazinul de suvenire.

Avea s-o fac .ăTrebuia s-o fac !ăSabre se întreb unde disp ruser ceilal i doi. Ob inuă ă ă ţ ţ

r spunsul când auzi mişcare în spatele celor dou uşi de sticlă ă ă închise.

Interesant!Aceşti trei indivizi cunoşteau bine amplasamentul şi ştiau şi că

aceasta era destina ia lor.ţOare v zuser luminile?ă ăCei doi din stânga sa încercar uşile şi constatar c erauă ă ă

încuiate. Siluetele lor se d dur înapoi şi traser în sticl .ă ă ă ăF r s ricoşeze. Se auzi numai impactul, cum ai bate un cuiă ă ă

cu ciocanul. Metalul se izbi de sticl , scoase un zgomot surd, însă ă nu o sparse.

Era sticl rezistent la gloan e.ă ă ţCel de-al treilea din galeria superioar n v li prin uşaă ă ă

deschis , cu pistolul în fa . Sabre aştept clipa de nehot râre aă ţă ă ă acestuia, când trebuia s evalueze situa ia, apoi se lans în fa ,ă ţ ă ţă izbind pistolul acestuia cu piciorul, în timp ce scoase cu itul şi îiţ t ie gâtul individului. Nu-i l sase deloc timp acestuia să ă ă conştientizeze care avea s -i fie soarta, înfigându-i lama în ceaf .ă ă Acesta scoase câteva horc ituri, apoi c zu la p mânt.ă ă ă

Se auzir mai multe zgomote dinspre uşa de sticl , de laă ă impactul cu gloan ele. Indivizii d dur şi cu piciorul în ea, dar nuţ ă ă se întâmpl nimic. Apoi auzi paşii atacatorilor retr gându-se înă ă jos pe sc ri. Înşf c pistolul mortului.ă ă ă

Alarma se auzea în continuare. Sute de vizitatori se gr biră ă spre uşile de la ieşiri. Daley era inut în strânsoarea luiţ Stephanie.

— Vicepreşedintele are alia i, spuse el. Nu poate face astaţ singur.

Ea îl asculta.— Stephanie, Brent Green lucreaz cu el. Nu e prietenul t u!ă ăOchii ei se îndreptar înspre Heather Dixon, care relu :ă ă— Î i spune adev rul. Cine altcineva mai ştia c venim aici?ţ ă ă

Dac voiam s te omorâm, nu acesta ar fi fost locul nostru deă ă întâlnire.

Crezuse c ea controla lucrurile, dar acum nu mai era aşa deă sigur . Green era într-adev r singurul care ştia c se aflau acoloă ă ă – dac Dixon şi Daley spuneau adev rul.ă ă

Îi d du drumul lui Daley, care zise:ă— Green îl sprijin pe vicepreşedinte. Face asta de ceva timp.ă

I s-a promis un alt mandat. Brent nu ar putea spera niciodat să ă câştige alegerile. Aceasta ar fi încercarea lui de a mai urca o treapt .ă

Se auzi din nou anun ul c trebuia evacuat cl direa. Unţ ă ă ă gardian r spunz tor cu securitatea ieşi din cafenea şi le spuse că ă ă trebuiau s plece.ă

— Ce se întâmpl ? îl întreb Daley.ă ă— E doar o m sur de precau ie. Trebuie s evacu m cl direa.ă ă ţ ă ă ăPrin pere ii de sticl din cap tul cel lalt, Stephanie v zuţ ă ă ă ă

oamenii care se îndep rtau în şuvoi de drumul şi copacii careă separau muzeul de parc. O m sur de precau ie.ă ă ţ

Se gr bir spre intrarea principal . Oamenii continuau s seă ă ă ă îmbulzeasc pe uşi. Pe chipul multora se citea îngrijorarea.ă Majoritatea erau adolescen i cu familiile lor şi mai to i discutauţ ţ despre ce putea s se fi întâmplat.ă

— Hai s g sim o alt ieşire, propuse Cassiopeia. M car s fimă ă ă ă ă pu in mai imprevizibile.ţ

Fu de acord. Ieşir din rând. Daley şi Dixon st teau drep i,ă ă ţ rigizi, ca şi cum ar fi încercat s le conving .ă ă

— Stephanie, o strig Daley.ăSe întoarse spre el.— Sunt singurul t u prieten. Caut -m când î i vei da seamaă ă ă ţ

de asta!Ea nu punea baz pe cuvintele lui, deşi îi displ cea profundă ă

sentimentul de nesiguran care pusese st pânire pe ea.ţă ă— Trebuie s plec m, spuse Cassiopeia.ă ăTrecur în grab prin mai multe galerii care str luceau de laă ă ă

aeronave, pe lâng un magazin de suvenire care îşi pierdea rapidă clien ii. Cassiopeia voia s utilizeze una dintre ieşirile de urgen ,ţ ă ţă dup cum se p rea, ceea ce era o idee bun , deoarece alarmaă ă ă era oricum activat .ă

Un b rbat ap ru în fa a lor, din spatele unui suport înc rcat cuă ă ţ ă avioane în miniatur . Era înalt, îmbr cat într-un costum negru deă ă afaceri. Îşi ridic palma dreapt . Stephanie z ri un fir sub ireă ă ă ţ ieşindu-i din urechea stâng .ă

Ea şi Cassiopeia se oprir şi se întoarser . Înc doi b rba i,ă ă ă ă ţ îmbr ca i şi echipa i similar, se aflau în spatele lor. Le remarcă ţ ţ ă aspectul şi stilul.

Serviciul Secret. Primul b rbat spuse ceva într-un microfon dină rever, iar alarma se opri.

— Putem s facem acest lucru f r dificult i, doamn Nelle?ă ă ă ăţ ă— De ce aş face asta? B rbatul se apropie.ă— Pentru c preşedintele Statelor Unite doreşte s vă ă ă

vorbeasc .ă

Capitolul 54

LISABONAORA 21.30

Malone ieşi de dup tejghea şi se aplec spre McCollum, careă ă cerceta buzunarele mortului. Îl v zuse pe aşa-zisul c ut tor deă ă ă comori cum îl omorâse pe atacatorul lor cu o precizie de expert.

— Ceilal i doi s-au întors în biseric pentru a ajunge aici, spuseţ ă el.

— Am în eles, zise McCollum. Uite dou înc rc toare deţ ă ă ă rezerv şi înc un pistol. Ai vreo idee cine sunt?ă ă

— Israelieni. Mai mult ca sigur.— Credeam c ai spus c au plecat.ă ă— Şi eu am avut impresia c ai spus c eşti un amator. Şiă ă

tocmai ai demonstrat o foarte mare abilitate.— Faci ce ai de f cut când i-e fundul pus la b taie.ă ţ ăMalone observ ceva pâlpâind la talia mortului. Trase deă

dispozitivul de metal. Era un dispozitiv de localizare. Utilizase şi el unul din acestea în repetate rânduri pentru a urm ri o intă ţ ă marcat electronic. Activ ecranul video şi v zu c urm reaă ă ă ă ă ceva, fiind setat pe silen ios. Un indicator îi ar t c inta era înţ ă ă ă ţ apropiere.

— Trebuie s plec m, spuse Pam.ă ă— Asta o s fie cam dificil, replic Malone. Singurul loc peă ă

unde am putea ieşi este prin galeria aceea. Numai c acumă ceilal i doi sunt sigur lâng sc ri. Trebuie s coborâm prin altţ ă ă ă ă parte.

B g dispozitivul de localizare în buzunar. Cu armele în mâini,ă ă ieşir încetişor din magazinul de suvenire. Cei doi atacatoriă ap rur brusc de sub o arcad , la vreo treizeci de metriă ă ă dep rtare şi începur s trag .ă ă ă ă

Împuşc turile se auzir prin m n stire ca şi cum cineva ar fiă ă ă ă spart nişte baloane.

Malone se l s pe podeaua galeriei, tr gând-o pe Pam al turiă ă ă ă de el. Col urile nu erau la nou zeci de grade, ci în unghi obtuz,ţ ă f când coridorul boltit s aib un aspect octogonal. Folosi acelă ă ă

unghi pentru a se proteja.— Duce i-v în direc ia aceea! spuse McCollum. Îi in eu în loc.ţ ă ţ ţUn zid continuu din piatr se întindea în perimetrul exterior,ă

legând arcadele şi formând o balustrad alambicat . L sându-seă ă ă pe vine, el şi Pam ieşir din magazinul de suvenire, de undeă McCollum tr gea în cei doi atacatori. Gloan ele se loveau de zidulă ţ de piatr la trei metri în stânga sa, unele în spate, altele în fa .ă ţă În elese ce se întâmpla. Umbrele lor, produse de becurileţ incandescente care iluminau slab galeria, le tr dau prezen a. Oă ţ trase pe Pam, oprind înaintarea şi se aruncar la p mânt. Ochi şi,ă ă cu trei gloan e, stinse luminile din fa .ţ ţă

Fur imediat înv lui i de întuneric.ă ă ţMcCollum se oprise din tras.La fel şi ceilal i.ţF cu un semn şi se repezir în fa , mergând tot apleca i,ă ă ţă ţ

folosind ca protec ie arcadele, dantel riile ornamentale şi zidulţ ă de piatr exterior.ă

Ajunser la cap tul galeriei.ă ăLa dreapta lor, se întindea zidul interior al urm toarei galerii.ă

Nu exista nici o uş . La cap tul cel lalt, se afla un alt zid f r niciă ă ă ă ă o ieşire. Imediat la stânga sa se ridicau dou uşi din sticl , unaă ă deschis , invitând oaspe ii în interior. Pe o plac scria c acestaă ţ ă ă era refectoriul. Poate c acolo în untru era vreo cale de ieşire?ă ă

F cu un semn şi intrar .ă ăSe auzi zgomotul a trei gloan e care lovir sticla din exterior,ţ ă

dar nici unul nu p trunse. Era tot material rezistent la gloan e.ă ţ Noroc cu cel care alesese uşile!

— Cotton, avem o problem , spuse Pam.ăSe uit în refectoriu. Prin întunericul întrerupt doar de razeleă

r zle e care p trundeau prin ferestre, v zu o cameră ţ ă ă ă dreptunghiul ar spa ioas , având deasupra un tavan cu nervuri,ă ţ ă similar cu cel din biseric . O corniş joas din piatr f ceaă ă ă ă ă înconjurul camerei, iar pe sub aceasta se afla un mozaic din dale colorate. Nu exista nici o uş care s dea înspre exterior.ă ă Ferestrele se aflau la vreo trei metri deasupra, f r nici oă ă modalitate de a ajunge la ele. Examin dou deschideri înă ă perete. Una era în cap tul cel lalt, aşa c parcurse repede ceiă ă ă cincisprezece metri, ca s vad c era vorba despre o nişă ă ă ă decorativ , care probabil servise cândva drept şemineu. Eraă închis şi aceasta. Cealalt deschiz tur era mai mic , cam ună ă ă ă ă

metru şi jum tate pe doi metri şi se adâncea înc un metru înă ă zidul exterior. Refectoriul fusese cândva sala de mese a m n stirii, aşa c aici se aflase probabil locul în care se preg teaă ă ă ă mâncarea înainte de a fi servit . Pam avea dreptate: chiar aveauă o problem !ă

— Urc aici! îi spuse el.ăEa nu coment şi se sui pe un raft din piatr de deasupra unuiă ă

bazin gol.— Cred c nu sunt întreag la minte dac m aflu aici.ă ă ă ă— Cam târziu ai remarcat acest lucru!El urm rea permanent uşile care duceau spre galeriaă

superioar . O umbr creştea în lumina difuz . V zu c Pamă ă ă ă ă st tea destul de bine ascuns în untru şi urc dup ea, peă ă ă ă ă deasupra bazinului, lipindu-şi spinarea de raftul din piatr ,ă aşezându-se cât mai mult în interiorul nişei.

— Ce ai de gând s faci? îl întreb ea la ureche.ă ă— Ceea ce trebuie.

Sabre v zu cum cei doi oameni se deplasar în direc ii diferite.ă ă ţ Unul se duse dup Malone, iar cel lalt se strecur în arcada careă ă ă ducea înapoi spre biseric . Se gândi c ar fi mai bine s fieă ă ă pozi ionat mai sus, aşa c îşi f cu loc încetişor, milimetru cuţ ă ă milimetru, înspre aceeaşi uş , sperând c ducea c tre corulă ă ă superior, unde Malone şi fosta lui so ie st tuser mai devreme. Îiţ ă ă pl cea vân toarea, mai ales când prada îi oferea o provocare. Seă ă întreb care era identitatea acestor oameni. Erau israelieni, aşaă cum credea Malone? Ar fi avut sens. Ştia de la Jonah c o unitateă de exterminare fusese trimis la Londra, dar George Haddadă fusese deja „lucrat”. Auzise acea întâlnire pe band , confirmată ă de Malone. Şi atunci ce c utau israelienii aici? Veniser dup el?ă ă ă Nu prea credea. Dar dup cine altcineva?ă

G si uşa şi se strecur în untru. În stânga sa se aflau sc rileă ă ă ă c tre biseric . Auzi paşi dedesubt, prin întuneric. Intr în cor,ă ă ă oprindu-se în locul în care balustrada se îmbina cu zidul exterior de piatr şi privi cu grij în jos. Ferestrele înalte de pe fa ada deă ă ţ sud a bisericii r spândeau o lumin care venea din exterior.ă ă Silueta întunecat a unui b rbat cu pistolul în mân se strecură ă ă ă în jos pe coridorul format de la cap tul stranelor înspre zidul deă nord al bisericii, inându-se în umbr , încercând s -şi croiascţ ă ă ă drum spre corul de jos. Trase dou focuri. Se auzir zgomoteleă ă

amortizate prin naosul spa ios. Unul îşi g si inta şi b rbatul ip ,ţ ă ţ ă ţ ă se d du înapoi, apoi se cl tin pân ajunse s se sprijine de oă ă ă ă ă stran . inti din nou – îns era ceva mai greu din cauza lipsei deă Ţ ă lumin – şi, cu înc dou împuşc turi, îl doborî pe individ laă ă ă ă p mânt. Nu era r u. Scoase înc rc torul pistolului şi îl înlocui cuă ă ă ă unul nou pe care-l scoase din buzunar. Se r suci s plece. Sosiseă ă vremea s -l g seasc pe Malone. Un pistol îi ap ru în fa .ă ă ă ă ţă

— Arunc arma, îi spuse vocea în englez .ă ăEl ezit şi încerc s z reasc un chip care s corespundă ă ă ă ă ă ă

vocii, dar întunericul nu permitea s vad decât o umbr . Apoi îşiă ă ă d du seama c b rbatul purta o glug . Sim i în ceaf în ep turaă ă ă ă ţ ă ţ ă rece a evii unui alt pistol. Erau dou probleme, nu una!ţ ă

— Înc o dat , spuse primul dintre ei. Arunc arma! Nu aveaă ă ă de ales. Pistolul s u se auzi izbindu-se de podea. Pistolul din fa aă ţ lui se l s în jos. Apoi ceva se r suci prin aer şi-l lovi într-o parteă ă ă a craniului. Înainte ca în creier s i se înregistreze vreo senza ieă ţ de durere, lumea din jur se cufund în t cere.ă ă

Capitolul 55

Malone înşf c pistolul automat şi aştept . Risc şi arunc oă ă ă ă ă privire din nişa în care el şi Pam st teau ascunşi. Umbra continuaă s se lungeasc pe m sur ce individul se apropia. Se întrebă ă ă ă ă dac atacatorul s u ştia c nu era nici o alt ieşire. Presupuse că ă ă ă ă nu ştia, altfel de ce ar fi înaintat? Ar fi fost mai simplu dac ar fiă aşteptat afar , în galerie. Îns înv ase cu mult timp în urm că ă ăţ ă ă majoritatea oamenilor care-şi câştigau existen a ucigând erauţ foarte ner bd tori s -şi fac treaba şi s plece. Aşteptarea nuă ă ă ă ă f cea decât s le m reasc şansele de eşec.ă ă ă ă

Pam respira zgomotos, dar nu putea s-o blameze. Şi el se lupta cu b t ile rapide ale inimii. Încerc s se calmeze,ă ă ă ă adresându-şi cuvinte de genul: „Gândeşte! Fii preg tit!” Umbraă se întindea acum de-a lungul zidului refectoriului. B rbatul intră ă brusc, cu pistolul în fa . Prima imagine pe care o v zu fuţă ă probabil cea a unei camere goale, cufundate în întuneric, f ră ă mobilier. Nişa de la cap tul cel lalt ar trebui s -i atrag imediată ă ă ă aten ia, apoi cea de-a doua deschidere din zid. Îns Malone nu-lţ ă aştept s conştientizeze toate acestea. Se rostogoli dină ă ascunz toare şi trase. Glon ul trecu pe lâng inta sa şi ricoş dină ţ ă ţ ă zid. Individul p ru s în epeneasc o clip , apoi îşi reveni rapid şiă ă ţ ă ă îndrept pistolul c tre Malone, dându-şi totodat seama c eraă ă ă ă expus.

Acesta urma s fie ca un duel.ăMalone trase din nou şi glon ul lui p trunse în coapsaţ ă

individului.Acesta ip de durere, dar nu c zu.ţ ă ăMalone mai trase şi al treilea glon în pieptul acestuia;ţ

b rbatul se cl tin , apoi c zu cu spatele pe podea.ă ă ă ă— Eşti un tip greu de ucis, Malone, spuse o voce masculin deă

dincolo de uş .ăÎşi aminti vocea, îi apar inea lui Adam, cel din apartamentul luiţ

Haddad. Acum ştia sigur, erau israelieni. Dar cum de-l g siser ?ă ă auzi paşi care se îndep rtau în fug . Ezit , apoi se gr bi înspreă ă ă ă uş , cu inten ia de a termina ceea ce începuse la Londra.ă ţ

Se opri şi se uit în jur.ă

— Aici, Malone! strig Adam.ăSe uit înspre cap tul îndep rtat al coridorului boltit, undeă ă ă

Adam st tea sub una dintre arcade. Chipul acestuia eraă inconfundabil.

— Eşti un tr g tor bun, dar nu chiar atât de bun. Acumă ă suntem numai noi doi!

Îl v zu pe Adam disp rând pe uşa care ducea înspre biseric .ă ă ă— Pam, r mâi acolo! strig el. Dac nu m ascul i nici de dataă ă ă ă ţ

asta, atunci o s ai de-a face singur cu aceşti indivizi!ă ăIeşi din refectoriu şi alerg în jos prin galerie. Unde eraă

McCollum? Doi puşcaşi erau sigur doborâ i. V zuse numai treiţ ă indivizi mai devreme. Oare Adam îl omorâse pe McCollum? „Numai noi doi”, aşa spusese israelianul.

Hot rî c a-l urm ri pe Adam jos în biseric ar fi fost nebunieă ă ă ă curat . Era mai bine s ac ioneze imprevizibil. Aşa c s ri pe unulă ă ţ ă ă dintre zidurile care m rgineau galeria la exterior şi se uit în jos.ă ă Ornamenta iile şi dantel ria de piatr care decorau coridorulţ ă ă boltit erau impresionante şi foarte bogate. Îşi puse pistolul la brâu şi îşi balans trupul, apucându-se de marginea de sus aă zidului de piatr şi l sându-şi picioarele s g seasc un garguiă ă ă ă ă care masca scurgerea de ap . Balansându-se în continuare, seă aplec , apuc piatra şi pivot c tre o proeminen care seă ă ă ă ţă extindea de la unul dintre suporturile arcadelor. De acolo, mai erau vreo doi metri pân la iarba din gr dina m n stirii.ă ă ă ă

Adam ap ru brusc din biseric , în galeria îndep rtat , fugindă ă ă ă de-a lungul acesteia.

Malone lu pistolul şi trase, dar nu nimeri, aşa c nu f cuă ă ă decât s atrag aten ia pr zii sale.ă ă ţ ă

Adam disp ru în jos, protejându-se în spatele aceluiaşi zidă exterior pe care-l folosise şi Malone.

Israelianul se ridic şi trase.ăMalone plonj între dou suporturi de dantel rii din piatr dină ă ă ă

galeria de jos şi se izbi puternic de dalele de pe jos. Îşi pierdu suflarea pentru o clip . Trupul s u de patruzeci şi opt de ani nuă ă mai putea suporta la fel de multe, indiferent de ceea ce f cuseă odat zi de zi. Alerg înapoi la zidul exterior şi se uit cuă ă ă pruden pe partea cealalt a coridorului boltit.ţă ă

Adam fugea din nou.Se ridic şi o lu la stânga, trecu de col şi apoi alerg intă ă ţ ă ţ ă

spre Adam. Acesta disp ru dup alte uşi de sticl , plasate în aşaă ă ă

fel încât s se potriveasc exact cu deschiz tura arcadelor bogată ă ă ornamentate şi încadrate de statui.

Se duse pân la ele şi se opri în afara lor.ăUn indicator ar ta c spa iul întunecat de dincolo de eleă ă ţ

fusese cândva sala de adunare a c lug rilor. Ar fi fost o prostieă ă s deschid uşile de sticl . Nu era destul lumin ca s vad ceă ă ă ă ă ă ă era de partea cealalt . Se vedeau doar dou ferestre, conturateă ă clar.

Se hot rî s se foloseasc de ceea ce ştia deja.ă ă ăAşa c deschise una din uşi şi r mase în spatele celeilalte,ă ă

care urma s -l protejeze de orice împuşc tur .ă ă ăNu veni nici una.Un mormânt uriaş umplea centrul imensei înc periă

dreptunghiulare.Se uit prin interior: nu v zu nimic. Privirea i se îndrept c treă ă ă ă

ferestre. Cea din dreapta era spart , cu sticla împr ştiat peă ă ă pardoseal , iar o sfoar disp rea în spatele ei, fiind tras dină ă ă ă afar .ă

Adam plecase.Se auzir paşi pe pardoseala din piatr şi îi v zu pe Pam şi peă ă ă

McCollum fugind înspre el. Intr în galerie şi îl întreb peă ă McCollum:

— Ce-ai p it?ăţ— Am fost lovit în cap. Erau doi. Sus în cor. Doborâsem unul în

biseric , apoi m-au prins ei.ă— Şi cum de mai eşti înc în via ?ă ţă— Nu ştiu, Malone. De ce nu-i întrebi pe ei?F cu socoteala: trei doborâ i, înc doi îl abordaser peă ţ ă ă

McCollum. Deci fuseser cinci? Şi totuşi, el v zuse numai trei.ă ă Ridic pistolul şi-l îndrept spre McCollum.ă ă

— Indivizii aceia au spart m n stirea ca s intre aici, au venită ă ă dup noi, au încercat s ne ucid pe mine şi pe Pam, îns ie i-ă ă ă ă ţ ţau tras una în cap şi au plecat. E cam aiurea, nu eşti de aceeaşi p rere?ă

— Ce vrei s spui, Malone?ăScoase dispozitivul de localizare din buzunar.— Oamenii aceştia lucreaz pentru tine. Şi au venit aici s neă ă

omoare, ca s nu trebuiasc s faci tu treaba asta.ă ă ă— Te asigur, dac voiam s te omor, ai fi fost deja mort acum.ă ă— Au venit direct sus la magazinul de suvenire. L-au

înconjurat ca nişte p s ri de prad . Ştiau exact amplasamentul.ă ă ă Ridic dispozitivul de localizare. Şi ne localizau cu acestă dispozitiv. Am omorât şi eu unul sus şi era cât pe ce s -l prind peă al treilea. Şi el ce face, pleac ? Asta a fost cea mai stranieă unitate special de exterminare pe care am v zut-o vreodat .ă ă ă

Porni dispozitivul şi îl îndrept spre McCollum. Schimbă ă setarea de pe silen ios şi imediat se auzi un zgomot uşor careţ indica faptul c receptorul îşi g sise inta.ă ă ţ

— Te localizau pe tine. Asta ne va confirma dac am dreptate.ă— Hai, Malone, verific tot ce vrei.ăPam st tuse deoparte, t cut , iar el îi spuse:ă ă ă— Credeam c i-am spus s stai acolo sus.ă ţ ă— Am f cut aşa pân a venit el. Şi, Cotton, chiar are un cucuiă ă

urât într-o parte a capului.Asta nu-l impresion prea tare.ă— E destul de dur ca s încaseze o lovitur de la indiviziiă ă

angaja i de el numai ca s ne p c leasc pe noi.ţ ă ă ă ăÎndrept dispozitivul de localizare spre McCollum, dară

zgomotul ritmic r mase constant.ă— Acum eşti mul umit? îl întreb McCollum.ţ ăMişc detectorul la stânga şi la dreapta, dar sunetul r maseă ă

neschimbat. Nu McCollum era sursa. Pam trecu pe lâng ei,ă uitându-se prin interiorul s lii de adunare.ă

Sunetul se schimb .ăObserv şi McCollum.ăMalone inu pistolul îndreptat tot spre el, ceea ce-l f cea peţ ă

McCollum s stea nemişcat. Îndrept dispozitivul spre Pam şiă ă zgomotul se schimb .ă

Îl auzi şi ea şi se întoarse spre el.El coborî pistolul şi se mai apropie doi paşi, mişcând detectorul

în continuare. Zgomotul sl bi, sl bi din nou, apoi se intensifică ă ă atunci când îl îndrept direct spre ea.ă

Chipul ei îi tr da uimirea:ă— Ce-i asta? întreb ea.ă— Pe tine te localizau! Aşa l-au g sit pe George. Prin tine!ăSim ea cum îl cuprindea mânia. L s în jos dispozitivul deţ ă ă

localizare, îşi puse pistolul în buzunar şi începu s-o pip ie.ă— Ce naiba faci? ip ea.ţ ăEra vizibil speriat , dar el n-o menaj deloc.ă ă— Pam, dac e nevoie, am s te dezbrac acum şi am să ă ă

cercetez fiecare buc ic de pe tine şi tot îl voi g si.ăţ ă ăMintea ei p rea s nu priceap .ă ă ă— Ce s g seşti?ă ă— Ceea ce localizeaz detectorul.ă— Ia vezi ceasul, spuse McCollum.Se r suci. Cel lalt b rbat îi indica încheietura lui Pam.ă ă ă— Sigur e ceasul. Are surs de energie şi e destul de mareă

pentru ca dispozitivul s nu se vad .ă ăÎnşf c mâna lui Pam, desf cu ceasul, îl scoase şi îl arunc peă ă ă ă

podeaua galeriei. Lu detectorul şi îl îndrept spre el. Un sunetă ă intens semnaliz faptul c acesta fusese într-adev r inta.ă ă ă ţ Îndrept dispozitivul de localizare înapoi spre Pam şi sunetulă încet .ă

— O, Doamne! murmur ea. Din cauza mea a murit b trânulă ă acela!

Capitolul 56

Malone intr în centrul de afaceri de la hotelul Ritz Foură Seasons. Plecaser de la m n stire pe intrarea principal .ă ă ă ă Deoarece uşile puteau fi deschise din interior, portalul le oferise cea mai rapid cale de a ieşi. Înconjuraser apoi cl direa şiă ă ă descoperiser pe unde intraser Adam şi compatrio ii s i.ă ă ţ ă Ferestrele elegante de la sala de adunare, împodobite cu dantel ria veche din piatr , erau singurele f r gratii. Acesteaă ă ă ă erau situate la o în l ime de aproape doi metri de p mânt şiă ţ ă d deau spre o strad lateral întunecat . Doi copaci stufoşiă ă ă ă asiguraser o acoperire perfect pentru intrarea prin efrac ie.ă ă ţ Dup aceea, merseser câteva str zi spre est pân la cartierulă ă ă ă de afaceri din Belem şi prinseser un troleibuz pân în centrulă ă Lisabonei. De acolo, luaser un taxi câ iva kilometri spre nord,ă ţ pân la hotel. Nimeni nu spusese nimic pe parcursul c l toriei.ă ă ă Malone se sim ea nedumerit. Crezuse c amenin area venea deţ ă ţ la McCollum şi, când colo, pericolul se dovedise a fi mult mai aproape. Îns pusese cap t urm ririi, aruncând ceasul printreă ă ă nişte tufe care m rgineau gr dina m n stirii.ă ă ă ă

Avea nevoie de timp şi de linişte pentru a se gândi.Aşa c intraser în una dintre camerele de conferin e de laă ă ţ

centrul de afaceri şi închiseser uşa. Pe mas îi aşteptau ună ă telefon şi un computer, precum şi pixuri şi hârtie. Îi pl cea acestă lucru la Four Seasons. Era de ajuns s le spui ce voiai şi ob ineaiă ţ imediat.

— Cotton, zise Pam imediat, ceasul acela era un cadou. i-amŢ mai spus asta. De la tipul cu care m-am întâlnit în ultima vreme.

Îşi amintea c -i spusese despre asta în Londra. Un TAG, ceasă scump. R m sese impresionat.ă ă

— Cine e tipul?— Un avocat de la alt firm . Unul dintre ac ionarii principali.ă ă ţ— De cât timp sunte i împreun ?ţ ăÎntrebarea sun ca şi cum chiar i-ar fi p sat de acest lucru,ă ă

îns în realitate nu prea îi p sa.ă ă— De câteva luni. Hai, fii serios, cum ar fi putut s ştie că ă

urmau s se întâmple toate acestea? Mi-a oferit ceasul acela cuă

s pt mâni în urm !ă ă ăVoia s o cread , dar so iile agen ilor fuseser folosite şi înă ă ţ ţ ă

trecut. Se întinse dup telefon şi form prefixul de Atlanta, apoiă ă num rul de la Magellan Billet. Spuse vocii de la cel lalt cap t ală ă ă firului cine era şi ce dorea. I se ceru s aştepte. Dou minute maiă ă târziu, o voce masculin îi rosti în ureche:ă

— Cotton, aici Brent Green. Telefonul t u a fost redirec ionată ţ c tre mine.ă

— Trebuie s vorbesc cu Stephanie.ă— Nu este disponibil . Aici s-au întâmplat multe. Va trebui să ă

discu i cu mine.ţ— Dar ce caut procurorul general în mijlocul unei afaceri careă

ine de Magellan Billet? De obicei, te ii la distan de chestii dinţ ţ ţă astea.

— E complicat, Cotton. Stephanie a fost eliberat din func ie şiă ţ amândoi ne afl m în mijlocul unei b t lii.ă ă ă

Asta nu-l surprinse.— Şi toate sunt legate de ceea ce fac eu aici.— Exact. Exist oameni în aceast administra ie care au pusă ă ţ

via a fiului t u în pericol.ţ ă— Cine?— Nu suntem siguri. Asta încearc s afle Stephanie. Îmi po iă ă ţ

spune ce se întâmpl acolo?ă— Suntem la un bal. Petrecerile curg gârl . În Lisabona eă

super!— Ai vreun motiv pentru care trebuie s fii sarcastic?ă— Aş putea enumera o ton . Dar aş avea nevoie s faci cevaă ă

pentru mine. Verific un b rbat cu numele James McCollum.ă ă Spune c a fost în armat , la For ele Speciale. Îi d du lui Green oă ă ţ ă scurt descriere fizic . Trebuie s ştiu dac exist şi ceva dateă ă ă ă ă despre el. În timp ce vorbea cu Green, se uita direct în ochii lui McCollum, dar tipul nici nu clipi. Ce se întâmpl cu Stephanie?ă

— Ar lua prea mult s - i explic. Îns trebuie s afl m ce faciă ţ ă ă ă acolo. Ar putea s -i fie de folos.ă

— N-am ştiut niciodat c î i p sa atât de mult.ă ă ţ ă— Nu reuşesc s în eleg de ce toat lumea consider c -miă ţ ă ă ă

displace aceast femeie. De fapt, chiar are multe calit i. Numaiă ăţ c , pe moment, are probleme. Nu am mai auzit nimic de ea şi deă domnişoara Vitt de câteva ore.

— Cassiopeia e acolo?

— Împreun cu Stephanie. Prietenul t u Henrik Thorvaldsen aă ă trimis-o.

Green avea dreptate. Se întâmplau într-adev r o mul ime deă ţ lucruri.

— Am o problem şi cu fosta mea so ie. Se pare c israelienii oă ţ ă urm reau cu un sistem de localizare.ă

— Ştim acest lucru. Un b rbat cu care se întâlnea în Atlantaă era simpatizant israelian. Mossadul i-a cerut s -i d ruiasc nişteă ă ă obiecte: un ceas, un medalion, un inel. Toate puteau fi localizate prin GPS. Presupunem c s-au gândit c avea s poarte m cară ă ă ă unul dintre aceste obiecte la un moment dat.

— Asta înseamn c israelienii ştiau c urma s se ac ionezeă ă ă ă ţ asupra fiului meu, aşa c s-au preg tit s profite de acest lucru.ă ă ă

— Asta-i cea mai sigur concluzie. Conexiunea Alexandria esteă înc intact ?ă ă

— Nu ştiam c eşti la curent cu asta!ă— Acum sunt.— Israelienii au avut grij ieri pentru totdeauna de acest lucruă

şi era s ne omoare şi pe noi cu pu in timp în urm .ă ţ ăAcum chiar avea nevoie de timp şi de linişte pentru a se

gândi.— Trebuie s închid, îi spuse lui Green. Ai un num r unde potă ă

s te sun direct? Green i-l d du. S nu pleci! Am s revin înă ă ă ă curând.

— Cotton, spuse Green, avocatul cu care se întâlnea fosta ta so ie. A murit. A fost împuşcat acum câteva zile. Mossadul şi-aţ cur at urmele.ăţ

În elese mesajul.ţ— Eu aş ine-o prin preajm , spuse Green. Şi ea face parte dinţ ă

aceste urme.— Sau chiar mai mult.— Indiferent cum o iei, ea constituie o problem .ăÎnchise telefonul. Pam îl privea fix.— Iubitul t u a murit. Israelul a avut grij de el. Lucra pentruă ă

ei.Şocul îi schimonosi chipul lui Pam. Lui nu-i p sa chiar deloc.ăDin cauza b rbatului aceluia Gary fusese în pericol.ă— Aşa p eşti dac te joci cu focul. Chiar m întrebam cum deăţ ă ă

ne-au g sit la hotelul din Londra. Nu aveau cum s ne fi urm rită ă ă de la apartamentul lui Haddad.

V zu cât era de sup rat , dar nu avea timp pentruă ă ă sentimentele ei. Dac - i faci griji pentru lucrurile imposibile, po iă ţ ţ s fii omorât foarte uşor. Se întoarse spre McCollum.ă

— M-ai auzit adineauri. Te verific.— Gata cu spectacolul de teatru? Adu- i aminte, înc mai am oţ ă

bucat din încercare şi nu ştim unde s ne îndrept m de aici.ă ă ă— Cine-a spus asta? Scoase fotografia luat din cartea dină

magazinul cu suvenire şi o desp turi. „G seşte locul careă ă formeaz o adres f r loc, unde se g seşte un alt loc.” Bun, amă ă ă ă ă g sit locul unde argintul se transform în aur. Adic acesta,ă ă ă scena Naşterii. Bethlehem. Belem. Ce are adres , dar nu este ună loc? Ar t înspre computer. Sunt o gr mad de adrese f r locuriă ă ă ă ă ă reale asociate lor. Adresele web. Se aşez în fa a computerului.ă ţ P zitorii trebuiau s aib o cale de a verifica indiciile. Ei nu par să ă ă ă fie genul de oameni care s lanseze o idee şi apoi s o lase înă ă aer. În momentul în care un invitat sau un str in ajungea până ă aici, ei ar fi avut nevoie de o cale s opreasc încercarea dac ară ă ă fi dorit acest lucru. Ce cale ar fi mai bun decât s aib indiciileă ă ă finale pe un website controlat chiar de ei?

Tast BETHLEHEM.COM, dar fu direc ionat c tre un siteă ţ ă comercial plin de aiureli. Încerc apoi BETHLEHEM.NET şi g siă ă cam acelaşi lucru. Apoi, la BETHLEHEM.ORG, ecranul deveni alb şi ap ru o întrebare cu litere negre:ă

CE ANUME CAU I?ŢCursorul clipea sub întrebare, deasupra unei linii negre,

preg tit pentru r spuns. Tast BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA.ă ă ăEcranul clipi, apoi se schimb .ăDOAR ATÂT?El tast ceea ce credea c voiau ei s aud :ă ă ă ăCUNOAŞTERE.Ecranul se schimb din nou.ă28° 41.41N.33° 38.44E.Malone ştia ce reprezentau acele numere. „G seşte locul careă

formeaz o adres f r loc, unde se g seşte un alt loc.”ă ă ă ă ă— Este cel lalt loc.ă— Coordonate GPS, spuse McCollum.Fu de acord, dar avea nevoie s le vad pe teren, aşa c g siă ă ă ă

un website şi introduse numerele. Dup câteva secunde, ap ru oă ă hart .ă

Recunoscu imediat forma – un triunghi isoscel întors cu vârful în jos, o fâşie care desp r ea Africa de Asia, loc în care se g seaă ţ ă o combina ie unic de mun i şi deşerturi înconjurate la vest deţ ă ţ Golful Suez, îngust, la est de Golful Aqaba şi mai îngust, iar la sud de Marea Roşie.

Era Sinaiul.Coordonatele GPS identificau o zon din regiunea dină

extremitatea de sud, în mun i, lâng vârful triunghiului r sucit.ţ ă ă— Se pare c am g sit locul.ă ă— Şi cum ajungem acolo? întreb McCollum. Este teritoriuă

egiptean, aflat sub protec ia Na iunilor Unite, foarte aproape deţ ţ Israel.

— Nu cred c va fi o problem , spuse Malone, întinzându-seă ă dup telefon.ă

PARTEA A PATRA

Capitolul 57

VIENAORA 22.30

Thorvaldsen st tea în marele salon al castelului, privind cumă se desf şura adunarea de iarn a Ordinului Lânii de Aur. Şi el, caă ă to i ceilal i membri, st tea într-un scaun aurit, un model antic, deţ ţ ă mare valoare. Erau aliniate în şiruri de câte opt, cu Cercul în fa aţ lor, iar scaunul din centru, al lui Alfred Hermann, era drapat cu m tase albastr . Toat lumea era dornic s vorbeasc , după ă ă ă ă ă ă cum se p rea şi discu iile gravitar rapid în jurul Orientuluiă ţ ă Mijlociu şi a ceea ce propusese Comitetul Politic în prim var . Peă ă atunci, planurile fuseser doar schi ate. Lucrurile erau diferiteă ţ acum şi nu toat lumea era de acord.ă

De fapt, erau mai numeroşi cei care se opuneau decât se aşteptase Alfred Hermann. Scaun-Albastru intervenise deja de dou ori în dezbateri, ceea ce era o raritate. De obicei –ă Thorvaldsen ştia acest lucru – Hermann r mânea t cut.ă ă

— S -i scoatem pe evrei de acolo este şi imposibil şi ridicol,ă spuse unul dintre membrii care luase cuvântul.

Thorvaldsen îl ştia, era un norvegian, o mare for în pescuitulţă nord-atlantic.

— Cronicile spun foarte clar c Dumnezeu a ales Ierusalimul şiă a sfin it templul de acolo. Eu, unul, ştiu ce scrie în Biblia mea. Înţ Cartea întâi a împ ra ilor scrie c Domnul i-a dat lui Solomon oă ţ ă semin ie, astfel încât David s aib întotdeauna o luminţ ă ă ă înaintea lui la Ierusalim; cetatea pe care El a ales-o s pun în eaă ă Numele S u. Restabilirea Israelului modern nu s-a f cut dină ă întâmplare. Mul i consider c a venit din inspira ie divin .ţ ă ă ţ ă

Mai mul i membri sus inur aceste observa ii cu pasaje dinţ ţ ă ţ Biblie alese de ei din Cronici sau din Psalmi.

— Şi dac tot ceea ce cita i voi este fals?ă ţÎntrebarea veni din fa a s lii. Scaun-Albastru se ridicase înţ ă

picioare.— V aminti i când a fost creat statul modern al Israelului?ă ţNimeni nu r spunse la întrebare.ă— Pe 14 mai 1948. La ora patru şi treizeci şi doi dup -amiaza.ă

David Ben-Gurion se afla în Muzeul Tel Aviv şi a spus c statulă Israel a fost stabilit „pe baza dreptului natural şi istoric al poporului evreu”.

— Profetul Isaiia a spus clar c „o na iune se va naşte într-oă ţ zi”, interveni unul dintre membri. Domnul şi-a inut promisiuneaţ fa de Avraam. P mântul evreilor a fost returnat.ţă ă

— Şi de unde ştim noi despre aceast promisiune? întrebă ă Hermann. Nu exist decât o singur surs , Vechiul Testament.ă ă ă Mul i dintre dumneavoastr a i citat ast zi din textul acestuia.ţ ă ţ ă Ben-Gurion vorbea despre „dreptul natural şi istoric al poporului evreu”. Şi el se referea la Vechiul Testament. Este singura dovad existent care men ioneaz aceste revela ii divine,ă ă ţ ă ţ numai c autenticitatea sa este pus serios la îndoial .ă ă ă

Privirea lui Thorvaldsen examin întreaga adunare. Alfredă Hermann continu :ă

— Dac eu aş avea un act pentru fiecare dintre propriet ileă ăţ dumneavoastr , documente care ar fi vechi de zeci de ani,ă traduse din limba dumneavoastr de oameni de mult disp ru i,ă ă ţ care nici m car nu puteau s v vorbeasc limba, oare nu ară ă ă ă pune fiecare dintre dumneavoastr la îndoial autenticitateaă ă acestui act? Nu a i dori o dovad mai puternic decât oţ ă ă traducere neverificat şi neautentificat ? f cu o pauz . Şi totuşi,ă ă ă ă noi am acceptat Vechiul Testament f r nici o îndoial , ca fiindă ă ă chiar Cuvântul Domnului. Textul s u a modelat în cele din urmă ă şi Noul Testament. Cuvintele sale înc au consecin e geopolitice.ă ţ

Adunarea p rea s -l aştepte pe Hermann s ajung la oă ă ă ă concluzie.

— Acum şapte ani, un b rbat pe nume George Haddad, ună c rturar palestinian care studia Biblia, a scris o lucrare publicată ă de Universitatea din Beirut. În aceasta, el sus inea c Vechiulţ ă Testament, aşa cum a fost tradus, este greşit.

— Ce mai premis ! exclam o membr . Femeia, cu oă ă ă

constitu ie solid , se ridicase în picioare. Eu iau Cuvântulţ ă Domnului mai în serios decât dumneavoastr .ă

— Chiar aşa? Hermann p ru amuzat. Dar ce ştii dumneataă despre Cuvântul Domnului? îi cunoşti istoria, autorul, traduc torul? Acele cuvinte au fost scrise cu mii de ani în urm înă ă ebraica veche, de c tre scribi necunoscu i, într-o limb care aă ţ ă murit cu mai mult de dou mii de ani în urm . Ce ştii dumneataă ă din ebraica veche?

Femeia nu-i r spunse. Hermann cl tin din cap.ă ă ă— Lipsa dumitale de cunoaştere este de în eles. A fost o limbţ ă

cu foarte multe declin ri şi conjug ri, în care sensul cuvinteloră ă era dat mai mult de context decât de forma acestora. Acelaşi cuvânt ar fi putut s aib şi chiar avea, mai multe sensuriă ă distincte, în func ie de felul în care era utilizat. Au trecut secoleţ întregi de când a fost scris Vechiul Testament şi pân cândă erudi ii evrei l-au tradus în ebraica timpurilor lor şi totuşi aceiţ c rturari nici m car nu vorbeau ebraica veche. Pur şi simplu, auă ă ghicit sensul sau, mai r u, l-au schimbat. Au mai trecut apoi alteă secole şi al i erudi i, de data asta creştini, au tradus din nouţ ţ Vechiul Testament. Nici ei nu vorbeau ebraica veche, aşa c şi eiă au mers pe ghicite. Cu tot respectul fa de ceea ce creziţă dumneata, noi nu avem nici cea mai vag idee care este, deă fapt, Cuvântul Domnului!

— Nu ave i nici un pic de credin ! izbucni femeia.ţ ţă— În ce priveşte cele spuse, nu am, e adev rat, deoarece nu eă

vorba despre Dumnezeu. Aici e vorba despre interven ia uman .ţ ă— Dar Haddad ce a contestat? întreb un b rbat, tonul luiă ă

sugerând c era interesat.ă— În mod corect, el a afirmat c , atunci când ă poveştile despre

promisiunea f cut de Domnul lui Avraam au fost spuse pentruă ă prima dat , evreii locuiau deja pe P mântul F g duin ei, careă ă ă ă ţ acum este Palestina. Desigur, asta a fost cu multe, foarte multe secole dup ce se presupune c a fost f cut promisiuneaă ă ă ă propriu-zis . Conform premiselor biblice, se spunea c P mântulă ă ă F g duin ei se întindea de la râul Egiptului pân la marele râuă ă ţ ă Eufrat. Sunt date multe nume de locuri. Îns când Haddad aă comparat denumirile biblice ale locurilor, traduse înapoi în ebraica veche, cu localit ile actuale, el a descoperit cevaăţ extraordinar. Hermann f cu o pauz , vizibil încântat de el însuşi.ă ă P mântul F g duin ei al lui Moise şi cel lui Avraam erau ambeleă ă ă ţ

localizate în vestul Arabiei Saudite, în regiunea Asir.

— Acolo unde se afl Mecca? veni o întrebare din rândulă

auditoriului.Hermann încuviin din cap. Thorvaldsen v zu c mul i dintreţă ă ă ţ

membri prinseser imediat semnifica ia.ă ţ— E imposibil! izbucni un membru.— De fapt, spuse Hermann, pot s v şi ar t!ă ă ăF cu un gest şi un ecran se desf şur din suportul prins deă ă ă

tavan. Se deschise un proiector. Ap ru harta vestului Arabieiă Saudite, cu Marea Roşie şerpuind lâng rmul zdren uit, de laă ţă ţ nord la sud. Scala din col ul h r ii indica faptul c zona avea cuţ ă ţ ă aproxima ie patru sute de kilometri lungime şi trei sute l ime.ţ ăţ Regiunile muntoase se desf şurau spre est pe o distan de oă ţă sut de kilometri de la rm, apoi zona sc dea în altitudine spreă ţă ă hotarele deşertului central al Arabiei.

— Ştiam c vor exista sceptici printre dumneavoastr .ă ă

Hermann zâmbi, în timp ce un râs nervos str b tu adunarea.ă ă Acesta este Asirul zilelor noastre. F cu un semn şi ecranul seă schimb .ă

— Aceasta proiecteaz pe hart grani ele P mântuluiă ă ţ ă F g duin ei din Biblie, utilizând localit ile pe care Georgeă ă ţ ăţ Haddad le-a identificat cu precizie, linia punctat delimitândă P mântul lui Avraam, iar cea continu – P mântul lui Moise.ă ă ă Localit ile biblice, traduse din nou în ebraica veche, se potrivescăţ perfect cu râurile, oraşele şi mun ii din regiune. Multe înc de inţ ă ţ denumirile din ebraica veche, adaptate, desigur, la limba arab .ă Întreba i-v atunci de ce nu s-au g sit niciodat doveziţ ă ă ă paleografice sau arheologice pentru a înt ri existen a unoră ţ localit i biblice în Palestina. R spunsul e simplu: pentru căţ ă ă localit ile respective nu se afl acolo. Ele se g sesc la sute deăţ ă ă

kilometri dep rtare înspre sud, în Arabia Saudit .ă ă— Şi atunci de ce nu a observat nimeni nimic pân acum?ăThorvaldsen aprecie întrebarea, deoarece şi el se gândea la

acelaşi lucru.— Exist doar vreo şase erudi i în via care pot în elegeă ţ ţă ţ

ebraica veche. Se pare c nici unul dintre ei, în afar de Haddad,ă ă nu a fost destul de curios s investigheze acest lucru. Dar, ca să ă fiu sigur, eu am angajat pe unul dintre aceşti exper i acum treiţ ani pentru a-mi confirma descoperirile lui Haddad. Şi exact asta a şi f cut, pân la cel mai mic detaliu.ă ă

— Putem vorbi şi noi cu expertul dumneavoastr ? întreb iuteă ă un membru.

— Din nefericire, era în vârst şi a murit anul trecut.ă„Mai degrab acesta a fost ajutat s moar mai repede”, seă ă ă

gândi Thorvaldsen. Ultimul lucru de care avea nevoie Hermann era un al doilea c rturar care s pretind o lovitur biblică ă ă ă ă spectaculoas .ă

— Îns am un raport scris detaliat care poate fi studiat. Esteă foarte conving tor! Pe ecran mai ap ru o hart , o nou imagine aă ă ă ă zonei Asir. Iat un exemplu care demonstreaz punctul deă ă vedere al lui Haddad, continu Alfred Hermann. În Carteaă Judec torilor, capitolul 18, semin ia israelit a lui Dan s-a stabilită ţ ă într-un oraş numit Laiş, în regiunea cu acelaşi nume. Biblia afirm c acest oraş se afla în apropiere de un altul, numit Sidon.ă ă Lâng Sidon, se afla oraşul fortificat ora. Istoricii creştini dină Ţ secolul al IV-lea d.Hr. se pare c au identificat Dan ca fiind un sată la izvoarele râului Iordan. În 1838, o echip a c utat şi a g sit oă ă ă movil , despre care au anun at c erau r m şi ele biblicului Dan.ă ţ ă ă ă ţ Zona este acum acceptat ca fiind adev rata loca ie a lui Dan.ă ă ţ Exist şi o aşezare israelian modern , numit chiar Dan, careă ă ă ă înfloreşte acolo în zilele noastre.

Thorvaldsen observ c Hermann p rea s se distreze, ca şiă ă ă ă cum s-ar fi preg tit de mult timp pentru acest moment. Numai că ă se întreb dac ac iunea sa imprevizibil asupra lui Margarete nuă ă ţ ă accelerase cumva desf şurarea programului gazdei sale.ă

— Arheologii au explorat movila respectiv în ultimii patruzeciă de ani. Nu s-a g sit nici m car o dovad pentru a confirmaă ă ă identitatea biblic a zonei ca fiind Dan.ă

Hermann f cu un gest, iar ecranul se schimb din nou.ă ă Ap rur nume de localit i pe cea de-a doua hart a Asirului.ă ă ăţ ă

— Asta este ceea ce a descoperit Haddad, continu el. Bibliculă Dan poate fi identificat cu uşurin într-un sat din vestul Arabiei,ţă numit al-Danadinah, care este localizat pe o regiune de coastă numit al-Lith, oraşul principal al acestei zone numindu-se tot al-ăLith. Tradus, acest nume este identic cu denumirea biblic ă Lais. De asemenea, pân în ziua de azi, un oraş numit Sidon se afl înă ă apropiere. Chiar şi mai aproape de al-Danadinah se afl al-Sur,ă care, tradus, înseamn ora.ă Ţ

Thorvaldsen se v zu nevoit s admit c toate acesteă ă ă ă coinciden e geografice erau destul de ciudate. Îşi scoaseţ ochelarii f r rame şi îşi mas cu degetele vârful nasului,ă ă ă încercând s se gândeasc .ă ă

— Şi mai sunt şi alte corela ii topografice. În Cartea a doua aţ lui Samuel, capitolul 24:6, oraşul Dan era aproape de un teritoriu numit Tahtim. Nu exist nic ieri în Palestina vreun teritoriu cuă ă

numele Tahtim. Îns în vestul Arabiei, oraşul al-Danadinah seă afl lâng nişte creste de coast numite Jabal Tahyatayn, careă ă ă este forma arab pentru ă Tahtim. Nu are cum s fie o întâmplare.ă Haddad scria c , dac arheologii ar face s p turi în această ă ă ă ă zon , s-ar g si dovezi care s confirme prezen a unei aşez riă ă ă ţ ă evreieşti str vechi. Numai c acest lucru nu s-a întâmplată ă niciodat . Saudi ii interzic total s p turile. De fapt, acum cinciă ţ ă ă ani, când au fost puşi în fa a unei posibile amenin ri din cauzaţ ţă concluziilor academice ale lui Haddad, saudi ii au distrus sateleţ din aceast zon , contaminând locurile, f când aproapeă ă ă imposibil g sirea oric rei dovezi arheologice clare.ă ă ă

Thorvaldsen observ c membrii adun rii deveniser maiă ă ă ă aten i, iar lui Hermann îi crescuse încrederea de sine.ţ

— Mai este ceva. În tot Vechiul Testament, Iordanul este numit cu termenul ebraic yarden. Îns nic ieri acest termen nu esteă ă descris ca fiind un râu. Cuvântul înseamn de fapt „a coborî, oă c dere în p mânt”. Şi totuşi, traducerile descriu una dup altaă ă ă Iordanul ca pe un râu, iar trecerea sa este un eveniment spectaculos. Râul palestinian Iordan nu este un curs de apă important. Locuitorii ambelor maluri l-au trecut cu barca de-a lungul secolelor. Îns aici – şi ar t mun ii care t iau harta de-aă ă ă ţ ă lungul – se afl Versantul Arabiei de Vest. E imposibil deă traversat, în afar de zonele în care se întâlnesc lan urileă ţ muntoase şi chiar şi acolo este dificil. De fiecare dat când înă Vechiul Testament se pomeneşte despre Iordan, geografia şi povestirea se potrivesc doar cu ceea ce se afl aici, în Arabiaă Saudit .ă

— Iordanul este un versant muntos?— Nici o alt traducere din ebraica veche nu ar avea sens.ă

Examin chipurile celor care se uitau la el cu aten ie şi continu :ă ţ ă Numele locurilor sunt l sate moştenire ca nişte tradi ii sacre.ă ţ Numele vechi supravie uiesc în memoria oamenilor şi, de obicei,ţ se reg sesc şi mai târziu. Haddad a descoperit c acest lucruă ă este în special adev rat în Asir.ă

— Nu au fost descoperite nici un fel de dovezi care s legeă Palestina de Biblie?

— Au fost nişte descoperiri. Îns nici una dintre inscrip iileă ţ dezgropate nu dovedeşte nimic deocamdat . Stela moabită ă g sit în 1868 vorbeşte despre r zboaiele dintre Moab şi Israel,ă ă ă aşa cum au fost men ionate în împ ra i. Un alt artefactţ ă ţ

descoperit pe Valea Iordanului în 1993 afirm acelaşi lucru. Însă ă nici unul nu spune unde se afla Israelul. În Împ ra i se spune că ţ ă armatele Israelului, ale lui Iuda şi ale lui Edom au m rş luit şapteă ă zile în deşertul f r ap . Îns valea adânc a Palestinei, care esteă ă ă ă ă considerat ca fiind acel deşert, nu se str bate în mai mult de oă ă zi şi con ine o gr mad de ap . Acum, cuvintele lui Hermannţ ă ă ă curgeau neîntrerupt, ca şi cum ar fi inut adev rul prea mult timpţ ă în interiorul s u. Nici m car o singur r m şi a Templului luiă ă ă ă ă ţă Solomon nu a mai r mas. Nimic nu s-a g sit niciodat , deşi înă ă ă Împ ra i se spune c folosise „pietre mari, m re e şi cioplite”.ă ţ ă ă ţ Oare n-ar fi supravie uit nici m car un bloc de piatr ? Hermannţ ă ă ajunsese la subiect. Ce se întâmpl de fapt? Erudi ii au permis caă ţ preconcep iile lor s le influen eze interpret rile. Ei voiau caţ ă ţ ă Palestina s fie p mântul de baştin al evreilor din Vechiulă ă ă Testament, aşa c au folosit orice mijloace pentru a ob ine acestă ţ lucru. Realitatea este îns foarte diferit . Arheologia a dovedit,ă ă într-adev r, faptul c Palestina din Vechiul Testament eraă ă populat de oameni care tr iau în c tune sau în or şele, înă ă ă ă special mici fermieri, cu foarte pu in cultur . Era o societateţ ă ă rustic , nu ca israelienii foarte ascu i i la minte din epoca deă ţ ţ dup Solomon. Acesta ă este un fapt ştiin ific.ţ

— Cum spune psalmul? întreb un membru. „Adev rul r sareă ă ă din p mânt”ă 11.

— Şi ce vre i s face i? întreb cineva.ţ ă ţ ăHermann aprecie vizibil întrebarea.— În ciuda refuzului saudi ilor de a permite orice cercetareţ

arheologic , Haddad considera c înc existau dovezi care să ă ă ă sus in teoria sa. În prezent, încerc m s g sim acele dovezi.ţ ă ă ă ă Dac teoria lui poate fi dovedit – m car atât cât s se pun subă ă ă ă ă semnul întreb rii validitatea promisiunilor din Vechiul Testamentă – gândi i-v la consecin e! Nu numai Israelul, dar şi Arabiaţ ă ţ Saudit s-ar destabiliza. Şi to i am fost deranja i de corup iaă ţ ţ ţ acelui guvern. Imagina i-v ce ar face radicalii musulmani! Loculţ ă lor cel mai sacru s fie p mântul biblic al evreilor? Ar fi oă ă chestiune similar cu Muntele Templului din Ierusalim, undeă toate cele trei mari religii ale lumii îşi revendic obârşia. Acel locă a produs numai haos timp de mii de ani. Haosul din vestul Arabiei va fi la fel, incomensurabil.

Thorvaldsen st tuse destul locului, f r s zic nimic. Se ridică ă ă ă ă ă 11 Biblia, Psalmii 85:11. (n.tr.).

în picioare.— Nu se poate s crezi c aceste revela ii, chiar dac vor fiă ă ţ ă

dovedite, vor avea efecte de o asemenea amplitudine. Sigur mai este ceva, care a stârnit atât de mult interesul Comitetului Politic!

Hermann se uit la el cu un dispre pe care numai ei doi îlă ţ în eleser . Cercul ac ionase asupra lui Cotton Malone, r pindu-iţ ă ţ ă fiul. Acum ac ionase şi el asupra lui Hermann. Desigur, Scaun-ţAlbastru nu ar ar ta niciodat pe fa o asemenea sl biciune.ă ă ţă ă Thorvaldsen îşi jucase cu în elepciune atuul aici, la adunare,ţ unde Hermann trebuia s fie prudent. Îns ceva îi spunea că ă ă austriacul mai avea înc o carte de jucat. Iar zâmbetul careă curb buzele sub iri ale b trânului îl f cu pe Thorvaldsen s seă ţ ă ă ă opreasc din vorbit.ă

— Aşa e, Henrik. Mai este un aspect. Unul care îi introduce şi pe creştini în lupt .ă

Capitolul 58

VIENAORA 22.50

Alfred Hermann închise uşa c tre apartamentul s u particulară ă şi îşi scoase roba şi medalionul de la gât. Greutatea lor combinat îi ap sa membrele obosite. Întinse hainele de-a lungulă ă patului, încântat de adunare. Dup trei ore, membrii începuseră ă în cele din urm s în eleag . Planul ordinului era atât grandios,ă ă ţ ă cât şi ingenios. Acum nu mai trebuia decât s -şi sus ină ţ ă explica ia cu dovada care urma s apar .ţ ă ă

Numai c începuse s se îngrijoreze.ă ăNu mai auzise nimic de la Sabre de prea mult timp.Neliniştea îi f cea stomacul ghem. Senza ia nu-i era familiar .ă ţ ă

Pentru a-şi rec p ta avântul, îşi devansase inten ionată ă ţ programul. Aceasta putea s fie ultima lui sarcin ca Scaun-ă ăAlbastru – durata exercit rii acestei func ii se apropia de final.ă ţ Ordinul Lânii de Aur îşi propusese s se ocupe de oportunit i şiă ăţ de succese. Multe guverne fuseser schimbate, unele fuseseră ă chiar r sturnate, astfel încât grupul s prospere. Ceea ceă ă pl nuise el putea foarte bine s -i pun pe câ iva pe brânci, poateă ă ă ţ chiar pe americani, dac -şi juca mâna cu pricepere.ă

Ştiuse c Thorvaldsen putea fi o problem , de aceea îi ceruseă ă lui Sabre s preg teasc un dosar financiar. Pe când st tea înă ă ă ă Schmetterlinghaus cu o zi în urm , urm rindu-l pe Sabre cumă ă accepta sarcina sârguincios, nu se aşteptase ca Thorvaldsen să fie atât de agresiv. Se cunoşteau de mult timp. Nu erau neap rată prieteni apropia i, dar m car erau compatrio i. Şi totuşi, cumva,ţ ă ţ danezul îşi d duse imediat seama c fusese o strâns leg tură ă ă ă ă între ce se întâmplase în Copenhaga, el şi ordin. Nu se aşteptase s r mân urme care s duc la el. Iar acest lucru îl f cu s seă ă ă ă ă ă ă întrebe în leg tur cu Sabre. Cât de imprudent fusese acesta?ă ă Sau f cuse asta inten ionat?ă ţ

Îi trecur prin minte avertismentele lui Margarete privitoare laă Sabre. „Prea mult libertate. Prea mare încredere.” De ce nu-lă sunase acolitul s u? Ultimul lucru pe care-l ştia era c Sabreă ă

plecase la Londra prin Rothenburg, pentru a-l g si pe Georgeă Haddad. Încercase în repetate rânduri s -l sune, îns f r succes.ă ă ă ă Avea nevoie de Sabre, aici, acum.

Se auzi o b taie uşoar în uş . Se duse şi deschise.ă ă ă— A sosit vremea s mai discut m, îi spuse Thorvaldsen.ă ăFu de acord. Thorvaldsen intr şi închise uşa.ă— Nu se poate s vorbeşti serios despre toate astea, Alfred. Aiă

m car idee ce ar putea stârni planurile tale?ă— Vorbeşti ca un evreu, Henrik. Asta-i defectul t u. Eşti orbită

de presupusele promisiuni ale lui Dumnezeu. Sau, cum spune iţ voi, de dreptul vostru.

— Vorbesc ca o fiin uman . Cine ştie dac Vechiulţă ă ă Testament este corect? Eu, unul, n-am nici cea mai vag idee.ă Îns lumea islamic nu va tolera nici m car sugestia c t râmulă ă ă ă ă lor sfânt a fost p tat de iudaism. Vor reac iona violent.ă ţ

— Saudi ilor, spuse el, li se va da şansa de a negocia înainteţ ca orice informa ie s fie f cut public . Aşa lucr m noi, ştii doar.ţ ă ă ă ă ă Violen a va fi greşeala lor, nu a noastr . Scopul nostru nu esteţ ă decât profitul. Comitetul Politic crede c pot fi ob inute multeă ţ concesii economice importante în beneficiul membrilor noştri. Şi eu sunt de acord cu asta.

— Asta-i nebunie curat ! afirm Thorvaldsen.ă ă— Şi ce i-ai propus s faci?ţ ă— Ceea ce trebuie.— Nu ai t ria necesar acestei lupte, Henrik!ă ă— S-ar putea s ai o surpriz !ă ăHermann se întreb ce voia s spun , aşa c hot rî s arunceă ă ă ă ă ă

o provocare.— Poate c ar trebui s te preocupe mai mult propria situa ie!ă ă ţ

i-am verificat situa ia financiar . Niciodat nu mi-am dat seamaŢ ţ ă ă cât de fragil poate fi o afacere bazat pe sticl . Adelgadeă ă ă Glasvaerker a ta depinde de mul i factori volatili pentru succesulţ ei.

— Şi crezi c i-ai putea influen a?ă ţ— Sunt foarte sigur c pot crea nişte probleme.ă— Veniturile mele sunt comparabile cu ale tale.— Numai c tu pui pre pe reputa ie, zise el zâmbind. Ar fi deă ţ ţ

neconceput ca una dintre companiile tale s fie perceput ca ună ă eşec.

— N-ai decât s încerci, Alfred!ă

Îşi d du seama c amândoi de ineau miliarde de euro,ă ă ţ acumulate mai ales de c tre str moşii lor, fiecare dintre ei fiindă ă acum doar un servitor credincios. Şi nici unul nu era prost.

— Nu uita, spuse Thorvaldsen, c fiica ta e în mâinile mele!ă— Iar eu v am pe tine şi pe b iat, replic ridicând din umeri.ă ă ă— Chiar aşa? Ai fi în stare s rişti via a fiicei tale?ă ţHermann nu se hot râse ce r spuns s -i dea, aşa c întreb :ă ă ă ă ă— E vorba despre Israel? Ştiu c te consideri un mare patriot.ă— Şi eu ştiu c tu eşti un bigot!ăHermann fu zguduit de un val de mânie.— Niciodat nu mi-ai vorbit aşa pân acum! izbucni el.ă ă— Întotdeauna am ştiut ce sim i, Alfred. Antisemitismul t uţ ă

este evident. Încerci s -l ascunzi – de altfel, exist mai mul iă ă ţ evrei în ordin – dar e limpede.

— Religia ta este o problem şi întotdeauna a fost aşa, spuseă Hermann.

Venise vremea s termine cu pref c toria.ă ă ă— Nu mai mult decât creştinismul, r spunse Thorvaldsen şiă

ridic din umeri. Noi doar am renun at la c ile noastre r zboiniceă ţ ă ă şi am privit cum creştinii au ucis mai mult decât se putea imagina în numele Domnului cel înviat.

— Eu nu sunt un tip religios. Ştii asta, Henrik. Toate astea sunt legate numai de politic şi de profit. Cât despre evreii din ordină de care spuneai şi lor le pas tot numai de asta. Nici unul nu şi-aă exprimat opozi ia în adunare. Israelul este un impediment înţ calea progresului. Sioniştii sunt îngrozi i de adev r.ţ ă

— La ce te refereai când spuneai c şi creştinii vor fi implica i?ă ţ— Dac e g sit Biblioteca din Alexandria, exist texte care ară ă ă ă

putea expune f r echivoc întreaga Biblie şi s dezv luie toateă ă ă ă minciunile pe care le-am crezut.

Thorvaldsen nu p ru prea convins.ă— Cred c - i dai seama c rezultatul va fi cam greu de ob inut.ă ţ ă ţ— Te asigur, Henrik, m-am gândit la fiecare aspect.— Unde este Gheare-de-Vultur?— Te descurci foarte bine, spuse Hermann şi-i aruncă

danezului o privire aprobatoare. Numai c nu este sub controlulă t u.ă

— Ci doar al t uă .— Nu po i câştiga, continu Hermann, hot rându-se s -şiţ ă ă ă

spun clar punctul de vedere. O ai pe fiica mea în mâinile tale,ă

dar asta nu m va opri!ă— Poate trebuie s m fac mai bine în eles. Familia mea aă ă ţ

suportat ocupa ia nazist a Danemarcei. Mul i dintre ei au fostţ ă ţ ucişi şi noi am ucis mul i nem i la rândul nostru. Am înfruntatţ ţ provocare dup provocare. Mie, personal, nu-mi pas deă ă Margarete. Este o femeie arogant , r sf at şi nu preaă ă ăţ ă inteligent . Prietenul meu Cotton Malone, fiul s u şi p mântulă ă ă meu natal sunt singurele lucruri care m preocup acum. Dacă ă ă va trebui s-o omor, atunci aşa voi face.

Hermann îşi f cuse griji în leg tur cu posibile amenin ri dină ă ă ţă afar , dar problema cea mai mare ap ruse acum din interior.ă ă Acest om trebuia s se linişteasc . M car pentru o perioad .ă ă ă ă

— Aş putea s - i ar t ceva.ă ţ ă— Trebuie s opreşti aceast nebunie!ă ă— Miza este mult mai mare decât dezvoltarea intereselor

noastre de afaceri.— Atunci arat -mi!ă— O s aranjez acest lucru.ă

Capitolul 59

MARYLANDORA 16.50

Stephanie st tea pe locul din spate al unui Chevroletă Suburban, iar Cassiopeia se afla al turi de ea. Trecuser deă ă poarta principal f r s opreasc , maşina de teren mergândă ă ă ă ă încetişor pe lâng g rzile înarmate. Merseser de la Washingtonă ă ă spre nord, înspre zona aspr de provincie din Maryland.ă În elesese rapid care era destina ia lor: Camp David, casa deţ ţ weekend a preşedintelui.

Dup ce trecu de mai multe g rzi şi de înc un punct deă ă ă control, automobilul opri în fa a unei cabane elegante din lemn,ţ înconjurate de copaci, având de jur împrejur o verand acoperit .ă ă Coborâr din maşin întâmpinate de aerul r coros al dup -ă ă ă ăamiezii. Agentul de la Serviciul Secret care le întâmpinase în muzeu f cu un semn din mân şi uşa de la intrare se deschise.ă ă

Preşedintele Robert Edward Daniels Jr. Ieşi din caban .ăŞtia c preşedintele nu-şi folosea niciodat numele de botez.ă ă

Mai demult adoptase porecla Danny. Danny Daniels era o fiinţă cu spirit gregar, cu o voce baritonal r sun toare şi fuseseă ă ă binecuvântat de Dumnezeu cu abilitatea de a câştiga alegerile. Activase timp de trei mandate ca guvernator şi un mandat ca senator, înainte de a candida la preşedin ie. Realegerea lui, cuţ un an în urm , pentru un nou mandat venise de la sine.ă

— Stephanie, ce bine c ai venit, spuse Daniels, în timp ceă cobora în grab treptele de la verand . Preşedintele era îmbr cată ă ă cu blugi şi cu o c maş de postav, iar în picioare avea o perecheă ă de cizme.

Ea îşi adun curajul şi înaint .ă ă— Am avut de ales?— Nu tocmai. Dar tot e bine c ai venit. Ai avut nişte problemeă

în ultima vreme, aşa mi s-a spus.Daniels ad ug şi un hohot de râs, dar ea n-avea chef deă ă

glume, nici m car din partea conduc torului lumii libere.ă ă— Mul umit oamenilor dumneavoastr .ţ ă ă

El îşi ridic bra ele, ca şi cum s-ar fi predat.ă ţ— Las , asta r mâne de v zut. Nici m car n-ai auzit ce am deă ă ă ă

spus. Şi noua ta înf işare? P rul, hainele. Îmi place! F r s -iăţ ă ă ă ă acorde timpul de a r spunde, se întoarse spre Cassiopeia.ă Dumneata trebuie s fii domnişoara Vitt. Am auzit o mul ime deă ţ lucruri despre dumneata! Ai o via fascinant ! Iar castelul acelaţă ă pe care îl reconstruieşti în Fran a? Mi-ar pl cea s -l v d.ţ ă ă ă

— Trebuie s veni i atunci, am s vi-l ar t!ă ţ ă ă— Mi s-a spus c îl restaurezi pentru a ar ta exact cum eraă ă

când a fost construit, acum şase sute de ani. Uimitor!Stephanie în elese c Daniels îi trimitea un mesaj. Ele se aflauţ ă

aici, aduse de el, iar el era extrem de bine informat, aşa că fruntea sus! Bun. Sosise vremea s vad unde ducea toată ă ă treaba asta.

— În ciuda a ceea ce crezi tu, Stephanie, spuse Daniels, nu sunt un tâmpit.

Se aşezaser pe veranda din fa a cabanei, fiecare pe câte ună ţ balansoar din lemn, cu sp tarul înalt. Daniels îl balansa puternică pe al s u, iar scândurile din podea scâr âiau sub greutateaă ţ trupului s u solid, înalt de aproximativ un metru nou zeci.ă ă

— Nu cred c v-am spus vreodat c sunte i un tâmpit, ziseă ă ă ţ ea.

— Tata obişnuia s -i spun mamei c niciodat nu-i zisese înă ă ă ă fa c era o curv . Îi arunc o privire. Ceea ce era adev rat,ţă ă ă ă ă desigur.

Ea nu spuse nimic.— Am avut ceva dificult i s te scot din muzeul acela. Esteăţ ă

unul dintre locurile mele favorite. Sunt pasionat de aeroplane şi de spa iu. Am studiat totul despre ele când eram mai tân r. Asta-ţ ăi grozav când eşti preşedinte. Po i s te duci şi s asişti la oţ ă ă lansare oricând î i doreşte inima. Preşedintele îşi încrucişţ ă picioarele şi se l s pe spate în balansoar. Am o problem ,ă ă ă Stephanie. Una grav .ă

— Şi crede i c eu n-am destule? Sunt şomer şi, conformţ ă ă spuselor consilierului dumneavoastr adjunct pe probleme deă securitate na ional , sunt şi arestat . Şi nu ţ ă ă dumneavoastră sunte i cel care m-a i concediat?ţ ţ

— Ba da. Larry mi-a cerut asta şi eu am fost de acord. Numai c trebuia s facem asta pentru ca tu s te afli acum aici.ă ă ă

— Chiar m întrebam, s ri Cassiopeia. Îns acum ştiu. Lucra iă ă ă ţ

cu israelienii, nu-i aşa? Tot încercam s pun lucrurile cap la cap şiă abia acum au c p tat sens. Au venit la dumneavoastr .ă ă ă

— Mi s-a spus c tat l dumitale a fost unul dintre cei maiă ă inteligen i oameni din Spania. A construit un imperiu financiarţ din nimic. Pe care îl conduci dumneata acum.

— Nu e chiar punctul meu forte.— Numai c am auzit c eşti o tr g toare excelent , foarteă ă ă ă ă

curajoas , cu un IQ de geniu.ă— Iar pe moment m aflu în mijlocul unei mari încurc turiă ă

politice.— Da, o mare încurc tur , spuse Daniels şi ochii îi sclipir deă ă ă

amuzament, chiar asta avem aici. Şi ai dreptate, Israelul chiar m-a contactat. Sunt foarte irita i din cauza lui Cotton Malone.ţ

Stephanie ştia c Daniels îi inea partea lui Malone. Cu doi aniă ţ în urm , Malone fusese implicat într-un proces de omucidere înă Mexico City, unde victima, un supraveghetor DEA12, fost coleg de camer cu Daniels în facultate, fusese ucis l sându-se s seă ă ă în eleag clar c fusese executat. El îl trimisese pe Maloneţ ă ă pentru a ob ine o condamnare, îns , în timpul unei pauze deţ ă mas , acesta fusese prins într-un foc încrucişat în urma c ruiaă ă muriser atât procurorul american, cât şi fiul lui Henrikă Thorvaldsen. Malone îi împuşcase pe atacatori şi venise acas cuă un glon în um r, îns ob inuse condamnarea. Când dorise s seţ ă ă ţ ă retrag înainte de termen ca r splat pentru tot ce f cuse,ă ă ă ă Daniels îi aprobase personal ieşirea din serviciul militar.

— Dar dumneavoastr , domnule? întreb ea. Şiă ă dumneavoastr sunte i iritat din cauza lui Malone?ă ţ

— Dumneavoastră? E pentru prima oar când mi te adreseziă aşa. Am observat c , de câte ori ne-am întâlnit, niciodat nu aiă ă folosit acest termen.

— Nu mi-am dat seama c -mi acorda i atâta aten ie.ă ţ ţ— Stephanie, acord mare aten ie multor lucruri. De exemplu,ţ

chiar cu pu in timp în urm , Cotton Malone a sunat la Magellanţ ă Billet. Bineîn eles, tu erai ocupat , aşa c telefonul lui a fostţ ă ă redirec ionat c tre Brent Green, din ordinul personal alţ ă procurorului general.

— Credeam c Daley e la conducere.ă

12 Drug Enforcement Administration – Serviciul de Combatere a Drogurilor, un sector al Departamentului de Justi ie al Statelor Unite.ţ (n.tr.).

— Şi eu credeam la fel. De ce ar fi f cut Green asta?ă— Dar de unde şti i c a f cut-o? întreb Cassiopeia.ţ ă ă ă— Telefoanele lui sunt ascultate.Oare Stephanie auzise bine?— I-a i pus microfoane la telefoane?ţ— Sigur c da! Lui şi altor câteva persoane. Şi da şi lui Larryă

Daley.O trecu un fior de nesiguran şi îşi for mintea s seţă ţă ă

concentreze. Acest joc de puzzle p rea s aib o gr mad deă ă ă ă ă piese.

— Stephanie, am muncit toat via a ca s ajung aici. Este oă ţ ă pozi ie de unde o persoan poate s fac într-adev r ceva. Şi m-ţ ă ă ă ăam descurcat bine. Şomajul are nivelul mai sc zut acum decât aă avut vreodat în ultimii treizeci de ani. Nu exist infla ie.ă ă ţ Dobânzile sunt modeste. Ba chiar, acum doi ani, am insistat pentru reducerea unui impozit.

— Cu Larry Daley tr gând congresul de lan . Destul de greu deă ţ pierdut în asemenea circumstan e, coment Stephanie.ţ ă

O fi fost acest b rbat preşedintele, dar, pe moment, nivelul eiă de tolerare a prostelii pe fa era mult sub zero.ţă

Daniels se balansa în linişte, uitându-se înspre p durea deas .ă ă— Î i aminteşti de ţ Rocky III?Ea nu r spunse.ă— Mi-au pl cut mult filmele alea. Rocky era mereu b tut până ă ă

la punctul de a pierde, apoi se auzea muzica aceea grozav , cuă trompete şi altele asemenea. El vedea apoi totul foarte limpede, îşi f cea avânt o clip , apoi îl snopea în b taie pe adversarul s u.ă ă ă ă

Ea ascult amuzat .ă ă— În Rocky III, el a descoperit c Mickey, antrenorul s u, îiă ă

aranja meciuri uşoare, victorii sigure. Erau numai bune pentru ca Rocky s -şi p streze titlul şi s nu fie r nit. Stallone a jucată ă ă ă grozav în sta. El voia s se bat cu Domnul T, dar Mickeyă ă ă spunea nu, te va omorî. Rocky s-a înfuriat când şi-a dat seama că era posibil s nu fi fost atât de bun pe cât se credea. Desigur,ă Mickey a murit şi Rocky l-a învins pe Domnul T. Cuvintele preşedintelui erau înc rcate de respect. Daley este Mickey ală meu, spuse el aproape în şoapt . El mi-a aranjat meciurile. Iar euă sunt ca Rocky: nu-mi place acest lucru.

— Şi nu ştia i? întreb ea.ţ ăEl cl tin din cap cu un amestec ciudat de iritare şi deă ă

curiozitate.— Încercam eu însumi s -l prind când am descoperit c şi tu-lă ă

investigai. Faptul c ai folosit o prostituat a ar tat c eşti plină ă ă ă ă de imagina ie. Oamenii mei nu au fost la fel de creativi. Trebuieţ s - i spun c , în momentul în care am fost informat, p rerea meaă ţ ă ă despre tine s-a schimbat radical.

— De unde ştia i c eu m ocupam de asta? se interes ea.ţ ă ă ă— Oamenii mei sunt foarte pasiona i de înregistr ri cuţ ă

microfoane şi de film ri. Aşa c au ascultat şi au privit. Ştiam şiă ă noi de stickurile de memorie. Şi ştiam şi de ascunz toare, aşa că ă nu f ceam decât s aştept m momentul potrivit.ă ă ă

— Investiga ia respectiv a avut loc cu luni de zile în urm . Deţ ă ă ce nu a i ac ionat împotriva lui?ţ ţ

— Dar tu de ce n-ai f cut-o?ăR spunsul ei era evident:ă— Eu nu-l pot da afar , pe când dumneavoastr pute i.ă ă ţDaniels îşi propti ambele picioare în podea şi începu iar s seă

balanseze.— Scandalul este un lucru nepl cut, Stephanie. Nu este nimeniă

în aceast ar care s cread c eu n-am ştiut nimic din ceă ţ ă ă ă ă f cea Daley. Trebuia s -l îndep rtez, dar f r s las urme.ă ă ă ă ă ă

— Deci Daley trebuia s-o fac singur, spuse Cassiopeia.ăDaniels se întoarse înspre ea.— Aşa ar fi fost de preferat. Numai c Larry s-a specializat înă

tehnica supravie uirii. Şi, trebuie s recunosc, e bun la asta.ţ ă— Cu ce v are la mân ? întreb Stephanie.ă ă ăÎndr zneala ei p ru mai degrab s -i fac pl cere decât s -lă ă ă ă ă ă ă

enerveze.— În afar de pozele compromi toare în care apar al turi deă ţă ă

o capr , nu prea mai este nimic altceva.ă— Trebuia s întreb, replic ea zâmbind.ă ă— Da, trebuia. Acum v d de ce lumea vorbeşte despre tineă

aşa, Stephanie. Po i fi exasperant ! Dar ce-ar fi s revenim laţ ă ă întrebarea mea, pe care nici una din voi nu pare s o considereă c este important ? De ce a vrut Brent Green s vorbească ă ă ă direct cu Cotton?

Ea îşi aminti ce-i spusese Daley în muzeu.— Daley mi-a spus c Brent se str duieşte s ajungă ă ă ă

vicepreşedinte.— Ceea ce ne aduce la scopul acestei întâlniri. Daniels s l să ă ă

pe spate şi începu din nou s se balanseze. Îmi place s joc rolulă ă de b iat bun. Asta este din cauza educa iei primite la ar , înă ţ ţ ă zonele deluroase din Tennessee, unde am copil rit. Este unulă dintre motivele pentru care îmi place atât de mult Camp David – îmi aminteşte de acas . Numai c acum a sosit vremea s fiu dină ă ă nou preşedinte. Cineva a accesat dosarele noastre secrete şi a reuşit s arunce o privire la Conexiunea Alexandria. Apoi au l sată ă s se scurg acea informa ie c tre dou guverne str ine şiă ă ţ ă ă ă ambele sunt foarte agitate acum. Israelienii sunt foarte sup ra i.ă ţ Da, public sun ca şi cum am fi unul la beregata celuilalt. Numaiă c în particular îmi place de indivizii ştia. Nimeni şi insist,ă ă nimeni nu îşi va bate joc de Israel cât timp eu sunt pe faz . Dină p cate, exist câ iva în aceast administra ie care gândesc exactă ă ţ ă ţ contrariul.

Ea ar fi vrut s -l întrebe cine, dar se hot rî s -l lase să ă ă ă vorbeasc .ă

— Ceva s-a pus în mişcare şi a început în momentul în care a fost r pit b iatul lui Cotton Malone. Din fericire, aceşti indiviziă ă habar n-au avut cu cine aveau de-a face – m refer la Malone. Oă s le dea de lucru. Ceea ce ne ofer nou şansa de a scoateă ă ă lucrurile la lumin . Unul dintre unchii mei obişnuia s spun :ă ă ă „Vrei s omori şerpi? Nimic mai simplu. Dai foc la o tuf şi aştep iă ă ţ ca ei s ias afar . Apoi le po i t ia capetele”. Asta vom face şiă ă ă ţ ă noi aici.

— Aşa cum spuneam, domnule preşedinte, interveni Cassiopeia cl tinând din cap, ceea ce ave i aici este o mareă ţ încurc tur . Am avut de-a face cu aceste lucruri numai o zi sauă ă dou , îns nu am nici cea mai vag idee cine spune adev rul.ă ă ă ă

— Şi m incluzi şi pe mine aici?ă— Şi pe dumneavoastr , r spunse Cassiopeia şi ochii ei deă ă

smarald devenir mai mici.ă— Asta-i bine. Trebuie s fi i suspicioase. Vocea sa exprimaă ţ

sinceritate. Numai c am nevoie de ajutorul vostru. De aceea te-ăam concediat, Stephanie. Aveai nevoie de libertate de mişcare. Acum o ai.

— Şi ce s fac?ă— S -l g seşti pe tr d torul meu!ă ă ă ă

Capitolul 60

VIENAORA 23.20

Thorvaldsen îl conduse pe Gary de la etajul al doilea al castelului la parter. Nu mai avea nici o veste de la Alfred Hermann de când avusese cu el acea scurt conversa ie. Garyă ţ petrecuse seara împreun cu al i câ iva oaspe i. Doi membri îşiă ţ ţ ţ aduseser copiii adolescen i, iar Hermann aranjase ca aceştia să ţ ă cineze în sera din spatele conacului.

— A fost extraordinar! spuse Gary. Fluturii aterizau fix pe farfurie!

Thorvaldsen vizitase Schmetterlinghaus în repetate rânduri şi i se p ruse şi lui fascinant. Se gândise chiar s fac şi el un astfelă ă ă de amplasament la Christiangate.

— Sunt fiin e remarcabile care necesit o mare grij .ţ ă ă— Ar ta ca o p dure tropical !ă ă ăNici unul din ei nu putea s doarm . Gary p rea a fi şi el oă ă ă

pas re de noapte. Aşa c se îndreptar spre biblioteca luiă ă ă Hermann. Thorvaldsen auzise mai devreme c Scaun-Albastruă inten iona s aib o întrunire cu membrii Comitetului Economic.ţ ă ă Discu iile respective aveau s dureze o vreme, ceea ce i-ar fiţ ă oferit lui timpul necesar pentru a citi şi a se preg ti. Adunarea deă a doua zi urma s fie hot râtoare. Dezbaterile trebuiau s fieă ă ă precise şi la obiect. Toat lumea urma s plece duminic .ă ă ă Adunarea nu era niciodat o chestiune de durat . Personalul şiă ă comitetele selectau numai problemele care necesitau un vot colectiv. Acestea erau apoi prezentate, discutate şi rezolvate, iar activitatea ordinului era organizat pentru lunile urm toare,ă ă pân în prim var .ă ă ă

Aşa c trebuia s fie preg tit.ă ă ăBiblioteca imens se întindea pe dou etaje şi era plin deă ă ă

panouri lucioase din lemn de nuc. Un şemineu din marmură neagr flancat de figurine în stil baroc şi de o tapiserieă fran uzeasc domina unul dintre pere i. Rafturile încastrate înţ ă ţ pere i îi acopereau pe ceilal i trei de sus pân jos, camera fiindţ ţ ă

încoronat cu un tavan artistic care o f cea s par deschisă ă ă ă ă c tre cer. Nişte sc ri în spiral duceau la rafturile de sus. Apucă ă ă ă balustrada neted din fier şi urc treptele înguste.ă ă

— Ce c ut m aici? întreb Gary când ajunser sus.ă ă ă ă— Vreau s citesc ceva.ăŞtia podiumul din biblioteca lui Hermann, pe care era expus oă

Biblie magnific . Hermann se l udase c edi ia era una dintreă ă ă ţ primele tip rite. Thorvaldsen se apropie de tomul str vechi şi îiă ă admir coperta împodobit cu un ornament foarte complicat.ă ă

— Biblia a fost prima carte creat când s-au perfec ionată ţ tipografiile în secolul al XV-lea. Gutenberg a editat mai multe Biblii. Aceasta este una dintre ele. Aşa cum i-am spus şi maiţ devreme, ar trebui s-o citeşti.

Gary se uit la carte şi Thorvaldsen îşi d du seama c b iatulă ă ă ă nu putea s -i aprecieze semnifica ia, aşa c -i spuse:ă ţ ă

— Aceste cuvinte au modificat cursul istoriei umane. Au schimbat dezvoltarea social a omenirii şi au modelat sistemeleă politice. Aceasta şi Coranul ar putea fi cele mai importante două c r i de pe planet .ă ţ ă

— Cum ar putea nişte cuvinte s fie atât de importante?ă— Nu sunt simple cuvinte, Gary. Este vorba despre ceea ce

facem cu ele. Dup ce Gutenberg a început tip rirea în mas ,ă ă ă c r ile s-au r spândit rapid peste tot. Nu erau ieftine, dar prină ţ ă anul 1500 erau destul de obişnuite. Accesul la informa ieţ însemna diferen e de opinii, discu ii mai documentate, critici maiţ ţ extinse la adresa autorit ilor. Informa iile au schimbat lumea, auăţ ţ f cut-o diferit . Ar t înspre Biblie. Iar aceast carte este ceaă ă ă ă ă care a schimbat totul. Îi deschise coperta cu grij .ă

— Ce limb este aceasta? întreb Gary.ă ă— Latin .ăÎi analiz rapid indicele.ă— Ştii latin ?ăZâmbi când auzi tonul neîncrez tor.ă— Am înv at latina pe când eram copil. Îl b tu pe b iatăţ ă ă

prieteneşte pe piept. Şi tu ar trebui s-o înve i.ţ— Şi ce aş face dac aş înv a-o?ă ăţ— În primul rând, ai putea citi aceast Biblie. Ar t spreă ă ă

indice: treizeci şi nou de c r i. Evreii sl vesc în special primeleă ă ţ ă cinci: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul. Toate spun povestea poporului str vechi al Israelului, de la creareaă

lumii, trecând prin Marele Potop, exodul din Egipt, r t cirile prină ă deşert, pân la poruncile d ruite lui Moise în Sinai. O povesteă ă destul de lung .ă

Ştia c pentru evrei acele c r i însemnau foarte mult, aşa cumă ă ţ era şi urm toarea diviziune, a profe ilor – Iosua, Carteaă ţ Judec torilor, Samuel şi Împ ra i – care spuneau din nouă ă ţ povestea israelienilor de la trecerea râului Iordan pân laă cucerirea Canaanului, dezvoltarea şi dec derea numeroaselor loră împ r ii şi eliberarea lor din mâinile asirienilor şi aleă ăţ babilonienilor.

— Se presupune, îi spuse el lui Gary, c aceste c r i ne spună ă ţ cum s-a desf şurat istoria pentru oamenii Israelului, cu mii de aniă înainte de Hristos. Ei au fost un popor al c rui destin era legată direct de Dumnezeu şi de promisiunile Lui fa de ei.ţă

— Dar asta a fost cu foarte mult timp în urm , nu?ă— Acum patru mii de ani, r spunse el încuviin ând din cap. Şiă ţ

totuşi, arabii şi evreii s-au r zboit unii cu al ii înc de atunci,ă ţ ă încercând s dovedeasc cine are dreptate. R sfoi încet paginileă ă ă Facerii şi g si pasajul pe care venise s -l studieze. „Deci a zisă ă Domnul c tre Avram, dup ce s-a desp r it Lot de dânsul:ă ă ă ţ «Ridic - i ochii şi, din locul în care eşti acum, caut spreă ţ ă miaz noapte, spre miaz zi şi r s rit şi spre mare. C totă ă ă ă ă p mântul, cât îl vezi, i-l voi da ie şi urmaşilor t i pentru vecie»”.ă ţ ţ ă F cu o pauz . Aceste cuvinte i-au costat milioane de vie i.ă ă ţ

Citi din nou în gând cele şase cuvinte care erau cele mai importante.

— Ce este? întreb Gary.ăÎl privi pe b iat. De câte ori Cai nu-l întrebase acelaşi lucru?ă

Fiul s u nu numai c practicase credin a lor, dar înv ase şiă ă ţ ăţ latina şi citea din Biblie. Fusese un tân r de treab . O altă ă ă victim a violen ei f r sens.ă ţ ă ă

— Adev rul este important, spuse el, mai mult pentru sineă decât pentru Gary.

„Din locul în care eşti acum.”— Mai ai veşti despre tata? întreb Gary.ă— Nici o vorb , spuse uitându-se la b iat şi cl tinând din cap.ă ă ă

S-a dus s caute ceva asem n tor cu ceea ce ne înconjoar , oă ă ă ă bibliotec . Una care ar putea de ine cheia c tre în elegereaă ţ ă ţ cuvintelor biblice.

Un zgomot care venea de dedesubt îi atrase aten ia. Uşaţ

bibliotecii se deschise şi se auzir voci. Recunoscu una dintre ele,ă pe a lui Alfred Hermann. F cu un semn şi se retraser în locul înă ă care rafturile de sus erau întrerupte de nişa ferestrei. Jos lumina venea slab de la nişte veioze, iar în balconul de sus – de la aplicele încastrate în tavan. Îi f cu semn lui Gary s nu spună ă ă nimic. B iatul încuviin din cap. Ascult . Cel lalt vorbea înă ţă ă ă englez . Era american.ă

— E important, Alfred. De fapt, a dep şit stadiul de important,ă e deja vital!

— Sunt conştient de situa ia ta, replic Hermann, dar nu e maiţ ă vital decât a noastr .ă ă

— Malone e în drum spre Sinai. Spuneai c va fi bine.ă— Şi va fi. Pot s - i ofer nişte coniac?ă ţ— Încerci s m calmezi?ă ă— Încerc s - i ofer nişte coniac.ă ţÎi f cu semn lui Gary s stea nemişcat, în timp ce el seă ă

strecur din niş , ca s rişte o privire dincolo de balustradeleă ă ă bogat ornamentate. Alfred Hermann st tea în picioareă dedesubtul lor, turnând dintr-o caraf . Al turi de el se afla ună ă b rbat mai tân r, cam de vreo cincizeci de ani, îmbr cat într-ună ă ă costum închis la culoare. Pe cap avea un smoc gros de p r blond,ă ca o coroan . Proasp t b rbierit, avea un chip angelic – oă ă ă înf işare potrivit unui portretist sau unui actor.ăţ ă

Ceea ce nu era prea departe de adev r.ăThorvaldsen îl cunoştea pe acest b rbat.ăEra vicepreşedintele Statelor Unite.

Capitolul 61

CAMP DAVID, MARYLAND

Stephanie înregistr cuvintele preşedintelui.ă— Cum adic s -l g sesc pe tr d torul ă ă ă ă ă dumneavoastră?Daniels o privi încurcat.— Cineva din acest guvern se joac cu mine. Îşi promovează ă

propria politic , îşi urmeaz propriile eluri, crezând c sunt oriă ă ţ ă prea leneş, ori prea patetic, ori prea prost ca s pricep. Ei bine,ă nu trebuie s fii un geniu ca s - i dai seama cine e capul. E vorbaă ă ţ despre vicepreşedinte, despre care credeam c -mi este loial.ă Este un individ ambi ios.ţ

— Domnule preşedinte, spuse ea.— Şi asta o foloseşti pentru prima dat ! „Domnuleă

preşedinte.” Poate c facem nişte progrese în rela ia noastr !ă ţ ă— Am avut rezervele mele în ce v priveşte pe dumneavoastră ă

şi aceast administra ie.ă ţ— Asta-i problema cu birocra ii de carier . Noi, politicienii,ţ ă

venim şi plec m. Dar voi sta i, sta i şi iar sta i. Ceea ce înseamnă ţ ţ ţ ă c ave i o mul ime de oameni cu care s face i compara ia. Dină ţ ţ ă ţ ţ nefericire pentru mine, Stephanie, se pare c ai dreptate înă aceast privin . Sunt înconjurat de tr d tori. Vicepreşedinteleă ţă ă ă meu vrea aceast pozi ie atât de mult, încât nu mai poate să ţ ă aştepte. Şi, ca s-o ob in , e gata s fac pact cu diavolul. Danielsţ ă ă ă f cu o pauz , iar ea nu-i întrerupse gândurile. Adic cu Ordinulă ă ă Lânii de Aur, continu el.ă

Oare auzise bine?— Se afl acolo chiar acum. Se întâlneşte cu şeful acestuia, ună

individ pe nume Alfred Hermann.Îl subestimase serios pe Danny Daniels. La fel ca pe Brent

Green. Ambii erau foarte bine informa i. Cassiopeia se balansa înţ scaun, dar Stephanie observ c şi ea asculta cu aten ie. Îiă ă ţ povestise Cassiopeei despre ordin.

— Şi tata a fost membru, spuse Cassiopeia.Acest lucru nu-l men ionase mai devreme, când discutaser .ţ ă— Mul i ani la rând el şi Henrik se duceau împreun la întâlniri.ţ ă

Am hot rât s nu mai fiu membr dup moartea lui.ă ă ă ă— Bine gândit, spuse Daniels. Acel grup a fost cauza mai

multor instabilit i la nivel global. Şi sunt buni, nu las urme.ăţ ă Bineîn eles, juc torii-cheie sfârşesc de obicei prin a muri. Caţ ă orice band bine organizat , au un ajutor pre ios, un mercenară ă ţ c ruia i se spune Gheare-de-Vultur. Tipic european – un soldată pl tit, cu un nume m re . Ei sunt cei care l-au r pit pe b iatul luiă ă ţ ă ă Malone.

— Şi abia acum ne spune i asta?ţ— Da, Stephanie. Unul dintre avantajele faptului c sunt laă

conducerea lumii libere este c pot s fac cam tot ce-mi place. Îiă ă arunc o privire p trunz toare. Se întâmpl o mul ime de lucruriă ă ă ă ţ aici şi se întâmpl rapid. Din mai multe puncte de vedere. Amă f cut tot ce-am putut având în vedere situa ia.ă ţ

Ea îl readuse la subiect.— Ce caut vicepreşedintele cu Scaun-Albastru?ă— Scaun-Albastru? M bucur s v d c şi tu eşti informat .ă ă ă ă ă

Speram s fii. Vicepreşedintele îşi vinde propriul suflet. Acelă ordin caut , printre alte lucruri, Biblioteca din Alexandria. Caută ă dovezi ale unei teorii şi, deşi consideram bizar toat treaba, seă ă pare c e mai mult decât atât.ă

— Ce p rere au israelienii? întreb Cassiopeia.ă ă— Ei nu vor s se g seasc nimic. Punct. Vor ca lucrurile să ă ă ă

r mân aşa cum sunt. Se pare c ordinul îi strânge cu uşa peă ă ă saudi ii din casa regal de zeci de ani şi acum au hot rât sţ ă ă ă arunce totul în aer, s -i enerveze şi pe evrei şi pe arabi. Nu auă gândit prost, de fapt. Se ştie c şi noi facem acelaşi lucru. Numaiă c aceast situa ie se va agrava. Fanaticii sunt imposibil deă ă ţ intuit, indiferent ce sunt ei, arabi, israelieni… F cu o pauz . Sauă ă americani.

— Şi ce-a i vrea s fac eu? întreb Stephanie.ţ ă ă— Hai s - i mai spun ceva ce nu ştii! Cotton l-a mai sunat oă ţ

dat pe Green. Avea nevoie de o favoare. Aşa c Green aă ă aprobat un zbor cu avionul militar pentru Malone, fosta lui so ieţ şi înc un b rbat spre Sinai, dac - i vine s crezi. Acum sunt peă ă ă ţ ă drum. Presupunerea noastr este c acest al treilea individ esteă ă soldatul pl tit al ordinului. Malone ceruse şi o verificare aă acestuia de la Green, pe care, apropo, procurorul general a preferat s-o ignore. Nu a f cut nici o investiga ie, nimic. Aşa că ţ ă am verificat noi. Numele pe care l-a dat Cotton este James

McCollum. Descrierea nu se potriveşte, dar un tip cu acest nume s-a retras din armat , For ele Speciale, iar acum este ună ţ mercenar care lucreaz pe cont propriu. Se pare c ar avea CV-ulă ă potrivit ca s fie angajat de ordin, nu crezi?ă

— Cum de s-a întâlnit cu Malone? întreb Cassiopeia.ă— Nu ştiu, cl tin Daniels din cap, dar m bucur c e Cottonă ă ă ă

acolo cu el, nu altcineva. Din p cate, nu putem face nimic pentruă a-i fi de folos.

— Am putea pune nişte microfoane în avionul care-i va transporta, spuse Cassiopeia.

— În nici un caz, zise preşedintele cl tinând din cap. Nu vreauă s afle toat lumea c suntem implica i. Îi vreau pe tr d toriiă ă ă ţ ă ă mei! Şi, ca s -i g sim, trebuie s lucr m pe ascuns.ă ă ă ă

— Iar finaliştii sunt, spuse ea, Larry Daley şi Brent Green.Daniels îşi l s capul într-o parte.ă ă— Câştig torul acestei întreceri va ob ine o excursie gratuită ţ ă

direct la închisoarea federal ! Asta dup ce-i dau personal un şută ă în fund.

Obiceiul de a da ordine p rea s -i fi revenit.ă ă— Voi dou sunte i tot ceea ce am la dispozi ie pentru a g siă ţ ţ ă

r spunsul la întrebarea zilei. Am permis ca toate aceste lucruri să ă r mân în mişcare, astfel încât s ave i o şans . Stephanie,ă ă ă ţ ă ştiam c erai pe urmele lui Daley, îns , din fericire, nu ai ac ionată ă ţ împotriva lui. Acum trebuie s g sim adev rul ă ă ă împreună.

— Chiar crede i c procurorul general e implicat? întrebţ ă ă Cassiopeia.

— Habar n-am. Brent joac impecabil rolul de sfânt şi poateă chiar este un creştin cu teama de Dumnezeu, care-şi car mereuă Biblia cu el. Îns este şi un individ care nu vrea s plece dintr-oă ă func ie care-i confer putere şi influen ca s fie doar unţ ă ţă ă consilier de fa ad la o firm am rât de avocatur dinţ ă ă ă ă ă Washington. De aceea a r mas şi la al doilea mandat. Toată ă lumea a p r sit corabia, asta dup ce şi-au înfrumuse at to i CV-ă ă ă ţ ţurile cu experien a suculent pe care au avut-o în guvern şi dupţ ă ă ce şi-au încasat banii pentru contactele lor. Nu îns şi Brent.ă

— Mi-a spus c el a l sat s se scurg informa iile de laă ă ă ă ţ Conexiunea Alexandria, pentru a-l g si pe tr d tor, sim i eaă ă ă ţ nevoia s precizeze.ă

— Hmm, poate c aşa a f cut. Nu ştiu! Ce ştiu este c însuşiă ă ă consilierul meu adjunct pe problemele de securitate na ional aţ ă

mituit congresul. De asemenea, vicepreşedintele meu conspiră împreun cu unul dintre cei mai boga i oameni din lume. Iar două ţ ă popoare din Orientul Mijlociu, care în mod normal se dispre uiescţ unul pe altul, lucreaz acum împreun ca s opreasc g sireaă ă ă ă ă unei biblioteci vechi de o mie cinci sute de ani. Ce zici, e de ajuns, Stephanie?

— Da, domnule preşedinte, am prins ideea.— Atunci g si i-l pe tr d torul meu!ă ţ ă ă— Şi cum sugera i s facem acest lucru?ţ ăEl zâmbi când auzi felul hot rât în care pusese întrebarea.ă— M-am gândit la asta destul de mult. Hai s mânc m ceva,ă ă

apoi voi dou o s trage i un pui de somn! Amândou ar ta iă ă ţ ă ă ţ terminate. Pute i s v odihni i aici în siguran .ţ ă ă ţ ţă

— Acest lucru nu poate aştepta pân diminea , spuse ea.ă ţă— Ba trebuie s aştepte! Ştii cum iese bun m m liga? Nu seă ă ă ă

fierbe la foc tare. Se fierbe în ceaun la foc mic. Asta face ca m laiul aspru s dea gustul acela grozav. Aşa c o s l s m şiă ă ă ă ă ă noi lucrurile la foc mic câteva ore, apoi v voi spune la ce m-amă gândit.

Capitolul 62

VIENA

Thorvaldsen se retrase înapoi spre nişa ferestrei, dar îşi men inu aten ia îndreptat spre conversa ia de dedesubt. Faptulţ ţ ă ţ c vicepreşedintele american se afla aici, la castelul lui Hermann,ă stârnea o mul ime de întreb ri noi. Se uit rapid la Gary şi duseţ ă ă un deget la buze, f cându-i semn s p streze liniştea înă ă ă continuare. Jos se auzi ciocnitul paharelor.

— Pentru prietenia noastr , spuse Hermann.ă— Asta-mi place la tine, Alfred. Loialitatea. Nu prea se mai

g seşte în zilele noastre.ă— Probabil c şi şeful t u gândeşte la fel.ă ă— Daniels e un prost, zise cel lalt râzând. Are o viziuneă

simplist asupra vie ii şi asupra lumii în general.ă ţ— Iar despre tine ai spune c eşti loial?ă— Bineîn eles. Am suferit timp de cinci ani din cauza lui Dannyţ

Daniels. Am f cut exact ce dorea, am zâmbit, am transpirat înă locul lui, dar nu mai pot suporta. De fapt, americanii nu mai pot suporta.

— Sper c timpul nu a fost irosit f r folos.ă ă ă— Am petrecut cinci ani ca s întemeiez coali ii, s -mi facă ţ ă

prieteni, s -i liniştesc pe inamici. Am tot ce-mi trebuie.ă— Cu excep ia banilor.ţ— N-aş spune chiar aşa. Am multe promisiuni ca s pot porniă

lucrurile. Prietenii mei arabi sunt destul de generoşi.— Şi ordinul îi apreciaz pe cei care îl sprijin . Preşedintele t uă ă ă

nu s-a ar tat prea deschis spre sus inerea afaceriloră ţ interna ionale. Se pare c lui îi plac tarifele fixe, restric iileţ ă ţ comerciale, chestii de genul sta.ă

— Ceea ce este o cu totul alt problem . Te asigur, sunt multeă ă persoane în Washington care gândesc altfel decât Daniels.

Zgomotele de dedesubt indicau faptul c b rba ii se aşezau.ă ă ţ Thorvaldsen se trase încet mai aproape de balustrad . Hermannă st tea pe un scaun, iar vicepreşedintele pe una dintre canapele.ă Amândoi ineau în mân paharele de b utur .ţ ă ă ă

— Israelul încearc s -şi dea seama ce se întâmpl , spuseă ă ă vicepreşedintele. Ei ştiu c a fost descoperit conexiunea.ă ă

— Mi s-a spus, zise Hermann. Am un om care se ocup de astaă acum.

— Seful meu de cabinet mi-a spus c o echip israelian deă ă ă supraveghere a disp rut în Germania şi c unul dintreă ă func ionarii Afacerilor Externe a fost g sit mort în Rothenburg,ţ ă b nuit c vindea informa ii. O unitate special de exterminare aă ă ţ ă fost trimis la Londra. În mod straniu, Tel Avivul chiar voia ca noiă s afl m acest lucru.ă ă

— Din nou, prietene, sunt la curent cu aceste lucruri.— Atunci eşti la curent, cu siguran şi cu faptul c unul dintreţă ă

foştii noştri agen i, Cotton Malone, este în drum spre Sinai cuţ fosta lui so ie, dac - i po i închipui, împreun cu înc un individ.ţ ă ţ ţ ă ă

Se aşternu t cerea.ă— Am fost curioşi, spuse vicepreşedintele. Aşa c amprenteleă

celuilalt tip au fost ob inute de pe o balustrad pe care şi-a pusţ ă mâna, în timp ce urca la bordul unui avion militar în Lisabona. E american, James McCollum. Îl cunoşti?

— Se mai numeşte şi Dominick Sabre. Lucreaz pentru noi.ă— Şi, pentru c -mi eşti prieten, Alfred, î i voi spune respectuosă ţ

c astea-s doar gogoşi. Am v zut în ochii t i. Nici m car nu ştiaiă ă ă ă c omul t u se îndrepta spre Sinai.ă ă

Din nou se l s t cerea.ă ă ă— Nu i s-a cerut s m informeze. Doar rezultatele conteaz ,ă ă ă

spuse Hermann într-un târziu.— Atunci spune-mi ce caut el cu Cotton Malone şi dac tuă ă

crezi c o s g seasc acea bibliotec .ă ă ă ă ă— Spuneai ceva despre Sinai. Se afl cu certitudine într-un locă

în care s-ar putea g si aceasta. E destul de aproape deă Alexandria pentru a face posibil transportul manuscriselor în vremurile de demult şi mai e şi un loc izolat. Rutele comerciale existau acolo şi înainte de Hristos şi dup . Faraonii au f cut mineă ă în zon pentru cupru şi turcoaz. Egiptul cunoştea bine Sinaiul.ă

— Ştii mult istorie.ă— Cunoaşterea este un lucru bun. Mai ales aici.— Alfred, acesta nu este un exerci iu intelectual, încerc sţ ă

schimb în mod fundamental politica extern a Americii. Eu şiă Daniels am luptat mult pentru asta. Acum pot s fac ceva. A sosită vremea s le ar t m arabilor aceeaşi considera ie pe care amă ă ă ţ

oferit-o mereu israelienilor. Şi, la fel ca tine şi eu sunt interesat numai de rezultate. Tu şi ai t i umbla i dup profit. Eu dorescă ţ ă puterea.

— Şi noi dorim ca tu s ob ii aceast func ie.ă ţ ă ţ— Atunci spune-mi, Alfred, când va muri preşedintele Statelor

Unite?Thorvaldsen sim i furnic turi pe spinarea încovoiat când auziţ ă ă

cuvintele vicepreşedintelui.— Mi se pare c a început s - i plac ideea.ă ă ţ ă— M-ai convins!— Şi totul este aranjat, spuse Hermann. Excursia neanun at aţ ă

lui Daniels la Kabul va avea un final neaşteptat.— Imediat ce va decola, spuse vicepreşedintele, voi avea totul

confirmat prin mijloacele pe care le-am convenit. Va pleca joia viitoare. Nu ştiu decât patru persoane despre aceast c l torie:ă ă ă el, eu şi şefii noştri de cabinet. Nici preşedintele afgan nu e la curent cu sosirea lui. Va fi anun at exact înainte de a ateriza.ţ Toat povestea este o cascadorie publicitar regizat de ceiă ă ă responsabili cu comunicarea de la Casa Alb . E vorba despreă creşterea cifrelor din sondajele de opinie în urma unei vizite senza ionale f cute trupelor americane.ţ ă

— Proiectilele sunt deja acolo, spuse Hermann. În elegerea aţ fost f cut cu unul dintre principalii adjunc i ai lui bin Laden.ă ă ţ Acesta era foarte încântat. Va fi lovitura lor cea mai semnificativă contra Americii, dup mai mul i ani. Am mai avut de-a face cuă ţ aceşti diavoli, ac ionând mereu de la distan şi cu pruden , darţ ţă ţă cu rezultate satisf c toare.ă ă

— Înc îmi mai fac griji. Arabii s -l omoare pe Daniels? Însă ă ă prietenii mei din Arabia mi-au spus c majoritatea s-au s turat şiă ă ei de bin Laden. Îşi doresc s -l îndep rteze. Metodele saleă ă învechite fac ca opinia interna ional s se schimbe infinit maiţ ă ă greu. Ei nu se pot alia cu noi atâta vreme cât facem numai după cum vrea Israelul. Dar, imediat ce va disp rea Daniels, se vaă vedea clar schimbarea de politic , iar ei ni se vor al tura înă ă prinderea lui bin Laden.

— Comitetul Politic crede c arabii vor fi mai mult decâtă deschişi s negocieze.ă

— Cei din comitet ştiu despre aceste lucruri? întrebă vicepreşedintele, cu uimire în voce.

— Bineîn eles c nu. Numai c exploreaz diverse scenarii –ţ ă ă ă

unul dintre ele fiind o schimbare a politicii externe americane. De mult ne doream s se întâmple aşa ceva.ă

— Alfred, tu ştii ce m preocup acum, nu?ă ă— N-o s r mân nici o urm , îl asigur Hermann râzând.ă ă ă ă ă

Emisarii obişnui i s negocieze afacerea cu bin Laden vor fiţ ă trimişi s pt mâna viitoare la Allah. Omul meu, pe care l-aiă ă men ionat mai devreme, se va ocupa personal de aceastţ ă afacere. Nimeni nu va face nici o leg tur cu nimeni.ă ă

— Ai foarte mult încredere în acest om, spuseă vicepreşedintele.

— Nu ne-a dezam git niciodat .ă ă— E foarte important s nu înceap fix acum. Voi fi în Chicagoă ă

când va pleca preşedintele. Casa Alb nu va anun a nimic. Vomă ţ face s par ca şi cum preşedintele va fi în Washington, v zându-ă ă ăşi de treab , iar urm torul lucru care se va afla va fi apari ia lui laă ă ţ ştirile din Afganistan. Apoi m vor ascunde pân se va întoarce.ă ă Asta e procedura standard dup 11 septembrie.ă

— Ce vei face dup ce îi va fi doborât avionul? întrebă ă Hermann.

— Voi depune jur mântul şi voi guverna în urm torii trei ani.ă ă Apoi voi candida, voi mai ob ine patru ani şi apoi m voi retrage.ţ ă

— Vreau s în elegi c , dac vor reuşi s g seasc bibliotecaă ţ ă ă ă ă ă pierdut , atunci ceea ce ne-am propus ă noi va începe imediat.

— Foarte bine! Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Vreau ca Israelul şi arabii s fie scoşi din joc. Eu îi voi mângâia, tu-i veiă lovi. Saudi ii vor trebui s negocieze. Nu-şi permit s -şi lase araţ ă ă ţ s fac implozie. Şi vreau la fel de mult ca tine ca pre ul la petrolă ă ţ s scad . Câ iva dolari barilul ar schimba PIB-ul nostru cuă ă ţ miliarde. Eu voi mobiliza America s r zbune moartea lui Daniels.ă ă Nimeni nu m va putea opri s fac asta! Lumea întreag ni se vaă ă ă al tura. Arabii vor umbla dintr-o parte în alta, cerşind prieteniaă cuiva. Atunci va fi clipa când vor urca şi ei la bord şi vom învinge cu to ii!ţ

— Comitetul Politic consider c s-ar putea s apar oă ă ă ă destabilizare general .ă

— Cui îi pas ? Cifrele din sondajele mele de opinie vor ajungeă la cer! Nimic nu-i mobilizeaz mai mult pe americani decât oă chestie patriotic . Şi eu mi-am propus aşa ceva pentru urm toriiă ă şapte ani. Arabilor le place s negocieze. Ei îşi vor da seama c aă ă sosit vremea s coopereze, mai ales dac e în detrimentulă ă

Israelului.— S-ar zice c te-ai gândit bine la toate detaliile!ă— Nu m-am mai gândit la nimic altceva în ultimele luni. Am

încercat s -l conving pe Daniels s -şi schimbe pozi ia, dar eă ă ţ foarte înc p ânat când e vorba despre Israel. Poporul acelaă ăţ blestemat, la fel de mare cât unele dintre statele americane, ne va ruina pe to i. Şi n-am de gând s las s se întâmple aşa ceva.ţ ă ă

— Data viitoare când ne vom întâlni, vei fi preşedintele Statelor Unite.

— Alfred, în afar de teroriştii care vor pune în aplicare acestă lucru, noi doi suntem singurii oameni de pe aceast planet careă ă ştiu ce va urma. M-am asigurat de acest lucru.

— Şi eu am f cut acelaşi lucru.ă— Aşa c hai s facem asta şi apoi s ne bucur m de r splat .ă ă ă ă ă ă

Capitolul 63

Hermann încerc s -şi fac o p rere despre b rbatul din fa aă ă ă ă ă ţ lui. Era, într-adev r, vicepreşedintele Statelor Unite, dar nu eraă diferit de miriada de al i oameni politici pe care-i cump rase şi-iţ ă vânduse, b rba i şi femei doritori de putere şi lipsi i deă ţ ţ conştiin . Americanilor le pl cea s se descrie ca fiind deasupraţă ă ă oric ror lucruri de acest gen, dar este greu pentru o persoan să ă ă reziste ambi iei odat ce i-a gustat cândva poten ialul. B rbatulţ ă ţ ă de aici, din biblioteca lui, în noaptea adun rii de iarn , nu era oă ă excep ie. Vorbea despre idealuri politice m re e şi despreţ ă ţ schimb ri în politica extern , îns dorise de la bun început s -şiă ă ă ă tr deze ara, preşedintele şi pe el însuşi.ă ţ

Slav Domnului!ăOrdinul Lânii de Aur prospera pe seama lipsei de moralitate de

care d deau unii dovad .ă ă— Alfred, spuse vicepreşedintele, explic -mi, te rog, chiar esteă

posibil s existe dovezi c Israelul nu poate avea nici o preten ieă ă ţ biblic fa de P mântul Sfânt?ă ţă ă

— Sigur c da. Vechiul Testament era un obiect important deă studiu în Biblioteca din Alexandria. Chiar şi Noul Testament, care a ap rut pe la sfârşitul existen ei bibliotecii, a fost analizat înă ţ detaliu.

Ştim asta din manuscrisele care au supravie uit. Este normalţ s presupunem c mai exist înc ambele texte şi analize aleă ă ă ă Bibliei, în original, adic în ebraica veche.ă

Îşi aminti ce-i raportase Sabre din Rothenburg. Al i trei invita iţ ţ fuseser ucişi de Israel. Fiecare fusese vizitat de c tre un P zitor.ă ă ă Şi fiecare fusese implicat în studiul Vechiului Testament. Haddad însuşi primise o invita ie. Altfel de ce i s-ar fi acordat o asemeneaţ onoare? Şi de ce se duseser israelienii s -l omoare peă ă palestinian? Trebuia s fie o leg tur .ă ă ă

— Am fost recent în Anglia, spuse vicepreşedintele şi mi s-a ar tat Biblia din Sinai. Mi-au spus c era din secolul al IV-lea,ă ă unul dintre primele exemplare ale Vechiului Testament care au mai supravie uit. Era scris în greac .ţ ă ă

— Iat un exemplu perfect, spuse el. Cunoşti povestea?ă

— Numai pe fragmente.Hermann îi spuse oaspetelui s u despre un savant german,ă

Tischendorf, care în 1844 f cea turul zonei de r s rit în c utareă ă ă ă de manuscrise vechi. Acesta vizitase m n stirea Sfântaă ă Ecaterina din Sinai şi observase un coş de gunoi umplut cu patruzeci şi trei de pagini îng lbenite de vreme, scrise în greacaă veche. C lug rii îi spuseser c erau folosite la f cut focul, la felă ă ă ă ă cum fuseser şi altele. Tischendorf îşi d duse seama c paginileă ă ă erau din Biblie, iar c lug rii îl l saser s le p streze.ă ă ă ă ă ă Cincisprezece ani mai târziu, el revenise la Sfânta Ecaterina, trimis de arul Rusiei. I se ar taser r m şi ele paginilor dinţ ă ă ă ă ţ Biblie şi reuşise s le ia şi s le duc în Rusia. În cele din urm ,ă ă ă ă dup revolu ie, comuniştii vânduser manuscrisul britanicilor,ă ţ ă care-l expun şi în zilele noastre.

— Biblia din Sinai, spuse Hermann, este unul dintre primele manuscrise care au supravie uit. Unii au speculat c însuşiţ ă Constantin a dat ordin ca aceasta s fie realizat . Re ine îns că ă ţ ă ă e scris în greac , aşa c a fost tradus din ebraic de cinevaă ă ă ă ă necunoscut nou , dup un manuscris original care ne este la felă ă de necunoscut. Ce ne spune asta?

— C acum c lug rii de la Sfânta Ecaterina sunt înc sup ra i,ă ă ă ă ă ţ la mai bine de o sut de ani dup aceea, c Biblia lor nu a maiă ă ă fost niciodat returnat . Timp de zeci de ani au tot scris Stateloră ă Unite s intervin pe lâng britanici. De aceea, m-am dus s v dă ă ă ă ă acest obiect. Voiam s ştiu ce era cu toat povestea asta.ă ă

— Eu îl felicit pe Tischendorf c a luat-o de acolo. C lug riiă ă ă aceia ori ar fi ars-o, ori ar fi l sat-o s se deterioreze. Din p cate,ă ă ă multe informa ii şi cunoştin e au avut o soart similar de-aţ ţ ă ă lungul timpului. Nu putem decât s sper m c P zitorii au fostă ă ă ă mai prev z tori.ă ă

— Tu chiar crezi povestea asta, nu-i aşa?Se gândi dac s spun mai multe. Lucrurile evoluau rapid, iară ă ă

acest individ, care în curând avea s fie preşedinte, trebuia să ă în eleag situa ia. Se ridic în picioare.ţ ă ţ ă

— Hai s - i ar t ceva!ă ţ ă

Thorvaldsen se impacient brusc în momentul în care Alfredă Hermann se ridic de pe scaun şi îşi puse paharul pe mas . Riscă ă ă înc o privire în jos şi v zu c austriacul îl conducea peă ă ă vicepreşedinte de partea cealalt a pardoselii din lemn de esenă ţă

tare, spre scara în spiral pe care se aflau ei. Examin rapidă ă scara şi v zu c nu mai era nici o alt cale pe unde s coboare.ă ă ă ă Mai multe ferestre întrerupeau rafturile pe cei trei pere i r maşi,ţ ă dar nu exista nici o posibilitate ca el şi Gary s se refugiezeă acolo. Într-o secund aveau s fie z ri i!ă ă ă ţ

Hermann şi vicepreşedintele trecur totuşi pe lâng scar şi seă ă ă oprir în fa a unei casete din sticl .ă ţ ă

Hermann ar t spre caseta luminat . În untru se afla ună ă ă ă codice antic, cu coperta din lemn mâncat de cari, ce l saseră ă ă mici orificii în suprafa a ei.ţ

— Şi acesta este tot un manuscris din secolul al IV-lea. Este un tratat despre înv turile bisericii timpurii, scrise de însuşiăţă Augustin. Tat l meu a cump rat-o cu zeci de ani în urm . Nu areă ă ă nici o semnifica ie istoric – exist copii dup ea – ci doar aratţ ă ă ă ă impresionant!

Se aplec şi ap s sub suport un buton deghizat sub formaă ă ă unui şurub metalic. Deschise partea superioar a casetei. Înă interior se odihneau nou foi sf râmicioase de papirus.ă ă

— Acestea îns , pe de alt parte, sunt destul de valoroase,ă ă continu el. Tot tat l meu le-a cump rat, cu zeci de ani în urm ,ă ă ă ă de la aceeaşi persoan care i-a vândut şi codicele. Unele dintreă ele au fost scrise de Eusebiu Sofronie Ieronim, care a tr it înă secolele al IV-lea şi al V-lea. A fost un mare p rinte al bisericii. Aă tradus Biblia din ebraic în latin , creând o lucrare cunoscut subă ă ă numele de Vulgata, care în cele din urm a devenit definitorie. Înă istorie este cunoscut numai ca Ieronim.

— Eşti un tip ciudat, Alfred! Te intereseaz cele mai bizareă lucruri. Cum ar putea toate aceste vechituri s mai aib vreoă ă valoare ast zi?ă

— Te asigur c acestea au o mare însemn tate. Destul cât să ă ă ă ne schimbe, probabil, modul de gândire. Unele dintre acestea au fost scrise şi de Augustin. Acestea sunt scrisorile dintre Ieronim şi Augustin.

V zu c americanul tot nu era impresionat.ă ă— Aveau poşt pe vremea aceea?ă— O form destul de rudimentar . C l torii care se îndreptauă ă ă ă

spre direc ia respectiv duceau şi aduceau mesajele. Uneleţ ă dintre cele mai valoroase consemn ri pe care le avem din aceleă timpuri sunt din coresponden .ţă

— Acest lucru este într-adev r interesant!ă— Te-ai întrebat vreodat cum a ap rut Biblia? trecu Hermannă ă

la subiect.— Nu în mod special.— Şi dac totul ar fi o minciun ?ă ă— Este o chestiune de credin , Alfred, ce importan ar avea?ţă ţă— Are o foarte mare importan . Ce-ar fi dac p rin ii bisericiiţă ă ă ţ

timpurii – oameni ca Ieronim şi Augustin, care au conturat cursul gândirii religioase – au hot rât s schimbe lucrurile? Aminteşte- iă ă ţ de vremurile lor, patru sute de ani după Hristos, mult după ce Constantin consfin ise noua religie creştin , într-o perioad înţ ă ă care biserica abia ieşea la suprafa şi elimina filosofiile contrareţă înv turilor sale. Noul Testament abia ap rea atunci. Diverseăţă ă evanghelii erau asimilate şi aranjate într-un mesaj unitar, care spunea în principal c Dumnezeu era blând şi iert tor şi că ă ă venise Hristos. Îns mai era şi Vechiul Testament, pe care-lă utilizaser evreii. Creştinii voiau ca acesta s fac parte şi dină ă ă religia lor. Din fericire pentru acei p rin i ai bisericii timpurii,ă ţ textele Vechiului Testament erau pu ine şi toate erau scrise înţ ebraica veche.

— Dar tu spuneai c acest Ieronim a tradus Biblia în latin .ă ă— Exact ce spuneam. Introduse mâna în caset şi scoase unaă

dintre foile îng lbenite de vreme. Acestea sunt scrise în greac ,ă ă limba din vremea lui Ieronim. Sub pergamente se aflau nişte pagini scrise la calculator, pe care le scoase afar . Am dat acesteă scrisori la tradus. Au fost traduse de trei exper i diferi i, ca s fiuţ ţ ă sigur de rezultat. Aş vrea s citeşti ceva şi apoi cred c veiă ă în elege la ce m refer.ţ ă

Ştiu prea bine ce pricepere se cere pentru a convinge pe cel mândru cât de mare este virtutea smereniei, care ne înal , nuţă prin arogan a uman , ci prin gra ia divin . Sarcina noastr este sţ ă ţ ă ă ă ne asigur m c spiritul uman se va în l a şi c mesajul va fiă ă ă ţ ă limpede prin cuvintele lui Hristos. Sfatul dumitale în elept, oferitţ când am început aceast îndeletnicire, s-a dovedit corect. Această ă lucrare la care muncesc acum va fi prima interpretare a scripturilor celor vechi într-o limb pe care s-o priceap chiar şiă ă cei cu mai pu in înv tur . Ideea de a exista o leg tur întreţ ă ăţă ă ă ă vechi şi nou mi se pare plin de în eles. Dac aceste scripturi ar fiă ţ ă în conflict, cea nou ar p rea s vin ca o justificare şi nu ar faceă ă ă ă decât s ridice filosofia evreiasc la o pozi ie de superioritate,ă ă ţ

deoarece a existat cu mult mai mult vreme înainte de credin aă ţ noastr . De când am comunicat ultima oar , m-am luptat maiă ă mult cu textul vechi. Înaintarea în lucru este încetinit de atât deă multe cuvinte cu dublu în eles! Î i mai cer o dat c l uzirea într-ţ ţ ă ă ăun subiect dificil. Ierusalim este oraşul sacru al textului vechi. Cuvântul yeruwshalayim este utilizat deseori pentru a ar ta loculă şi totuşi am observat c nic ieri în textul vechi nu se foloseşteă ă vreodat ă îyr yeruwshalayim, care înseamn f r t gad „oraşulă ă ă ă ă Ierusalim”. Î i voi demonstra care este dilema mea. În ebraic , înţ ă împ ra i, Domnul îi spune lui Solomon: „oraşul acesta ală ţ Ierusalimului, pe care îl alesesem în el”. Mai departe, Domnul declar : „Nu voi rupe îns toat împ r ia; voi l sa o semin ieă ă ă ă ăţ ă ţ fiului t u, pentru David, robul Meu şi pentru oraşul din Ierusalim –ă oraş pe care l-am ales s pun pentru totdeauna Numele Meu înă el”. Frate, observi care e dilema mea? Textul cel vechi se refer laă Ierusalim nu ca la un oraş, ci ca la un teritoriu. Mereu este vorba despre „oraşul din Ierusalim”, nu doar despre Ierusalim. Samuel chiar vorbeşte despre el ca despre o regiune sau o ar . În ebraicţ ă ă sun aşa: „împ ratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimuluiă ă împotriva Iebusi ilor, locuitorii rii”ţ ţă 13. M-am chinuit cu traducerea, sperând s descop r vreo greşeal , îns apare la fel pe totă ă ă ă parcursul textului în ebraic . Cuvântul ă yeruwshalayim, Ierusalim, se refer mereu la un loc care con ine mai multe oraşe, nu la ună ţ singur oraş cu acel nume.

Hermann se opri din citit şi îl privi p trunz tor peă ă vicepreşedinte.

— Ieronim a scris aceasta c tre Augustin în timp ce traduceaă Vechiul Testament din ebraic în latin . Permite-mi s - i citescă ă ă ţ ceea ce Augustin i-a scris la un moment dat lui Ieronim.

Lu o alt traducere.ă ă

Fratele meu c rturar, lucrarea dumitale pare atât dificil , cât şiă ă minunat . Trebuie s fie minunat s aduci la lumin ceea ce auă ă ă ă scris acei scribi disp ru i de atâta vreme şi totul cu ajutorulă ţ c l uzirii divine a Domnului nostru plin de slav . Ştii desigur preaă ă ă bine de luptele pe care le îndur m cu to ii în aceste vremuri atâtă ţ de periculoase. Idolii p gâni dispar, mesajul lui Hristos seă r spândeşte, cuvintele Sale de pace, iertare şi iubire exprimă ă adev rul. Mul i oameni descoper noul nostru mesaj numai pentruă ţ ă c devine disponibil, ceea ce face ca str dania ta de a da viaă ă ţă cuvintelor din vechime s fie cu mult mai important . Scrisorileă ă

13 Biblia, 2 Samuel 5:6 (n.tr.).

dumitale au explicat limpede problema de care te loveşti. Şi totuşi, viitorul acestei biserici, al Domnului nostru, r mâne cu noi.ă S potriveşti mesajul vechiului cu cel al noului nu este un p cat.ă ă Aşa cum ai spus, cuvintele au mai multe în elesuri şi atunci cineţ va putea spune care este cel corect? Cu siguran nu dumneataţă sau eu. Mi-ai cerut c l uzirea, aşa c i-o voi da. F cuvinteleă ă ă ţ ă vechi s se potriveasc cu cele noi. Pentru c , dac vechiul va fiă ă ă ă diferit de nou, cu certitudine vom risca s -i derut m pe credincioşiă ă şi s aliment m focul nemul umirilor, pe care numeroşii noştriă ă ţ duşmani îl in aprins. Sarcina dumitale este m rea . Ar fi mareţ ă ţă lucru ca to i s fie în stare s citeasc cuvintele cele vechi.ţ ă ă ă C rturarii şi rabinii n-ar mai avea controlul asupra unor texte atâtă de importante. Aşa c munceşte din greu, frate şi s ştii prea bineă ă c lucrarea Domnului o împlineşti!ă

— Vrei s spui c ei au schimbat inten ionat Vechiulă ă ţ Testament? întreb vicepreşedintele.ă

— Bineîn eles c asta au f cut! Numai referin a asta laţ ă ă ţ Ierusalim este un bun exemplu. Traducerea lui Ieronim, care încă este acceptat azi ca fiind corect , indic faptul c Ierusalim esteă ă ă ă un oraş. În împ ra i din traducerea lui Ieronim se spune: „oraşulă ţ Ierusalim, pe care îl alesesem”. Asta este exact opusul a ceea ce Ieronim scrisese în scrisoare, adic „oraşul acesta ală Ierusalimului, pe care îl alesesem în el”. O mare diferen , nu-iţă aşa? Şi aceast descriere a Ierusalimului este utilizat în întreagaă ă traducere a lui Ieronim. Ierusalimul din Vechiul Testament a devenit oraşul din Palestina din cauz c aşa l-a f cut Ieronim.ă ă ă

— Asta-i nebunie curat , Alfred! Nimeni nu va crede aşa ceva!ă— Nici nu e nevoie să creadă cineva asta. Odat ce se g seşteă ă

dovada, nu va mai fi nici un dubiu.— Ce fel de dovad ?ă— Un manuscris al Vechiului Testament scris înainte de

Hristos ar fi definitoriu. Apoi am putea citi cuvintele f r filtrulă ă creştin.

— Î i doresc succes!ţ— Î i spun cum facem. Eu o s las guvernarea Americii peţ ă

seama ta, iar tu o s laşi treaba asta pe seama mea!ă

Thorvaldsen privi cum Hermann punea hârtiile la loc în casetă şi cum o închidea. Cei doi b rba i mai st tur vreo câtevaă ţ ă ă minute, apoi p r sir biblioteca. Ora era foarte târzie, dar lui nu-iă ă ă

era somn.— Vor s -l omoare pe preşedinte, spuse Gary neliniştit.ă— Ştiu. Haide, trebuie s plec m!ă ăCoborâr scara în spiral . Becurile erau înc aprinse înă ă ă

bibliotec . Îşi aminti cum îi pl cea lui Hermann s se laude c înă ă ă ă biblioteca sa existau în jur de dou zeci şi cinci de mii de c r i,ă ă ţ multe dintre primele edi ii datând de sute de ani. Îl duse pe Garyţ la caseta în care se afla codicele. B iatul nu v zuse ceea ceă ă v zuse el. B g mâna sub suport şi c ut un buton, dar nu g siă ă ă ă ă ă nimic. Ar fi fost dificil s se aplece, deoarece acesta era unulă dintre handicapurile unei spin ri încovoiate.ă

— Ce cau i? întreb Gary.ţ ă— Exist o modalitate de a deschide aceast caset . Uit -te şiă ă ă ă

vezi dac nu este un buton pe dedesubt.ăGary se aşez în genunchi şi c ut .ă ă ă— M îndoiesc c e foarte vizibil. Îşi rotea privirea când spreă ă

caset , când spre uş , sperând s nu intre nimeni acolo. Ai g sită ă ă ă ceva?

Se auzi un clic şi capacul casetei se deschise uşor. Gary se ridic .ă

— Era unul dintre şuruburi. Destul de ingenios. Dac nu-lă împingi, nu ai cum s - i dai seama.ă ţ

— Bun treab !ă ăDeschise compartimentul ascuns şi v zu foile epene deă ţ

papirus cu scrisul dintr-o margine pân în cealalt . Le num r :ă ă ă ă erau nou . Se uit în jurul s u la rafturile cu c r i şi z ri nişteă ă ă ă ţ ă atlase mai mari. I le ar t lui Gary şi-i spuse:ă ă

— Adu-mi una dintre c r ile acelea mari!ă ţGary aduse un volum. Introduse cu aten ie papirusurile şiţ

traducerile între paginile c r ii, atât pentru a le ascunde, cât şiă ţ pentru a le proteja. Închise la loc caseta.

— Ce sunt acelea? întreb Gary.ă— Ceea ce c utam, sper.ă

Capitolul 64

VINERI, 7 OCTOMBRIEORA 9.15

Malone se l s pe spate, sprijinindu-se de peretele desp r itoră ă ă ţ al avionului C130H. Brent Green lucrase rapid, asigurându-le transportul cu un avion care zbura din Anglia în Afganistan. O oprire în Lisabona, la baza aerian Montijo, pentru o aşa-zisă ă repara ie minor , le permisese s se urce la bord f r prea mareţ ă ă ă ă tam-tam. Pentru fiecare era preg tit câte un schimb de haine, iară acum Malone, Pam şi McCollum erau îmbr ca i în uniforme deă ţ combatan i militari în diverse nuan e de bej, verde şi maro,ţ ţ având pe deasupra şi ghete speciale pentru deşert şi paraşute. Pam se speriase când v zuse paraşutele, dar se liniştise când elă îi explicase c acesta era echipamentul standard.ă

Zborul din Lisabona pân în Sinai dura opt ore, aşa c reuşi să ă ă doarm pu in. Cu aceast ocazie îşi aminti f r încântare de alteă ţ ă ă ă zboruri, în alte avioane, iar jetul care r mânea în aer în urmaă avionului îi aduse aminte de vremurile când era mai tân r. Maiă mult timp fusese plecat decât st tuse acas . F cuse greşeli careă ă ă înc îl mai afectau.ă

Lui Pam îi displ cur f r îndoial primele trei ore de zbor. Eraă ă ă ă ă de în eles, inând cont c asigurarea confortului pasagerilor eraţ ţ ă ultima grij a for elor aeriene. În cele din urm îns , reuşise s -şiă ţ ă ă ă g seasc un loc şi adormise.ă ă

În ce-l privea pe McCollum, era cu totul alt poveste.ăP ruse foarte în elementul lui, punându-şi paraşuta cu oă

precizie de expert. Poate chiar fusese în For ele Speciale. Maloneţ nu mai aflase nimic de la Green privind trecutul lui McCollum. Îns , orice ar fi fost de aflat, în curând avea s fie de prea mică ă ă importan . Erau pe punctul de a nu mai putea fi contacta i, înţă ţ mijlocul necunoscutului.

Se uit pe fereastr .ă ăTerenul pr fos, lipsit de vegeta ie, se întindea neregulat înă ţ

toate direc iile, ridicându-se pe m sur ce Peninsula Sinai seţ ă ă îngusta şi apoi erupea în mun ii stâncoşi din granit maroniu,ţ

cenuşiu şi roşiatic. Se presupunea c rugul aprins şi teofania luiă Iehova avuseser loc acolo, în marea şi îngrozitoarea s lb ticie aă ă ă exodului. C lug rii şi eremi ii îşi aleseser timp de secole întregiă ă ţ ă aceast zon ca refugiu, ca şi cum faptul c se retr geau înă ă ă ă pustie îi aducea mai aproape de rai. Poate c aşa şi era. Îşiă aminti în mod straniu de viziunea lui Sartre din Huis Clos14. „Infernul e format din ceilal i oameni.”ţ

Se întoarse dinspre fereastr şi îl privi pe McCollumă îndep rtându-se de şeful echipei de transport şi îndreptându-seă înspre el, aşezându-se pe cadrul de aluminiu care se întindea de-a curmezişul peretelui desp r itor. Pam st tea întins la treiă ţ ă ă metri mai încolo, în partea opus , dormind înc . Malone mâncaă ă unul dintre felurile gata preparate – carne de vit cu ciuperci – şiă bea ap îmbuteliat .ă ă

— Ai mâncat ceva? îl întreb pe McCollum.ă— Da, în timp ce dormeai. Fajitas15 de pui. Destul de bun . Îmiă

amintesc prea bine de mânc rurile astea instant.ă— Chiar pari foarte familiarizat cu toate astea.— Am mai fost în astfel de situa ii şi înainte.ţÎşi scoseser amândoi dopurile din urechi, care îi protejau doară

foarte pu in de zgomotul constant al motoarelor. Avionul eraţ înc rcat cu pale i plini de componente auto trimise în Afganistan.ă ţ Malone presupuse c erau multe zboruri similare în fiecareă s pt mân . Acolo unde alt dat asigurarea necesit iloră ă ă ă ă ăţ depindea de cai, vagoane şi camioane, acum cerul şi marea ofereau rutele cele mai sigure şi mai rapide.

— Şi tu pari destul de familiarizat cu toate astea, observă McCollum.

— Sunt lucruri pe care le credeam uitate.Îşi cânt rea cuvintele cu grij . Nu conta faptul c McCollum îiă ă ă

ajutase s scape întregi din Belem; r mânea totuşi ună ă necunoscut. Şi ucisese cu o precizie de expert şi f r nici oă ă remuşcare. Iar calitatea sa principal era faptul c se afla înă ă posesia încerc rii eroului.ă

— Ai ceva rela ii, spuse McCollum. Chiar procurorul general înţ persoan a aranjat treaba asta?ă

— Am câ iva prieteni.ţ— Faci parte ori din CIA, ori din spionajul militar, sau din ceva

14 Cu uşile închise, pies de teatru (n.tr.).ă15 Fel de mâncare mexican (n.tr.).ă

de genul sta.ă— Nici una, nici alta. De fapt, sunt pensionar.— Da, frumos, râse McCollum, îmi place. Pensionar! E bună

poanta! Sunt convins c eşti b gat în ceva pân peste cap!ă ă ăTermin de mâncat şi v zu c şeful echipei de transport seă ă ă

uita la el. Îşi aminti c erau de obicei foarte sensibili la modul înă care erau aruncate resturile de alimente instant. B rbatul îi f cuă ă un semn şi Malone în elese: containerul de la cap tul b ncii.ţ ă ă

Apoi şeful echipajului îi f cu un semn care însemna dou zeciă ă de minute.

Încuviin din cap.ţă

Capitolul 65

VIENAORA 8.30

Thorvaldsen se aşez în Schmetterlinghaus şi deschise atlasul.ă El şi Gary se treziser cu o or în urm , f cuser duş şiă ă ă ă ă mâncaser un mic dejun uşor. Venise la casa cu fluturi nu numaiă ca s evite dispozitivele electronice de ascultare, dar şi ca să ă aştepte s se întâmple inevitabilul. Nu putea s mai dureze multă ă pân când Hermann avea s descopere furtul.ă ă

Membrii aveau liber în acea diminea , deoarece urm toareaţă ă întâlnire a adun rii nu fusese programat decât dup -amiazaă ă ă târziu. inuse toat noaptea sub pat atlasul cu pergamenteleŢ ă ascunse în interior. Acum era ner bd tor s afle mai multe. Deşiă ă ă putea în elege latina, greaca sa nu era prea grozav , iarţ ă cunoştin ele sale de greac veche, limba în care mai mult caţ ă sigur discutaser Ieronim şi Augustin, erau practic inexistente. Seă bucur c Hermann f cuse rost de traduceri.ă ă ă

Gary st tea pe un scaun în fa a lui.ă ţ— Ziceai noaptea trecut c pentru astea ne aflam acolo.ă ăSe hot rî s -i spun b iatului adev rul.ă ă ă ă ă— R pirea ta a avut ca scop s -l for eze pe tat l t u s scoată ă ţ ă ă ă ă

la iveal ceva ce ascunsese cu mul i ani în urm . Cred c acestă ţ ă ă lucru şi pergamentele astea sunt strâns legate unele de altele.

— Ce sunt astea?— Scrisorile dintre doi c rturari, Augustin şi Ieronim. Au tr it înă ă

secolele al IV-lea şi al V-lea şi au contribuit la formarea religiei creştine.

— A, istorie! Începe s -mi plac , numai c sunt prea multeă ă ă lucruri de înv at.ăţ

Henrik zâmbi.— Şi problema este c ast zi avem atât de pu ine documenteă ă ţ

din acele vremuri! R zboaiele, politica, timpul şi utilizareaă abuziv au f cut s se piard multe dintre informa ii. Îns aiciă ă ă ă ţ ă avem chiar modul de a gândi al celor doi c rturari, exprimat înă scris.

Ştia câte ceva despre fiecare. Augustin se n scuse în Africa,ă dintr-o mam creştin şi un tat p gân. În cele din urm , ajunsă ă ă ă ă adult, se convertise la creştinism şi îşi consemnase excesele tinere ii în ţ Confesiuni, o carte despre care Thorvaldsen ştia că înc era o lectur obligatorie la majoritatea universit ilor.ă ă ăţ Devenise episcopul Hiponiei, un lider intelectual al catolicismului african şi sus in tor înfocat al ortodoxiei. Tot despre el se afirmaţ ă c influen ase mult modul de a gândi al bisericii timpurii.ă ţ

Ieronim se n scuse şi el dintr-o familie p gân şi îşi pierduseă ă ă tinere ea aiurea. Şi el fusese un c rturar şi ajunsese s fieţ ă ă considerat cel mai cult dintre to i p rin ii bisericii. Tr ise ca unţ ă ţ ă pustnic şi îşi dedicase treizeci de ani din via pentru traducereaţă Bibliei. Înc de pe atunci fusese atât de mult asociat cuă bibliotecile, încât devenise sfântul lor protector.

Din pu inul auzit de Thorvaldsen noaptea precedent , aceştiţ ă doi oameni, care tr iser în zone diferite ale lumii antice,ă ă comunicaser totuşi unul cu cel lalt în perioada în care Ieronimă ă îşi contura munca de o via . Hermann îşi explicase fa deţă ţă vicepreşedinte punctul s u de vedere despre manipularea Bibliei,ă îns el voia s în eleag perfect întreaga situa ie. Aşa c g siă ă ţ ă ţ ă ă paginile traduse şi începu s le analizeze cu aten ie, citind cuă ţ voce tare pasajele în englez .ă

Înv atul meu frate Augustin, a fost o vreme când credeam căţ ă Septuaginta era o lucrare minunat . Am citit acel text înă Biblioteca din Alexandria. Faptul c am putut auzi gândurile aceloră scribi, în timp ce povesteau despre problemele iudeilor, a f cut să ă mi se readuc la via credin a care de mult îmi umplea sufletul.ă ţă ţ Îns aceast bucurie a fost înlocuit acum de confuzie. Înă ă ă str duin a mea de a traduce textul vechi, am v zut limpede c s-ă ţ ă ăau luat mari libert i în ăţ Septuaginta. Este greşit aproape fiecare pasaj. Ierusalimul nu este un singur loc, ci o regiune care con ineţ mai multe locuri. Iordanul, cel mai sacru dintre râuri, nu este de fapt un râu, ci un versant muntos. În ceea ce priveşte numele locurilor, majoritatea sunt greşite. Traducerea greceasc nu esteă conform cu textul ebraic. Este ca şi cum ar fi fost schimbată întregul mesaj, nu din ignoran , ci inten ionat.ţă ţ

Ieronime, prietene, sarcina dumitale este dificil , îngreunată ă fiind şi mai mult de m rea a noastr misiune. Ceea ce aiă ţ ă descoperit dumneata nu a trecut neobservat. Şi eu am petrecut mult timp în Biblioteca din Alexandria. Mul i dintre noi au studiatţ

cu aten ie manuscrisele. Am citit un articol al lui Herodot, care aţ vizitat Palestina în secolul al V-lea î.Hr. El a g sit zona subă st pânire persan , locuit de sirieni. Nu a remarcat ă ă ă nici o prezen israelit sau evreiasc . Nici Ierusalim ori Iudeea. Mi s-aţă ă ă p rut uimitor, având în vedere c vechiul text men ioneaz că ă ţ ă ă atunci fusese reconstruit templul iudaic în Ierusalim, iar Iudeea se bucura de statutul unei provincii întinse. Dac acestea existaser ,ă ă c rturarul grec ar fi observat, deoarece are reputa ia unuiă ţ observator atent. Am descoperit c prima identificare cunoscut aă ă vechiului Israel cu ceea ce numim ast zi Palestina vine de laă romanul lui Strabo. Cartea sa Istorii este o relatare detaliat şi euă am avut privilegiul s o citesc în bibliotec . Lucrarea lui Strabo aă ă fost finalizat la dou zeci şi trei de ani dup naştereaă ă ă Mântuitorului nostru, aşa c a scris-o în vremea în care Hristosă înc tr ia. El a observat c numele de Iudeea a fost aplicată ă ă Palestinei mai întâi în timpul domina iei greceşti, termenulţ grecesc pentru o ar evreiasc fiind ţ ă ă Ioudaia. Asta s-a întâmplat la numai un secol înainte de naşterea Domnului nostru. Deci, cândva între vizitele lui Herodot şi Strabo, la o distan de patru sute deţă ani, evreii din Palestina şi-au stabilit prezen a. Strabo însuşi aţ scris despre un grup mare de israeli i care au plecat dintr-oţ regiune din sud şi s-au stabilit în Palestina. Nu a fost foarte explicit din care regiune, dar a presupus c , având în vedereă apropierea de Egipt şi accesul destul de uşor pân acolo, exodulă trebuie s se fi întâmplat de acolo pân în Palestina. Îns nimic nuă ă ă demonstreaz aceast concluzie. Strabo a consemnat c sursaă ă ă povestirii sale erau evreii din Alexandria, printre care îşi petrecuse mult timp. El vorbea fluent ebraica şi a scris şi el în Istoriile sale c a descoperit erori în ă Septuaginta. A scris c savan ii de laă ţ Biblioteca din Alexandria, care traduseser vechiul text în greac ,ă ă nu f cuser decât s lege vechiul text de ceea ce aflaser de laă ă ă ă evrei în vremea respectiv . Strabo a scris c evreii din Alexandriaă ă îşi uitaser trecutul şi p reau s se simt foarte în largul lor înă ă ă ă timp ce-şi creau unul nou.

Înv atul meu frate Augustin, am citit scrierile lui Flaviusăţ Josephus, un evreu care a scris cu mare autoritate. El a tr it la ună secol dup ce S-a n scut Mântuitorul nostru. El a identificat f ră ă ă ă t gad Palestina în regiunea din textul vechi, observând c aceaă ă ă zon este singurul loc pe care-l ştia unde exista o entitate politică ă evreiasc . În vremuri mai recente, Eusebiu din Cezareea aă desemnat nume din vechile texte unor locuri din Palestina, din partea mult sl vitului împ rat Constantin. Am citit lucrarea saă ă Despre numele locurilor din Sfânta Scriptura. Îns , dup ce amă ă

studiat un fragment din textul vechi din ebraic , mi-a fost limpedeă c lucrarea lui Eusebiu este greşit . El pare s fi aplicat laă ă ă întâmplare în elesuri unor nume de locuri şi în unele cazuri chiar aţ mers pe ghicite şi totuşi lucrarea lui are o mare importan .ţă Pelerinii pioşi şi creduli o utilizeaz drept ghid.ă

Ieronime, prietene, trebuie s realiz m aceast treab cu mareă ă ă ă sârguin . Religia noastr este abia în formare şi sunt pericole dinţă ă toate p r ile. Ceea ce încerci dumneata este important pentruă ţ existen a noastr . Traducerea în latin a textului vechi va face caţ ă ă acele cuvinte s fie citite de mul i oameni. Te îndemn s nuă ţ ă schimbi ceea ce au început cei care au creat Septuaginta. Domnul nostru Isus Hristos a tr it în Palestina. Pentru mesajul pe care-lă formul m cu testamentul mai nou, trebuie s prezent m o singură ă ă ă voce. Recunosc ceea ce tocmai ai spus: c vechiul text nu pare oă consemnare a trecerii israeli ilor prin ceea ce numim Palestina.ţ Dar de ce ar conta acest lucru? Scopul nostru este mult diferit de acela pe care l-au avut cei care au creat Septuaginta. Testamentul nostru mai nou trebuie s fie o împlinire a celuiă vechi. Numai în acest fel în elesul mesajului nostru se va ridica laţ un statut mai mare decât al celui vechi. Legarea celui vechi de cel nou va demonstra cât de vital a fost Domnul nostru Hristos şi cât de important este mesajul S u. Greşelile pe care le observi înă Septuaginta nu trebuie corectate. Aşa cum ai scris, evreii care i-au ajutat pe acei traduc tori îşi uitaser trecutul. Ei nu ştiau nimică ă de existen a lor de mai demult, ci numai ce se întâmpla în jurul lorţ la vremea respectiv . Aşa c , în traducerile dumitale, Palestina peă ă care o ştim ar trebui s r mân Palestina ambelor Testamente.ă ă ă Asta este sarcina noastr , drag frate, misiunea noastr . Viitorulă ă ă religiei noastre, al Domnului nostru Hristos, este cu noi şi El ne inspir s -I facem voia.ă ă

Thorvaldsen se opri din citit. Iat aici doi p rin i ai bisericii,ă ă ţ poate chiar cei mai str luci i dintre to i, sf tuindu-se cum să ţ ţ ă ă manipuleze traducerea Vechiului Testament în latin . Ieronimă cunoştea bine un manuscris redactat în ebraica original şiă observase greşeli în traducerea anterioar a acestuia în greac .ă ă Augustin ştia despre Herodot şi Strabo, primul recunoscut ca p rintele istoriei, cel lalt – al geografiei. Unul era grec, cel lalt –ă ă ă roman. Fuseser doi oameni care tr iser la distan de maiă ă ă ţă multe secole şi care schimbaser lumea în mod fundamental.ă Geografia lui Strabo înc exista şi era privit ca una dintre celeă ă mai pre ioase texte antice, revelând multe despre lumea aceeaţ

şi despre timpul s u, îns cartea sa ă ă Istorii disp ruse. Nu maiă exista nici o copie. Şi totuşi, Augustin o citise, în Biblioteca din Alexandria.

— Ce înseamn toate astea? întreb Gary.ă ă— O gr mad de lucruri.ă ăDac biserica timpurie falsificase traducerea Vechiuluiă

Testament, adaptându-i cuvintele pentru a se potrivi scopurilor sale, acest lucru putea avea implica ii catastrofale. Hermannţ avea dreptate. Creştinii aveau s se al ture cu siguran înă ă ţă aceast b t lie. Mintea sa se fr mânta gândindu-se la planurileă ă ă ă celui care ocupa Scaunul-Albastru. Ştia din diversele conversa iiţ pe care le avuseser de-a lungul anilor c Hermann nu eraă ă credincios. El privea religia ca pe o unealt politic , iar credin a –ă ă ţ ca pe o cârj pentru cei slabi. I-ar fi f cut, desigur, mare pl cereă ă ă s vad cele trei religii majore luptându-se cu implica iile faptuluiă ă ţ c Vechiul Testament, aşa cum îl ştiuser mereu, era de faptă ă ceva cu totul diferit de original.

Paginile pe care le inea Thorvaldsen în mân erau foarteţ ă pre ioase. Ele formau o parte din dovada lui Hermann. Numai cţ ă Scaun-Albastru avea nevoie de mai mult. De aceea era Biblioteca din Alexandria atât de important . Dac mai exista înc , eraă ă ă posibil s fi fost singurul loc care ar mai fi putut arunca lumină ă asupra acestei dileme. Asta era totuşi problema lui Malone, inând cont c se p rea c el ar fi deja în drum spre Sinai.ţ ă ă ă

Îi dorea numai bine prietenului s u.ăApoi mai era şi problema cu preşedintele Statelor Unite.

Moartea acestuia fusese planificat pentru joia urm toare. ă ă Asta era problema lui Thorvaldsen. Îşi scoase mobilul dintr-un buzunar şi form un num r.ă ă

Capitolul 66

PENINSULA SINAI

Malone o trezi pe Pam. Ea se ridic în capul oaselor de peă scaun şi îşi scoase dopurile din urechi.

— Am ajuns, spuse el.Ea încerc s se dezmeticeasc .ă ă ă— Ateriz m?ă— Am ajuns, repet el, încercând s acopere zgomotulă ă

motoarelor.— Cât timp am dormit?— Câteva ore.Ea se ridic de pe banchet , cu paraşuta înc prins în spate.ă ă ă ă

Avionul C130 se zgudui pu in şi-şi f cu loc prin aerul dimine ii.ţ ă ţ— Cât mai avem pân ateriz m?ă ă— Ieşim imediat de aici. Ai mâncat ceva?— În nici un caz, cl tin ea din cap. Aveam stomacul întors peă ă

dos. Acuma s-a mai liniştit, în sfârşit!— Bea pu in ap , îi spuse el şi-i ar t recipientul. Ea deschiseţ ă ă ă ă

sticla şi b u câteva înghi ituri.ă ţ— Chestia asta e ca şi cum ai merge cu un vagon de marf .ă— Bine zis.— Ai mai zburat cu aşa ceva?— Tot timpul.— Ai avut o slujb foarte dur .ă ăAsta era prima dat când auzea o concesie în leg tur cuă ă ă

fosta lui profesie.— Eu mi-am dorit s fac asta.ă— Abia acum încep s în eleg. Înc m ia cu fiori când mă ţ ă ă ă

gândesc la ceasul acela cu dispozitiv de localizare. Proasta de mine, credeam c individul acela chiar m pl cea.ă ă ă

— Poate chiar te pl cea.ă— Da, sigur! S-a folosit de mine, Cotton!Recunoscuse cu durere acest lucru.— S te foloseşti de oameni face parte din aceast meserie.ă ă

F cu o pauz , apoi ad ug : Nu e ceva care s -mi fi f cut însă ă ă ă ă ă ă

vreodat pl cere.ă ăEa mai b u pu in ap , apoi spuse:ă ţ ă ă— Şi eu m-am folosit de tine, Cotton. Avea dreptate, chiar se

folosise de el. Ar fi trebuit s - i spun despre Gary, dar n-amă ţ f cut-o, continu ea. Aşa c cine sunt eu s judec pe al ii?ă ă ă ă ţ

Nu era momentul potrivit s poarte aceast discu ie. Îns v zuă ă ţ ă ă c ea era foarte sup rat pentru ceea ce se întâmplase. Îi spuse:ă ă ă

— Nu te mai nec ji! Hai s termin m cu chestia asta, apoi o să ă ă ă discut m despre ce s-a întâmplat.ă

— Nu m nec jesc. Am vrut doar s - i spun ce-am sim it.ă ă ă ţ ţŞi acest lucru era tot pentru prima dat când i-l spunea. Înă

spatele avionului, rampa se deschise cu un zgomot asurzitor. O rafal de aer p trunse brusc în zona cu m rfuri.ă ă ă

— Ce se întâmpl ? întreb ea.ă ă— Au nişte sarcini de îndeplinit. Nu uita, noi am fost lua iţ

numai pentru a fi duşi pân acolo. Mergi înapoi în direc ia aceeaă ţ şi opreşte-te unde st în picioare şeful echipei de transport.ă

— De ce?— Pentru c aşa ne-au spus. Vin şi eu dup tine.ă ă— Prietenul nostru ce face?— E cam b g re . Trebuie s fim amândoi aten i la el. O priviă ă ţ ă ţ

cum se îndrepta spre partea din spate a avionului. Apoi se duse pe partea cealalt a peretelui desp r itor şi îi spuse lui McCollum:ă ă ţ E timpul s plec m!ă ă

Observase c McCollum se uitase la ei în timp ce vorbeau.ă— Ea ştie? întreb McCollum.ă— Înc nu.ă— Eşti cam dur cu ea, nu crezi?— Nu şi dac ai cunoaşte-o!ăMcCollum cl tin din cap.ă ă— Adu-mi aminte s nu trec vreodat în tab ra cealalt !ă ă ă ă— De fapt, sta chiar este un sfat util!ăV zu c mesajul lui îşi atinsese inta.ă ă ţ— Sigur, Malone! Eu nu sunt decât cel care i-a salvat pielea.ţ— Motiv pentru care te afli aici.— Foarte generos din partea ta, inând cont c încercareaţ ă

eroului e la mine!Ridic rucsacul din piele în care pusese ceea ce-i l saseă ă

George Haddad şi cartea despre Sfântul Ieronim. Le recuperaser de la aeroport înainte s plece din Lisabona. Îşiă ă

prinse bagajul de piept.— Iar aici se afl ceea ce am g sit eu, aşa c suntem chit.ă ă ăMcCollum îşi prinse şi el bagajul de piept, un pachet care

con inea lucruri de care era posibil s aib nevoie: ap , ra ii deţ ă ă ă ţ mâncare, dispozitiv de localizare GPS. Dup cum ar ta harta, laă ă aproximativ cinci kilometri de locul spre care se îndreptau se afla un sat. Dac nu g seau nimic, puteau merge pe jos pân acolo şiă ă ă apoi s se îndrepte spre sud vreo treizeci de kilometri, unde seă afla un aeroport, lâng Muntele lui Moise şi M n stirea Sfântaă ă ă Ecaterina, ambele fiind atrac ii turistice foarte cunoscute. Îşiţ puser ochelarii de protec ie şi c ştile, apoi se îndreptar spreă ţ ă ă partea din spate a avionului.

— Ce fac ştia? întreb Pam când se apropie de ea.ă ăTrebuia s recunoasc , Pam ar ta foarte bine, în ciudaă ă ă

oboselii.— Au de efectuat o opera ie de paraşutare.ţ— Cu avionul sta de marf ? O s lase pe cineva la sol pe aici?ă ă ăViteza avionului ajungea acum la 120 de noduri, dac el îşiă

amintea bine, iar botul se îndrept în sus.ăÎi puse lui Pam pe cap o casc Kevlar şi i-o fix rapid subă ă

b rbie cu ajutorul cureluşei.ă— Ce faci? întreb ea confuz .ă ăEl îi potrivi o pereche de ochelari de protec ie pe ochi şi îiţ

spuse:— Rampa din spate e l sat în jos. To i trebuie s facem asta.ă ă ţ ă

E o m sur de siguran .ă ă ţăÎi verific echipamentul şi se asigur c toate cele patru chingiă ă ă

erau prinse în catarama pentru deschiderea instantanee. Pe ale lui le verificase deja. Se prinse de cablul de ancorare şi o prinse şi pe Pam. V zu c McCollum f cuse asta deja.ă ă ă

— Cum putem ateriza dac rampa e deschis ? ip ea.ă ă ţ ă— Nu ateriz m, îi spuse, uitându-se la ea.ăV zu c Pam în elese într-o clip .ă ă ţ ă— Nu se poate, glumeşti! Doar nu te aştep i ca eu.ţ— Se deschide automat. Nu trebuie decât s atârni în aer şi să ă

te bucuri de zbor. Aceast paraşut este mai lent , f cut specială ă ă ă ă pentru încep tori. Când ai s atingi solul, va fi ca o c dere de laă ă ă un metru în l ime.ă ţ

— Cotton, eşti nebun de legat! Înc m doare um rul. În niciă ă ă un caz.

Seful echipajului semnal c ajunseser lâng coordonateleă ă ă ă GPS pe care le d duse el. Nu aveau timp de discu ii înă ţ contradictoriu. Aşa c o ridic pur şi simplu de la spate şi oă ă împinse în fa . Ea încerc s se elibereze.ţă ă ă

— Cotton, te rog! Nu pot! Te rog!O împinse în afara rampei. ip tul i se pierdu repede. Ştia ceŢ ă

experimenta ea acum: primii patru, cinci metri erau de c dereă liber , ca şi cum ai fi fost f r greutate, pe m sur ce seă ă ă ă ă desf şura cablul de ancorare. Î i sim eai inima de parc i-ar bateă ţ ţ ă ţ în partea din spate a gâtului. Era destul de palpitant! apoi trupul sim ea o mişcare, în timp ce cablul de ancorare elibera paraşutaţ din sac. O urm ri pe Pam cum îşi croia loc prin cerul dimine ii.ă ţ

Trupul i se smunci când se deschise paraşuta şi prinse aer. În mai pu in de cinci secunde, plutea spre p mânt.ţ ă

— O s fie cu capsa pus ! îi spuse McCollum în ureche. Elă ă continu s o urm reasc cu privirea.ă ă ă ă

— Mda. Dar întotdeauna mi-am dorit s fac asta!ă

Capitolul 67

Sabre se inea de suspante şi se bucura de acea alunecareţ spre sol. Aerul dimine ii şi paraşuta modern f ceau coborâreaţ ă ă lin . Malone îi spusese despre paraşute, care erau foarte diferiteă de cele de care-şi amintea din trecutul lui, cu care c deai ca oă piatr şi sperai s nu- i rupi un picior. El şi Malone seă ă ţ paraşutaser imediat dup Pam din avionul care disp ruse rapidă ă ă pe cer înspre r s rit. Dac ajungeau sau nu în siguran la sol,ă ă ă ţă asta chiar nu-i interesa pe membrii echipajului. Ei îşi f cuseră ă treaba.

Se uit în jos la peisajul necru tor. O zon vast , neted ,ă ţă ă ă ă plin de nisip şi de pietre se întindea în toate direc iile. Îl auziseă ţ pe Alfred Hermann vorbind despre sudul Sinaiului. Se presupunea c era cel mai sacru deşert de pe planet , ună ă precursor al civiliza iei, leg tura dintre Africa şi Asia. Era, înţ ă schimb, br zdat de cicatricele r mase în urma b t liilor. Acestaă ă ă ă era cel mai asaltat teritoriu din întreaga lume. To i îl invadaser :ţ ă sirieni, hiti i, asirieni, persani, greci, romani, crucia i, turci,ţ ţ francezi, englezi, egipteni şi israelieni. Îl ascultase în repetate rânduri pe Hermann vorbind despre importan a acestei regiuni.ţ Acum era pe punctul de a experimenta el însuşi acest lucru.

Se afla la aproximativ trei sute de metri de p mânt. Pamă Malone plutea sub el, iar Cotton era deasupra. Liniştea îi r sunaă în urechi – un contrast puternic fa de zgomotul continuu dinţă avion. Îşi aminti de liniştea de la celelalte s rituri din trecut.ă Zgomotul motoarelor sl bea pân nu se mai auzea nimic. Numaiă ă vântul putea s mai tulbure liniştea, dar ast zi era absent. Laă ă vreo patru sute de metri spre est, terenul lipsit de vegeta ieţ f cea loc unor ridic turi din granit închise la culoare, f r vreoă ă ă ă form anume, doar o amestec tur de stânci col uroase şi deă ă ă ţ vârfuri ascu ite. Oare acolo se afla Biblioteca din Alexandria? Cuţ siguran , toate semnele indicau în direc ia respectiv . Continuţă ţ ă ă s pluteasc în jos.ă ă

Lâng baza uneia dintre movilele col uroase z ri o cl dire caă ţ ă ă un refugiu. Îşi regl corzile de ghidaj, calculându-şi traiectoriaă astfel încât s fie mai aproape de locul unde avea s aterizezeă ă

Pam. Era o întindere curat de deşert, f r bolovani, ceea ce eraă ă ă bine. Se uit în sus şi-l v zu pe Malone urmându-l. Acesta s-ară ă putea dovedi mai greu de ucis decât se gândise la început. Bine m car c era înarmat. P strase pistolul de la m n stire, la fel caă ă ă ă ă Malone, împreun cu nişte cartuşe de rezerv . Când se trezise înă ă biseric , dup ce fusese lovit şi-şi pierduse cunoştin a, avea încă ă ţ ă pistolul la el. Ceea ce i se p ruse curios. Care fusese scopulă atacului? Dar cui îi mai p sa de asta? M car era preg tit.ă ă ă

Malone trase de suspante şi îşi direc ion coborârea.ţ ă Instructorul de paraşutism de la baza aerian din Lisabona îiă spusese c noile paraşute erau diferite şi avusese dreptate.ă Coborârea era mai lent , mai lin . Nu s riser în sus cândă ă ă ă auziser de Pam – o novice care nici m car nu avea s afle până ă ă ă în ultima clip c urma s sar – dar nimeni nu avusese ceă ă ă ă comenta şi pentru c ordinul de cooperare venise direct de laă Pentagon.

— Naiba s te ia, Cotton! o auzi pe Pam ipând. S te iaă ţ ă dracu’!

Se uit în jos.ăEa se afla cam la o sut cincizeci de metri de sol.ă— Îndoaie picioarele când atingi p mântul, îi strig el.ă ă

Paraşuta o s fac tot ce e nevoie. Te descurci bine!ă ă— Du-te şi te… îi r spunse ea ipând.ă ţ— Am f cut asta cu tine şi n-a mers! Preg teşte-te!ă ăSe uit la ea cum atinge solul şi derapeaz pe p mânt,ă ă ă

paraşuta pr buşindu-se în spatele ei. Îl v zu pe McCollumă ă desf când sacul paraşutei, care se desf şur în fa a lui, apoiă ă ă ţ acesta atinse solul, r mânând în picioare. Malone îşi strânseă corzile de ghidaj şi îşi încetini coborârea pân când aproape că ă st tu pe loc. Îşi desf cu sacul paraşutei şi sim i cum zgârieă ă ţ nisipul cu ghetele. Şi el reuşi s aterizeze în picioare. Trecuseă ceva timp de când s rise ultima oar , dar se bucur s ştie că ă ă ă ă înc mai putea face asta. Îşi desf cu echipamentul şi ieşi dintreă ă corzi. McCollum f cea şi el acelaşi lucru.ă

Pam înc st tea întins la p mânt. Se duse la ea, ştiind ceă ă ă ă avea s urmeze. Ea se ridic în picioare.ă ă

— Tic los nenorocit! M-ai aruncat din avionul la blestemat!ă ăÎncerca s ajung la el, dar nu se eliberase înc dină ă ă

echipament, iar paraşuta ac iona ca o ancor , restric ionându-iţ ă ţ

mişc rile. El se inu la distan .ă ţ ţă— i-ai ieşit din min i? ip ea. Nu ai pomenit nici o vorbŢ ţ ţ ă ă

despre s ritul din avion!ă— Cum te gândeai c o s ajungem aici? o întreb el calm.ă ă ă— Ai auzit vreodat de aterizare?ă— Acesta este teritoriu egiptean. A fost destul de r u şi aşa, că ă

a trebuit s s rim în timpul zilei. Dar pân şi eu m-am gândit că ă ă ă paraşutarea pe timp de noapte ar fi prea mult pentru tine. Ochii ei albaştri erau plini de furie, de o intensitate pe care el nu o mai v zuse pân atunci. Trebuia s ajungem aici astfel încât s nuă ă ă ă afle israelienii, continu el. Aterizarea ar fi fost imposibil . Speră ă c ei înc mai sunt pe urma ceasului t u, care nu duce nic ieri.ă ă ă ă

— Eşti un nemernic, Cotton! Un nemernic cum nu s-a mai v zut! M-ai aruncat cu for a din acel avion!ă ţ

— Da, aşa este.Ea începu s moşmondeasc la echipament, încercând s -şiă ă ă

elibereze trupul din strânsoarea paraşutei.— Pam, ai de gând s te calmezi?ăEa continu s caute inelul de desfacere, apoi se opri.ă ă— Trebuia s ajungem aici, spuse el. Avionul acesta a fostă

mijlocul perfect, doar c am s rit din el pe parcursul drumului.ă ă Nu am vrut s fac pe deşteptul. Acesta este un teritoriu destul deă pu in populat, cu mai pu in de trei oameni pe o suprafa de doiţ ţ ţă kilometri p tra i. E pu in probabil s fi fost v zu i. Aşa cumă ţ ţ ă ă ţ spuneam şi mai înainte, întotdeauna ai vrut s ştii cu ce mă ă ocupam. Ei bine, acuma ai ocazia s vezi!ă

— Trebuia s m laşi în Portugalia!ă ă— N-ar fi fost o idee prea bun ! Israelienii te-ar puteaă

considera una dintre urmele pe care vor s le cure e. Eşti multă ţ mai în siguran disp rând odat cu noi.ţă ă ă

— Nu, n-ai încredere în mine! De aceea e mai bine s m afluă ă aici, unde m po i supraveghea!ă ţ

— E drept c m-am gândit şi la asta!ăEa t cu pre de o clip , ca şi cum abia acum ar fi în eles cumă ţ ă ţ

st teau lucrurile.ă— Bine, Cotton, spuse pe un ton surprinz tor de calm. Aiă

demonstrat ce-ai vrut. Ne afl m aici, întregi. Acum po i s mă ţ ă ă sco i din chestia asta?ţ

El se apropie şi-i desf cu rapid corzile.ăEa îşi ridic bra ele şi l s echipamentul s cad pe p mânt.ă ţ ă ă ă ă ă

Apoi îşi trimise genunchiul direct în şli ul lui.ţDurerea cumplit îi str b tu coloana vertebral şi-i ajunse înă ă ă ă

creier. Picioarele începur s -i tremure şi c zu gr mad laă ă ă ă ă p mânt.ă

Îşi pierdu r suflarea.ăTrecuse ceva timp de când nu mai primise o asemenea

lovitur . Se ghemui în pozi ia fetal şi aştept s -i treacă ţ ă ă ă ă durerea.

— Sper c a fost bine şi pentru tine, spuse ea, îndep rtându-ă ăse.

Capitolul 68

VIENAORA 9.28

Hermann intr în bibliotec şi închise uşa. Nu dormise preaă ă bine, dar nu prea mai avea ce s fac pân când Thorvaldsen nuă ă ă comitea vreo greşeal . Când avea s se întâmple acest lucru, elă ă avea s fie preg tit. Poate c Sabre era plecat, dar Hermann încă ă ă ă avea în subordine un grup de oameni care îi executau ordinele cu stricte e. Seful g rzii sale, un italian, îi d duse foarte limpedeţ ă ă de în eles în repetate rânduri c i-ar pl cea s ocupe el pozi ia luiţ ă ă ă ţ Sabre. Nu luase niciodat în considera ie aceast cerere, dară ţ ă acum, c Gheare-de-Vultur era plecat, avea nevoie de ajutor, aşaă c -i spusese individului s fie preg tit.ă ă ă

Avea de gând s încerce mai întâi pe cale diplomatic .ă ă Întotdeauna aceasta era de preferat. Poate c reuşea s ajungă ă ă la o în elegere cu Thorvaldsen, de îndat ce danezul avea s -şiţ ă ă dea seama c a demonstra lumii c Vechiul Testament fuseseă ă manipulat putea fi o unealt politic eficient , dac eraă ă ă ă manevrat cum trebuia. De multe ori de-a lungul istoriei, haosulă şi confuzia fuseser transformate în profit. Orice avea vreoă leg tur cu Orientul Mijlociu afecta pre ul petrolului. Era greu deă ă ţ anticipat ce avea s se întâmple. Iar s po i controla amploarea aă ă ţ ceea ce urma era de-a dreptul inimaginabil. Membrii ordinului erau pe punctul de a ob ine profituri enorme.ţ

Şi noul aliat de la Casa Alb urma s beneficieze, deă ă asemenea.

Îns , pentru a îndeplini toate acestea, avea nevoie de Sabre.ăCe f cea oare în Sinai?ăŞi împreun cu Cotton Malone! Ambele îi p reau totuşi semneă ă

bune. Planul lui Sabre fusese s -l fac pe Malone s porneasc înă ă ă ă c utarea Conexiunii Alexandria. Dup aceea, succesul depindeaă ă doar de Malone. Fie aflau tot ce se putea şi apoi îl eliminau pe Malone, fie deveneau parteneri şi vedeau încotro se îndrepta acesta. Sabre p rea s fi ales cea de-a doua variant .ă ă ă

Timp de mai mul i ani se tot gândise la ce urma s se întâmpleţ ă

dup ce el nu va mai fi, deoarece ştia c Margarete avea să ă ă aduc ruina familiei. Chiar mai r u, ea era de-a dreptulă ă incompetent . Încercase s-o înve e, dar efortul lui fuseseă ţ zadarnic. Ca s fie sincer, îl bucurase faptul c Thorvaldsen oă ă r pise. Poate c în felul acesta ar putea sc pa de această ă ă ă problem . Se cam îndoia. Danezul nu era un ucigaş, indiferentă cât de viteaz voia s par .ă ă

De fapt, ajunsese s -i plac de Sabre. Acesta avea poten ial.ă ă ţ Asculta cu aten ie şi ac iona cu iu eal , dar niciodat laţ ţ ţ ă ă întâmplare. Se gândise adesea c Sabre ar fi fost un succesoră excelent. Nu mai exista nici un urmaş din familia Hermann, iar el trebuia s se asigure c averea sa avea s d inuiasc .ă ă ă ă ă

Dar de ce nu inuse Sabre leg tura cu el?ţ ăOare era ceva la mijloc?Îşi alung dubiile şi se concentr asupra preocup riloră ă ă

imediate. Adunarea urma s se întruneasc din nou ceva maiă ă târziu. Îi torturase cu o zi în urm pe membri cu planul s u.ă ă Ast zi avea s ajung acolo unde îşi propusese.ă ă ă

Se îndrept spre o map aflat în partea inferioar a raftuluiă ă ă ă unei biblioteci. În interiorul acesteia p stra harta pe care oă comandase cu trei ani în urm . Acelaşi c rturar pe care-lă ă consultase pentru confirmarea teoriei lui Haddad despre Vechiul Testament îşi cartografiase şi descoperirile. Acesta îi comunicase cum se potriviser perfect zonele biblice cu geografia Asirului,ă numai c voia s vad el însuşi.ă ă ă

Comparând reperele topografice înscrise cu numele ebraice ale locurilor, atât în Vechiul Testament, cât şi pe teren, expertul lui localizase zone biblice ca Ghilgal, Sidon, Laiş, Dan, Hebron, Beer-Şeba şi Cetatea lui David. Scoase harta. Imaginea ei era deja înc rcat în computerul din sala de şedin e. Membrii urmauă ă ţ s vad şi ei în curând ceea ce el admirase de mult timp.ă ă

Fusese rezolvat chiar şi problema celor dou zeci şi şase deă ă por i ale Ierusalimului din Cronici, împ ra i, Zaharia şi Neemia.ţ ă ţ Un oraş înconjurat de ziduri nu ar fi avut mai mult de patru por i,ţ câte una spre fiecare direc ie. Prin urmare, dou zeci şi şase deţ ă por i ar fi fost ciudate de la bun început. Numai c termenulţ ă ebraic utilizat în Vechiul Testament pentru „poart ” era ă shaar. Acest cuvânt, la fel ca multe altele, avea un dublu sens, iar cel lalt în eles era de „trec toare sau şa montan ”. Un faptă ţ ă ă destul de interesant este c s-au g sit dou zeci şi şase deă ă ă

trec tori prin versantul muntos care separa Iudeea de teritoriulă identificat ca Ierusalim. Îşi aminti propria uimire când îi fusese explicat aceast chestiune. Poarta împ ratului, Poarta închisorii,ă ă ă Poarta Izvorului, Poarta V ii şi toate celelalte, etichetate atât deă descriptiv în Vechiul Testament, puteau fi asociate cu o acurate e apropiat de perfec iune – prin proximitatea lor deţ ă ţ satele înc existente – trec torilor montane prin versantulă ă iordanian localizat în Asir. Nu exista nimic asem n tor înă ă Palestina, nici m car apropiat ca rezonan . Dovada p rea deă ţă ă necontestat.

Evenimentele din Vechiul Testament nu se petrecuser înă

Palestina. De fapt, se întâmplaser toate la câteva sute deă kilometri mai la sud, în Arabia. Iar Ieronim şi Augustin ştiau acest lucru şi totuşi permiseser în mod deliberat ca erorile dină

Septuaginta nu numai s r mân , dar chiar s înfloreasc ,ă ă ă ă ă schimbând mai departe Vechiul Testament în aşa m sur , încâtă ă pasajele s par o profe ie de nedisputat pentru evangheliile dină ă ţ Noul Testament întocmit de ei. Evreii nu aveau s se bucure deă monopol asupra Cuvântului Domnului. Pentru ca noua lor religie s evolueze spre bine, creştinii aveau şi ei nevoie de o leg tur .ă ă ă Prin urmare, confec ionaser una.ţ ă

Chiar şi numai g sirea unei Biblii ebraice dinainte de vremeaă lui Hristos ar fi putut fi decisiv , îns şi o copie a ă ă Istoriilor lui Strabo putea, de asemenea, s r spund la multe întreb ri. Dacă ă ă ă ă biblioteca exista înc , el nu putea decât s spere c ori ună ă ă exemplar, ori altul se p strase.ă

Se îndrept spre caseta din sticl pe care i-o ar taseă ă ă vicepreşedintelui noaptea trecut . Americanul nu fuseseă impresionat, dar cui îi p sa de asta? Noul preşedinte al Americiiă urma s vad catastrofele pe care aceast dezv luire avea s leă ă ă ă ă aduc . Şi totuşi, el spera ca Thorvaldsen s fie mai impresionată ă la vederea acestora. Se aplec şi ap s butonul. Deschise casetaă ă ă şi pentru o clip crezu c îl înşal vederea.ă ă ă

Caseta era goal ! Şi scrisorile şi traducerile disp ruser ! Dară ă ă cum? În nici un caz nu le luase vicepreşedintele. Hermann v zuse personal cum coloana de maşini p r sise proprietatea.ă ă ă Nimeni altcineva nu ştia de ascunz toare.ă

Mai exista doar o singur explica ie: Thorvaldsen!ă ţMânia îl f cu s se îndrepte iute spre birou. Ridic telefonul şi-lă ă ă

sun pe şeful g rzii sale. Apoi deschise un sertar de la birou şi-şiă ă scoase pistolul.

S-o ia naiba pe Margarete!

Capitolul 69

PENINSULA SINAI

Malone mergea împleticindu-se şi înc îl durea între picioare.ă Pam nu spusese prea multe de la ciocnirea lor, iar McCollum se inuse cu în elepciune la o parte de scandal. Dar Malone nu seţ ţ

putea plânge. Practic el ceruse asta, iar ea îi r spunsese foarteă prompt.

Se uit în toate direc iile în liniştea dezolant . Soarele r s riseă ţ ă ă ă devreme, iar aerul se înc lzea ca într-un cuptor. Scosese dină rucsac dispozitivul de localizare GPS şi determinase coordonatele precise – 28° 41.41N, 33° 38.44E – care se aflau la distan maiţă mic de doi kilometri.ă

— Bine, McCollum. Acum ce urmeaz ?ăCel lalt b rbat scoase o foaie de hârtie din buzunar şi citi cuă ă

voce tare:— „Apoi, la fel ca p storii pictorului Poussin, nedumerit deă

enigm , vei fi inundat de lumina inspira iei. Reasambleaz celeă ţ ă paisprezece pietre, apoi lucreaz cu echerul şi busola pentru aă g si calea. La prânz, simte prezen a luminii roşii, priveşteă ţ r sucirea nesfârşit a şarpelui roşu de mânie. Îns aten ie laă ă ă ţ litere! Pericolul îl amenin pe cel care soseşte în mare vitez !ţă ă Dac r mâi neschimbat pe calea ta, drumul î i va fi sigur.”ă ă ţ

— Asta-i tot ce a mai r mas din încercare, încheie McCollum.ăMalone r suci în minte cuvintele cifrate. Pam se l s cuă ă ă

zgomot la p mânt şi b u nişte ap .ă ă ă— Monumentul acela din Anglia avea o imagine din Poussin.

Ce era? Un fel de mormânt cu ceva scris pe el? Se pare c şiă Thomas Bainbridge a l sat câteva indicii.ă

El se gândise deja la acelaşi lucru.— Vezi cl direa aceea din vale? îl întreb Malone pe McCollum.ă ă

Cam la cinci sute de metri spre vest. Cam pe acolo arată coordonatele noastre.

— Se pare c drumul e liber.ăÎşi lu rucsacul în spate. Pam se ridic în picioare. O întreb :ă ă ă— Ai terminat de demonstrat tot ce i-ai propus?ţ

Ea ridic din umeri, apoi spuse:ă— Încearc s m mai arunci o dat dintr-un avion şi o s veziă ă ă ă ă

ce-o s se-ntâmple şi atunci!ă— Mereu v purta i aşa, voi doi? întreb McCollum.ă ţ ăMalone porni la drum.— Numai când suntem împreun , zise el.ă

Malone se apropie de cl direa pe care o v zuse din aer. Nu eraă ă mare lucru de capul ei: joas , îndesat , cu un acoperiş din iglă ă ţ ă zdren uit, cu baza f râmi at , ca şi cum p mântul ar fi mestecat-ţ ă ţ ă ăo bucat cu bucat . Pere ii exteriori aveau aspectul unor p trateă ă ţ ă şi nu existau decât dou ferestre, f r nimic altceva, cam la treiă ă ă metri în l ime. Uşa de la intrare era o bucat groas de cedru înă ţ ă ă curs de descompunere, care atârna întredeschis de nişteă balamale negre din fier. O deschise brusc. Fur întâmpina i doară ţ de o şopârl , care c uta s se ascund de-a lungul podeleiă ă ă ă neacoperite, din p mânt.ă

— Cotton!Se întoarse. Pam îi ar ta o adun tur de roci. Se îndrept spreă ă ă ă

aceasta, fiecare pas f când s scâr âie nisipul pârjolit de soare.ă ă ţ— Arat ca mormântul gravat de la Bainbridge Hall, spuse ea.ăBun observa ie! Studie paralelipipedul din patru blocuri deă ţ

piatr puse unul peste altul, rotunjit deasupra. Examină ă lateralele, s vad dac era ceva gravat pe el, în special ă ă ă Et in Arcadia ego. Nu se vedea nimic aici, ceea ce nu era de mirare, deoarece deşertul ar fi şters orice semne cu mult timp în urm .ă

— Ne afl m exact pe locul indicat de coordonate şi acestaă chiar arat ca mormântul din monument.ă

Îşi aminti de încercarea eroului: „Apoi, la fel ca p storiiă pictorului Poussin, nedumerit de enigm , vei fi inundat de luminaă inspira iei”. Se sprijini de pietrele mâncate de vreme.ţ

— Şi acum ce facem, Malone? întreb McCollum.ăSe vedeau nişte deluşoare ridicându-se c tre nord, urcândă

încetişor spre mun ii lipsi i de vegeta ie, unde piscuri negreţ ţ ţ despicau c r ri adânci. Cerul ardea cu o str lucire care seă ă ă intensifica pe m sur ce soarele se ridica, indicând miezul zilei.ă ă Analiz iar în minte cuvintele din încercare: „Reasambleaz celeă ă paisprezece pietre, apoi lucreaz cu echerul şi busola pentru aă g si calea. La prânz, simte prezen a luminii roşii, priveşteă ţ r sucirea nesfârşit a şarpelui roşu de mânie”. Totul la Belemă ă

fusese foarte evident, un amestec de istorie şi tehnologie, care p rea s fie specific P zitorilor. De altfel, ideea era ca invitatul să ă ă ă reuşeasc s treac de încercare. Aceast parte era o provocare.ă ă ă ă Dar nu avea cum s fie ceva imposibil! Examin cl direa în ruină ă ă ă şi mormântul improvizat. Apoi le z ri şi le num r : erauă ă ă paisprezece!

Sabre se întreb dac nu era bine s -i omoare acum peă ă ă amândoi. Era oare destul de aproape ca s -şi dea seama şiă singur de restul? Malone îl adusese pân în acest loc şi, exactă cum sperase, apelase la resursele lui s ajung aici tocmai dină ă Portugalia. Îşi propuse totuşi s aib r bdare. Nu ar fi descifrată ă ă niciodat încercarea de unul singur şi, în nici un caz, atât deă rapid. În clipa asta, Scaun-Albastru îl c uta cu siguran .ă ţă Adunarea era în sesiune, aşa c sper ca aceasta s constituie oă ă ă diversiune pân în ziua urm toare. Numai c ştia cât de mult îşiă ă ă dorea Hermann s afle dac aceast urm se dovedeaă ă ă ă promi toare. Mai ştia şi altceva ce pl nuia b trânul şi cât deţă ă ă important era participarea lui acolo s pt mâna care urma să ă ă ă vin . Trei emisari fuseser trimişi s negocieze cu bin Laden.ă ă ă Urma s -i viziteze pe to i trei, omorând doi, dar p strând unul înă ţ ă via . Acea persoan şi biblioteca aveau s fie lucrurile cu careţă ă ă urma el s negocieze. Numai c toate astea presupuneau c eraă ă ă ceva de descoperit aici. Dac nu, avea s -i omoare pe Malone şiă ă pe fosta lui so ie, sperând c putea sc pa astfel de probleme.ţ ă ă

Malone examin cu aten ie un perete al cl dirii în ruin . La treiă ţ ă ă metri în sus se deschidea una din ferestre. Se duse pe partea cealalt şi examin şi cealalt fereastr , care era la aceeaşiă ă ă ă în l ime. Reveni unde erau McCollum şi Pam şi spuse:ă ţ

— Cred c m-am prins care e treaba. Cl direa e p trat , adică ă ă ă ă cu unghiuri drepte, la fel ca ferestrele.

— „Lucreaz cu echerul şi busola”, spuse Pam. ă Echerul, adică cu unghiuri drepte.

— Cele dou ferestre sunt cheia, spuse Malone şi le ar t cuă ă ă mâna.

— Ce vrei s spui? întreb McCollum. E destul de greu să ă ă ajungi acolo.

— Nu chiar. Uit -te în jur!ăBolovani şi pietroaie erau împr ştiate peste tot pe întindereaă

de nisip.— Nu observa i ceva în leg tur cu pietrele?ţ ă ăPam se îndrept spre una şi se aplec . O privi cum mângâiaă ă

marginile acesteia.— Sunt ca nişte cuburi, cu unghiurile drepte, spuse ea. Cu

latura cam de treizeci de centimetri.— Cam aşa ceva. Aminti i-v indiciul: „Reasambleaz celeţ ă ă

paisprezece pietre, apoi lucreaz cu echerul şi busola pentru aă g si calea”. Sunt paisprezece chestii din astea r spândite pe aici.ă ă

— În mod evident, aceast încercare are şi o parte fizic ,ă ă spuse Pam, ridicându-se în picioare. Nu oricine ar putea reasambla pietrele. Presupun c ele ne vor ajuta s ajungem laă ă fereastr .ă

El îşi d du rucsacul jos.ăMcCollum f cu şi el la fel, apoi spuse:ă— Nu exist decât un mod de a afla acest lucru.ăDou zeci de minute fur necesare s adune cele paisprezeceă ă ă

pietre şi s le asambleze într-o piramid cu vârful plat, şase laă ă baz , apoi cinci, iar deasupra acestora înc trei. Dac era nevoie,ă ă ă una dintre cele trei putea s fie pus pe dou dintre ele pentru aă ă ă ob ine o în l ime mai mare, dar Malone estim c gr mada eraţ ă ţ ă ă ă mai mult decât suficient .ă

P şi în fa şi urc spre vârf.ă ţă ăMcCollum şi Pam avur grij ca turnul s r mân stabil. Seă ă ă ă ă

uit prin deschiderea p trat din peretele sf râmicios. Prină ă ă ă p tratul de pe partea cealalt , care se afla la vreo şase metriă ă distan , v zu mun ii din dep rtare, cam la vreo opt sute deţă ă ţ ă metri. „La prânz, simte prezen a luminii roşii, priveşte r sucireaţ ă nesfârşit a şarpelui roşu de mânie.” Cl direa îngust cuă ă ă acoperişul înclinat fusese orientat special de la est spre vest.ă Aceasta nu era o locuin , în nici un caz. Exact ca rozasa de laţă Belem, orientat tot dinspre est spre vest, era, de fapt, o busol .ă ă

„Lucreaz cu echerul şi busola pentru a g si calea.” Se uit laă ă ă ceas. Într-o or , asta şi avea de gând s fac .ă ă ă

Capitolul 70

MARYLANDORA 7.30

Stephanie conducea Chevroletul Suburban pe care li-l oferise preşedintele Daniels. Le mai d duse şi dou revolvere de laă ă Serviciul Secret şi înc rc toare de rezerv . Nu ştia prea bine spreă ă ă ce se îndreptau, dar el voia ca ele s fie preg tite.ă ă

— Î i dai seama, desigur, c maşina asta este probabilţ ă urm rit electronic, spuse Cassiopeia.ă ă

— Putem doar s sper m c e aşa.ă ă ă— Şi î i dai seama c toat chestia asta e nebunie curat . Nuţ ă ă ă

avem nici cea mai mic idee în cine s avem încredere, iară ă preşedintele Statelor Unite nu face excep ie.ţ

— F r îndoial . Nu suntem decât nişte pioni pe tabla de şah.ă ă ă Numai c un pion poate lua regele, dac e bine plasat.ă ă

— Stephanie, noi suntem momeala!Era de acord, dar nu spuse nimic. Ajunser într-un or şel careă ă

se afla cam la cincizeci de kilometri la nord de Washington, una dintre nenum ratele comunit i care înconjurau capitala.ă ăţ Urm rind instruc iunile pe care le primise, recunoscu numeleă ţ restaurantului cu pere i de sticl , cuib rit sub un baldachin deţ ă ă copaci boga i în frunze: Aunt B’s, unul dintre locurile favorite peţ care le frecventa Larry Daley. Parcar şi coborâr din maşin ,ă ă ă fiind întâmpinate de mirosul în ep tor de mere cu şunc şi cartofiţ ă ă pr ji i. Zona aburind a bufetului era atacat de clien ii fl mânzi.ă ţ ă ă ţ ă Trecur de casier şi îl z rir pe Daley stând singur la o mas .ă ă ă ă

— Lua i ceva de mâncare, spuse el. Fac eu cinste. În fa a lui seţ ţ afla o farfurie plin cu ou , m m lig şi un cotlet de porc pr jit.ă ă ă ă ă ă

Dup cum se în eleseser , Cassiopeia se mut la alt mas ,ă ţ ă ă ă ă de unde putea supraveghea înc perea. Stephanie se aşez laă ă masa lui Daley.

— Nu, mul umesc. Observ un anun colorat lâng bufet peţ ă ţ ă care erau doi purcei roz, supradimensiona i, înconjura i deţ ţ sloganul: „PUNE-TE PE PICIOARE LA AUNT B’S”. Ar t spreă ă acesta. De asta m nânci aici? Ca s te pui pe picioare?ă ă

— Îmi place locul acesta. Îmi aminteşte de felul în care g teaă mama. Ştiu c i-e greu s crezi asta, dar sunt şi eu om.ă ţ ă

— De ce nu eşti la treab , s te ocupi de Billet? Doar eşti şefă ă acolo acum!

— Totul e sub control. Avem o alt problem mai presant .ă ă ă— Cum ar fi s - i salvezi pielea.ă ţ— Chestiile astea sunt grozave, spuse el, în timp ce t iaă

cotletul de porc. Ar trebui s m nânci şi tu ceva. Chiar ai nevoieă ă s te pui pu in pe picioare, Stephanie.ă ţ

— Dr gu din partea ta c mi-ai remarcat silueta sub ire. Undeă ţ ă ţ i-e iubita?ţ

— Habar n-am. Presupun c s-a culcat cu mine numai ca să ă vad ce putea s mai afle. Adic nimic. Şi eu am f cut acelaşiă ă ă ă lucru. Din nou, spre deosebire de ceea ce crezi tu, nu sunt chiar un idiot.

La sugestia lui Daniels, îl sunase pe Daley cu dou ore în urmă ă şi solicitase aceast întâlnire. El acceptase imediat. Ceea ce nu-iă d dea pace era motivul pentru care Daniels, dac într-adev ră ă ă dorea ca ea s discute cu Daley, întrerupsese întâlnirea de laă muzeu. Îns nu f cu decât s lase şi aceast nedumerire pe listaă ă ă ă care creştea v zând cu ochii.ă

— Nu ne-am terminat conversa ia.ţ— A sosit vremea s iei contact cu realitatea, Stephanie.ă

Materialul pe care-l ai despre mine? Po i s -l p strezi. Po i s -l şiţ ă ă ţ ă foloseşti, nu-mi pas . Dac eu cad, cade şi preşedintele odat cuă ă ă mine. Dac vrei s - i spun adev rul, chiar ă ă ţ ă voiam s g seşti aceleă ă informa ii. Lui Stephanie îi fu greu s -l cread . Ştiam despreţ ă ă investiga ia ta, continu el. Târfa pe care mi-ai trimis-o? Nu suntţ ă chiar aşa de slab. Crezi c e prima dat când o femeie a încercată ă s afle ceva despre mine? Ştiam c faci s p turi. Aşa c i-amă ă ă ă ă ţ uşurat treaba ca s g seşti ce c utai. Numai c nu te-ai gr bită ă ă ă ă deloc.

— Bun încercare, Larry. Dar nu m-ai convins.ă— Ştiu c n-ai s crezi nimic din ce- i spun, zise el, în timp ceă ă ţ

încerca s amestece ou le cu m m ligu a. Dar m car o dat -nă ă ă ă ţ ă ă via ai putea s ui i c m ur şti de moarte şi s m ascul i cuţă ă ţ ă ă ă ă ă ţ aten ie? Era şi motivul pentru care Stephanie venise, de altfel.ţ Am f cut nişte cercet ri, continu el. Am descoperit o gr madă ă ă ă ă de mizerii, chestii bizare. Nu fac parte din cercul lor restrâns, dar sunt destul de aproape ca s miros câte ceva. Când am aflat că ă

m urm reai, mi-am închipuit c la un moment dat m vei ataca,ă ă ă ă iar când aveai s faci asta, puteam s discut m.ă ă ă

— De ce nu mi-ai cerut ajutorul, pur şi simplu?— Fii serioas ! Nu supor i nici m car s stai în aceeaşi cameră ţ ă ă ă

cu mine, iar eu s - i cer ajutorul? Mi-am închipuit la un momentă ţ dat c ai s tragi cu ochiul pe fereastr şi c ai s vezi cam ce seă ă ă ă ă întâmpl , ca apoi s devii mult mai receptiv . Aşa cum eştiă ă ă acum.

— Înc mai mituieşti congresul?ă— Mda. Eu şi înc o mie de alte persoane care fac lobby.ă

Hmm, ar trebui s fie introdus ca sport olimpic! Ea se uit înspreă ă Cassiopeia şi v zu c nu era nimic care s le alarmeze.ă ă ă Majoritatea meselor erau ocupate de familii şi de cupluri în vârst . Dar s l s m asta, în fond, este cea mai nesemnificativă ă ă ă ă dintre preocup rile noastre, continu Daley.ă ă

— Nu ştiam c ă noi avem preocup ri comune!ă— Sunt lucruri mai grave care se întâmpl . Lu câtevaă ă

înghi ituri de suc de portocale. La naiba, au pus o gr mad deţ ă ă zah r în chestia asta! Dar e bun.ă

— Dac m nânci mereu aşa, cum de te men ii atât de slab?ă ă ţ— Stresul. E cea mai bun diet din lume. Puse paharul peă ă

mas . Are loc o conspira ie, Stephanie.ă ţ— Pentru ce?— S -l schimbe pe preşedinte. Asta era ceva nou. E singurulă

lucru care ar avea sens, continu el, dându-şi deoparte farfuria.ă Vicepreşedintele este în Europa, s participe la un summită economic. Îns mi s-a spus c a plecat noaptea trecut de laă ă ă hotel şi s-a dus s se întâlneasc cu un individ pe nume Alfredă ă Hermann. Cic a fost o vizit de curtoazie. Numai că ă ă vicepreşedintele nu este un tip curtenitor. Nu face lucrurile decât cu un motiv bine întemeiat. S-a mai întâlnit cu Hermann şi altă dat , am verificat.ă

— Şi ai descoperit c Hermann conduce o organiza ie numită ţ ă Ordinul Lânii de Aur.

— Ştiam c vei fi de folos, spuse Daley, iar fa a îi fu inundată ţ ă de uimire. Deci eşti deja la curent cu acest lucru!

— Ce aş vrea s ştiu este de ce ar fi important vreunul dintreă aceste lucruri?

— Acest grup cultiv influen politic şi are intrare peste totă ţă ă în lume. Hermann şi vicepreşedintele sunt prieteni de ceva

vreme. Am auzit vorbindu-se despre el şi despre ordin, dar vicepreşedintele îşi ine gândurile numai pentru el. Ştiu cţ ă doreşte s ajung preşedinte. Se preg teşte s candideze, dar euă ă ă ă cred c s-ar putea s caute o scurt tur .ă ă ă ă

Daniels nu men ionase nimic despre acest subiect.ţ— Mai ai stickurile de memorie pe care le-ai luat de la mine de

acas ? Ea încuviin din cap. Pe unul se afl câteva înregistr riă ţă ă ă digitale cu nişte conversa ii telefonice, continu el. Numaiţ ă câteva, dar sunt al naibii de interesante. Toate sunt cu şeful de cabinet al vicepreşedintelui, un mare m gar. El a transmisă Conexiunea Alexandria direct c tre Alfred Hermann.ă

— Şi cum ai reuşit s afli asta?ă— Eram acolo. Ea nu l s s i se citeasc nimic pe chip. Eramă ă ă ă

chiar acolo, lâng el. Aşa c am asigurat toat documenta iaă ă ă ţ pentru întâlnire. Ne-am întâlnit cu Alfred Hermann la New York acum cinci luni. I-am dat lui tot. Atunci am b gat-o şi pe Dixon peă fir. Stephanie se gândi c şi asta era o noutate. Mda. M-am dus laă ea şi i-am spus ce s-a întâmplat cu conexiunea. I-am spus şi de întâlnirea cu Hermann.

— Asta n-a fost o idee prea bun .ă— P rea mai bun la vremea respectiv . Israelienii erauă ă ă

singurii alia i la care puteam apela. Numai c ei s-au gândit cţ ă ă toat povestea cu Hermann era un fel neoficial de a le face loră probleme. Nu am reuşit decât s-o ob in pe Dixon ca d dac . Maiţ ă ă b u pu in suc. Ceea ce n-a fost chiar aşa de r u.ă ţ ă

— Simt cum mi se face grea .ţăDaley cl tin din cap.ă ă— Abia la o lun dup aceea eu şi cu şeful de cabinet ală ă

vicepreşedintelui am fost singuri. Aşa m gar cum este, tot îiă place s se laude. Asta îi face de obicei pe indivizii de acest tipă s aib probleme. Am b ut câteva pahare şi el a comentat ceva.ă ă ă Pe vremea aceea eram deja suspicios, aşa c purtam ună reportofon la mine. Am înregistrat ceva nemaipomenit în noaptea aceea.

Cassiopeia se ridic de la mas şi se îndrept spre peretele deă ă ă sticl . Afar , maşinile veneau şi plecau din parcarea acoperit .ă ă ă

— Mi-a vorbit despre al dou zeci şi cincilea amendament, cumă îl studia, cum înv a detalii. M-a întrebat ce ştiam despre el, darăţ eu nu ştiam prea multe. M-am ar tat dezinteresat şi am f cut peă ă beatul, deşi nu eram nici una, nici alta.

Ea ştia ce prevedea al dou zeci şi cincilea amendamentă constitu ional: „În cazul îndep rt rii preşedintelui din func ie sauţ ă ă ţ al decesului s u ori al demisiei sale, vicepreşedintele va deveniă preşedinte”.

Capitolul 71

PENINSULA SINAI

Malone se uit la ceas: era 11.58. Se mai uitase deja de două ă ori prin cele dou deschiz turi şi nu v zuse nimic. Pam şiă ă ă McCollum st teau jos, în timp ce el se balansa pe celeă paisprezece pietroaie. Veni şi ora prânzului şi un zvon de clopote se auzi la o oarecare distan .ţă

— E straniu, spuse Pam. Aici, în mijlocul pustiet ii.ăţMalone fu de acord.— Pare ceva ireal, spuse el.„Parc ar veni din ceruri”, gândi.ăSoarele ardea deasupra capetelor lor. Trupul şi uniforma îi

erau umede de la transpira ie.ţSe uit din nou prin deschiz turi.ă ăUnul dup altul, în imagine ap rur punctele care conturauă ă ă

spinarea crestei muntoase. Ceea ce p reau s fi fost nişte chiliiă ă de pustnic se vedeau în peretele de stânc de parc erau nişteă ă ochi negri. Apoi observ ceva: o c rare de piatr se în l a pe unaă ă ă ă ţ dintre movile. S fi fost un drum de c mile? Verificase înă ă Lisabona înainte s plece şi aflase c mun ii din aceast regiuneă ă ţ ă ascundeau nişte scobituri fertile pe care beduinii locali le numeau farsh. De obicei, acestea însemnau o surs de ap şi-iă ă atr geau pe cei câ iva locuitori ai zonei. M n stirea Sfântaă ţ ă ă Ecaterina de la sud, de lâng Muntele lui Moise, ocupa un ă farsh. Presupuse c se g seau mai multe în jurul lui.ă ă

Privi cum dispar umbrele şi culoarea mun ilor de granit seţ transform din ar miu în roşu intens. Mersul r sucit al c r rii deă ă ă ă ă pe deal, acum de culoare maronie, lua forma unui şarpe. Cele dou deschideri încadrau imaginea ca o pictur .ă ă

„Priveşte r sucirea nesfârşit a şarpelui roşu de mânie.”ă ă— Se vede ceva? îl întreb Pam.ă— Da, totul.

Stephanie se uit la Larry Daley.ă— Vrei s -mi spui c vicepreşedintele pl nuieşte s -l omoareă ă ă ă

pe preşedinte?— Exact asta cred c se întâmpl .ă ă— Şi cum de eşti singurul de pe planet care a observat acestă

lucru?— Nu ştiu, Stephanie. Poate numai pentru c sunt un tip iste .ă ţ

Îns ştiu c se petrece ceva.ă ăEa trebuia s afle mai multe. De aceea o trimisese Danielsă

acolo.— Larry, cred c încerci doar s - i salvezi pielea.ă ă ţ— Stephanie, eşti ca individul acela care caut o monedă ă

pierdut sub un felinar. Un tip vine şi-l întreab ce face. Elă ă r spunde: „Caut moneda pe care am pierdut-o”. Tipul zice:ă „Unde ai pierdut-o?” Individul arat undeva la distan şi zice:ă ţă „Acolo”. Tipul e nedumerit, aşa c -l întreab : „Şi de ce cau iă ă ţ aici?” Iar omul nostru spune: „Pentru c aici este lumin ”. Aşaă ă eşti şi tu, Stephanie. Nu te mai uita unde este lumin şi începe să ă priveşti acolo unde trebuie!

— Atunci, spune-mi ceva concret.— Aş vrea s am ceva concret. Numai c aici e vorba despreă ă

mai multe m run işuri care s-au adunat: întâlniri pe careă ţ vicepreşedintele le-a evitat şi pe care un candidat nu ar fi f cut-oă în mod normal, faptul c i-a enervat pe oamenii de care seă presupune c va avea nevoie, lipsa de griji fa de partid. Nimică ţă pe fa . Lucruri m runte pe care le observ unul ca mine, versatţă ă ă în ale politicii. Nu exist decât câ iva dintre noi în interior care să ţ ă fie la curent cu aceste lucruri. Aceşti indivizi in totul în mareţ secret.

— Brent Green este şi el unul dintre aceşti indivizi?— Habar n-am. Brent e un tip ciudat. Nu face parte din nici un

grup. Am încercat s -l presez pu in ieri. L-am amenin at. Numaiă ţ ţ c nu s-a l sat impresionat. Voiam s v d cum reac ioneaz .ă ă ă ă ţ ă Apoi, când ai ap rut la mine în cas şi ai g sit cartea aceea, amă ă ă ştiut c ă tu trebuia s fii aliatul meu.ă

— S-ar putea s fi ales greşit, Larry. Nu cred o iot din ce-miă ă spui! S omori un preşedinte nu e chiar aşa de uşor.ă

— Nu ştiu dac e chiar aşa. To i asasinii de preşedin i şi ceiă ţ ţ care au trecut la fapte şi cei care numai au vrut s fac asta, fieă ă erau s ri i de pe fix, fie au avut noroc. Imagineaz - i ce ar faceă ţ ă ţ un profesionist!

Aici Stephanie îi d du dreptate.ă

— Unde sunt stickurile de memorie? întreb el.ă— Sunt la mine.— Sper, pentru c , dac sunt la altcineva, am încurcat-oă ă

amândoi. Vor şti c -i am la mân cu ceva. Ar fi imposibil deă ă explicat de ce am înregistrat convorbirile acelea cu şeful de cabinet al vicepreşedintelui. Trebuie s mi le dai înapoi,ă Stephanie!

— Asta n-o s se întâmple. Am o sugestie, Larry. Ce-ar fi s teă ă predai, s recunoşti c ai mituit congresul şi s ceri protec ieă ă ă ţ federal ? Apoi n-ai decât s torni gogoşile astea oricui te vaă ă asculta.

El se l s pe spate în scaun şi îi spuse:ă ă— Ştii, am crezut pentru o clip c noi doi am putea avea oă ă

conversa ie civilizat . Dar nu, tu vrei neap rat s faci pe istea a.ţ ă ă ă ţ Am f cut ce am fost nevoit s fac, Stephanie, pentru c asta voiaă ă ă preşedintele.

— Ştia şi el ce f ceai cu congresul? întreb ea, devenind bruscă ă mai interesat .ă

— Altfel, cum crezi c mi-au crescut ac iunile atât de repede laă ţ Casa Alb ? El voia ca lucrurile s treac de congres, iar euă ă ă f ceam tot posibilul s se întâmple întocmai. Acest preşedinte aă ă avut succes cu congresul, ceea ce explic şi faptul c a ob inută ă ţ atât de uşor şi al doilea mandat.

— Ai vreo dovad c a fost şi el implicat?ă ă— Adic s -l fi înregistrat pe Daniels? Nu, doar realitatea,ă ă

Stephanie. Cineva trebuie s ac ioneze pentru ca lucrurile s seă ţ ă întâmple cu adev rat. Aşa e lumea! Eu sunt omul lui Daniels. Euă ştiu asta şi ştie şi el asta.

Ea îi arunc o privire Cassiopeei şi îşi aminti ce-i spuseseă aceasta pe drum. Chiar nu mai ştiau pe cine s mai cread – niciă ă m car pe preşedinte. Daley se ridic în picioare şi l s câ ivaă ă ă ă ţ dolari bacşiş.

— Acum câteva zile tu şi cu Green credea i c toat povesteaţ ă ă asta era despre moştenirea pe care o va l sa preşedintele. i-amă Ţ spus ce voiai s auzi ca s dormi mai bine noaptea. Daley cl tină ă ă ă din cap. Aici este vorba despre cum s continue Daniels să ă tr iasc . Mi-am pierdut vremea cu tine. Am s m ocup de acestă ă ă ă lucru într-un alt mod.

Malone mergea în frunte spre versantul sterp. Vulturi şi p s riă ă

de prad patrulau deasupra capetelor lor. Lumina aurie aă soarelui îi p trundea în creier şi îi sc lda trupul transpirat.ă ă C rarea era pres rat cu pietre r mase în urma unor scurgeri deă ă ă ă ap , iar solul ars de soare era o depunere argiloas de nisip şiă ă n mol. Urm c rarea şerpuit c tre vârf, unde trei bolovaniă ă ă ă ă imenşi se rostogoliser cu mult timp în urm şi creaser un tunelă ă ă spre culme. Nisipul m runt, care f cea un zgomot asem n toră ă ă ă apei, trecea peste pietre ca o ploaie fin . În ciuda soarelui,ă culoarul era r coros. Se bucur de umbra acestuia. Cap tulă ă ă cel lalt se z rea la vreo zece metri. V zu deodat în fa oă ă ă ă ţă fulgerare roşie.

— A i v zut? întreb el.ţ ă ă— Da, r spunse Pam.ăSe oprir şi privir cum ap rea din nou. Apoi îşi d du seamaă ă ă ă

ce se întâmpla. Soarele de la miezul zilei, pe m sur ce g seaă ă ă goluri între cele trei stânci c zute, se juca cu granitul roşu şiă colora tunelul în purpuriu. Era un fenomen interesant. „Priveşte r sucirea nesfârşit a şarpelui roşu de mânie.”ă ă

— Se pare, spuse el, c sunt mul i şerpi roşii mânioşi pe aici.ă ţ La jum tatea distan ei observ nişte cuvinte gravate în granit. Seă ţ ă opri şi citi în latin , traducând apoi cu voce tare, c ci cunoşteaă ă pasajul: „Nu te apropia aici! Ci scoate- i înc l mintea dinţ ă ţă picioarele tale, c locul pe care calci este p mânt sfânt”ă ă 16. Este din Ieşirea. Asta-i spunea Dumnezeu lui Moise din rugul aprins.

— Oare aici s-a întâmplat? întreb Pam.ă— Nimeni nu ştie. Muntele care se afl la vreo treizeci şi doi deă

kilometri mai la sud, Jebel Musa, Muntele lui Moise, este acceptat de c tre toate cele trei religii ca fiind locul respectiv. Dar cineă poate şti?

La cap tul tunelului fu înv luit de o adiere brusc de c ldur şiă ă ă ă ă privi direct în farsh-ul curb, pres rat cu chiparoşi. Nori albi şiă pufoşi se alergau unul pe altul pe cerul senin. Mergea cu ochii aproape închişi din cauza luminii puternice.

Presate de versantul mai îndep rtat, înghesuite de stâncileă copleşitoare, se ridicau ziduri şi cl diri care p trundeau una înă ă alta ca şi cum ar fi f cut parte din stânc . Culorile – galben, maroă ă şi alb – se potriveau cu camuflajul. Turnurile de paz p reau să ă ă pluteasc în aer. Conuri sub iri, verzi, de chiparoşi ad ugau ună ţ ă contrast la iglele acoperişului de culoare portocaliu-închis. Nimicţ

16 Biblia, Ieşirea 3:5 (n.tr.).

nu p rea logic dac analizai m rimea şi forma. Ansamblul îiă ă ă amintea lui Malone de farmecul anarhic al unui sat pesc rescă italian, de pe coama unui deal.

— O m n stire? îl întreb Pam.ă ă ă— Harta indica trei în aceast regiune. Nici una nu esteă

secret .ăO c rare cu trepte formate din bolovani ducea în jos. Trepteleă

coborau abrupt, grupate câte trei, m rginite de câte o fâşie înă pant , pres rat cu piatr fin . La cap t, o alt potec traversaă ă ă ă ă ă ă ă farsh-ul, trecea pe lâng un lac mic cuib rit între chiparoşi şi seă ă deplasa în zigzag spre intrarea în m n stire.ă ă

— Acesta este locul!

Stephanie îl privi pe Daley p r sind restaurantul. Cassiopeiaă ă veni lâng ea, se aşez la mas şi întreb :ă ă ă ă

— Ai aflat ceva util?— Spune c Daniels era la curent cu tot ce f cea el.ă ă— Altceva ce putea s zic ?ă ă— Daley nu a men ionat niciodat c am fost la Camp Davidţ ă ă

noaptea trecut .ă— P i nu ne-a v zut nimeni în afar de agen ii aceia şi deă ă ă ţ

Daniels.Asta aşa era. Dormiser singure în caban , cu doi agen iă ă ţ

posta i afar . Mâncarea le aşteptase în cuptor când se treziser .ţ ă ă Daniels le sunase personal şi le spusese s aranjeze întâlnirea cuă Daley. Aşa c Daley ori nu ştia, ori refuza s spun c ştia.ă ă ă ă

— M întreb de ce a vrut preşedintele s ne întâlnim cu Daley,ă ă ştiind c ar fi putut contrazice ceea ce ne spusese el? întreb ea,ă ă mai mult pentru sine decât pentru Cassiopeia.

— Adaug şi întrebarea asta pe list !ă ăPrivi prin peretele de sticl cum Daley îşi târşâia picioareleă

prin pietrişul din parcare, spre maşina lui, un Land Rover. Niciodat nu-i pl cuse acest individ. Când i se confirmase în celeă ă din urm faptul c nu era un individ f r pat , fusese extrem deă ă ă ă ă înc p ânat .ă ăţ ă

Acum îns , nu mai era aşa de sigur .ă ăDaley ajunse la maşin , care se afla la cap tul cel lalt ală ă ă

parc rii şi urc . Şi ele trebuiau s plece. Sosise vremea s -lă ă ă ă g seasc pe Brent Green şi s vad ce aflase şi el. Daniels nuă ă ă ă men ionase nimic despre o eventual discu ie a lor cu Green, darţ ă ţ

ea aşa considera c era mai bine.ăMai ales acum.O explozie zdruncin întreaga cl dire.ă ăSocul ini ial fu înlocuit de constatarea c restaurantul eraţ ă

intact. Vocile ridicate şi câteva ipete se domolir imediat cândţ ă începur şi al ii s -şi dea seama c nu fusese afectat cl direa.ă ţ ă ă ă ă Totul era bine, mai pu in afar .ţ ă

Se uit prin peretele de sticl şi v zu cum Land Roverul luiă ă ă Larry Daley era mistuit de fl c ri.ă ă

Capitolul 72

PENINSULA SINAI

Malone se apropie de poarta de lemn îmbr cat în metal.ă ă Zidurile arse de soare din granit roşu, care îşi sprijineau funda iaţ pe suporturile gigantice, se înclinau spre o teras pe careă st teau de paz chiparoşi, portocali, l mâi şi m slini, iar parteaă ă ă ă de jos era învelit în vi -de-vie. Un vânticel cald ridica nisipul.ă ţă Nu se vedea nici un semn de via . Deasupra por ii, Malone z riţă ţ ă alte cuvinte în latin , de data aceasta Psalmul 117, iar el traduseă cu voce tare:

ACEASTA ESTE POARTA DOMNULUI:DREP II VOR INTRA PRIN EAŢ 17.

— Ce facem? întreb Pam.ăMalone observase c ostilitatea zonei se potrivea foarte bineă

cu temperamentul ei instabil.— Presupun c sta e scopul sforii, spuse el, ar tând-o cuă ă ă

mâna. Mult deasupra por ii, un clopot din metal se odihnea înţ interiorul unui turn deschis. Se îndrept spre bucata de sfoar şiă ă trase. Clopotul sun de mai multe ori. Era pe punctul de a sunaă din nou, când se deschise o ferestruic în partea de sus a por ii şiă ţ un tân r b rbos cu p l rie de paie se aplec în afar .ă ă ă ă ă ă

— Cum aş putea s v fiu de folos? întreb acesta în englez .ă ă ă ă— Am venit s vizit m biblioteca, spuse McCollum.ă ă— Aceasta nu este decât o m n stire, un loc de reculegere.ă ă

Nu avem bibliotec .ăMalone se întrebase cum de ştiau P zitorii dac persoana careă ă

venea la poarta lor era sau nu un invitat. C l toria putea luaă ă foarte mult timp şi în nici o parte a încerc rii nu fusese impusă ă vreo constrângere. Aşa c trebuia s fie înc o provocare final ,ă ă ă ă una care nu era stipulat în încercare.ă

— Suntem invita i şi am dus încercarea la bun sfârşit, strig el.ţ ă Cerem permisiunea de a intra în bibliotec .ă

17 Biblia, Psalmii 118:20 (n.tr.).

Ferestruica portalului se închise.— Asta a fost foarte nepoliticos din partea ta, spuse Pam.— Nu au de gând s deschid larg por ile pentru oricine apareă ă ţ

pe aici, spuse Malone şi îşi şterse sudoarea de pe frunte.Ferestruica se deschise din nou şi tân rul întreb :ă ă— Numele dumitale?McCollum fu pe punctul de a vorbi, dar Malone îl prinse de

mân .ă— Las -m pe mine, spuse el. Se uit în sus şi spuse: Georgeă ă ă

Haddad.— Cine sunt cei care te înso esc?ţ— Partenerii mei.Tân rul îl fix cu privirea, ca şi cum ar fi încercat s -şi deaă ă ă

seama dac putea avea încredere în el.ă— Aş avea o întrebare, dac nu e cu sup rare.ă ă— Desigur!— Drumul pân aici – care a fost ruta?ă— Mai întâi la Belem şi la M n stirea lui Ieronim, apoi laă ă

Bethlehem şi apoi aici.Ferestruica se închise. Malone auzi cum se trag nişte z voareă

în spatele por ii, apoi panourile din lemn se deschiser şi tân rulţ ă ă b rbos ieşi tacticos afar . Acesta purta nişte pantaloni largi, careă ă se îngustau la gamb şi o manta roşiatic strâns în talie cu oă ă ă sfoar .ă

În picioare purta sandale. Se opri în fa a lui Malone şi f cu oţ ă plec ciune.ă

— Bine ai venit, George Haddad! i-ai dus încercarea la bunŢ sfârşit. Doreşti s vizitezi biblioteca?ă

— Da, aş vrea.Tân rul îi zâmbi şi îi spuse:ă— Atunci intr şi g seşte ceea ce cau i!ă ă ţMerser to i dup el, în şir indian şi intrar pe poart , apoi într-ă ţ ă ă ă

un coridor întunecos, m rginit de stânc înalt , care blocaă ă ă soarele. Înc treizeci de paşi, apoi un unghi drept şi ieşir iar laă ă lumin , în interiorul zidurilor, într-un spa iu înfloritor în care seă ţ vedeau mult verdea , chiparoşi, palmieri, vi -de-vie, flori şiă ţă ţă chiar şi un p un care se plimba an oş pe acolo.ă ţ ţ

Se auzea o melodie mângâietoare cântat la flaut. Malone z riă ă de unde provenea aceasta – muzicantul st tea în unul dintreă balcoanele sus inute de stâlpi de lemn. Cl dirile erau înghesuiteţ ă

una în alta, fiecare fiind diferit ca m rime şi ca stil. Z ri cur i,ă ă ă ţ trepte, balustrade de metal, peristiluri, acoperişuri ascu ite şi aleiţ înguste. Un apeduct miniatural canaliza apa de la un cap t laă cel lalt. Totul p rea s fi ap rut acolo din întâmplare. Ansamblulă ă ă ă îi amintea de un sat medieval.

Îl urmar mai departe pe tân rul cu p l rie de paie. În afară ă ă ă ă de cânt re ul la flaut, Malone nu mai z ri pe nimeni altcineva,ă ţ ă deşi complexul era curat şi pus la punct. Razele de soare se luptau cu draperiile de la ferestre, îns nu z ri nici o mişcare înă ă spatele ochiurilor de geam. Straturile terasate de legume înc rcate cu roşii st teau la vedere. Un lucru îi atrase aten ia:ă ă ţ panouri solare ce erau fixate discret pe acoperişuri şi mai multe antene parabolice, fiecare ascuns în spatele unor ap r tori dină ă ă lemn sau din piatr , care p reau s fac parte din cl diri – „ca laă ă ă ă ă Disney World”, se gândi Malone, unde lucrurile necesare treceau neobservate, deşi erau l sate chiar la vedere.ă

Tân rul cu p l ria de paie se opri în fa a unei uşi de lemn şi-iă ă ă ţ descuie broasca cu o cheie de aram supradimensionat . Intrară ă ă într-o sal de mese, o înc pere imens decorat cu picturiă ă ă ă murale religioase înf işându-l pe Moise. În aer se sim ea mirosăţ ţ de cârna i şi de varz murat . Pl cile din tavan alternau întreţ ă ă ă ciocolatiu şi culoarea untului, întrerupte de un panou în form deă romb de culoare albastr , punctat cu stele aurii.ă

— C l toria voastr a fost, desigur, lung , spuse tân rul.ă ă ă ă ă Avem mâncare şi b utur pentru voi.ă ă

Pe una dintre mese se afla o tav cu pâini brune la culoare şiă nişte castroane cu roşii, ceap şi ulei. Un alt castron era plin deă curmale, iar altul con inea trei rodii uriaşe. Se vedea aburulţ ieşind de la un ceainic şi se sim ea miros de ceai.ţ

— Dr gu din partea dumitale, spuse Malone.ă ţ— Foarte dr gu , ad ug McCollum. Numai c noi am dori să ţ ă ă ă ă

vedem biblioteca.Chipul osos tr d pentru o secund expresia de nemul umire aă ă ă ţ

tân rului, care le spuse:ă— Am prefera s mânca i şi s v odihni i. De asemenea,ă ţ ă ă ţ

poate ve i dori s v sp la i înainte de a p trunde în interior.ţ ă ă ă ţ ăMcCollum f cu un pas în fa .ă ţă— Am dus încercarea voastr la bun sfârşit. Am dori s vedemă ă

biblioteca!— De fapt, domnul Haddad e cel care a finalizat încercarea

dumnealui şi a câştigat dreptul de a intra. Nu a fost trimis nici oă invita ie c tre dumneata sau c tre aceast femeie. Tân rul seţ ă ă ă ă uit apoi la Malone. Prin implicarea acestor dou persoane,ă ă invita ia dumitale ar trebui, în mod normal, s fie anulat .ţ ă ă

— Şi atunci, de ce m aflu aici?ă— S-a f cut o excep ie.ă ţ— De unde ştii cine sunt?— Ai ştiut ruta încerc rii dumitale.ăTân rul cu p l rie de paie nu mai spuse nimic altceva şi p r siă ă ă ă ă

sala de mese, închizând uşa dup el. R maser cufunda i înă ă ă ţ t cere. În cele din urm , Pam spuse:ă ă

— Mi-e foame!Şi lui Malone îi era foame. Îşi puse rucsacul pe mas .ă— Atunci, hai s le accept m ospitalitatea!ă ă

Capitolul 73

MARYLAND

Stephanie şi Cassiopeia se repezir afar din restaurant. Nu seă ă mai putea face nimic pentru Larry Daley. Automobilul lui era o gr mad de scrum şi înc ardea. Explozia fusese destinată ă ă ă maşinii şi nu f cuse pagube prea mari celorlalte automobile.ă Fusese o lovitur intit .ă ţ ă

— Trebuie s plec m, spuse Cassiopeia.ă ăŞi ea era de aceeaşi p rere. Se îndreptar în grab spreă ă ă

Chevrolet şi urcar , Stephanie aşezându-se la volan. Introduseă cheia în contact, dar ezit şi întreb :ă ă

— Ce p rere ai?ă— Dac preşedintele nu a pus el însuşi o bomb în maşinaă ă

asta, atunci nu suntem în pericol. Nimeni nu s-a apropiat de ea cât am stat noi aici.

R suci cheia. Motorul prinse via . Ieşi de acolo exact în clipaă ţă în care o maşin a poli iei d dea col ul şi intra în parcare.ă ţ ă ţ

— Ce i-a spus? întreb Cassiopeia.ţ ăEa îi relat conversa ia pe scurt.ă ţ— Credeam c e plin de minciuni. Conspira ii pentru a-l omorîă ţ

pe Daniels… Dar acum.O ambulan trecu în vitez pe lâng ele pe banda cealalt .ţă ă ă ă— N-are nici un rost s se mai gr beasc , spuse ea. Nici m cară ă ă ă

n-a avut timp s -şi dea seama ce i s-a întâmplat.ă— Destul de spectaculos, spuse Cassiopeia. Erau moduri mult

mai silen ioase de a-l omorî.ţ— Asta dac nu vrei s atragi aten ia asupra faptului.ă ă ţ

Consilierului adjunct pe probleme de securitate na ional s -i fieţ ă ă pus o bomb în maşin ? O s fie mare scandal!ă ă ă ă

Conducea încet, respectând limitarea de vitez , încercând să ă ias din oraş şi s intre înapoi pe autostrad . Opri la o intersec ieă ă ă ţ şi se îndrept spre sud.ă

— Încotro mergem acum? întreb Cassiopeia.ă— Trebuie s -l g sim pe Green.ă ăDup vreo opt kilometri, z ri o maşin în oglinda retrovizoare,ă ă ă

apropiindu-se rapid. Se aştepta ca aceasta s o dep şeasc şi să ă ă ă mearg în continuare cu vitez pe una din cele dou benziă ă ă aproape goale ale autostr zii. În schimb, Fordul de culoare griă încetini chiar lâng bara de protec ie a Chevroletului Suburban.ă ţ Z ri dou persoane pe locurile din fa .ă ă ţă

— Nu suntem singure!Mergeau cu aproape o sut de kilometri la or pe drumulă ă

sinuos care trecea prin zona împ durit de provincie. Numaiă ă câteva ferme mai întrerupeau din când în când câmpiile şi p durea. V zu un pistol ap rând pe geamul pasagerului de peă ă ă locul din fa . Se auzi un pocnet şi un glon ricoş din lunet , darţă ţ ă ă sticla nu se sparse.

— Binecuvântat s fie Serviciul Secret, spuse ea. Geamuriă antiglon .ţ

— Îns cauciucurile nu au.ăCassiopeia avea dreptate. M ri viteza şi Fordul se inu după ţ ă

ele. Trase volanul brusc la stânga şi trecu pe banda cealalt ,ă încetinind, l sând Fordul s dep şeasc . În timp ce le dep şea,ă ă ă ă ă b rbatul trase într-o arip a Chevroletului, dar gloan ele ricoşar .ă ă ţ ă

— Avem şi blindaj, spuse Cassiopeia.— Ce mi-ar pl cea un tanc acuma! Ai vreo idee cine suntă

indivizii?— Cel care trage ne-a urm rit în parc acum câteva zile. Aşaă

c , aş spune c ne-au g sit saudi ii.ă ă ă ţ— Cred c -l urm reau pe Daley când am ap rut noi.ă ă ă— Norocul nostru!Trecu din nou maşina pe banda cu ieşire spre sud, ajungând

acum în spatele Fordului. Cassiopeia deschise geamul şi cu două împuşc turi sparse luneta maşinii din fa a lor. Fordul încerc oă ţ ă manevr similar , schimbând benzile pe autostrad , dar fuă ă ă nevoit s revin pe banda cu ieşire spre sud pentru a evita ună ă camion care se apropia. Cassiopeia profit de ocazie şi maiă trimise un glon prin lunet . Pasagerul din Ford ochi prin lunetaţ ă spart , dar Cassiopeia îl descuraj , tr gând înc o dat .ă ă ă ă ă

— Problemele noastre se agraveaz , spuse Stephanie. A maiă ap rut o maşin în spatele nostru.ă ă

Cealalt maşin st tea foarte aproape de bara lor de protec ieă ă ă ţ din spate. În untru se aflau tot doi b rba i. Continu s m rească ă ţ ă ă ă ă viteza, pentru c , dac ar fi oprit, ar fi ajuns la cheremul celoră ă patru b rba i înarma i. Cassiopeia evalu situa ia şi se hot rî.ă ţ ţ ă ţ ă

— Voi trage în cauciucurile celor din fa . Apoi mai vedem ceţă facem cu cei din spate. Se auzi un pocnet, apoi un zgomot mai puternic. Stephanie sim i cum partea din dreapta spate a maşiniiţ de teren deviaz şi îşi d du seama imediat ce se întâmplase: ună ă glon nimerise un cauciuc al maşinii lor. Ap s frâna şi inuţ ă ă ţ vehiculul sub control.

Se mai auzi un pocnet şi se hurduc şi partea din stângaă spate.

Ştia c împuşc turile obişnuite nu f ceau cauciucurile să ă ă ă explodeze, numai c pierdeau aer şi mai dura doar câtevaă minute pân când maşina r mânea pe jant . L s maşina să ă ă ă ă ă ruleze, ceea ce ar fi trebuit s -i permit s mai mearg vreo doiă ă ă ă kilometri.

Cassiopeia îi d du un pistol şi schimb înc rc torul din armaă ă ă ă sa. La început se puteau servi de sistemul de protec ie alţ Chevroletului ca s se protejeze. Dup aceea vor fi numaiă ă împuşc turi, iar ora matinal şi zona de provincie pu in populată ă ţ ă le oferea prea mult intimitate atacatorilor lor. Partea din spateă se l s pe şosea şi un zgomot puternic îi d du de în eles că ă ă ţ ă plimbarea se terminase.

Opri Chevroletul şi apuc pistolul.ăFordul din fa frân brusc, derapând.ţă ăAutomobilul din spate f cu acelaşi lucru.ăDin ambele maşini ieşir cei patru b rba i înarma i.ă ă ţ ţ

Malone îşi termin rodia, unul dintre fructele sale preferate şiă mai înghi i o ceaşc din ceaiul am rui. Fuseser l sa i singuriţ ă ă ă ă ţ aproape trei sferturi de or , deşi el nu putea sc pa deă ă sentimentul c erau supraveghea i. Examin împrejurimile cuă ţ ă aten ie, încercând s -şi dea seama dac înc perea avea camereţ ă ă ă video. Mesele erau goale toate, la fel şi un dulap care se afla lâng unul dintre pere i. Îşi imagin un zdr ng nit uşor deă ţ ă ă ă farfurii, zgomotul furculi elor care se atingeau de ele şi discu iileţ ţ în diverse limbi care înso eau cu siguran fiecare mas . Mai eraţ ţă ă o uş la cel lalt cap t care era închis şi despre care presupuseă ă ă ă c ducea înspre buc t rie. Sala de mese era r coroas , iar elă ă ă ă ă presupuse c acest lucru se datora zidurilor groase din piatr .ă ă

Se deschise uşa exterioar şi tân rul cu p l rie de paieă ă ă ă p trunse în interior. Malone observ c fiecare ac iune aă ă ă ţ tân rului p rea realizat în stilul unui servitor, ca şi cum ar fiă ă ă

avut în minte doar o singur idee odat .ă ă— Domnule Haddad, eşti preg tit s intri în bibliotec ?ă ă ăMalone încuviin din cap.ţă— Am burta plin şi m-am şi odihnit.ă— Atunci putem merge.McCollum s ri de pe scaun. Malone aşteptase s vad ce aveaă ă ă

de gând s fac .ă ă— E vreo problem dac mergem întâi pân la baie?ă ă ă— Pot s te duc, încuviin tân rul când auzi cererea. Însă ţă ă ă

dup aceea va trebui s revii aici. Domnul Haddad este invitatul.ă ă— Bine, spuse McCollum şi d du din mân a nep sare cândă ă ă

auzi condi ia, du-m doar pân la baie.ţ ă ă— Domnule Haddad, ave i nevoie s merge i la baie? întrebţ ă ţ ă

tân rul.ăMalone d du din cap c nu şi-l întreb :ă ă ă— Eşti un P zitor?ă— Da.Studie chipul lui tân r. Avea pielea neobişnuit de neted ,ă ă

pome ii înal i, iar ochii s i migdala i îi d deau un aspect oriental.ţ ţ ă ţ ă— Cum pute i avea grij de acest loc cu atât de pu ini oameni?ţ ă ţ

Nu am v zut decât înc o persoan pe drumul pân aici.ă ă ă ă— Nu a fost niciodat o problem .ă ă— Dar intruşii? întreb McCollum.ă— Domnul Haddad este un înv at. Nu avem de ce s ne fieăţ ă

team .ă— Condu-l pân la baie, îi spuse Malone, hot rându-se s -lă ă ă

lase în pace. Noi o s aştept m aici.ă ăP zitorul se întoarse spre Pam.ă— Sunt bine, spuse ea.— Ne vom întoarce în curând.

Stephanie se încuraj pentru lupt . Cineva îl omorâse pe Larryă ă Daley şi acum indivizii ştia veniser dup ea. Era sup rat c oă ă ă ă ă ă târâse şi pe Cassiopeia în porc ria asta, dar prietena ei aleseseă de bun voie s vin cu ea. Şi nu v zu nici fric , nici regrete, doară ă ă ă ă hot râre în ochii Cassiopeei. Cei patru b rba i înaintau spreă ă ţ Chevrolet.

— Tu ia-i pe cei din fa , spuse Cassiopeia, iar eu m ocup deţă ă cei din spate.

Ea încuviin din cap. Amândou se preg tir s deschid uşileţă ă ă ă ă ă

şi s trag . Avea mai mult sens aşa decât s stea şi s -i lase peă ă ă ă cei patru s atace dup bunul lor plac. Poate c momentul deă ă ă surpriz le va conferi un avantaj. Va folosi portiera blindat şiă ă geamul securizat ca protec ie cât de mult timp va fi în stare.ţ

Un zgomot în buşit crescu în intensitate şi maşina începu să ă vibreze. Stephanie v zu cum cei doi din fa se împr ştiar , înă ţă ă ă timp ce o pal de vânt trecu peste automobil şi un elicopteră ap ru în raza lor vizual . Apoi ap ru o maşin care opriă ă ă ă scrâşnind. Auzi un schimb rapid de focuri de arm . Trupurileă celor doi indivizi din fa se r sucir în aer. Se uit în oglindaţă ă ă ă retrovizoare. Maşina din spate încerca s plece. Unul dintreă tr g tori z cea mort pe autostrad . Maşina porni. Elicopterulă ă ă ă atârna cam la cincisprezece metri în aer. O uş lateral seă ă deschise şi ap ru un b rbat cu o puşc în mân . Elicopterulă ă ă ă merse paralel cu maşina care pleca şi ea v zu, dar nu putu să ă aud , împuşc turile. Maşina vir brusc la stânga şi se izbi de ună ă ă copac. Cei doi indivizi din fa z ceau sângerând pe pavaj.ţă ă Deschise portiera de la Chevrolet.

— Toat lumea e bine acolo? întreb o voce de b rbat.ă ă ăSe întoarse şi-l z ri pe agentul de la Serviciul Secret care leă

întâmpinase la muzeu, stând în picioare lâng o alt maşină ă ă parcat .ă

— Mda, suntem bine.Telefonul mobil îi sun din interiorul Chevroletului. Îl lu înă ă

mân şi r spunse.ă ă— M-am gândit c poate ave i nevoie de pu in ajutor, îi spuseă ţ ţ

Daniels.

Sabre îl urm pe P zitor afar prin furnicarul de cl diriă ă ă ă cufundate în t cere. Soarele l sa umbre lungi peste liniileă ă acoperişurilor şi pe strada neregulat . „Un oraş-fantom , gândiă ă el. Mort şi totuşi viu.”

Fu condus la o alt cl dire, unde, în interior, g si o baie cuă ă ă podeaua ca de plumb. Un container de tabl suspendat de tavană alimenta toaleta cu ap . Se hot rî c acum era momentul, aşa că ă ă ă scoase pistolul pe care-l luase de la m n stire, ieşi din toalet şiă ă ă împinse eava în fa a tân rului.ţ ţ ă

— Spre bibliotec .ă— Dar nu eşti dumneata invitatul!— Ce zici de asta? l muri el lucrurile. Te împuşc în cap şi afluă

şi singur unde este!— Urmeaz -m ! îi spuse cel lalt, care p ru mai multă ă ă ă

nedumerit decât speriat.

Capitolul 74

VIENA

Hermann afl curând c Thorvaldsen se dusese laă ă Schmetterlinghaus. Şeful g rzii sale, un tip solid cu pieleaă m slinie, zelos din fire, îl urm , în timp ce se îndrepta şi el înă ă aceeaşi direc ie. Nu voia s atrag aten ia, aşa c -şi p str pasulţ ă ă ţ ă ă ă m surat, zâmbind şi salutându-i din când în când pe membriiă care se plimbau prin gr dina de trandafiri de lâng cas . Seă ă ă bucur c Thorvaldsen se dusese acolo. Cl direa era destul deă ă ă departe ca s poat discuta problema ferit de ochii sau deă ă urechile celorlal i. Şi exact de asta avea nevoie!ţ

Printre plante, prin pere ii de sticl , Thorvaldsen o z ri peţ ă ă gazd apropiindu-se. Îi observ mersul hot rât. Îl recunoscu şi peă ă ă şeful g rzii sale.ă

— Gary, domnul Hermann soseşte aici. Aş vrea ca tu s teă retragi în cap tul cel lalt şi s stai printre plante. Mai mult caă ă ă sigur va fi prost dispus şi trebuie s discut cu el. Nu vreau s fiiă ă implicat pân nu te chem. Po i s faci asta pentru mine?ă ţ ă

B iatul încuviin din cap.ă ţă— Atunci du-te şi s nu faci nici un zgomot!ăB iatul se duse repede pe o c rare care se strecura prină ă

p durea tropical transplantat şi apoi disp ru printre frunze.ă ă ă ă

Hermann se opri afar . Îi spuse şefului g rzii:ă ă— Nu vreau s fiu deranjat, ai tu grij de asta!ă ăApoi deschise uşa de lemn şi împinse draperia de cauciuc.

Fluturii zburau în zigzag prin aerul c ldu . Acompaniamentul loră ţ muzical nu fusese pornit înc . Thorvaldsen st tea pe unul dintreă ă scaunele pe care el şi Sabre le ocupaser cu dou zile în urm .ă ă ă Z ri imediat scrisorile şi-şi scoase pistolul din buzunar.ă

— Ai în posesie lucruri care îmi apar in, spuse pe un ton ferm.ţ— Aşa este. Şi se pare c le vrei înapoi.ă— Asta nu mai este amuzant, Henrik!— O am pe fiica ta.— Am decis c pot tr i şi f r ea.ă ă ă ă

— Sunt sigur c po i. M întreb dac ea îşi d seama de asta.ă ţ ă ă ă— M car eu înc mai am un moştenitor.ă ăÎn ep tura îl r ni adânc.ţ ă ă— Te sim i mai bine când spui asta?ţ— Mult mai bine. Îns , aşa cum probabil ai remarcat,ă

Margarete va fi ruina acestei familii dup ce eu nu voi mai exista.ă— Poate seam n cu mama ei? Dup câte îmi aduc aminte şiă ă ă

ea era o femeie care se l sa uşor prad sentimentelor.ă ă— Din mai multe puncte de vedere. Îns nu o voi l sa peă ă

Margarete s stea în calea succesului nostru. Dac ai inten ia s -iă ă ţ ă faci r u, n-ai decât! Eu vreau s -mi înapoiezi lucrurile care-miă ă apar in!ţ

— Presupun c ai citit şi tu astea, spuse Thorvaldsen şi agită ă scrisorile în aer.

— De mai multe ori.— Întotdeauna ai vorbit hot rât când a venit vorba despreă

Biblie. Criticile tale erau bine întemeiate şi bine gândite, trebuie s admit. Thorvaldsen f cu o pauz . M-am mai gândit. Există ă ă ă dou miliarde de creştini, ceva mai mult de un miliard deă musulmani şi aproximativ cincisprezece milioane de evrei. Iar cuvintele de pe aceste pagini îi vor înfuria pe to i.ţ

— Asta este defectul religiei: nu are nici un respect pentru adev r. Nici unuia nu-i pas de ceea ce este real, ci numai deă ă ceea ce poate trece drept realitate. Thorvaldsen ridic din umeri.ă Creştinii vor trebui s se confrunte cu faptul c Biblia lor, atâtă ă Vechiul Testament, cât şi cel nou, sunt contraf cute. Evreii voră afla c Vechiul Testament este o relatare a str moşilor lor dintr-ă ăun loc diferit de Palestina. Iar musulmanii vor afla c p mântulă ă lor sacru, cel mai sfânt dintre locuri, fusese ini ial p mântul deţ ă baştin al evreilor.ă

— Nu am timp pentru asta, Henrik. D -mi scrisorile, apoi şefulă g rzii te va escorta în afara propriet ii.ă ăţ

— Şi cum vei explica acest lucru celorlal i membri?ţ— Ai fost chemat în Danemarca. Nişte afaceri urgente. Se uită

prin jur. Unde este fiul lui Malone?— Se distreaz pe undeva pe domeniu, spuse Thorvaldsen,ă

ridicând din umeri. I-am spus s se fereasc de probleme.ă ă— Ar fi trebuit s ascul i tu însu i acest sfat în elept. Î i cunoscă ţ ţ ţ ţ

leg turile cu Israelul şi presupun c i-ai informat deja de planurileă ă noastre. Îns , aşa cum sunt sigur c i s-a spus, ei ştiu c noiă ă ţ ă

c ut m Biblioteca din Alexandria, la fel ca ei. Au încercat s neă ă ă opreasc , îns pân acum f r succes. Iar de-acum este preaă ă ă ă ă târziu.

— Ai foarte mare încredere în angajatul t u. S-ar putea s teă ă dezam geasc !ă ă

Hermann nu putea s -şi dezv luie propria incertitudine, aşa că ă ă declar în schimb foarte hot rât:ă ă

— Niciodat !ă

Malone se ridic de la mas şi îşi scoase pistolul din rucsac.ă ă— Chiar m întrebam cât aveai de gând s stai aici, spuseă ă

Pam.— Destul de mult cât s -mi dau seama c prietenul nostru nuă ă

se va mai întoarce.Îşi puse rucsacul în spate şi deschise uşa spre exterior. Nu se

auzea nici urm de glasuri, nici zgomot de copite, nici m cară ă flautul. Complexul p rea şi sacru şi sinistru în acelaşi timp.ă

Se auzir clopotele, semnalând ora trei dup -amiaza.ă ăMerse înainte înspre un grup de cl diri, fiecare dintre ele cuă

nuan a şi textura frunzelor uscate. Un turn brun-roşcat cuţ acoperişul convex se în l a solemn. Strada cu denivel ri îşi ar taă ţ ă ă vârsta. Singurul semn c tr iau oameni pe acolo erau hainele –ă ă lenjerie intim , şosete, pantaloni – care atârnau la uscat dintr-ună balcon. Dup un col îi z ri cam la trei metri distan peă ţ ă ţă McCollum şi pe tân rul cu p l rie de paie, traversând o mică ă ă ă pia , în care se afla o fântân . M n stirea avea, cu siguran ,ţă ă ă ă ţă acces la un pu , deoarece apa nu p rea s fie o problem ; deţ ă ă ă asemenea, nici electricitatea, având în vedere num rul mare deă panouri solare şi de antene parabolice. McCollum inea un pistolţ îndreptat spre capul tân rului.ă

— E bine s ştim c am avut dreptate în ceea ce-l priveşte peă ă partenerul nostru, şopti el.

— Presupun c vrea neap rat s fie primul care s arunce oă ă ă ă privire.

— Ei bine, asta e extrem de nepoliticos din partea lui. Mergem?

Sabre îşi inea pistolul îndreptat spre ceafa P zitorului. Trecurţ ă ă de mai multe cl diri şi p trunser şi mai adânc în complex, până ă ă ă în punctul în care se îmbinau lucrurile f cute de mâna omului cuă

cele naturale. Nu putea suferi liniştea aceea profan . O biserică ă neobişnuit , v ruit în galben, era cuib rit lâng fa ada dină ă ă ă ă ă ţ stânc . În interior, naosul boltit, iluminat natural, era plin deă icoane, triptice şi fresce. O adev rat p dure de candelabre deă ă ă argint şi de aur atârna deasupra unei pardoseli din mozaic cu modele foarte detaliate. Opulen a din interior contrasta puternicţ cu simplitatea exteriorului.

— Aceasta nu este o bibliotec , spuse el.ăAp ru un b rbat la altar. Şi el avea pielea m slinie, dar eraă ă ă

scund şi avea p rul c runt. Era mai în vârst , poate în jur deă ă ă şaptezeci de ani.

— Bine ai venit, spuse b rbatul. Eu sunt bibliotecarul.ă— Dumneata eşti şeful aici?— Am aceast onoare.ă— Vreau s v d biblioteca!ă ă— Pentru a face acest lucru, va trebui s -l eliberezi pe cel peă

care-l ii ostatic.ţSabre îl împinse deoparte pe P zitor.ă— Bine. Ridic pistolul c tre bibliotecar. Du-m dumneata maiă ă ă

departe!— Desigur.

Malone şi Pam intrar în biseric . Dou şiruri de coloane deă ă ă granit monolitice, vopsite în alb, cu capitoliile aurite, expuneau medalioane cu profe ii din Vechiul Testament şi cu apostolii dinţ Noul Testament. Frescele de pe ziduri îl reprezentau pe Moise primind poruncile şi confruntându-se cu rugul aprins. În dulapurile cu vitrine de sticl se odihneau relicvarii, discuri, cupeă şi cruci. Nu era nici urm de McCollum sau de tân rul cu p l rieă ă ă ă de paie.

La dreapta lui, într-o niş , Malone z ri dou cuşti din bronz. Înă ă ă una se aflau sute de cranii de culoarea nisipului, adunate unul peste altul într-o movil sinistr . Cealalt con inea un asortimentă ă ă ţ hidos de oseminte într-un talmeş-balmeş anatomic.

— P zitori? întreb Pam.ă ă— Mai mult ca sigur.Mai era ceva în naosul luminat de soare care-i atrase aten ia:ţ

nu erau strane. Se întreb dac aceasta era o biseric ortodox .ă ă ă ă Era greu de spus din cauza decora iunilor, care p reau unţ ă amestec eclectic din mai multe religii.

Travers pardoseala din mozaic c tre nişa din partea opus . Înă ă ă interior, c rat pe un suport din piatr , având în spate unăţă ă vitraliu luminos, se afla un schelet întreg, îmbr cat cu o robă ă mov cu broderii şi sutan cu glug , plasat în pozi ie şezând , cuă ă ţ ă capul uşor înclinat, ca şi cum s-ar fi întrebat ceva. Oasele degetelor, având înc pe ele resturi de carne uscat şi unghii,ă ă ineau un toiag şi un rozariu. În granitul de dedesubt erauţ

d ltuite trei cuvinte:ă

CVSTOS RERVM PRVDENTIA

— „Pruden a este p zitoarea lucrurilor”, spuse el, traducând,ţ ă dar ştia greac destul de bine ca s -şi dea seama c primulă ă ă cuvânt putea fi interpretat şi ca „în elepciune”. Oricum ar fi fost,ţ mesajul era clar.

Ceva care sun ca o uş care se deschide şi apoi se închide îşiă ă transmise ecoul din partea cealalt a unui iconostas din fa aă ţ bisericii. inând pistolul în mân , merse încet înainte şi trecu prinŢ ă uşa din mijlocul unui panou decorat cu modele complicate.

O singur uş se afla la cap tul cel lalt.ă ă ă ăSe apropie de ea.Panourile erau din lemn de cedru, iar pe ele erau

inscrip ionate cuvintele din Psalmul 117: „ţ ACEASTA ESTE POARTA DOMNULUI: DREP II VOR INTRA PRIN EAŢ ”.

Apuc sfoara ce inea loc de mâner şi trase de ea. Uşa seă ţ deschise cu o mul ime de scâr âituri. Numai c el mai observţ ţ ă ă ceva: panoul str vechi era echipat cu un dispozitiv modern, oă deschiz toare electronic , fixat pe partea opus . Un fir treceaă ă ă ă prin balama, apoi disp rea într-o gaur f cut în piatr .ă ă ă ă ă

Observ şi Pam acest lucru.ă— Asta-i ciudat, spuse ea.El fu de acord.Apoi se uit dincolo de uş şi confuzia lui se amplific .ă ă ă

Capitolul 75

MARYLAND

Stephanie s ri din elicopterul care le l s din nou pe ea şi peă ă ă Cassiopeia la Camp David. Daniels le aştepta pe pista de aterizare. Stephanie se îndrept direct spre el, în timp ceă elicopterul se ridic din nou pe cerul dimine ii şi disp ruă ţ ă deasupra copacilor.

— Poate c sunte i preşedintele Statelor Unite, spuse ea pe ună ţ ton ascu it, dar sunte i un mare tic los! Ne-a i trimis acolo ştiindţ ţ ă ţ c vom fi atacate!ă

Daniels avea o expresie de nedumerire pe fa .ţă— De unde aveam s ştiu asta?ă— Şi tocmai se întâmpla s treac pe acolo un elicopter înă ă

care se afla un ochitor de elit ? întreb Cassiopeia.ă ă— Hai s ne plimb m pu in, spuse preşedintele şi f cu un gestă ă ţ ă

cu mâna. Pornir f r grab pe o alee larg . Trei agen i de laă ă ă ă ă ţ Serviciul Secret mergeau în urma lor la vreo dou zeci de metri.ă

— Spune i-mi ce s-a întâmplat, le îndemn Daniels. Stephanieţ ă se calm , recapitul tot ce se întâmplase în acea diminea şiă ă ţă sfârşi prin a spune:

— El considera c cineva comploteaz s v omoare.ă ă ă ăI se p ru ciudat s se refere la Daley la timpul trecut.ă ă— Avea dreptate.Se oprir .ă— Mie mi-a ajuns, spuse ea. Nu mai lucrez pentru

dumneavoastr şi totuşi m-a i determinat s ac ionez într-oă ţ ă ţ bezn total . Cum v aştepta i s fac asta?ă ă ă ţ ă

— Sunt convins c i-ai dori postul înapoi, nu-i aşa?ă ţEa nu r spunse imediat, iar t cerea ei l s de în eles, spreă ă ă ă ţ

enervarea ei, c într-adev r şi-l dorea. Ea fusese cea careă ă concepuse şi pusese bazele la Magellan Billet, promovându-i întreaga existen . Nimic din ce se întâmpla nu o implicase directţă pe ea de la bun început, îns acum erau persoane pe care nici nuă le pl cea, nici nu le admira, dar care se foloseau de ea. Aşa c -iă ă r spunse sincer preşedintelui:ă

— Nu şi dac trebuie s v pup în fund. F cu o pauz . Sau s-oă ă ă ă ă pun pe Cassiopeia din nou în pericol.

Daniels nu p ru descurajat.ă— Veni i cu mine! Merser în linişte prin p dure spre o altţ ă ă ă

caban . În interior, preşedintele lu un CD-player portabil.ă ă Asculta i asta!ţ

— Brent, nu pot s - i explic tot, pot numai s - i spun c searaă ţ ă ţ ă trecut s-a întâmplat s aud conversa ia dintre vicepreşedinteleă ă ţ vostru şi Alfred Hermann. Ordinul, sau mai bine zis Hermann, pl nuieşte s -l omoare pe preşedintele vostru.ă ă

— Ai aflat şi detalii? întreb Green.ă— Daniels va face o vizit neanun at în Afganistan s pt mânaă ţ ă ă ă

viitoare. Hermann a f cut o în elegere cu oamenii lui bin Laden şiă ţ a furnizat proiectilele necesare pentru a distruge avionul.

— Aceasta este o acuza ie foarte grav , Henrik!ţ ă— Lucru care nu-mi st în obicei. Am auzit asta eu însumi, la felă

şi b iatul lui Cotton Malone. Îl po i informa pe preşedinte? Doar să ţ ă anuleze c l toria. Asta ar solu iona problema pe termen scurt.ă ă ţ

— Bineîn eles. Ce se întâmpl acolo, Henrik?ţ ă— Mai multe decât i-aş putea explica. inem leg tura.ţ Ţ ă

— Aceast înregistrare a fost f cut acum cinci ore, explică ă ă ă Daniels. Nu am primit nici un telefon de la procurorul meu general cel demn de încredere. Te gândeşti c putea m car să ă ă fac o încercare. De parc aş fi greu de g sit!ă ă ă

— Cine l-a omorât pe Daley? se interes ea.ă— Larry, Dumnezeu s -l ierte, a cam for at lucrurile. E clar că ţ ă

era un tip ocupat. Ştia c se petrecea ceva şi a ales s difuzezeă ă ştirile pe toate canalele. Asta a fost greşeala lui. Oamenii care sunt în posesia acelor stickuri de memorie sunt cei care l-au omorât pe Larry.

Ea şi cu Cassiopeia se uitar una la alta. În cele din urm ,ă ă spuse:

— Green.— Se pare c am g sit câştig torul la concursul „Cine esteă ă ă

tr d torul?”ă ă— P i atunci de ce nu-l aresta i? întreb ea.ă ţ ă— Avem nevoie de mai mult, spuse Daniels, cl tinând din cap.ă

Articolul trei, capitolul trei din Constitu ie stipuleaz clar.ţ ă Tr darea fa de Statele Unite asigur confortul şi sus inereaă ţă ă ţ

inamicilor. Oamenii care vor s m omoare sunt inamicii noştri.ă ă Îns nimeni nu poate fi învinuit de tr dare dac nu există ă ă ă m rturia a dou persoane la acelaşi act realizat f iş. Aşa că ă ăţ ă avem nevoie de mai mult.

— Presupun c a i putea s zbura i spre Afganistan şi, dup ceă ţ ă ţ ă va fi doborât avionul, vom avea şi actul realizat f iş. Eu şiăţ Cassiopeia am putea fi cei doi martori.

— Da, foarte amuzant, Stephanie! Da, sunt de acord, a i fost oţ momeal . Numai c am avut grij s v protejez spatele.ă ă ă ă ă

— Dr gu din partea dumneavoastr !ă ţ ă— Nu po i alunga p s rile din tufişuri dac nu ai un câine bun.ţ ă ă ă

Iar dac tragi cu puşca înainte, nu faci decât s - i iroseştiă ă ţ gloan ele.ţ

Ea în elese ce voia s spun . Şi ea d duse ordineţ ă ă ă asem n toare în repetate rânduri.ă ă

— Ce vre i s facem? întreb ea, cu evident resemnare înţ ă ă ă voce.

— Întâlni i-v cu Brent Green!ţ ă

Malone se uit la imaginea enigmatic . Uşa bisericii seă ă deschidea înspre peretele din fa al muntelui. Drept înainte seţă afla un hol p trat, cu o l ime de vreo cincisprezece metri şi camă ăţ tot atât de lung. Lumina i slab cu felinare argintii, pere ii dinţ ţ granit sclipeau ca nişte oglinzi. Pardoseala avea un alt mozaic frumos ornamentat, iar tavanul era decorat cu borduri şi arabescuri în roşu şi maro. Pe partea opus a înc perii se aflauă ă şase rânduri de pilaştri din marmur gri cu negru, lega i între eiă ţ prin şiraguri de primule. Şapte uşi se deschideau între pilaştri, fiecare v zându-se ca un petic întunecat. Deasupra fiec ruiă ă portal se afla o liter roman – V S O V O D A. Deasupra litereloră ă era scris un alt pasaj biblic, din Apocalipsa. Pasajul era în latin ,ă aşa c -l traduse cu voce tare:ă

— „Nu plânge: Iat , a biruit leul din semin ia lui Iuda, r d cinaă ţ ă ă lui David, ca s deschid cartea şi cele şapte pece i ale ei.”ă ă ţ 18

Auzi paşi r sunând de dincolo de uşi, dar era imposibil de spusă în spatele c reia.ă

— McCollum e acolo, spuse Pam. Dar unde?Se îndrept spre una dintre intr ri. În interior, un tunelă ă

str pungea roca, iar din şase în şase metri se aflau alte felinareă 18 Biblia, Apocalipsa 5:5 (n.tr.).

care luminau slab. Se uit prin deschiderea al turat , care duceaă ă ă şi ea în interiorul muntelui, numai c printr-un tunel diferit.ă

— Ce interesant! Alt test! Sunt şapte posibilit i. Îşi d du josăţ ă rucsacul de pe umeri. Ce s-a întâmplat cu vremurile în care nu aveai nevoie decât de un permis ca s intri într-o bibliotec ?ă ă

— Probabil c s-au dus în acelaşi loc unde se afl şi coborâtulă ă dintr-un avion numai atunci când aterizeaz .ă

— S ştii c te-ai descurcat destul de bine la s ritura aceea,ă ă ă zise el zâmbind.

— Nu-mi mai aduce aminte!El se uita la cele şapte intr ri.ă— Ştiai c McCollum va ac iona, nu-i aşa? De asta l-ai l sat să ţ ă ă

plece cu P zitorul acela.ă— Nu a venit aici pentru experien a intelectual . Şi nu e niciţ ă

vân tor de comori. Individul la este un profesionist.ă ă— La fel ca avocatul cu care m întâlneam, care era mai multă

decât un simplu avocat.— Israelienii s-au folosit de tine. Nu are rost s te sim i prostă ţ

din cauza asta. S-au folosit şi de mine.— Crezi c toat chestia asta a fost o înscenare?ă ă— Mai mult o manipulare, spuse el, cl tinând din cap. L-amă

g sit pe Gary mult prea uşor. Şi dac ă ă trebuia ca eu s -i omor peă r pitorii lui? Apoi, când am mers la George, ei n-au f cut altcevaă ă decât s ne urm reasc . Bineîn eles c tu erai acolo şi israelieniiă ă ă ţ ă te urm reau. Aşa c s-au asigurat c te voi lua cu mine,ă ă ă p c lindu-m în aeroport şi la hotel. Toate se leag . Aşa auă ă ă ă reuşit israelienii s -l omoare pe George, dup care ei şi-auă ă terminat treaba. Cei care l-au r pit pe Gary in leg tura cu noi caă ţ ă s g seasc asta. Ceea ce înseamn c r pitorii au un plan cuă ă ă ă ă ă totul diferit de cel al israelienilor.

— Crezi c McCollum l-a r pit pe Gary?ă ă— El sau persoana pentru care lucreaz el.ă— Şi atunci ce facem?— Mergem dup el! spuse Malone, sco ând din rucsacă ţ

înc rc toarele de rezerv pentru pistol şi înghesuindu-le înă ă ă buzunare.

— Pe care uş ?ă— i-ai dat singur r spunsul la asta în Lisabona, când spuneaiŢ ă ă

c Thomas Bainbridge a l sat indicii. I-am citit cartea în avion. Nuă ă g seşti nimic acolo, nici m car cât de cât apropiat de ceea ce amă ă

experimentat noi. Biblioteca pierdut din cartea lui esteă descoperit în sudul Egiptului. Nu este nici o încercare a eroului,ă nimic. Numai c monumentul acela din gr dina lui – acela-i cuă ă totul altceva! M întrebam despre ultima parte a încerc rii peă ă care ne-a dat-o McCollum. Nu ar avea nici un sens s intri aiciă pur şi simplu, imediat cum ai ajuns!

— Numai dac ai un pistol îndreptat spre capul cuiva.ă— Adev rat! Numai c este ceva în neregul . Ar t înspre uşi.ă ă ă ă ă

Cu acest gen de prevedere, ar putea foarte uşor s fac un intrusă ă s se r t ceasc . Şi unde e restul lumii? Acest loc e p r sit. Maiă ă ă ă ă ă citi o dat literele de deasupra uşilor: V S O V O D A. Şi îşi d duă ă seama. Mereu te luai de mine, întrebându-te la ce e bună memoria mea fotografic .ă

— Nu, m întrebam mereu de ce nu- i puteai aduce aminte deă ţ ziua mea de naştere sau de aniversarea noastr !ă

— De data asta conteaz faptul c am o bun inere de minte,ă ă ă ţ zise el. Aminteşte- i ultima parte a încerc rii! „Aten ie la litere!”ţ ă ţ Ştii monumentul de la Bainbridge Hall, cu literele romane? El le rev zu perfect în minte: D OVOSVAVV M. Î i aminteşti c teă ţ ă întrebai de ce D şi M sunt la distan de celelalte opt litere? Ar tţă ă ă înspre uşi. Acum ştim. Una te las s intri, iar cealalt presupună ă ă c te scoate afar . De partea din mijloc nu sunt prea sigur, dară ă urmeaz s afl m.ă ă ă

Capitolul 76

VIENA

Thorvaldsen evalu situa ia. Trebuia s fie mai bun decâtă ţ ă Hermann, de aceea îşi luase pistolul pe sub pulover. Înc maiă inea în mân scrisorile Sfântului Augustin şi ale Sfântuluiţ ă

Ieronim. Îns şi Hermann era înarmat.ă— De ce l-ai r pit pe Gary Malone? îl întreb el.ă ă— Nu am nici cea mai mic inten ie s m las chestionat.ă ţ ă ă— Şi de ce nu-mi faci aceast pl cere, dac tot voi pleca înă ă ă

curând?— Pentru ca tat l lui s fac întocmai ceea ce aveam noiă ă ă

nevoie s fac . Şi a mers! Malone ne-a condus direct laă ă bibliotec .ă

Îşi aminti de presupunerea vicepreşedintelui din noaptea trecut şi se hot rî s marşeze pe asta.ă ă ă

— Iar tu eşti la curent cu asta?— Eu întotdeauna ştiu, Henrik! Asta e diferen a dintre noi. Deţ

aceea eu conduc aceast organiza ie!ă ţ— Membrii nu au nici o idee despre planurile tale. Lor numai li

se pare c în eleg.ă ţÎncerca s vad dac mai era ceva de aflat. Îl trimisese peă ă ă

Gary s se ascund din dou motive: unul, ca s nu fie nici oă ă ă ă posibilitate de a se afla c ei auziser discu ia din noapteaă ă ţ precedent , ca s nu fie puşi amândoi în pericol, iar al doilea,ă ă ştiuse c Hermann urma s vin înarmat şi trebuia s fac singură ă ă ă ă fa acestei amenin ri.ţă ţă

— Ei au toat încrederea în Cerc, spuse Hermann. Iar noi nu i-ăam dezam git niciodat .ă ă

— Astea sunt chestiunile pe care voiai s mi le ar i? întreb elă ăţ ă şi ar t spre hârtii.ă ă

— Speram, spuse Hermann încuviin ând din cap, c , odat ceţ ă ă vei vedea falsurile din Biblie, erorile sale inerente, vei în elege cţ ă noi nu facem decât s spunem lumii ceea ce ar fi trebuit s i seă ă spun acum o mie cinci sute de ani.ă

— Dar lumea e preg tit s afle?ă ă ă

— Nu m intereseaz aceast dezbatere, Henrik! îşi duseă ă ă bra ul în fa şi ridic pistolul. Ceea ce aş vrea s aflu este cumţ ţă ă ă de ai descoperit aceste scrisori.

— La fel ca tine, Alfred, eu întotdeauna ştiu!— Te voi ucide, îi spuse Hermann, cu pistolul îndreptat spre el.

Acesta este teritoriul meu şi ştiu cum s m descurc dup ce nuă ă ă vei mai fi. Pentru c o ai deja pe fiica mea, m pot folosi de acestă ă lucru. Pot spune c a fost vorba despre un fel de conspira ie deă ţ extorcare pe care ai pl nuit-o şi care a mers prost. Nici nu vaă conta prea mult. Oricum n-o s - i pese.ă ţ

— Cred c de fapt m preferi mort!ă ă— F r îndoial ! E mult mai uşor, din mai multe puncte deă ă ă

vedere!Thorvaldsen auzi paşii cum alergau în acelaşi moment în care-

l z ri pe Gary cum sare dintre plante şi se repede la Alfredă Hermann. B iatul era înalt şi deşirat, dar solid. Luat prină surprindere, Hermann se rostogoli şi îşi pierdu pistolul. Gary îl împinse pe adversarul s u şi înşf c arma. Hermann p reaă ă ă ă împietrit în urma atacului; se ridic în genunchi, încercând s -şiă ă recapete r suflarea. Thorvaldsen se ridic şi lu pistolul de laă ă ă Gary. Nu-i d du lui Hermann timp s se ridice şi-i trase acestuiaă ă o lovitur cu pistolul în tâmpl . Austriacul, ame it, c zu gr madă ă ţ ă ă ă la p mânt.ă

— Asta a fost o chestie prosteasc , îi spuse lui Gary. M-aş fiă descurcat şi singur.

— Cum? îşi inea pistolul îndreptat înspre tine!ţNu voia s recunoasc faptul c r m sese, într-adev r, f ră ă ă ă ă ă ă ă

idei, aşa c -l prinse şi-l strânse pe b iat de um r.ă ă ă— Bine zis, b iete! Numai s nu mai faci asta şi alt dat !ă ă ă ă— Sigur, Henrik! Nici o problem ! Data viitoare o voi l sa peă ă

acea persoan s te împuşte.ă ă— Eşti exact ca tat l t u, îi spuse zâmbind.ă ă— Şi acum ce facem? Mai este un tip afar .ăÎl duse pe Gary lâng ieşire şi-i spuse cu voce joas :ă ă— Du-te afar şi spune-i c ă ă Herr Hermann are nevoie de el.

Apoi las -l pe el s intre primul. Eu o s m ocup de restul.ă ă ă ă

Malone merse prin tunelul cu litera D. Drumul era îngust, pentru dou persoane şi se adâncea mult în m runtaieleă ă muntelui. Coti de dou ori. Lumina venea în continuare slab de laă

felinare. Aerul rece, misterios, era în ep tor şi îl usturau ochii.ţ ă Dup înc vreo câteva cotituri, ajunser într-o camer decorată ă ă ă ă cu picturi murale magnifice. Se minun de realizarea loră extraordinar : Judecata de Apoi, iadul aruncând fl c ri în râu,ă ă ă Tulpina lui Isai. Şapte uşi erau t iate în zidul prin care intraser ,ă ă iar deasupra fiec reia se vedea câte o singur liter roman . Peă ă ă ă peretele opus se vedeau alte şapte uşi, fiecare cu câte o literă deasupra, de asemenea: D M V S O A I.

— Mergem pe la O, nu-i aşa? întreb Pam.ă— Prinzi repede, observ el. Monumentul acela reprezintă ă

cheia acestui labirint. Urmeaz s mai fie înc şapte puncte deă ă ă leg tur . V O S V A V V, astea au r mas. Thomas Bainbridge aă ă ă l sat un indiciu important, numai c e unul care nu are nici ună ă sens pân nu ajungi aici. De aceea, P zitorii l-au l sat în paceă ă ă timp de trei sute de ani. Altfel nu are nici un sens.

— Numai în situa ia în care te afli în acest labirint.ţContinuar s mearg înainte prin încâlceala de pasaje,ă ă ă

coridoare înşel toare şi fund turi. Timpul şi energia necesareă ă pentru construc ia acestor tuneluri stârnir imagina ia luiţ ă ţ Malone. Numai c P zitorii îşi îndepliniser misiunea pe oă ă ă perioad de peste dou mii de ani – timp suficient pentru a fi atâtă ă inventivi, cât şi meticuloşi. Mai ap rur înc şapte puncte deă ă ă leg tur şi lui îi f cu pl cere s constate c de fiecare dată ă ă ă ă ă ă deasupra unei uşi se z rea una dintre literele de pe monument.ă Îşi inea pistolul la îndemân , dar în fa a lor nu se auzea nimic.ţ ă ţ Fiecare r scruce avea un sistem diferit de hieroglife, cartuşe,ă gravuri alfabetice şi simboluri cuneiforme. Trecur de cea de-aă şaptea r scruce şi intrar într-un alt tunel, iar el ştiu c drumulă ă ă final se afla în fa a lor.ţ

Trecur de un col , iar lumina de la ieşirea din fa a lor era clară ţ ţ mult mai str lucitoare decât la celelalte r scruci. McCollum puteaă ă fi acolo, aşteptându-i, aşa c o trase pe Pam în spatele lui şiă merse încetişor înainte. La cap t, r mase în umbr şi arunc oă ă ă ă privire în untru.ă

Camera era înc p toare, ar ta cam ca un p trat cu latura deă ă ă ă doisprezece metri şi nişte candelabre atârnau deasupra capetelor lor. Pere ii aveau o în l ime de vreo şase metri şi erauţ ă ţ acoperi i cu h r i f cute din mozaic: Egipt, Palestina, Ierusalim,ţ ă ţ ă Mesopotamia, Mediterana. Detaliile erau minime, cu rmurileţă pierdute în necunoscut, iar scrisul era în greac , arab şi ebraic .ă ă ă

Pe peretele opus se aflau înc şapte uşi. Cea cu litera Mă deasupra sigur d dea înspre bibliotec .ă ă

Intrar în camer .ă ă— Bine ai venit, domnule Malone! spuse o voce de b rbat.ăSiluetele a doi b rba i se conturar din întunericul uneia dintreă ţ ă

celelalte uşi. Unul dintre ei era P zitorul pe care îl amenin aseă ţ McCollum mai devreme cu pistolul, numai c acum era f ră ă ă p l ria de paie. Cel lalt era Adam din apartamentul lui Haddad şiă ă ă din m n stirea din Lisabona. Malone îşi ridic pistolul. Niciă ă ă P zitorul, nici Adam nu se clintir . Ambii st teau doar şi se uitauă ă ă la el, pe chipuri având aşternute nişte expresii îngrijorate.

— Nu sunt duşmanul vostru, spuse Adam.— Cum ne-ai g sit? întreb Pam.ă ă— Nu eu v-am g sit pe voi, ci voi m-a i g sit pe mine.ă ţ ăMalone se gândi la faptul c b rbatul din fa a lui îl împuşcaseă ă ţ

pe George Haddad. Apoi observ c Adam era îmbr cat la fel caă ă ă P zitorul mai tân r: pantaloni largi, mantaua strâns în talie cu oă ă ă sfoar , sandale. Nici unul nu era înarmat. Îşi l s pistolul în jos.ă ă ă

— Eşti un P zitor? îl întreb pe Adam.ă ă— Un servitor credincios.— De ce l-ai omorât pe George Haddad?— Nu l-am omorât.O mişcare din spatele celor doi b rba i îi atrase aten ia luiă ţ ţ

Malone. V zu înc o siluet p şind în fa dinspre uş . Era Eveă ă ă ă ţă ă din apartamentul lui Haddad. Vie şi s n toas .ă ă ă

— Domnule Malone, spuse ea, eu sunt ajutor de bibliotecar şi v dator m o explica ie, dar trebuie s ne gr bim! El îşi p stră ă ţ ă ă ă ă calmul. Ne aflam acolo, la Londra, pentru a crea o iluzie, continu ea. Era absolut necesar ca dumneata s continui, iară ă bibliotecarul considera c vicleşugul era cea mai bun cale de aă ă îndeplini acest scop.

— Bibliotecarul?— El ne conduce, încuviin ea din cap. Nu suntem mul i, darţă ţ

am fost întotdeauna suficien i pentru a proteja acest loc. Mul iţ ţ P zitori au servit aici. Sunt convins c le-ai v zut osemintele înă ă ă ă biseric . Numai c lumea e în continu schimbare. Devine din ceă ă ă în ce mai dificil pentru noi s ne continu m misiunea. Suntem peă ă punctul de a r mâne f r fonduri, iar recrutarea din ultimaă ă ă perioad a fost jalnic . Apoi, mai este şi amenin area.ă ă ţ

Malone o aştept s -şi continue explica iile.ă ă ţ

— În ultimii ani, cineva ne tot caut . Au implicat pân şiă ă guvernele. Incidentul de acum cinci ani cu George Haddad, când ai reuşit s -l ascunzi, a l sat un invitat expus şi cunoscut. Acestă ă lucru nu s-a mai întâmplat niciodată pân acum! To i invita ii dină ţ ţ trecut şi-au respectat angajamentul de a p stra secretul, cuă excep ia unuia – Thomas Bainbridge. Din fericire îns , el s-aţ ă dovedit util în înc lcarea pe care a comis-o. Încercarea voastr aă ă reuşit mul umit lipsei de caracter a lui Bainbridge.ţ ă

— Ştia i c venim? întreb Pam.ţ ă ă— Cea mai mare parte a c l toriei voastre a fost stimulat deă ă ă

noi, cu excep ia faptului c israelienii au fost destul de agresivi înţ ă încercarea lor de a v g si. Chiar şi americanii au fost implica i,ă ă ţ numai c se pare c din motive diferite. Toat lumea duceaă ă ă tratative cum s scape de noi. Bibliotecarul a hot rât s pun înă ă ă ă mişcare nişte evenimente pe care noi s le putem controla şiă care s -i conduc chiar aici pe juc torii importan i.ă ă ă ţ

— Cum este posibil aşa ceva? întreb el.ă— P i sunte i aici, nu-i aşa?ă ţ— Ne aflam la Londra, interveni Adam, ca s v stimul m. Amă ă ă

utilizat câteva efecte speciale de recuzit pentru a v convingeă ă de împuşc turi. Adam se uit la Pam. Împuşcarea dumitale a fostă ă doar un accident. Nu m aşteptam s fii afar .ă ă ă

— Cum nu m aşteptam nici eu! spuse Malone. Îns mai eraă ă ceva. Se uit la Eve. George te-a împuşcat. I-am luat pistolul –ă era înc rcat cu muni ie adev rat .ă ţ ă ă

— Da, slav Domnului c inteşte foarte bine! Înc m doare,ă ă ţ ă ă dar vesta şi-a îndeplinit misiunea.

— Ne-am dus la Lisabona, spuse Adam, ca s v ajut m să ă ă ă merge i înainte şi s -i abatem din drum pe israelieni. Trebuia caţ ă voi trei s veni i aici singuri. Ceilal i care se aflau în m n stireă ţ ţ ă ă f ceau parte dintr-o unitate special de exterminare aă ă Mossadului. Dar i-a i eliminat.ţ

Malone o privi pe Pam.— Dup câte se pare, nu ai fost tu singura persoană ă

manipulat .ă— Individul care a venit aici cu voi este Dominick Sabre, spuse

Eve, deşi numele s u de la naştere este James McCollum.ă Lucreaz pentru o organiza ie cunoscut sub numele de Ordinulă ţ ă Lânii de Aur. A venit s ia biblioteca.ă

— Iar eu l-am adus aici, spuse Malone.

— Nu, spuse Adam, noi te-am l sat s -l aduci aici.ă ă— Unde este acest bibliotecar? întreb Pam.ă— Acolo, spuse Adam şi ar t spre uşi. S-a dus cu Sabre. Subă ă

amenin area pistolului.ţ— Cotton, spuse Pam. Î i dai seama ce înseamn asta? Dacţ ă ă

Eve nu a fost omorât , atunci.ă— Bibliotecarul este George Haddad.— Urmeaz s moar , spuse Eve, încuviin ând din cap, cuă ă ă ţ

ochii inunda i de lacrimi.ţ— L-a luat pe Sabre în untru, spuse P zitorul mai tân r, ştiindă ă ă

c nu se va mai întoarce.ă— De unde ştie acest lucru? întreb Malone.ă— Ori ordinul, ori Sabre vor acest loc numai pentru ei înşişi.

Care din ei? Asta r mâne de v zut. Îns vom fi omorâ i cu to ii,ă ă ă ţ ţ indiferent c e unul sau altul. Deoarece nu suntem decât câ iva,ă ţ acest lucru nu va fi dificil de realizat.

— Nu exist arme aici?ă— Nu sunt permise aici, spuse Adam, cl tinând din cap.ă— Ceea ce se afl acolo merit sacrificiul vostru? întreb Pam.ă ă ă— F r îndoial , r spunse Adam.ă ă ă ăMalone ştia ce se întâmpla.— Bibliotecarul vostru a fost r spunz tor de moartea unuiă ă

P zitor, cu mult timp în urm . El crede c moartea sa va fi oă ă ă isp şire pentru acest p cat.ă ă

— Ştiu, spuse Eve. În aceast diminea v-a privit cum v-a iă ţă ţ paraşutat şi a ştiut c aceasta era ultima lui zi. Mi-a spus ce aveaă de f cut. F cu un pas înainte. Lacrimile îi br zdau acum obrajii. Aă ă ă spus c dumneata ai putea opri ceea ce se întâmpl . Aşa că ă ă salveaz -l! Nu trebuie s moar ! Salveaz -ne pe to i!ă ă ă ă ţ

Malone se îndrept spre uşa marcat cu M şi strânse bineă ă pistolul. Îşi arunc rucsacul la p mânt şi-i spuse lui Pam:ă ă

— R mâi aici!ă— Nu, spuse ea. Merg şi eu!El o privi. Aceast femeie, pe care o iubise, dar pe care o şiă

urâse, p rea ea îns şi la o r scruce, la fel ca Haddad.ă ă ă— Vreau s ajut, spuse ea.ăEl habar nu avea ce urma s se întâmple acolo.ă— Gary are nevoie m car de unul din p rin i, îi spuse el.ă ă ţ— Şi b trânul acela are nevoie de noi, r spunse ea, fixându-lă ă

cu privirea.

Capitolul 77

MARYLAND

Stephanie asculta postul de radio Fox News. Fusese raportată bombardarea maşinii, se verificase num rul de înregistrare ală acesteia, iar Daley fusese identificat. Clien ii din restaurantţ confirmaser semnalmentele lui fizice şi o descriseser peă ă femeia care st tuse cu el. Martorii afirmaser cum această ă ă femeie, împreun cu o alta cu tenul m sliniu, plecase de la loculă ă faptei înainte de sosirea poli iei. Nu fu surprins de faptul cţ ă ă presa nu raportase g sirea cadavrelor unor b rba i înarma i laă ă ţ ţ câ iva kilometri de locul exploziei. Serviciul Secret cur aserţ ăţ ă totul rapid şi eficient.

Acum conduceau o alt maşin guvernamental , un Chevroletă ă ă Tahoe, oferit tot de Daniels. Preşedintele voia ca ele s fie dejaă departe de Camp David înainte de a-i telefona lui Green. Se aflau acum la peste o sut de kilometri mai spre sud, în apropiere deă periferia dinspre nord a Washingtonului. Lu telefonul şi formă ă num rul lui Green.ă

— Aşteptam telefonul t u, spuse acesta. Ai aflat de Daley?ă— Ba chiar am avut loc în primul rând, spuse ea şi îi povesti ce

se întâmplase la restaurant.— Dar ce c uta i acolo?ă ţ— Luam micul dejun. F cea el cinste.ă— Ai vreun motiv pentru care s m iei la mişto?ă ă— Când vezi cum moare un om nu se poate s nu te sim iă ţ

zdruncinat.— Ce se întâmpl ?ă— Aceiaşi oameni care l-au omorât pe Daley au încercat s neă

omoare şi pe mine şi pe Cassiopeia. Numai c am reuşit să ă sc p m. Erau, de fapt, dup Daley şi ne-au preluat pe noiă ă ă imediat dup ce am plecat din restaurant.ă

— Dup cum v d, tu ai mai multe vie i, Stephanie!ă ă ţ— Daley mi-a spus mai multe chestii, Brent. Se petrec o

mul ime de lucruri. Avea acces la multe lucruri confiden iale şiţ ţ avea şi dovezi.

— El era tr d torul?ă ă— N-aş zice. Vicepreşedintele primeşte aceste onoruri. Daley

adunase destule date despre vicepreşedinte.Conduse în continuare, în timp ce la cel lalt cap t al firului seă ă

f cu linişte.ă— Dovezi serioase?— Destul de bune pentru The Washington Post. Era îngrozit.

De aceea s-a întâlnit cu mine. Avea nevoie de ajutor. Mi-a dat mie nişte materiale.

— P i atunci via a ta este în pericol, Stephanie!ă ţ— Deja ne-am dat seama şi singure de asta. Acum avem

nevoie de ajutorul t u.ă— Bineîn eles! Te voi ajuta! Ce vrei s fac?ţ ă— Stickurile alea de memorie din casa lui Daley sunt în

strâns leg tur cu dovezile pe care le am. Împreun suntă ă ă ă suficiente pentru a-l doborî pe vicepreşedinte. Dup ce acesta oă s cad , o s mai afl m şi altele, pentru c m îndoiesc c va fiă ă ă ă ă ă ă atât de binevoitor încât s -şi asume c derea de unul singur.ă ă Tr darea e urmat de pedepse aspre. Pedeapsa cu moartea ă ă este una dintre op iunile juriului.ţ

T cerea continu .ă ă— Ştii cumva dac a mai sunat Malone? întreb ea.ă ă— Nu mi s-a spus, în cazul în care ar fi f cut-o. Nu am aflată

nimic, de la nimeni. Dar Thorvaldsen, el a mai contactat-o pe Cassiopeia?

— Nici o vorb . Inima i se frânse când se convinse c Brentă ă Green era implicat în ceea ce se întâmpla. Din durerea care i se citea pe chip, în elese şi Cassiopeia c tr darea lui era deţ ă ă necontestat. Trebuie s ne întâlnim, Brent. În secret. Doar tu, euă şi Cassiopeia. Ce program ai?

— Nu am nimic de f cut care s nu poat fi amânat.ă ă ă— Bun. Daley mai are nişte dovezi. Chestii despre care spunea

c arat f r dubiu cine mai este implicat. A adunat chestiileă ă ă ă astea de ceva vreme. Stickurile acelea de memorie de la tine con in conversa ii înregistrate cu şeful de cabinet alţ ţ vicepreşedintelui, care vorbeşte despre succesiunea după moartea preşedintelui. Dar mai este şi altceva. Trebuie s neă întâlnim acas la Daley. Po i s ajungi acolo?ă ţ ă

— Bineîn eles. Ştii unde este ascuns informa ia?ţ ă ţ— Mi-a spus.

— Atunci hai s ne ocup m de asta!ă ă— Aşa m şi gândeam. Ne întâlnim acolo în jum tate de or .ă ă ăÎnchise telefonul.— Îmi pare r u, spuse Cassiopeia.ăNu avea de gând s se gândeasc prea mult la eşecul uneiă ă

alte persoane.— Trebuie s fim atente! Green a pus s fie omorât Daley.ă ă

Acum ştim asta. Tot el conspir s -l omoare şi pe preşedinte.ă ă— Şi pe noi, spuse Cassiopeia. Oamenii aceia lucrau pentru

saudi i. Saudi ii par s cread c Green şi vicepreşedintele suntţ ţ ă ă ă de partea lor. Numai c vicepreşedintele trateaz şi cu Ordinul,ă ă ceea ce înseamn c saudi ii n-o s ob in nimic, niciodat . Ceiă ă ţ ă ţ ă ă din ordin vor s ia totul, ca s -l foloseasc dup bunul lor plac.ă ă ă ă

Drumul interstatal se aglomera pe m sur ce se apropiau deă ă centrul Washingtonului. Stephanie încetini Chevroletul Tahoe şi spuse:

— S sper m c arabii vor în elege acest lucru înainte de aă ă ă ţ hot rî s trateze cu noi.ă ă

Capitolul 78

PENINSULA SINAI

George Haddad îl conduse pe c l ul s u în Biblioteca dină ă ă Alexandria. Camera subteran luminat str lucitor te putea orbiă ă ă la prima vedere. Pere ii erau însufle i i de mozaicuri înf işândţ ţ ţ ăţ aspecte ale vie ii de zi cu zi: un b rbier la lucru, un pedichiurist,ţ ă un pictor, oameni care prelucrau pânza. Înc îşi mai amintea deă prima lui vizit aici, dar atacatorul lui nu p ru impresionat.ă ă

— Cum se ob ine electricitatea?ţ— Ai un nume? îl întreb Haddad.ă— Asta nu-i un r spuns.ăÎşi încrunt sprâncenele groase, care aproape i se unir .ă ă— Sunt un om b trân, cu greu aş putea fi o amenin are pentruă ţ

dumneata. Eram doar curios.— M numesc Dominick Sabre.ă— Ai venit pentru dumneata sau pentru al ii?ţ— Pentru mine. M-am hot rât s m fac bibliotecar.ă ă ă— Ai s descoperi c este o meserie plin de provoc ri!ă ă ă ăSabre p ru s se relaxeze şi se uit în jurul s u. Înc pereaă ă ă ă ă

aducea cu o catedral , cu pere i înclina i şi cu tavanul boltit.ă ţ ţ Granitul roşu şlefuit str lucea ca o piatr pre ioas . Din podea seă ă ţ ă ridicau coloane pân în tavan, sculptate în piatr , fiecare fiindă ă ornamentat cu litere, chipuri, plante şi animale. Toate înc perileă ă şi tunelurile fuseser cândva minele faraonilor, abandonate deă secole întregi pe vremea lui Hristos, apoi meşteşugite din nou în secolele urm toare de c tre oameni obseda i de cunoaştere.ă ă ţ Lumina venea atunci de la tor e şi l mpi. Numai în ultimii o sutţ ă ă de ani, tehnologia permisese s se cure e funinginea şi s seă ţ ă restaureze frumuse ea ini ial . Sabre ar t spre o emblem înţ ţ ă ă ă ă mozaic, care ieşea în relief pe peretele îndep rtat.ă

— Ce-i asta?— Partea din fa a unei s nii egiptene, decorat cu un cap deţă ă ă

şacal, cu un bloc greu pe sanie. Este hieroglifa care simbolizează minunile. Fiecare dintre înc perile bibliotecii poart un simbol,ă ă care d numele camerei. Aceasta este Camera Minunilor.ă

— Înc nu mi-ai r spuns cum se ob ine electricitatea.ă ă ţ— Din energia solar . Electricitatea are un voltaj redus, dar eă

suficient pentru a sus ine becurile, computerele şiă ţ echipamentele de comunica ii. Ştiai c ideea de energie solar aţ ă ă ap rut acum mai mult de dou mii de ani? Transformarea luminiiă ă în energie. Numai c ideea a fost uitat pân acum cincizeci deă ă ă ani, când cineva s-a gândit din nou la acest lucru.

— Unde duce uşa aceea? întreb Sabre, indicând cu pistolul.ă— C tre celelalte patru camere: Camera Competen ei, Cameraă ţ

Eternit ii, Camera Vie ii şi Camera de Lectur . Fiecare con ineăţ ţ ă ţ pergamente, dup cum vezi. În camera aceasta se g sescă ă aproximativ zece mii.

Haddad se deplas spre mijlocul camerei. Nişte recipiente dină piatr în form de romburi, cu marginea r sfrânt , întinzându-seă ă ă ă pe rânduri lungi, ad posteau sulurile de pergamente aşezateă lejer în ele.

— Multe dintre acestea nu mai pot fi citite, continu el. Timpulă îşi spune cuvântul. Îns mai sunt multe altele aici: lucr rile luiă ă Euclid, matematicianul; ale lui Herophile, în medicin ; ă Istoriile lui Manetho, despre faraonii timpurii; opera lui Callimachus, poet şi lingvist.

— Vorbeşti foarte mult.— M gândeam doar c , din moment ce doreşti s deviiă ă ă

bibliotecar, ar trebui s începi s - i înve i sarcinile.ă ă ţ ţ— Cum au supravie uit toate acestea?ţ— P zitorii ini iali au ales bine acest loc. Muntele este uscat.ă ţ

Umezeala este foarte rar în Sinai, iar apa este cel mai mareă inamic al cuvântului tip rit, asta în afar de foc, fireşte. Ar tă ă ă ă înspre sting toarele care erau aşezate la intervale regulate înă jurul camerei. Pentru asta suntem preg ti i.ă ţ

— S vedem şi celelalte camere!ă— Desigur! Trebuie s le vezi pe toate!ăÎl conduse încântat pe Sabre spre uş . Atacatorul s u nu p reaă ă ă

s aib nici cea mai mic idee cine era el. Asta ar fi trebuit să ă ă ă mai echilibreze balan a.ţ

Hermann îşi deschise ochii. Trei fluturi st teau pe mâneca sa,ă iar bra ul îi era întins pe p mântul de culoare roşiatic dinţ ă ă Schmetterlinghaus. Îl durea capul şi îşi aminti de lovitura lui Thorvaldsen. Nu ştia c danezul era capabil de asemeneaă

violen . Se ridic în picioare şi îl z ri şi pe şeful g rzii sale,ţă ă ă ă z când cu fa a în jos la şase metri mai încolo. Pistolul îiă ţ disp ruse. Se cl tin pân ajunse la subalternul s u,ă ă ă ă ă recunosc tor c nu mai era nimeni pe acolo. Se uit la ceas.ă ă ă Z cuse dou zeci de minute. Tâmpla stâng îi pulsa şi sim i laă ă ă ţ pip it conturul unui cucui. Thorvaldsen avea s pl teasc pentruă ă ă ă asta! Lumea i se p rea înc instabil , dar reuşi s r mân înă ă ă ă ă ă picioare şi îşi scutur praful de pe haine. Se aplec şi-l zgâl âi peă ă ţ şeful g rzii pân -l trezi.ă ă

— Trebuie s plec m, spuse el.ă ăCel lalt îşi frec fruntea şi se ridic în picioare. Hermann îşiă ă ă

reg si siguran a în propriile picioare şi ordon :ă ţ ă— S nu pomeneşti nim nui nimic din toate astea!ă ăSubalternul s u încuviin din cap. Hermann se îndrept spreă ţă ă

telefon şi ridic receptorul.ă— V rog s -l g si i pe Henrik Thorvaldsen!ă ă ă ţFu surprins s aud vocea individului de la cap tul cel laltă ă ă ă

cum îi spune c ştia deja unde se afla acesta.ă— E în fa , se preg teşte de plecare.ţă ă

Capitolul 79

PENINSULA SINAI

Lui Sabre nu-i venea s cread ce noroc d duse peste el.ă ă ă G sise Biblioteca din Alexandria! Peste tot în jurul lui se aflauă pergamente, papirusuri şi ceea ce b trânul numea codice – c r iă ă ţ mici, compacte, cu paginile maronii şi sf râmicioase, fiecareă stând culcat pe rafturi lâng celelalte, ca nişte trupuri.ă ă

— Cum de aerul este atât de proasp t? se interes el.ă ă— Ventilatoarele aduc aici aerul uscat din exterior, unde este

r corit de munte. Asta este o alt inven ie care s-a ad ugat înă ă ţ ă ultimele decenii. P zitorii dinaintea mea erau ingenioşi. Şi-au luată foarte în serios misiunea. Vei face şi dumneata la fel?

Se aflau în cea de-a treia camer , numit Camera Eternit ii, oă ă ăţ alt hieroglif în mozaic – un b rbat care st tea pe vine, cuă ă ă ă bra ele ridicate ca un arbitru care semnalizeaz un eseu – sus peţ ă perete. Mai multe codice se întindeau pe rafturile lungi, desp r ite între ele de locuri înguste de trecere. Bibliotecarul îiă ţ explicase c acestea erau c r i din secolul al VII-lea, chiar înainteă ă ţ ca biblioteca propriu-zis s fie pr dat pentru ultima oar deă ă ă ă ă musulmani.

— Multe au fost retrase în lunile premerg toare aceleiă schimb ri de domina ie politic , spuse bibliotecarul. Acesteă ţ ă scrieri nu mai exist nic ieri pe planet . Faptele şi evenimentele,ă ă ă ceea ce consider lumea ca fiind istorie, s-ar schimba dacă ă acestea ar fi studiate.

Lui Sabre îi pl cea ce auzea. Toate însemnau un singur lucru:ă putere. Trebuia s afle mai multe şi asta rapid. Era posibil caă Malone s fi for at un alt P zitor s -l conduc prin labirint. Numaiă ţ ă ă ă c se putea foarte bine şi ca adversarul s u s fi aşteptat pur şiă ă ă simplu ca el s ias afar . Asta p rea mai logic. Sabre marcaseă ă ă ă fiecare uş pe care trecuse cu un X zgâriat în piatr . Va fi uşoră ă s -şi g seasc drumul afar . Apoi se va ocupa de Malone. Dară ă ă ă mai întâi trebuia s afle ceea ce ar fi vrut s ştie Alfred Hermann.ă ă

— Exist manuscrise aici despre Vechiul Testament?ă

Lui Haddad îi f cu pl cere faptul c oaspetele s u ajunsese înă ă ă ă sfârşit la scopul vizitei sale. Se str duise mult s realizeze acestă ă lucru. Dup înscenarea mor ii sale la Londra, aşteptase s vadă ţ ă ă dac mai venea şi altcineva, apartamentul fiind supravegheată audio şi video. Desigur, b rbatul cu pistolul g sise informa iile peă ă ţ care le l sase în computer şi pe caseta audio. La Bainbridge Hall,ă Haddad îl aşteptase apoi pe Malone, având în vedere că materialul pe care-l pusese sub pat indica exact locul acela. Sosirea lui Sabre fusese îns destul de surprinz toare. Faptul c -iă ă ă omorâse pe cei doi pe care îi trimisese tot el în interiorul conacului nu f cea decât s confirme faptul c individul aveaă ă ă inten ii rele. Unul dintre P zitori reuşise s -l urm reasc peţ ă ă ă ă Malone la hotelul Savoy şi îl v zuse luând micul dejun cu Sabre.ă Apoi, aceeaşi persoan privise cum cei doi, împreun cu fostaă ă so ie a lui Malone, luaser un avion spre Lisabona. Cum Haddadţ ă însuşi inventase încercarea prin care trecea Malone, ştiuse exact c tre ce anume se îndreptau cei trei. Din acest motiv fuseseră ă trimişi Adam şi Eve la Lisabona, ca s se asigure c nimic nu-iă ă putea împiedica pe Malone şi pe noul s u aliat s ajung în Sinai.ă ă ă

Haddad se gândise c amenin area venea din parteaă ţ guvernului israelian, saudit sau american. Îns acum îşi d duă ă seama c pericolul cel mai mare venea de la b rbatul care seă ă afla la doi metri distan . Sperase c Sabre lucra pentru el însuşi.ţă ă Îns , observând aştept rile din cuvintele şi ac iunile celuilalt,ă ă ţ acum se convinse c amenin area putea fi uşor de controlat.ă ţ

— Avem multe texte referitoare la Biblie, spuse el. Acesta este unul dintre subiectele c rora biblioteca le-a acordat mareă aten ie.ţ

— Vechiul Testament. În ebraic . Sunt şi manuscrise aici?ă— Trei. Dou se presupune c au fost copiate dup texte maiă ă ă

vechi, iar unul este în original.— Unde?F cu un semn spre uşa pe care intraser .ă ă— Dou camere mai înapoi, în Camera Competen ei. Dac aiă ţ ă

inten ia s fii bibliotecarul, va trebui s înve i unde se g sescţ ă ă ţ ă toate materialele.

— Ce spun acele Biblii?— Cum adic ? întreb el, pref cându-se c nu în elege.ă ă ă ă ţ— Am v zut nişte scrisori, de la Ieronim şi de la Augustin. Înă

ele scrie c Vechiul Testament a fost modificat, c traducerile auă ă

schimbat sensul din original. Au mai fost nişte invita i, patru,ţ care au studiat şi ei acest lucru. Unul, acum cinci ani, un palestinian, spunea c din Vechiul Testament reieşea c evreii nuă ă se stabiliser de la început în Palestina, ci undeva în Arabiaă Saudit . Ce ştii despre acest lucru?ă

— Ştiu multe. Iar oamenii aceia au dreptate. Traducerile Bibliei, aşa cum este ea acum, sunt greşite. Vechiul Testament situeaz într-adev r evreii într-un alt loc decât Palestina. Înă ă vestul Arabiei, de fapt. Am citit multe manuscrise aici în bibliotec şi toate dovedesc acelaşi lucru. Am v zut şi h r ileă ă ă ţ Arabiei antice care indicau acele locuri biblice.

Pistolul se ridic şi fu îndreptat direct spre el.ă— Arat -mi!ă— Numai dac po i citi în ebraic sau în arab , altfel nu voră ţ ă ă

avea nici un sens.— Î i mai spun o dat , b trâne! Arat -mi, sau te omor şi îmiţ ă ă ă

încerc norocul cu subalternii t i.ă— Încercam doar s fiu util, spuse el, ridicând din umeri.ă

Sabre nu avea nici cea mai mic idee dac foile şi codiceleă ă împr ştiate în fa a lui erau cele pe care le c uta Alfred Hermann.ă ţ ă Dar nu avea importan . Inten iona s controleze tot ce se afla înţă ţ ă jurul s u.ă

— Acestea sunt tratate scrise în secolul al II-lea de c treă filosofii care au studiat în Alexandria, spuse bibliotecarul. Iudeii începeau chiar atunci s devin o for politic în Palestina,ă ă ţă ă impunându-şi presupusa lor prezen antic , predicând un dreptţă ă de proprietate asupra p mântului. Î i sun cunoscut? Aceştiă ţ ă c rturari au determinat c nu exista o asemenea prezenă ă ţă antic . Au studiat textele ebraice ale Vechiului Testament, peă care biblioteca le-a p strat şi au constatat c poveştile, aşa cumă ă erau transmise pe cale oral de c tre evrei, erau total diferite deă ă cele din texte, în special cele mai vechi. Se pare c , pe m sură ă ă ce trecea timpul, poveştile deveneau din ce în ce mai bine adaptate pentru p mântul de atunci al iudeilor, care deveniseă Palestina. Îşi uitaser pur şi simplu trecutul din Arabia. Dac nuă ă ar fi fost numele locurilor, care au r mas neschimbate şi Vechiulă Testament scris în ebraica sa original , aceast parte a istorieiă ă nu s-ar fi descoperit niciodat . Bibliotecarul ar t spre un codice.ă ă ă Acesta a ap rut mult mai târziu, în secolul al V-lea, când creştiniiă

au hot rât ca Vechiul Testament s fie inclus în Biblia lor. Acestă ă tratat arat clar c traducerile au fost adaptate pentru ca Vechiulă ă Testament s fie în acord cu cel nou, care abia ap ruse. Aceastaă ă a fost o încercare conştient de a adapta un anumit mesajă folosind istoria, religia şi politica.

Sabre se holba la c r i.ă ţBibliotecarul ar t o alt gr mad de pergamente care seă ă ă ă ă

aflau într-un recipient transparent din plastic.— Aceasta este cea mai veche Biblie pe care o avem. A fost

scris cu patru sute de ani înainte de Hristos. Este numai înă ebraic . În lume nu exist ceva asem n tor. Cred c Biblia ceaă ă ă ă ă mai veche, în afar de ce se g seşte în aceast camer , datează ă ă ă ă din anul nou sute ă după Hristos. Asta c utai?ă

Sabre nu zise nimic.— Eşti un om ciudat, spuse brusc bibliotecarul.— Ce vrei s spui?ă— Ştii câ i invita i s-au perindat pe aici? Mai multe mii peţ ţ

parcursul secolelor. Cartea noastr de oaspe i esteă ţ impresionant . A început în secolul al XII-lea cu Averroes,ă filosoful arab care a scris în mod critic despre Aristotel şi care l-a provocat pe Augustin. El a studiat aici. P zitorii de atunci auă hot rât c sosise timpul s împ rt şeasc aceast cunoaştere,ă ă ă ă ă ă ă dar în mod selectiv. Multe nume nu ar fi recunoscute de nimeni – au fost doar b rba i şi femei cu o inteligen excep ional şi careă ţ ţă ţ ă au atras aten ia P zitorilor. Min ile lor şi-au adus propriaţ ă ţ contribu ie la cunoaşterea noastr . În zilele dinaintea apari ieiţ ă ţ radioului, televiziunii şi computerelor, P zitorii tr iau în marileă ă oraşe, mereu aten i la noi invita i. Toma d’Aquino, Dante,ţ ţ Petrarca, Boccaccio, Poussin, Chaucer – asemenea oameni au stat cu to ii în aceast camer . Montaigne şi-a scris aici ţ ă ă Eseurile. Francis Bacon şi-a conceput faimoasa lui afirma ie „Cunoaştereaţ este prin ea îns şi putere”, chiar aici, în Camera Competen ei.ă ţ

— Toate astea ar trebui s însemne ceva pentru mine?ă— Încerc s te fac s în elegi care ar fi îns rcinarea ta, spuseă ă ţ ă

b trânul, ridicând din umeri. Spuneai c vrei s fii dumneataă ă ă bibliotecarul. Dac e aşa, i se va acorda un adev rat privilegiu.ă ţ ă Cei care au servit în trecut i-au întâlnit pe Copernic, Kepler, Descartes, Robespierre, Benjamin Franklin, chiar şi pe Newton! Toate aceste spirite evoluate s-au bucurat de acest loc, iar lumea a beneficiat de capacitatea lor de a în elege şi de a se dezvolta.ţ

— Şi nici unul dintre ei nu a povestit niciodat c a fost aici?ă ă— De ce ar fi f cut-o? Noi nu dorim nici un credit. Astfel şi-auă

ob inut ei recunoaşterea. Dac i-am ajutat? Asta era misiuneaţ ă noastr . A fost o adev rat realizare s men inem aceste lucruri.ă ă ă ă ţ Crezi c ai putea continua aceast tradi ie?ă ă ţ

Deoarece tot nu avea nici cea mai mic inten ie de a l sa peă ţ ă nimeni altcineva s vad acest loc, el întreb ceea ce dorea să ă ă ă afle cu adev rat:ă

— Câ i P zitori se afl aici?ţ ă ă— Nou . Num rul nostru s-a împu inat foarte tare.ă ă ţ— Unde sunt? Nu am v zut decât doi afar .ă ă— M n stirea e mare. Fiecare e la treburile lui.ă ă— S ne întoarcem în prima camer , ceru şi ar t cu pistolulă ă ă ă

direc ia. Vreau s mai v d ceva.ţ ă ăB trânul porni. Sabre nu se hot râse dac s -l omoare sau nuă ă ă ă

aici. Îns Malone sigur îşi d duse seama, pân acum, de ceea ceă ă ă se întâmpla. Îl aştepta, f r îndoial , ori la cel lalt cap t ală ă ă ă ă labirintului, ori în interior.

Oricum ar fi fost, acest b trân avea s fie de folos.ă ă

Capitolul 80

Malone trecu de ultimul col şi z ri o uş încadrat de doi leiţ ă ă ă înaripa i, cu capete de om. Cunoştea simbolistica acestora:ţ mintea unui om, puterea unui animal, ubicuitatea unei p s ri.ă ă Uşile din marmur cu balamale de bronz erau deschise. Intrar şiă ă se uitar la opulen a din înc pere. Se întreb cât timp le luaseă ţ ă ă celor care realizaser ceva atât de extraordinar. Şiruri deă recipiente pline de pergamente, aşezate în diagonal , seă întindeau pe pardoseala acoperit cu gresie, întrerupte deă locurile înguste de trecere. Se îndrept spre unul dintreă recipiente şi lu un pergament de deasupra. Documentul era înă stare impecabil , dar nu îndr zni s -l desfac . Se uit înă ă ă ă ă interiorul cilindrului şi v zu c scrisul se putea înc citi.ă ă ă

— Nu mi-am închipuit niciodat c ar putea exista aşa ceva,ă ă spuse Pam. Dep şeşte capacitatea de în elegere a oricui.ă ţ

Malone v zuse lucruri uimitoare, dar nu v zuse niciodat cevaă ă ă atât de minunat ca priveliştea oferit de aceast înc pere.ă ă ă Observ deasupra, pe zidurile roşii, lucioase, alte cuvinte înă latin : ă AD COMMUNEM DELECTATIONEM. Pentru pl cerea tuturor.ă

— P zitorii au îndeplinit o misiune extraordinar , spuse el.ă ăObserv ceva gravat pe unul dintre pere i. Se apropie şi z ri oă ţ ă

plac pe care era trecut planul a ceea ce se afla în fa a lor,ă ţ camerele fiind denumite în latin . Le traduse pe toate cu voceă tare pentru Pam.

— Cinci camere, spuse el. Ar putea fi oriunde!O mişcare în dreptul uşii din cap tul cel lalt îi atrase aten ia. Îlă ă ţ

v zu pe George Haddad, apoi pe McCollum.ă— La p mânt! îi spuse el lui Pam şi îşi ridic arma. McCollum îlă ă

v zu şi îl trânti pe Haddad la p mânt, intind şi tr gând spreă ă ţ ă cel lalt cap t al camerei. Malone se arunc la p mânt, utilizândă ă ă ă ca protec ie rafturile dintre ei. Glon ul se lovi de coloanele deţ ţ granit din spatele lui.

— Te mişti repede, spuse McCollum, din cel lalt cap t ală ă camerei.

— Nu voiam s te las singur.ă

— Bibliotecarul mi-a inut companie.ţ— A i reuşit s face i cunoştin ?ţ ă ţ ţă— Vorbeşte prea mult, dar cunoaşte acest loc.— Şi acum ce facem? întreb Malone.ă— M tem c tu şi fosta ta nevast trebuie s muri i.ă ă ă ă ţ— i-am zis c nu ar trebui s m calci pe nervi!Ţ ă ă ă— Haide, Malone! Am ajuns atât de departe, nu mi-am propus

s pierd tocmai acum! Uite ce-i, hai s juc m cinstit: eu contraă ă ă ta! Chiar aici. Dac tu câştigi, b trânul şi fosta ta nevast vor fi înă ă ă siguran . Ce zici?ţă

— Tu stabileşti condi iile, aşa c d -i drumul!ţ ă ă

Haddad ascult schimbul de replici dintre Sabre şi Malone. Ceiă doi trebuiau s -şi rezolve conflictele, iar el trebuia s -şi pl tească ă ă ă datoria. Se gândi din nou la P zitorul de acum multe decenii,ă când tân rul se uitase la el cu privirea plin de hot râre. Numaiă ă ă

c el nu în elesese, pur şi simplu. Îns acum, dup ce v zuseă ţ ă ă ă biblioteca, devenind bibliotecarul ei, ştia tot ceea ce ştiuse şi fiin a aceea fatidic din 1948. Îl omorâse pe omul acela deţ ă treab f r nici un motiv şi apoi regretase tot restul vie ii.ă ă ă ţ

— Ridic -te, îi spuse Sabre bibliotecarului şi-l privi pe b trână ă ascultându-i ordinul. Bine, Malone, atunci încep! Uite-l c vine! îiă f cu semn acestuia cu pistolul. Du-te!ă

Bibliotecarul se deplas încet pe locul de trecere dintreă recipientele plasate în diagonal . Sabre îşi men inu pozi ia, stândă ţ ţ ghemuit înapoia cap tului unuia dintre rânduri.ă

Dup vreo nou metri, bibliotecarul se opri şi se întoarse.ă ăOchii care-l privir pe Sabre îl p trunser pân în m runtaie.ă ă ă ă ă

Se întreb ce voia b trânul. Ceva legat de acesta îi semnala ună ă pericol, ca şi cum sufletul din spatele privirilor ar fi v zut şi maiă demult acest scenariu şi nu s-ar fi temut. Nu se hot rî dac s -lă ă ă omoare atunci sau nu pe bibliotecar, dar asta l-ar fi putut impulsiona pe Malone şi nu dorea s fac acest lucru, cel pu ină ă ţ nu înc .ă

Malone era singurul obstacol care-i mai r m sese.ă ăDup ce acesta murea, biblioteca devenea a lui.ăAşa c se sim i uşurat în momentul în care b trânul porni înă ţ ă

cele din urm .ă

Capitolul 81

WASHINGTON, D.C.

Stephanie parc undeva mai departe de casa lui Larry Daley,ă apoi ea şi Cassiopeia parcurser pe jos distan a r mas . Nu eraă ţ ă ă nici urm de Brent Green sau de oricine altcineva. Se apropiară ă de uşa principal , unde Cassiopeia deschise din nou broasca şiă Stephanie dezactiv alarma. Observ c nu fusese schimbată ă ă codul de acces. Daley îl l sase la fel, chiar şi dup ce intraseră ă ă ele. Asta ori era iresponsabilitate, ori o dovad în plus c -lă ă judecase greşit.

În untru era linişte. Cassiopeia verific fiecare camer ca să ă ă ă se asigure c nu aveau companie. Stephanie se opri în nişaă biroului unde g sise stickurile de memorie. Apoi aşteptară ă amândou lâng uşa principal .ă ă ă

Dup zece minute, se auzi o maşin parcând.ă ăStephanie se uit pe dup draperii şi-l v zu pe Greenă ă ă

coborând de la volan şi mergând spre intrarea principal .ăEra singur.Îi f cu semn Cassiopeiei, apoi deschise uşa.ăGreen era îmbr cat în costumul s u obişnuit, închis la culoareă ă

şi purta cravat . Dup ce intr , procurorul general închise uşa şiă ă ă o încuie. Cassiopeia se aşez lâng una dintre ferestre.ă ă

— Bine, Stephanie. Mi-ai putea spune ce se întâmpl ?ă— Ai adus stickurile de memorie? El b g mâna în buzunarulă ă

sacoului şi le scoase. Ai ascultat înregistr rile?ă— Bineîn eles, spuse el şi încuviin din cap. Conversa iile suntţ ţă ţ

interesante, dar nu sunt nici pe departe incriminatoare. Se vorbeşte despre al dou zeci şi cincilea amendament, dar numaiă atât. Vorbe. În mod cert, nu se discut şi nici nu se d de în elesă ă ţ c s-ar pune la cale vreo conspira ie.ă ţ

— De aceea Daley a strâns mai multe date, spuse ea. Mi-a zis c se ocupa de chestia asta de ceva timp.ă

— De care chestie?Ea observ o not de iritare în vocea lui.ă ă— De conspira ie, Brent! Vicepreşedintele pl nuieşte s -lţ ă ă

omoare pe Daniels. A aranjat totul în aşa fel încât s se întâmpleă în timpul unei vizite-surpriz pe care Daniels o va faceă s pt mâna viitoare în Afganistan.ă ă

Privi cum îşi f ceau efectul cuvintele care aveau rolul de aă confirma faptul c era pus la curent cu situa ia.ă ă ţ

Green r mase neînduplecat.ă— Ce dovad a g sit Daley?ă ă— Mai multe conversa ii. Chiar a pus microfoane în cabinetulţ

particular al vicepreşedintelui. Nu a fost prea greu, mai ales c elă era responsabil cu verificarea cabinetului de microfoane. Se pare c vicepreşedintele este în leg tur cu Ordinul Lânii de Aur.ă ă ă Conduc torul acestuia, Alfred Hermann, a aranjat ca avionulă preşedintelui s fie atacat cu nişte proiectile. A f cut această ă ă în elegere chiar cu oamenii lui bin Laden.ţ

— Stephanie, sper c Daley a strâns nişte doveziă impresionante, pentru c acestea sunt nişte acuza ii incredibile!ă ţ

— Spuneai c toat administra ia este o groap de gunoi. Că ă ţ ă ă vrei s -i prinzi. Aceasta este şansa ta!ă

— Cum dovedim aceste lucruri?— Înregistr rile sunt aici. Daley mi-a spus despre ele. Zicea că ă

erau men iona i to i cei implica i. Ne preg team s venimţ ţ ţ ţ ă ă încoace, când i-a explodat maşina.

Green st tea în foaierul din fa a sc rilor unde Daley şi Heatheră ţ ă Dixon st tuser cu o zi în urm . P rea adâncit în gânduri. Eraă ă ă ă înf işarea pe care o lua când ascundea ceva. Bineîn eles, deşiăţ ţ acesta min ise despre Thorvaldsen şi deşi nu-i transmisese nimicţ preşedintelui din ce descoperise Henrik, aveau totuşi nevoie de o dovad concret a tr d rii lui.ă ă ă ă

— Ştiu unde şi-a ascuns înregistr rile, spuse ea.ăÎn sfârşit, în ochii lui Green ap ru o scânteie de interes.ă

Cassiopeia st tea lâng fereastr , mai departe de ei. Stephanie îlă ă ă conduse pe Green în nişa unde se aflau biroul micu şi rafturileţ înguste. Un raft era plin de CD-uri în carcasele lor din plastic. Muzica era numai instrumental şi provenea de la varietate deă popoare – erau chiar şi nişte psalmi gregorieni, ceea ce ei i se p ru curios. Scoase una dintre carcase, ă Tibetan Wonders şi o deschise. În untru, în loc de CD-ul cu muzic , se afla un alt disc.ă ă Îl scoase din carcas şi spuse:ă

— Îi pl cea s -şi ascund lucrurile prin apropiere.ă ă ă— Ce se afl mai exact pe acesta?ă

— El spunea c acesta constituie dovada implic rii celor careă ă au participat la conspira ie. Spune c s-a ajuns la un nivel la careţ ă nimeni nu s-ar fi aşteptat. Sângele îi clocotea în vene de emo ie.ţ Vrei s -l ascult m?ă ă

Green nu spuse nimic.— De ce ai l sat s se scurg informa iile din dosarulă ă ă ţ

Conexiunea Alexandria? îl întreb ea.ă— i-am spus, ca s -l g sesc pe tr d tor! Ne-a dus în maiŢ ă ă ă ă

multe direc ii. Aşa am descoperit leg tura dintre israelieni şi Pamţ ă Malone. Scurgerea acelor informa ii a pus totul în mişcare.ţ

— Şi tu aveai acces la aceste informa ii?ţ— Ce rost au aceste întreb ri, Stephanie?ă— Pentru c nu ştiam c tu aveai habar de Conexiuneaă ă

Alexandria, cu atât mai pu in c ştiai destule lucruri despre ea caţ ă s - i imaginezi c ar fi fost o momeal bun pentru Israel.ă ţ ă ă ă

— Asta e ceva neaşteptat, spuse Green, plecându-şi capul nedumerit într-o parte şi în alta. Ce-i asta, interogatoriu încrucişat?

Nu avea de gând s -l mai cru e. În nici un caz acum.ă ţ— Când am discutat prima dat despre asta, mi-ai spusă

limpede c ai l sat special s se scurg informa iile din acestă ă ă ă ţ dosar, c acesta con inea ceva mai mult decât o referin că ţ ţă ă Malone ştia unde locuia George Haddad. Şi totuşi, ai men ionat şiţ despre promisiunea f cut lui Avraam. De unde ştiai?ă ă

— Dosarul nu era chiar atât de secret.— Chiar aşa? Nu acelaşi lucru l-a spus Daley. El a insistat că

informa iile din interior erau pu ine şi relativ necunoscuteţ ţ multora – cu excep ia câtorva persoane aflate în vârf. Îşi lansţ ă cuvintele cu insolen . Tu nu erai pe list . Şi totuşi, ştiai oţă ă gr mad de lucruri!ă ă

Green ieşi din niş şi se îndrept spre camera de zi. Ea îl urm .ă ă ă Cassiopeia disp ruse. Stephanie se uit primprejur, îngrijorat .ă ă ă

— Colaboratorii mei s-au ocupat de ea, spuse Green.Ei nu-i pl cu deloc cum sun afirma ia lui.ă ă ţ— Şi de mine cine se va ocupa?Green îşi duse mâna sub sacou şi scoase un pistol.— Asta este datoria mea. Îns trebuia mai întâi s vorbesc cuă ă

tine.— Ca s vezi cât de multe ştiam? Cât ştie şi Cassiopeia? Şiă

ceilal i care mai ştiu?ţ

— M îndoiesc c ai avut vreun ajutor în asta. La urma urmei,ă ă Stephanie, nu eşti persoana cea mai iubit din acest guvern.ă Daley a încercat s te pun dup gratii, dar nu a mers.ă ă ă

— Tu l-ai omorât?Green încuviin din cap.ţă— Am pus explozibil în maşin şi am aşteptat momentulă

potrivit. Toate fac parte dintr-un atac terorist asupra na iuniiţ noastre care a început cu Daley şi se va încheia cu Daniels. Va fi o adev rat nebunie în aceast ar !ă ă ă ţ ă

— Pe care vicepreşedintele o va exploata, dup ce va depuneă jur mântul. Apoi va avea nevoie de un vicepreşedinte şi atunciă vei intra tu în scen !ă

— Nu prea mai sunt alte ocazii de a avansa, Stephanie. În general, trebuie s te mul umeşti cu ce i se ofer . Va fi situa iaă ţ ţ ă ţ perfect pentru criza respectiv . Voi fi ales în unanimitate.ă ă

— Eşti penibil!— Am s trec peste asta, îi spuse el, aruncându-i o privireă

dezaprobatoare. La urma urmei, mai ai doar câteva minute de tr it. Apropo şi tu trebuia s faci parte din atac. Când ai ap rut laă ă ă restaurant, am decis s te adaug şi pe tine pe list , dar ai reuşită ă cumva s -i evi i pe oamenii pe care i-am trimis. Tot nu am aflată ţ cum ai reuşit asta!

— Uite ce înseamn un antrenament eficient! Asta face toată ă diferen a!ţ

— O s -mi lipseasc umorul t u, îi spuse Green, aruncându-iă ă ă un zâmbet glacial.

— Î i dai seama ce faci? Scoaterea din joc violent a unuiţ ă preşedinte ales în mod democratic?

— B nuiesc c se numeşte tr dare. Dar Danny Daniels este ună ă ă b rbat slab, neîndemânatic, care nu ştie ce e mai bine pentruă ara asta. El este prietenul Israelului, orice-ar fi şi chiar şi numaiţ

acest lucru ne-a dezavantajat în rela iile cu Orientul Mijlociu. Aţ sosit vremea ca favoritismul american s -şi schimbe direc ia.ă ţ Arabii au mult mai multe de oferit.

— Şi Conexiunea Alexandria va face acest lucru?— Nu ştiu, spuse el, ridicând din umeri. Asta-i problema noului

preşedinte, iar el spune c are totul sub control.ă— Atât de mult î i doreşti s te mai învâr i pe-aici?ţ ă ţ— Eu n-aş spune c a fi numit vicepreşedintele Statelor Uniteă

se cheam „a te învârti pe aici”. Deoarece am ajutat la tranzi iaă ţ

puterii într-un mod hot râtor, voi avea un statut special. Oă mul ime de responsabilit i şi foarte pu in publicitate.ţ ăţ ţ ă

— Ai de gând s m omori? întreb ea, ar tând spre pistol.ă ă ă ă— Nu am de ales. CD-ul pe care-l ai m incrimineaz , mai multă ă

ca sigur. Nu pot l sa s se întâmple aşa ceva şi nu te pot l saă ă ă nici pe tine s scapi.ă

Ea se întreb pe unde era Cassiopeia. Lucrurile nu decurgeauă conform planului. Şi nu se aşteptase nici ca Green s aib o armă ă ă la el. Un singur gând îi trecu prin minte. Să tragă de timp!

— Procurorul general al Statelor Unite are de gând s mă ă împuşte?

— M-am gândit la asta toat ziua şi, din nefericire, nu am deă ales.

— Şi cum r mâne cu toate valorile acelea creştine despre careă te-am auzit vorbind atât de mult?

— Acum suntem în mijlocul b t liei şi regulile sunt diferite.ă ă Este o problem de supravie uire, Stephanie! Aşa cum spuneam,ă ţ am ascultat înregistr rile pe care le-a salvat Daley pe stickurileă de memorie. Seful de cabinet al vicepreşedintelui a vorbit o gr mad despre succesiunea preşedintelui. Prea mult! Nu esteă ă incriminator, dar ar stârni anumite întreb ri. Daley investigaă ceva, asta-i clar. Discul pe care-l ai în mân con ine şi mai multeă ţ date. Lucrurile trebuie s se opreasc aici. Bineîn eles, trupul t uă ă ţ ă nu va fi g sit niciodat . Exist un sicriu care aşteapt laă ă ă ă Ambasada Arabiei Saudite. A murit unul dintre agen ii lorţ diplomatici, iar dorin a lui a fost s fie înmormântat acas . Ve iţ ă ă ţ c l tori împreun în Arabia într-un avion diplomatic.ă ă ă

— Te-ai gândit la toate, nu-i aşa?— Prietenii pot fi un lucru bun. Sunt în curs de a înv a asta.ăţ

Am mers de unul singur timp îndelungat, dar îmi place s facă parte dintr-o echip . Saudi ii nu vor decât distrugerea Israelului.ă ţ Le-am promis c acest lucru se poate aranja. Israelienii cred că ă saudi ii lucreaz împreun cu ei în privin a asta. Ei bine, nu-i aşa!ţ ă ă ţ Lucreaz cu noi! Şi au f cut asta de la bun început.ă ă

— Habar n-au ce indivizi plini de rahat cu via duplicitarţă ă sunte i voi to i! Totul se rezum la bani şi la putere, nimic maiţ ţ ă mult!

— Doreşti s mai spui ceva?ăEa cl tin din cap c nu. Apoi pistolul bubui.ă ă ă

Capitolul 82

VIENA

Thorvaldsen st tea în picioare împreun cu Gary. Îl chemaseă ă pe Jesper exact când ieşiser din Schmetterlinghaus şi-i spuseseă s trimit o maşin şi un şofer. Îi d duse instruc iuni servitoruluiă ă ă ă ţ s u s o elibereze pe Margarete imediat ce el şi Gary ar fi fost înă ă drum spre Copenhaga. Nu se mai obosise s ia şi hainele dină camer . Nu mai aveau timp şi de asta. inea, în schimb, în bra eă Ţ ţ atlasul din bibliotec , în interiorul c ruia se aflau scrisorileă ă Sfântului Ieronim şi ale Sfântului Augustin.

Maşinile veneau şi plecau de pe aleea care ducea printre copaci la poarta principal . Nu to i membrii fuseser caza i peă ţ ă ţ domeniu. Unii preferaser s -şi viziteze prietenii sau s seă ă ă bucure de hotelurile lor favorite din Viena. Îi recunoscu pe unii dintre cei care soseau şi chiar convers cu câ iva la un momentă ţ dat. Asta îi d du posibilitatea s se amestece printre ceilal i.ă ă ţ Numai c trebuiau s plece cu scrisorile înainte ca Hermann s -şiă ă ă revin .ă

— Suntem în pericol? întreb Gary.ă— Nu sunt sigur.Şi chiar nu era.— I-ai pocnit pe amândoi tipii aceia destul de tare!— Da, nu-i aşa?Observ c b iatul era impresionat.ă ă ă— N-aş vrea s fiu aici când se vor trezi!ăNici el nu dorea asta. Îi spuse:— Trebuie s p str m scrisorile şi m tem c gazda noastr nuă ă ă ă ă ă

va permite niciodat acest lucru.ă— Dar cu fiica lui cum r mâne? Nu prea p rea s -i pese de ea.ă ă ă— Nici nu cred c i-a p sat vreodat . R pirea ei a fost doară ă ă ă

ceva neaşteptat care l-a f cut s se opreasc suficient de multă ă ă timp ca noi s putem ac iona. Se gândi la propriul fiu mort.ă ţ B rba ilor de genul lui Alfred le pas prea pu in de familia lor.ă ţ ă ţ

Şi ce oribil trebuie s fie acest lucru! Lui îi era dor de so ia şiă ţ de fiul s u. Faptul c Gary Malone s rise în ap rarea sa îlă ă ă ă

speriase, dar îi f cuse şi pl cere. Îl b tu pe b iat pe um r.ă ă ă ă ă— Ce este? întreb Gary.ă— Tat l t u ar fi mândru de tine!ă ă— Sper c e bine.ă— Şi eu.Trei maşini încetinir pe drumul principal şi luar curba spreă ă

aleea pavat . Oprir la castel şi nişte b rba i îmbr ca i înă ă ă ţ ă ţ costume negre ieşir din primul şi din al treilea autovehicul.ă Dup ce examinar în fug împrejurimile, unul dintre indiviziă ă ă deschise uşa din spate a maşinii din mijloc. Din ea coborî în soarele dup -amiezii vicepreşedintele Statelor Unite, îmbr cată ă neoficial, cu un tricou cu mânec lung , iar pe deasupra cu oă ă geac bleumarin.ă

Thorvaldsen şi Gary erau cam la dou zeci de metri distan şiă ţă privir cum oamenii din garda personal îl flancheaz peă ă ă vicepreşedinte, îndreptându-se to i în pas lejer spre intrareaţ principal a castelului. La jum tatea distan ei, vicepreşedinteleă ă ţ se opri şi schimb direc ia, îndreptându-se chiar înspre ei.ă ţ Thorvaldsen îl privi pe acesta cu un amestec de mânie şi dezgust. Acest nebun ambi ios p rea gata s fac orice.ţ ă ă ă

— S nu sco i o vorb , b iete, îi spuse lui Gary. Aminteşte- i,ă ţ ă ă ţ urechile deschise, gura închis .ă

— Mi-am închipuit.— Dumneata trebuie s fii Henrik Thorvaldsen, spuseă

vicepreşedintele când se apropie şi se prezent .ă— Da, eu sunt. Ce pl cere s v cunosc, domnule!ă ă ă— F r chestii din astea gen ă ă domnule, bine? Eşti unul dintre

cei mai boga i oameni din lume, iar eu nu sunt decât unţ politician.

— Cum se spune? La un pas de preşedin ie, nu?ţ— Da, aşa e, râse americanul. Şi totuşi, este o meserie destul

de plictisitoare. Am îns ocazia s c l toresc şi îmi face pl cereă ă ă ă ă s vizitez locuri cum este acesta.ă

— Şi ce v aduce ast zi aici?ă ă— Eu şi Alfred Hermann suntem prieteni. Am venit s -l salut.ă

Înc o maşin ap ru pe alee. Un BMW deschis la culoare, cuă ă ă şoferul în uniform . Thorvaldsen f cu un semn şi maşina seă ă îndrept spre el.ă

— Pleci deja? întreb vicepreşedintele.ă— Trebuie s mergem pân în oraş.ă ă

— Şi el cine este? întreb americanul ar tând înspre Gary.ă ă Thorvaldsen f cu prezent rile, folosind numele real al lui Gary,ă ă iar aceştia îşi d dur mâna.ă ă

— Nu am mai întâlnit un vicepreşedinte pân acum, spuseă Gary. BMW-ul opri şi şoferul coborî din maşin , o înconjur şiă ă deschise uşa din spate pentru Thorvaldsen.

— Iar eu nu l-am întâlnit pân acum pe fiul lui Cotton Malone!ă spuse vicepreşedintele.

Thorvaldsen îşi d du seama imediat c erau în pericol. Ceeaă ă ce fu confirmat şi de faptul c îl z ri pe Alfred Hermannă ă îndreptându-se hot rât spre ei, cu şeful g rzii urmându-lă ă îndeaproape.

— Brent Green î i trimite salut ri! spuse vicepreşedintele.ţ ăIar Thorvaldsen v zu tr darea lui Green în ochii duri ai celuiă ă

din fa a sa.ţ— M tem c n-o s pleca i nic ieri, continu vicepreşedinteleă ă ă ţ ă ă

pe o voce joas .ăHermann sosi şi trânti portiera din spate a maşinii.— Herr Thorvaldsen nu va avea nevoie de maşin . Po i să ţ ă

pleci! Thorvaldsen era pe punctul de a protesta, de a face o scen , dar observ c şeful g rzii se pozi ionase lâng Gary. Ună ă ă ă ţ ă pistol era îndreptat pe sub geac înspre b iat. Mesajul era clar.ă ă Se întoarse spre şofer şi îi spuse:

— Aşa este. Mul umesc c ai venit.ţ ă— Şansele tale scad v zând cu ochii, Henrik, îi spuseă

Hermann, luându-i atlasul din mân .ă— Şi eu aş zice acelaşi lucru, spuse vicepreşedintele.— De ce ai venit aici? îl întreb Hermann pe acesta nedumerit.ă

Ce se întâmpl ?ă— Adu-i pe amândoi în untru şi î i voi spune totul.ă ţ

Capitolul 83

PENINSULA SINAI

Malone aştept pân când George Haddad fu în siguran înă ă ţă spatele raftului cu c r i, unde el şi Pam îşi luaser o pozi ieă ţ ă ţ defensiv .ă

— Te-ai întors din mor i? îl întreb pe Haddad.ţ ă— Învierea poate fi în l toare!ă ţă— George, individul sta vrea s v omoare pe to i!ă ă ă ţ— Mi-am dat seama. Bine c eşti aici!ă— Şi dac nu reuşesc s -l opresc?ă ă— Atunci tot acest efort va fi în zadar.— Ce se afl acolo? se interes el.ă ă— Înc trei camere şi Camera de Lectur . Fiecare este la fel caă ă

aceasta. Nu prea sunt locuri unde s te po i ascunde.ă ţÎşi aminti şi el planul înc perilor.ă— Şi ce-ar trebui s facem, s tragem unul în altul?ă ă— Eu te-am adus aici, aşa c nu m dezam gi!ă ă ă— Erau moduri mai simple s faci asta, spuse el, sim ind cumă ţ

îl cuprindea mânia. Poate îşi aduce înt riri!ă— M îndoiesc. Îns am persoane care supravegheaz zona,ă ă ă

s vad dac mai intr cineva în ă ă ă ă farsh. Pariez c e singur şi c vaă ă r mâne aşa.ă

— De unde ştii? Israelienii au fost mereu dup noi.ă— Nu mai sunt. Doar el a mai r mas, spuse Haddad, ar tândă ă

spre partea cealalt a camerei.ăMalone îl z ri pe McCollum repezindu-se prin arcad şiă ă

disp rând în adâncul bibliotecii. Mai erau trei camere şi Cameraă de Lectur . Era pe punctul de a înc lca o mul ime de reguli careă ă ţ îl men inuser în via timp de doisprezece ani la Magellan Billet.ţ ă ţă Una dintre ele era foarte clar : „Nu te duce niciodat undeva,ă ă decât dac ştii şi cum s ieşi de acolo!” îns îi veni în minte şi altă ă ă lucru pe care-l înv ase: „Când lucrurile nu merg aşa cumăţ trebuie, orice te poate r ni, chiar şi faptul c nu faci nimic!”ă ă

— S ştii, spuse Haddad, acest individ este responsabil pentruă r pirea fiului t u. Tot el i-a distrus şi anticariatul. Şi el e la fel deă ă ţ

vinovat c te afli aici ca mine. L-ar fi omorât pe Gary dac ar fiă ă fost necesar. Şi te va ucide şi pe tine cu pl cere.ă

— De unde ştii despre Gary? întreb Pam.ă— P zitorii au acces la o mul ime de informa ii.ă ţ ţ— Şi cum ai ajuns bibliotecar? îl întreb Malone.ă— E o poveste complicat .ă— M gândeam eu! Noi doi va trebui s avem o discu ie cândă ă ţ

se vor termina toate astea.— Da, dragul meu prieten, îi spuse Haddad zâmbind, vom

avea o discu ie.ţMalone ar t spre Pam şi îi spuse lui Haddad:ă ă— ine-o aici! S ştii c nu e prea ascult toare când e vorbaŢ ă ă ă

de urmat ordinele!— Hai, du-te, îl îndemn ea, o s fim bine!ă ăHot rî s nu mai înceap alt ceart şi se repezi înainte peă ă ă ă ă

culoarul de trecere. La ieşire, se opri într-o parte. Şase metri mai încolo se deschidea alt camer , tot cu pere i înal i, tot cu şiruriă ă ţ ţ de rafturi din piatr , scrisori, imagini şi mozaicuri din podea până ă în tavan. Merse încet înainte, dar se inu pe lâng laturileţ ă lustruite ale coridorului. Intr în a doua camer şi se ascunse dină ă nou la cap tul unui rând de rafturi. Camera era mai p trată ă ă decât prima şi observ un amestec de pergamente şi codice.ă

Nu se z rea nici o mişcare. Toat chestia asta era nebunieă ă curat ! Fusese atras şi mai în adâncul bibliotecii. La un momentă dat, McCollum avea s se întoarc şi s trag şi asta în condi iileă ă ă ă ţ impuse de el. Dar când?

Haddad o privi pe Pam Malone. La Londra încercase s -iă evalueze personalitatea, întrebându-se chiar ce c uta acolo.ă P zitorii adunaser informa ii personale despre Cotton Malone,ă ă ţ lucruri despre care Haddad nu ştia mare lucru, deoarece Malone vorbea rareori despre so ia şi despre familia sa. Prietenia lorţ fusese stimulat de dragostea fa de c r i şi de respectul faă ţă ă ţ ţă de cunoaştere. Ştia îns destule şi sosise vremea s seă ă foloseasc de aceast cunoaştere.ă ă

— Trebuie s mergem şi noi acolo, spuse el.ă— Cotton a zis s r mânem aici!ă ă— Trebuie s mergem şi noi acolo, îi mai spuse o dat şi oă ă

privi p trunz tor, apoi, ca pentru a-şi înt ri spusele, scoase ună ă ă pistol de sub manta.

În mod surprinz tor, ea nici nu clipi.ă— Am v zut când te-ai uitat la McCollum.ă— Asta-i numele pe care vi l-a spus?Ea încuviin din cap.ţă— Îl cheam Sabre şi este un ucigaş. Am vorbit serios înă

apartamentul meu din Londra. Am o datorie de pl tit şi nu vreauă s-o pl teasc Cotton pentru mine.ă ă

— Am v zut asta în ochii t i. Voiai s trag în tine, dar ştiai că ă ă ă ă n-avea s-o fac .ă

— B rba ii ca Sabre sunt destul de zgârci i cu curajul lor. Îlă ţ ţ p streaz pentru când au cu adev rat nevoie. Ca acum, deă ă ă exemplu.

— Ştiai c o s se întâmple toate chestiile astea?ă ă— Am ştiut, am crezut, am sperat, spuse el, ridicând din

umeri. Nu ştiu. Noi îl urm ream pe Sabre. Ştiam c punea ceva laă ă cale în Copenhaga şi, când l-a r pit pe Gary, ne-am dat seama că ă încerca de fapt s m g seasc pe mine. Atunci am hot rât să ă ă ă ă ă m implic. Când am sunat a doua oar la West Bank, spioniiă ă israelieni au descoperit acest lucru şi asta a avut darul s -iă impulsioneze şi s îi fac s ac ioneze în cele din urm . Apoi, laă ă ă ţ ă Lisabona, mi-am dat seama c puteam s v aduc aici pe to i treiă ă ă ţ f r israelieni.ă ă

— Ai f cut toate astea numai ca s po i muri?ă ă ţ— Am f cut toate astea ca s protejez biblioteca. Sabreă ă

lucreaz pentru o organiza ie care îşi doreşte cu sigurană ţ ţă cunoaşterea numai din interese politice şi economice. Ne caută de ceva timp. Îns l-ai auzit ce-a spus! A venit aici pentru elă însuşi, nu pentru ei. Dac reuşim s -l oprim pe el, vom opri totul.ă ă

— Ce ai de gând s faci?ă— Eu? Nimic. Tu trebuie s faci asta.ă— Eu?— Cotton are nevoie de tine. Ai de gând s -l laşi singur?ăO privi în timp ce întrebarea îşi f cea loc în mintea ei. Ştia că ă

era deşteapt , curajoas şi cu tupeu. Dar mai era şi vulnerabilă ă ă şi predispus la greşeli. Îşi petrecuse o via întreagă ţă ă interpretându-i pe oameni, aşa c sper c o citise corect pe Pamă ă ă Malone.

— În nici un caz! spuse ea.

Sabre fugi din Camera Competen ei şi ajunse în Camera deţ

Lectur , care era plin cu mai multe mese şi mai pu ine rafturi.ă ă ţ Ştia de când trecuse pe acolo prima dat c urm toareaă ă ă înc pere, Camera Eternit ii, ducea c tre ultima camer ,ă ăţ ă ă întreaga bibliotec fiind în form de potcoav . Ferestrele erauă ă ă false, îns aveau nişele împodobite cu picturi reprezentândă peisaje din inuturi îndep rtate, care, împreun cu iluminatulţ ă ă special, f ceau ca totul s par parte din natur . Trebuia s -şiă ă ă ă ă reaminteasc mereu c se afla sub p mânt. În Camera deă ă ă Lectur se opri. Sosise vremea s se foloseasc de ceva ceă ă ă observase mai devreme.

Malone continu s avanseze, cu pistolul preg tit. Schimbaseă ă ă înc rc torul cu unul nou, ultimul, dar m car avea nou gloan e laă ă ă ă ţ dispozi ie. Mai avea trei în cel din buzunar, aşa c acum erauţ ă dou sprezece şanse de a-l opri pe McCollum.ă

Privirea i se plimba de la un perete la altul şi de la tavan la podea, fiind cu sim urile la pând . Toracele şi spinarea îi erauţ ă ude de transpira ie, iar aerul subteran îl r corea. Trecu şi prinţ ă cea de-a doua camer şi o lu prin coridor spre urm toareaă ă ă camer luminat , care era în unghi drept. Nu auzi nici un sunet şiă ă liniştea îl descuraj . Ceea ce-l f cea s mearg mai departe erauă ă ă ă cuvintele lui Haddad, faptul c McCollum fusese cel care-l r piseă ă pe Gary. Nemernicul pusese mâna pe fiul s u! îl luase de acas !ă ă Şi îl for ase pe Malone s ucid un om. În nici un caz nu se puteaţ ă ă ca aceste agresiuni s r mân f r r spuns! McCollum dorea să ă ă ă ă ă ă se lupte. Atunci asta avea s ob in !ă ţ ă

Ajunse la intrarea celei de-a treia camere: Camera de Lectur .ăÎn interior se aflau în jur de dou zeci de mese din pl ci groase,ă ă

nefinisate, închise la culoare şi uzate, care alternau cu rafturile.Z ri ieşirea în peretele opus. Camera era mai mare decâtă

celelalte dou , dreptunghiular , cu lungimea în jur deă ă optsprezece metri. Pere ii erau acoperi i cu pl ci, iar la uşi seţ ţ ă g seau praguri de origine bizantin , mozaicuri, de data aceastaă ă scenele reprezentate fiind dedicate femeilor, dintre care unele torceau şi eseau, iar altele f ceau sport. Îşi smulse privirea de laţ ă acea dovad de m iestrie artistic şi se concentr asupraă ă ă ă problemei ei.

Se aştepta în orice clip ca McCollum s sar dintre mese. Eraă ă ă preg tit. Îns nu se întâmpl nimic.ă ă ă

Se opri.

Ceva nu era în ordine.Apoi, de partea cealalt a camerei, la baza pereteluiă

îndep rtat, z ri o reflec ie întunecat în granitul roşu, lucios. Nuă ă ţ ă era o imagine clar , mai mult o umbr – ca şi cum te-ai fi uitată ă printr-o sticl de ap mineral – unduind în luciul ca de oglind .ă ă ă ă

Era jos, pe podea, pe sub mese.Atunci îşi d du seama.ă

Capitolul 84

WASHINGTON, D.C.

Stephanie auzi focul de arm , dar nu o lovi nici un glon . Apoiă ţ z ri gaura din tâmpla lui Brent Green şi în elese ce seă ţ întâmplase. Se r suci. Heather Dixon st tea în picioare, cuă ă pistolul în mân . Trupul lui Green se izbi de pardoseala din lemnă de esen tare, îns ea continu s o priveasc pe Dixon, care-şiţă ă ă ă ă l s pistolul în jos. Cassiopeia veni din spatele israeliencei.ă ă

— În sfârşit, s-a terminat! spuse Dixon.— Ce s-a întâmplat? o întreb Stephanie pe Cassiopeia.ă— Când tu şi cu Green v-a i dus în birou, a ap rut ea. Am avutţ ă

dreptate, Green venise înso it de câ iva prieteni, care aşteptau înţ ţ spate. Cei de la Serviciul Secret au avut grij de aceştia şi apoi aă intrat ea, spuse Cassiopeia, ar tând înspre Dixon.ă

Stephanie în elese.ţ— Lucrezi pentru preşedinte? o întreb pe Dixon.ă— Trebuia s fac asta. Tic losul sta avea de gând s neă ă ă ă

vând pe to i. El şi vicepreşedintele vostru ar fi putut foarte uşoră ţ s porneasc un r zboi cu ceea ce puneau la cale.ă ă ă

Sim i ceva în tonul ei şi întreb :ţ ă— Şi ce-a fost între tine şi Daley?— Îmi pl cea Larry. Ne-a cerut ajutorul, ne-a spus ce seă

întâmpla şi noi doi am sfârşit prin a ne apropia unul de cel lalt.ă Vrei s crezi sau nu, el chiar încerca s pun cap t acestoră ă ă ă lucruri. Este meritul lui.

— Ar fi fost mult mai uşor dac voi doi a i fi venit la mine s -miă ţ ă spune i ce ştia i.ţ ţ

— Asta-i problema ta, Stephanie, spuse Dixon, cl tinând dină cap. Tr ieşti în acest balon de s pun. Îl urai pe Larry. Nu-l pl ceaiă ă ă pe Green. Credeai c oamenii de la Casa Alb nu te pl ceau peă ă ă tine. Cum ai fi putut s faci ceva?ă

— În schimb, a fost momeala perfect , spuse Cassiopeia. Nu-iă aşa?

— Fiecare undi are nevoie de ceva în cârlig, iar voi dou a iţă ă ţ fost momeala în aceast situa ie.ă ţ

Stephanie înc mai inea în mân CD-ul pe care-l pusese înă ţ ă biroul lui Daley. Discul era gol. Îl folosise numai ca s -l determineă pe Green s reac ioneze.ă ţ

— Au reuşit s înregistreze tot? întreb ea. I se puseseră ă ă microfoane înc înainte de a pleca de la Camp David.ă

— Tot, spuse Cassiopeia.— Dar cu saudi ii cum a fost? o întreb ea pe Dixon. Colaboraiţ ă

cu ei când am discutat prima oar .ă— Arabi tipici. Jucau în ambele direc ii. Ini ial au cooperat cuţ ţ

preşedintele, gândindu-se c el avea s -i ajute s opreasc oriceă ă ă ă era legat de Conexiunea Alexandria. Apoi s-au gândit c era oă p c leal , aşa c şi-au îndreptat aten ia spre noi şi am f cut oă ă ă ă ţ ă în elegere. Atunci, în parc, se aflau acolo doar ca s vţ ă ă impulsioneze, nimic altceva. Bineîn eles, nici unul dintre noi nuţ ştia c aveai deja o partener . Dixon gesticul cu pistolul spreă ă ă Cassiopeia. Înc î i mai sunt datoare pentru s geata aceea!ă ţ ă

— Poate într-o zi vei avea şansa s m recompensezi!ă ă— Poate, replic Dixon zâmbind.ăStephanie se uit la trupul lui Brent Green. Îşi aminti cumă

acesta îi sugerase c era interesat de ea şi cum, pentru o clip ,ă ă ei îi f cuse pl cere aceast posibilitate. Chiar îi luase ap rarea,ă ă ă ă pref cându-se c era gata s demisioneze pentru a-i ine partea,ă ă ă ţ iar ea ajunsese s pun la îndoial toate dubiile pe care leă ă ă avusese în privin a lui. Numai c totul nu fusese decât oţ ă pref c torie.ă ă

— Preşedintele m-a trimis s finalizez aceast poveste, spuseă ă Dixon, întrerupându-i gândurile. F r procese, f r pres .ă ă ă ă ă Procurorul general era o persoan cu multe probleme psihice şiă şi-a luat via a. Trupul îi va fi ars la crematoriu şi se va elibera unţ certificat de deces de c tre medicii militari care-l vor examina.ă Sinucidere. I se va organiza o înmormântare grandioas şiă amintirea sa va r mâne nep tat în inimile tuturor. Sfârşitulă ă ă poveştii.

— Şi Conexiunea Alexandria? întreb ea.ă— George Haddad a disp rut. Sper m c Malone l-a g sit.ă ă ă ă

Haddad a sunat în Palestina cu luni în urm , apoi înc o dată ă ă acum câteva zile. Dup primul telefon şi dup ce Larry mi-a maiă ă spus câte ceva, ne-am îndreptat aten ia spre Pam Malone.ţ Mossadul pl nuia s -l r peasc pe Gary Malone. Numai c prim-ă ă ă ă ăministrul nostru a ezitat s fac asta. Atunci ordinul a trecut laă ă

ac iune. Cu Pam Malone, care avea în permanen la ea unţ ţă dispozitiv de localizare, noi nu am f cut altceva decât s oă ă urm rim. Numai c asta nu a mers prea bine. Apoi s-au petrecută ă toate astea. Daniels ne-a asigurat c nu se va mai întâmpla nimică în continuare, iar guvernul meu are încredere în el.

— Se mai ştie ceva de Cotton?— Ultima dat când am auzit de el, spuse Dixon, cl tinând dină ă

cap, se paraşutase undeva în Sinai. Dar nu are importan . Dacţă ă se descoper ceva, în elegerea a fost s nu se dezv luie nimic înă ţ ă ă leg tur cu asta.ă ă

— Şi dup ce Daniels nu va mai fi preşedinte? întrebă ă Cassiopeia.

— Ar trebui s se uite povestea asta pân atunci. Dac nu,ă ă ă Israelul va face ceea ce a f cut secole întregi: va lupta cu toateă for ele! Ne-am descurcat pân acum şi vom continua tot aşa.ţ ă

Şi Stephanie o crezu. Numai c mai era ceva.ă— Dar vicepreşedintele? Cu el cum r mâne?ă— Din ceea ce ştim, numai Green, vicepreşedintele şi Alfred

Hermann erau la curent cu tot ce urma s se întâmple. Cândă Green a aflat de conversa ia pe care Larry o înregistrase cu şefulţ de cabinet al vicepreşedintelui, s-a panicat şi le-a cerut saudi ilorţ s -l elimine pe Daley. Dup cum era de aşteptat, nu ne-au spusă ă niciodat despre asta, c altfel i-am fi oprit. Numai c nu po iă ă ă ţ avea încredere într-un arab. Dixon f cu o pauz . Când a i ap rută ă ţ ă voi dou şi v-a i întâlnit cu Larry, Green s-a panicat din nou şi i-aă ţ convins pe saudi i s ac ioneze şi împotriva voastr . Din momentţ ă ţ ă ce Daniels a oprit atacul – omorându-i pe to i ucigaşii pl ti i – iarţ ă ţ Green nu mai este, totul s-a terminat pentru saudi i.ţ

— Şi cu sta cum r mâne? întreb Stephanie, ar tând înspreă ă ă ă Green.

— Avem nişte oameni care aşteapt s -i ia trupul şi s i-lă ă ă transporte acas la el, unde va fi g sit mai târziu în cursul zilei.ă ă Moartea lui Larry nu va fi pus pe seama unui atac terorist, aşaă cum planificase Green.

— Asta va fi cam greu. Maşina a explodat, totuşi.— Cazul va r mâne pur şi simplu nerezolvat. Numai c vaă ă

avea unele aspecte pe care Daniels le va exploata în favoarea sa, ca de exemplu atacul pe care-l planificaser idio ii ştia. Credă ţ ă c lui Larry chiar i-ar fi pl cut asta. Înc mai poate fi de folos,ă ă ă chiar şi din mormânt!

— Nu ai spus nimic, interveni Cassiopeia, despre cum vor fi rezolvate toate astea cu vicepreşedintele înc la guvernare.ă

— Asta-i problema lui Daniels, spuse Dixon, ridicând din umeri. Apoi israelianca îşi c ut telefonul, ap s un buton şi spuse:ă ă ă ă Domnule preşedinte, Green este mort, aşa cum a i dorit.ţ

Capitolul 85

PENINSULA SINAI

Sabre trase în picioarele lui Malone de la o distan deţă aproximativ doisprezece metri. Nici una dintre mese nu era prev zut cu scaune, aşa c linia sa de tragere era clar . Voiaă ă ă ă s -i reteze picioarele adversarului s u pe dedesubt, f când caă ă ă uciderea s fie mai uşoar în final.ă ă

Trimise trei gloan e, îns picioarele disp ruser .ţ ă ă ăLa naiba!Se rostogoli de la masa sub care st tea la urm toarea, seă ă

ridic încetişor spre partea superioar c utându-l cu privirea peă ă ă Malone, dar nu z ri nimic.ă

Apoi în elese.ţ

Malone îşi d duse seama c McCollum inten ionase s trag înă ă ţ ă ă picioarele sale şi se aruncase pe cea mai apropiat mas cu oă ă clip înainte ca trei gloan e s r sune în înc pere. Nişteă ţ ă ă ă prespapieruri din cuar auriu c zur cu zgomot pe pardoseal .ţ ă ă ă McCollum avea s -şi dea seama imediat de ceea ce f cuse, aşaă ă c hot rî s întoarc asta în avantajul s u.ă ă ă ă ă

Aştept o clip , apoi se rostogoli şi îl z ri pe McCollumă ă ă ghemuit în spatele unei mese.

inti şi trase dou gloan e, numai c McCollum îşi schimbŢ ă ţ ă ă rapid pozi ia şi folosi unul dintre piedestalurile groase dreptţ paravan.

Câmpul de tragere era prea deschis. Se repezi în spatele unui rând de rafturi care se aflau la stânga sa.

— Nu-i r u, Malone, îi strig adversarul s u din cel lalt cap tă ă ă ă ă al camerei.

— M str duiesc şi eu!ă ă— N-o s ieşi de-aici, s ştii!ă ă— Mai vedem noi!— I-am omorât pe al ii mai buni ca tine!ţSe întreb dac discu iile astea erau doar l ud roşenie sauă ă ţ ă ă

dac încerca s -l intimideze. Oricum, nici una din variante nu-lă ă

impresionar .ă

Haddad o conduse pe Pam Malone prin bibliotec ,ă îndreptându-se în direc ia opus fa de locul pe undeţ ă ţă disp ruser Sabre şi Malone. Auziser deja împuşc turi. Trebuiaă ă ă ă s se gr beasc . Intrar în a cincea camer , numit Cameraă ă ă ă ă ă Vie ii, simbolizat printr-o cruce din mozaic cu partea verticalţ ă ă superioar înlocuit de un oval în forma unui ou.ă ă

Trecu prin ea şi ajunse apoi în Camera Eternit ii, oprindu-seăţ la uşa care d dea în afar . Se auzeau voci de pe coridorulă ă perpendicular pe acesta din care ieşise el. Spectacolul p rea să ă aib loc în Camera de Lectur . Acolo se aflau multe mese, pu ineă ă ţ rafturi, mai multe spa ii deschise. Plimbarea lui Sabre de maiţ devreme fusese pentru a se familiariza cu locul şi adversarul s uă observase toate avantajele. Şi el f cuse cândva acelaşi lucru peă când lupta cu evreii. „întotdeauna s - i cunoşti câmpul de lupt .”ă ţ ă

Ştia asta prea bine.Cu cinci ani în urm , dusese la bun sfârşit în secret încercareaă

eroului, chiar înainte s -l caute pe Malone şi s -i cear ajutorul.ă ă ă Când sosise pentru prima oar , primise accesul la bibliotec şiă ă aflase c tot ceea ce b nuise despre Biblie era adev rat. Fuseseă ă ă copleşit. Îns când P zitorii îi ceruser ajutorul, fusese foarteă ă ă încântat. Mul i P zitori fuseser recruta i din rândul invita ilor şiţ ă ă ţ ţ to i P zitorii care se aflau atunci acolo consideraser c elţ ă ă ă trebuia s fie bibliotecarul lor. Îi explicaser despre amenin rileă ă ţă care-i înconjurau şi fusese de acord s le rezolve problema.ă Numai c , în cele din urm şi el avea nevoie de ajutor. Din acestă ă motiv fusese implicat Malone.

R bdarea şi cunoaşterea îl ajutaser mult.ă ăSpera doar c nu calculase greşit.ăSt tu liniştit în cadrul uşii care d dea afar din Cameraă ă ă

Eternit ii, cu Pam Malone în spatele lui.ăţ— Aşteapt aici, şopti el.ăMerse uşurel înainte prin coridor, ajunse la col şi arunc oţ ă

privire pe dup acesta în Camera de Lectur . V zu mişcare şi laă ă ă stânga şi la dreapta. Unul era în spatele rafturilor, altul folosea mesele ca protec ie. Reveni încet la Pam Malone şi-i d du eiţ ă pistolul.

— Trebuie s intru acolo, spuse cu o voce moale.ă— Şi nu vei mai ieşi de acolo niciodat !ă

— Acesta este sfârşitul, zise el, cl tinând din cap.ă— I-ai promis lui Cotton c vei discuta cu el!ă— Am min it. F cu o pauz . Şi tu ştiai asta.ţ ă ă— Avocatul din mine şi-a dat seama.— Nu, e vorba despre omul din tine! Cu to ii facem lucruri peţ

care le regret m. Eu mi-am f cut partea mea de greşeli. Îns ,ă ă ă m car la sfârşitul vie ii, am fost capabil s men in intactă ţ ă ţ ă aceast bibliotec . V zu ceva în ochii ei. Ştii la ce m refer, nu-iă ă ă ă aşa?

Ea încuviin din cap.ţă— Atunci ştii ce ai de f cut. Îi observ confuzia şi o b tu peă ă ă

um r. Vei şti când va sosi momentul! Ar t spre pistol. Ai maiă ă ă tras vreodat cu pistolul?ă

Ea d du repede din cap c nu.ă ă— Nu trebuie decât s ocheşti şi s apeşi pe tr gaci. E cuă ă ă

recul, aşa c trebuie s -l ii bine.ă ă ţEa nu spuse nimic, dar el fu mul umit c în elesese.ţ ă ţ— Î i doresc o via prosper ! Spune-i lui Cotton cţ ţă ă ă

întotdeauna s-a bucurat de respectul meu!Apoi se r suci şi se îndrept spre Camera de Lectur .ă ă ă

— Putem r mâne aici toat ziua! strig Malone.ă ă ă— Eşti cam dep şit de situa ie, replic McCollum. i-ai camă ţ ă Ţ

ieşit din mân , nu-i aşa?ă— Şi totuşi de tine m mai pot ocupa!ăMcCollum râse.— Uite ce-am s fac! Cred c am s m întorc şi am s-o omoră ă ă ă

pe fosta ta nevast . L-aş fi omorât şi pe b iat dac nu i-ai fiă ă ă doborât pe idio ii ia pe care i-am angajat. Şi apropo, ai crezut cţ ă ă ai ac ionat singur? Eu am organizat totul, iar tu m-ai urmat ca unţ câine de vân toare care alearg în urma vulpii. Planul B era s -lă ă ă omor pe b iat. Ori una, ori alta şi tot l-aş fi g sit pe Georgeă ă Haddad.

Ştia ce f cea McCollum: încerca s -l sâcâie, s -l enerveze, s -lă ă ă ă fac s reac ioneze. Numai c era nedumerit într-o privin .ă ă ţ ă ţă

— Şi ai reuşit s -l g seşti pe Haddad? îl întreb .ă ă ă— Nu. Erai acolo când l-au ucis israelienii. Am auzit toată

întâmplarea.Auzise? McCollum habar n-avea cine era bibliotecarul, aşa c -lă

întreb :ă

— De unde ai avut încercarea?— Eu i-am dat-o!Vocea îi apar inea lui George Haddad. Malone îl v zu peţ ă

palestinian stând în uşa din cap tul cel lalt.ă ă— Domnule Sabre şi eu te-am manipulat pe dumneata în

acelaşi mod în care ai ac ionat dumneata cu Cotton. Am l satţ ă caseta şi informa iile din computer ca s le g seşti, inclusivţ ă ă încercarea, pe care am conceput-o singur. Te asigur, c l toria peă ă care am realizat-o ini ial pentru a g si acest loc a fost mult maiţ ă dificil .ă

— Astea-s aiureli! spuse McCollum.— Trebuia s aib un anumit grad de dificultate pentru a fi oă ă

provocare. Dac ar fi fost prea uşoar , v-a i fi gândit c -i oă ă ţ ă capcan .ă

Dac ar fi fost prea dificil , nu a i fi dus-o niciodat la bună ă ţ ă sfârşit. Numai c dumneata erai ner bd tor s începi. i-am l sată ă ă ă Ţ ă chiar şi un stick de memorie lâng computer şi nu i s-a p rută ţ ă nimic anormal. A fost înc o momeal pentru a te atrage înă ă aceast capcan .ă ă

Malone observ c , de unde se afla Haddad, exista un culoară ă bun de tragere pân în locul în care st tea McCollum. Numai că ă ă Haddad nu inea nimic în mân , lucru care fusese remarcat cuţ ă siguran .ţă

— George, ce faci? strig el.ă— Termin ceea ce am început. Haddad se îndrept spreă

McCollum. S ai încredere în ceea ce ştii, Cotton! Ea n-o s teă ă dezam geasc !ă ă

Şi prietenul s u continu s mearg .ă ă ă ă

Sabre îl privi pe bibliotecar apropiindu-se de el cu paşi hot râ i. Acesta era George Haddad? Tot ce se întâmplase fuseseă ţ planificat? Fusese dus de nas?

Cum se exprimase b trânul? O ă capcana? Nu prea-i venea să cread .ă

Aşa c trase un glon . Direct în capul bibliotecarului.ă ţ

Malone ip „NU” când glon ul p trunse în capul lui Georgeţ ă ţ ă Haddad. Avea atâtea întreb ri s -i pun , erau atâtea lucruri peă ă ă care nu le în elesese! Cum ajunsese palestinianul din West Bankţ la Londra şi apoi aici? Ce se întâmpla? Ce ştia Haddad care să

merite toate astea?Se sim i cuprins de mânie şi trase dou gloan e spreţ ă ţ

McCollum, dar nimeri în peretele din cap tul cel lalt. Haddadă ă z cea nemişcat şi o balt de sânge se forma în jurul capului s u.ă ă ă

— B trânul avea ceva curaj, strig McCollum. Oricum, aveamă ă de gând s -l omor. Poate c ştia asta deja?ă ă

— Eşti mort! îi strig Malone drept r spuns.ă ăSe auzi un hohot de râs din cealalt parte a înc perii.ă ă— Aşa cum spuneai, s-ar putea s descoperi c nu e chiar aşaă ă

de uşor s faci acest lucru!ăŞtia c trebuia s termine cu asta. P zitorii se bazau pe el. Şiă ă ă

Haddad se bazase pe el.Apoi o z ri pe Pam.ăSe afla în uşa care ducea în afar . Era în umbr , unghiulă ă

f când-o invizibil pentru McCollum.ă ăAvea în mân un pistol.ă„S ai încredere în ceea ce ştii!”ăAcestea fuseser ultimele cuvinte ale lui Haddad.ăEl şi Pam îşi petrecuser împreun cea mai mare parte aă ă

vie ilor lor, iar în ultimii cinci ani se urâser . Îns ea r mânea oţ ă ă ă parte din el, iar el – o parte din ea şi ei doi aveau s fie mereuă conecta i unul cu cel lalt, dac nu prin Gary, atunci prin ceva peţ ă ă care nici unul din ei nu l-ar putea explica. Nu era neap rată dragoste, ci o leg tur . Nu ar permite vreodat s i se întâmpleă ă ă ă acesteia ceva şi trebuia s aib încredere c şi ea sim ea la fel.ă ă ă ţ

„Ea n-o s te dezam geasc !”ă ă ăÎndrept pistolul spre McCollum şi ap s pe tr gaci. Glon ulă ă ă ă ţ

care se afla deja pe eav p trunse în una din mese.ţ ă ăApoi mai f cu un clic şi înc unul.ă ăApoi înc unul, ca s fie conving tor.ă ă ă— Ai ajuns la cap t, Malone! îi spuse McCollum.ăSe ridic în picioare, sperând c adversarul s u dorea s -şiă ă ă ă

savureze victoria. Dac McCollum se hot ra s trag dină ă ă ă ascunz toare, atât el, cât şi Pam erau mor i. Numai c el îşiă ţ ă cunoştea inamicul. McCollum se ridic , cu pistolul îndreptat spreă el şi înaint din spatele mesei, croindu-şi drum spre locul în careă se afla Malone. Acum st tea cu spatele spre uş . Nici m cară ă ă vederea periferic nu-i mai putea fi de folos.ă

— Te numeşti Sabre? îl întreb el, sim ind nevoia s mai tragă ţ ă ă de timp.

— Asta-i numele pe care-l folosesc aici. Numele meu real este McCollum.

— Şi ce-ai de gând s faci?ă— S -i omor pe to i de aici şi s p strez toate astea numaiă ţ ă ă

pentru mine. Destul de simplu.— Nu ai nici cea mai vag idee ce se g seşte aici. Ce ai deă ă

gând s faci cu biblioteca?ă— O s g sesc oameni care se pricep la asta. Pariez c -s oă ă ă

gr mad . Chiar şi numai chestia cu Vechiul Testament esteă ă suficient pentru a m face cunoscut în lume.ă ă

Pam nu se mişcase. Auzise cu siguran clicurile şi ştia c el seţă ă afla acum la mila lui McCollum. Îşi închipui cât îi era de fric . Înă ultimele zile v zuse mai mul i oameni murind. Acum era probabilă ţ chinuit de groaza de a ucide o alt persoan . Şi el sim iseă ă ă ţ cândva aceast nesiguran . Niciodat nu era uşor s apeşi peă ţă ă ă tr gaci. Acest fapt are întotdeauna consecin e şi po i să ţ ţ ă paralizezi de fric . Spera doar ca instinctele ei s iasă ă ă înving toare în fa a temerilor.ă ţ

McCollum îşi ridic pistolul şi-i spuse:ă— Salut -l pe Haddad din partea mea!ăPam se repezi din arcad şi paşii ei îi distraser pe momentă ă

aten ia lui McCollum. Acesta îşi întoarse capul spre dreapta şiţ p ru s înregistreze mişcarea cu col ul ochiului. Malone se folosiă ă ţ de aceast clip pentru a lovi pistolul din mâna lui McCollum,ă ă care se duse la o oarecare distan . Apoi îl izbi pe McCollum cuţă pumnul în fa , f cându-l s se clatine. Se duse s -l loveasc înţă ă ă ă ă continuare pe tic los, dar McCollum îşi reveni şi se avântă ă înainte. Se r sturnar amândoi pe una dintre mese şi seă ă rostogolir pe partea cealalt . Îi trase un genunchi în stomac şiă ă auzi cum adversarul s u îşi pierde r suflarea.ă ă

Se ridic în picioare şi îl înşf c pe McCollum de pe podea,ă ă ă sperând c era înc f r suflu. McCollum îl izbi îns cu pumnii înă ă ă ă ă torace şi în fa .ţă

Durerea îl f cu s nu mai vad bine camera, care ap rea, apoiă ă ă ă disp rea şi se scutur ca s se dezmeticeasc .ă ă ă ă

Se r suci şi v zu un cu it în mâna lui McCollum.ă ă ţAcelaşi pe care-l avea şi-n Lisabona.Se preg ti.ăDar nu mai avu şansa de-a mai face ceva.Se auzi o împuşc tur .ă ă

McCollum p ru surprins. Apoi sângele îl n p di printr-o gaură ă ă ă în tâmpla dreapt . Se mai auzi o împuşc tur , iar bra ele îiă ă ă ţ zburar în aer şi se cl tin , c zând pe spate. Se mai auzi şi aă ă ă ă treia împuşc tur , apoi a patra şi trupul i se duse în fa , ochii iă ă ţă se d dur peste cap, sângele începu s -i n p deasc pe gur şiă ă ă ă ă ă ă apoi se r sturn cu fa a la p mânt.ă ă ţ ă

Malone se întoarse.Pam l s pistolul în jos.ă ă— Era şi timpul, spuse el.Numai c ea nu spuse nimic, uitându-se cu ochii m ri i la ceeaă ă ţ

ce tocmai f cuse. El se apropie şi îi d du în jos mâna în careă ă inea pistolul. Ea îl privi cu ochii goi.ţ

Nişte siluete ieşir din umbra uşii. Nou b rba i şi femei seă ă ă ţ apropiar încet. Adam şi tân rul cu p l ria de paie erau şi eiă ă ă ă acolo. Eve începu s plâng în momentul în care îngenuncheă ă lâng trupul lui Haddad. Ceilal i îngenunchear şi ei.ă ţ ă

Pam îi privi nemişcat .ăLa fel şi el.În cele din urm , fu nevoit s le întrerup jelirea.ă ă ă— Presupun c ave i aici un echipament pentruă ţ

telecomunica ii.ţAdam se uit în sus la el şi încuviin din cap.ă ţă— Trebuie s -l folosesc imediat.ă

Capitolul 86

VIENA

Thorvaldsen reveni în bibliotec împreun cu Gary, numai că ă ă de data asta Hermann şi vicepreşedintele ştiau c fusese acolo.ă Erau singuri, cu uşile încuiate, iar oamenii de paz aşteptauă afar .ă

— Erau aici noaptea trecut , spuse vicepreşedintele, evidentă neliniştit. Probabil c au stat pe acolo pe undeva. Ar t spreă ă ă rafturile superioare. Locul sta blestemat e ca o sal de concert!ă ă L-a sunat pe procurorul general şi i-a spus tot.

— Şi asta este o problem ? întreb Hermann.ă ă— Nu, slav Domnului! Brent va fi vicepreşedintele meu după ă

ce se vor termina toate astea. S-a ocupat de treburi în Washington cât timp am fost eu plecat. Aşa c avem înă continuare lucrurile sub control.

— Individul acesta, spuse Hermann, ar tând spre Thorvaldsen,ă a r pit-o ieri pe fiica mea. A f cut asta ă ă înainte s aud cevaă ă noaptea trecut .ă

Vicepreşedintele deveni şi mai agitat.— Ceea ce stârneşte o mul ime de întreb ri. Alfred, nu te-amţ ă

întrebat niciodat ce faci aici. Ai vrut Conexiunea Alexandria, i-ă ţam dat-o! Eu am fost cel care a rezolvat asta. Nu ştiu ce ai f cută cu acea informa ie şi nici nu vreau s ştiu, dar a devenit în modţ ă evident o problem !ă

— Henrik, spuse Hermann, frecându-şi tâmpla lovit , vei pl tiă ă scump pentru faptul c m-ai lovit! Nimeni nu a mai f cut astaă ă vreodat !ă

Thorvaldsen nu fu deloc impresionat.— Poate c sosise vremea, îi r spunse.ă ă— Iar tu, tinere!Lui Thorvaldsen i se puse un nod în gât. Nu-şi propusese s -lă

pun pe Gary în pericol.ă— Alfred, spuse vicepreşedintele, totul e deja în mişcare. Va

trebui s rezolvi aceast situa ie.ă ă ţLui Thorvaldsen îi ap rur broboane de sudoare pe frunteă ă

când îşi d du seama ce însemnau acele cuvinte.ă— Aceştia doi nu vor sufla niciodat o vorb din ceea ce auă ă

auzit!— L-ai omorî pe b iat? întreb Thorvaldsen.ă ă— Dar tu ai omorî-o pe fiica mea? Şi ce dac ? Da, l-aş omorîă

pe b iat. N rile lui Hermann se dilatar şi în ochi i se putu citiă ă ă furia.

— Nu prea eşti obişnuit cu aşa ceva, nu, Alfred?— Faptul c m iei peste picior nu va duce nic ieri.ă ă ăThorvaldsen se gândi îns c asta îi mai oferea lui ceva timp,ă ă

c ci nu mai ştia ce altceva s fac . Se întoarse spreă ă ă vicepreşedinte şi îi spuse:

— Brent Green era un tip de treab . Ce s-a întâmplat cu el?ă— Nu sunt duhovnicul lui, aşa c n-am de unde s ştiu.ă ă

Presupun c a v zut beneficiile pe care le po i ob ine dac ocupiă ă ţ ţ ă pozi ia mea. America are nevoie de o conducere puternic , deţ ă oameni c rora s nu le fie team s se foloseasc de puterea lor.ă ă ă ă ă Brent corespunde. La fel şi eu.

— Dar oamenii de caracter nu sunt necesari?— Acesta este un termen relativ. Prefer s privesc lucrurile dină

perspectiva Statelor Unite, care intr în parteneriat cuă comunitatea interna ional de afaceri, pentru a-şi îndepliniţ ă elurile profitabile pentru ambele p r i.ţ ă ţ

— Eşti un criminal! spuse Gary.Se auzi o b taie uşoar în uş şi Hermann se duse să ă ă ă

r spund . Unul dintre oamenii din garda vicepreşedintelui îi şoptiă ă ceva lui Hermann. Pe chipul austriacului se aşternu o expresie nedumerit , apoi acesta încuviin din cap şi individul din gardaă ţă de corp plec .ă

— Preşedintele este la telefon, spuse Hermann.— Ce naiba?! izbucni vicepreşedintele evident surprins.— i-a detectat prezen a aici cu ajutorul Serviciului Secret.Ţ ţ

Garda ta de corp a raportat c te afli aici cu mine şi cu înc două ă ă persoane, printre care şi un b iat. Preşedintele vrea să ă vorbeasc cu noi to i.ă ţ

Thorvaldsen îşi d du seama c nu aveau nici o alt solu ie.ă ă ă ţ Preşedintele p rea s ştie multe.ă ă

— Mai vrea s ştie şi dac am telefon cu difuzor, spuseă ă Hermann, în timp ce se îndrepta spre biroul s u şi ap s câtevaă ă ă butoane.

— Bun ziua, domnule preşedinte, spuse Hermann.ă— Nu cred c noi doi ne-am cunoscut pân acum. Sunt Dannyă ă

Daniels şi sun din Washington.— Nu, domnule, nu ne-am întâlnit. Sunt onorat.— Vicepreşedintele meu e acolo?— Sunt aici, domnule preşedinte!— Şi Thorvaldsen, eşti şi tu acolo? Împreun cu b iatul luiă ă

Malone?— E aici, cu mine, r spunse Thorvaldsen.ă— Mai întâi, am nişte veşti îngrozitoare. Înc nu mi-am revenită

din şoc. Brent Green a murit.Thorvaldsen observ expresia de uimire de pe chipulă

vicepreşedintelui. Chiar şi Hermann tres ri.ă— S-a sinucis, spuse Daniels. S-a împuşcat în cap. Tocmai mi

s-a adus vestea la cunoştin acum câteva minute. Îngrozitor!ţă Lucr m acum la un comunicat de pres înainte ca vestea să ă ă explodeze.

— Dar cum de s-a întâmplat aşa ceva? întrebă vicepreşedintele.

— Nu ştiu, dar s-a întâmplat şi el nu se mai afl printre noi. Deă asemenea, Larry Daley a murit şi el. I s-a pus o bomb în maşin .ă ă Nu avem nici o idee cine a fost implicat în asta.

Şi mai mult consternare se citi pe chipul vicepreşedintelui şiă umerii p rur s i se lase în jos câ iva centimetri.ă ă ă ţ

— Uite care e treaba, începu Daniels. În situa ia dat , nu voiţ ă mai putea s c l toresc în Afganistan s pt mâna viitoare.ă ă ă ă ă America are nevoie de mine, aşa c trebuie ca vicepreşedinteleă s m înlocuiasc .ă ă ă

Vicepreşedintele nu spuse nimic.— Alo? Este cineva acolo? întreb Daniels cu voce tare.ă— Da, domnule, r spunse vicepreşedintele, sunt aici.ă— Grozav! Hai, vino repede înapoi aici şi preg teşte-te s pleciă ă

s pt mâna viitoare! Bineîn eles, dac nu doreşti s faci această ă ţ ă ă ă c l torie ca s vizitezi trupele, po i oricând s - i înainteziă ă ă ţ ă ţ demisia. E alegerea ta. Numai c eu aş prefera s te duci înă ă aceast c l torie.ă ă ă

— Ce spune i?ţ— Linia asta nu e sigur , aşa c m îndoiesc c vrei s spună ă ă ă ă

exact ce gândesc. Hai mai bine s - i spun o poveste, una pe careă ţ obişnuia tata s mi-o zic . O pas re zbura spre sud pentru c seă ă ă ă

apropia iarna, numai c a fost prins de o furtun şi a c zut laă ă ă ă p mânt. A înghe at, dar a trecut pe acolo o vac şi s-a b legat peă ţ ă ă ea. Balega cald a dezghe at-o şi asta a bucurat-o atât de tare,ă ţ încât a început s ciripeasc . O pisic a venit s vad ce seă ă ă ă ă auzea, întrebându-se dac nu putea s ajute cu ceva, dar a v zută ă ă c era vorba despre o mas bun , aşa c a mâncat pas rea. Iată ă ă ă ă ă şi morala poveştii: nu to i care te umplu de rahat î i suntţ ţ duşmani; nu to i care vin s te ajute î i sunt prieteni; şi, dac eştiţ ă ţ ă la c ldur şi fericit, chiar şi într-o gr mad de rahat, e mai bineă ă ă ă s - i ii gura! Ai în eles ce vreau s spun?ă ţ ţ ţ ă

— Perfect, domnule! spuse vicepreşedintele. Cum sugera i s -ţ ămi explic demisia?

— Ar fi destul de aiurea s te foloseşti de binecunoscutaă formul : „s petrec mai mult timp cu familia”. Nimeni care seă ă afl în func ii ca ale noastre nu pleac din motive de genul sta.ă ţ ă ă Ia s vedem, ultimul vicepreşedinte care şi-a dat demisia era peă punctul de a fi pus sub acuzare. Nu putem folosi nici asta. Bineîn eles, nici nu po i s spui adev rul, c ai fost prinsţ ţ ă ă ă comi ând un act de înalt tr dare. Ce spui de: „Eu şi preşedinteleţ ă ă nu mai reuşim s lucr m bine împreun ?” Fiind un politiciană ă ă versat, sunt convins c î i vei alege cuvintele cu mare grij ,ă ţ ă pentru c , dac aud vreo vorb care nu-mi place, atunci am deă ă ă gând s spun adev rul. Po i s discu i aspecte legate deă ă ţ ă ţ conducere, s dezba i disensiunile dintre noi, s spui oameniloră ţ ă c sunt un m gar. Toate sunt în regul . Numai s nu spui ceva ceă ă ă ă nu vreau s aud!ă

Thorvaldsen îl privi pe vicepreşedinte. Individul voia să protesteze, dar în elese pân la urm c era mai în elept s tacţ ă ă ă ţ ă ă şi c efortul respectiv nu ar fi dus la nimic bun.ă

— Domnule preşedinte, spuse Thorvaldsen, Stephanie şi Cassiopeia sunt bine?

— Sunt bine, Henrik! Pot s - i spun pe nume?ă ţ— Bineîn eles!ţ— Ele au fost esen iale în solu ionarea evenimentelor de aici.ţ ţ— Dar mama şi tata sunt bine? izbucni Gary.— Acesta trebuie s fie b iatul lui Cotton! Îmi pare bine deă ă

cunoştin , Gary. Mama şi tat l t u sunt bine. Tocmai am vorbitţă ă ă cu tat l t u acum câteva minute. Ceea ce m face s revin laă ă ă ă dumneata, Herr Hermann!

Thorvaldsen surprinse nota de dispre din vocea preşedintelui.ţ

— Omul dumitale, Sabre, a g sit Biblioteca din Alexandria. Deă fapt, Cotton a f cut acest lucru, dar el a încercat s i-o fure.ă ă Sabre e mort. Aşa c dumneata pierzi. Biblioteca e în posesiaă noastr şi te asigur c nici o fiin nu va afla vreodat unde seă ă ţă ă g seşte. Cât despre dumneata, ă Herr Hermann, ar fi bine ca Henrik şi b iatul s nu aib probleme în timp ce p r sesc castelulă ă ă ă ă şi nu vreau s mai aud de dumneata, altfel îi las ă şi pe israelieni şi pe saudi i s afle cine a organizat toat afacerea asta. Atunciţ ă ă problemele dumitale vor fi de neimaginat. Nici un loc nu va fi destul de bun ca s te po i ascunde.ă ţ

Vicepreşedintele se trânti pe unul dintre scaune.— Mai e ceva, Hermann! S nu sufli o vorb c tre bin Laden şiă ă ă

oamenii lui. Vrem s -i întâlnim s pt mâna viitoare în timp ce voră ă ă aştepta avionul meu. Dac nu vor fi acolo, cu proiectileleă preg tite, voi trimite unitatea de comando s te ia pe dumneata!ă ă

Hermann nu r spunse.ă— Iau t cerea dumitale drept un semn c ai în eles. Dup cumă ă ţ ă

vezi, acesta este marele avantaj de a fi conduc torul lumii libere.ă Am la dispozi ie o mul ime de oameni care s fac tot ce le cer,ţ ţ ă ă oameni cu o multitudine de talente. Dumneata ai bani. Eu am puterea!

Thorvaldsen nu-l întâlnise niciodat pe preşedintele Americii,ă dar deja îi pl cea de el.ă

— Gary, spuse preşedintele. Tat l t u va fi înapoi laă ă Copenhaga în câteva zile. Şi, Henrik, mul umesc pentru tot ce aiţ f cut!ă

— Nu sunt prea sigur c am fost de folos cu ceva.ă— Noi am câştigat, nu-i aşa? Şi asta e ceea ce conteaz într-ună

joc.Leg tura telefonic se întrerupse. Hermann r mase cufundată ă ă

în t cere. Thorvaldsen ar t spre atlas şi spuse:ă ă ă— Scrisorile acelea sunt inutile, Alfred. Nu po i dovedi nimic cuţ

ele!— Ieşi afar !ă— Cu pl cere!ăDaniels avea dreptate.Jocul se încheiase.

Capitolul 87

WASHINGTON, D.C.LUNI, 10 OCTOMBRIEORA 8.30

Stephanie st tea în Biroul Oval. Fusese acolo în diferite ocazii,ă de cele mai multe ori sim indu-se inconfortabil, dar nu şi de dataţ aceasta. Atât ea, cât şi Cassiopeia veniser s îl întâlneasc peă ă ă preşedintele Daniels.

Brent Green fusese înmormântat cu onoruri în Vermont cu o zi în urm . Presa îi ridicase în sl vi caracterul şi realiz rile. Atâtă ă ă democra ii, cât şi republicanii afirmaser c aveau s -i simtţ ă ă ă ă lipsa. Daniels însuşi îşi exprimase elogiile într-un omagiu emo ionant. Larry Daley fusese şi el înmormântat în Florida, darţ f r mare fast. Participaser numai câteva persoane din familieă ă ă şi câ iva prieteni. Stephanie şi Cassiopeia participaserţ ă amândou .ă

Era interesant cât de greşit îi judecase pe cei doi b rba i.ă ţ Daley nu era în nici un caz un sfânt, numai c nu era niciă criminal, nici tr d tor. Încercase s împiedice ceea ce seă ă ă întâmpla. Din nefericire, ceea ce se întâmpla îl împiedicase pe el s -şi continue via a.ă ţ

— Aş vrea s te întorci la Magellan Billet, îi spuse Daniels.ă— S-ar putea s v fie destul de greu s explica i asta.ă ă ă ţ— Nu e nevoie s dau explica ii pentru deciziile mele.ă ţ

Niciodat nu am vrut s pleci de acolo, dar la vremea respectivă ă ă nu am avut de ales.

Ea îşi dorea postul înapoi. Îi pl cea ce f cea. Dar mai era ceva.ă ă— Şi cum r mâne cu mituirea congresului?ă— i-am spus, Stephanie, nu am ştiut nimic despre asta! Îns ,Ţ ă

orice-ar fi, lucrurile se opresc aici şi acum. Oricum, ara nu vaţ avea nimic de câştigat din acest gen de scandal. Hai să termin m cu asta şi s mergem mai departe!ă ă

Ea nu era prea sigur de faptul c Daniels nu fusese delocă ă implicat, dar încuviin . Aşa era cel mai bine.ţă

— Nimeni nu va şti niciodat ce s-a întâmplat? întrebă ă

Cassiopeia.Daniels st tea la birou, cu picioarele ridicate pe margine, cuă

trupul înalt l sat pe spate în scaun.ă— Nici o vorb , spuse el.ăVicepreşedintele îşi d duse demisia sâmb t , invocând dreptă ă ă

argument vederile sale diferite fa de politica administra iei.ţă ţ Presa se str duise s -l intervieveze, dar pân acum f r succes.ă ă ă ă ă

— Îmi imaginez, spuse Daniels, c fostul meu vicepreşedinteă va încerca s -şi fac singur un nume. Vor exista câtevaă ă ciorov ieli publice între noi în privin a politicii, lucruri de genulă ţ sta. Poate chiar va face o încercare la alegerile viitoare. Îns nuă ă

mi-e team de aceast lupt . Şi, apropo de lupte, aş vrea ca voiă ă ă dou s ine i sub observa ie Ordinul Lânii de Aur. Indivizii aceiaă ă ţ ţ ţ sunt periculoşi. Deocamdat le-am retezat picioarele, dar se voră ridica din nou în curând.

— Şi Israelul? întreb Cassiopeia. Cu ei cum r mâne?ă ă— Au promisiunea mea c nimic din bibliotec nu va fi f cută ă ă

public. Numai Cotton şi fosta lui so ie ştiu unde se afl , dar nuţ ă am de gând nici m car s -i notez undeva loca ia. Mai bine să ă ţ ă r mân ascuns blestem ia aceea. Daniels se uit la Stephanie.ă ă ă ăţ ă Tu şi Heather v-a i împ cat?ţ ă

— Da, ieri, la înmormântare. Ea chiar îl pl cea pe Daley. Mi-aă spus nişte lucruri despre Larry pe care nu le-am ştiut niciodat .ă

— Vezi, n-ar trebui s judeci aşa oamenii! Green a ordonată moartea lui Daley dup ce a v zut ce era pe stickurile acelea deă ă memorie. Ele indicau nişte scurgeri de informa ii, iar Daleyţ ac ionase încercând s le stopeze. Heather este o agent foarteţ ă ă bun . Îşi face bine meseria. Green şi vicepreşedintele ar fi distrusă Israelul. Pe ei nu i-a interesat nimic altceva în afar de propriileă interese. Iar tu credeai c ă eu sunt problema.

— Am greşit şi în leg tur cu acest lucru, domnule preşedinte,ă ă admise Stephanie zâmbind.

— Te duci înapoi s continui construc ia castelului în Fran a? oă ţ ţ întreb Daniels pe Cassiopeia.ă

— Am lipsit ceva vreme. Cred c angaja ii mei se întreab ce eă ţ ă cu mine.

— Dac ai t i sunt la fel ca ai mei, atât timp cât salariul le vineă ă la vreme, nu se plâng. Daniels se ridic în picioare. Vă ă mul umesc amândurora pentru tot ce-a i f cut!ţ ţ ă

Stephanie r mase aşezat . Sim ise ceva.ă ă ţ

— Este ceva ce nu spune i. Ce anume?ţ— Probabil o gr mad de lucruri, r spunse Daniels, având oă ă ă

lic rire în ochi.ă— E vorba despre bibliotec . A i fost extraordinar de mândruă ţ

de ea adineauri. Nu ave i de gând s-o ine i ascuns , nu-i aşa?ţ ţ ţ ă— Nu eu hot r sc asta. Altcineva e la conducerea ei şi ştim cuă ă

to ii cine este.ţ

Malone ascult cum clopotele din Copenhaga b tur zgomotosă ă ă ora trei dup -amiaza. Hojbro Plads era aglomerat din cauzaă mul imii obişnuite din timpul prânzului. El, Pam şi Gary st teau laţ ă o mas pe teras şi tocmai terminaser de mâncat. El şi Pamă ă ă veniser cu o zi în urm din Egipt cu avionul, dup ce-şiă ă ă petrecuser ziua de sâmb t cu P zitorii, ca s -l onoreze peă ă ă ă ă George Haddad. F cu un semn s i se aduc nota.ă ă ă

Thorvaldsen se afla la vreo cincizeci de metri mai încolo, supraveghind reconstruc ia anticariatului lui Malone, careţ începuse cu o s pt mân în urm , în timp ce ei erau pleca i.ă ă ă ă ţ Schelele acopereau acum fa ada cl dirii de patru etaje şiţ ă muncitorii lucrau de zor în untru şi pe afar .ă ă

— M duc s -mi iau r mas-bun de la Henrik, spuse Gary şiă ă ă plec în grab de la mas prin mul ime.ă ă ă ţ

— A fost trist sâmb t cu George, spuse Pam.ă ăEl ştia c erau multe lucruri care o preocupau în continuare.ă

Nu prea vorbiser despre ce se întâmplase în bibliotec .ă ă— Eşti bine? o întreb .ă— Am omorât un om! Era un nemernic şi un tic los, dar, chiară

şi aşa, l-am omorât! El nu zise nimic. Tu te-ai ridicat în picioare, continu ea. L-ai înfruntat, ştiind c eu eram acolo. Ştiai că ă ă aveam s trag.ă

— Nu eram sigur de ceea ce urma s faci. Numai c ştiam că ă ă ai s faci ceva şi mai mult decât atât nu-mi trebuia s ştiu.ă ă

— Nu am mai tras niciodat cu pistolul pân acum. Când mi l-aă ă dat Haddad, mi-a spus s intesc şi s trag. Şi el ştia c am s-oă ţ ă ă fac.

— Pam, nu trebuie s te mai învinov eşti! Ai f cut ceea ceă ăţ ă trebuia s faci!ă

— Aşa cum ai f cut şi tu în to i anii aceia! T cu o clip . Aş vreaă ţ ă ă s spun ceva şi nu mi-e uşor.ă

El aştept .ă

— Îmi pare r u. Chiar îmi pare r u, pentru tot. Nu am ştiută ă niciodat prin ce-ai trecut acolo. Credeam c era vorba despreă ă orgoliul t u masculin. Pur şi simplu nu am în eles. Acum însă ţ ă în eleg. Am greşit în leg tur cu multe lucruri.ţ ă ă

— Şi eu la fel. Şi mie îmi pare r u. Pentru tot ce-a mers prostă în to i anii petrecu i împreun .ţ ţ ă

Ea îşi ridic mâinile ca şi cum s-ar fi predat.ă— Bine, cred c sunt suficiente emo ii pentru amândoi.ă ţ— Pace? o întreb el, întinzându-i mâna.ă— Pace, spuse ea, acceptându-i gestul. Îns imediat după ă

aceea se apropie de el şi-l s rut uşor pe buze. El nu seă ă aşteptase la asta şi senza ia îl înfior .ţ ă

— Pentru ce-a fost asta?— Nu- i face cine ştie ce idei! Cred c ne este mai bineţ ă

divor a i, dar asta nu înseamn c nu-mi aduc aminte.ţ ţ ă ă— Atunci ce-ai spune s nu uite nici unul din noi?ă— De acord, spuse ea. Dup o pauz ad ug : Şi cum r mâneă ă ă ă ă

cu Gary? Ce facem? Trebuie s afle adev rul.ă ăŞi el se gândise la aceast problem .ă ă— Şi îl va afla. Hai s -l mai l s m pu in şi apoi vom avea oă ă ă ţ

discu ie to i trei. Nu cred c va avea prea mare importan ,ţ ţ ă ţă pentru nici unul dintre noi. Dar, e dreptul lui s afle adev rul.ă ă

Achit nota şi se îndreptar spre Thorvaldsen şi spre Gary.ă ă— O s -mi fie dor de b iat, spuse Henrik. Noi doi am f cut oă ă ă

echip bun .ă ăMalone şi Pam aflaser despre tot ce se întâmplase în Austria.ă— Cred c a avut parte de mai multe intrigi decât era nevoie,ă

spuse Pam.Malone fu de acord.— Înapoi la şcoal ! Toate chestiile prin care ai trecut au fostă

destul de dificile.V zu c Thorvaldsen în elesese ce voia s spun . Vorbiseră ă ţ ă ă ă

despre asta cu o zi în urm . Şi, deşi fusese sup rat la gândul că ă ă Gary atacase un b rbat înarmat, în sinea lui era mândru de el.ă Într-adev r, nu curgea sânge de Malone prin venele acestuiă b iat, dar trecuse destul de la tat la fiu ca s -l fac al lui.ă ă ă ă

— A sosit vremea s pleca i! mai spuse el.ă ţ

Cei trei merser împreun pân în locul în care se terminaă ă ă pia a şi unde Jesper aştepta în maşina lui Thorvaldsen.ţ

— Şi tu ai avut parte de destule intrigi, nu? îl întreb Maloneă pe Jesper.

Acesta zâmbi şi încuviin din cap. Thorvaldsen spusese cu oţă zi în urm c dou zile împreun cu Margarete Hermann fuseseră ă ă ă ă mai mult decât suficiente pentru r bdarea lui Jesper. Fuseseă eliberat sâmb t , când Thorvaldsen şi Gary erau în avion spreă ă ă Danemarca. Din ce spusese Thorvaldsen despre Hermann, rela ia lor tat -fiic nu era una de invidiat. Sângele comun îi lega,ţ ă ă într-adev r, dar nu mai exista nimic altceva.ă

Îşi îmbr iş fiul şi îi spuse:ăţ ă— Te iubesc! S ai grij de mama ta!ă ă— Nu are ea nevoie s fac eu asta!ă— Nu fi aşa de sigur! Se îndrept spre Pam. Dac ai vreodată ă ă

nevoie de mine, ştii unde s m g seşti.ă ă ă— La fel şi tu. Nu de alta, dar m car ştim cum s ne ap r mă ă ă ă

unul pe cel lalt.ăNu-i spuseser lui Gary despre ce se întâmplase în Sinai şi niciă

nu aveau de gând s-o fac . Thorvaldsen fusese de acord s -i iaă ă pe P zitori sub aripa sa protectoare şi s le furnizeze fonduriă ă pentru a îngriji atât m n stirea, cât şi biblioteca. Deja seă ă f cuser planuri pentru arhivarea electronic a manuscriselor.ă ă ă De asemenea, urmau s se mai fac nişte recrut ri, num rulă ă ă ă P zitorilor ajungând la cel normal. Danezul fusese foarte încântată de ideea de a le fi de folos şi de-abia aştepta s viziteze locul.ă

Numai c totul urma s r mân secret.ă ă ă ăThorvaldsen asigurase Israelul c problema era sub control şi,ă

dup ce şi Statele Unite trimiseser aceleaşi asigur ri, evreiiă ă ă p ruser satisf cu i.ă ă ă ţ

Pam şi Gary urcar în maşin . Malone le f cu semn cu mânaă ă ă pân când automobilul disp ru în trafic, îndreptându-se spreă ă aeroport. Apoi f cu un semn cu mâna prin mul ime spre locul înă ţ care Thorvaldsen supraveghea muncitorii care cur au molozulăţ din cl direa sa.ă

— Toate bune? întreb Henrik.ăŞtia la ce se referea prietenul s u.ă— Am sc pat de povara acelei obsesii.ă— Trecutul are uneori puterea de a- i devora sufletul. El fu deţ

acord cu asta. Sau î i poate fi cel mai bun prieten, continuţ ă acesta.

Ştia la ce se referea Thorvaldsen.— Va fi extraordinar când vei vedea ce se g seşte înă

bibliotec , îi zise.ă— Nu-mi mai spune ce comori m aşteapt ! îi privi peă ă

muncitorii de pe schele, în timp ce cur au cu spum funingineaăţ ă de pe exteriorul cl dirii din secolul al XVI-lea. Va ar ta la fel caă ă înainte, îl încuraj Thorvaldsen. R mâne numai ca tu s refaciă ă ă inventarul. Va trebui s cumperi multe c r i.ă ă ţ

Abia aştepta. Cu asta se ocupa, comercializa c r i. Dar eraă ţ ceva de re inut şi din lec iile pe care le înv ase în ultimeleţ ţ ăţ câteva zile. Se gândi din nou cum to i cei trei Malone fuseserţ ă amenin a i şi ce conta pân la urm cu adev rat. Ar t înspreţ ţ ă ă ă ă ă cl dire.ă

— Nimic din toate astea nu este cu adev rat important!ăDanezul îi arunc un zâmbet în eleg tor.ă ţ ă— Sunt doar nişte obiecte, Henrik, asta-i tot! Doar nişte

obiecte!

Postfa a autoruluiţ

Aceast carte a necesitat multe c l torii pentru documentare.ă ă ă Am f cut mai multe excursii în Danemarca, Anglia, Germania,ă Austria, Washington, D.C. Şi Portugalia. Conceptul de baz a luată naştere în timpul unei cine în Camden, Carolina de Sud, când una dintre gazde, Kenneth Harvey, m-a întrebat dac nu am auzit deă un înv at libanez pe nume Kamal Salibi. Când am spus c nu,ăţ ă Ken mi-a oferit patru dintre c r ile lui Salibi. Cam cu un an maiă ţ târziu mi-a venit ideea acestui roman. Ca întotdeauna totuşi, povestea final este un amestec de adev r şi fic iune.ă ă ţ

Acum a sosit vremea s trasez linia de demarca ie dintreă ţ acestea.

În ceea ce priveşte nakba, descris chiar din prolog, tragedia aă fost mai mult decât real şi continu s umbreasc rela iile dină ă ă ă ţ Orientul Mijlociu.

Monumentul descris în capitolele 8 şi 34 are ca element de referin un monument de marmur care exist în realitate laţă ă ă Shugborough Hall, în Anglia. Reprezentan ii curentului New Ageţ şi conspiratorii au dezb tut decenii întregi semnifica ia sa.ă ţ Conferin a de pres din capitolul 8 a avut loc în realitate laţ ă Shugborough Hall şi interpret rile oferite sunt chiar cele expuseă de exper i în realitate. Conceptul c literele romane erau de faptţ ă o hart este inven ia mea.ă ţ

Aşa cum am men ionat, ideea c Vechiul Testament ar fiţ ă cronica evreilor antici într-un alt loc decât Palestina nu îmi apar ine. În 1985, Salibi şi-a detaliat teoria într-o carte cu titlulţ The Bible Came from Arabia. Salibi şi-a expus ideea şi în alte trei lucr ri ale sale, ă Who was Jesus (1988), Secrets of the Bible People (1988) şi The Historicity of Biblical Israel (1988). Experien ele lui George Haddad privind modul în care realizaseţ conexiunea dintre vestul Arabiei şi Biblie, detaliate în capitolul 52, sunt de fapt reluarea celor ale lui Salibi. De asemenea, guvernul saudit chiar a ras de pe fa a p mântului sate întregiţ ă dup ce Salibi şi-a publicat prima carte; şi nici pân în ziua de aziă ă saudi ii nu au permis s se fac s p turi arheologice în Asir.ţ ă ă ă ă

H r ile de la capitolele 57 şi 68 sunt rezultate ale cercet riloră ţ ă

lui Salibi. Ideea c p mântul promis de Dumnezeu lui Avraam seă ă afl de fapt într-o zon îndep rtat de ceea ce numim Palestinaă ă ă ă este cel pu in controversat . Dar, aşa cum au observat atâtţ ă Salibi, cât şi George Haddad, aceste lucruri ar putea fi foarte uşor ori dovedite, ori respinse, cu ajutorul arheologiei.

O observa ie asupra limbii: pe parcursul c r ii, termenul deţ ă ţ ebraic veche a fost utilizat pentru limba Bibliei ebraiceă originale. Nu se cunosc prea multe despre ortografia, gramatica, sintaxa sau idiomurile sale. A fost o limb de înv are, vorbită ăţ ă foarte rar şi a disp rut din uzul curent în secolul al VI-lea sau ală V-lea î.Hr. Termenul de „ebraic veche”, spre deosebire deă ebraica biblic sau rabinic , sau orice alt denumire utilizată ă ă ă pentru a o descrie, a fost ales numai pentru a uşura lectura pentru cititor.

Neconcordan ele din Vechiul Testament, observate înţ capitolele 20, 23 şi 57, nu sunt o noutate. C rturarii au dezb tută ă aceste aspecte secole întregi. Biblia este totuşi un document cursiv şi fiecare genera ie pare s -şi lase amprenta asupraţ ă interpret rii ei.ă

Povestea lui David Ben-Gurion din capitolul 22 este adev rat .ă ă P rintele Israelului modern chiar şi-a schimbat în mod radicală politica dup 1965, devenind mult mai conciliant cu arabii. Prină urmare, a fost îndep rtat din politica israelian pân la moarteaă ă ă sa, în 1973. Bineîn eles, vizita sa la bibliotec a fost inventat deţ ă ă mine.

Istoria lui Nicolas Poussin din capitolul 29 este adev rat .ă ă Via a lui a cunoscut, de asemenea, o schimbare major . Soartaţ ă picturii sale Pastorii din Arcadia a fost relatat corect, iară fragmentul de scrisoare care descrie ceea ce Poussin a aflat în secret este real. Motivul pentru care Poussin a creat Pastorii din Arcadia II, imaginea invers a primei picturi (care a fost sculptată ă în monumentul de la Shugborough Hall), este un mister.

P zitorii nu exist în realitate. Poate c , dac ar fi existat,ă ă ă ă Biblioteca din Alexandria ar fi fost salvat . Descrierea fizic aă ă bibliotecii oferit în capitolul 21 este cea mai bun care seă ă g seşte. Cât despre cum de au disp rut mai mult de o jum tateă ă ă de milion de manuscrise, cele trei explica ii din capitolul 21 suntţ presupunerile exper ilor. C rturarii descrişi în capitolul 32 au tr itţ ă ă cu to ii, dar, din p cate, din cauza distrugerii Bibliotecii dinţ ă Alexandria, nici una dintre scrierile lor nu a supravie uit. Harta luiţ

Piri Reis (capitolul 32) înc mai exist şi ofer o privire fugară ă ă ă asupra a ceea ce este posibil s se fi pierdut.ă

Încercarea eroului este fictiv , adaptat dup un manuscrisă ă ă misterios numit The Red Serpant. Am dat de el în Rennes-le-Château, în timp ce f ceam cercet ri pentru ă ă Moştenirea templierilor.

Ordinul Lânii de Aur a fost o societate francez medievală ă creat dup cum s-a detaliat în capitolul 18. O organiza ie socială ă ţ ă care poart acest nume se g seşte înc în Austria, dar grupareaă ă ă mea fictiv nu are nici o leg tur cu aceasta. Robele şiă ă ă decora iunile specifice ordinului au fost inspirate din grupareaţ din secolul al XV-lea.

M n stirea Santa Maria de Belem se afl la Lisabona. Amă ă ă vizitat-o de dou ori, iar istoria şi m re ia ei, aşa cum au fostă ă ţ descrise în capitolele 46, 48, 51, 53 şi 54, sunt veritabile, deşi unele amplasamente interioare ale cl dirii au fost modificate.ă Este un loc remarcabil, aşa cum este şi Lisabona.

Sacristia care joac un rol central în încercarea eroului se află ă în m n stirea din Belem. Felul în care soarele îi modifică ă ă exteriorul din argintiu în auriu este un fenomen observat cu secole în urm . Ast zi, pentru a p stra efectul constant, nişteă ă ă proiectoare scald argintul în lumin . Bineîn eles, ele au fostă ă ţ eliminate din acest roman.

Muzeul Na ional al Aviaticii şi al Spa iului este unul dintreţ ţ locurile mele preferate şi m-am bucurat c şi-a g sit în cele dină ă urm locul în una dintre scrierile mele. Castelul Kronborgă (capitolul 9), Helsingor (capitolele 11 şi 14), Baumeisterhaus din Rothenburg (capitolul 22), la fel ca Valea Rinului şi podul care se întinde peste râul Mosel din Germania central (capitolul 27)ă sunt toate reale.

Scrisorile dintre Sfântul Ieronim şi Sfântul Augustin (capitolele 63 şi 65) sunt inventate de mine. Ambii au fost nişte oameni înv a i, cu o contribu ie activ în conturarea bisericii timpurii.ăţ ţ ţ ă Scrisorile arat cum traducerea Vechiului Testament a Sfântuluiă Ieronim din ebraic în latin se poate s fi fost manipulat pentruă ă ă ă a servi scopurilor bisericii celei noi. Observa iile asupraţ neconcordan elor din traducerea lui Ieronim îi apar in lui Salibi,ţ ţ nu mie, dar acestea ridic , într-adev r, nişte probleme.ă ă

Nu m-am paraşutat niciodat dintr-un C130H, dar colonelulă Barry King a f cut-o şi mi-a spus totul despre aceast experien .ă ă ţă

M n stirea din Sinai (capitolul 72) este una dintre multeleă ă împr ştiate prin regiunea pustie. Localizarea în acea zon aă ă Bibliotecii din Alexandria aşa cum s-a p strat ea, sub p mântă ă (capitolul 78), nu ar fi o absurditate. Egiptenii antici au minat puternic acei mun i şi tunelurile lor ar trebui s fi r mas şi dupţ ă ă ă vremea lui Hristos.

Povestea despre Biblia din Sinai (capitolul 63) s-a întâmplat exact aşa cum a fost prezentat . ă Codexul din Aleppo (capitolul 23) datând din anul 900 d.Hr. Este expus la Ierusalim şi r mâneă cel mai vechi manuscris al Vechiului Testament care a supravie uit. Totuşi, o Biblie din vremurile de dinainte de Hristosţ – cum ar fi cea despre care se scrie în capitolul 79 – ar schimba cu siguran tot ce se cunoaşte despre Vechiul Testament.ţă

Conflictele din Orientul Mijlociu continu . E uimitor cum toateă cele trei religii majore ale lumii – iudaismul, islamul şi creştinismul – au ales s venereze aceeaşi zon din Ierusalim.ă ă Timp de dou mii de ani, aceste ideologii conflictuale au luptată pentru suprema ie, dar, aşa cum s-a precizat în capitolul 7, laţ nivelul cel mai profund, deoarece lupta nu este nici pentru p mânt, nici pentru libertate, nici pentru politic . Ea esteă ă centrat , în schimb, pe ceva mult mai fundamental: cuvântulă Domnului.

Fiecare dintre aceste trei religii de ine propria versiune.ţ Fiecare crede cu fervoare c celelalte dou greşesc, iar aceastaă ă explic mai mult decât orice motivul pentru care conflictul nu seă stinge.