8/12/2019 Stefan Cel Mare Caracterizare ( Apus de Soare)

1/2

8/12/2019 Stefan Cel Mare Caracterizare ( Apus de Soare)

2/2

inspire care-l particularizeaza intre toti domnitorii Moldovei si argumenteaza legatura stransa dintre maretul voievod si eroii

neamului, precum si dragostea lui imensa pentru neam si tara: "si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul Moldovei ca

pe umerii unor uriasi".

Inima domnitorului bate la unison cu marea si iubitoarea inima a poporului moldovean, a luptatorilor care vin fara sovaire

la chemarea Mariei-Sale. Voda ii vede si ii aude sosind, comparatia amplificand imaginea vizuala a ostasilor: "cum se varsa

apele in Siret asa vin suvoaiele in Suceava la chemarea voievodului lor!... Oh! saracii!... Saracii mei s-ai vostri... Saraci si voi

si eu... Ce bogata e Moldova!...".

Identificarea lui Stefan cu Moldova este elocventa pe parcursul intregii piese, monologul dramatic evidentiind alte insusiri alepatriotului domnitor, care se autocaracterizeaza: "si cum vru Moldova, asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept si n-am

despuiat pe unii ca sa-mbogatesc pe altii ... ca vru ea un domn treaz si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit...

ca vru ea numele ei sa-l stie si sa-l cinsteasca cu totii si numele ei trecu granita".

Vitejia, curajul, spiritul de sacrificiu reies, indirect, si din evocarea clucerului Moghila a expeditiei din Pocutia: "Strasnic

racnea Leul Moldovei de vuia valea si codrii... Matura tot inaintea lui si toti ii jurara credinta si moldoveni si rusneci si lesi".

Puterea exemplului personal si spiritul justiciar sunt recunoscute nu numai de cei loiali domnitorului, ci si de dusmanii sai:

"boier, razas, taran supus, era tot una in fata lui". Metafora "soarelui" este adesea folosita de celelalte personaje pentru a

ilustra personalitatea marelui voievod: "Rasare soarele, si incalzeste si pe boieri si pe oase goale, fara deosebire, ca nimeni

nu s-a plans de judecatile lui in vreme de pace, ori ca-n razboaie n-a sarit unde a fost mai greu, insufletind pe cei cu inima

scazuta...".

Figura legendara a domnitorului este construita si prin opiniile celorlalte personaje despre el. Oana il venereaza si-l

numeste: "Slavitul domn al Mare", Domnul cel Sfant", "preasiavitul nostru stapan", "Slavitul nostru voievod". Doamna Maria

are pentru Stefan o dragoste profunda: "Viteazul meu, Sfantul meu stapan". Clucerul Moghila il divinizeaza, aidoma nunumai supusilor mariei sale - "Leul Moldovei", "Soarele nostru"-, ci chiar dusmanilor: "Mare a fost", "Soimanul", "vulturul".

Stolnicul Dragan si jitnicerul Stavar, desi ostili domnitorului, recunosc bunatatea acestuia fata de supusii loiali, spiritul

justitiar, precum si maiestria conducatorului de tara in ceea ce priveste politica interna: "A fost bun [...] si drept...", "Boier,

razas, taran supus, era tot una in fata lui...", "Mosiile le imparteanumai la ostasi"...", "Din supusi ii facea razasi,

din razasi boieri sadea...".

Un adevarat testament istoric pentru viitorime rosteste Stefan cel Mare atunci cand il inscauneaza ca domn pe fiul sau,

Bogdan "Jineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete ... ca Moldova n-a fost a stramosilor

mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri, si a urmasilor urmasilor vostri, tn veacul vecilor".

Piesa "Apus de soare" este o drama romantica atat prin tema inspirata din istoria nationals, cat si prin crearea unui personaj

exceptional, de dimensiuni legendare si mitice, care creeaza o atmosfera fabuloasa, pastrand tnsa si o anumita solemnitate

George Calinescu definea drama lui Barbu Stefanescu Delavrancea "o capodopera a dramaturgiei poetice si oratorice si

nu mai putin o drama de observare a tipicului, singura din literatura noastra in care toate aceste aspecte se unesc armonic".