Matei DanielClasa a X a A

Personalitatea lui Ştefan cel Mare

I. Date istorice

Cine a fost Ştefan cel Mare?Unde a domnit el?

În ce an a urcat pe tron?Când şi unde a murit?

Ce lucruri deosebite a făcut în timpul vieţii?Ce fel de domn a fost şi de ce?

II. Caracterizare directă

Cele trei citate care îl prezintă pe domnitor.Ce idei desprindem de aici?

III. Caracterizare indirectă

Legendele despre domnitor.Ce idei desprindem de aici?

Matei DanielClasa a X a A

1

Personalitatea lui Ştefan cel Mare

I. Ştefan cel Mare a fost un domnitor foarte cunoscut. El a domnit în Moldova. A urcat pe tron în anul 1457 şi a murit la Suceava în anul 1504, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.

Ştefan cel Mare a fost fiul lui Bogdan II. El este fără îndoială una din acele figuri care au marcat istoria ţării noastre. Înconjurat de duşmani mari şi puternici a ştiut nu numai să şi păstreze ţara, dar chiar să apere singur cu boierii şi ţăranii lui din Moldova porţile Europei de cotropirea turcilor fără să se odihnească timp de 47 de ani.În cei 47 de ani, Ştefan cel Mare a făcut din Moldova o ţară importantă, bogată şi liberă. El a fost inteligent, ştiind să atragă de partea domniei oamenii ţării. Domnitorul a construit în cei 47 de ani, 44 de mănăstiri.Luptând cu Imperiul Otoman a permis Tărilor Române să îşi păstreze libertatea. Printre luptele purtate cu Imperiul Otoman cele mai cunoscute sunt: bătălia de la Vaslui (Podul Înalt -1475) şi bătălia de la Valea Albă (Războieni-1476). Cu polonezii s-a luptat la Codrii Cosminului în 1497. Oamenii l-au numit cel Mare pentru că el a purtat 36 de războaie, dintre care 34 au fost victorioase.

II. Personalitatea lui Ştefan cel Mare a impresionat pe mulţi scriitori şi istorici.

Cronicarul Grigore Ureche a scris foarte multe lucruri despre domnia lui Stefan cel Mare. El îi scoate în evidenţă calităţile: ”Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat ; de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai.La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâia ca văzându l ai săi, să nu să îndărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde îl biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu să căzut jos, să rădica deasupra

Matei DanielClasa a X a A

2

biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui şi ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum să tâmplă din pom bun, roadă bună iese.”Cronicarul polonez Wapowski vorbeşte şi el despre aceleaşi lucruri “A fost un om vrednic, iscusit şi războinic norocos. Căci el a învins pe Matei, regele Ungariei într o luptă de noapte la Baia. Pe tătari I a alungat de multe ori. Pe Mahomed împăratul turcilor… îl bătu, iar oştile cele mai mari ale duşmanilor le risipi. Pe lângă aceasta îl învinse şi pe regele Albert… Ştefan a fost înzestrat cu virtuţi de erou, aşa încât pe drept cuvânt merită să fie socotit printre bărbaţii vestiţi în arta războiului.”Pe mine m au impresionat cele două citate pentru că Ştefan cel Mare avea multe calităţi. Fiind foarte curajos şi viteaz, inţelept în lupte a lăsat oamenilor vremii imaginea unuierou. Patriot, puternic în lupte, Ştefan cel Mare este eroul a numeroase legende şi opere literare.

III. Imaginea domnitorului a rămas vie în sufletele oamenilor. Multe legende îl prezintă pe Ştefan ca fiind un om generos. Una din aceste legende este “Povestea mătuşii Floarea din Vrancea”. Aici Ştefan este ambitios pentru că el având oastea risipită a avut încredere într o nouă victorie şi a ştiut să lupte pentru ea.

Având oastea risipită, Ştefan a venit la o bătrână numită Floarea. Bătrîna îl rugă pe Ştefan să îi i-a pe cei 7 fii la luptă. Respectându -i rugămintea, domnitorul luă fiii mătuşii Floarea în lupă. Fiind foarte viteji feciorii au ieşit biruitori în luptă, primind drept răsplată cei 7 munţi din Vrancea. O altă legendă este cea a “Stejarului din Borzeşti” în care Ştefan fiind omenos şi crdincios a răzbunat sufletul prietenului său Mitruţ. Când era mic, Ştefan avea un prieten, Mitruţ. Ei se jucau “de-a tătarii”. Mitruţ fiind ”tătar”, a fost prins de Ştefan, care era conducătorul “românilor”. El a fost pedepsit şi urcat într-un stejar. Între timp au venit tătarii cu adevărat, iar copiii au fugit. Mitruţ a fost însă găsit şi omorât. După câţiva ani, Ştefan care era cu adevărat conducător s-a răzbunat şi l-a omorât pe tătarul care l-a omorât pe Mitruţ.Am ales să scriu despre Ştefan cel Mare pentru că m-a impresionat iubirea lui faţă de ţară şi pentru că era unul dintre cei mai viteji bărbaţi din ţară.

Matei DanielClasa a X a A

3