Statutul epistemologic al Statutul epistemologic al pedagogieipedagogiei

Conceptul de pedagogieConceptul de pedagogie

Etimologie:

gr. pais, paidos -copil

gr. agogé –a conduce, a îndruma

gr. paidagogus – sclavul care avea misiunea de a-l conduce pe copil la şcoală

gr.paidagoghia – desemna munca acestui sclav

Conform lui S. Cristea:

Pedagogia este ştiinţa care are ca obiect de studiu specific educaţia, explicată şi interpretată printr-o metodologie specifică, ordonată şi reglementată printr-o normativitate specifică.

În contextul expansiunii ştiinţelor educaţiei, pedagogia este considerată ştiinţă de bază a educaţiei “cu caracter normativ care elaborează teorii, modele şi principii necesare pentru armonizarea situaţiei pedagogice.” (Dictionnaire actuel de l 'éducation)

Pedagogia studiază dimensiunea generală şi profundă a educaţiei, identificabilă la nivelul funcţional-structural al acestei activităţi de natură psihosocială. Analizează această dimensiune la un nivel de maximă abstractizare şi generalizare cu ajutorul următoarelor concepte pedagogice fundamentale :

-funcţia de bază, centrală a educaţiei - formarea-dezvoltarea personalităţii umane în vederea integrării sociale

-structura de bază a educaţiei – defineşte corelaţia dintre educator şi educat, necesare în orice context pentru realizarea funcţiei de bază a educaţiei.

-finalităţile educaţiei definesc orientările valorice ale activităţii de educaţie angajate la nivel de sistem (ideal, scop) şi de proces (obiective).

-conţinuturile generale ale educaţiei – definesc valorile generale (binele moral, adevărul ştiinţific, adevărul ştiinţific aplicat, frumosul, sănătatea), reflectate pedagogic la nivel de:

-a. educaţie morală, b. educaţie intelectuală, ştiinţifică,

-c. educaţie estetică, d. educaţie psihofizică

-formele generale ale educaţiei – definesc modalităţile de realizare ale educaţiei

- organizate – ed. formală şi ed. nonformală

- spontane – ed. informală

Pedagogia : Obiect de studiu specific Metodologie specifică Normativitate specifică domeniului

Axiomele pedagogiei:Axioma filosofică a educaţieiAxioma sociologică a educaţieiAxioma psihologică a educaţiei

Legităţile pedagogiei:Legitatea pedagogică sau didactică – optimizarea raporturilor dintre funcţiile şi finalităţile educaţiei, dintre obiectivele –conţinuturile- metodologia - evaluarea activităţii de educaţie Legitatea sociologică a educaţiei – optimizarea raporturilor dintre actorii educaţiei la toate nivelurile sistemului de educaţie (macrostructural, microstructural).

Legitatea psihologică a educaţieiLegitatea psihologică a educaţiei – optimizarea raporturile dintre condiţiile externe – optimizarea raporturile dintre condiţiile externe şi interne la e activităţii de educaţie, exprimate la nivel de învăţareşi interne la e activităţii de educaţie, exprimate la nivel de învăţare

Legitatea gnoseologică a educaţieiLegitatea gnoseologică a educaţiei – optimizarea raporturilor dintre volumul de – optimizarea raporturilor dintre volumul de cunoştinţe acumulat la nivel cultural (ştiinţă, tehnologie, artă, filosofie, religie, cunoştinţe acumulat la nivel cultural (ştiinţă, tehnologie, artă, filosofie, religie, politică etc.) şi capacitatea de receptare şi interiorizare a educatului. politică etc.) şi capacitatea de receptare şi interiorizare a educatului.

Legitatea organizaţională a educaţieiLegitatea organizaţională a educaţiei – optimizarea raporturilor dintre resursele – optimizarea raporturilor dintre resursele pedagogice existente şi rezultatele obţinute. pedagogice existente şi rezultatele obţinute.

Legitatea cibernetică a educaţieiLegitatea cibernetică a educaţiei –optimizarea raporturilor dintre obiectivele şi –optimizarea raporturilor dintre obiectivele şi conţinuturile activităţii de educaţie şi rezultatele obţinute evaluate continuuu (prin conţinuturile activităţii de educaţie şi rezultatele obţinute evaluate continuuu (prin circuite de conexiune inversă, elaborate de educator şi educat, cu funcţie de reglare circuite de conexiune inversă, elaborate de educator şi educat, cu funcţie de reglare –autoreglare a activităţii). –autoreglare a activităţii).

III. Legi specifice (legi ale unor componente de bază a educaţiei)

Legea ponderii funcţiei culturale a educaţiei

Legea corelaţiei permanente dintre educator şi educat

Legea unităţii dintre cerinţele sociale şi psihologice exprimate la nivelul finalităţilor educaţiei

Legea unităţii dintre conţinuturile şi formele generale ale educaţiei

Legea organizării educaţiei la nivel de sistem

Legea ofertei metodologice deschise în raport de resursele pedagogice existente

Legea necesităţii evaluării educaţiei în mod continuu şi la diferite intervale de timp

Legea proiectării pedagogice a educaţiei prin optimizarea raporturilor dintre finalităţi - conţinuturi – metodologie – evaluare – context de realizare.

IV. Legi concrete

Legi ale învăţării (legea conexiunii inverse in inv.Legea operaţionalizării obiectivelor la nivelul corelaţiei optime între sarcinile concrete propuse şi resursele reale existenteLegea selectării conţinuturilor în raport cu valoarea lor formativă pozitivăLegea adaptării permanente a metodelor de instruire la situaţiile concrete de învăţareLegea valorificării tuturor formelor, strategiilor şi metodelor de evaluare în raport cu contextul intruirii

V. Principii pedagogice Principii generale – vizând proiectarea, conceperea activităţilor de instruire etc.Principii concrete – principii didactice

VI. Reguli pedagogice care au un caracter operaţional în cadrul fiecărui principiu.

Termenul de pedagogie a fost înlocuit adesea cu sintagme ca - ştiinţa educaţiei sau ştiinţe ale educaţiei

Tremenul la plural a fost utilizat pentru prima dată de E. Claparède – la Geneva în 1912 când a infiinţat Institutul de Ştiinţe ale educaţiei. Are sensul de a marca trecerea de la demersul monodisciplinar la cel pluridisciplinar al educaţiei.

Acum expresia ştiinţele educaţiei este înlocuită din ce în ce mai mult cu singularul – ştiinţa educaţiei – propunându-şi să valorifice toate avantajele abordării pluridisciplinare, rezolvând, în acelaşi timp, problema epistemologică a specificităţii, unităţii şi coerenţei demersurile ştiinţifice asupra educaţiei.

Clasificări ale ştiinţelor educaţiei:

Vezi p.111 Joita

Pentru a rezolva problema esenţială pentru pedagogie – problema legitimităţii statutului epistemic se propun soluţii de optimizare a raporturilor dintre anumite tendinţe de abordare a educaţiei aflate în opoziţie în contextul modernităţii: (vezi S. Cristea, p. 20)- diversificare - unificare- cunoaştere (teoretică) – experienţă (empirică)- cercetare fundamentală – cercetare aplicativă-cercetare hermeneutică – cercetare experimentală.

-Analizele pot contribui la esenţializarea zonei de cercetare a pedagogiei la un obiect epistemic foarte clar identificabil la nivelul profund şi abstract al structurii de funcţionare a educaţiei. Acest obiect va fi studiat de acele ştiinţe pedagogice fundamentale care (re)construiesc modele teoretice necesare pentru definirea şi analiza conceptelor de bază ale domeniului: educaţie, instruire, proiectarea educaţiei, instruirii:-Teoria generală a educaţiei – reconstruită la nivelul (post)modernităţii prin integrarea a două discipline: Fundamentele pedagogiei şi Teoria educaţiei-Teoria generală a instruirii sau Didactica generală-Teoria generală a curriculumului-Teoria generală a cercetării pedagogice.

Educaţia – obiect de studiu specific pedagogiei

Etimologie: lat. Educo- educare – a alimenta, a creşte, a cultiva, a îngrijilat educo-educere – a duce, a conduce, a scoate din...

Concepţia antropocentrică - porneşte de la premisa existenţei unei naturi umane universale şi invariabile, educaţia urmând să dezvolte calităţile generale ale speciei umane atât cât permit potenţialităţile cu care este înzestrată de natură.

Concepţia sociocentrică - defineşte educaţia prin prisma pregătirii omului pentru exercitarea diferitelor roluri sociale. De la natura umană, accentul se deplasează la natura socială; fireşte că trebuie să se respecte esenţa educaţiei, respectiv să se asigure dezvoltarea diferenţiată, individualizată şi specifică a naturii umane, în conformitate cu particularităţile individuale. (M. Bocoş, p. 23)

Educaţia este activitatea psihosocială de formare-dezvoltare a personalităţii realizată pe baza corelaţiei educator - educat valorificate în vederea integrării sociale, proiectată prin finalităţi de sistem şi de proces, implicând conţinuturi şi forme generale angajate într-un context pedagogic deschis. ( S. Cristea)

Funcţii ale educaţiei:

Funcţia de bază sau generală: formarea-dezvoltarea personalităţii în vederea integrării sociale permanente;

Funcţii principale ale educaţiei: •Funcţia culturală•Funcţia politică - civică•Funcţia economică

Funcţii derivate: Funcţia de informare, de culturalizare, de asistenţă psihologicăFuncţia de protecţie socială, de propagandă sau ideologizare,Funcţia de specializare, de profesionalizare, de asistenţă socială (după S. Cristea )

Educaţia se defineşte printr-o serie de trăsături fundamentale: (T. Cozma, p. 92)

Vizează fiinţa umană şi numai pe ea (nu se confundă cu învăţarea la animale sau dresajul)

Educaţia este o activitate conştientă – o activitate sau un proces intenţional (se realizează întotdeauna în conformitate cu un ideal sau cu o serie de finalităţi)

Este un fenomen social: afirmarea individualităţii şi dezvoltarea autonomiei se realizează printr-un proces relaţional, cu finalitate socială.

Nu se limitează la o perioadă sau etapă a vieţii, ci este un proces permanent.

Formele educaţiei:

Educaţia formală (lat. formalis –organizat, oficial)

Educaţia nonformală (lat. nonformalis – în afara unor forme organizate)

Educaţia informală(lai informalis – spontan, neaşteptat)

Sarcina de lucru: Caracterizaţi cele trei forme ale educaţiei, urmărind criteriile din tabel:

TrăsăturiTrăsături caracteristicecaracteristiceEducaţia formalăEducaţia formală Educaţia nonformalăEducaţia nonformală Educaţia informalăEducaţia informală

1. Locul de desfăşurare 1. Locul de desfăşurare

2. Finalităţi educative2. Finalităţi educative

3. Conţinutul3. Conţinutul

4. Agenţii implicaţi4. Agenţii implicaţi

5. Contextul metodic şi 5. Contextul metodic şi dotarea materialădotarea materială

6. Evaluare6. Evaluare

7. Variabila timp7. Variabila timp

Trasaturi Trasaturi

caracteristicecaracteristice Educaţia formalăEducaţia formală Educaţia nonformalăEducaţia nonformală Educaţia informalăEducaţia informală

1. 1. Locul de Locul de desfăşuraredesfăşurare

Într-un cadru Într-un cadru instituţionalizat (şcoli, instituţionalizat (şcoli, univ.) prin intermediul univ.) prin intermediul sistemului de înv.sistemului de înv.

Într-un cadru instituţionalizat, dar în Într-un cadru instituţionalizat, dar în afara programului scolar obligatoriu afara programului scolar obligatoriu

În afara unui cadru În afara unui cadru instituţionalizat din punct instituţionalizat din punct de vedere pedagogic; în de vedere pedagogic; în familie, pe stradă, în familie, pe stradă, în magazine, în grupul de magazine, în grupul de prieteni etc.prieteni etc.

2. 2. Finalităţi Finalităţi educativeeducative

Finalităţile sunt deduse din Finalităţile sunt deduse din idealul educaţional şi sunt idealul educaţional şi sunt cuprinse în documente cuprinse în documente şcolare.şcolare.

Sunt elaborate pe termen Sunt elaborate pe termen lung şi sunt generale. lung şi sunt generale.

Scopurile sunt complementare Scopurile sunt complementare educaţiei formale, cu accent pe educaţiei formale, cu accent pe anumite laturi ale personalităţii anumite laturi ale personalităţii individului.individului.

Sunt elaborate pe termen scurt şi Sunt elaborate pe termen scurt şi sunt specificesunt specifice

Finalităţile suntFinalităţile sunt de altă de altă

natură decât cea natură decât cea pedagogică şi vizează un pedagogică şi vizează un câmp mai larg. câmp mai larg.

3. 3. ConţinutulConţinutul Conţinutul este structurat, Conţinutul este structurat, standardizat, organizat şi standardizat, organizat şi eşalonat pe cicluri, niveluri eşalonat pe cicluri, niveluri şi ani de studii în şi ani de studii în documentele şcolare. documentele şcolare.

Are un caracter aplicativ Are un caracter aplicativ întârziat. întârziat.

Conţinutul, mai flexibil, este Conţinutul, mai flexibil, este prevăzut în documente special prevăzut în documente special elaborate şi diferenţiat după vârstă, elaborate şi diferenţiat după vârstă, sex, interes, aptitudini, categorii sex, interes, aptitudini, categorii socioprofesionale etc. socioprofesionale etc.

Are un caracter aplicativ imediat.Are un caracter aplicativ imediat.

Influenţele fiind Influenţele fiind întâmplătoare, conţinutul întâmplătoare, conţinutul este variat, nediferenţiat, este variat, nediferenţiat, neorganizat sau structurat neorganizat sau structurat din punct de vedere din punct de vedere pedagogic. pedagogic.

În anumite situaţii, tinde În anumite situaţii, tinde către organizare.către organizare.

TrasăturaTrasătura caracteristicăcaracteristică

Vezi *C. Oprea Vezi *C. Oprea

Educaţia formalăEducaţia formală Educaţia nonformalăEducaţia nonformală Educaţia informalăEducaţia informală

4. 4. Agenţii implicaţiAgenţii implicaţi Responsabilitatea revine Responsabilitatea revine cadrelor didactice, investite cu cadrelor didactice, investite cu acest rol, având pregătire acest rol, având pregătire specială, adresându-se unui specială, adresându-se unui public cu statut de elev sau public cu statut de elev sau studentstudent

Educatorii nonformali sunt Educatorii nonformali sunt moderatori, animatori, moderatori, animatori, adresându-se publicului adresându-se publicului larg interesat.larg interesat.

Educatori informali pot Educatori informali pot fi părinţii, prietenii, fi părinţii, prietenii, colegii, rudele sau colegii, rudele sau persoanele pregătite persoanele pregătite special pentru aceasta special pentru aceasta (vezi agenţii sociali)(vezi agenţii sociali)

5.Contextul metodic 5.Contextul metodic şi dotarea materialăşi dotarea materială

Dispune de un cadru metodic şi Dispune de un cadru metodic şi material investit special cu material investit special cu funcţii pedagogice specifice. funcţii pedagogice specifice.

Strategiile sunt căutate în Strategiile sunt căutate în scopul menţinerii scopul menţinerii interesului, iar dotarea interesului, iar dotarea materială tinde să fie de materială tinde să fie de ultimă oră.ultimă oră.

Nu dispune de un Nu dispune de un context metodic şi context metodic şi material organizat. material organizat.

6.Evaluarea 6.Evaluarea Evaluarea este stresantă, Evaluarea este stresantă, exterioară şi se soldează cu note exterioară şi se soldează cu note sau calificative pe baza cărora sau calificative pe baza cărora se asigură promovarea.se asigură promovarea.

Evaluarea este mai puţin Evaluarea este mai puţin stresantă; se bazează pe stresantă; se bazează pe autocontrol; uneori se autocontrol; uneori se acordă diplome şi acordă diplome şi certificate de participare.certificate de participare.

Este o evaluare Este o evaluare realizată social.realizată social.

77. Variabila timp. Variabila timp Ocupă mai puţin de 1/3 din Ocupă mai puţin de 1/3 din viaţa individului, fiind însă cea viaţa individului, fiind însă cea mai importantă ca premisă a mai importantă ca premisă a formării şi dezvoltării formării şi dezvoltării personalităţii.personalităţii.

Ocupă acea parte din Ocupă acea parte din timpul individului pe care timpul individului pe care acesta i-o alocă. acesta i-o alocă.

Este un proces care Este un proces care durează toată viaţa.durează toată viaţa.

Aplicaţii: 1. Creaţi o situaţie educaţională în care informaţiile provenite din educaţia de tip

informal pot fi valorificate în context formal.

2. Proiectaţi o situaţie de învăţare în cadrul disciplinei de specialitate în care se pot valorifica informaţiile obţinute din mediul nonformal.

3. Explicaţi legătura dintre cele trei forme ale educaţiei, luând în considerare:• paradigmele valorizate,• strategiile de realizare,• conţinuturilor instructiv-educative vehiculate, • statutul şi rolurile specifice educaţilor• cadrul de realizare etc.

4. Cum poate şcoala diminua şi, eventual, anihila eventualele influenţe nefavorabile ale educaţiei informale asupra elevilor? (M. Bocoş)

1. Indicaţi problemele educaţiei care sunt surprinse în următoarele proverbe, maxime, citate:

Există în noi două părţi: una pe care o primim de la lume, cealaltă pe care o aducem pe lume.

Este de preferat un cap bine făcut în locul unuia bine umplut.

E absurd să identifici educaţia cu ştiinţa din cărţi.

Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu ştie să înveţe. (Advin Toffler)

Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi, să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere. (J.J. Rousseau)

Educaţia în societatea cunoaşteriiC. Cucos:

“Educaţia este un proces de universalizare a fiinţei umane, de repliere a ei pe coordonatele multiplicităţii şi varietăţii valorice.

Astăzi educaţia este dintr-odată globalizată şi globalizantă. Este influenţată pe procesul globalizării ale cărei efecte le amplifică.

Elementele sau ocaziile de construire “globală” a instruirii omenirii sunt următoarele:Instituţiile educative, având aproximativ aceleaşi structuri şi forme de organizare;

Studenţii şi profesorii, care circulă şi preiau sau predau experienţe sociocognitive diferite;

Suporturile curriculare, care conţin elemente ale cunoaşterii universalizate şi internaţionalizate,

Introducerea NTIC, studiul limbilor străine, schimburile de expertiză didactică,

Studii internaţionale şi comparatiste ce permit specificitatea sistemelor naţionale într-o perspectivă globală.

Toate aceste niveluri se intercondiţionează reciproc.

Educaţia este un proces al “universalizării” fiinţei particulare. Peste tot unde este vorba despre formarea tinerei generaţii se impun practici similare, care au fost promovate, experimentate, validate ca eficiente. Teoriile învăţării, predării, evaluării... circulă peste tot în lume.Teoria ştiinţifică este expresia unei generalizări care, odată acceptată aduce universalizare.Caracteristici în era globalizării: 1. Dezinstituţionalizarea educaţiei – Ofertele de educaţie nonformală se diversifică şi sunt însoţite din ce in ce mai des de certificarea competenţelor dobîndite. Aceste programe devin din ce în ce mai atractive şi asistăm la o repoziţionare a şcolii în raport cu alte instituţii, organizaţii furnizoare de programe de formare.

2. Internaţionalizarea unor dimensiuni educaţionale:Realitatea educaţională demonstrează evoluţii dintre dimensiunea internaţională, transpusă în mobilitatea elevilor, studenţilor, a cadrelor didactice şi in tendinţa decidenţilor de a împrumuta modele de reformă educaţională.

3. Noile tehnologii şi implicaţiile acestora în procesul educaţional E-mail-ul, internetul şi videoconferinţele au făcut posibile scolile şi univ. Virtuale.

4. Educaţia publică şi educaţia privată Competitivitatea, libera alegere, piaţa educaţională, privatizarea instituţiilor şcolare sunt concepte pe care sistemele educaţionale le-au asumat şi le implementează sub influenţa mediului socioeconomic specific societăţii globale. (Rust, 2000). Etc.

Managementul calităţii în educaţieManagementul calităţii în educaţieCalitate :

Abordarea procedurală: Măsurarea conformităţii unui produs, a unui serviciu etc. cu standardele prestabilite.

“Acoperă acest produs sau serviciu scopul pentru care a fost realizat?”Conceptualizarea procedurală accentuează relevanţa implementării unor sisteme şi proceduri

riguroase de control şi asigurare a calităţii. Standardele de calitate sunt elaborate cu precizie şi trebuie să indice arii de performanţe măsurabile.

în domeniul educaţional, se poate exemplifica prin stabilirea unei cifre “acceptabile” de promovabilitate la examenele naţionale pentru fiecare instituţie şcolară.

Abordarea transformaţională:•vizează aspecte mai “diluate” pe care le presupune conceptul, precum responsabilitatea faţă de client sau responsabilitatea socială.

•se centrează pe îmbunătăţirea continuă şi transformare organizaţională

•în spaţiul educaţional presupune motivarea personalului didactic pentru susţinerea unui demers educaţional centrat pe elev, în condiţiile unui leadership eficient.

“a face lucrurile bune versus a face lucrurile bine”

Managementul calităţii în educaţie ar trebui să vizeze creare condiţiilor care să favorizeze progresul fiecărui elev.

Tom Peters descrie o serie de caracteristici necesare organizaţiilor care doresc să implementeze un sistem eficient de management al calităţii:

-Preocuparea constantă pentru calitate, care să se bazeze pe implicarea emoţională a tuturor factorilor educaţionali;

-Îmbinarea armonioasă a pasiunii profesionale cu rigurozitatea în decizii şi în acţiuni;

-Măsurarea periodică a calităţii, prin raportarea la indicatorii specifici;- -Recompensarea activităţii de calitate

-Formarea personalului în vederea aplicării măsurilor privind asigurarea calităţii

-Crearea unor echipe de lucru multifuncţionale

-Încurajarea paşilor mici în îmbunătăţirea calităţii

-Promovarea de finalităţi, teme, acţiuni inovatoare în transformarea organizaţiei

-Înfiinţarea unei echipe de monitorizare internă a calităţii

-Reducerea costurilor ca urmare a implementării sistemului de management al calităţii

-Conştientizarea caracterului permanent a procesului de îmbunătăţire a calităţii.

Asigurarea calităţii procesului şi sistemului de învăţământ din România

Legea privind asigurarea calităţii este structurată în şase capitole: Cap. I Dispoziţii generale (art. 1-6)Introduce conceptele specifice managementului calităţii, în forme aplicabile

educaţiei româneşti. Art 3. 1. Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de

studiu ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate

2. Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

3. Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare, implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele anunţate. Acesta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii educaţiei.

4. Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal presupune activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicare sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

5. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei presupune evaluare, analiză şi acţiune corectivă continuă din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă.

Capitolul II . Metodologia asigurării calităţii educaţiei (art.7-10) – defineşte domeniile, criteriile, standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă cu care se operează în evaluarea calităţii.

Art. 9Criteriul se referă la un aspect fundamental de organizare şi funcţionare as

unei organizaţii furnizare de educaţieStandardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli şi

rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie.

Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial.

Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei actiovităţi desfăşurate de o organizaţie furnizoare de educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standarde de referinţă.

Calificarea este rezultatul învăţării obţinut prin parcurgerea şi finalizarea unui program de studii profesionale sau universitare.

Capitolul III al legii prezintă mecanismele de asigurare internă a calităţii educaţiei care va fi realizată la nivel instituţional de către Comisia pentru evaluarea şi asigurării calităţii.

Capitolul IV. Se referă la instituţiile şi mecanismele care asigură evaluarea externă a calităţii educaţiei. – ev externă se realizează de către două agenţii autonome: Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIS)Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Înv. Superior (ARACIP)Ambele agenţii au o structură organizatorică cu 2 departamente: Departamentul de Acreditare Departamentul de Asigurare a Calităţii

Capitolul V. – Acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor de studiu – descrie etapele şi procedurile ce trebuie parcurse pentru obţinerea acreditării unui program de studiu sau a unei instituţii educaţionale;

Capitolul VI. – Dispoziţii tranzitorii şi finale – face precizări privind reperele temporale de aplicare a prevederilor legale vizând asigurarea calităţii şi abrogarea şi sau aplicabilitatea temporală a unor acte legislative anterioare.