Statusul şi rolul - indicatori ai comportamentului social

În cadrul grupurilor şi colectivităţilor din care face parte, persoana ocupă întotdeauna o anumită poziţie, din care decurg sarcini, funcţii, obligaţii, ce reprezintă un fel de comportamente prescrise, comportamente model pe care societatea le aşteaptă de la ea. La rândul său, persoana, ocupând o anumită poziţie, este şi ea îndreptăţită să pretindă şi să aştepte de la ceilalţi anumite comportamente în raport cu ea. Pentru a înţelege fenomenul identificării, trebuie apelat la noi concepte.

Statusul este ansamblul comportamentelor la care o persoană se poate aştepta în mod legitim din partea celorlalţi.

Se delimitează un status actual, care este pus în evidenţă la un moment dat, şi un status latent, ceea ce înseamnă că o persoană are în acelaşi timp mai multe statusuri (de exemplu: bărbat, adult, inginer, soţ, părinte, prieten, membru al unui partid politic etc), fiecare actualizându-se întro situaţie specifică (ex., statutul de inginer se actualizează în situaţia de la locul de muncă), iar celelalte rămân în stare latentă. Se poate vorbi astfel de setul de statusuri (multitudinea statutelor ocupate de una şi aceeaşi persoană în diferite sisteme sociale particulare), în interiorul cărora se disting statutele atribuite, pentru care individul nu a făcut nici o opţiune (de ex., sexul) şi statutele dobândite, pe care individul le-a ales şi pentru a căror achiziţie a depus anumite eforturi (de ex., profesiunea, apartenenţa politică).In constelaţia statutelor ce caracterizează omul societăţii moderne, locul central este ocupat de statutul profesional.

Intre statute se pot stabili două genuri de raporturi: de creaţie şi congruenţă, şi de discordanţă şi conflict. (Exemplu de cel de-al doilea raport: a) între un statut atribuit şi un statut achiziţionat - originea socială (s. atribuit) şi apartenenţa politică (s. achiziţionat); b) între statute achiziţionate ex., liber-cugetător şi sectant.

Rolul este ansamblul de comportamente pe care cei din jur le pretind şi le aşteaptă de la o persoană dată.

Comportamentul de rol exprimă modul concret în care persoana considerată se manifestă ş i acţionează. Comportamentele aşteptate au un caracter prescriptiv, teoretic, în timp ce comportamentele de rol au un caracter real, funcţional, compararea lor permiţând stabilirea modului de îndeplinire sau nu a rolului. Individul dispune, de asemenea, de un set de roluri, dintre care unele sunt impuse (de exemplu rolul de bărbat, femeie, adolescent, bunic etc), iar altele dobândite (rolul profesional, membru al unei organizaţii). Când apare o discrepanţă între trăsăturile de personalitate ale purtătorului de rol şi prescripţiile rolului se naşte conflictul intrarol (de exemplu rolul de tată în raport cu neglijenţa, indiferenţa, alcoolismul, duritatea excesivă, ca trăsături de personalitate, vin în contradicţie cu cerinţele şi exigenţele prescrise).

In ansamblul comportamentelor care definesc un rol se pot diferenţia trei grupe: comportamente prescrise esenţiale, comportamente permise sau indiferente şi comportamente interzise. Luând ca exemplu rolul de mamă, cele trei grupe de comportamente vor fi: a) comportamente prescrise esenţiale: hrănirea şi îngrijirea copilului: b) comportamente permise sau indiferente: a spune poveşti, a se juca: c) comportamente interzise: incestul.

Pentru ca rolul să fie transpus în conduită, este necesar ca, în prealabil, el să fie perceput, înţeles şi acceptat, operaţii care, la rândul lor, reclamă punerea în funcţiune a componentelor psihice ale persoanei: trebuinţe, interese, capacităţi, temperament, atitudini.

1

Comportamentul înseamnă în acest caz interpretarea efectivă a rolului şi în el se regăsesc sintetizate psihologia concretă a individului şi cerinţele sociale care decurg din statut şi rol.

Faptul că o persoană poate să aparţină simultan unor grupuri diferite - sau chiar contradictorii face ca adesea să apară dileme de comportament (oscilaţii între diferite genuri de solicitări).

Depăşirea acestor oscilaţii reclamă din partea persoanei plasticitate psihică, supleţe comportamentală, maturitate socială.

2