statistica forţei de muncă Şomajul din românia în timpul ... 3_2010.pdf · romanian...

Romanian Statistical Review nr. 3 / 2010

Şomajul din România în timpul crizei economico-fi nanciare - caracteristici teritoriale - Dr. Irena MOCANU ([email protected]) Institutul de Geografi e, Academia Română

Abstract Se prezintă analiza comparativă (decembrie 2008 – decembrie 2009) a evoluţiei şomajului în condiţiile crizei economico-fi nanciare. S-a avut în vedere individualizarea disparităţilor teritoriale (la nivel judeţean, NUTS III) utilizând indicatorii statistici: rata generală a şomajului, numărul de şomeri, ponderile şomerilor de sex masculin şi feminin din totalul populaţiei şomere, ponderea şomerilor neindemnizaţi din totalul populaţiei şomere, ponderea şomerilor proveniţi din mediul privat din totalul numărului de şomeri. Datele de la sfârşitul anului 2009 ale variabilelor statitice considerate, precum şi distribuţia teritorială a acestora sunt asemănătoare cu cele specifi ce anilor 2002 – 2003. Tendinţa este de creştere a ratei şomajului şi a numărului de şomeri şi de apropiere de valorile caracteristice sfârşitului anilor ’90. Cuvinte cheie: criză economico-fi nanciară, şomaj, număr şomeri, caracteristici teritoriale.

* * * Cauzele crizei economice şi fi nanciare sunt numeroase şi complexe, identifi cabile la nivel macro şi micro-economic, o clasifi care analitică a acestora evidenţiind factori structurali (creatori ai condiţiilor generale favorabile generării crizei) şi ciclici (care contribuie la aplanarea crizei). Criza economică mondială actuală îşi are începutul în SUA, unde s-au înregistrat primele semne încă din iunie 2007 (Dăianu, Lungu, 2008). „România a intrat în actuala criză încă din ultimul trimestru al anului 2008 fără o pregătire adecvată care să-i permită cel puţin atenuarea efectelor atât în plan economic şi, îndeosebi, în plan social” (Radocea, 2009). Criza mondială s-a suprapus în România pe depăşirea defi citului comercial extern acumulat în 15 ani cu 182,1%, ceea ce înseamnă „o catastrofă”, cu impact negativ asupra „programelor de dezvoltare ale economiei şi mai ales asupra creşterii veniturilor generaţiilor actuale de salariaţi şi de pensionari”, care „va consuma şi parte mai mare decât venitul naţional din următorii 10-

Statistica forţei de muncă

Revista Română de Statistică nr. 3 / 2010

20 de ani pentru înapoierea creditelor şi plata dobânzilor” (Fota, Băcescu, 2009).

Caracteristici teritoriale ale şomajului înainte de criza economico-fi nanciară

Din anul 1990 şi până în 2003, şomajul a avut o evoluţie general ascendentă (în 1991, rata medie naţională a şomajului a fost de 1,8% şi numărul mediu de şomeri de 201875, iar în anul 2002 variabilele crescuseră la 10,2%, respectiv, 954546 şomeri), datorată efectului cumulat al mai multor factori. Dintre factori, cei care au avut efectele cele mai importante asupra creşterii şomajului au fost: - cadrul politic în care s-au aplicat programele de restructurare a economiei naţionale, unele fi ind inconsecvente ca direcţii prioritare de acţiune; - natura predominant pasivǎ (până spre sfârşitul anilor ’90) a politicilor de protecţie socialǎ a şomerilor, de multe ori inadecvate pentru nevoile reale ale economiei; - presiunea asupra ofertei de forţă de muncă exercitată de persoanele născute la sfârşitul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70. Începând cu prima parte a deceniului actual, tendinţa şomajului a fost de scădere (în 2003, rata medie naţională a şomajului a fost de 7,6% şi numărul mediu de şomeri de 689531, iar în anul 2008 variabilele scăzuseră la 4%, respectiv, 362429 şomeri), considerată de specialiştii în economie ca fi ind prea rapidă pentru a fi fost susţinută de investiţii, creatoare de noi locuri de muncă. Nivelul scăzut al ratei şomajului nu este numai un rezultat al creşterii economice, fi ind evidentă acţiunea mai multor factori care explică nivelul atât de redus al ratei şomajului (aceşti factori nu sunt luaţi în considerare atunci când se evaluează ofi cial nivelul şomajului): - forţa de muncă plecată în străinătate (1,5 milioane – 2 milioane de persoane), în marea ei majoritate reprezintă persoane care, dacă ar fi rămas în ţară, ar fi fost şomere; - populaţia ocupată în activităţi agricole de subzistenţă care nu avea un loc de muncă şi un venit sigur şi se afl a într-o poziţie economico-socială precară pentru că integrarea europeană presupune şi reducerea drastică a ocupării în agricultură; -forţa de muncă angajată în unităţi economice cu pierderi care ar deveni şomeră dacă subvenţionările ar fi sistate; - pensionările anticipate au scăzut presiunea pe piaţa muncii dar au dus la creşterea gradului de depenedenţă economic (Mocanu, 2009).



Evoluţia lunară a ratei generale a şomajului şi a populaţiei şomere

(Sursa: www.anofm.ro)

Evoluţia sinuoasă, dar cu tendinţă generală de creştere, a valorilor ratei generale a şomajului şi a numărului persoanelor şomere până în anul 2003 s-au resimţit în mod diferit la nivel teritorial. Din primul an al existenţei ofi ciale a şomajului în România, au fost evidente deosebirile între estul şi vestul ţării. Chiar dacă această imagine este generală, existând cazuri care relativizează diferenţa între est şi vest, aceasta reprezintă consecinţa deosebirilor înregistrate de numărul şi structura forţei de muncă şi un efect al stării de dezechilibru de la nivelul economiilor regionale, cu impact direct asupra performanţelor economice la nivel infraregional. Odată cu derularea etapelor procesului de tranziţie, arealul nord-estic, în mod tradiţional cu intensitate mare a şomajului, i s-a adaugat şi areale în centrul şi sud-vestul ţării (Mocanu, 2008). În anul 2003, care marchează sfârşitul perioadei de evoluţie general pozitivă a şomajului şi începutul perioadei de scădere (de la o rată a şomajului de 6,2% şi 607192 şomeri în 2004, la 4,2% (rata şomajului şi 386667 şomeri în 2007), până la debutul crizei economico-fi nanciare în România, arealele cu şomaj accentuat se situau în nord-estul ţării, în sud-est, sud-vest şi în centru. În anul anterior începutului crizei economico-fi nanciare, distribuţia teritorială a valorilor ratei generale a şomajului şi a populaţiei şomere se caracteriza prin prezenţa unei grupări de judeţe în vestul şi centrul ţării, cu cele mai reduse valori (rata generală a şomajului de 1,5 – 3,9% şi sub 10000 şomeri în fi ecare dintre judeţe). Celelalte judeţe ale ţării înregistrau niveluri apropiate de mediile naţionale (rata generală a şomajului în 2007 de 4,3%)



sau cu puţin superioare acesteia, exceptând judeţele Vaslui şi Mehedinţi, cu niveluiri maxime (9,6%, respectiv, 8,1%). În ciuda diminuărilor înregistrate, la jumătatea deceniului actual, 28 de judeţe înregistrau rate generale ale şomajului superioare mediei naţionale şi cele maxime atingeau dublul mediei naţionale. În anul 2007, dintre judeţele României 24 aveau rate generale ale şomajului mai mari decât media naţională, iar in decembrie 2008, un număr de 23 de judeţe se încadrau în această categorie (rata medie naţională era de 4,4%) şi 5 judeţe (Vaslui, Mehedinţi, Teleorman, Dolj, Gorj) aveau niveluri duble ale ratei şomajului, comparativ cu media naţională. Începând cu anul 2006, s-a resimţit la nivel naţional un defi cit de forţă de muncă, cauzat de accentuarea migraţiei pentru muncă în străinătate. Acest tablou contrastant al pieţei muncii, cu şomaj mai mare decât media naţională în peste jumătate dintre judeţele ţării dar şi cu defi cit de forţă de muncă, a fost completat şi complicat la sfârşitul anului 2008, de criza economico-fi nanciară.

Consideraţii geografi ce asupra şomajului în timpul crizei economico-fi nanciare

Numărul populaţiei şomere a crescut cu 43%, situaţie întrecută doar de cea de 63,6%, care reprezenta creşterea numărului de şomeri dintre decembrie 1991 şi decembrie 1992. Media judeţeană a numărului de şomeri a fost în decembrie 2008 de 9605 şomeri/judeţ iar după un an, ajunsese la 16900 şomeri/judeţ. În medie, creşterea numărului populaţiei şomere a fost de 7284 şomeri/judeţ, dar la nivel teritorial „câştigul” a fost distribuit inegal. În mărimi absolute, numărul populaţiei şomere a crescut cu niveluri superioare mediei judeţene în aproape 50% dintre judeţele ţării (printre care se regăseau Timiş, Arad, Bihor, Mun. Bucureşti), însă cele mai mari creşteri au înregistrat Prahova (16200 persoane), Argeş (12100 persoane.), Cluj (11700 persoane), Braşov, Constanţa. La baza ierarhiei judeţene erau situate judeţele Ilfov (1801 persoane), Giurgiu (2500 persoane), Covasna, Tulcea, Călăraşi. Ca urmare a creşterii numărul populaţiei şomere, s-au produs modifi cări ale claselor de mărime ale populaţiei şomere, precum şi schimbări în distribuţia teritorială. Dacă în septembrie 2008, se înregistrau 5 clase de mărime ale numărului populaţiei şomere, în decembrie 2009 numărul acestora crescuse la 6, prin adăugarea clasei superioare de peste 30000 persoane şomere. Concomitent, a crescut gradul de reprezentativitate al claselor de 20001 – 30000 şi peste 30001 persoane şomere şi al clasei de 10001 - 20000 persoane şomere.



Repartiţia pe clase de mărime a numărului populaţiei şomere, la nivel judeţean

Tabel 1

PerioadaNr. judeţe în clasa

de sub 10000

persoane şomere

Nr. judeţe în clasa de

10001 - 20000 persoane şomere

Nr. judeţe în clasele de20001 – 30000 şi peste 30 001 persoane

şomere

Sept. 2008 28 13 1 (Dolj)Dec. 2008 24 17 1 (Dolj,)Mar. 2009 16 25 1 (Dolj)Iun. 2009 12 26 4 (Dolj, Bacău, Galaţi, Iaşi)

Sept. 2009 10 24 8 (Dolj, Alba, Vâlcea, Argeş, Prahova, Galaţi, Iaşi, Bucureşti)

Dec. 2009 4 2414 (Dolj, Hunedoara, Alba, Cluj,

Argeş, Vâlcea, Prahova, Brăila, Galaţi, Constanţa, Bacău, Iaşi, Suceava,

Bucureşti) (Sursa: date lunare de pe www.anofm.ro)

Schimbări intervenite în structura numărului populaţiei şomere: - Creşterea numărului total de şomeri bărbaţi a fost de 47%, comparativ cu 38%, cât a fost în cazul populaţiei şomere feminine. La nivelul tuturor judeţelor, ponderea şomerilor de sex masculin a reprezentat 55 - 60% din totalul creşterii înregistrate de populaţia şomeră, existând şi judeţe cu 60 - 75% ponderea şomerilor bărbaţi (Olt, Teleorman, Giurgiu, Iaşi, Vaslui). În cazul acestora, situaţia se datorează ocupării în activităţi economice non-agricole, afectate de criza economică, mai ales a forţei de muncă masculine, şi ocupării semnifi cative în activităţi agricole (care au resimţit mai puţin efectele negative ale crizei) a forţei de muncă feminine. - Balanţa dintre şomerii indemnizaţi şi neindemnizaţi a înclinat în favoarea primei categorii până în 2001, după care şi-a modifi cat orientarea, astfel că ponderea celei de-a doua categorii a crescut continuu de la 54,8% în 2002, la 64,4% la sfârşitul anului 2008. Urmarea crizei asupra acestui tip de structură a populaţiei şomere s-a concretizat prin inversarea tendinţei anterioare: ponderea şomerilor neindemnizaţi a scăzut între decembrie 2008 şi decembrie 2009 de la 64,5%, la 38,7%. Numărul şomerilor neindemnizaţi a crescut cu 5%, spre deosebire de cei indemnizaţi, al căror număr a crescut cu 67%, ca efect al disponibilizărilor cauzate de criza actuală. La nivel teritorial, reduceri curpinse între 50% şi 30% au fost specifi ce judeţelor Alba, Bistriţa-Năsăud, Prahova, în care, concomitent, a crescut numărul şomerilor indemnizaţi, recent înscrişi la agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă. În aproximativ jumătate dintre judeţele ţării, şomerii neindemnizaţi au înregistrat creşteri, ca urmare a unui dezechilibru accentuat menţinut din perioada aterioară crizei, în



sensul că şomerii neindemnizaţi înainte de criză nu au fost depăşiţi numeric de cei rezultaţi din disponibilizările datorate reducerii ori încetării unor activităţi economice în timpul crizei. Putem afi rma că durata şomajului a crescut din ce în ce mai mult pentru şomerii neindmenizaţi şi că şomajul a afectat şi forţa de muncă ferită până la debutul crizei de acest fenomen socio-economic negativ. - Forţa de muncă ocupată în sectorul privat a resimţit mai acut efectele negative ale crizei decât cea ocupată în sectorul public, aşa încât numărul şomerilor proveniţi din reducerea/reorganizarea activităţilor private a crescut în intervalul analizat cu 50,6%, comparativ cu creşterea de numai 9,7% a şomerilor din sectorul public. Şomerii proveniţi din sectorul privat au înregistrat scăderi mici, cuprinse între 11% şi 1%, în judeţe din vestul şi centrul ţării (Satu Mare, Arad, Hunedoara), din sud şi sud-vest (Olt, Vâlcea, Giurgiu), din est şi sud-est (Iaşi, Suceava, Constanţa, Buzău). Cele mai semnifi cative creşteri ale ponderii şomerilor proveniţi din sectorul privat caracterizează Municipiul Bucureşti şi judeţul Maramureş. Celelalte judeţe ale ţării au înregistrat creşteri medii şi reduse, cuprinse între 11% şi 51%.

Dinamica diferitelor tipuri de structuri ale numărului populaţiei şomereîn intervalul decembrie 2008 – decembrie 2009

(Sursa: www.anofm.ro)

Rata generală a şomajului a crescut de la 4,4% în luna decembrie 2008 la 6% în iunie 2009 şi la 7,8% în decembrie 2009. Cele mai mari creşteri au fost în Ialomiţa (6,8%), Bistriţa-Năsăud (5,7%), Alba (5,6%), Prahova şi Sibiu (5,2%), iar cele mai reduse creşteri au înregistrat Iaşi (2%), Ilfov (1%) şi Municipiul Bucureşti (0,6%).



Dinamica şomajului în intervalul decembrie 2008 – decembrie 2009

Concluzii Unul dintre efectele crizei economico-fi nanciare constă în creşterea şomajului, generalizată la nivel teritorial. Creşterea şomajului în Românias-a înregistrat atât în judeţele din partea vestică a ţării (caracterizate până la debutul crizei prin cele mai mici niveluri ale ratei generale a şomajului şi ale



numărului populaţiei şomere şi chiar printr-un defi cit de forţă de muncă), dar şi în judeţele estice, nord-estice şi sud-estice (în mod “tradiţional” areale cu şomaj ridicat). Criza a dovedit fragilitatea unor activităţi industriale, care înregistraseră o dezvoltare aproape explozivă în perioada anterioară crizei (industria componentelor auto, industria confecţiilor etc.) şi care, în contextul regresului economiei mondiale, au fost nevoite să se restructureze/restrângă. În judeţele care alcătuiseră arealele cu şomaj ridicat şi înainte de criza actuală, s-au acutizat dezechilibrele de la nivelul pieţelor regionale ori locale ale forţei de muncă. Nivelul şomajului din România a ajuns la sfârşitul anului 2009 aproape la aceleaşi coordonate generale ca în anii 2002 – 2003, înainte de începutul perioadei de revigorare a economiei naţionale: -în decembrie 2009, rata generală a şomajului era de 7,8% iar numărul de şomeri de 709383 persoane; -în decembrie 2003 rata şomajului a fost de 7,4%, iar în decembrie 2002 numărul populaţiei şomere trecea de 700000 persoane. Tendinţa şomajului este de creştere, ilustrată prin celor două variabile statistice (rata generală a şomajului şi numărul şomerilor) şi de apropierea valorilor acestora de cele specifi ce începutului deceniului actual, posibil chiar de cele caracteristice sfârşitului anilor ’90 (între nivelul de 8,1% al ratei şomajului şi 741000 şomeri pentru ianuarie 2010 şi şi situaţia pentru sfârşitul anului 1997, nu exista nici o diferenţă). Evoluţie a şomajului nu este probată numai de mărimea variabilelor statistice comparate, ci şi de poziţionarea în teritoriu a arealelor cu şomaj ridicat şi a celor cu şomaj mai redus. Tabloul din anii 2002 – 2003 (cu cele mai importante concentrări teritoriale ale numărului populaţiei şomere în judeţele din Regiunea Nord-Est, la care se alăturau Hunedoara, Cluj, Braşov, Alba, Vâlcea, Prahova şi cu efective reduse de şomeri în judeţele vestice şi în Municipiul Bucureşti) este relativ asemănător cu cel valabil sfârşitului de an 2009 (număr de şomeri superior mediei judeţene în nord-est, în Hunedoara, Cluj, Alba, Vâlcea, Prahova).

Bibliografi e - Dăianu, D., Lungu, l., (2008), Why is this fi nancial crisis occuring ? How to respond to it?, Romanian Journal of Economic Forecasting, nr. 4, Bucureşti. - Fota, D., Băcescu, M., (2009), Criza economică din România anului 2009 – cauză, efecte, soluţii, Ed. Universitară, Bucureşti. - Mocanu, Irena, (2008), Şomajul din România. Dinamică şi diferenţieri geografi ce, Editura Universitară, Bucureşti. - Mocanu, Irena, (2009), Şomajul în România. Disparităţi teritoriale, Revista Română de Statistică, nr. 4, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti - Radocea, Al. (2009), România şi criza economică. Puncte de vedere şi propuneri pentru determinarea “Indicatorului echilibrului macroeconomic”, Revista Română de Statistică, nr. 11, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti. - * * * România – o evaluare rapidă a impactului crizei economice asupra sărăciei, Notă comună a UNICEF şi a Băncii Mondiale, www.unicef.org/romania/ro/Impactul_crizei_2009.pdf.


statistica forţei de muncă Şomajul din românia în timpul ... 3_2010.pdf · romanian...

Documents