ACADEMIA DE STUDII ECONOMICEFACULTATEA DE MANAGEMENT – ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

BAZELE ADMINISTRAȚIE PUBLICE

REFERAT

” STATE CU REGIM PREZIDENȚIAL ÎN LUME. STUDIU DE CAZ: COREEA DE SUD, BRAZILIA ȘI

SUA”

BUCUREȘTI 2009

1

Regimul prezidențial

Principale caracteristici

Principala trăsătură a acestui tip de regim este aceea că întreaga putere executivă este

concentrată în mâna unei singure persoane alese fie prin vot direct, fie prin vot indirect. Prin

acest lucru se are în vedere conferirea organului executiv, adică preşedintelui, o oarecare

independenţă în raport cu organul legiuitor. Preşedintele, fiind ales de către electorat, nu poate

fi revocat din funcţie în cazul în care primeşte votul de neîncredere din partea Parlamentului.

Astfel, o altă caracteristică fundamentală a acestui regim este aceea că executivul nu răspunde

pentru acţiunile sale în faţa legislativului şi că are întotdeauna şansa de a-şi duce la bun sfârşit

mandatul.

• Structura monocefală a executivului prezidențial. Șeful statului este și șeful

guvernului;

• Desemnarea șefului executivului, adică a președintelui, prin sufragiu universal;

• Imposibilitatea dizolvării reciproce a executivului și a legislativului (lipsa presiunii

reciproce dintre puteri);

• Președintele îi numește și îi demite pe membrii cabinetului care sunt răspunzători

numai în fața președintelui;

• Președintele, în principiu, nu poate fi ales pentru mai mult de 2 mandate.

I. COREEA de SUD

Geografie

Coreea de Sud ocupă teritoriul sudic al Peninsulei Coreea care pătrunde în mare

aproximativ 1 100 km. Această peninsulă muntoasă este înconjurată la vest de Marea

Galbenă, la est de Marea Japoniei şi în sud de Strâmtoarea Coreea şi Marea Chinei de Est.

Suprafaţa totală a ţării este de 99 617,39 km². Teritoriul ţării este predominant muntos şi este,

2

în mare parte, neutilizabil în agricultură. Zonele de şes constituie doar 30% din suprafaţa

totală. Aprope 3 000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe coasta vestică şi estică, intră în

componenţa teritoriului Coreei de Sud. Clima este temperată cu precipitaţii bogate în timpul

verii şi ierni care pot fi foarte friguroase.

Istorie

Teritoriul peninsulei a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. În anul 918 ia

fiinţă regatul Goguryeo, condus de dinastia Goryeo, care a continuat să existe până la invazia

mongolilor din anul 1258. În secolul al XVII-lea statul este stăpânit de dinastia chineză a

manciurienilor care l-a izolat de lumea externă.

În anul 1895 se instaureză protectoratul Japoniei, iar în 1910 Coreea este anexată de

aceasta. După cel de-Al Doilea Război Mondial dominaţia Japoniei este înlăturată, iar nordul

Coreei este eliberat de armata rusă în august 1945, în timp ce sudul este controlat de

americani. Prin Constituţia de la 17 iulie 1948 se proclamă Republica Coreea, iar la 15 august,

acelaşi an, este alcătuit primul guvern de către preşedintele Li Sâng Man. Independenţa ţării a

fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948. Pe data de 25 iunie 1948 Coreea de Nord

invadează Coreea de Sud, astfel izbucnind Războiul Coreean care încetează în urma

armistiţiului de la Panmunjon din 27 iulie 1953. În ciuda acestor conflicte dintre Coreea de

Nord şi Coreea de Sud, ţara a devenit tot mai activă pe plan internaţional. În 1990 se stabilesc

relaţii diplomatice cu URSS şi, doi ani mai târziu, Republica Coreea devine membru al ONU.

Statul

Conform Constituţiei adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică

prezidenţială, unde preşedintele şi Cabinetul (Consiliul de Stat) exercită puterea executivă, iar

cea legislativă este executata de un Parlament Unicameral (Adunarea Naţională). Mandatul

preşedintelui este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct. Cele mai importante partide

politice sunt: Partidul Democrat-Milenium, Partidul Liberal Democrat Unit, Partidul

Oamenilor Uniţi, Partidul Marii Naţiuni.

Alte organizaţii nonguvernamentale:

3

-Consiliul Naţional Coreean al Bisericilor, Federaţia Naţională a Asociaţilor de Studenţi,

Federaţia Naţională a Fermierilor, Asociaţia Veteranilor Coreeni, Federaţia Naţională a

Comercianţilor.

Coreea de Sud este membru al: AfDB, APEC, AsDB, CCC, COCOM (cooperator), CP

EBRD, ESCAP, FAOG, G-77, GATT, IAEA, IBRD, ICAO, ICC, ICFTU, IDA, IFAD, IFC,

ILO, IMF, IMO, INMARST, INTELSAT, INTERPOL, IOC, IOM, ISO, ITU, LORCS, OAS

(observator), UN, UNCTAD, UNESCO, UNIDO, UNOSOM, UPU, WHO, WIPO, WMO,

WTO.

Organizare administrativă

Teritoriul ţării este împărţit în 9 provincii şi 6 oraşe. Cel mai mare oraş este Seul care are o

populaţie de 10.356.000 locuitori (23 milioane locuitori cu împrejurimi).

II. BRAZILIA

Geografie

Datorită mărimii ţării, geografia Braziliei este foarte diversificată, cu regiuni semi-

aride, muntoase, tropicale, subtropicale şi cu varietăţi climatice de la cea secetoasă, ploioasă

ecuatorială, la mai temperată în zonele sudice ale ţrii. În Brazilia se găsesc o serie de

superlative mondiale, cum ar fi Pantanal în Mato Grosso do Sul, una dintre cele mai mari

mlaştini ale lumii şi rezerva biosferei UNESCO, insula Bananal, cea mai mare insulă fluvială

a lumii, insula Marajó, cea mai mare insulă fluviomarină, Anavilhanas, unul dintre ce mai

mari arhipelaguri fluviale sau fluviul Amazon, cel mai mare fluviu în raport cu debitul apei

curgătoare, dispunând de cel mai mare bazin hidrografic şi unul dintre cele mai lungi din

lume.

Istorie

4

Oficial, descoperitorul Braziliei a fost Pedro Álvares Cabral, care a luat în stăpânire

coastele orientale braziliene aproximativ în arealul unde astăzi se află oraşul Porto Seguro

(statul Bahia) în 22 aprilie 1500. Colonizarea a început în 1532 cu fondarea cetăţii São

Vincente de Martim Afonso de Sousa. Începutul colonizării portugheze pe teritoriul brazilian

a fost prima invazie străină în istoria ţării. După declararea independenţei, Brazilia a devenit o

monarhie constituţională. Imperiul Braziliei a existat 67 de ani şi a avut doi împăraţi. Petru I

revine totuşi în Portugalia pentru a asigura fiicei sale succesiunea la tronul portughez,

renunţând la coroana braziliană. După o perioadă de regenţă, Petru II, având vârsta de numai

paisprezece ani, a fost încoronat cel de-al doilea împărat al Braziliei. După lovitura de stat,

Imperiul Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da

Fonseca devenind faptic, primul preşedinte al Braziliei. O perioadă a Republicii Vechi a fost

cunoscută sub denumirea „republica de cafea cu lapte”, ceea ce făcea aluzie la alternarea

controlului asupra preşedinţiei între reprezentanţii statelor dominante São Paulo şi Minas

Gerais. Junta militară a început să conducă republica în 1930. Getúlio Vargas a fost ales

preşedinte ceva mai târziu şi a rămas în funcţie ca dictator până la 1945. După restaurarea

formei de guvernare democratic, Vargas a fost ales preşedinte încă o dată în 1951 şi a rămas

în funcţia până când s-a sinucis în 1954. După 1930, scopul guvernelor braziliene s-a

concentrat pe dezvoltarea interiorului ţării.

Statul

Conform constituţiei din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidenţială.

Forma de guvernământ a fost inspirată din modelul Statelor Unite, însă sistemul juridic

brazilian urmează tradiţia romano-germanică a dreptului pozitiv. Unităţile federative ale

Braziliei nu se bucură de aceaşi autonomie ca cele ale Statelor Unite, prerogativele de

autoguvernare ale statelor federative sunt extrem de limitate prin puterea lor redusă privind

legiferarea.

Sistemul politic brazilian este bazat pe principiul separării puterilor al lui

Montesquieu, puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească fiind

independente şi având aceeaşi importanţă.

Puterea executivă este exercitată de Preşedintele Republicii, care cumulează funcţia

şefului statului cu cea a şefului guvernului. Este ales pentru patru ani şi poate fi consecutiv

reales. Preşedintele actual este Luiz Inácio Lula da Silva. Puterea legislativă este reprezentată

5

de Congresul Naţional, împărţit în două camere — Camera Deputaţiilor cu mandatul de patru

ani şi Senatul Federal, membrii căruia au mandatul de opt ani. Puterea judecătorească este

exercitată de curţi şi tribunale. Instanţa superioară a puterii judecătoreşti este Tribunalul

Federal Suprem, compus din unsprezece judecători numiţi de preşedinte cu aprobarea

Senatului.

Sistemul juridic brazilian este bazat pe tradiţia romano-germanică. Astfel, conceptele

dreptului civil prevalează asupra practicilor dreptului comun. Cel mai important act legislativ

în Brazilia este Constituţia Federală, promulgată la data de 5 octombrie 1988. Orice altă

legislaţie sau decizie a tribunalelor şi curţilor trebuie să fie conforme principiilor sale. Statele

federale componente au constituţiile lor proprii, care de asemenea nu pot să fie în contradicţie

cu cea federală. Un caz aparte îl constituie Districtul Federal, care deşi este una dintre cele 27

de unităţi federative, nu are o constituţie proprie, ci o aşa numită „lege organică”, asemenea

fiecarărui municipiu.

Organizarea administrativa

Brazilia este o federaţie constituită prin uniunea indisolubilă a celor 27 de unităţi

federative (26 de state-membre şi Districtul Federal), având un număr total de 5.564 de

municipii. Toate unităţile administrativ-teritoriale dispun de personalitatea juridică a dreptului

public, astfel, similar fiecarărei persoane fizice de pe teritoriul naţional (cetăţean brazilian sau

străin), posedă drepturi şi îndatoriri stabilite prin Constituţia Federală. Dispun de

autoadministraţie, autoguvernare şi autoorganizare, care înseamnă că au dreptul să-şi aleagă

liderii şi reprezentanţii politici şi să-şi administreze afacerile publice fără ingerinţe din partea

altor entităţi administrative. Statele şi municipiile pot să secesioneze sau să se unească dacă

populaţia lor decide în acest sens printr-un referendum. De acest drept nu beneficiază

Districtul Federal.

III. SUA

Geografie

6

Statele Unite ale Americii, țară centrala din America de Nord, situată între Canada,

Mexic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific, în prezent cel mai puternic stat al lumii din punct

de vedere economic, militar, ca influenţă politică şi ca nivel de dezvoltare tehnologică. Este o

republică federală, cu capitala la Washington, D.C.. Teritoriul Statelor Unite este de

aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafaţa României măsurând peste 4.800 de kilometri

de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) şi se întinde pe aproape 2.000

de kilometri de la graniţa canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Din punct de vedere geografic, ţara se împarte în trei regiuni principale: Munţii

Stâncoşi (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiş şi de munte a Appalacilor - la est, şi

câmpiile întinse de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au

devenit simbolul valorificării de noi teritorii şi al vieţii în libertate a coloniştilor.

Caracteristice pentru America de Nord sunt şi marea diversitate a climei şi bogăţia lumii

vegetale.

Istorie

Vizitatori străini au sosit pe acele tărâmuri şi în trecut, dar doar după călătoriile lui

Cristofor Columb, în secolele 15 şi 16, au început naţiunile europene să exploreze şi să creeze

locuinţe permanente pe acest continent. În secolele 16 şi 17, spaniolii au ocupat sud-vestul

Statelor Unite şi Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în

Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New

Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York

şi New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au

trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

În 1776, cele 13 colonii şi-au declarat independenţa faţă de Marea Britanie Revoluţia

Americană (1775 - 1783) şi au format Statele Unite. Structura administrativă iniţială a ţării a

fost o confederaţie, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) - Articles of

Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituţia

Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

Statul

1. Guvernul Statelor Unite ale Americii

7

Guvernul federal american, numit Administraţie, este condus de Preşedintele Statelor

Unite. Preşedintele este ales o dată la 4 ani, aceeaşi persoană putând ocupa maximum 2

mandate. Deciziile executive sunt luate de preşedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial

consideraţi consilieri ai preşedintelui pe domeniile legate de responsbilităţile oficiilor lor.

Cabinetul include Vice-preşedintele şi 15 şefi ai departementelor executive. Aceştia sunt

Secretarii pentru Agricultură, Comerţ, Apărare, Educaţie, Energie, Sănătate şi servicii umane,

Securitatea patriei, Locuinţe şi dezvoltare urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanţe,

Afacerile veteranilor, şi Justiţie.

Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât preşedintele nu poate

schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a

întâmplat ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul

pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost

creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru Justiţie este numit în engleză Attorney General

(literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea şi suspendarea procurorilor

federali, precum şi de reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeaşi

funcţie ca şi Ministerul de Externe în alte ţări. Departamentul Securităţii Patriei are unele

prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte ţări. De exemplu, FBI (poliţia

federală) este formal parte din acesta. Departamentul american de interne şi cel al educaţiei au

prerogative destul de diferite şi mai mici decât ministerele cu aceleaşi nume din alte ţări. Spre

deosebire de alte ţări, în SUA nu se foloseşte cuvântul minister.

Şeful de Cabinet al Preşedintelui (White House Chief of Staff, adică şeful

funcţionarilor Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administraţiei).

Sub preşedintele George W. Bush, patru alţi oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului.

Aceştia sunt Administratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului, Directorul Oficiului pentru

Organizare şi Buget, Directorul Oficiului Naţional de Control al Medicamentelor şi

Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).

Actualul preşedinte american este Barack Obama.

2. Congresul Statelor Unite ale Americii

Congresul este o instituţie bicamerală formată din Senat, camera superioară, şi Camera

Reprezentanţilor, cea inferioară.

8

3. Justiţia în Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii are o singură curte supremă numita "Supreme Court of the

United States of America", membrii ei fiind desemnaţi de Preşedintele SUA, cu acordul

Senatului. Nu este fixat constituţional câţi judecători pot fi membri ai Curţii Supreme, de

tradiţie recentă fiind 9, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultima

instanţă pentru toate cazurile privind Constitutia SUA şi, în anumite cazuri limitate, este

curtea de jurisdicţie de primă instanţă . Curtea Supremă supraveghează direct toate celalte

curţi civile şi criminale şi, indirect, sistemul militar de justiţie.

4. Statele Unite ale Americii ca federaţie

Statele Unite ale Americii este un stat federal. Fiecare stat deţine suveranitate legală,

are propriul parlament (în general numit adunare - assembly), adesea bicameral, guvernator

ales prin vot direct de populaţia statului, guvern condus de acesta şi sistem juridic propriu,

inclusiv curte supremă de justiţie.

Foarte multe responsabilităţi (de exemplu, poliţia, justiţia civilă şi criminală, educaţia),

care, în alte ţări, sunt prerogativa autorităţilor centrale, în SUA sunt de prerogativa statelor.

Fiecare stat are şi sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de

două tipuri, federal şi de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să

aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA nu există TVA. Totuşi,

veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente şi autorităţile federale alocă statelor sume

pentru anumite destinaţii. Alocarea acestora este adesea condiţionată de îndeplinirea anumitor

condiţii, în acest fel autorităţile federale asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele

domenii politica pe care o vrea guvernul federal. Sunt şi cazuri când unele state refuză aceste

alocări şi îşi menţin o politică economico-socială independentă. Statele adesea pendulează

între a duce o politică proprie şi a primi suplimentar fonduri federale.

Organizarea administrativa

Federaţia este alcătuită din 50 de state federale, dintre care 48 sunt state continentale

învecinate (formează un teritoriu continuu), iar două state, Alaska şi Hawaii, sunt exclave,

fiind despărţite de teritoriul celor 48, primul de Canada, al doilea de Oceanul Pacific. La

9

aceste state se adaugă districtul federal Columbia (D.C.), teritoriu federal obţinut prin donaţii

egale de la statele Maryland şi Virginia.

Statele Unite cuprind 50 de state şi un singur district federal.

10

* Alabama

* Alaska

* Arizona

* Arkansas

* California

* Carolina de Nord

* Carolina de Sud

* Colorado

* Connecticut

* Dakota de Nord

* Dakota de Sud

* Delaware

* Florida

* Georgia

* Hawaii

* Idaho

* Illinois

* Indiana

* Iowa

* Kansas

* Kentucky

* Louisiana

* Maine

* Maryland

* Massachusetts

* Michigan

* Minnesota

* Mississippi

* Missouri

* Montana

* Nebraska

* Nevada

* New Hampshire

* New Jersey

* New Mexico

* New York

* Ohio

* Oklahoma

* Oregon

* Pennsylvania

* Rhode Island

* Tennessee

* Texas

* Utah

* Vermont

* Virginia

* Virginia de Vest

* Washington

* Wisconsin

* Wyoming

* Districtul federal

Columbia

Multe din aceste nume de state provin din limbile populaţiei băştinaşe - ale aşa-numiţilor

indieni.

IV. Regimul prezidențial în cele trei state tratat comparativ

Pornind de la așezarea geografică și sfârșind cu modul de organizare și administrare al

acestor trei țări, se pot puncta diferențe semnificative sesizate în documentarea întreprinsă.

În primul rând cele trei țări sunt situate în zone geografice complet diferite, în

extremitatea estică a planetei, Coreea de Sud, vestică, SUA și sudică, Brazilia. Acest aspect

11

influențează în mod evident economia țării și gradul de dezvoltare pe care fiecare dintre cele

trei îl înregistrează.

În ceea ce privește funcționarea statului, acesta are la bază, în toate cele trei țări,

adoptarea unei Constituții, care are rol de lege fundamentală. În Brazilia această forma de

guvernământ a fost inspirată din modelul Statelor Unite, astfel Brazilia este considerată

republică federativă prezidențiala, în timp ce Coreea de Sud, ca formă de guvernământ este

republică prezidențială, iar Statele Unite, după cum bine știm, este stat federal.

12