stapana castelului vandermour

8/10/2019 Stapana Castelului Vandermour

1/156

CHARLOTTE MANN

St`pnacastelului

VandermoorTraducerea [i adaptarea \n limba romn` de

ALEXANDRA-MINODORA DUMITREL

ALCRISRomance


2/156

Capitolul 1

Markus de Haltern \[i opri Vulpea calul s`u preferat [i

privi ca fermecat tabloul care i se oferea pe nea[teptate. Lapoalele dealului, contesa Irina [edea pe malul lacului [ihr`nea lebedele albe ale castelului Vandermoor. Soarele \ipoleia p`rul [i-i d`dea o str`lucire de m`tase, iar culoareaalbastr` a rochiei radia de lumin`, ca [i cum cerul \i\mprumutase din harul sfnt.

Lebedele se \ntorceau mereu \ncrez`toare la mal [iciuguleau precaute din mna fin` a Irinei buc`]ele mici dehran`. Irina le oferise \ncredere din timpul copil`riei [ilebedele o cuno[teau ca pe o prieten` care f`cea parte din via]a lor.

Markus nu se mai s`tura privind acest tablou idilic. O

durere dulce \i ardea \n piept [i el sim]i \nc` o dat` ct de


3/156

tare o iubea pe Irina. Inima lui \i apar]inea \n \ntregime. Cuea dorea s`-[i \mpart` averea, mo[ia [i \ntreaga via]`.

Cobor\ dealul [i ocoli lacul, astfel ca s`-i ias` \n caleIrinei pe drumul de \ntoarcere la castel. De[i el ajunsese pemalul cel`lalt al lacului, Irina [edea \nc` visnd \n acela[iloc, privind lebedele, care, s`tule acum, alunecaumaiestuos pe oglinda apei. Contesa observ` c`l`re]ul abiacnd copita calului se opri \n apropierea sa [i privi \n sus.

Bun` diminea]a, contes` Irina, o salut` Markus [i s`ridin [a. Sper c` nu v` deranjez din contemplare? \ntreb` el[i se apropie.

Irina \i zmbi [i scutur` negativ din cap.

Nu, cum s-ar putea, domnule Markus? M` bucur s` v` v`d. |l invit` lng` ea. Lua]i loc lng` mine, s` savur`m\mpreun` aceast` minunat` diminea]`.

Mul]umesc. N-am s` a[tept s` m` invita]i de dou` ori.Markus se a[ez` lng` prin]es`, pe iarb`.

Nu vi se pare un tablou \ncnt`tor? \ntreb` Irina [i-i

ar`t` lebedele. Atta gra]ie [i farmec m` aduc mereu la extaz. Da, aprob` Markus. Atta gra]ie [i farmec trebuie s` neaduc` mereu la extaz.

Totu[i, el nu se uita spre lebedele, care apar]ineau demulte genera]ii castelului Vandermoor, ci la femeiafermec`toare de lng` el, iar inima \i b`tea att de tare,

\nct se temea ca aceasta s` nu observe.

6 CHARLOTTE MANN


4/156

Ast`-sear` am s`-i m`rturisesc dragostea mea, \[ipropuse el. {i dac` inima ei \mi va r`spunde, am s` o rog s`fie so]ia mea.

La acest gnd, se v`zu \ntinznd bra]ele [i cuprinznd-ope Irina, avnd voie s`-i s`rute buzele dulci, iar sngele \iumplu inima [i sim]i nevoia s` \nchid` ochii o clip` pentrua savura clipa norocoas`.

Contele Soliturn st`tea la fereastra camerei de lucru [i-iobserva \n t`cere pe cei doi tineri, jos, lng` lac.

Baronul mi-ar fi un ginere bun, se gndea el. Markuseste un om de \ncredere [i simpatic. {i chiar dac` nu esteatt de bogat, se \n]elege c` ar fi fericit s`-[i primeasc`

partea de avere [i s`-[i administreze cu prevedere mo[ia.Dac` a[ [ti ce simte Irina pentru el. Nu s-a exprimatniciodat` ce p`rere are despre el, iar la \ntreb`rile directeevit` s` r`spund`. Poate este prea tn`r` pentru dragoste?

Jos, pe malul lacului, Markus de Haltern se ridicase [i-ioferise curtenitor mna Irinei.

Ea \l privi [i o clip`, contele de Soliturn avu impresia c`baronul ar fi vrut s`-i cuprind` fiica \n bra]e. Totu[i, Markus\[i permise doar s` s`rute mna Irinei.

Poate ar trebui s`-l \ncurajez pu]in? se gndi contele. Ar putea fi destul de u[or s`-l re]in` deoarece se pare c` seteme s` nu fie considerat un vn`tor de zestre. Contele rse

[i \i privi \n continuare pe cei doi. Erau o pereche

ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 7


5/156

frumoas`. Apoi se trase un pas \napoia ferestrei, c`ci nu vroia s` fie v`zut.

Ast`-sear`, la bal, va avea desigur ocazia s` poarte\mpreun` o discu]ie \n particular.

***

Markus de Haltern o conduse pe Irina p\n` la poartacastelului. Spera ca ea s`-l invite s` intre s` ia o gustare,\ns` Irina \i \ntinse mna [i se desp`r]ir`.

Mul]umesc pentru c` m-a]i condus, domnule Markus.Ne vedem disear`, cred? Da, r`spunse el. Ast`-sear`. |i lu` mna cu o strngere

tandr` [i-i c`ut` privirea. Ve]i fi desigur, din nou, cea maifrumoas`.

Irina rse [i pentru cteva secunde, ochii ei alba[tri

str`lucir`. |mi dezv`lui]i culoarea rochiei dumneavoastr`? o rug`Markus.

E ca o floare de magnolie \n aprilie, r`spunse Irina. Ce vis`tor! exclam` Markus. O vedea deja pe Irina

\mbr`cat` \n rochia de bal \naintea lui. Aproape nu mai pot

a[tepta s` v` v`d \mbr`cat` \n minunata rochie de bal.

8 CHARLOTTE MANN


6/156

Se aplec` u[or \n fa]a ei [i \n timp ce Irina urca u[oar` caun fulg treptele largi ale castelului, o urm`ri admirativ cuprivirea. Se ar`ta ca \ntotdeauna fermecat de gra]ia ei.

Irina se \ntoarse \nc` o dat` spre el din vrful sc`rilor[i-i f`cu un semn de r`mas-bun, \nainte de a-l urma pe unuldin servitorii castelului.

Markus persever` secunde \n [ir, a[teptnd s`-[i z`reasc`pe ascuns iubita. Ca \ntr-un vis, \[i chem` calul, s`ri \n [a[i-[i \ndemn` Vulpea sa devotat` mngind-o pe gt.

Hai, iubitule, s` mergem. Hai [i du-m` acas`, s`-mi potl`sa inima s` respire, s` spun visul meu de dragoste vntului [i copacilor. Pn` disear` trebuie s` m` st`pnesc.

Apoi voi da glas inimii.Calul porni ascult`tor pe drumul spre cas`.Markus se retrase \n visare, cum f`cea de obicei cnd se

\ntorcea de la castelul Vandermoor.O cuno[tea pe Irina de Soliturn demult, de cnd era

copil`, dar abia de cteva luni, de cnd contele se hot`rse

s` dea un bal \n cinstea \ntoarcerii fiicei de la internat,Markus se \ndr`gostise de ea; devenise \ntre timp ofermec`toare domni[oar`.

Uneori, inima lui tulburat` \l f`cea s`-[i imagineze c`este cu femeia iubit` \n bra]e [i toate visele se transformau\n realitate, iar el r`mnea ore \n [ir transpus. Totu[i, pn`

ast`zi \[i revenise repede de fiecare dat` din st`rile de vis,



7/156

c`ci Irina nu-i d`duse nici un semn c` ar fi \mp`rt`[it cumvasentimentele lui.

Contele Soliturn \l primise mereu plin de bun`voin]`.Uneori p`rea c` las` s` se \n]eleag` c`-i face pl`cere s`-l [tiepe tn`rul st`pn al mo[iei \nvecinate \n compania fiiceisale. Oare \[i va men]ine aceast` bun`voin]` cnd va afla c`baronul dore[te mna contesei?

Markus ajunse la drumul de ]ar`. De cealalt` parte\ncepeau p`mturile mo[iei sale. Calul se opri, ca [i cum ar fi dorit s`-i aminteasc` st`pnului c` trebuie s` fie atent laeventuala circula]ie din zon` \nainte de a traversa [oseaua.

Tn`rul baron se gndea: "De[tept animal!" \l l`ud` el

[i-l mngie cu dragoste pe gt. |n acela[i moment, seapropie de ei \ntr-o vitez` incredibil` un automobil sportdecapotabil. {oferul probabil \l observase de departe pec`l`re].

Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` [i c`l`re]ul l-a observat.Un claxon ar fi fost deci inutil. Totu[i, [oferul \l ac]ion`

exact cnd ajunsese lng` cal [i c`l`re].Calul deveni agitat la vederea automobilului ivit \n drum[i mai cu seam` la sunetul persistent al claxonului. |nti sesperie [i apoi \ncepu s` necheze, \nct Markus reu[i cu greus`-l lini[teasc`.

Calm, b`trne, stai lini[tit, \i vorbi el cu blnde]e [i-l

mngie pe spate. Nu s-a \ntmplat nimic. |ncerc` s`-[i

10 CHARLOTTE MANN


8/156

st`pneasc` propria iritare, de[i era furios, c`ciautomobilul cel ro[u \i speriase calul din pur` obr`znicie.

Markus privi \n urma ma[inii. Mergea direct la castelul Vandermoor. Cine putea fi? {i ce c`uta acolo? Era oare ocuno[tin]` a contelui Soliturn? Sau o cuno[tea doar peIrina? Venise oare din cauza ei la Vandermoor?

Plin de gnduri [i \ntreb`ri f`r` r`spuns, c`l`re]ul trecudrumul [i porni pe o c`rare din p`dure care ducea laconacul mo[iei Haltern.

{i acum, dac` inima Irinei nu era liber`, dac` b`teasensibil` pentru alt b`rbat? Aceast` ipotez` \l ap`sa att detare pe tn`rul baron, \nct respira]ia \i deveni dificil`. Frica

de a pierde femeia iubit` \nc` \nainte de a o fi c[tigat \i t`iarespira]ia ca un aer tare de munte. |[i dorea s` nu se fitemut att [i s`-i fi m`rturisit dragostea.

***

Contele Soliturn st`tea \n u[a camerei sale de lucru. Irina! strig` el chemnd-o, \n timp ce ea traversa

marele hol de la intrare.Tn`ra se opri [i se \ntoarse s`-l priveasc`.

Tat`? \ntreb` ea rznd [i veni spre el.



9/156

Vrei s`-mi ]ii pu]in companie? o \ntreb` el [i deschiselarg bra]ele.

Desigur, cu pl`cere, aprob` Irina [i-l s`rut` tandru peobraz.

Ai fost la lebede? se interes` contele. |i \nconjur` u[or umerii cu bra]ul [i o conduse spre un fotoliu comod.

Stau cu atta pl`cere acolo, lng` lac! r`spunse Irina. Ast`zi a fost deosebit de frumos.

Deoarece baronul Markus ]i-a f`cut surpriza s` vin`acolo? \i sc`par` cuvintele de pe buze contelui.

Markus? O ro[ea]` fugar` trecu peste obrajii Irinei.Mi-a ]inut pu]in companie [i m-a condus pn` la castel.

Ne-ai v`zut?Contele Soliturn ridic` din umeri. Eram cu totul accidental \n dreptul ferestrei. Markus

vine \n ultimul timp destul de des la Vandermoor, nu ]i separe? Lu` din caseta de filde[ abia umplut` o ]igar` [i o t`ieatent cu cu]ita[ul. Nu te-ai \ntrebat deloc oare de ce face

acest lucru?O cercet` pe Irina cu o privire fugar` [i observ` c`ro[ea]a din obrajii ei devenise mai intens`.

Doar este vecinul nostru, r`spunse fata.Te deranjeaz` c` se plimb` c`lare a[a de diminea]` pn`

\n zona noastr`?

Contele Soliturn ridic` minile, respingnd ideea.

12 CHARLOTTE MANN


10/156

Dimpotriv`, n-am nici un singur cuvnt \mpotriva lui,copila mea, o asigur` el. Ba chiar \l apreciez mult peMarkus. Este de spi]` nobil` [i foarte capabil. Tat`l lui ar fimndru dac` ar putea vedea ct de multe \mbun`t`]iri aadus mo[tenirii primite.

O mic` und` de duio[ie trecu tacit \ntre tat` [i fiic`, apoiIrina \ntreb` \ncet:

Ai fi vrut s` ai mai degrab` un fiu dect o fiic`, nu-i a[a?|mi pare r`u dac` ...

Irina, drag`! o \ntrerupse contele, impresionat. |[ia[ez` ]igara nefumat` \nc` \ntr-o scrumier` [i se gr`bi sprefat`. Cum po]i s` gnde[ti astfel? O strnse cu dragoste la

piept. Nici un copil n-a s`dit atta dragoste \n sufletul meuca tine. Nici o mo[tenire de la iubita ta mam` nu-mi estemai scump` ca tine. Sprijini cu drag capul copilei peum`rul s`u. S` nu mai aud niciodat` ceva asem`n`tor dingura ta!

Irina t`cu la pieptul tat`lui.

Iart`-m`, tat`. N-am vrut s` te sup`r.Contele \i mngie cu duio[ie p`rul m`t`sos. Ai s` vrei s` te m`ri]i \ntr-o zi [i ai s`-mi aduci \n acest

fel un fiu \n castel.Sunt sigur c` va fi cineva \n minile c`ruia s` pot

\ncredin]a lini[tit mo[ia. {i dac` acel cineva ar fi ca Markus

de Haltern, n-a[ putea fi mai fericit.



11/156

Contele sim]i clar c` la auzul acestei considera]ii, Irinatres`ri. Se gndise oare [i ea la o astfel de leg`tur`? ConteleSoliturn a[tepta cu sufletul la gur` r`spunsul Irinei, doar c` vorbele ei nu sosir`. Fata se desprinse din \mbr`]i[areatat`lui [i spuse:

Trebuie s` m` interesez de ornamentele florale pentruast`-sear`, argument` ea [i se ridic` gr`bit`, \nct conteletrebui s` se mul]umeasc` doar cu att, f`r` a putea cercetamai adnc \n sufletul fetei.

Tocmai cnd Irina vroia s` p`r`seasc` biroul contelui, deafar` p`trunse \n castel un zgomot puternic de motor deautomobil.

Ce s-a \ntmplat? \ntreb` contele, \ncruntat. Cine[ofeaz` \n a[a hal [i ne deranjeaz` lini[tea cu un zgomotatt de inutil? Se \ndrept` spre fereastr` [i tocmai v`zu cndun tn`r elegant s`ri cu u[urin]` din automobilul sport deculoare ro[ie [i se repezi spre trepte. Un vizitator? se adres`el Irinei.

Aceasta \ns` r`spunse, scuturnd negativ din cap: Nu a[tept pe nimeni. Poate vrea s` vorbeasc` cu tine? Nici eu nu a[tept pe nimeni. Irina \[i urm` tat`l spre

fereastr` [i arunc` o privire de control spre automobilulsport. Nu cunosc pe nimeni cu un astfel de automobil.

Cteva secunde mai trziu, la u[a camerei de lucru se

auzi un cioc`nit [i Benton, valetul, intr`.

14 CHARLOTTE MANN


12/156

Adusese cu el pe o tav` de argint o carte de vizit`. Domnul v` roag` s`-l primi]i, anun]` el \n stilul s`u

festiv, contelui.Contele arunc` o privire c`r]ii de vizit` [i f`cu ochii

mari, [i mai mirat.

***

M` duc s` m` interesez de flori, spuse Irina [i-o lu`\naintea lui Benton spre u[`.

Cum crezi, copila mea, r`spunse contele, derutat.Nelini[tea \i cuprinsese minile, att de mult \l deranjaaceast` \ntmplare care-i aducea un vizitator surprinz`tor.

Irina nu plecase \nc`. R`m`sese \n picioare, \ngrijorat`. Sau poate vrei s` r`mn al`turi de tine? \ntreb` ea. Nu, nu, o \ndep`rt` contele. Intereseaz`-te de flori,

vezi ca seara asta totul s` fie bine preg`tit pentru oaspe]iino[tri.Irina se apropie de el [i-l mngie cu dragoste pe obraji. }i-e team` de el? \[i \ntreb` tat`l, cercetndu-l cu

privirea. S` m` tem? contele oft` [i scutur` din cap. Nu, n-am

nici un motiv s` m` tem, r`spunse el [i-i aranj` cu grij` o



13/156

bucl` dup` ureche Irinei. Dup` nume, se pare c` trecutulmeu a \nviat iar`[i, rse amar contele. Acum nu vreau s`-milas vizitatorul s` mai a[tepte. O s`rut` pe Irina pe frunte [ip`r`si camera de lucru.

|n timp ce intra \n micul salon, contele z`ri la fereastr`un tn`r cu p`rul negru, bine f`cut, dup` cum \l ar`tasilueta. Fa]a sa era \n semi\ntuneric, totu[i contelerecunoscu imediat apartenen]a acestuia la unul din fo[tiis`i prieteni din tinere]e.

Bodo de Thamin? \ntreb` el [i f`cu c]iva pa[i \n\ntmpinare.

Da, r`spunse tn`rul domn. Fiul prietenului

dumneavoastr` Robert.Contele Soliturn \i strnse tn`rului ambele mini cuc`ldur`.

Fii binevenit, Bodo. Mul]umesc. Bodo strnse [i el minile celuilat cu

putere. Tat`l meu era singur c` m` ve]i primi ca pe un

prieten, de[i noi nu ne-am cunoscut niciodat`. A fost cel mai bun prieten al meu, r`spunse conteleSoliturn [i ochii-i devenir` umezi.

Dac` mi-a trimis fiul, ar trebui s` consider c` nu mai estede mult sup`rat.

Abia acum v`zu chipul lui Bodo.

Tata nu mai este sup`rat, conte Soliturn.

16 CHARLOTTE MANN


14/156

{i m-a rugat \nainte s` moar` s` fac drumul pn` la Vandermoor s` v` spun acest lucru [i s` v` transmitultimele lui salut`ri.

Contele Soliturn fu afectat profund. Mort? [opti el. Robert e ... mort? Se cl`tin` pe picioare

[i deveni att de palid, \nct Bodo de Thamin \ntinsebra]ele s`-l sprijine, [i-l conduse cu grij` spre unul dinfotolii.

Contele Soliturn c`zu oftnd profund \n fotoliu. Mort! murmur` el cu uimire [i ridic` minile s`-[i

ascund` ochii \n lacrimi \n fa]a tn`rului domn.Bodo de Thamin se a[ez` lng` el [i a[tept` un timp

s`-[i revin`. Abia dup` un timp spuse: Tat`l meu mi-a vorbit mult despre dumneavoastr` \nultimele sale zile.

Acum, contele Soliturn ridic` privirea cercet`tor spretn`r.

Presupun c` v-a povestit ce s-a \ntmplat atunci?

Contele Bodo rse [i aprob`. Vechea poveste; doi b`rba]i care iubesc aceea[i femeie[i din care cauz` frumoasa lor prietenie se destram`.

Contele Soliturn se ridic` [i se apropie cu pa[i nesiguride fereastr`.

Nu m` mir` c` dumneavoastr` nu ave]i \n]elegere

pentru situa]ia de atunci, tinere prieten, replic` el.



15/156

Dragostea este un lucru ciudat. Este mai puternic` dectorice prietenie. |n fa]a ei nu exist` compromisuri. A[a cumst`teau lucrurile, doar unul dintre noi putea fi fericit.

{i acest unul a]i fost dumneavoastr`, continu`Bodo.

Contele Soliturn se \ntoarse [i-l privi \ngndurat. Atunci, a[a au p`rut lucrurile, mai spuse el. M-am

sim]it cel mai fericit b`rbat de pe p`mnt. Dar a trebuit s`pl`tesc dur pentru acest noroc. Mi-au fost \ng`dui]i doar c]iva ani.

{tiu, spuse serios Bodo. Frumoasa Eliette a murit lana[terea primului ei copil. {i n-a fost un b`iat, ci o fat`.

O fat` care mi-a d`ruit tabloul viu al mamei sale, spusecontele. De[i aceasta n-a \nsemnat pentru mine doar fericire, c`ci ori de cte ori o privesc pe Irina, am \n fa]amea chipul Eliettei, iar durerea [i triste]ea mea de ani [i anide zile nu s-au mic[orat cu nimic.

A[a c`, \n cele din urm`, a]i pierdut mai mult dect

tat`l meu, continu` Bodo. N-a[ putea contesta aceast` constatare, r`spunsecontele. {i dac` am presupune c` a[a i-a fost sortit, inimalui a g`sit curnd o alt` dragoste.

P`rin]ii mei au fost destul de ferici]i, rse Bodo jucndu-se cu degetele. |n orice caz, n-a fost o fericire

calm`, contemplativ`. Mama era mult prea temperamental`

18 CHARLOTTE MANN


16/156

pentru astfel de via]`. Rsul s`u deveni mai profund. Eadescindea dintr-o veche ramur` nobiliar` spaniol` [i avealav` \n loc de snge.

Povestea tn`rului conte devenea captivant`. |mi permite]i s` cred c` n-a]i venit pn` aici, la

Vandermoor, doar pentru o vizit` scurt`, ci ve]i r`mne untimp mai \ndelungat oaspetele nostru? A[ vrea s` [tiu maimulte despre via]a tat`lui dumneavoastr`. {i a[ dori s`-lcunosc mai bine pe fiul celui mai bun prieten al meu.

Bodo se ridic`. R`mn cu pl`cere, \l asigur` acesta pe conte.

Mul]umesc pentru invita]ie. Aveam de fapt alte planuri, dar

dac` m` invita]i cu atta dragoste, am s` m` organizezaltfel. Voi putea s` aranjez \n a[a fel lucrurile, ca totul s` sedesf`[oare dup` dorin]a dumneavoastr`. V` rog doar s`-mipermite]i s`-mi aduc bagajul.

Desigur, r`spunse contele [i \ntinse bra]ul s`-icuprind` umerii cu un gest patern. |nainte de a porni iar la

drum, trebuie s` lua]i o mic` gustare \mpreun` cu mine.



17/156


18/156

A[ vrea ca u[ile terasei s` fie deschise numai dupàprinderea lampioanelor din parc, preciz` Irina. {i aduce]i vasele de flori suspendate, chineze[ti, din salonul galben \ngr`dina de iarn`.

Foarte bine, contes`. Benton r`mase a[teptnd. Asta e tot, Benton. Irina \nclin` u[or capul, aprobator.

Mul]umesc.Cnd se \ntoarse, al doilea servitor al castelului

Vandermoor o a[tepta. Domnul conte v` roag` s` veni]i \n salonul mic, i se

adres` el respectuos. |n salonul mic? \ntreb` Irina, surprins`, [i \[i aminti

imediat c` acolo invita tat`l sù musafirii nea[tepta]i. Dac` \mi permite]i s` v` conduc? i se adres` servitorul[i porni \naintea ei.

Servitorul deschise u[a salonului mic [i o invit` pecontes` s` intre. Contele Soliturn \i ie[i \n \ntmpinare cubra]ele larg deschise.

Draga mea copil`! S-a \ntmplat o minune! spuse elbucuros, elibernd-o din \mbr`]i[are.Mul]umit` }ie, Doamne, fiul celui mai bun prieten al

meu din tinere]e nu s-a temut de drumul lung din Argentina pn` aici, pentru a-mi transmite ultimul salut altat`lui sù. Doresc s`-i urezi [i tu contelui Bodo bun venit

la Vandermoor.



19/156

Apoi f`cu un pas lateral, \[i puse mna dreapt` peum`rul Irinei [i-i \ntinse lui Bodo mna stng`.

Aceasta, prietene este fiica mea [i imaginea vie afrumoasei sale mame.

Cnd Irina p`[i \n fa]a tn`rului conte, privirea ei sim]idogoarea ochilor negri [i i se p`ru c` o flac`r` parc` ocuprinse. Un fior \i str`b`tu corpul [i trebui s` sestr`duiasc` s`-[i p`streze st`pnirea de sine.

Primi]i [i din partea mea urarea de bun venit la Vandermoor, conte Bodo, spuse ea \ncet.

Contele Bodo nu era neobi[nuit cu societatea femeilor [i citi imediat pe fa]a Irinei ce se petrecuse cu ea. |[i

cuno[tea prea bine puterea asupra femeilor [i afi[` unzmbet satisf`cut \n timp ce se aplec` politicos asupraminii Irinei.

Mul]umesc pentru urarea dumneavoastr` c`lduroas`,spuse el [i buzele lui atinser` ca o adiere strngerea demn`.

***

Gustarea fu servit` \n sufrageria mic`. Era amenajat` cu

mobil` scump` Biedermeier, tocmai pe gustul fostei

22 CHARLOTTE MANN


20/156

contese Soliturn. |n memoria ei, deasupra servantei atrnaportretul ei \ntr-o ram` scump` de por]elan.

Contele Bodo descoperi tabloul imediat ce intr` \ncamer`.

Ce tablou! exclam` el destul de tare [i privirea lui ocuprinse imediat pe Irina. Este ca [i cum tabloul ar fi prins via]` [i ar fi cobort din ram` printre noi.

Contele Soliturn \l aprob`. Da, a[a este, oft` el [i \[i trecu mna \ntr-un gest de

oboseal` prin p`rul des [i c`runt. Aceast` asem`nare a fostpentru mine ani la rnd bucurie [i durere \n acela[i timp.

Contele Bodo se apropie de tabloul contesei decedate [i

se \nclin` \n fa]a lui ca [i cum ar fi vrut s`-i prezinte \ntreguls`u respect. Mama a fost o femeie frumoas`, spuse el c`znd pe

gnduri, totu[i, dnsa este o madon`.Irinei i se ridic` tot sngele \n obraji, ca [i cum

complimentul i-ar fi fost adresat. Inima \i b`tea puternic \n

piept, iar r`suflarea devenise accelerat`. Se sim]ea \ntr-ostare de agita]ie pe care n-o mai tr`ise pn` atunci, o stareemo]ional` excep]ional` [i \ncet, \ncet, [tiu c` aceasta edragoste. Bodo de Thamin \i provocase aceast` furtun` \nsuflet [i totul de acum se referea la el, c`ci [i el p`rea\ndr`gostit.

O zi plin` de vise.



21/156

Contele Bodo p`ru c`-[i aminte[te ceva [i se \ntoarsecùtnd privirea Irinei:

M` simt ca \ntr-un vis. |n timpul c`l`toriei mele\ncoace, am \ncercat s`-mi imaginez ce voi trì aici. Unele le[tiam din descrierile tat`lui meu, altele din tablouri.Realitatea dep`[e[te \ns` totul. Sunt cople[it.

Aparent f`r` inten]ie atinse mna Irinei [i sim]i cum fatase \nfioar`.

Dac` a[a este, conte Bodo, pute]i considera castelul Vandermoor ca [i c`minul dumneavoastr`, r`spunsecontele Soliturn. R`mne]i aici atta timp ct dori]i. Tat`ldumneavoastr` a fost pentru mine ca un frate. Fiul sù \i va

lua locul \n inima mea. |i \ntinse apoi cu dragoste ambelemini [i-i ur`: |nc` o dat` fii bine venit! dragul meu.Dup` aceste cuvinte, contele Bodo putea s` considere c`

a c[tigat \ntreaga simpatie a b`trnului conte. |i mul]umi\n cuvinte alese [i continu`, invitnd-o pe Irina s` ia loc lamas`.

Contele Soliturn comand` cele mai alese feluri demncare [i desigur o [ampanie scump`. Bodo savur`mncarea cu un apetit deosebit, \n timp ce contele Soliturn[i contesa Irina gustau cte pu]in [i doar din polite]e,pentru ca oaspetele s` nu se simt` singur la mas`.

V` este prea dureros s` vorbi]i despre tat`l

dumneavoastr`? se interes` contele Soliturn.

24 CHARLOTTE MANN


22/156

Deja mai pu]in, r`spunse Bodo. {tiu \ns` c` aceasta afost dorin]a lui, ca dumneavoastr` s` afla]i totul despre el.De aceea, \mi va face pl`cere s` v` vorbesc despre el [idespre mama mea. Duse paharul cu [ampanie la buze [iprivi peste pervazul ferestrei, visnd afar`. Era frumoas` Carmencita noastr`, oft` el \nainte de a bea. To]i b`rba]ii \ic`deau la picioare, dar ea l-a iubit doar pe tata. Aproape l-adivinizat \n felul ei, continu` el cu un u[or surs. {i el sesim]ea atunci ca un rege.

Ceea ce desigur \n dezam`girea lui de atunci a fostdestul pentru a-l reabilita, aminti contele Soliturn.

Privirea lui Bodo se \ntoarse \napoi, o m`sur` pe Irina [i

se adres` din nou contelui. |ntr-o oarecare m`sur`, sublinie el. Dac` po]i s` te\ndr`goste[ti \n via]` de dou` ori, totu[i nu este acela[i felde dragoste. Privirea lui r`t`ci din nou asupra Irinei [ir`mase \n contemplare pe chipul ei. Uneori crezi c` iube[ti[i abia cnd soarta \]i scoate \n cale marea iubire a vie]ii,

consta]i c` tot ceea ce a \nsemnat pentru tine iubire pn`atunci a fost doar un foc de paie, nesemnificativ [i trec`tor.Irina realiz` ceea ce vroise tn`rul conte s` spun` prin

aceste vorbe. Inima ei tres`ri.

***



23/156

Dup` gustare, contele Soliturn [i contesa Irina \[iconduser` oaspetele la ma[in`.

E o ma[in` rapid`, observ` contele. E doar \mprumutat`, r`spunse Bodo. Acolo, \n

Argentina, am \ntr-adev`r o ma[in` rapid`. La distan]ele deacolo, pe anumite drumuri, e indicat s` folose[ti astfel de vehicule. Aici, am constatat c` puterea motorului o po]iexploata destul de rar. Apoi rse [i ridic` din umeri. Poatec` va trebui s` m` mul]umesc cu o ma[in` mai serioas`.

Mul]umi din inim` pentru c`lduroasa primire [i promises` se \ntoarc` \n aceea[i dup`-amiaz`. Apoi se urc` \nautomobil, f`cu \nc` un semn de salut Irinei [i contelui

Soliturn, [i demar` \n tromb`.Irina privi fascinat` \n urma lui, pn` cnd automobilulro[u deveni un punct \n dep`rtare.

Contele Soliturn o observ` [i punndu-[i bra]ul peumerii ei, spuse:

Te vei bucura s`-l revezi, nu-i a[a?

Irina rse fericit`, [i-l aprob`. Da, foarte, \[i permise ea. Pentru mine, e ca [i cum elar schimba totul. Soarele arat` mai luminos, iarba de pepaji[te parc` n-a fost niciodat` mai verde ca ast`zi.

Contele Soliturn rse u[or [i o trase cu drag lng` el. Te-ai \ndr`gostit, inimioara mea, spuse el [i \[i apropie

un moment fa]a de p`rul ei m`t`sos.

26 CHARLOTTE MANN


24/156

A[a se \ntmpl` cnd cineva este cu adev`rat \ndr`gostit. Da, oft` Irina. Da, asta poate fi dragoste adev`rat`. Se

rezem` de um`rul tat`lui. {i el? |[i \ndrept` privirea spreconte. Crezi c` [i el s-a \ndr`gostit?

A[a p`rea, din cte am observat, r`spunse contele, [iurc` al`turi de Irina treptele spre intrare. M` \ntreb doar ce va spune Markus cnd va afla.

Irina se opri brusc. Markus? \ntreb` ea uimit` [i deveni pentru o clip` mai

palid`. |n ultimele dou` ore nu se gndise o secund` m`car la el. Acum abia \[i d`du seama.

Da, Markus. Fa]a contelui deveni serioas`. Te iube[te

din toat` inima [i pn` acum am avut impresia c` nici ]ienu-]i este indiferent. De fapt, m` a[teptam ca ast`-sear` s`aib` ocazia de a clarifica aceste lucruri [i s` accept logodna voastr` pe care sigur o va cere.

Da, respir` profund Irina. Pn` acum, totul era altfel.Lumea mea a devenit deodat` alta. Markus \mi este drag [i

pre]ios, dar pentru mine Bodo \nseamn` altceva, nu [tiu ce,cred c` dragoste. Abia acum, prin el, voi afla ... Se\ntrerupse brusc [i \[i privi tat`l, nefericit`. Sunt rea dincauza asta?

De ce, pentru c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cuMarkus, ci cu Bodo? \ntreb` contele Soliturn [i scutur` din

cap. Nu, asta e ceva ce nimeni nu poate explica. Se petrece



25/156

cumva ca o boal`. Nu po]i face nimic s` te opui. Cine [tiemai bine ca mine? continu` el melancolic, oftnd.

Mul]umesc pentru \n]elegere, tat`, r`spunse Irinazmbind.

Bra] la bra], tat` [i fiic` se \ntoarser` \napoi \n palat. Vrei s`-mi poveste[ti mai multe despre acele timpuri?

\ntreb` Irina. Da, cu pl`cere, r`spunse contele. Aceste amintiri sunt

\nc` vii \n sufletul meu [i pot spune c` m-au \nso]it toat` via]a. O conduse apoi \n bibliotec` [i scoase dintr-un raftun volum gros, legat \n piele. |n el am toate amintirile pecare le-am p`strat de atunci, spuse el [i se a[ez` lng` Irina.

Apoi vr\ o mic` chei]` aurie \n l`c`]elul frumosornamentat [i deschise coperta din piele. |n fa]a ochilor nuap`ru un album, cum probabil ar fi a[teptat Irina, ci ocaset` legat` de asemenea \n piele, \n care fuseser` adunatela un loc fotografii [i diverse mici obiecte.

Robert de Thamin [i cu mine am fost prieteni de cnd

ne-am \ntlnit la internat, \[i \ncepu contele povestea vie]ii.Primisem \mpreun` aceea[i camer` [i \n aceea[i sear` amdecis s` fim mereu uni]i \n fa]a oric`ror greut`]i ale vie]ii,\n lumea str`in` din jurul nostru. Dup` moda jur`mintelor din tinere]e, am jurat \n noapte, sub lun` plin`, [i ampecetluit jur`mntul ca fra]i de snge.

Fra]i de snge? spuse Irina cu o u[oar` mirare.

28 CHARLOTTE MANN


26/156

Contele Soliturn rse u[or de uimirea fetei. Nu trebuie s` te sim]i [ocat`. Ne-am \n]epat pu]in cu

un ac \n vrful degetelor [i am l`sat s` curg` cte o pic`tur`de snge \ntr-un pahar cu suc de mere pe care apoi l-amb`ut. Asta pare acum, dup` atta timp, pu]in amuzant, dar atunci noi consideram jur`mntul nostru foarte serios. Amfost \n to]i acei ani un trup [i un suflet. Eram aproapenedesp`r]i]i, \nct porecla noastr` era "gemenii".

|n acest moment, contele se \ntrerupse din povestire,deoarece Benton \[i f`cuse apari]ia \n bibliotec`. Ducea cuel un co[ cu trandafiri ro[ii pe jum`tate \nflori]i.

Aceste flori au sosit pentru contesa Irina, anun]` el.

Trandafiri? ochii Irinei str`lucir`. Apoi \ns` \[i amintic` Bodo de Thamin abia p`r`sise Vandermoor de ctevaminute. Deci, florile nu puteau fi de la el.

Mul]umesc, Benton. |ncuviin]` apoi servitorului s`lase florile.

Po]i s` le la[i pentru moment aici.

Benton a[ez` co[ul cu trandafiri pe o m`su]` joas`, se\nclin` u[or [i se retrase.Contele Soliturn \[i privea fiica, a[teptnd. B`nuia de la

cine au venit trandafirii. Probabil c` [i ea [tia.Irina \i admir`, dar nu spuse nimic. Nu vrei s` cite[ti c` ]i-a scris Markus? o \ntreb` direct

contele.



27/156

Dac` mi-a trimis trandafiri ro[ii, nu este greu de b`nuitce a dorit s`-mi spun`, r`spunse ea. {i de aceea nici nu m`pot bucura acum de florile sale, continu` ea cu un u[or oftat.

Contele Soliturn \i lu` mna [i i-o strnse cu dragoste [i\n]elegere.

Nu trebuie s` te pripe[ti, copila mea, o aten]ion` el.Bodo \]i este deocamdat` complet str`in. |n timp ce Markus... Irina \i arunc` o privire complet nemul]umit`. Aidreptate, copila mea. O mngie p`rinte[te pe cre[tet.Dragostea este un dar ceresc. Noi suntem supu[ii ei. Neune[te sau ne desparte via]a dintr-un motiv sau altul. Ceeace pn` ieri p`rea foarte sigur, ast`zi nu mai este valabil.

Irina \[i l`s` capul pe um`rul tat`lui. Nu-i a[a, cum s`-l accept a[a deodat` pe Markus,

r`spunse ea. Acum [tiu c` niciodat` nu voi sim]i pentru el ce simt

pentru Bodo. Parc` m-a cuprins un fel de ame]eal` [i nupot face nimic s` m` opun.

***

30 CHARLOTTE MANN


28/156

Bodo de Thamin se \ntoarse \napoi \n ora[, c`ut` hotelulla care tr`sese [i \mpachet` cele cteva lucruri \n singurulbagaj pe care [i-l luase cu el la plecare.

"A fost o idee bun` s` merg imediat la Vandermoor", segndi el \n timp ce fluiera una din melodiile lui preferate."Nici n-a[ fi putut avea o idee mai bun`, c`ci astfel toategrijile mele sunt spulberate."

Se gr`bi la telefon [i ceru leg`tura cu recep]ia. V` rog s`-mi face]i nota! ceru el. Plec imediat. Apoi

a[ez` gr`bit receptorul \n furc` [i privi \n jur."De acum, voi avea o suit` princiar`", gndi el. Fiecare

dorin]` \mi va fi citit` \n priviri. "Iar dup` ce vor suna

clopotele de nunt` [i micu]a contes` va p`[i al`turi de minela altar, voi deveni un om aranjat." Ap`s` apoi capacul cuf`rului ca [i cum prin acest gest ar

fi \nchis un capitol al vie]ii lui de pn` acum."{i pentru asta n-a trebuit s` aduc nici o jertf`." Rse

distrat.

"E dulce micu]a contes` foarte dulce. Imaginea eineprih`nit` m` incit`. De fapt, p`cat c` s-a \ndr`gostit demine la prima vedere. Ar fi fost mult mai incitant dac` ar fitrebuit s-o cuceresc."

|[i lu` mantaua de piele pe bra] [i p`r`si camera dehotel. Pu]in mai trziu, [edea din nou \n automobil [i

conducea \napoi spre castelul Vandermoor.



29/156

Cnd aproape ajunsese la castel, aten]ia \i fu atras` de oamazoan`. C`l`rea un cal alb ca spuma [i de sub casc` \izburau pletele blonde. Bodo strnse genele, deoarecelumina soarelui \l orbea. Puteau oare s`-l \n[ele ochii?C`l`rea]a din fa]a lui era \ntr-adev`r Irina de Soliturn?

Acceler` [i claxon` \n acela[i timp.Irina \l observase, recunoscuse mai \nti ma[ina ro[ie [i

apoi [oferul, fa]a ei nostim` se \nro[ise.Bodo se apropie [i conducea acum \ncet.Irina c`l`rea al`turi. Ce surpriz` minunat`! \i strig` Bodo.Irina rse. Se str`duia s` nu-[i arate emo]ia, dar nici s`

fie indiferent`. Am fugit de \nv`lm`[eala de la castel, \ncerc` ea s`explice, de[i cuvintele nu sunar` prea conving`tor [i Bodorealiz` c` pornise c`lare \n \ntmpinarea lui. Ner`bdarea dea-l vedea o adusese aici.

Se anun]` o s`rb`toare special`, presupun? Bodo opri

motorul [i cobor\ din ma[in`. |i \ntinse mna Irinei [i oajut` s` coboare din [a. Dintr-o dat`, se afla att de aproapede Bodo, \nct \i sim]ea r`suflarea pe fa]`. O cuprinse unfior, ca [i cum ar fi cuprins-o \n bra]e s-o s`rute, ceea ce defapt nu se \ntmpl`.

Bodo n-o s`rutase, o ]inea \ns` sub observa]ie [i-i citise

\n priviri totul.

32 CHARLOTTE MANN


30/156

Ace[ti ochi negri necru]`tori topiser` mndria multor femei.

Da, va fi o serbare deosebit`, r`spunse Irina \ntr-untrziu. Tata a decis c` trebuie s` fie un bal de bun venit.Dac` sunte]i de acord, continu` ea repede.

Dac` sunt de acord? r`spunse Bodo rznd [i strnseu[or mna Irinei. Totul \mi convine atta timp ct sunte]iaproape de mine, frumoas` contes` Irina.

Irina sus]inu privirea ochilor lui un timp, apoi pleoapeleei coborr`.

Cred c` ar trebui s` m` \ntorc la castel, spuse ea. S-ar putea s`-mi observe lipsa.

"Deci, m-a a[teptat deja un timp aici" continu` Bodoobserva]ia \n gnd. Spuse apoi cu voce tare: Cum ar fi dac` v-a]i urca \n ma[ina mea? V` promit s`

conduc foarte atent. Murgul dumneavoastr` presupun c`-[i va g`si singur grajdul sau nu?

O, ba da, [tie drumul, doar c` ... \ncerc` Irina s`

obiecteze. Doar c`? \ntreb` Bodo [i-i strnse mna mai hot`rt.Trebuie s` \nchei eu cuvintele dumneavoastr`, c` nu v` facepl`cere s` merge]i cu mine cu ma[ina?

O, nu, \l contrazise Irina \n grab`. Nu este deloc a[a. Vin cu pl`cere cu dumneavoastr`.

Minunat! se bucur` Bodo.



31/156

Hei, alearg` la grajd, \ndemn` el murgul [i-i d`du dinprietenie o palm`.

Calul r`mase \ns` pe loc [i \ntoarse capul dup` c`l`rea]alui.

E bine, Heiko, spuse Irina [i-l mngie pe bot. Alearg`\napoi la grajd, bunul meu prieten.

Heiko nechez`, o privi \nc` o dat` [i porni \n trap.Oricum, alerga o anumit` distan]`, se oprea [i o c`uta cuprivirea, apoi pornea iar, ca [i cum ar fi vrut s` se asigurece se \ntmpl` cu c`l`rea]a lui.

Bodo o conduse pe Irina pe partea cealalt` a ma[inii[i-i deschise politicos portiera. |[i ar`ta acum manierele

sale cavalere[ti. Evit` s` ambaleze motorul prea tare [i [of`pe ct posibil \ntr-o vitez` potolit`.Heiko sim]ise ma[ina str`in` [i alerga u[or cnd \nainte,

cnd \n urma ei, a[a ca s` poat` p`stra un ochi vigilentasupra st`pnei.

Bodo \l observa \n oglinda retrovizoare.

Un cal devotat, observ` el mirat. L-am primit pe Heiko \n dar cnd era doar un mnz,explic` Irina \nso]itorului. {i de atunci, am r`mas prietenifoarte buni. De fiecare dat` cnd vin de la internat, Heikoare voie \n parc s` m` a[tepte. El este \ntotdeauna primulcare m` \ntmpin`.

Bodo rse.

34 CHARLOTTE MANN


32/156

Deci, am un rival foarte gelos, preciz` el. Dac` dumneavoastr` ave]i acolo o mo[ie att de mare,

trebuie c` sunte]i obi[nuit s` v` purta]i cu caii, r`spunseIrina. Asta va sim]i [i Heiko. {i dup` ce vom c`l`ri de ctevaori \mpreun`, se va obi[nui cu dumneavoastr`.

Asta nu prea-i pl`cu, s-ar fi putut spune c` Bodo f`cusedeja \n aceast` clip` prima sa gre[eal` fundamental`, c`ci elnu iubea caii, se sim]ea mai bine la volanul ma[inii salerapide dect \n [a.

Sunt un c`l`re] pasionat, o asigur` el. Cu toate astea,n-am avut niciodat` o rela]ie att de apropiat` cu caiino[trii ca dumneavoastr`.

Cu caii este la fel ca [i cu oamenii, replic` Irina.Prieteniile adev`rate se dezvolt` foarte rar. Asta e att de adev`rat! sublinie Bodo. N-am avut

niciodat` un prieten care s`-mi fie att de aproape cum aufost tat`l meu cu tat`l dumneavoastr`. Poate [i datorit`faptului c` n-am avut ocazia s` cunosc tineri de vrsta mea

[i de aceea[i condi]ie social` cu care s` petrec \mpreun`trecerea anilor. Am crescut de fapt pe mo[ia tat`lui meu [iam fost instruit de un profesor, \n particular.

|ntre timp ajunseser` la castel, a[a c` Irinei nu-i mair`mase timp s` pun` \ntreb`ri. Bodo era bucuros c` poateschimba vorba.

Vandermoor este un castel romantic, spuse el.



33/156

|mi pare rupt dintr-un basm devenit realitate. Adusema[ina pn` la scar`, cobor\ [i-i oferi cavalere[te mnaIrinei s-o ajute.

Cea mai mare uimire mi-o produce \ns` frumoasazn`, care m-a adus aici, continu` el [i c`ut` privirea Irinei.

36 CHARLOTTE MANN


34/156

Capitolul 3

Markus de Haltern nu presim]ea ce se petrecuse \ntre

timp la castel. Num`ra orele pn` la revederea cu frumoasacontes` [i cu ct se l`sa seara, cu att nelini[tea lui cre[tea.Se schimbase mult prea devreme \n hainele pentru bal,

dar nu vroia s` apar` \nainte de timpul cuvenit la castel, a[ac` m`sura cu pasul toate camerele conacului s`u, \ncolo [i\ncoace.

Cnd m` voi \ntoarce acas`, gndea el, soarta \[i va fispus deja cuvntul. Irina va fi a mea. |n fapt, nici n-ar fitrebuit s` tac atta, trebuia s` fi spus mai de mult ce simt.

Cnd servitorul s`u intr` s`-l anun]e c` este timpul s`plece la mo[ia Vandermoor, Markus respir` adnc. Acum, \ldesp`r]eau doar cteva minute de urm`toarea \ntlnire cu

Irina.


35/156

Dup` ce intr` cu [oferul sù pe aleea principal` acastelului, Markus trebui s` \ncetineasc`, deoarece seformase o \ntreag` coloan` de ma[ini care se \ntindea pn`la scara intr`rii principale.

Markus \[i d`dea silin]a s`-[i ]in` sub control nervozitateacrescnd`. Cnd \ntr-un final automobilul familiei deHaltern ajunse \n fa]a impun`toarelor trepte, tn`rul baronrespir` u[urat. Un lacheu veni \n \ntmpinare, \i deschiseu[a [i-l conduse pe trepte pn` sus.

Irina \l \ntmpin`, \i \ntinse mna [i el o s`rut`, dar vorbele ei \i sunar` strìn \n urechi, de parc` n-ar fi vorbitcu vocea ei obi[nuit`.

Mul]umesc frumos pentru aranjamentul floral,continu` ea gr`bit, dar nici o silab` nu amintea c` era vorbadespre trandafiri, de trandafiri ro[ii florile iubirii!

Contele Soliturn \l salut` pe Markus paternal, catotdeauna. Sau cuvintele sale au fost mai impersonale?Markus nu reu[i s` se gndeasc` la acest aspect, c`ci \i fu

prezentat contele de Thamin. Fiul celui mai bun prieten al meu din copil`rie, spusest`pnul castelului. Este pentru un timp oaspetele nostruscump la castel.

Markus constat` dintr-o privire cum \l prive[te Irina pestrìn [i [tiu imediat ce se petrecuse. Irina se \ndr`gostise

de acest strìn.

38 CHARLOTTE MANN


36/156

Recunoa[terea c` femeia iubit` i-a fost luat` de alt b`rbatdeveni dureroas`. Se auzi singur f`cnd observa]iipoliticoase cu o voce st`pnit` [i se gr`bi s` treac` maideparte. Auzea vorbindu-se [i rznd \n jurul s`u, dar totulp`rea att de ireal ca \ntr-un vis stupid.

Cel mai bine s-ar fi sim]it s` plece din castel, dar pentruasta \i lipsea for]a necesar`. Se vorbea cu el, primea salut`ri,i se adresau \ntreb`ri. R`spundea tuturor, se str`duia s` fiepoliticos ca de obicei, dar reac]iona ca o marionet` [i-i erateam` c`-[i poate pierde st`pnirea de sine \n oricemoment, deoarece durerea din piept cre[tea continuu [iamenin]a s` explodeze.

Un servitor \i oferi un pahar de [ampanie. |l lu` [i b`umecanic [i deodat` cupa strns` cu putere se sparse \nmna sa. Se r`ni \n cioburi [i abia durerea \l f`cu s` sesperie.

Acum, trebuia s` se ocupe doar de el. Tn`rul baronmurmur` o scuz` [i \ncerc` s` se fereasc` de privirile

curioase. Se retrase \n ni[a unei ferestre [i fum` o ]igar`tr`gnd fum dup` fum. Nu trebuie s` exagera]i acest incident, spuse

nea[teptat o doamn` lng` el [i cnd privi \n acea direc]ie,lng` el se afla Helena de Marken. Desigur, paharul avea ofisur`, \i zmbi ea f`r` griji. Nimeni nu poate fi asigurat

contra acestor incidente. |l prinse apoi de bra]. Doare?



37/156

Nu, nu doare deloc, o asigur` Markus. Rsul ei \l dureamai mult dect rana din palm`.

C`ci din aceast` sear` [tiu ct de mult va suferi ea,deoarece \l iubea, iar el nu putea r`spunde acestei iubiri.

***

Contele Soliturn deschise balul cu fiica sa. Dup` rundade onoare, \l invit` pe contele de Thamin.

Markus st`tea \nc` \n ni[a ferestrei [i privea dansatorii.

Nu, el urm`rea o singur` pereche [i dac` ar mai fi avut vreo\ndoial`, acum putea definitiv s-o \nl`ture. Irina \l iubea pecontele de Thamin [i nu f`cea nici un secret din asta. {icontele Thamin avea ochi doar pentru ea. O ]inea strns \nbra]ele sale ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai dea drumulniciodat`, [i o privise neclintit tot timpul dansului.

Nu vorbeau unul cu cel`lalt, ci doar se priveaune\ncetat. Frumoas` pereche, nu-i a[a? \ntreb` Helena al`turi de

el. Cum? \ntreb` Markus readus din visare.|n timp ce Helena \ncerca s` lege o conversa]ie cu el, se

apropie unul din domni [i o invit` la dansul urm`tor.

40 CHARLOTTE MANN


38/156


39/156

|l salut` pe conte [i vru s` plece. Nu, r`mi te rog, Markus, \l invit` contele Soliturn [i-i

puse mna pe bra]. Este \nc` ceva ce vreau s` v` spun. Amfost \ntotdeauna vecini buni [i cred c` am fost [i prieteni.Nu vreau s` pierd aceast` prietenie numai pentru c`lucrurile au luat alt curs dect ne-am dorit dumneavoastr`[i cu mine. Pot s` \n]eleg dac` pentru un timp ve]i ocolidomeniul Vandermoor. V` rog \ns` s` nu uita]i pentrutotdeauna drumul la Vandermoor. Apoi \ns`, va trebui s`reveni]i la plimbarea dumneavoastr` [i pe la noi. {i Irineii-ar p`rea r`u s` piard` prietenia dumneavoastr`.

Markus de Haltern \[i strnse puternic buzele.

Prietenia mea v` r`mne, conte Soliturn. {i acum,scuza]i-m` v` rog. Dac` apreciez corect situa]ia,participarea mea la acest bal nu este \n mod deosebitbinevenit`.

Fa]a contelui deveni serioas`. Nu, prietene, spuse el [i-i \ntinse mna. |mi pare r`u.

Markus o cuprinse pe Irina \ndelung, cu o ultim` privire,ca pentru o desp`r]ire definitiv`. Apoi plec` cu pa[i gr`bi]i[i p`r`si castelul.

Irina nici nu observase. Ea nu sim]i deloc lipsabaronului. Avea ochi doar pentru contele de Thamin. |ntimpul dansului se sim]ise fericit` \n bra]ele lui [i ar fi dorit

ca aceast` sear` s` nu se termine niciodat`.

42 CHARLOTTE MANN


40/156

Dup` ce pe teras` [i \n parc se aprinser` lampioanele,u[ile terasei se deschiser`. Serbarea ajunsese la punctulculminant.

Bodo era decis s` bat` fierul ct e cald, atta timp ctsitua]ia \i era favorabil`. Dans` cu Irina prin u[ile deschiseale terasei [i ie[i afar`.

Ce noapte minunat`, \i [opti el foarte aproape deureche, a[a \nct respira]ia lui cald` s`-i \nfioare pielea.Niciodat` stelele n-au fost mai luminoase ca acum, niciaerul mai plin de parfumul florilor. Puteri miraculoasene-au a[eptat. Irina, s` l`s`m adev`rul s`-[i spun` cuvntul.

Ea se \nfior` la vorbele lui [i nu se opuse deloc bra]elor

care o strngeau tot mai puternic, \nct aproape nu maiputea s` respire. |nchise ochii [i se l`s` cu totul la voia\ntmpl`rii, cnd Bodo \[i lipi obrazul de al ei.

De cnd te-am v`zut azi-diminea]`, Irina, m` simt cafermecat. Niciodat` inima mea n-a fost mai plin` de iubireca acum. Cred c` numai soarta m-a adus aici, s` te \ntlnesc

[i s`-mi g`sesc fericirea vie]ii mele.Buzele lui atinser` pleoapele Irinei cu un s`rut fierbinte.Irina! spuse el. Dulce Irina, te iubesc, te implor, fii a mea!F`r` tine, via]a mea nu mai are sens. Vreau s` te ]in mereu\n bra]e ca acum, pn` la sfr[itul zilelor mele.

Irina deschise ochii [i-l privi. Pasiunea din privirea lui

amenin]a s` o ard`.



41/156

{i eu te iubesc, [opti ea. {i eu te iubesc. Apoi sim]ibuzele lui fierbin]i s`rutnd-o [i r`scolindu-i sim]urile.

Irina! jubil` Bodo, acum cnd se sim]i sigur de ea.Irina mea! Pasiunea mea fierbinte, Irina! O s`rut` din nou,mereu, pn` cnd cucerirea ei fu deplin`.

Bodo \[i a[ez` bra]ul ocrotitor pe umerii Irinei [i oconduse \napoi spre teras`.

Ce crezi, tat`l t`u va fi de acord cu dragostea noastr`?\ntreb` el rznd fericit al`turi de ea.

Obrajii Irinei se \mbujorar`, iar ochii ei devenir`str`lucitori de emo]ie [i fericire.

Te va cuprinde \n bra]ele sale ca pe fiul lui, r`spunse

ea f`r` [ov`ial`. Vizita [i afec]iunea ta l-au emo]ionatprofund. Sunt sigur` c` nu [i-ar fi dorit alt ginere mai multca pe tine.

***

Contele Soliturn nu fu deosebit de susprins cnd Bodode Thamin se prezent` \n diminea]a urm`toare conformritualului cerut rangului, s` cear` mna fiicei sale.

E drept ca totul s` se petreac` astfel, spuse el [i-l

cuprinse cu dragoste \n bra]e. Fii binevenit la noi ca un fiu

44 CHARLOTTE MANN


42/156

drag. M` bucur c` prin dragostea voastr` tot ce a fosttulbure \n trecut s-a [ters. Doar un lucru s`-mi promi]i:s`-mi faci copila fericit`.

Nimic nu-]i pot promite cu mai mult` pl`cere, drag`tat`, \l asigur` Bodo. Cel mai frumos vis al vie]ii mele va fis-o fac pe Irina cea mai fericit` femeie de pe p`mnt. Nimicnu este mai scump inimii mele.

Cteva s`pt`mni mai trziu, la castelul Vandermoor ses`rb`torea logodna oficial` a tinerei perechi. Chiar Markusde Haltern primi o invita]ie, numai c` el nu lu` parte lapetrecere, ci trimise doar un cadou scump.

Evita domeniul Vandermoor din seara \n care soarta \i

ar`tase clar c` inima Irinei apar]ine altui b`rbat. Imediat cetreburile cu strnsul recoltei se \ncheiaser`, dori s` plece\ntr-o lung` c`l`torie, s` \ncerce s` uite. |nainte de toate,nu dorea s` fie aici s` aud` clopotele bisericii anun]ndc`s`toria, s` aud` strigarea din biseric` pentru Irina [irivalul s`u.

Irina era bucuroas` c` n-a trebuit s`-l \ntlneasc` peMarkus \n tot acest timp. |n orele de lini[te, \[i permitea s`c`ineze durerea lui, dar de fiecare dat` fericirea ei reveneamereu \nving`toare [i-i alunga \ntristarea. Pentru ea, totulp`rea bine stabilit [i cu un final fericit. Credea acum \nfericire, c` nimeni [i nimic nu i-o mai putea schimba.

Toamna veni \n acest an rece [i umed`.



43/156

Era att de furtunoas`, \nct \n mijlocul lui octombrieto]i pomii se ridicau gola[i spre cerul \ntunecat.

Irina rdea deasupra furtunii [i ploii nesfr[ite. Nimic nuputea s`-i strice bucuria, s`-i tulbure fericirea. Pentru ea\nfloreau trandafirii iubirii, indiferent dac` soarelestr`lucea sau ploaia \i b`tea insistent \n fereastr`.

Doar contele Soliturn sim]ea c` fericirea fiicei sale parc`nu era att de stabil` cum credea ea, ci se sprijinea pe ni[tepicioare de lut. |i ajunseser` la urechi unele zvonuri care-lpuneau pe Bodo de Thamin \ntr-o lumin` dubioas`. |nc` se\ndoia dac` s` cread` ceea ce mai mult sau mai pu]in puteafi adev`rat [i evit` s` clarifice aceste lucruri \ntr-o discu]ie

deschis` cu viitorul ginere.Nici un tn`r b`rbat nu este un \nger, se lini[ti el.Dragostea adev`rata dragoste \l va conduce [i-l va faces` fie un so] bun.

Pentru Bodo, de cnd o \ntlnise pe Irina, \ncepuse o nou` via]`. Putea oare cineva s` fie mai atent [i mai iubitor ca el?

Dar soarta nu se l`sa intimidat`, \nct b`trnul conte \[i vr\ singur capul \n nisip pentru o vreme.|ntr-o diminea]`, \n fa]a castelului opri o limuzin`

neagr`, [i un domn decent \mbr`cat anun]` c` dore[te s` vorbeasc` cu contele Soliturn. Deoarece acesta preciz` c`este vorba despre o afacere discret`, contele \l primi, de[i

numele s`u nu-i era cunoscut.

46 CHARLOTTE MANN


44/156

Dup` cteva argumente clarificatoare, contele Soliturnafl` spre surprinderea sa, c` viitorul sù ginere a ajuns s`datoreze o sum` de aproximativ 25.000 de m`rci prindiverse manipula]ii [i \n[el`torii.

Contele Soliturn ceru insistent strìnului: Sunte]i sigur c` este vorba de o \n[el`torie? \ntreb` el

autoritar. Bine\n]eles, r`spunse vizitatorul [i-l privi deschis \n

ochi pe conte, ca [i cum ar fi vrut s` \nl`ture greutatea ceap`sa acum asupra acestuia.

Poate ... m` gndesc ... Contele Soliturn \[i dreseglasul [i \[i d`du silin]a s`-[i p`streze cump`tul. Poate este

vorba de o ne\n]elegere? Vizitatorul ridic` u[or b`rbia [i ar`ta ca [i cum aceast`remarc` venise ca o declara]ie de r`zboi.

Cred c` este \n interesul amndurora dac` aceastàfacere va fi reglat` \ntre noi, replic` el, ca [i cum n-ar filuat \n seam` obiec]ia contelui. De aceea am venit pn` aici,

ca dumneavoastr` ... s` v` asuma]i ... scuzele pentruginerele dumneavoastr`, dac` desigur vre]i s` feri]irenumele familiei dumneavoastr` de un denun].

Contelui Solturn i se ridic` tot sngele \n obraji. Denun]? tun` el [i ridic` minile spre cer. O, Doamne,

nu! Te rog, Doamne, asta nu! Am s` aduc lucrurile \n

ordine.



45/156


46/156

De ce ar fi trebuit s` v` fac r`u dumneavoastr`? Se ridic`.M` retrag.

Contele Soliturn \l chem` pe Benton [i permise vizitatorului s` plece.



47/156

Capitolul 4

Irina [i Bodo de Thamin plecaser` dis-de-diminea]` \n

marele ora[ din apropiere pentru a face ultimelecump`r`turi \n vederea c`l`toriei lor de nunt`.C`s`toria urma s` aib` loc \n trei zile.Ferici]i [i \nc`rca]i cu multe pachete [i pache]ele

ajunser` la castel abia dup`-amiaz`.Benton \i \ntmpin` [i le lu` imediat mantourile \n hol.

Ce vreme nesuferit`! spuse Bodo. S` sper`m c` lanunta noastr` va fi mai bun`. Mi-am dorit dintotdeauna o zide nunt` plin` de soare.

Irina i se ag`]` de gt [i-[i rezem` capul de um`rul lui. Dac` asta vrei, atunci vom amna c`s`toria pn` va fi

var` iar? Asta vrei? \l \ntreb` ea alintat.

Nu, \n nici un caz! Bodo o s`rut` tandru pe obraz.


48/156

C`s`toria noastr` nu va fi \ntrziat` nici cu o singur` or`,preciz` el.

Nici cu o singur` or`, [opti Irina [i totul sun` ca un jur`mnt de dragoste.

Unde este contele, Benton? se adres` apoi Irina valetului.

|n camera sa de lucru, contes`. Domnul conte v` roag`imediat ce v-a]i \ntors, pe dumneavoastr`, conte de Thamins` veni]i la dnsul, anun]` el.

Tata este ner`bd`tor s` afle dac` am terminat decump`rat totul, fu de p`rere Irina. S` nu-l l`s`m s` nea[tepte inutil. Hai s` mergem la el, da?

Ierta]i-m`, contes`, interveni Benton. Domnul contel-a invitat la dnsul doar pe contele Thamin. Doar pe mine? \ntreb` Bodo [i o privi nedumerit pe

Irina. Treburi b`rb`te[ti, glumi el. Deci, fii amabil` [i nu-]istrica bucuria pentru aceste mici secrete pe care vrea s` mile \mp`rt`[easc`.

O s`rut` pe Irina pe frunte. Du-te sus s` te refaci dup`atta alerg`tur`.Irina se supuse [i Bodo se uit` \n urma ei pn` cnd

ajunse sus pe trepte. Apoi se \ndrept` spre camera de lucrua b`trnului conte. B`tu scurt [i intr`.

Contele Soliturn [edea \n spatele m`su]ei de scris. Fa]a

sa era cenu[ie, iar ochii \l privir` pe cel ce intrase \ntr-un fel



49/156

care-l f`cu pe Bodo s`-[i \nghit` cuvintele de salut pe carele preg`tise.

Benton mi-a spus ... murmur` el apropiindu-se [idregndu-[i glasul, deoarece sim]ea c` \n timpul absen]eisale se petrecuse ceva important.

Contele Soliturn strnse buzele cu hot`rre [i-i ar`t`fotoliul pe care diminea]` st`tuse executorul.

Bodo urm` \ndemnul [i deveni din secund` \n secund`mai nesigur. Cnd contele Soliturn trase din nou sertarulm`su]ei de scris [i scoase din ea un dosar \ntreg dedocumente, Bodo \n]elese \ntr-o secund` c` fusesedemascat.

Contele Soliturn \i \ntinse hrtiile r`scump`rate. Presupun c` te-ai folosit de astea? \ntreb` el [i vocea sanu mai p`stra nici m`car o umbr` de polite]e.

Bodo privea pe deasupra documentelor incriminatoarecu care contele \[i cheltuise banii, gndind cum ar puteaacoperi timpul r`mas pn` la c`s`torie, acum c` jocul s`u

fusese demascat. Ar fi trebuit s` iau \n serios aceast` ultim` aten]ionare ac`m`tarului, gndea el. Dar cum [i-ar fi putut imagina c` va\ndr`zni s` vin` pn` aici.

{i mai sunt doar trei zile pn` la nunt`!Contele Soliturn nu-l sc`pa din ochi. Jocul mimicii

viitorului s`u ginere \i ar`ta foarte clar c` orice speran]` era

52 CHARLOTTE MANN


50/156

nefondat`, ar fi putut s` \ncerce s` spun` c` totul e one\n]elegere.

Crezi c` po]i s`-mi oferi o explica]ie? spuse contele [ise rezem` cu spatele de fotoliu, preg`tit s` a[tepte.

Bodo \[i drese iar glasul, \[i frec` degetele \ntre ele [iridic` din umeri.

Desigur, spuse el. O explica]ie. M` tem \ns` c` nu m` va pune \ntr-o lumin` favorabil`.

Nu \n]eleg deloc toate aceste lucruri, oft` conteleSoliturn scuturnd negativ din cap. Cum se poate \ntmplaa[a ceva? {i pentru ce ai f`cut astfel de lucruri? Dac` erai \ndificultate, trebuia s` vii s`-mi spui limpede. Te-ai \ndoit

cumva c` te-a[ fi ajutat? {tiu foarte bine c` pot existadificult`]i la transferul de bani. A[a ceva se poate \ns`reglementa.

Bodo sperase c` descoperirea c`r]ii sale de credit ar fiputut s` fie f`cut` abia dup` c`s`torie. Acum se sim]ea caun diletant neputincios \n fa]a destinului. N-avea de ales.

Trebuia s` recunoasc` faptul c` este s`rac. Nu exist` nici un fel de bani, care ar putea fitransfera]i, r`spunse el brusc. Totul a fost pierdut.

Contele Soliturn se aplec` [i-l privi \nm`rmurit. Cum adic` ... totul a fost pierdut?Bodo ocoli privirea cercet`toare a acestuia.

Da, cum a]i auzit, totul a fost pierdut, repet` el.



51/156

Apoi continu` aproape impertinent. Dac` ]i-ai cunoscut\ndeajuns de bine prietenul, n-ar trebui s` te mire ce afli; cèl iubea via]a [i asta cost` \ntotdeauna bani, cu ct \naintezi\n vrst`.

Contele Soliturn sim]i c` se sufoc` [i duse degetular`t`tor s`-[i l`rgeasc` nasturele c`m`[ii.

{i de ce n-ai spus nimic pn` acum? Pentru c` nu m-a \ntrebat nimeni, r`spunse Bodo

obraznic. |[i rec[tigase st`pnirea de sine. {i \n afar` deaceasta n-am venit aici s` m` laud cu averea mea, ci s`transmit ultimele salut`ri din partea tat`lui meu decedatunui vechi prieten din tinere]e.

Contele Soliturn \l privea uluit. Bodo l`sa impresia c`pu]in \i pas`, c` este oricum \nving`tor. Dincolo, acolo unde m-am n`scut [i am crescut,

continu` el cu hot`rre, un prieten este un prieten,indiferent dac` este bogat sau s`rac. Am considerat c`poate [i pentru mine aici \n castel am g`sit \ntr-adev`r

vechiul prieten al tat`lui meu. Apoi se ridic`. |mi pare rùc` m-am \n[elat. |mi pare rù pentru tot. Se gr`bea s` plece. Voi p`r`si Vandermoor chiar \n acest moment [i niciodat`nu vreau s` v` mai v`d \n ochi!

Pus \n fa]a acestei scene, contele Soliturn uitase c` Bodo\i pusese numele [i prestigiul \n pericol, pentru c` efectiv

cheltuind aiurea [i f`r` acoperire, \i furase bani. Se sim]ea

54 CHARLOTTE MANN


52/156

lovit \n locul sù cel mai sensibil: vorbise \ndoielnic despreprietenia adev`rat` dintre el [i defunctul conte de Thamin.

Dac` \mi permi]i s`-mi iau r`mas-bun de la Irina, plecimediat.

Irina? Contele Soliturn s`ri \n sus la auzul numeluifiicei sale dragi. Irina va ... {i amu]i imediat, c`ci \n acelmoment u[a se deschise [i contesa intr` \n camera de lucrua tat`lui sù.

Gata cu secretele! strig` ea, vesel` [i cu ochistr`lucitori. Nu mai vreau s` fiu exclus`.

Contele o privi cu aten]ie, iar Bodo \[i frec` nervosb`rbia.

Vezi, Irina ... spuse el.Ea \ns` nu-l l`s` s` vorbeasc` ci \i s`ri rznd \n bra]e, \lcuprinse de gt [i-l s`rut` pe gur`.

Asculta]i pu]in, nu voi cùta pretexte, scumpilor mei. Am observat mai de mult c` am trecut cumva \n umbra voastr`. Amndoi m` privi]i ca [i cum a]i a[tepta de la mine

doar lucruri rele. Fi]i lini[ti]i \ns`, nu [tiu nimic [i nici n-amascultat pe la u[i. Secretul nostru este \nc` secretul nostru. V` promit c` nu voi pune \ntreb`ri penibile, ci voi a[teptapn` cnd voi afla totul.

Abia \n acest moment realiz` contele Soliturn c` nu-i vafi u[or s`-l goneasc` din castel pe Bodo de Thamin. Irina \l

iubea [i credea \n el cu orbire.



53/156

Ar fi un [oc teribil pentru ea s` afle c` dragostea eiapar]ine unui nemernic.

C`zu \napoi \n fotoliu [i-[i cuprinse capul \n mini.Bodo exploat` situa]ia \n favoarea lui. Vino, scumpa mea. Las`-l pe tat`l tù singur pentru o

vreme. Trebuie s` se gndeasc` acum \n lini[te la toateacestea. |[i a[ez` bra]ul pe umerii ei [i o trase gr`bit s` ias`din camer`.

***

|n urechile contelui sunau \nc` cuvintele viitorului sùginere, ca un ecou. |i era foarte clar ct de riguros va [tiBodo s`-[i foloseasc` acest avantaj \n favoarea sa.

Ce mai putea face? Ce era mai bine pentru copila sa?Contele Soliturn \[i fr`mnta de zor capul f`r` s` g`seasc`

nici un r`spuns. Era \nc` \n camera sa de lucru, se ridica, sea[eza [i se uita \n toate p`r]ile, se sim]ea ca un pu[c`ria[evadat, care se [tie cùtat [i \ncearc` s`-[i ascund` c`tu[ele.|n cele din urm`, nu mai suport` spa]iul \ngust al camereide lucru. |l strig` pe Benton, \i ceru s`-i aduc` mantoul [ip`r`si castelul. Afar`, ploaia \i biciuia fa]a, dar el nu b`g` de

seam`.

56 CHARLOTTE MANN


54/156

Mergea cu pa[i mari \nainte, \[i ridic` gulerul mantoului[i-[i vr\ minile \n buzunare.

Drumul \l ducea direct la lacul care se afla \n parculdomeniului Vandermoor.

Lebedele, observ` el, perechi unite \ntre ele pe via]`, sead`postiser` \ntr-un mic golf. Nu-[i amintea din istoria vechiului castel de ct timp \noat` lebede pe lacul de la Vandermoor; aduseser` oare noroc \n via]a locuitorilor castelului?

Aceste gnduri erau pentru conte o mic` lumini]` \ninfernul \n care intrase, singura pe care contele reu[ise s`[i-o ofere.

Trebuie s` g`sesc o cale de ie[ire din aceast` situa]ie, se\ncuraja el. Poate c` mi-o ofer` chiar Bodo, schimbndu-[icomportamentul? A[a este; Robert a fost \ntotdeauna unu[uratic. {i atunci este de mirare c` fiul \i seam`n`? N-ar trebui s`-i dau o [ans` al`turi de Irina, s` se schimbe? Ea \liube[te din toat` inima [i a[ feri-o de o mare suferin]` dac`

nu va trebui s` se despart` de Bodo. Voi vorbi \nc` o dat` cu Bodo, \[i propuse contele.Trebuie s`-l dojenesc mai aspru. {i dac` o iube[te\ntr-adev`r pe Irina, cum a ar`tat pn` acum, s-ar putea ca\n ciuda tuturor celor \ntmplate, s` fie un so] bun.

R`mase o clip` locului, se \ndrept` de spate ca [i cum ar

fi dus o povar` grea pe umeri [i se \ntoarse, c`ci ajunsese



55/156

m`car la concluzia c` trebuie s` vorbeasc` din nou cuBodo.

Dar nu putu face nici un pas \nd`r`t, deoarece i se p`ruc` aude o voce, o voce de copil care striga plngnd dupàjutor.

R`mase pe loc [i ascult` din nou, de[i era aproape sigur c` trebuie s` fie un copil, dar pe vremea asta? Ce cùta oare\n curtea castelului?

Vocea se auzi \nc` o dat` [i acum contele fu sigur c` nuse \n[al`. Un copil care cerea ajutor [i strig`tul p`rea c` vine dinspre lac.

Se \ntoarse iar [i alerg` \ntr-acolo.

Unde e[ti? strig` el \mpotriva furtunii [i a ploiibiciuitoare, dar cuvintele fur` spulberate imediat ce ie[iser`de pe buzele sale.

Apoi, o umbr` str`b`tu deodat` aerul. Era o creang` maimare pe care furtuna o rupsese dintr-un copac [i o azvrlisespre lac. De creang` atrna ceva ro[u.

O c`ciuli]` de copil! \i trecu prin minte contelui. C`zuse\ntr-adev`r un copil \n lac.Contele Soliturn nu se gndi prea mult cum [i de ce. |[i

scoase mantoul [i haina [i s`ri \n lac. Apa rece fu ca un [ocpentru corpul sù, dar era prea agitat s`-[i dea seama cteste de rece. |not` gr`bit spre locul \n care copilul se

ag`]ase cu ambele mini de creanga cea mare. Ajunse lng`

58 CHARLOTTE MANN


56/156

el tocmai cnd acesta \ncerca din r`sputeri s`-[i recuperezec`ciuli]a.

Cu destul` greutate, contele reu[i s` prind` copilul pe jum`tate \nghe]at [i s` \noate cu el \napoi la mal. Acolo,\nveli copilul \n propriul sù mantou [i alerg` cu el sprepalat.

Bìatul avea probabil vreo [ase [apte ani. Avea fa]asl`bu]` [i se ag`]ase de salvatorul sù, bucuros c` a sc`patde moartea cea crud`. Abia acum \l recunoscu pe conte [i\ncepu s` strige [i s` dea din picioare.

Nu trebuie s` te temi de mine, \ncerc` contele s`-llini[teasc`. Nu m` recuno[ti? Sunt contele Soliturn. Vreau

doar s` te ajut. Ai s` faci o baie fierbinte, ai s` prime[tihaine uscate [i apoi te vom duce la mama ta.Imediat ce contele aminti de mama, Hansi se dezmetici;

de aceea ajunsese el \n lac. Mama e bolnav`, spuse el cu o voce pierdut`. Nu

trebuie s` [tie c` am c`zut \n lac. Doctorul a spus c` nu

trebuie s` se enerveze [i c` trebuie ... Hansi \[i frecase pnàcum buza inferioar` [i deodat` deveni con[tient c` f`cuseo m`rturisire.

Dac` mama ta este bolnav`, nu-i frumos din partea tas` pleci de-acas` [i s` faci prostii, \l dojeni contele.

Hansi nu-i r`spunse \ns`, ci strngea din]ii ap`sat peste buza

inferioar`, ca nimeni s` nu-i poat` scoate un cuvnt \n plus.



57/156

Contele Soliturn se opinti cu c`ratul bìatului pn` sus\n fa]a u[ii de la intrare. Benton deschise [i r`mase [ocat la vederea copilului [i a st`pnului sù.

Domnule conte? Ia bìatul, Benton. Cineva s`-i fac` o baie [i poate

g`se[te undeva prin castel ni[te haine uscate care s` i sepotriveasc`. |nainte de a-l duce acas`, vreau s`-i vorbesc.

Desigur, domnule conte, aprob` Benton. Dar [idumneavoastr` sunte]i ud complet.

L-am pescuit din lac \n ultimul minut. Desigur, [i euam nevoie de o baie.

Imediat, domnule conte. Benton alerg` cu Hansi spre

camera servitorilor [i-l pred` cu instruc]iunile de rigoareunei cameriste. Apoi se ocup` singur de conte.

***

Hansi realiz` curnd c` \n castel toat` lumea se purtafrumos cu el. Baia cald` \l lini[ti. Bù o can` mare cu cacao[i se \nc`lzi. Dar la buc`t`rie nu mnc` nimic.

|]i plac pr`jiturile? se interes` Roza. Mie \nc` nu mis-a \ntmplat s` v`d un tn`r c`ruia s` nu-i plac` pr`jiturile.

Atunci, m`nnc`. Nu trebuie s` te jenezi.

60 CHARLOTTE MANN


58/156

Hansi \nghi]i \n sec, privi pofticios la o bucat` depr`jitur` mai mare [i \nghi]i din nou, deoarece de poft` i seumpluse gura cu saliv`. Dar nu vru s` m`nnce deloc.

M` uit la tine c` ai mnca bucuros din ele, spuse Roza,care credea c` tn`rul are o re]inere. Hai, \ndr`zne[te.

Hansi scutur` negativ din cap, se \ntoarse spre ea [i apoi\ntreb`:

Pot s` iau pr`jiturile cu mine? Mama mea este bolnav`[i doctorul a spus c` trebuie s` m`nnce ceva bun.

Roza mngie micu]ul pe p`rul buclat. M`nnc` lini[tit. Pentru mama ta prime[ti \n plus o

bucat` mare pentru acas`.

Precis? \ntreb` Hansi. |]i promit, \l asigur` Roza.Hansi nu mai a[tept` alt \ndemn, ci \nghi]i dintr-o

\mbuc`tur` pr`jitura cea mai mare. Vroia s` fac` [i cu ceade-a doua la fel, a[a c` Roza \i strig`:

|ncet! Ai s` te \neci! Po]i s` te saturi f`r` grij`.

Contele Soliturn \[i f`cuse [i el \ntre timp baia. Ceru s`fie adus Hansi. Ei? \l \ntreb` contele [i-i zmbi. Acum, m`rturise[te. Ce

c`utai \n parc? De ce ai c`zut \n lac? Nu [tii c` pe vremeaasta urt` e periculos s` te scalzi \n lac?

Nu [tiu s` \not, r`spunse brusc micu]ul.

Am v`zut, \l aprob` contele.



59/156

Cum ai ajuns atunci a[a departe de mal, dac` nu po]i s`\no]i?

Hansi \[i fr`mnta de zor minile [i privea \n podea. Nu pot s` spun, fiindc` ... fiindc` dumneavoastr` apoi

... cred, a fost doar a[a ... Tu[i, se \nec` iar [i strnse dinbuze, \n semn c` nu mai spune nimic.

Contele Soliturn se apropie de el [i-i ridic` u[or b`rbiacu degetul ar`t`tor.

Uit`-te la mine, \l rug` el. {i eu am fost un b`iat mic,a[a ca tine. E mult de atunci, dar \mi amintesc bine, [i euf`ceam nenum`rate prostii. |]i promit c` nu te pedepsesc [inici nu-i spun mamei tale nimic de n`zdr`v`nia ta. Dar

vreau s` [tiu adev`rul. Trebuie c` ai avut un motiv \ntemeiat, ca pe o astfel de vreme, s` faci o plimbare culuntrea pe lac. C`ci ai plecat cu luntrea, nu-i a[a? Hansiaprob`. {i apoi, barca s-a r`sturnat [i ai c`zut \n ap`. Adev`rat? continu` contele. Hansi aprob` din nou. Deci]i-ai pierdut echilibrul, explic` mai departe contele. Asta

\nseamn` c` te-ai aplecat peste marginea b`rcii, deoarece vroiai s` prinzi ceva. Atunci, lacrimi mari izbucnir` din ochi[orii speria]i ai lui

Hansi. Da, dar nu pentru mine, oft` el. Vroiam s` iau o ra]`,

deoarece mama este a[a bolnav` [i doctorul a spus c`

trebuie s` m`nnce regulat [i noi n-avem bani fiindc` mai

62 CHARLOTTE MANN


60/156

de mult tata aducea cte o dat` o ra]` acas` [i atunci puteamnca friptur`. Cuvintele ][nir` [uvoi de pe buzelemicu]ului.

Ai vrut deci s` furi o ra]`? \ntreb` contele surprins,deoarece nu s-ar fi gndit \n nici un caz la a[a ceva.

Hansi \[i [terse lacrimile de pe obraz. Credeam c` dac` vremea este a[a de urt`, sigur \n

parc nu mai e nimeni [i nu m` va vedea nimeni cnd iaura]a. {i oricum sunt att de multe, \nct dac` luam una, nui se va sim]i lipsa. Dac` mama s-ar face s`n`toas`, a[ fiputut... Se \ntrerupse din nou [i-[i ascunse obrajii umezi \npalme.

Contele Soliturn \l mngie impresionat pe p`rulcrlion]at. Nu-i nimic, Hansi. Lini[te[te-te. Nu ]i se va \ntmpla

nimic. Este trist c` vroiai s` furi ceva nu pentru tine, cipentru mama ta. Ai vrut s` faci asta, doar pentru c` n-aig`sit alt` cale de ie[ire din situa]ia asta grea. |n locul t`u,

nici un alt tn`r nu poate face prea mult. S` furi nu estedesigur o solu]ie. Acum \ns` nu trebuie s`-]i mai faci grijipentru mama ta. Va avea destul` mncare [i m` voi ocupapersonal ca mama ta s` fie bine \ngrijit`.

Fa]a lui Hansi se lumin`. Adev`rat? Ochi[orii \i str`luceau din nou. Oh, dac`

face]i asta...



61/156

Stai lini[tit, micu]ule, \l opri contele rznd. De acum,ai \n mine un prieten adev`rat.

***

Contele Soliturn nu-l l`s` pe Hansi s` plece singur acas`.Un servitor \l \nso]i, ducnd cu el un co[ greu plin cu multealimente de la buc`t`rie.

Mama lui Hansi mul]umi mult, totu[i cadoul contelui ostnjeni. Se ru[ina de s`r`cia ei.

Contele Soliturn [tiu \ns` s-o lini[teasc`. Ar trebui s`-mi fie mie ru[ine, nu dumneavoastr`,replic` el. C`ci att de aproape de mine o femeie sufer`neajutorat` [i bolnav`, iar micu]ul s`u fiu este \nc`rcat cugriji [i probleme pe care nu le poate rezolva, \n timp ce eunu m-am interesat deloc de aceast` problem`. V` promit c`

de acum totul va fi altfel. Contele strnse mna femeii ladesp`r]ire. Voi da dispozi]ie la castel ca dumneavoastr` [ifiul dumneavoastr` s` fi]i aproviziona]i \n mod regulat. {ide dragul micu]ului, va trebui s` accepta]i ajutorul meu. Am s` fac ceva pentru el, c`ci de azi \ncolo este prietenulmeu.

Chipul lui Hansi devenise ro[u de emo]ie [i bucurie.

64 CHARLOTTE MANN


62/156

Era att de fericit c` cineva \i preluase grijile [i mama sa va fi din nou s`n`toas`.

La \ntoarcerea acas`, contele Soliturn se sim]i pentruprima oar` \n acea zi cu sufletul \mp`cat.

Toate celelalte probleme fuseser` l`sate deoparte,cumva se vor rezolva, gndi el. Trebuie s` g`sesc o cale s-oferesc pe Irina de aceast` mare dezam`gire. Trebuie s` fiefericit` cu Bodo, iar el nu trebuie s` piard` [ansa de a-[iface un viitor mai bun.



63/156

Capitolul 5

|nc` \n acea sear`, contele Soliturn avu o prim` rund`

de discu]ii cu viitorul s`u ginere. Din grija mea fa]` de Irina, vreau s`-]i ofer \nc` o[ans`, spuse el. A[tept \ns` de la tine s` dovede[ti c` meri]iaceast` \ncredere. |]i voi da o sum` lunar` de bani cares`-]i asigure independen]a. |n schimb, am s`-]i pretind s`\ncerci s` te faci cumva util aici, la castel.

{tiu cte ceva despre cai [i despre cre[terea vitelor,r`spunse Bodo. Dac` a[ avea ocazia, a[ putea s` m` ocup deadministra]ie, cred c` m-a[ descurca bine [i acolo.

Nu trebuie s` decidem chiar \n seara asta, preciz`contele. |n trei zile are loc nunta. Apoi, pleca]i \n c`l`toriade nunt`. Pn` cnd v` \ntoarce]i, voi g`si o ocupa]ie

temporar` pentru tine.


64/156

Voi accepta orice munc`, promise Bodo. Dar Irina nu va afla ce s-a \ntmplat?

Contele Soliturn scutur` negativ din cap. De la mine, nu. Nu vreau s`-i distrug imaginea pe care

[i-a f`cut-o despre tine. Trebuie s` fie fericit` pe deplin. {ideocamdat` sunt aici [i voi veghea permanent asupra ta.

|n timpul mesei de sear`, cnd toat` lumea era prezent`,p`ru c` fericirea se re\ntorsese la castelul Vandermoor.Bodo se ar`ta foarte atent cu Irina, iar contesei \i str`luceafericirea \n ochi.

Spre ora nou`, contele se retrase. Deja pleci? \ntreb` Irina, surprins`. N-ai mers

niciodat` a[a devreme la culcare. M` simt pu]in obosit dup` baia involuntar` din lac,r`spunse contele Soliturn.

O s`rut` pe Irina pe frunte. {i \n afar` de asta, ar fi demirare ca o mireas` att de fericit` s` duc` lipsa tat`lui eicu dou` zile \nainte de nunt`.

Irina \i cuprinse gtul cu ambele bra]e [i se alint` lapieptul lui. Nu trebuie s` crezi c` acum te iubesc mai pu]in, tat`. Sigur c` nu, inimioara mea. Contele Soliturn \i

mngie duios p`rul blond, m`t`sos. |ntre noi nu s-aschimbat nimic, draga mea. Noapte bun`!

Apoi p`r`si micul salon [i urc` treptele.



65/156

Picioarele \i erau grele ca plumbul [i inima \i b`tea attde furtunos, de parc` ar fi \ncercat s` urce la trei mii demetri altitudine.

Benton \l ajuta \n fiecare sear` s` se schimbe. Dac` \mi da]i voie s` observ, domnule conte, spuse el

dup` ce \i aruncase de mai multe ori priviri \ngrijorate,ar`ta]i foarte obosit ... ca s` nu spun bolnav. N-ar fi maiprecaut s` anun]`m doctorul?

N-are rost. Contele Soliturn se opuse. De ce? O s`-mifie bine. M-am obosit azi peste m`sur`. Dup` ce voi dormi,totul va fi uitat.

Cum crede]i, domnule conte. Benton se retrase

imediat \n atitudinea sa rezervat`.Contele dormi prost \ns` \n aceast` noapte. Visa c` seurc` \n Alpi, c` lebedele p`r`siser` lacul, iar fiica sa \[i[tergea lacrimile cu v`lul de mireas`. Se trezise de maimulte ori, \ns` \i fusese imposibil s`-l cheme pe Benton.

Cnd servitorul \i aduse \n diminea]a urm`toare, la

timpul obi[nuit, gustarea de diminea]`, \l g`si pe conte cufa]a \n pern` [i constat` c` acesta \l recunoa[te cu greu,deoarece avea febr` mare. Cnd se p`rea c` l-a recunoscutpe Benton, contele \ncerc` s`-i vorbeasc`, dar cuvinteleerau neinteligibile.

Benton nu mai st`tu pe gnduri, ci chem` doctorul

ne\ntrziat, f`r` a mai cere permisiune. Cnd doctorul

68 CHARLOTTE MANN


66/156

Steiger afl` ce s-a \ntmplat, sosi \n mare grab`. |l consult`pe conte [i stabili c` a f`cut aprindere de pl`mni.

Trebuie s` v` duc neap`rat la spital, conte, spuse el.Contele Soliturn p`rea s` se fi trezit un moment din

delirul sù datorat febrei. La spital? oft` el. Nu, nu, nu se poate. E nunta! Nu-mi

pot p`r`si copila!. Nunta va fi amnat` cteva s`pt`mni, \[i lini[ti

doctorul pacientul. |n aceast` stare, nu pute]i participaoricum la c`s`torie.

Lebedele! strig` contele Soliturn. Au plecat. Am v`zut.Lebedele au plecat! Trebuie s` le cùt`m! Trebuie s` se

\ntoarc` \napoi! reintr` \n delir contele.Doctorul Steiger \[i puse mna pe bra]ul contelui. Lebedele sunt pe lac, conte. Am trecut chiar adineaori

cu ma[ina pe lng` ele [i le-am v`zut cu propriii mei ochi.De ce ar fi plecat?

Au plecat! [opti contele cu buzele tremurnde [i \n

ochii sì sticlo[i din cauza febrei se citea frica. N-au plecat, conte. Ave]i febr` [i delira]i. DoctorulSteiger \i f`cu o injec]ie s`-l lini[teasc`. Apoi vorbi cu Irina.

Desigur, mai \nti trebuie s` se \ns`n`to[easc` tata,decise ea. Nunta va fi amnat`. Am s`-l lini[tesc eu pe tata. Vru s` mearg` imediat \n dormitorul tat`lui ei, dar doctorul

o re]inu.



67/156

Contele doarme, acum. Se va trezi dup` cteva ore.Presupun c` vre]i s`-l \nso]i]i la clinic`, nu?

Vom merge amndoi, preciz` Bodo.Contele Soliturn nu fu con[tient dou` zile. La spital, \l

internaser` la salonul de reanimare. Doctorii se luptar` dingreu pentru via]a lui. |n cele din urm`, dep`[i criza.Pericolul persist` \ns` \nc` o s`pt`mn`. Contele era foartesl`bit [i inima sa \nc` nu-[i revenise.

Irina petrecu multe ore la c`p`tiul tat`lui ei. Fa]a sadeveni palid` [i slab`, iar \n ochii ei nu mai str`luceafericirea cnd \l vedea pe Bodo.

Nu trebuie s`-]i mai faci griji cu mine, copila mea, o

rug` contele. Din zi \n zi m` simt mai bine. Simt c` \ncurnd aceast` poveste nedorit` se va sfr[i.|n realitate, se sim]ea din zi \n zi mai sl`bit. Contele \i

m`rturisi numai doctorului s`u asta, dar nu primi de la elun r`spuns direct, acesta \i ceru s` mai aib` r`bdare.

Dup` alte dou` s`pt`mni, starea contelui se \nr`ut`]i \n

loc s` devin` mai bun`, [i contele Soliturn \ncepu s` simt`c` va muri \n curnd. Inima sa \[i pierdea \ncetul cu \ncetulputerea.

Gndul la moartea apropiat` \l m`cina pe conte zi [inoapte, nu att din cauza sa, ct mai ales pentru Irina. Eraatt de tn`r`, [tia att de pu]ine despre via]`. Oare Bodo

va fi de partea ei, va fi un garant sigur pentru fericirea fiicei

70 CHARLOTTE MANN


68/156

sale? Nu va uita el oare toate promisiunile imediat ce vadeveni st`pnul mo[iei Vandermoor? Dac` Irina s-ar fi decisasupra lui Markus de Haltern, se gndea contele, ar fi putut\nchide acum ochii lini[tit.

De la \ntlnirea avut` la bal, contele \ns` nu-l mai v`zusepe tn`rul baron. Totu[i, \[i amintea foarte bine discu]ia pecare o avusese atunci cu Markus. Dac` ar fi putut s`-l re]in`?

Desigur, ar fi putut atunci s`-l opreasc`, \[i d`du singur contele r`spunsul. Markus este prin excelen]` un om deonoare. Nu [i-ar fi \nc`lcat niciodat` cuvntul.

Dac` ar putea s` dep`[easc` situa]ia [i s`-mi fac` o vizit`?se fr`mnta contele. Trebuie s` vorbesc cu el neap`rat.

Trebuie s`-i las \n grij` fericirea Irinei. Trebuie s`-l rog sub jur`mnt s` r`mn` un bun prieten, chiar dac` acest lucruacum \l doare.

O noapte \ntreag` de nesomn, contele Soliturn se gndila toate aceste probleme. Apoi telefon` la domeniul deHaltern. Markus \ns` nu se afla la conac, era plecat \ntr-o

c`l`torie [i se g`sea pe o insul` \nsorit` din sud. Trebuie totu[i s`-l g`sesc, spuse contele Soliturn,dezam`git. Este de maxim` urgen]`. Nu pot s` a[tept pn`cnd se va \ntoarce. Pute]i cumva s` m` ajuta]i?

Baronul de Haltern telefoneaz` la fiecare dou` zile,r`spunse administratorul. Pot s`-i transmit c` l-a]i c`utat.

Sigur v` va suna dnsul.



69/156


70/156

pentru starea de epuizare a pacientului. {i chiar cnd ea\ncerc` voit obiectiv s`-i spun` c` starea tat`lui ei nu pare ase ameliora, ci dimpotriv` pare a se \nr`ut`]i, doctorul osf`tui s` aib` r`bdare.

Doar Bodo aflase de cteva zile \ntregul adev`r. El [tia c`starea contelui nu va reveni la normal. Era vorba doar decteva zile pn` cnd lumina vie]ii sale se va stinge.

***

Markus de Haltern tocmai ie[ise din marea \n care\notase, ajunsese la mal [i se \ntinsese pe spate. Privea cerulcare se \ntindea calm [i albastru deasupra lui. Nu exista niciun nori[or [i totul era ct se poate de firesc, c`ci aici era var`.

Amintirea verii trecute \l f`cea \ns` pe Markus s` devin`

melancolic, se gndea la ce se \ntmplase acas`, \n patriasa, se gndea la timpul cnd crezuse \n dragostea [ifericirea sa. Irina \[i d`duse probabil de multconsim]`mntul altui b`rbat. Era, credea el, plecat` deja \nc`l`torie de nunt` undeva \n lumea larg`. Sigur, era foartefericit` [i n-avea de ce s` se gndeasc` la b`rbatul care

sperase s` poat` p`[i al`turi de ea la altar.



71/156

Cnd Markus se \ndrepta spre hotel p`[ind peste nisipulalb al plajei, veni spre el un mesager.

O convorbire telefonic`, domnule, \i spuse acesta \nlimba englez`. Din Germania. Trebuie s` telefona]idumneavoastr`, ct mai repede posibil.

Markus fu tulburat considerabil de aceast` [tire [ipresupuse c` s-a \ntmplat o nenorocire la Haltern. Aflàpoi de la administratorul sù de apelul contelui Soliturn.

Desigur c` vin. Iau primul avion spre cas`, r`spunseMarkus, emo]ionat. Telefona]i-i contelui [i spune]i-i c` vin. Voi pleca de la aeroport direct la spital. Plata, v` rog! strigèl c`tre recep]ie, \n timp ce ie[ea din cabina telefonic` [i

\ntinse cartea de credit. {i cnd este urm`toarea curs` deavion spre Germania? Ave]i urm`toarea curs` \ntr-o jum`tate de or`,

r`spunse recep]ionerul dup` o privire fugar` spre ceas. Peacesta \ns` nu cred c`-l mai prinde]i.

Trebuie, r`spunse categoric Markus. Chema]i-mi un

taxi. Nu stau s` \mpachetez. |mi pute]i trimite lucruriledirect acas`. Trebuie s` prind neap`rat avionul! E vorba de via]` [i moarte! Ajuta]i-m`!

Desigur, dac` a[a stau lucrurile. Imediat, \l asigur`recep]ionerul [i ridic` deja receptorul telefonului, \n timpce Markus urc` \n fug` pn` \n camera sa s` se preg`teasc`

rapid de drum. Cnd cobor\ din nou \n hol, taxiul \l a[tepta.

74 CHARLOTTE MANN


72/156

Ct? \ntreb` Markus scurt; i se spuse o sum`, o trecupe fila cu num`rul c`r]ii sale de credit, adùg` semn`turasa obligatorie [i-i \nmn` recep]ionerului \nc` o bancnot`mare. Mul]umesc. Te rog, reglementeaz` restul lucrurilor pentru mine. Cu asta, ie[ea deja pe u[`.

{oferul taxiului [tia deja despre ce e vorba [i c` va primiun bac[i[ serios, a[a \nct conduse ca un diavol.

Markus ajunse la aeroport \n ultimul minut. Ostewardes` \l a[tepta la scara avionului. U[a se \nchiseimediat dup` el [i avionul \ncepu s` ruleze pe pist`, \nainteca Markus s` ajung` la locul sù.

Patru ore mai trziu, ateriza \n Germania. La ie[irea din

aeroport \l a[tepta [oferul sù. Winter? E[ti aici? \ntreb` baronul surprins. {tiam c` ve]i veni cu cursa aceasta sau cu urm`toarea,

domnule baron, r`spunse [oferul. A]i avut un zbor agreabil? Da, mul]umesc. Ai mai aflat ceva? se inform` Markus. Eu? \ntreb` mirat [oferul. Nu, nu [tiu nimic.

Atunci, direct la spital, preciz` Markus. Gr`be[te-te, terog, Winter. Timpul fuge. Winter f`cu tot ce este posibil [i ajunse la spital \ntr-un

timp record. De[i a[tepta o laud` din partea baronului,r`mase surprins.

A[teapt` \n parcare! \i strig` Markus cobornd din

mers, f`r` a a[tepta ca ma[ina s` se opreasc` definitiv.



73/156

Travers` holul cu pa[i gr`bi]i [i abia \n timp ce liftul \lducea la cel de-al treilea etaj \[i d`du seama c` aici s-ar putea s-o \ntlneasc` pe Irina. Inima \l \mpiedica s`gndeasc`, de[i trebuia s` dea ochii cu ea. Ezit` un moments` p`r`seasc` liftul, dar gndul c` a ajuns poate prea trziu[i c` a trebuit \n ultima clip` s` \n[ele \ncrederea contelui,\l \mpinse \nainte. Se prezent` \n fa]a asistentei medicale [io rug` s`-l anun]e pe conte.

Pe contele Soliturn? Scutur` negativ din cap. N-are voie s` primeasc` nici o vizit`. |mi pare rù.

Contele m` a[teapt`, \i spuse Markus. Am venit directdin vacan]`, deoarece mi-a transmis c` vrea s`-mi vorbeasc`

neap`rat, doar dac` n-a murit. Ei, cum, spuse asistenta \mbunndu-se. Dar, dac` a[astau lucrurile ... V` rog, veni]i.

Markus porni \n spatele ei. |n clipa urm`toare, nu mai[tiu ce era mai dureros pentru el: \ntlnirea cu femeia \ncìubit` sau imaginea unicului prieten care-i putea fi tat` pe

patul de moarte.Cnd intr` \n camera de spital, fu [ocat [i sim]i nevoia s`respire profund, c`ci contele era acum doar o umbr` ast`pnului de alt` dat`. Fa]a lui tr`da o epuizare complet`[i devenise alb`strie. Cearc`ne \ntunecate se formaser` subochii sì larg deschi[i, iar buzele sale deveniser` \nguste [i

palide. Lng` patul sù [edeau Irina [i Bodo de Thamin.

76 CHARLOTTE MANN


74/156

Irina se \nro[i toat` cnd privirea ei \ntlni vechiulprieten de familie. Minile ei se \ntinser` spre el ca [i cumar fi vrut s`-i transmit` c` se bucur` s`-l vad`.

Chipul lui Bodo r`mase \ntunecat, aproape ostil. |l privipe vizitator ca pe un intrus.

Contele Soliturn \[i mi[c` buzele \ntr-un zmbet\ndurerat.

Markus, [opti el f`r` putere. Prietene drag! Mnacontelui se mi[c` [i se \ntinse spre el, \ntr-un gestneajutorat, \nct Markus cu greu reu[i s`-[i re]in` lacrimile.

Conte Soliturn! Se gr`bi spre el, \i cuprinse mna cudragoste, cu ambele mini, ca [i cum ar fi dorit s`-i

transmit` din via]a [i din puterea sa.Contele tu[i.Nu era mai pu]in emo]ionat ca Markus. Faptul c` \[i

\ntrerupsese vacan]a [i zburase \n patru ore pentru a-l vedea, \l impresionase profund.

Mul]umesc, Markus, oft` el [i \nchise ochii pentru o

clip`.Cteva secunde, \n camera spitalului se l`s` o lini[teadnc`. Apoi, contele spuse:

V` rog, l`sa]i-m` un moment singur cu Markus.Bodo ridic` ochii spre tavan. Apoi o privi pe Irina, care,

f`r` s` ezite, spuse:

Desigur, tat`. A[tept`m afar` pn` ne chemi.



75/156

Apoi se uit` la Markus cu o privire tragic` [i-l f`cuaproape s`-[i piard` cump`tul. Dar Bodo o prinse de mn`[i-i spuse:

Hai s` mergem, atunci! {tia c` acum nu poate da\napoi.

***

Contele Soliturn a[tept` pn` cnd u[a se \nchise \nspatele lui Bodo [i al Irinei, apoi deschise ochii [i-l privi

intens pe Markus. Ierta]i-m`, baroane Markus, c` mi-am permis s` v`\ncarc cu problemele mele.

Nu vorbi]i astfel, conte, \l rug` Markus. Am venit cupl`cere. Am fost mereu prietenul dumneavoastr` [i [tiu c`[i dumneavoastr` ve]i r`mne mereu prietenul meu. N-are

importan]` nimic din ce s-a \ntmplat \ntre noi \n ultimeleluni. Toate aceste lucruri nu ne pot \nstr`ina. Ce bine \mi fac aceste vorbe spuse de dumneavoastr`,

Markus, afirm` contele. Atunci, am dreptul s` sper c` nu-mi ve]i lua \n nume de r`u, dac` am s` v` reamintescpromisiunea c` \mi ve]i fi mereu aproape.

Este valabil pentru totdeauna, \nt`ri Markus.

78 CHARLOTTE MANN


76/156

{i sentimentele dumneavoastr` pentru Irina? \ntreb`contele.

Nu se vor schimba niciodat`, afirm` Markus. Am\ncercat s-o uit pe Irina, dar \mi este peste puteri. Nu mi se va putea \ntmpla niciodat`, chiar dac` a[ zbura la polulNord. {tiu asta precis.

Un moment, contele se temu s` vorbeasc` mai departe.|i era foarte greu s` vorbeasc`, dar dragostea pentru Irina [igrija lui pentru ea \l f`cu s`-[i adune toate for]ele.

Fericirea Irinei nu este att de imaculat` cum pare dinafar`, \ncepu el cu grij`. Au fost descoperite uneleprobleme acum cteva s`pt`mni, pe care am putut \nc` s`

le reglementez. Irina n-a aflat nimic despre asta, iar Bodo apromis s` se schimbe. Dac` Dumnezeu mi-ar fi \ng`duit\nc` c]iva ani, a[ fi putut sigur s`-l aduc pe calea cea bun`... Se \ntrerupse [i oft` adnc.

Markus a[tept` r`bd`tor pn` cnd contele reu[i s`continue.

Irina are nevoie de un prieten adev`rat, Markus, cndnu voi mai fi ... A[ vrea s` mor cu con[tiin]a \mp`cat` c`dumneavoastr` ve]i r`mne prietenul ei sincer, cum a]i fost[i pn` acum, [i ve]i veghea la tot ce se petrece.

Markus \ntrzie cu r`spunsul cteva secunde. {tiu ct de mult v` cer, prietene Markus, continu`

contele Soliturn. V` va fi foarte greu s` r`mne]i att de



77/156

aproape de Irina. Totu[i, v` rog \nc` o dat`, din toat` inima,\ndeplini]i-mi dorin]a. Fi]i \n continuare prietenul ei den`dejde, pentru ca s` pot muri \n lini[te.

Atunci, baronul Markus lu` mna contelui [i o puse lainima sa.

V` jur, conte Soliturn. Voi fi acela[i ca [i pn` acum, celmai bun prieten al Irinei. Inima mea va bate totdeauna pentruea. Cel de Sus s`-mi dea puterea s`-

stapana castelului vandermour

Documents