st39 – armaturi mt

Societatea Comercială SPECIFICAŢIE TEHNICĂ S.T. nr : 39

ELECTRICA S.A

Bucureşti Cleme şi armături pentru linii electrice

aeriene de medie tensiune

Rev. 0 1 2

Data 2010

Nr.pag : 25

Elaborat : SC ELECTRICA SA Biroul Tehnic – ing. Mihai Voicu

Data aprobării :

Data intrării în vigoare :

CUPRINS

1. GENERALITĂŢI ....................................................................................................... 2

1.1. Obiect şi domeniul de aplicare ............................................................................ 2

1.2. Terminologie .......................................................................................................... 2

1.3. Standarde , Normative .......................................................................................... 2

1.4. Simbolizare ............................................................................................................ 3

1.5. Durata de utilizare normată ................................................................................. 3

1.6. Cerinţe constructive , funcţionale ........................................................................ 3

1.7. Condiţii de montaj ............................................................................................. 3

1.8. Marcarea ............................................................................................................... 4

2. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE ................................................................ 4

2.1. Formă, dimensiuni, materiale ................................................................................ 4

2.2. Prescripţii specifice referitoare la unele accesorii ............................................... 4

2.3. Acoperiri de protecţie ......................................................................................... 6

2.4. Posibilităţi de montaj ........................................................................................... 6

2.5. Marcare .................................................................................................................. 7

2.6. Caracteristici mecanice ........................................................................................ 7

3. REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITĂŢII ............................................. 7

3.1. Încercări de tip ....................................................................................................... 7

3.2. Încercări pe eşantion ............................................................................................. 7

3.3. Încercări individuale de serie ................................................................................. 8

4. METODE DE VERIFICARE ................................................................................. 11

4.1. Control vizual ........................................................................................................ 11

4.2. Control dimensional şi verificarea materialelor ............................................... 11

4.3. Verificarea acoperirilor de protecţie .................................................................. 11

4.4. Încercări nedistructive ......................................................................................... 12

4.5. Încercări mecanice ................................................................................................ 121

4.6. Încercare la pierderi magnetice ............................................................................ 23

4.7. Încercări la cicluri termice .................................................................................... 24

4.8. Încercări privind descărcarea corona şi perturbaţiile radioelectrice ..................... 25

5. AMBALARE, TRANSPORT, DEPOZITARE, DOCUMENTE. ........................ 25

6. GARANŢII ............................................................................................................... 25

2

1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect şi domeniul de aplicare

Prezenta specificaţie tehnică stabileşte condiţiile tehnice şi de execuţie pentru accesoriile

liniilor electrice aeriene.

Prevederile specificaţiei tehnice se aplică la executarea, verificarea, încercarea, marcarea,

conservarea, transportul, depozitarea şi garanţia accesoriilor pentru LEA.

Cârlig de susţinere, tip U ;

Cârlig , tip B ;

Piesă distanţare, tip PD ;

Piesă distanţare dublă, tip PDD ;

Piesă răsucită, tip PR ;

Piesă articulaţie, tip PA ;

Jug susţinere simplă, JSs 200-4 ;

Jug susţinere simplă, JSs 250-7.5 ;

1.2. Terminologie

1.2.1. Clemele sunt dispozitive în contact direct cu calea de curent, care realizează o

legătură electrică, mecanică , sau electrică şi mecanică între conductoare, armături şi izolatoare,

între două sau mai multe conductoare şi între conductoare şi bornele echipamentului electric.

1.2.2. Armăturile sunt piese sau dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează, montează

şi se protejează electric lanţurile de izolatoare.

1.3. Standarde , Normative

SR EN 61284 - 2000 Linii electrice aeriene. Prescripţii şi încercări pentru

accesorii. Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale.

SR EN ISO 2082:2009 Acoperiri metalice şi alte acoperiri anorganice. Acoperiri

electrochimice de zinc pe fontã sau oţel, cu tratament

suplimentar.

SR EN ISO 1461:2009 Acoperiri termice de zinc pe piese fabricate din fontã şi oţel.

Specificaţii şi metode de încercare.

SR EN ISO 2063:2005 Pulverizare termică. Acoperiri metalice şi alte acoperiri

anorganice. Zinc, aluminiu şi aliajele lor.

STAS 10702/1-83 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane.

Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale

STAS 11111 – 86 Abateri limită pentru dimensiuni fără indicaţii de toleranţă

ale pieselor obţinute prin tăiere, îndoire sau ambutisare.

SR EN 22768-1/95 Toleranţe generale. Partea 1 : Toleranţe pentru dimensiuni

liniare şi unghiulare fără indicarea toleranţelor individuale.

SR EN 22768-2/95 Toleranţe generale. Partea 2 : Toleranţe geometrice pentru

elemente fără indicarea toleranţelor individuale

NTE 003/04/00 Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de energie

electrică cu tensiuni peste 1000 V.

SR CEI 1089 Conductoare pentru linii aeriene cu sârme rotunde, cablate în

straturi concentrice.

SR EN 754-6:2008 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Bare şi ţevi trase la rece. Partea

3

6: Bare hexagonale, toleranţe la dimensiuni şi de formã

SR EN 573-3:2009 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Compoziţia chimicã şi forma

produselor obţinute prin deformare plasticã. Partea 3:

Compoziţia chimicã şi forma produselor

SR EN ISO 4032-2002 Piuliţe hexagonale, stil 1. Grad A şi B.

SR EN ISO 4014:2003 Şurub cu cap hexagonal. Clasele de execuţie A şi B

SR HD 478.2.1 S1:2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2: Condiţii de mediu

prezente în naturã. Temperaturã şi umiditate.

1.4. Simbolizare

Simbolizarea clemelor şi armăturilor este alcătuită dintr-un simbol literal funcţional,

urmat de caracteristica dimensională principală a produsului .

Exemplu :

Js - 200

Distanţa între axe

Jug simplu

1.5. Durata de utilizare normată

Durata de utilizare normată a clemelor de medie tensiune este de 40 de ani .

1.6. Cerinţe constructive , funcţionale

1.6.1. Conformaţia clemelor trebuie să fie astfel încât să nu prezinte muchii, colţuri,

proeminenţe şi asperităţi ce ar putea favoriza apariţia pierderilor corona, precum şi cavităţi în

care s-ar putea acumula apa.

1.6.2. Toleranţele de execuţie ale părţilor componente trebuie să asigure interschimba-

bilitatea acestora .

1.6.3. Toate suprafeţele părţilor componente ale clemelor trebuie să fie netede, fără

bavuri, creste, cruste, striuri, porozităţi, fisuri, sufluri.

1.6.4. Accesoriile trebuie astfel concepute încât :

să evite deteriorarea conductorului în condiţii de serviciu ;

să asigure fixarea componentelor individuale în aşa fel încât să nu se desfacă în

exploatare ;

să suporte sarcinile mecanice rezultate din montaj, de întreţinere şi serviciu, curentul de

serviciu calculat, inclusiv curentul de scurtcircuit calculat, temperaturile de serviciu şi

condiţiile de mediu.

1.6.5. Trebuie evitate orice fragilitate a pieselor finite, utilizând materiale şi procedee

de fabricaţie adecvate.

1.7. Condiţii de montaj

Locul de montaj : exterior ;

Altitudinea maximă 2000 m ;

Clemele se utilizează în zone cu climat temperat (N) conform SR HD 478.2.1

S1:2002.

temperatura minimă -30 c ;

temperatura maximă +55 c ;

umiditatea relativă a aerului 100% ;

4

1.8. Marcarea

Clemele se marchează pe suprafeţele nefuncţionale, dar vizibile după montare a

bacurilor clemei . Marcarea se face prin inscripţionarea următoarelor elemente :

codul clemei (tipul) ;

numele sau marca firmei producătoare ;

data fabricaţiei ;

gama de secţiuni de conductor pentru care este destinată clema .

2. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE

2.1. Formă, dimensiuni, materiale

2.1.1. Forma, dimensiunile şi materialele sunt în conformitate cu documentaţia de

execuţie.

2.1.2. Materialele care intră în componenţa produselor la care se aplică acestă

specificaţie, trebuie să fie cea indicată în documentaţia de execuţie. Nu se admite înlocuirea

materialelor decât cu acordul scris al proiectantului şi beneficiarului.

Materiale metalice

Materialele trebuie să satisfacă cerinţele duratei de utilizare şi nu trebuie să fie

susceptibile de a prezenta o coroziune intergranulară sau tensiuni interne. Ele nu trebui să

provoace coroziunea conductorului activ sau a conductorului de protecţie.

Materiaiele din care se compun racordurile presate trebuie să poată suporta deformarea la rece

a materialului datorată presiunii. Componentele forjate de oţel trebuie să prezinte şi o rezistenţă

suficientă la şocuri după compresie. Exemple de materiale utilizate:

aluminiu şi aliaj de aluminiu;

oţel galvanizat;

fontă ductilă sau fontă maleabilă galvanizată;

oţel inoxidabil;

cupru şi aliaje de cupru.

Materiale nemetalice

Materialele nemetalice utilizate trebuie să prezinte o bună rezistenţă la îmbătrânire şi să poată suporta

temperaturile de serviciu fără ca proprietăţile lor să fie afectate.

Materialele trebuie să prezinte o rezistenţă adecvată la ozon, la radiaţiile ultraviolete şi la poluarea

atmosferică pe domeniu complet al temperaturilor lor de serviciu.

Ele nu trebuie să provoace coroziunea materialelor cu care sunt în contact.

2.2 Prescripţii specifice referitoare la unele accesorii

2.2.1 Accesorii pentru lanţul de izolatoare şi pentru conducătorul de protecţie

Pentru piesele de oţel forjat, găurile supuse la contracţie mecanică pot fi realizate prin poansoane la

cald sub rezerva ca aceste găuri să fie conform toleranţelor pe cel puţin 70 % din grosimea poansonată. Pentru

piesele de oţel forjat, găurile care nu sunt supuse la o concentraţie mecanică pot fi realizate prin poansonare la

cald şi la rece fără a se ţine seama de limita menţionată.

2.2.2 Cleme de susţinere

2.2.2.1 Conductorul activ sau cel de protecţie poate fi montat în clemca de susţinere fie

simplu, fie protejat.

2.2.2.2 Clemele de susţinere trebuie concepute astfel încât efectele vibraţiilor asupra

conducătorului activ sau a celui de protecţie şi chiar asupra clemelor să fie reduse la minim. Clemele

5

trebuie concepute astfel încât să se evite presiunea localizată sau deteriorarea conductorului activ sau

de protecţie.

2.2.2.3 Clemele de susţinere trebuie să prezinte o suprafaţă de contact suficientă pentru a evita

deteriorarea datorată curenţilor de defect.

2.2.2.4 Rezistenţa la uzură a articulaţiei trebuie să fie suficient de mare pentru a evita o

deteriorare în serviciu.

2.2.2.5 Pierderile magnetice nu trebuie să depăşească valoarea indicată.

2.2.2.6 Corpul unei cleme de susţinere trebuie să permită o oscilaţie în jurul unei axe

orizontale perpendiculară pe conductor.

2.2.2.7 Diferitele tipuri de cleme de susţinere sunt:

- cleme prevăzute cu o articulaţie deasupra conductorului; pivotul este situat deasupra planului

orizontal al axei conducătorului;

- cleme prevăzute cu o articulaţie în planul axei conductorului (articulaţie dublă sau triplă) una

dintre aceste trei articulaţii se găseşte în planul orizontal al axei conductorului;

- cleme prevăzute cu o articulaţie sub axa conductorului .

2.2.2.8 Fabricantul trebuie să furnizeze utilizatorului domeniul de utilizare al clemelor de

susţinere.

NOTA - Pentru flecare tip de clemă, utilizatorul poate alege între:

clemele standard: sarcina de alunecare a conductorului activ sau a conductorului de

protecţie nefiind inferioară unei sarcini de alunecare minimă specificată;

clemele cu alunecare controlată: sarcina de alunecare a conductorului se situează între

două valori diferite prin acord între utilizator şi furnizor.

2.2.3 Cleme de întindere, înnădire şi de reparare a conductorului activ

şi a celui de protecţie

2.2.3.1 Clemele destinate întinderii, înnădirii şi reparării conductoarelor active şi a celor de

protecţie pot fi de următoarele tipuri, fără ca această listă să fie limitativă:

- cleme de întindere prin presare;

- cleme cu pană sau cu blocaj conic;

- cleme cu buloane (cu bolţuri);

- cleme elicoidale preformate în uzină;

- cleme montate cu ajutorul unei încărcături explozive.

2.2.3.2 Diferitele tipuri de cleme de mai sus pot fi utilizate pentru legături supuse sau nu la

tracţiune sau la conectări în T. Atunci când clemele nu asigură continuitatea electrică a conductorului

(de exemplu cleme de întindere), ele nu trebuie să scadă capacitatea electrică a conductorului activ

sau a conductorului de protecţie.

2.2.3.3 Clemele prevăzute cu ochiuri auxiliare destinate a fi utilizate în timpul construcţiei sau

întreţinerii trebuie marcate cu o sarcină de rupere minimă specificată de către fabricant.

2.2.3.4 Clemele trebuie concepute astfel încât să nu conţină cavităţi interne şi să evite

pătrunderea sau reţinerea apei în cursul serviciului.

2.2.3.5 Clema poate fi prevăzută cu un compus inhibitor de oxidare destinat reducerii oxidării

metalului în punctele de contact electric între metale. Aceşti compuşi sunt utilizaţi în mod curent la

clemele presate pentru a umple golurile interne şi a evita penetrarea apei în cursul serviciului.

2.2.3.6 Clemele trebuie concepute astfel ca, după montaj, zona de contact iniţial a clemei cu

conductorul să nu determine solicitări ce pot antrena o ruptură datorată vibraţiilor eoliene sau altor

oscilaţii ale conductorului.

6

2.2.3.7 Clemele destinate să îmbine conductoarele realizate din două materiale metalice

diferite trebuie concepute astfel încât să se evite coroziunea bimetalică.

2.2.3.8 Clemele trebuie concepute astfel încât să se evite presiunile locale susceptibile de a

determina fluajul la frig excesiv al materialului utilizat pentru conductorul activ sau cel de protecţie.

2.2.3.9 Clemele destinate restabilirii proprietăţilor electrice şi mecanice ale unui conductor

trebuie însoţite de instrucţiuni clare ale fabricantului referitor la mărimea defectelor pe care sunt

destinate să 1e repare.

2.2.4 Armături de protecţie a izolatoarelor 2.2.4.1 Dacă se utilizează ţevi de oţel pentru armăturile de protecţie, suprafeţele interioare şi

exterioare ale ţevii trebuie zincate la cald.

2.2.4.2 Dacă ţeava este etanşată după zincare, calitatea suprafeţei anterioare trebuie stabilită

de comun acord de către utilizator şi furnizor.

2.2.4.3 Pentru armăturile de protecţie a izolatoarelor (coarne de protecţie, inele de protecţie),

concepute pentru a proteja lanţurile de izolatoare împotriva defectelor provocate de către arcul

electric, beneficiarul trebuie să indice în comandă condiţiile în care se face încercarea la scurtcircuit.

2.2.4.4 Armăturile de protecţie trebuie concepute astfel încât să nu conducă la ruperi la

oboseală provocate de către vibraţii eoliene. Armăturile de protecţie a izolatoarelor trebuie să suporte

o sarcină mecanică statică fixată de comun acord de câtre furnizor şi utilizator.

2.3. Acoperiri de protecţie

2.3.1. Acoperirile de protecţie sunt conform STAS 10702/1 – 83 . Protecţia anticorozivă

(în situaţia în care nu se specifică în proiect) se realizează prin zincare termică SR EN ISO

1461:2009 sau pulverizare, în conformitate cu SR EN ISO 2063, greutatea minimă a stratului de

zinc fiind pe punct individual de 460 g/m2, iar pe media punctelor de 504 g/m

2.

2.3.2. Organele de asamblare se protejează anticorosiv prin zincare electrochimică,

grosimea medie a zincului fiind de 12 m.

2.3.3. Punctele izolate neacoperite cu zinc, admise în proporţie de maxim 1% din

suprafaţa zincată, pot fi corectate în mod adecvat dacă se asigură o rezistenţă anticorozivă ca

şi zincarea termică (cu vopsele bogate în zinc sau prin metalizare).

2.3.4. Organele de asamblare din oţel filetate, executate conform STAS 2700/8-82 se

protejează prin zincare electrochimică.

2.3.5. Elementele componente ale clemelor din aluminiu, aliaje de aluminiu sau cupru

pot fi executate fără protecţie .

2.3.6. Pentru protejarea clemelor de înnădire, tracţiune şi reparare se foloseşte vaselină

artificială tip C sau E, conform STAS 917- 84. 2.3.7. Metalele la care diferenţa de potenţial electrochimic poate să antreneze o coroziune galvanică

susceptibilă de a afecta integritatea elementului nu trebuie să fie niciodată în contact. Aceasta se aplică în mod

particular acelor părţi de cleme în contact direct cu conductorul.

2.3.8. Toate filetările exterioare trebuie prelucrate sau rulate înainte de zincarea la cald. Filetele

interioare pot fi prelucrate înainte sau după zincarea la cald. Dacă sunt prelucrate după zincare, ele trebuie

gresate.

2.4. Posibilităţi de montaj

2.4.1. Elementele componente ale clemelor asamblate prin intermediul organelor de

asamblare, trebuie să permită un montaj corect fără forţări sau loviri, să asigure

interschimbabilitatea lor şi o mobilitate cât mai bună.

2.4.2. Preasamblarea se va face în fabrică şi se va urmării :

corespondenţa cu proiectul a reperelor ce alcătuiesc produsul ;

suprapunerea liberă a reperelor în zona de îmbinare între ele ;

cotele de gabarit ;

diametrul găurilor ;

diametrul şuruburilor şi corespondenţa cu proiectul ;

corespondenţa găurilor la îmbinări .

7

2.5. Marcare

2.5.1. Reperele vor fi marcate cu codurile din proiect, lizibile după zincare.

2.5.2. Codurile vor avea o înălţime de minim 3 mm.

2.5.3. Marcajul se face de aşa natură încât să nu poată fi acoperit prin asamblare.

2.6. Caracteristici mecanice

2.6.1. Forţa de rupere a clemelor de tracţiune şi de înnădire trebuie să fie cel puţin

egală cu forţa de rupere a conductorului legat la clemă, precizată în standardul de produs.

2.6.2. Clemele de tracţiune şi înnădire trebuie să asigure strângerea conductoarelor

astfel încât alunecarea acestora să nu aibă loc decât la o solicitare mai mare de 95% din

forţa de rupere a conductorului.

2.6.3. Pentru clemele şi armăturile ce se montează cu şuruburi, momentele de strângere

a şuruburilor se precizează la standardul de produs.

3. REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITĂŢII

Clemele şi accesoriile sunt supuse încercărilor de tip, încercări pe eşantion, încercări

individuale de serie.

3.1 Încercări de tip

3.1.1 Generalităţi

Încercările de tip au ca obiect stabilirea caracteristicilor de proiectare. În mod normal ele sunt

efectuate o singură dată şi repetate numai în cazul modificării concepţiei de proiectare sau a

materialului accesoriului. Rezultatele încercărilor de tip sunt consemnate ca o probă a conformităţii

cu prescripţiile de proiectare.

3.1.2 Aplicare

Echipamentele trebuie supuse încercărilor de tip din tabelul 1. În plus, cumpărătorul şi

furnizorul pot conveni alte încercări, cum ar fi încercări la coroziune, încercări de îmbătrânire,

încercări Ia oboseală, încercări la scurtcircuit şi încercări la arc electric.

3.2 Încercări pe eşantion


Încercările pe eşantion au ca obiect verificarea calităţii materialelor şi a fabricaţiei.

3.2.2 Aplicare

Accesoriile liniilor aeriene trebuie supuse la încercările pe eşantion din tabelul 1. Eşantioanele

supuse la încercări trebuie selecţionate la întâmplare din lotul prezentat la recepţie. Cumpărătorul are

dreptul să facă selecţia.

3.2.3 Eşantionare şi criterii de acceptare

În afară de cazul când există un acord între cumpărător şi furnizor trebuie aplicate procedurile

din planul de eşantionare conform cu ISO 2859-1 şi ISO 2859-2 (control prin atribute) şi ISO 3951

(control prin variabile).

Pentru fiecare încercare pe eşantion, tipul de control (prin atribute sau variabile) şi

procedurile detaliate (nivelul de control, nivelul de calitate acceptabil, eşantionare simplă, dublă sau

multiplă etc.) trebuie să facă obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor (a se vedea exemplul

din anexa I pentru control prin atribute şi anexa J pentru controlul prin variabile SR EN 61284).

8

NOTĂ - Controlul pe eşantion prin variabile este o procedură de acceptare pe eşantion care trebuie folosită in locul

controlului prin atribute atunci când este mai potrivită să se măsoare pe o scală continuă caracteristica sau caracteristicile

luate în considerare. În cazul încercărilor la rupere şi a altor încercări la fel de costisitoare, procedurile de acceptare pe

eşantion prin variabile permite o mai bună discernere intre calitatea acceptabilă şi calitatea obiectivă decât procedura prin

atribute, pentru aceeaşi mărime a eşantionului. Obiectul procesului de eşantionare poate fi la fel de important la alegerea între un plan prin variabile sau prin

atribute.

De exemplu, un client poate decide să utilizeze un plan de eşantionare de acceptare prin atribute pentru a se

asigura că piesele dintr-un lot de expediţie sunt conforme cu o toleranţă dimensională cerută. Fabricantul poate efectua

măsurări in cadrul unui plan de eşantionare prin variabile de aceleaşi dimensiuni dacă el se interesează de tendinţele sau

modificările progresive susceptibile de a afecta capacitatea sa de a furniza loturi de expediţie conforme nivelului de

calitate de acceptare (NQA).

3.3 Încercări individuale de serie


Încercările individuale de serie au ca obiect să dovedească conformitatea accesoriului cu

cerinţele specifice. Ele sunt efectuate pe fiecare bucată. Încercările nu trebuie să deterioreze

accesoriul.

3.3.2 Aplicare şi criterii de acceptare

Loturile de accesorii complete pot fi supuse la încercările individuale de serie din tabelul 1.

Accesoriile care nu sunt conforme cu cerinţele trebuie îndepărtate.

Tabelul 1.

Încercări ce trebuie efectuate asupra accesoriilor lanţurilor de izolatoare

Nr.

crt.

Denumirea încercării Încercări

de tip pe eşantion de serie

1 Control vizual x x2)

x3)

2 Control dimensional şi verificarea materialelor x x x3)

3 Acoperiri de protecţie (zincare la cald) x3)

x -

4 Încercări nedistructive x3)

x3)

x3)

5

Încercări

mecanice

încercare de deteriorare şi de rupere x x x3)4)

încercare de alunecare - - -

încercare de strângerea şuruburilor - -

-

încercarea la tracţiune - - -

încercarea de deteriorare a punctului de

prindere folosit în timpul montajului

x x3)

-

6 Încercare la pierderi magnetice -

- -

7 Încercări la cicluri termice - - -

8 Încercări la descărcare corona şi perturbaţii radioelectrice x3)6)

- -

9

Încercări ce trebuie efectuate asupra clemelor de susţinere

Nr.

crt.




x3)



x -


x3)

x3)

5

Încercări

mecanice

încercare de deteriorare şi de rupere x x x3)4)

încercare de alunecare x x -

încercare de strângerea şuruburilor x x2)

-




- - -

6 Încercare la pierderi magnetice x3)

- -


8 Încercări la descărcare corona şi perturbaţii radioelectrice x3)6)

- -

Încercări ce trebuie efectuate asupra manşoanelor şi clemelor de tracţiune

Nr.

crt.




x3)



x -


x3)

x3)

5

Încercări

mecanice

încercare de deteriorare şi de rupere x x3)

-


încercare de strângerea şuruburilor x x2)

-

încercarea la tracţiune x x -



x x3)

x3)4)

6 Încercare la pierderi magnetice x3)

- -

7 Încercări la cicluri termice x5)

- -

8 Încercări la descărcare corona şi perturbaţii radioelectrice x3)

- -

Încercări ce trebuie efectuate asupra manşoanelor de reparare

Nr.

crt.




x3)



- -

4 Încercări nedistructive -

-

-

5

Încercări

mecanice

încercare de deteriorare şi de rupere - -

-



-

încercarea la tracţiune x x -



- -

-


- -


8 Încercări la descărcare corona şi perturbaţii radioelectrice x3) 6)

- -

10

Încercări ce trebuie efectuate accesoriilor parţial tensionate

Nr.

crt.




x3)



x -


x3)

-

5

Încercări

mecanice

încercare de deteriorare şi de rupere - -

-



-




- -

-

6 Încercare la pierderi magnetice - - -

7 Încercări la cicluri termice X5)

- -

8 Încercări la descărcare corona şi perturbaţii radioelectrice x3)

- -

Încercări ce trebuie efectuate asupra armăturilor de protecţie

Nr.

crt.




x3)



x -


x3)

x3)

5

Încercări

mecanice

încercare de deteriorare şi de rupere x3)

x3)

x3)



-




- -

-


- -


8 Încercări la descărcare corona şi perturbaţii radioelectrice x3) 6)

- -

Notă :

1) Include dispozitivele de limitare a câmpului electric

2) Controlul numai prin atribute

3) Numai prin acord între utilizator şi furnizor

4) Numai în ceea ce priveşte încercarea de deteriorare

5) Numai pentru manşoane parcurse de curent

6) Numai cu lanţul de izolatoare complet

11

4 . METODE DE VERIFICARE

4.1. Control vizual

4.1.1. Încercările de tip trebuie să cuprindă controlul vizual pentru a se asigura conformitatea

accesoriilor în toate domeniile esenţiale cu proiectele din contract. Abaterile de la proiecte trebuie să facă

obiectul unui acord între furnizor şi cumpărător şi trebuie înregistrate conform unei derogări acceptate.

4.1.2. Încercările pe eşantion cuprind controlul vizual conform 3.2.3. Controlul vizual trebuie să

verifice conformitatea proceselor de producţie, a formei, a acoperirii şi a finisării suprafeţei accesoriului cu

proiectele contractuale. O atenţie particulară trebuie acordată finisării suprafeţelor care intră în contact cu

conductorul. NOTĂ - Verificarea marcajului poate include marcajele dorite de cumpărător pentru a verifica controlul sau încercările (de exemplu încercări de durată, marcaje de identificare, ştampile de control etc.).

4.1.3. Pentru accesoriile supuse la încercările de tip la descărcare corona, încercarea pe

eşantion trebuie să cuprindă o comparaţie a formei şi a finisării suprafeţei cu una din probele martor de la încercarea de tip la descărcare corona, dacă aceasta face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor.

4.1.4. Încercările individuale de serie nu cuprind şi controlul vizual, în afara unui acord între

furnizor şi utilizator sau dacă controlul vizual este prevăzut prin sistemul de asigurare a calităţii al furnizorului.

4.2. Control dimensional şi verificarea materialelor

4.2.1. Încercările de tip şi încercările pe eşantion trebuie să includă verificarea dimensiunilor

conform articolului 3 pentru a se asigura că accesoriile respectă toleranţele dimensionale stabilite prin

proiectele contractuale. Cumpărătorul poate decide să asiste la măsurarea dimensiunilor selectate sau poate

controla documentaţia furnizorului atunci când aceasta este disponibilă. Aparatele de măsurat şi calibrele

trebuie selecţionate ţinând seama de precizia cerută. Documentele de evidenţă a calibrării trebuie furnizate la

cerere.

4.2.2. Încercările individuale de serie trebuie să cuprindă un nivel specificat de control dimensional

când planul de calitate din contract o cere. NOTĂ. Se recomandă să se acorde o atenţie particulară dimensiunilor susceptibile de a afecta interschimbabilitatea accesoriilor (de exemplu asamblare cu rotulă (CEI 60120): asamblările cu furcă şl placă (CEI 60471) sau performanţele mecanice şi/sau electrice.

4.2.3. Încercările de tip şi încercările pe eşantion trebuie să includă şi verificarea materialelor pentru

a se asigura că ele sunt conforme cu documentaţia contractuală. Această verificare trebuie efectuată în mod

normal de către cumpărătorul care controlează documentaţia furnizorului referitoare la specificaţiile de

achiziţionare a materialelor, la certificatele de conformitate sau altă documentaţie de calitate. Dacă aceasta

face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor, verificarea materialelor trebuie să includă încercările

corespunzătoare specificaţiei de materiale.

4.2.4. Încercările individuale de serie trebuie să cuprindă un nivel specificat de verificare a

materialelor (inclusiv încercările) când acest lucru este cerut prin planul contractual de calitate.

4.3. Verificarea acoperirilor de protecţie se face în conformitate cu SR EN ISO

1461:2009 şi SR EN ISO 2063:2005.

12

4.4 Încercări nedistructive

4.4.1 Cumpărătorul trebuie să specifice sau să-şi dea acordul asupra încercărilor relevante,

clasificarea lor (încercare de tip, încercare pe eşantion, încercare individuală de serie) şi criteriile de acceptare.

De exemplu, următoarele încercări sunt nedistructive:

încercare magnetică;

încercare la curenţi Foucault;

încercare radiografică;

încercare la ultrasunete;

încercare la sarcină de probă;

încercare de penetrare (de uscare);

încercare a durităţii.

4.5 Încercări mecanice

4.5.1 Număr de accesorii de încercat

Încercări de tip

Încercările mecanice de tip trebuie efectuate pe trei accesorii. Toate accesoriile

trebuie să treacă încercarea cu succes.

Încercări pe eşantion

Încercările mecanice pe eşantion trebuie efectuate conform procedurilor de

eşantionare indicate la 3.2.3.

4.5.2 Eşantion încercat şi elemente de fixare pentru încercările mecanice de

deteriorare şi de rupere, conductoare utilizate pentru încercările mecanice

Un accesoriu încercat trebuie să fie complet, cu toate piesele sale constitutive şi trebuie

încercat în condiţii cât se poate de apropiate de montajul utilizat în exploatare.

Pentru a evita deformarea lor excesivă se permite strângerea elementelor de fixare necesare

pentru a transmite sarcinile mecanice accesoriului ce se încearcă în scopul evitării deformărilor lor

inacceptabile.

Unele încercări mecanice implică utilizarea conductoarelor încărcate până la rupere; scopul

acestor încercări este de a evalua performanţele accesoriilor aplicate pe conductorul sau

conductoarele pentru care ele sunt prevăzute. Prescripţiile şi încercările pentru conductoare sunt

tratate în CEI 61089.

În prezenta specificaţie, cuvântul “conductor” se utilizează pentru încercările aplicabile

accesoriilor destinate conductoarelor active sau conductoarelor de protecţie.

4.5.3 Accesorii pentru lanţurile de izolatoare şi pentru conductoarele de protecţie

Accesoriile de încercat trebuie încărcate într-un mod cât se poate de apropiat de încărcarea

din exploatare (a se vedea figura 1).

În cazul în care este dificil să se reproducă pe un singur montaj de încercare, repartiţia

sarcinilor prezentate în exploatare, acestea pot fi reprezentate prin sarcini parţiale aplicate prin

încercări succesive pe acelaşi accesoriu, sau pe alte accesorii prelevate din acelaşi lot. În acelaşi timp,

trebuie verificat în prealabil faptul că această divizare a sarcinilor este valabilă pentru a controla

performanţele specifice accesoriului.

13

Figura 1. Accesorii pt. lanţurile de izolatoare – Încercare la sarcină de rupere

4.5.3.1 Încercare mecanică la sarcină de întindere şi de rupere (a se vedea figura 2)

Accesoriul de încercat trebuie menţinut pe un banc de tracţiune şi sarcina trebuie crescută

progresiv până când atinge sarcina de alungire minimă specificată. Această sarcină trebuie menţinută

constantă timp de 60 s. Ea trebuie apoi îndepărtată şi trebuie măsurată deformarea remanentă a

accesoriului. Sarcina trebuie crescută din nou până la atingerea sarcinii de rupere minimă specificată

care trebuie menţinută constantă timp de 60 s. Apoi sarcina trebuie crescută până la ruperea

accesoriului.

14

Figura 2. Accesorii pt. lanţurile de izolatoare – Încercare la sarcină de rupere .

Viteza de creştere a sarcinii

NOTĂ - Pentru sarcini de rupere mecanică foarte ridicate, atunci când securitatea accesoriului şi a

operatorului riscă să fie afectate, încercarea se opreşte la 1‚2 ori sarcina de rupere minimă specificată. În acest

caz trebuie aplicat controlul prin atribute.

Criterii de acceptare

Încercări de tip

În ceea ce priveşte sarcina de deteriorare, încercarea este concludentă dacă nu

se produce nici o deformare remanentă mai mare decât valoarea convenită

pentru o sarcină de deteriorare minimă şi sub aceasta.

În ceea ce priveşte sarcina de rupere, încercarea este concludentă dacă ruperea

accesoriului nu se produce la o sarcină mai mică sau egală cu sarcina de rupere

minimă specificată.

Încercări pe eşantion

După cum se indică la 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform

procedurii de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord

între utilizator şi producător. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce

corespunde prevederilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de

tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.

15

4.5.3.2 Încercări mecanice de deteriorare şi de rupere

în punctul de prindere folosit în timpul montajului

Încercarea trebuie efectuată după planul ce face obiectul unui acord între cumpărător şi

furnizor. Metoda permite creşterea sarcinii pe durata încercării şi pentru evaluarea rezultatelor trebuie

să fie cea indicată în figura 2.

4.5.4 Cleme de susţinere

4.5.4.1 Încercare la sarcina de deteriorare şi de rupere Încercarea trebuie realizată conform metodei A sau metodei B.

Metoda A

Încercarea trebuie efectuată după cum se indică în figura 3a sau 3b sau după un plan echivalent. Se

montează pe conductor armături, dacă ele sunt utilizate în exploatare. Numărul de accesorii încercate,

metoda de creştere a sarcinii în timpul încercării şi metoda de evaluare a rezultatului încercării

trebuie să fie cele enunţate pentru încercările de deteriorare şi de rupere a accesoriilor lanţurilor de

izolatoare. Unghiul la sarcina de deteriorare minimă specificată trebuie să fie unghiul maxim de

proiectare indicat de furnizor.

Metoda B

Prima treaptă

Clema trebuie montată pe bancul de încercare după cum se indică în figura 3a sau 3b

şi încărcată pentru a se atinge unghiul . Sarcina trebuie apoi crescută progresiv până

la sarcina de deteriorare minimă specificată ce trebuie menţinută constantă timp de 60

s. Clema trebuie apoi eliberată de sarcină şi măsurate şi înregistrate eşantioanele cu

deformaţii remanente.

Treapta a doua

Clema trebuie instalată pe bancul de încercare, împreună cu elementele sale de

prindere, montată pe o bară rigidă de dimensiune adecvată utilizată în locui

conductorului. Clema trebuie încărcată cu un unghi apropiat de zero şi trebuie

crescută sarcina progresiv până ce ea atinge sarcina de rupere minimă specificată.

Această sarcină trebuie menţinută timp de 60 s, apoi crescută până la ruperea

accesoriului.

NOTĂ - Pentru sarcinile de rupere foarte ridicate, atunci când securitatea accesoriului şi a operatorului este afectată, încercarea poate

fi oprită la 1‚2 ori sarcina de rupere minimă acceptată. În acest caz, se utilizează controlul prin atribute.

Figura 3a Figura 3b

Figura 3. Clemă de susţinere – Încercare la sarcină verticală

şi la sarcină de rupere

16


Încercări de tip

În ceea ce priveşte sarcina de deteriorare, încercarea este concludentă dacă nu

se produce nici o deformare remanentă mai mare decât valoarea convenită

pentru o sarcină de deteriorare minimă şi sub aceasta.

În ceea ce priveşte sarcina de rupere, încercarea este concludentă dacă ruperea

accesoriului nu se produce la o sarcină mai mică sau egală cu sarcina de rupere

minimă specificată.

Încercări pe eşantion După cum se indică la 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform procedurii de

eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între utilizator şi

producător. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde prevederilor

specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie considerat ca un

accesoriu corespunzător.

4.5.4.2 Încercare de alunecare

4.5.4.2.1 Încercare de alunecare pe cleme standard

la sarcini de alunecare minimă şi maximă specificate

Conductorul utilizat pentru încercare trebuie să fie cel căruia îi este destinată clema.

Figura 4a Figura 4b

Figura 4. Clemă de susţinere (tip standard) – Încercare de alunecare

Încercarea trebuie efectuată după cum urmează (a se vedea figura 4a):

a) montarea unei porţiuni de conductor între extremităţile unui banc de tracţiune. Conductorul

este supus la o sarcină egală cu 20% din sarcina de rupere nominală (SRN);

b) montarea clemei pe conductorul astfel instalat, piuliţele şi şuruburile fiind strânse cu un

cuplu impus de furnizor;

c) reducerea la zero a sarcinii aplicate pe conductor şi eliberarea conductorului la o

extremitate a maşinii de tracţiune;

d) fixarea clemei la extremitatea liberă a maşinii de tracţiune;

17

e) aplicarea unei sarcini egale cu 20% din sarcina de alunecare minimă asupra întregului

ansamblu şi aplicarea unui traductor de deplasare astfel încât să se poată detecta mişcarea

conductorului faţă de clemă. În lipsa traductorului se face o marcare pe conductor astfel încât

să se detecteze mişcarea sus menţionată;

f) creşterea progresivă a sarcinii până când ea atinge sarcina de alunecare minimă specificată.

Această sarcină trebuie menţinută constantă timp de 60 s;

g) creşterea progresivă a sarcinii până când conductorul alunecă în clemă. Încercarea de

alunecare poate fi efectuată şi prin metoda indicată în figura 4b, după cum urmează:

1) montarea unei porţiuni de conductor între extremităţile unui banc de tracţiune. Conductorul

este supus la o sarcină egală cu 20 % din sarcina de rupere nominală (SRN);

2) montarea clemei pe conductorul astfel tensionat , şuruburile şi piuliţele fiind strânse cu un

cuplu impus de furnizori;

3) conectarea clemei la extremitatea W a unui dispozitiv de tracţiune adecvat şi instalarea unui

traductor de deplasare sau a unei marcări pe conductor la extremitatea clemei astfel încât să se

măsoare alunecarea dintre conductor şi clemă;

4) creşterea progresivă a sarcinii aplicate clemei până când aceasta atinge sarcina de alunecare

minimă specificată. Această sarcină trebuie menţinută constantă timp de 60 s. Sarcina trebuie

aplicată clemei coaxial cu conductorul, după cum se specifică schematic în figura 2b, pentru a

evita rotirea acesteia.

5) creşterea progresivă a sarcinii până când conductorul alunecă în clemă.


Încercări de tip Nici o alunecare nu trebuie să se producă la sarcina de alunecare minimă

specificată sau sub aceasta. Alunecarea trebuie să se producă între forţele de

alunecare minimă şi maximă specificate.

Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform


între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu care

corespunde prescripţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor

de tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.

4.5.4.2.2 Încercare de alunecare pe cleme standard

la sarcină de alunecare minimă specificată în mod unic

Încercarea trebuie efectuată urmând toate operaţiunile indicate pentru clema standard

precedentă, până la operaţiunea f) (procedura din figura 4a) sau până la operaţiunea 4) (procedura

din figura 4b).

După operaţiunea f) sau 4) încercarea trebuie efectuată după una din cete două proceduri h) şi

i) descrise mai jos (procedura trebuie să facă obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor):

h) creşterea progresivă a sarcinii până când conductorul alunecă în clemă (valoarea sarcinii de

alunecare trebuie consemnată în raportul de încercare)

18

sau

i) desfacerea legăturii dintre clemă şi bancul de tracţiune şi fixarea extremităţii libere a

conducătorului la bancul de tracţiune (pentru procedura din figura 4a) sau demontarea

extremităţii W a dispozitivului de tracţiune adecvat (pentru procedura din figura 4b).

Aceasta trebuie făcută fără îndepărtarea clemei încercate şi fără modificarea cuplului

de strângere. Sarcina trebuie crescută apoi până la ruperea conductorului.


Încercări de tip Încercarea este concludentă când conductorul nu alunecă în clemă la sarcina

minimă de alunecare specificată sau sub aceasta. În plus pentru procedura i),

conductorul nu trebuie să se rupă la o sarcină mai mică decât 95% din sarcina

sa de rupere nominală (SRM)

Încercări După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform procedurii

de pe eşantion eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între

cumpărător şi

furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde exigentelor

specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie considerat ca

un accesoriu corespunzător.

4.5.4.2.3 Încercare de alunecare pe cleme cu alunecare controlată

Conductorul supus încercării este cel căruia îi este destinată clema. Pentru fiecare

încercare trebuie utilizată o nouă clemă de susţinere. Armăturile preformate trebuie

montate pe conductor dacă ele sunt utilizate în exploatare.

Montajul de încercare trebuie să permită conducătorului să alunece în clema de susţinere.

Figura 5 indică un exemplu de banc de încercare pentru caracteristicile de alunecare ale

clemelor de susţinere.

Figura 5. Clemă de susţinere (cu alunecare controlată) – Încercare de alunecare

19

4.5.4.2.3.1 Determinarea coeficientului de frecare Când se specifică de către cumpărător, coeficientul de frecare trebuie determinat prin

încercarea ce urmează:

Această încercare se efectuează cu conductorul sprijinit pe corpul clemei de susţinere, fără

pălărie.

Unghiul de încovoiere şi sarcina verticală Fv trebuie să facă obiectul unui acord între

utilizator şi producător.

În timpul încercării cele două extremităţi a le conductorului sunt supuse la tracţiune.

Forţa de alunecare trebuie măsurată la nivelul axei de rotaţie a clemei de susţinere pe o

lungime de conductor de l m .

Coeficientul de frecare se determină plecând de la raportul dintre forţa de alunecare

maximă măsurată şi sarcina verticală Fv .

4.5.4.2.3.2 Măsurarea forţei de alunecare

Când se pregăteşte această încercare conductorul trebuie supus la 20% din sarcina sa de

rupere nominală. Unghiul de încovoiere de la ieşirea din clema de susţinere trebuie să facă

obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor.

Şuruburile trebuie strânse conform instrucţiunilor de instalare, apoi conductorul este

detensionat . Clema de susţinere este supusă apoi la tracţiune.

Forţa de alunecare trebuie măsurată pe axa de rotaţie a clemei atunci când clema alunecă

pe o lungime de conductor fixată de cumpărător.

NOTĂ - Prin acord între cumpărător şi furnizor, această încercare poate fi realizată fără a detensiona

la una din extremităţi conductorul.


Încercări de tip Coeficientul de frecare şi forţa de alunecare trebuie să fie cuprinse în

domeniul de valori care fac obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor şi

nu trebuie să se producă pe conductor nici o altă deteriorare decât o aplatizare

a suprafeţelor sârmelor conductoare. La cererea beneficiarului, în timpul

încercării trebuie înregistrată rezistenţa la tracţiune a conductorului.

Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform


între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce

corespunde condiţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de

tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.

4.5.4.3 Încercare de strângere a şuruburilor clemelor

Încercarea trebuie efectuată montând clema pe un conductor de diametru egal cu cel

căruia îi este destinată clema. Şuruburile şi/sau piuliţele trebuie strânse cu un cuplu de

montaj specificat de furnizor.

Acest cuplu este apoi crescut până la o valoare de 1‚1 ori valoarea de montaj specificată.

Conexiunea filetată trebuie să rămână utilizabilă, oricare ar fi numărul de montări şi

demontări şi toate piesele constitutive trebuie să rămână intacte.

Conductorul nu trebuie să aibă nici o deteriorare în interiorul clemei.

20

În final, cuplul trebuie crescut până la de două ori valoarea de montaj specificată sau până

la valoarea cuplului maxim recomandat de furnizorul şurubului, fiind reţinută valoarea cea

mai mică. Creşterea nu trebuie să antreneze nici o crăpătură a pieselor filetate sau a

componentelor la care acestea sunt conectate.

4.5.5 Cleme de tracţiune, manşoane de tracţiune şi manşoane de joncţiune

Conductorul utilizat pentru încercare trebuie să fie cel căruia îi este destinat accesoriul.

4.5.5.1 Încercare la tracţiune

Accesoriul trebuie montat pe conductorul activ sau conductorul de protecţie conform

recomandărilor furnizorului şi ansamblul trebuie montat pe banc de tracţiune. Trebuie

luate toate măsurile de precauţie pentru a evita deformarea conductorului tip cuşcă de

presare.

Lungimea conductorului între accesoriul încercat şi orice altă clemă sau manşon din

ansamblul de încercat trebuie să fie mai mare sau egală cu de 100 ori diametrul exterior al

conductorului sau 2,5 m, reţinându-se valoarea cea mai mică.

NOTĂ - Pentru încercările realizate pe lungimi de conductoare relativ scurte, este foarte important ca pe

parcursul instalării accesoriilor să se ia măsuri pentru a asigura ca firele conductorului să rămână strânse.

În centrul secţiunii de conductor poate fi amplasat un manşon astfel încât să se supună

simultan la încercări două manşoane sau cleme de ancorare şi un manşon de joncţiune (a

se vedea figura 6).

Figura 6. Clemă de întindere şi manşoane de întindere – Încercare la tracţiune

Conform figurii 7, sarcina P trebuie crescută progresiv până când ea atinge valoarea M sau

M 20% din sarcina de rupere nominală a conductorului. Un traductor de deplasare

trebuie apoi instalat astfel încât să poată fi detectată mişcarea conductorului în raport cu

echipamentul.

În absenţa unui traductor trebuie făcută o marcare pe conductor pentru a detecta mişcarea

menţionată mai sus. Sarcina trebuie crescută apoi progresiv până când se atinge 60% din

sarcina de rupere minimă specificată (SRMS) pentru clema sau manşonul de tracţiune.

Sarcina trebuie menţinută la această valoare pe durata T convenită între cumpărător şi

furnizor (T l h).

21

Figura 7. Clemă de întindere şi manşoane de întindere – Încercare la tracţiune

Viteza de creştere a sarcinii

Încercarea trebuie apoi continuată parcurgând una din următoarele alternative:

a) sarcina trebuie crescută continuu fără ajustarea accesoriului cel puţin 30 s, până când se

atinge RMS. O astfel de sarcină trebuie menţinută constantă cei puţin 60 s.

Dacă aceasta face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor, sarcina trebuie atunci

crescută progresiv până la ruperea clemei /manşonului sau sârmelor conductorului. Sarcina de

rupere trebuie conservată pentru informare.

b) sarcina trebuie crescută progresiv până la rupere fără ajustarea accesoriului. Trebuie

înregistrată sarcina de rupere.


Încercări de tip Încercarea este concludentă dacă nu se produce nici o deplasare a

conductorului în raport cu manşonul / clema şi nu se produce nici o rupere a

manşonului / clemei sau conductorului.

- pentru alternativa a), la sfârşitul sau înainte de terminarea aplicării SRMS

timp de 60 s.

- pentru alternativa b), la nivelul sau sub SRMS.

Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform


între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu care

corespunde prescripţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor

de tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.

22

NOTĂ - Pentru această încercare, valoarea SRMS este valoarea de strângere a clemei / manşonului pe

conductor şi este egală cu: SRMS = X • 0,95 SRA

unde X 1 este definit de cumpărător.

4.5.5.2 Încercare mecanică de deteriorare şi de rupere

Accesoriul trebuie menţinut pe un banc de tracţiune. Conductorul trebuie înlocuit printr-o

bară rotundă sau un cablu de oţel de aceeaşi dimensiune (a se vedea figura 8).

Figura 8. Clemă de tracţiune şi manşoane – Încercare la sarcina de deteriorare (rupere)

Metoda de creştere a sarcinii în cursul încercării şi metoda de evaluare a rezultatelor

încercării trebuie să fie cele enumerate în 4.5.3 pentru încercarea la sarcina de deteriorare

şi la sarcina de rupere a accesoriilor lanţurilor de izolatoare.

NOTA - Această încercare se referă la rezistenţa proprie a accesoriului.

4.5.5.3 Încercare mecanică la sarcină de deteriorare

şi la sarcinile de rupere în punctul de prindere folosit în timpul montajului

Încercarea trebuie efectuată după cum se indică în figura 9 (sau o figură echivalentă). Metoda

de creştere a sarcinii în timpul încercării şi metoda de evaluare a rezultatelor încercării trebuie să fie

cele enunţate la paragraful 4.5.3 pentru încercarea la sarcina de deteriorare şi la sarcinile de rupere a

accesoriilor lanţurilor de izolatoare.

Figura 9. Clemă de tracţiune şi manşoane – Încercare la sarcina de deteriorare (rupere) a

punctului de fixare utilizat la montaj

23

4.5.5.4 Încercare de strângere a şuruburilor clemei Încercarea trebuie efectuată conform 4.5 .4.

4.6 Încercare la pierderi magnetice


Această încercare de tip este destinată verificării pierderilor magnetice ale clemelor de

susţinere şi de tracţiune pentru conductoarele liniilor electrice aeriene (exclusiv cleme pentru

conductorul de protecţie). Încercarea trebuie efectuată conform acordului dintre cumpărător şi

furnizor (a se vedea 3.1.2 şi tabelul 1).

4.6.2 Procedură de încercare

Se trece un curent de frecvenţă industrială (a se vedea figura 10) printr-o lungime de

conductor adecvată şi trebuie măsurate pierderile de putere cu şi fără accesorii fixate pe conductor.

Armăturile prefabricate trebuie montate pe conductor dacă ele sunt utilizate în exploatare. Geometria

circuitului de încercare trebuie să fie aceeaşi pentru cele două măsurări. În ambele cazuri se aşteaptă

atingerea temperaturii de echilibru termic. Conductorul trebuie să aibă diametrul maxim căruia îi este

destinat accesoriul. Pentru a măsura pierderile de putere trebuie montate pe conductor cel puţin cinci

cleme distanţate la cel puţin 50 cm. Accesoriile încercate trebuie să fie complete, toate componentele

fiind asamblate după cum se indică în desenele furnizorului accesoriului. Încercarea trebuie realizată

la o tensiune alternativă la 50 Hz sau 60 Hz şi intensitatea curentului trebuie să fie conform tabelului

2. În ţările în care nu se utilizează cabluri de dimensiuni metrice, curentul de încercare trebuie să fie

ca al acelui conductor metric inferior cel mai apropiat.

Tabelul 2

Intensitatea curentului ce trebuie aplicat pentru

încercarea la pierderi magnetice

Secţiune

conductoare

mm2

Intensitatea A

Aluminiu şi aliaj

de aluminiu

Cupru

25

50

75

1 00

1 50

200

250

300

400

500

600

700

800

900

1 000

115

1 75

230

275

355

435

500

565

680

785

875

955

1 025

1 100

1 170

1 25

230

31 0

365

470

575

670

760

910

1 030

1 140

1 240

1 330

1 410

1 490

NOTĂ - Pentru secţiunile neincluse în tabelul de mai sus se ia valoarea imediat

superioară

24

4.6.3 Criterii de acceptare

Încercarea este concludentă dacă pierderile magnetice ale clemei sunt mai mici sau egale cu

de ori pierderile de putere pe unitatea de lungime a conductorului. Condiţia corespunde relaţiei

L

P

N

PP CCD

unde

Pc - reprezintă pierderile de putere ale lungimii de referinţă a conductorului fără accesorii, în

W;

PD - reprezintă pierderile de putere ale lungimii de referinţă a conductorului cu accesorii, în

W;

L - este lungimea de referinţă a conductorului în metri;

N - numărul de accesorii montate;

- este coeficientul de evaluare. Dacă nu se specifică altfel de către cumpărător sau

furnizor,

el poate fi considerat egal cu 1.

Figura 10. Încercare la pierderi magnetice

4.7 Încercări la cicluri termice ( în conformitate cu SR EN 61284)

Scop

Încercările la cicluri termice sunt încercări de tip destinate a garanta performanţele electrice pe

termen lung ale clemelor conductoare de curent.

Atunci când concepţia unei cleme satisface cerinţele acestui capitol, se aşteaptă ca în serviciu:

a) rezistenţa electrică a clemei să rămână stabilă;

b) temperatura clemei să nu depăşească pe cea a conductorului la care este fixat;

c) în cazul în care concepţia şi utilizarea unei cleme impune efectuarea încercării de

scurtcircuit, curenţii de scurtcircuit nu afectează performanţa clemelor.

25

4.8 Încercări privind descărcarea corona şi perturbaţiile radioelectrice ( în conformitate cu SR EN 61284)

Scop

Acest articol descrie metodele de încercare utilizate pentru determinarea performanţelor

echipamentului, în ceea ce priveşte efectul corona şi perturbaţiile radioelectrice. Nu tratează limitele

admisibile ale perturbaţilor radioelectrice sau ale tensiunilor de dispariţie a efectului corona, nici ale

gradientului de tensiune de dispariţie a descărcării corona specificate de reglementări sau de practica

companiilor de electricitate. Încercările la descărcarea corona şi la perturbaţiile radioelectrice sunt

încercări de tip.

5 AMBALARE, TRANSPORT, DEPOZITARE, DOCUMENTE.

5.1 Ambalarea clemelor şi armăturilor se tace în palete - lăzi metalice, fiecare produs fiind

asamblat cu toate elementele componente.

5.2 Transportul se face cu orice mijloace de transport, care să nu permită deteriorarea

produselor în timpul transportului.

5.3 Depozitarea produselor ambalate se face astfel încât să se evite degradarea lor.

5.4 Documente

Clemele şi armăturile se livrează însoţite de documentul de certificare a calităţii emis de

firmă care va conţine următoarele:

- denumirea produsului;

- numărul lotului şl numărul produselor din lot;

- viza organului de calitate;

- marca de fabrică.

6. GARANŢII

6.1. Termenul de garanţie este de 24 de luni de la data montării, sau de 30 de luni de

la livrare în condiţiile respectării prevederilor referitoare la transportul, depozitarea, montajul şi

exploatarea lor.

st39 – armaturi mt

Documents