OCTAVIAN GOGA

POEZII ALESE

TIPOGRAFIA

C. SFETEA, BUCCIRESTI

1915

Sr.

:

OCTAVIAN COCA

POLZII ALESE

23577 C. SFETER, BUCUREgi1915

,

A

DE ACELAS AUTOR:

Poezii, premiate de Academia romana.Ne chiamA pArnfintul, poezii.

bin umbra zidurilor, poezii.

InsemnArile unui trecAtor, crampeie din sbuciumarile de pestemunti.

bomnul Notar, drama in trei acte.0 seams de cuvinte, schite din Ardeal.Striafite In pustiu, cuvinte din Ardeal intro tara neutrala.

.'

I /

,

;

I

st.

I

adiZe eadar,Urmdnd o linie dreaptd ce mi-am impus, de-a duce

pand la sfdr§it lupta pentru o ideie,ram primit cinsteade-a md inldfiqa la alegerea colegiului I I de Camerala Romanati.

Nu pot sd-ti dau altceva decdt cdteva picdturi razletedin Irdmdntarea unui sullet pentru durerile altora.Smulg deci aceste versuri in cari se oglinde§te un pro-gram de vial&

Celote-le 7, dacd vor gdsi un rdsunet in sulletul tdu,ascultd-ti povafa con#iintei.

Caracal, 20 Decemvrie 1915.

Octavian Goga

\

.

N.

RUGACIUNE

RAfacitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stApAne,In fata strAlucirii tale.In drum mi se desfac prApAstii

negurA se 'mbracd zarea,Eu in genunchi spre tine caut :PArinte-orAnduie-mi cArarea !

7

.

§i'n

In pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum saps,Cum vor sd-mi tulbure izvorulDin care sufletul s'adapA.Din valul lumii lor ma zmulge$i cu povata ta 'nteleaptd,In veci spre cei rAma§i in urmA,Tu Doamne, vAzul mieu indreaptd.

DesleagA mintii mele taina$i legea farmecelor firii,SAde§te 'n bratul mieu de-apururiTAria urii §i-a iubirii.DA-mi cAntecul §i dA-mi lumina$i zvonul firii 'ndrAgostite,DA-i raza soarelui de varAPleoapei mele ostenite.

AlungA patimile mele,Pe veci strigarea lor o frange$i de durerea altor inimiInvatA-md pe mine-a plAnge.Nu rostul mieu, de-apururi pradAUrsitei ma§tere §i rele,Ci jalea unei lumi, pArinte,SA plAngd 'n lacrimile mele.

8

x

; -,

C

Da-mi tot amarul, toata trudaAtator doruri fart leacuri,DA-mi viforul in care urlä§i gem robiile de veacuri.

Demult gem umilitii 'n umbra,Cu umeri garbovi de povara....Durerea lor infrico§ataIn inimA tu mi-o coboara.

In suflet seamana-mi furtuna,S5-I simt in rnatca-i cum se zbate,Cum tot amarul se revarsaPe strunele infiorate ;

curn subt bolta lui aprinsa,In smalt de fulgere albastre,Inchiag5-si glasul de arama :Ctintarea patitnirii noastre.

0

-

-

$i

/

"

NOI

La noi sint codri verzi de bradcampuri de mAtasä ;

La noi atatia fluturi sinti-atâta jale 'n casà.

Privighitori din alte tariVin doina sA ne-asculte ;La noi sint cântece i flori

lacrimi multe, multe.

10

,

/.

,

,

4

si

Si ,

boltA sus e mai aprins,La noi, bAtrAnul soare,De cAnd pe plaiurile noastreNu pentru noi rAsareLa noi de jale povestescA codrilor desi§uri,§i jale duce MurA§u1

duc tustrele Cri§uri.

La noi nevestele plAngAndSporesc pe fus fuiorul,

'mbrAti§Andu-§i jalea prang :tata §i ficiorul.

Subt cerul nostru 'nduio§atE mai domoalà hora,CAci cAntecele noastre prangIn ochii tuturora.

fluturii shrt mai sfio§i,CAnd zboarà 'n zAri albastre,Doar roua de pe trandafiriE lacrimi de-ale noastre.

codri ce 'nfrAtiti cu noihi infioarA sAnul,Spun CA din lacrimi e. 'mpletit

Oltul nost' batrAnul

11

1

,r"e .

. . .

çi

.

Iar'

A

Avem un vis neimplinit,Copil al suferintii, 7De jalea lui ne-au rAposat

mosii i pArintiiDin vremi uitate, de demult,

Gemând de grele patimi :DesertAciunea unui visNoi o stropim cu lacrimi

12

..

§i`

OLTUL

Mu It iscusita vrernii slovaNu spune clipa milostivg,Ce ne-a 'nfratit pe veci necazul

veselia de-o potriväMaria' fie dimineataCe-a s'avAr§it a noastrà 'mutt,Watrâne Olt ! cu buza arsaIti sgrutarn unda earunfa.

13

p.

Si

In cetAtuia ta de apADorm cAntecele noastre toate

fierbe tAinuita jaleA visurilor sfArAmate.Tu implete§ti in curcubeieComoara lacrimilor noastre

cel mai scump nisip tu-1 duciIn vadul DunArii albastre.

La sAnul tAu yin, in amurguri,Sfioase, fetele fecioare,

dimineata yin nevesteCu §ortul prins in cingAtoareSi yin pAstori cu gluga albA,Din fluer povestinduli dorul

ate cAntece i lacrimiNu duce valul, cAlAtorul

Drumet, bAtut de ganduri multe,Ne la§i atAt de greu pe noi,ImbrAti§Andu-ne cAmpiaTe uiti adesea inapoi.Aà domol te poartA firea,CAci duce unda-ti gAnditoare :Durerea unui neam ce-a§teaptADemult, o dreaptA sArbAtoare.

14

. ,

Si

.

.

,I.

Si

Si

Demult, in vremi mai mari la suflet,Erai i tu haiduc, mo§nege,CAnd Domni vicleni jurau pe span',SA sfarme sfAnta noastrA lege ;Tu, frate plAnsetelor noastreSi räsvrAtirii noastre frate,Urlai tAriilor amarulMAniei tale 'nfrico§ate.

Cum tresAriau incremenite,In jocurile lor buiestre,0§tiri cu coifuri de aramA$i roibi cu aur pe cApestre,CAnd la strigarea ta de tatAGrAbiau din codri la poiene,StrAngAnd sAcuri a subsuoarkFeciorii mAndrei CosAnzene.

Zdrobità 'n praf, muria aramaSio codrul chiotiA, viteazul ;lar tu, frAtine, mare me§ter,Biruitor frAngeai zAgazul$i 'mbujorAndu-te la fatA,Treceai prin vAile afunde,Incovoindu-ti indArAtnicMAretul tAu grumaz de unde.

15

.

SlAvite fArmituri a vrernii,De mult V'am ingropat vAleatulNeputincios pan i tu astAziTe-a 'ncins cu lanturi Imp Aratul.Ca unda ta strivitA, gemern

noi, tovar5§ii tAi buni,Dar de ne-om prApAdi cu totiiTu, Oltule, sä ne rAzbuni !

SA ver§i pAgân potop de api,Pe §esul holdelor de aur ;SA piarà glia care poartAInstrAinatul nost' tezaur ;'Plana trupurilor noastreS'o scurrni de unde ne 'ngroparA

sA-ti aduni apele toate,SA ne mutAm in altA tarA !

16

. .

--

$i

$i

PLUGRRII

La voi aleargA totdeaunaTruditu-mi suflet sA se 'nchine ;Voi singuri strAjuiti altarulNAdejdii noastre de mai bine.Al vostru-i plAnsul strunei mele :Cre§tini ce n'aveti sArbAtoare,Voi cei mai buni copii ai firii,Urziti din lacrirni §i sudoare.

Oct. fine: Poezti alese. 2 17

Cu mila-i nesfarsita, cerulClipirii voastre 'nduiosate,I-a dat cea mai curata razaDin sfanta lui seninatate.El v'a dat suflet sä tresaraSi inima sa se 'nfioare,De glasul frunzelor din codru,De sopot tainic de izvoare.

In coapsa graitoarei midst,De vreme plugul vostru ara ;E primavara pe campieSi 'n ochiul vostru-i primavara.Bland tainele vi le desfaceDin sanu-i milostiva glie,Caci toata floarea va cunoasteSi toata frunza ei va stie.

Purtati cu bratele-amandouaA muncii rodnica povara,Supt stralucirea 'nlacrimataA diminetilor de vara.Si nimeni truda nu v'alina,Doar' bunul cerului parinte,De sus, pe frunte va aseazaCununa razelor lui sfinte.

18

2

'1

u 1.

:

7

A voastra-i jalea cea mai mare,A voastra-i truda cea mai sfanta,Stapanul vitreg va loveste,Cand cerul bine va cuvanta.Dar daca 'n schimbul panii voastre,Piticul ,ya plateste fiere,IndurAtor v'asculta DomnulSi va trimite mangaiere.

Cand doarme plugul pe rotile,In pacea serilor de toamna,La voi coboarA Cosanzeana,A visurilor noastre DoamnA.Vin crai cu argintate coifuriSi 'n aur zanele bAlaie :Atata stralucire 'ncapeIn bietul bordeias de paie

Frati buni ai frunzelor din codru,Copii ai mandrel bolti albastre,Sfintiti cu roua suferintiiTarana plaiurilor noastre !Din casa voastra, unde 'n umbraRang doinele i rade hora,Va straluci odata vremiiNorocul nostru-al tuturora.

,

-6

I

.

19

A mea e lacrima ce 'n trewurPrin sita genelor se frAnge,Al mieu e cAntul ce 'n pustieNeputincioasa jale-§i plAnge.Ci 'n pacea obidirii voastre,Ca 'ntr'un intins adAnc de mare,TrAieste 'nfricosatul viforAl vrernilor rAzbunAtoare.

N.20

APOSTOLUL

Ca o vecernie domoalASe stinge svonul din dumbravg,Pleoapa soarele-§i inchideSus pe-o cApitA de otavä.Norodul a cuprins podmolulLanga frAgarul din ulità,De carp sprijinit rAsareBAtrAnul preot la portit6,

21

.s

-

-

Mosneag albit de zile negre,Asa II pomenise satul,Pe pieptArelul lui de lAnAPurtand un ban dela 'mpAratul.

Domol, in mijloc se aseazA,$i sprijinind incet toiagul,Clipind din genele cArunteIncepe-a povesti mosneagul.

Intreg poporul ia aminte,AscultA jalnica poveste,$i fusul se opreste 'n mAnaInduiosatelor neveste.Mosnegii toti fArAmA lacrimiCu genele tremurAtoare,Aprinsi feciorii strAng prAseauaCutitului din cingAtoare.

AtAtea patimi prang in glasulCuvAnthtorului pArinte$i-atAta dor aprind in inimiDe clipa rAzbunArii sfinte.

BAtrAnul mag inaltà fruntea,Ce sfAnt e graiul gurii sale :Din el va luminA noroculAcestui neam sfArsit de jale !

22

,

Ace la§ dor tresare 'n piepturi,CAnd glasul strigAtor 4AsunA,

gemAt infioarà fireaPre lung §i greu ca o furtunA.FrAgarul i§i indoaie coapsa,Iar de prin vAi purcede vAntul,Prin largul albelor vAzduhuri,SA ducA cerului cuvAntul.

Din cetAtuia strAluciriiCoboarà razele de lunA,Pe-argintul fruntii lui boltiteDin aur impletesc cununA.

Cuvine-se hirotonireaCu harul cerurilor tie,Drept vestitorule apostolAl unei vremi ce va sA vie.

23

/

.

.

,

DASCALUL

Mopeag senin, eu tAmpla ta curatà0 cer pe veci, nAciejdii mele pazà,Din soarele copilAriei melePe fruntea ta mai licAre§te-o raza.In suflet simt curn negura se sfarmA.5i se 'mpiete§te albA dimineata,Cand ochiul tAu in inimg-mi coboar4,Topind incet cetatea ei de ghiatg,

24 .

Azi, ca un sfânt dintr'o icoana veche,Bland imi rasai cu fata ta blajina,Cu zambet bun, cu ochi cuminti i limpezi,Stralucitori de lacri-mi i lumina.Cu tine-aduci atatea nestemateDin ingropatul vremilor tezaur$i amintirea 'n tara ei ma poarta,Cu pas incet, in carul ei de aur

Ma \rad in pragul zilelor mai bune0 casa 'n deal, cu strasine plecate,Unde-asculta de sfaturile taleAtata ras si-atata sanatate.In ,frunte, tu pareai un mag din basme,Cand soarele trecand peste fantang,Bland patrundea prin strasjna de paie$i lumina bucoavna ta 1)d-traria.

A fost de mult. 0 razd care luptaZadarnic cu campiile de ghiata.Vezi, astazi valul altei vieti ma poarta

'ntelepciunea altei lumi ma-'nvata.Dar sufletul si-acum isi are cuibulAcolo sus in satul de subt munte,Unde i azi zambeste impacata,Curata cinste-a pletelor carunte.

25

,

;'-

--,

$i

Bucoavna ta, subt pragul de pe grindä,hodine§te 'nvätatura moarta,

Dar glasul tau i azi, la zi de praznic.Toata povara greului o poarta.

Pierdut ascult troparul tau din strataSi tainica §i sfânta-mi pare clipa,Pare ca duhul altei lumi m'atinge,In zbor domol, pe frunte cu aripa.

Caci simt plutind prin fumul de ambleSfintenia cantärii preacurate,Ce-a rumenit o lume cu seninaCucernicie-a vremilor uitate.Si 'n ochii tai vad stralucind scânteiaDin focul mare-al dragostii de lege,Ce prin potopul veacurilor negreNe-a luminat cararile pribege.

26

I§i

'r

.

01,

DELA NOI

Cu fruntea 'n tArAnA, plAngAnd azi ne veziDin slavA, cerescule soare ;RugAmu-ne tie, azi sufletul nostruTu lasA-I departe sA zboare.Trimite §i vAntul, pribeagul drumet,El crainicul boltii albastre,SA ducA departe pe aripa luiCuvAntul strigArilor noastre.

27

40

,

1.

.

Acolo, departe, spre soare rAsare,In freamAt de foi din dumbravA,Pe veci cetluite in marmurà rece,Dorm clipele noastre de slavA.Voi sinteti acolo, viteji parcalabi,

voi, prea cinstitilor vornici,Statornici in cinstea de lege si tara,In focul credintei statornici.

Acolo dormi i tu, arhanghelTu tefane, sfant Vo.evoade,Ce-ai scris strAlucirea norodului tauCu sange dusman de noroade.De sfanta ta dreaptA, de spada ta sfanta,Spun toate povestile slovei,

SA nu se 'nfioare de numele tauNu-i frunza in codrii Moldovei

Azi mastera-i vremea Acum vAduviteZac sfintele tale otele

luna cand trece de mila tresare,CAci vede rugina pe ele.Amarnic ne poartA pe strambe carariVicleana i vitrega soarte,MArit Voevoade, in tara ta azi

vise §i fulgere-s moarte ,

28

-

bAtrAn,

.

. .

.

.Si

Noi sintem drumetii - piticilor vrerni,Pitici in putintA §i vrere,Copii Vara sprijin ne scurgern viataDin dor §i din nem AngAiere.A noastrA movie, frumoasA nespus,Grumazul §i-a 'ntins spre pierzare,CAci bratele noastre azi span nu strAngSi steag tara noastra nu are . . .

MAria Ta ! Sintem batuti de nevoi,La noi in zadar arA plugul,CAci holdelor noastre cu spicul de aurStrAinul le furA bel§ugul.Am vrea sA purcedem cu jertfele laudei,Dar n'avem nimica la Casa .Maria Ta ! Toate strainii le duc

numai cu lacrimi ne lasA .

Dar spunem cu totii nevestelor noastreSA prang6 cu lacrimi de jale,Potopul sA treaca i plainri i munteSA spele otelele tale.Atunci, and in soare din nou strAluci-vor,

De sus din a ta .'mparatie :Crai tank, crai mAndru, crai nou sA le 'ncinga,Trirnite, rugArnu-ne ie !

\

/

.

29

PARASITI

StinsA-i para lumilnAriiDe pe lespedea de piatrA

bAtrAnii bieti alAturiTot mai stau uitati la vatrà.

Luna trece sura popii,LuminAnd in drum pridvorul,Pipa mosului nu arde,Baba si-a uitat fuioyul.

30

"

Si

A

I'

r

\

-

boar tArziu, and prind mai aprigIn vecini sà latre cainii,Ei tresar, se vAd in foldi plAng amAndoi bAtrAnii.

CAtA jale le-a fost scrisä !Doi feciori aveau la casA ...Unu-i mort de astà toamnA,Altul stà cu domni la masa'.

31

-

CLACF111

Era in miezul zilelor de varasoarele din drumul lui de para

hi trimitea sagetile aprinse.Din braul lui, din haina lui senina,Descopciate tinte de luminaCadeau sfarmate 'n pulbere de razaPe revArsarea tarinei intinse

ascutiau ucigatoare suliti

32

e

t

§i

§i

,.

Eu le vedeam insiruirea lungd,Cum gArbovitä 'ncet inainteazA,Cum stkruind prin holdd-si taie ulitiCersitorind cu ochii stinsi o dungdDe nor pribeag in vAnAtul din zare.CAnd secerea 'n trudita ei cArareir a§terneA in znopii grei de aur,

Prisosul sfAnt de binecuvAntare.

Erau clAca§i : ostenii fart numeCe duc rAzboiul mare-al tuturora,Ei ce se sting in neguri i uitare

cad §i mor de cruda 'mpovArareA tuturor durerilor din lume

Erau atAti in slujba lor de clacA,Cei osAnditi sA plane& si sä tacA :Mosnegi slAbiti, ce scris' aveau pe frunteZAdArnicia pletelor cArunte ;Barbati sfAr§iti, cu sufletele moarte,Cu tot amarul unei vieti desarte.

'n lung sirag femeile trudite,Cu ochii stinsi, cu sAnul supt de trudi,lnaintau in cale gArboviteDe munca lungA, vitregA i crudd.Cum se tart poporul mut de umbrePArea o ceatd tristä de 'ngropare

arsita cAdeà ucigAtoarePe-a secerii sclipire ne 'nduratA.

Oct. Goga : Poozti atOse. 3 33

-

. . .

.

i.

in urma lor, incet Vara zabava,Ca un blestem din vremuri inoptate,Ca o pedeaps' a veacuri de paeAteVenia stapanul gliei odraslite,Cu zambetul nadejdii implinite,Cu pasul greu de-atata sariatate.Obrajli lui se aprindeau in pripa$i 'n ochii lui ardea mania oarba,Cand vre-un mopeag sta locului o clipa,Tremurator cu maneca steargaSudoarea grea ce-i picura din barba.

$i se Vara poporul mut de umbre,Neputincioasa ceata de 'ngropare.

lar' cand a fost in ceasul de amiazaSi le-au adus merindea lor amaraDin pane de neghina §i sacara,Ei stau sfar§iti, cu ochil du§i departeIn adancimea zarilor de§arte.

Eu le vedeam in§iruirea lungaDe mucenici nerasplatiti ai panii,Cei logoditi de veacuri cu durerea,$i cloud lacrimi mi-au curmat vederea.Maud incet In bulgarii taranii

34

,

. .

I

st-zi

Din ceata lor grabita se desprinde,Intreg läsanduli codrul de merinde,Cu chipul stins o umbra de femeie,Langa'un razor ea sta ingrijorata,Prive§te 'n jos §i sanul §i-1 descheie,Mangaietor s'apleaca sa ridiceUn fat Man ce adumbrit de spice

. A adormit pe-un a§ternut de gluga.Ea bland ridica-1 stand ingenunchiata5i 'ncet ii da copilului sa suga

Cutremurat de clipa asta sfanta,Un gand simtiam cum sufletu-mi framanta,Cum ma supune gandul §i ma 'ndeamna,Poruncitor cum drumul mi-1 arata :

Ca un proroc cu fata 'mbujorataSa cad la poala mamei din tarand$i sarutandu-i inasprita mana$i haina ei de sfanta preacurata,Genunchii mei sa-i- plec de inchinare !$i pe copilul ce zambe§te 'n pace,Infa§urat in scutece sarace,Eu sa-1 ridic cu bratele-amandouaIn stralucirea ar§itei din slava,In razele ce cad dogoritoare,SA-1 infratesc cu vulturul din zare5i sA-1 cunun cu doina din dumbrava !

35

'

'

,

I

CAci inima purcede sA-mi desgroapeComoara ei de doruri ne 'mpliniteSi simt amarul tarinei robite5i simt rusinea neagrA cum ma 'neacA,Simt cum lumina 'ncepe sA se fact,Cum moare bezna vechilor pAcate

sufletul inviorat imi spuneCa fAtul Ast' al patimii amare

dorului ce moare 'n asteptareE solul sfAnt infricosatul crainic,lzbAvitor durerilor strAbune.

Azi ochii lui ascund in adancimeMAreata tainA nepAtrunsä mieA ciasului cel poruncit sä vie,SA sfarme jalea din viitorime.

El, cel frumos i frate bun cu glia,Nou intrupatul suflet de Mesia,Va fi judetul ciasului de mane,Ce 'ntr'un zorit aprins de dimineataCu mana lui viteazA, indrAzneatA,Zdrobi-va cartea legilor bAtrAne.

El va 'ntrupà in strigAt de chiemareCuvantul gala ce azi adAposteste,In licAriri de tainice altare,Biserica nAdAjduirii noastre.

36,

, Si

Si-al

-

-

strig'atul intr'aripat va cre§te,Prin plaiuri largi, prin munti purtând cuvântul,5i va trezi din somnul lui p5mAntu1$i rumeni-va zgrile albastre.

Atunci in ziva mare-a invieriiAce§ti osta§i cu fete ofilite,Cu zâmbet mort, cu suflete trudite,Ca 'ntineriti de suflul primgveriiS'or ridicA, ei can au fost strAjeriiAmarului §i-ai mortii si-ai durerii,Cu bratul greu de greul räsplAtirii.

ToatA farina gliei desrobite$i muntii toti §i-adâncurile firiiVor prAznui din pacea lor urniteinfrico§ata clip' a premenirii,Chid suflet nou prime§te intrupare$i 'n strälucirea razelor de soareEl hArAze§te vremii 'mbAtrânite :Vestmântul nou, de nouä sArbkoare.

37

I

Si

.

.

r

?,

.

COSFICIL,

S'a. fost pornit un vânt molatecSá miste papura din baltA,Intr'un oftat prelung i sAlnicGerneA tulpina eiCa Moreà de-atata. vremeBolnavul Vant, mergeà departe,

seri-1611A atata jaleDe-alungul miristilor moarte.

38

.1

Mureau ovesele pe dealuriSub rAsuflarea-i de otravASi se uscau in rAddcinALivezi intinse de otavd.AlAturi tremura porumbul,Cu trupul chinuit de sete,Si se frangea troznind lii noapteCa o Wire de schelete...

Mai sus, la deal, in spre dumbrava,In colt la marginea poienii,Era un car cu oistea 'ntoarsASi 'n jug alAturi boulenii :SArmane, blande dobitoace !In cAutAtura lor amardSe rdsfrangea intreagd jaleaAcestui trist amurg de yard...

In fata lor stAtea pe ganduriTovardsul sdrobit de luptd,Infiorat de truda stearpà,Un biet cosa§ cu fata suptA.Si cum §edea batandu-§i coasaIntins pe sdrentuita zeghe,Cu ochii stin§i, pAred taranulUn mucenic de legea veche.

39

'

.

Eu ma uitam, cu milà 'n suflet,La mAna lui de soare arsa ;Vedeam cum din apus o razAPe frunte 'ncet i se revarsA.

cum treceam tAcut in cale,Din glasul coasei chinuiteSe 'nfiripa povestea mareA manilor nerAsplatite.

Tipa pe urma mea otelul,Simteim cum blastamA §i plange,Si ceriu 'mbujorat departePAreà tivit cu foc i sange.In sufletu-mi strivit de grand.PagAne patimi prind sa fiarbA :

Tudità, chinuita coasA,Vei mai cosi tu numai iarbA ?...

41

Si,-

DE DEMULT...

Tot mai rar s'aud in noapte clopotele dela strungg,Patru insi la popa'n casA tin azi sfat de vrenie lungA.

inteun sfe§nic ard pe mast dont lumângri de cear5,Plin de grije, peana nou'd moaie popa'n cAlimarä :

Patru juzi din patru sate, dela Mur4 mai la vale,CO supunere se 'nchinä astAzi Ingltimii tale,

41

I

,

,

,

1~

Luminate impArate ! Scriem carte cu'ntristare,Ne-au luat !Apnea domnii, PArA lege si'ntrebare...

Semne-aveam §i'n miezuine le-au fost pus de mult bAtranii,De pe and In tam asta numai noi eram

Nu mai sunt acum pe cAmpuri, toate le-a sfArmat dusmanulpe luonut al Floarii ni 1-au prApAdit sArmanul.

Ne mor vitele'n ograda i ni-e jale nouA foarte,§PnAltate Imparate, noi n'am vrea sA facem moarte !

Dar ne vrem mosia noastrA, vrem i pentru mort dreptate !Ale Ingltimii tale slugi supuse i plecate,

Am trimis aceastA carte si precum ca s'a" se §tieScris-am eu popa Istrate in ziva de Sfânt-Ilie.

Iar noi patru juzi cu, totii nu stint slova i scrisoarea,Punem degetul pe cruce si'ntdrim i noi plAnsoarea."

La fereastrA's zori de Alit §i pAtrund incet in casà,Juzii, treji de gAnduri grele, stau cu coatele pe masà.

42

S.

7

.

stApAnii... ,

$1

.

0 rfadejde lumineaza fetele nemangaiete.A'ntarit scrisoarea popa : la tot coltul o pecete.

Mo§ Istrate se ridica §i cu mana tremurataPune cartea in naframa, de trei ori imp5turata...

Into lit de drum jitarul Radu Roata se ive§te,Vechi cAprar din Cathie §tie carte pe nemte§te.

El apaza'n san scrisoarea §i särutd- maim popii,Juzii-i strang odata mana, le mijesc in gene stropii,

Stau cu popa'n pragul portii, ochii lor spre drum se'ndreapta,Cand cu traista subsuoara §i toiagu'n mana dreapta,

In sclipirea diminetii, care rumene§te satul,Radu Roata pleaca'n lume cu scrisoare Ia'mparatul.

. .

43

COLINDA

Mos CrAciun, Mos Craciun !La casa de om sarac,S'a gAtat faina'n sac,Si n'avem sa-ti dam colac,Mos Craciun !

Mos Craciun, Mos Craciun !Pe toate razoarele,Pe toate ogoareleNe-am trudit picioarele,Mos Craciun !

44

11

."

Mos CrAciun, Mos CrAciun !Toate sAptAmânileNe-am ostenit mânileSi-am adunat granere,Mos CrAciun !

Mos CrAciun, Mos CrAciun !Slujim slujba satului,'farina bogatului,Pajura 'mpAratului,Mos CrAciun !

Mos CrAciun, Mos CrAciun !Pe toate cArArile,Iti cAntAm cAntArile,

Ardem lumAnArile,Mos CrAciun !

i5

411 "VOW

4,

:-

UN OM

Rams bun, biete mani de truda,Atka vreme 'mpovarate,Ce stati pc pieptul slab acumaIntaia data 'ncrucisate.Osta§ al sfintei munci depline,De-acum pAmântul te a§teapta,La judecata cea din urmaTu vei gasi cumpana dreapta

46

)

!

Cinstità sluga credincioasä,Vor odihni a tale moaste,Doar glia neagra i manoasaAtat de bine te cunoaste...

ochi n'or sa mai stienu s'or tulburà de jale,

Cand cai straini vor paste iarbaDe pe movila gropii tale.

Azi nu mai e ingust bordeiulSà 'ncapa jalea ta amar5,Din iconita ei PreasfintaTe vede cea din urma sara...La cap un muc de lumanareInvie 'ncet i da sA Inoara,Asemeni visurilor taleIn sufletul de-odinioara

Numai o baba milostivastrajuie la capataiepe carbunii din jertfelnic

Aseaza boabe de tamale.De pe blidar un biet opaitIi joaca para tulburata,Pe fata stransa supt barbieC'o legatura 'mprumutata.

47

. 1nchisii§i

!

ii§i

Licit s'apropie de tineSi-ti pune-un ban in mAna slat*Ii tremurà durerea 'n geneSi 'ncepe-a plAnge biata babA...Ii furà tAnguirea vAntulCe bate 'n drumul lui fereasta :

Vai de norocul tAu, vecine,De ce-ai mai fost pe lumea asta ?...

S'abat in mintea ei bAtrAnAFrAnturi din rostul tAu pe lume,Cum doi bAieti ti-s slugi departeSi nu le-ai mai stint de nume.Din trei feciori ce-aveai, rAzboiulTi I-a 'ngropat pe cel mai mare,0 fatA-i moartA de rusine,Nevasta ta de supArare.

Se zbate 'n sfesnic lumAnareaSi moare 'n stingere domoalà,A adormit in lacrimi babaSi capul i-a cAzut in poalà...Prin geamul spart clipeste luna,0 clipà numai se aratàSi 'n perna ei de nori ascundeIn pripà fata rusinatA...

48

,

,

.

.

Un polar). 'n grabnice tropareTe va petrece dimineatA

poate nimeni nu va plAngePlecarea asta din viatA...De lAngA surA, rAzimatà,Te va privi muncita sapA,De-ar §ti vorbi, surata bunAAmar te-ar prohodi la groaPA :

0 viata 'ntreag' am fost tovarAsiIn ploi i 'n ar§itA de soare,De truda palmei tale aspreEu m'am fAcut strAlucitoare.Sclipirea mea spune rusinea

jalea care ma purta,M'ai frAnt de glia tuturora,Dar n'am sApat mosia ta

Oct. Gina : toezii &deco. 4

I

t

5i

49

IN MUNTI

Voi muntilor mandril, rnosnegi cununatiCu stelele boltii albastre,In leagAnul vostru de codrii i standDorm toate povestile noastre.AlAturi de soimii cu ochii aprinsiDin tainica voasträ dumbravA,Se 'naltä 'ndraznete 'n lumina din cerSi visele nbastre de slava.

50

In voi Ii de§teapta plansorile eiFrumoasa mea tara saraca,Cu brate lipsite de-al luptei fior§i buze ursite sa taca.La voi vine jalea-i, cAnd vifor paganPurcede strigarea sa-i franga,In cantec o schimba padurea de brazi

'n lume-o trimite sa planga.

La voi ma indruma 'n cararile ei

biata mea soarta pribeaga,Padurea cea vesnic lipsita de somnMi-e sfanta si-atata de draga.Cantarea mAiastrà din codrii caruntiDA strunelor mele povata,5i-o Inandra poveste strivita de vremiTruditul meu suflet invatA.

Din culmea plesuva cu cre§tetul albPrivirea mea sboara departe

'n mintea supusa tresare aprinsFiorul maririlor moarte.Un vaier amarnic se zbate 'n amurg§i moare in zvonuri de ape,Al muntilor vaier ma zbuciuma 'n piept

tremurà plansu'n pleoape.

-

5i

si-mi

- 5.1

5i

5i

0 vitregd soartà cu patima eiPe 'ntinsele culmi i poiene,In vremuri pitice, iubirii de fratiZiditu-i-a graniti viclene...-A pus miezuine i stavil'a pusRupAndu-vd crestetu'n douA,Când domnul stApan pe pämânt i pe cerPe voi vla dat, muntilor, nouA !

Va arde rusinea din crestet, ades'Voi asprà porniti vijelieSi sufletu-mi lacom vA soarbe atunciNäpraznica voastrA mânie IDin urletul vostru sub ceriul aprins,Din ploaia de trAznete greleS'a naste odatA, plutind peste vremi,Cântarea antarilor mele !

52

1/4

I

MI-A BATUT UN Mg0 LA POARTA

Mi-a bAtut un mo§ la poartä,Biet Oran cu tundra surA,Ii lAtrau departe cAiniiCand ,s-A-mi vie 'n -bAtAturA.

Cu sfiala lui seninAMi-a trecut cucernic pragul,Ca un sol din altà lumeZAmbitor pAseA mosneagul.

53

ri?

1)s

t

Cate nu ne povestirdmStand alAturea la masà?...SfAnta mea copilArieMi-a venit cu el in casà.

Rand pe rand imi inviaràNäzuinte frante 'n douà,Dela satul de sub muntePAnd 'n lumea asta nose%

Murmura incet In barbä,Se trudea sä ma 'nteleagà,Sta pe ganduri dus bgtranulCand i-am spus povestea 'ntreaga.

Mi-a plecat Cu oChii mallDe amata 'nvatatura :

N'o mai spune nitnAnuia,Biet mosneag cu tundra sura !...

54

,

,

DOINA

0 doing Mange sus pe culme,Din fluier unde limpezi cad

legAnate lin s'afund5In pacea odrilor de brad ...

Cântare, mesterà cântare,Te stingi acum incet-incet,

pierdutà 'n tremurareaOftArii Mande din brAdet

55

5i-adormi.

,,

Mi-ai picurat un strop in sufletDin taina vremii de demult,

plansul veacurilor duseMa infioard and te-ascult

Cum te-ai topit acurn in noapteEu stau cu inima la sfat :In care brad, de care creanga,Plansoarea ta s'a aninat?

$i cat vei mai till acolo,Tu sora pururea cu noi,Cand va fi mort de mult ciobanul$i moartA turma lui de oi ?

Tarziu odata, cine stie ?Trecand pe-aici, un calatorTe va culege dintr'o floare,De dup'o aripa de nor ...

Te-a cobori in largul ValiSi-o lume te va asculta,$i-o lume 'ntreaga va incepesg planga cu durerea ta...

56

. . .

. . .

.

. . .

.

,

CARMEN LABORIS

Veniti in hora de frAtie,Stra'vechii câmpului strAjeri,Ce ocrotiti de-o vesnicieA muncii rodnice dureri.Veniti, plugari, Veniti osteniiCelui mai vechiu i sfânt râzboiu,Tovara'si buni ai CosAnzenii,Veniti cu noi !

In goana vietii 'nviforatä,Strigati : Plugarii 'n veci nu pier,Cki lor pgmântul sfânt li-e tatà

frate soarele din cer.

57

.

Si

In casele cu grinzi MilneVoi rostul lumii asezati,Sus datatorilor de pane,In patimi §i credinte frati,Voi platnici de sudori i sange,Voi cei bogati i totusi goi,Veniti sa ne 'nvatati a plange,Veniti cu noi !

Veniti staruitoare gloata,Strigati s'auza mici i mari :E razimata lumea toataPe palme aspre de plugari !

Napraznic vifor de dreptateVa doarme 'n sufletu 'noptat5i spala lumea de pacateCand rele mani l'au desteptat,De grele vremi de mai 'nainteDe-al rasplatirii greu suvoi,Veniti aducatori aminte,Veniti cu noi !

Strigati sä stie largul zirii,S'auza tOti cati trag in jug :CA focul ro§ al räzbunariiTope§te fierele de plug !

58

,

,

POET

CAnd 1-au inchis dupA zAbrelepaznicii I-au petrecut,

L-au despoiat de toate cele,De tot sArmanul lui avut

L-au dus asd 'ntre rAsvrAtitiiDe dupA zidul gra glas,Dar §i-au uitat nenorocitiiCA gAndurile i-au rAmas.

50

I.

i

...

NebAnuitul lor tezaurNebunii 'ntreg i I-au lAsat$i 'n giulgiul lor tivit cu aurEl sufletul 'mpresurat.

Zadarnic bate din aripà$i 'n goarià moartea-i dà fiori,Zadarnic huhurezii VisaDin turla negrei inchisori.

In mandrà vraje se desfatàUngheru 'ngust si nevoiassi-i o grading fermecatàChilia de pusarias

Iar daa tainic cate-o razgCoboara ,tremurand pe pat,Ea 'nfioratil lumineazAIn visul unui imparat

60

.

.

.

§i-a

SUMARUL

Patina

Rugaciune 7

NoiOltulPlugarii 17

Apostolul 21

Descend 24Dela noi 27

Parásiti 30

32

Cosa 9111 38

De demult 41

Co lindä 44Un om 46

In munti 50

Mi-a batut un mo la poarta. 53

Doina 55Carmen Laboris 57Poet 59

61

/ zo13

Cl leash

r '

-