sr en 12620-2003 agregate pentru beton
TRANSCRIPT
ICS 91.100.15;91.100.30
STANDARD ROMÂN
SR EN 12620
Noiembrie 2003 Indice de clasificare H 12
Agregate pentru beton
Aggregates for concrete
Granulats pour béton
APROBARE
Aprobat de Directorul General al ASRO la 2003 Standardul european EN 12620:2002 are statutul unui standard român
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european EN 12620:2002 This standard is identical with the European Standard EN 12620:2002 La presente norme est identique à la Norme européenne EN 12620:2002
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO) Adresa poştală; str. Mendeleev nr. 21-25, 70168, Bucureşti 1 Direcţia generală: tel.: +40 1 211 32 96; fax: + 40 1 210 08 33
Direcţia Standardizare: tel.: + 4 021 310 43 08; + 4 021 310 43 09; fax: +4 021 315 58 70
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref.:SR EN 12620:2003 Ediţia1
2
Preambul na ţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba franceză a standardului european EN 12620:2002. Acest standard stabileşte caracteristicile agregatelor şi ale filerelor obţinute pornind de la materiale naturale, artificiale sau reciclate şi amestecuri ale acestora pentru a fi utilizate la fabricarea betonului. Acest standard european se aplică agregatelor a căror masă volumică reală, după uscare, este mai mare de 2 Mg/m3 ( 2000 kg/m3 ) pentru toate tipurile de betoane, inclusiv pentru betoanele realizate conform EN 206-1 şi pentru betoanele utilizate la fabricarea drumurilor, a şoselelor ca şi pentru agregatele care intră în compoziţia produselor prefabricate din beton. Acest standard nu tratează utilizarea filerelor destinate fabricării cimentului sau pentru altă utilizare decât cea pentru filerele inerte pentru betoane. Corespondenţa dintre standardele europene şi internaţionale la care se face referire şi standardele române este prezentată în anexa naţională NA. Standardul EN 1744-1, pentru care nu există standard român corespondent, se utilizează împreună cu prezentul standard. Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi internaţionale la care se face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea). Simbolul gradului de echivalenţă ( IDT – identic ), conform SR 10000-8.
3
STANDARD EUROPEAN SR EN 12620 NORME EUROPÉENNE EUROPÄISCHE NORM EUROPEAN STANDARD Septembrie 2002
ICS 91.100.15; 91.100.30
Versiunea română
Agregate pentru beton
Granulats pour béton Teinskörnungen für Beton Aggregates for concrete
Acest standard reprezintă versiunea româna a standardului european EN 12620:2002.
Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN.
Acest standard european a fost adoptat de CEN la 1 august 2002.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile în care prezentului standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare. Listele actualizate si referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe bază de cerere către Secretariatul Central sau orice membru CEN.
Prezentul standard european exista în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană).
O versiune în oricare altă limbă, realizată prin traducere sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa naţională şi notificată Secretariatului Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din: Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Spania si Suedia.
CEN COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
Comité Européen de Normalisation Europäisches Komitte für Normung
European Committee for Standardization
Secretariat Central: rue de.Stassart 36, B-1050 Bru xelles
2002 CEN Toate drepturile de utilizare sub orice formă şi prin orice procedeu sunt rezervate membrilor naţionali ai CEN Ref.:EN 12620: 2002 RO
SR EN 12620:2003
Cuprins
Pagina
Preambul
1 Domeniu de aplicare
2 Referinţe normative
3 Termeni şi definiţii
4 Caracteristici geometrice
5 Caracteristici fizice
6 Caracteristici chimice
7 Evaluarea conformităţii
8 Notare
9 Marcare şi etichetare
Anexa A (informativă). Prezentarea specificaţiilor granularităţii pentru clasele granulare cele mai
frecvente ale agregat grosierului
Anexa B (informativă). Indicaţii relative la definirea grosimii sau a fineţii nisipurilor
Anexa C ( normativă ) Toleranţe ale granularităţii tip a nisipurilor, declarate de către producător
Anexa D ( normativă ) Evaluarea finelor
Anexa E ( informativă ) Indicaţii relative la utilizarea agregatelor în beton
Anexa F ( informativă ) Note indicative relative la sensibilitatea agregatelor la îngheţ - dezgheţ
Anexa G ( informativă ) Precizări relative la efectul produs de anumiţi constituenţi chimici ai agregatelor asupra durabilităţii betonului în care sunt încorporaţi
Anexa H ( normativă ) Controlul producţiei de agregate
Anexa ZA (informativă). Capitolele prezentului standard european referitoare la cerinţele esenţiale ale altor prevederi ale Directivelor UE
Bibliografie
SR EN 12620:2003
3
Preambul
Prezentul standard european a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 154 „Agregate“ al cărui secretariat este deţinut de BSI.
Acest standard european trebuie să capete statut de standard naţional, fie prin publicarea unui text identic, fie prin ratificare, până cel târziu în martie 2003 şi toate standardele naţionale în contradicţie trebuie retrase până cel târziu în iunie 2004.
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul unui mandat dat CEN prin Comisia Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb şi se bazează pe cerinţele esenţiale ale Directivei (Directivelor) UE.
Pentru relaţii cu Directiva (Directivele) Uniunii Europene, a se vedea anexa ZA, informativă, care face parte integrantă din acest standard.
Specificaţiile relative la alte utilizări ale agregatelor sunt stabilite în următoarele standarde europene :
EN 13043 Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor, utilizate la
construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone de trafic
EN 13055-1 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane şi mortare.
prEN 13055-2 Agregate uşoare. Partea 2:Agregate uşoare pentru amestecuri bituminoase, pentru finisarea suprafeţei şi pentru utilizări în straturi tratate şi netratate, exclusiv betoanele pentru mortare şi tencuieli.
EN 13139 Agregate pentru mortare.
PrEN 13242. Agregate pentru materiale tratate cu lianţi hidraulici şi materiale netratate, utilizate pentru lucrări de geniu civile şi pentru construcţii de şosele.
EN 13383-1, Anrocamente – Partea 1: Specificaţii.
PrEN 13450, Agregate pentru amestec agregaturi de cale ferată.
Conform Regulamentului Intern al CEN/CENELEC, institutele de standardizare naţionale ale următoarelor ţări sunt obligate să pună în aplicare aceast standard european : Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Spania şi Suedia.
SR EN 12620:2003
4
1 Domeniu de aplicare Acest standard stabileşte caracteristicile agregatelor şi ale filerelor, obţinute pornind de la materiale naturale, artificiale sau reciclate şi amestecuri ale acestora, pentru a fi utilizate la fabricarea betonului. Acest standard european se aplică agregatelor a căror masă volumică reală, după uscare, este mai mare de 2 Mg/m3 (2000 kg/m3) pentru toate tipurile de betoane inclusiv pentru betoanele realizate conform EN 206-1 şi pentru betoanele utilizate la fabricarea drumurilor, a şoselelor ca şi pentru agregatele care intră în compoziţia produselor prefabricate din beton. Acest standard stabileşte caracteristicile relative la un sistem de control al producţiei de agregate şi la evaluarea conformităţii produselor cu prezentul standard european. Acest standard nu tratează utilizarea filerelor utilizate la fabricarea cimentului sau pentru altă utilizare decât cea pentru filerele inerte pentru betoane. NOTA 1 - Cerinţele din acest standard european sunt bazate pe experienţa acumulată cu aceste tipuri de agregate, având un mod de utilizare stabilit. O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii agregatelor provenite din surse mai puţin utilizate până in prezent cum sunt: agregatele reciclate şi agregatele obţinute din anumite produse industriale secundare. Aceste agregate, care trebuie să îndeplinească toate cerinţele acestui standard european pot avea alte caracteristici care nu sunt incluse în Mandatul M 125 şi care nu se aplică tuturor tipurilor de agregate, în aceste cazuri dispoziţiile în vigoare privind tipul de utilizare pot fi adoptate pentru evaluarea aptitudinii de folosinţă. NOTA 2 – Caracteristicile agregatelor uşoare sunt stabilite în prEN 13055-1:1997. 2 Referin ţe normative
Acest standard european conţine, prin referinţă datată sau nedatată, prevederi din alte publicaţii. Aceste referinţe normative sunt citate în locurile corespunzătoare din text şi publicaţiile sunt enumerate mai jos. Pentru referinţele datate, modificările sau revizuirile ulterioare ale oricăreia dintre aceste publicaţii nu se aplică acestui standard european decât dacă ele au fost încorporate prin modificare sau revizuire. Pentru referinţele nedatate se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se face referire (incluzând şi amendamentele).
EN 196-21, Méthodes d´essai des ciment-Partie 21: Détermination de la teneur en chlorure, dyoxide de carbone et alcalins du ciment.
EN 932-3, Essais pour déterminer les characteristiques générales des granulats- Partie 3: Procédure et terminologie pour la description pétrographique simpliffiée.
EN 932-5, Essais pour déterminer les characteristiques générales des granulats- Partie 5: Équipement commun et étalonnage.
EN 933-1:1997, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats- Partie 1: Détermination de la granularité – Analyse granulométrique par tamisage.
EN 933-3, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats- Partie 3: Détermination de la forme des granulats – Coefficient d´aplatissement.
EN 933-4, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats- Partie 4 Détermination de la forme des granulats – Coefficient de forme.
EN 933-7, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats-
Partie 7 :Détermination de la teneur en éléments coquilliliers / Pourcentage des coquilles dans les gravillons.
SR EN 12620:2003
5
EN 933-8:2001, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats-
Partie 8: Évaluation des fines – Équivalent de sable.
EN 933-9, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats-
Partie 9 : Qualification des fines – Essai au bleu de méthylène.
EN 933-10, Essais pour déterminer les charactéristiques géométriques des granulats-
Partie 10: Granularité des fillers ( tamisage dans un jet d´air ).
EN 1097-1, Essais pour déterminer les charactéristiques mécanique et physiques des granulats –
Partie 1: Détermination de la résistance à l`usure ( micro – Deval ).
EN 1097-2:1998, Essais pour déterminer les charactéristiques mécanique et physiques des granulats –
Partie 2: Méthodes pour la détermination de la résistance à la fragmentation.
EN 1097-3:1998, Essais pour déterminer les charactéristiques mécanique et physiques des granulats –
Partie 3: Détermination de la masse volumique en vrac et de la porosité intergranulaire.
EN 1097-6:2000, Essais pour déterminer les charactéristiques mécanique et physiques des granulats –
Partie 6: Détermination de la masse volumique réelle et de l´absorption d´eau.
EN 1097-8:1999, Essais pour déterminer les charactéristiques mécanique et physiques des granulats –
Partie 8: Détermination du coefficient de polissage accéléré.
EN 1097-9, Essais pour déterminer les charactéristiques mécanique et physiques des granulats –
Partie 9: Méthodes pour détermination de la résistance à l`usure par abrasion provoquée par les pneus à crampons – essais scandinave.
EN 1367-1:1999, Essais pour déterminer les charactéristiques thermique et l`altérabilité des granulats – Partie 1: Détermination de la résistance au gel-dé-gel.
EN 1367-2, Essais pour déterminer les charactéristiques thermique et l`altérabilité des granulats –
Partie 2: Essai au sulfate de magnésium.
EN 1367-4, Essais pour déterminer les charactéristiques thermique et l`altérabilité des granulats –
Partie 4: Détermination du retrai au séchage.
EN 1744-1:1998, Essais pour déterminer les charactéristiques chimiques des granulats-
Partie 1: Analyse chimique.
ISO 565:1990, Tamis de contrôle-Tissus métalliques, tôles métalliques perforées et feuilles électroformées – Dimensions nominales des ouvertures.
3 Termeni şi defini ţii Pentru necesităţile prezentului standard european se aplică următorii termeni şi definiţii: 3.1 agregat Material granular utilizat în construcţii. Un agregat poate fi natural, artificial sau reciclat 3.2 agregat natural Agregat de origine minerală care nu a suferit decât o transformare mecanică
SR EN 12620:2003
6
3.3 amestec agregat Agregat compus din agregat grosier şi nisip
NOTĂ - Acesta poate fi produs fără trecerea prin fracţiile de agregat grosier şi de nisip sau amestec de agregat grosier şi nisip
3.4 agregat artificial Agregat de origine minerală rezultat printr-un procedeu industrial, care a suferit transformări termice sau de altă natură 3.5 agregat reciclat Agregat rezultat prin transformarea materialului anorganic utilizat anterior la construcţie 3.6 filer Agregat ale cărui cele mai mari granule trec prin sita de 0,063 mm şi care pot fi adăugate materialelor de construcţie pentru a le conferi anumite caracteristici sigure NOTĂ – Pentru a obţine termenul “ particule fine “, a se vedea 3.12. 3.7 clas ă de granulozitate Notarea agregatelor în raport cu dimensiunea inferioară (d) şi superioară (D) prin cernere, exprimată prin d/D NOTĂ – Această notare admite prezenţa unui refuz D şi a unei treceri d. 3.8 nisip Notarea claselor granulare de mici dimensiuni, pentru care D este mai mic sau egal cu 4 mm. NOTĂ - Nisipul poate rezulta din dezagregarea naturală a rocilor masive sau mobile şi/sau prin concasarea lor sau tratarea agregatelor artificiale. 3.9 agregat grosier Notarea claselor de granulozitate de dimensiune mare, pentru care D este mai mare sau egal cu 4 mm şi d este mai mare sau egal cu 2 mm 3.10 agregat natural 0/8 mm Notarea agregatelor naturale de origine glaciară şi/sau fluvială pentru care D este mai mic sau egal cu 8 mm NOTĂ- Acest agregat poate fi, de asemenea, obţinut prin amestecarea agregatelor preparate. 3.11 lot Cantitate de produs, livrat, sau parţial livrat (conţinutul unui vagon sau camion, încărcătura unei nave) sau stoc, produs o singură dată în condiţii presupus identice
SR EN 12620:2003
7
NOTĂ – Atunci când procesul de producţie este continuu este necesar tratarea cantităţii relizate în decursul unei perioade anumite ca un lot.
3.12 particule fine Fracţie granulară trecând prin sita de 0,063 mm 3.13 categorie Nivelul unei caracteristici ale unui agregat exprimat sub forma intervalului dintre două valori sau a unei valori limită
NOTĂ – Nu există o relaţie între categoriile diferitelor caracteristici
3.14 granulozitate Distribuţie dimensională a granulelor exprimată în procente de masă care au trecut printr-un ansamblu stabilit de site 4 Caracteristici geometrice 4.1. Generalit ăţi Necesitatea încercărilor şi declararea tuturor caracteristicilor stabilite în prezentul capitol variază în funcţie de întrebuinţarea şi de originea agregatului. Dacă este cazul, încercările stabilite în capitolul 4 trebuie realizate pentru determinarea caracteristicilor geometrice corespunzătoare.
NOTA 1 – Atunci când este cerută valoarea unei caracteristici, dar aceasta nu poate fi definită prin limite stabilite, ea poate fi declarată ca fiind de categoria XX Declarat. De exemplu, în tabelul 8, un coeficient de aplatizare egal cu 55 corespunde la FI55 (Valoare declarată). NOTA 2 – Atunci când o caracteristică nu este impusă, poate fi utilizată categoria “ Neimpus”. NOTA 3 - Pentru obţinerea mai multor informaţii asupra unor caracteristici corespunzătoare unor aplicaţii stabilite se poate face referire la dispoziţiile naţionale în vigoare asupra utilizării agregatelor. 4.2 Clase de granulozitate Toate agregatele trebuie notate în raport cu clasa granulară d/D , cu excepţia agregatelor de adăugat cât şi a filerelor, care trebuie specificate ca filere şi care trebuie să respecte caracteristicile de granullozitate stabilite la 4.3. Clasele de granulozitate trebuie să fie stabilite prin utilizarea dimensiunilor sitelor prezentate în tabelul 1 şi să conţină seria de bază, sau seria de bază plus seria 1, sau seria de bază plus seria 2. Nu este admisă combinarea dimensiunilor sitelor din seria 1 şi din seria 2. Raportul dintre cea mai mare dimensiune D şi cea mai mică dimensiune d a claselor granulare nu trebuie să fie mai mic de 1,4.
SR EN 12620:2003
8
Tabelul 1 – Dimensiunile sitelor pentru stabilirea claselor de granulozitate
Serie de baz ă mm
Serie de baz ă+ seria 1 mm
Seria de baz ă + seria 2 mm
0 1 2 4 - - 8 - - - -
16 - -
31,5 (32) - -
63
0 1 2 4
5,6 ( 5) - 8 -
11,2 (11) - -
16 -
22,4 (22) 31,5 (32)
- 45 63
0 1 2 4 -
6,3 ( 6) 8
10 -
12,5 (12) 14 16 20 -
31,5 (32) 40 -
63 NOTĂ – Dimensiunile rotunjite dintre paranteze pot fi utilizate pentru descrierea simplificată a claselor de granulozitate
4.3 Granula ţie 4.3.1 Generalit ăţi Granulozitatea, determinată conform EN 933-1, trebuie să fie conformă celor stabilite în capitolele de la 4.3.3 până la 4.3.6, în funcţie de dimensiunile d/D. NOTĂ – Atunci când sunt amestecate agregate cu mase volumice reale sensibil diferite, este necesar de a se lua măsuri de precauţie pentru evitarea separării lor. Pentru aceasta, în evaluarea producţiei în cadrul unui sistem corect de producere al agregatelor, cel puţin 90% din agregatele din diferite loturi, măsurate pe o perioadă de maximum de 6 luni, trebuie să se situeze în interiorul toleranţelor de granularitate declarate de către producător şi stabilite în paragrafele de la 4.3.3 până la 4.3.6. 4.3.2 Agregat grosier Toate agregat grosierele trebuie să corespundă caracteristicilor generale de granularitate stabilite în tabelul 2, în funcţie de clasa lor granulară şi de categoria aleasă din tabelul 2.
SR EN 12620:2003
9
Tabelul 2 – Caracteristici generale ale granulozit ăţii
Agregat Dimensiune Procent de trecere ( în masă ) Catego -rie
G
2 D 1,4 Da&b Dc
db
d/2a&b
Agregat grosier
D/d=2 sau D =11,2 mm
100 100
Între 98 şi 100 Între 98 şi 100
Intre 85 şi 99 Între 80 şi 99
Între 0 şi 20 Între 80 şi 99
Între 0 şi 5 Intre 0 şi 5
Gc 85/20 Gc 80/20
D/d > 2 şi D >11,2 mm
100
Între 98 şi 100
Între 90 şi 99
Între 0 şi 15
Între 0 şi 5
Gc 90/15
Nisip D=4 mm şi d = 0
100
Între 95 şi 100
Între 85 şi 99
------
------
GF 85
Agregat de clasă
naturală 0/8
D ≤ 8 mm şi d=0
100
Între 98 şi 100
Între 90 şi 99
-------
------
GNG90
Amestec agregat
D ≤ 45 mm şi d=0 100 100
Între 98 şi 100 Între 98 şi 100
Între 90 şi 99 Între 85 şi 99
------ ------ GA 90 GA 85
a Atunci când dimensiunile calculate nu corespund sitelor exacte din seria ISO 565:1990 R20, trebuie adoptate sitele cele mai apropiate.
b Cerinţe suplimentare pot fi stabilite pentru betoane cu granulozitate discontinuă şi pentru utilizări specifice. c Procentul în masă trecut prin D poate fi mai mare de 99%, dar în acest caz, producătorul trebuie să documenteze şi să declare granulozitatea tip cu sitele D, d, d/2 şi cu sitele intermediare între d şi D ale seriei de bază plus seria 1 sau ale seriei de bază plus seria 2. Pentru fiecare din sitele intermediare, este necesară suprevegherea ca raportul dintre două site consecutive să fie mai mare sau egal cu 1,4. d Normele relativ la alte produse de agregate stabilesc cerinţe diferite
Pentru agregatele grosiere cu granulozitatea cuprinsă între: a) D >11,2 mm şi D/d > 2 ; sau b) D ≤ 11,2 mm şi D/d >4 ; trebuie aplicate cerinţele suplimentare (i) şi (ii) de mai jos, în funcţie de procentul în masă al trecerii prin sitele intermediare:
i)- toate granulozităţile trebuie să respecte limitele generale prezentate în tabelul 3; ii)- producătorul trebuie să determine şi să declare trecerea tip pe sitele intermediare şi toleranţele
categoriei alese în tabelul 3.
Tabelul 3 – Limite generale şi toleran ţe ale granulozit ăţii pentru agregat grosier cernut prin site cu dimensiuni intermediare
D/d
Site intermediare
mm
Limite generale şi toleran ţe ale sitelor intermediare
(Procent în masă trecut )
Categorie GT
Limite generale Toleran ţe ale granulozit ăţii tip declarate de c ătre produc ător
< 4 ≥ 4
D/1,4 D/2
Între 25 şi 70 Între 25 şi 70
± 15 ± 17,5
GT 15 GT 17,5
Atunci când dimensiunile sitelor intermediare, calculate ca mai sus, nu corespund dimensiunilor sitelor exacte din seria R 20 din ISO 565:1990, se recomandă utilizarea sitelor având deschiderea ochiurilor cele mai apropiate. NOTĂ – Limitele generale şi toleranţele claselor granulare ale agregatelor curente sunt prezentate în anexa A. Pentru agregatul grosier ale cărui granulozitate este alta decât: a) D >11,2 mm şi D/d ≤ 2 ; sau b) D ≤ 11,2 mm şi D/d ≤ 4 ; nu sunt necesare cerinţe suplimentare în raport cu cele din tabelul 2.
SR EN 12620:2003
10
4.3.3 Nisip Nisipul trebuie să fie conform caracteristicilor generale de granulozitate stabilite în tabelul 2, corespunzător claselor de granulozitate. Cerinţele suplimentare de mai jos trebuie aplicate la controlul regularităţii nisipului. Producătorul trebuie să determine, la cerere, şi să declare granulozitatea tip pentru fiecare tip de nisip produs. Această granulozitate tip este exprimată în procente de masă a nisipului, trecut prin sitele ale căror dimensiuni sunt stabilite în tabelul 4. NOTĂ – Anexa B prezintă recomandările referitoare la clasificarea nisipurilor în funcţie de fineţea lor (tabelul B.1 şi B.2).
Majoritatea nisipurilor utilizate în mod curent satisfăcător pentru cea mai mare parte a aplicaţiilor trebuie să respecte cerinţele din tabelul 4. Atunci când sunt destinate unor aplicaţii particulare sau atunci când trebuie ameliorată regularitatea granulozităţii, toleranţele granularităţii sunt cele prezentate în anexa C.
Tabelul 4 – Toleran ţe aplicabile granulozit ăţii tip ale nisipului utilizat curent, declarate de c ătre produc ător
Dimensiuni ale sitei
mm Toleran ţe în procent de mas ă trecut
0/4 0/2 0/1 4 2 1
0,250 0,063b
± 5a -
± 20 ± 20 ± 3
- ± 5a ± 20 ± 25 ± 5
- -
± 5a ± 25 ± 5
a Toleranţele de ± 5 sunt, de altfel, reduse prin specificaţiile lui D din tabelul 2
b În afară de toleranţele indicate, valoarea maximă a conţinutului de particule fine
corespunzătoare categoriei alese din tabelul 11 se aplica ca procent, trecut prin sita de 0,063 mm
4.3.4 Agregat de clas ă natural ă 0/8 mm Agregatele de clasă naturală 0/8 mm trebuie să fie conforme caracteristicilor generale de granulozitate stabilite în tabelul 2. Cerinţele suplimentare de mai jos trebuie aplicate la controlul variabilităţii clasei naturale 0/8 mm ale agregatelor. a) Producătorul trebuie să determine, la cerere şi să declare granulozitatea tip pentru fiecare agregat produs. b) Granulozitatea trebuie să fie confomă cu toleranţele indicate în tabelul 5.
Tabelul 5 – Toleran ţe aplicabile granularit ăţii tip a agregatelor
clasei naturale 0/8 declarate de c ătre produc ător
Dimensiune a sitei mm
Toleran ţe În procent de masă trecut
8 2 1
0,250 0,125 0,063
± 5 ± 10 ± 10 ± 10 ± 3 ± 2
SR EN 12620:2003
11
4.3.5 Amestec agregate Amestecul agregat trebuie livrat sub formă de amestec de agregat grosier şi agregate fine (nisip) cu D ≤ 45 mm şi d = 0. Amestecurile agregat trebuie să satisfacă caracteristicile generale de granulozitate, stabilite în tabelul 2. În funcţie de clasele lor granulometrice, amestec agregaturile sunt supuse caracteristicilor suplimentare, prezentate în tabelul 6, fiind marcat procentul de trecere prin două site intermediare.
Tabelul 6 – Caracteristici suplimentare ale granulo zităţii amestecurilor agregat
Clasa granular ă mm
Limite generale ale sitelor prezentate mai jos (precent de masă trecută)
Seria principal ă plus seria 1
Seria principal ă plus seria 2
40 ± 20
70 ± 20
Pentru sit ă mm
- 0/8 -
0/1,2 (11) - -
0/16 -
0/22,4 (22) 0/31,5 (32)
- 0/45
0/6,3 0/8 0/10
- 0/12,5 (12)
0/14 0/16 0/20
- 0/31,5 (32)
0/40 -
1 1 1 2 2 2 2 2 2 4 4 4
4 4 4
5,6 ( 5) 6,3 ( 6)
8 8
10 11,2 (11)
16 20
22,4 (22) NOTĂ – Dimensiunile dintre paranteze pot fi utilizate pentru descrierea claselor granulometrice într-o manieră simplificată.
4.3.6 Filere Granulozitatea filerelor, deteminată conform EN 933-10, trebuie să fie conformă limitelor stabilite în tabelul 7.
Tabelul 7 – Caracteristicile granulozit ăţii filerelor
Dimensiunea sitei
mm
Procentaj în mas ă trecut Limite inferioare şi superio are
pentru rezultate individuale Domeniu maximal al
granulozit ăţii declarate de către produc ător a
2 0,125 0,063
100 De la 85 până la 100 De la70 până la 100
----- 10 10
a Domeniul granulozităţiii este declarat pe baza a 20 valori (a se vedea tabelul H.1, aliniatul 1).90% din rezultatele declarate trebuie să fie cuprinse în acest interval. Toate rezultatele trebuie cuprinse între limitele inferioare şi superioare ale granulaţiei (a se vedea coloana 2 de mai sus).
SR EN 12620:2003
12
4.3.7 Agragate pentru uz particular
Atunci când întrebuinţarea particulară a betonului necesită agregate care prezintă o granulozitate specială, limitele granulometrice vor fi definite cu ajutorul seriei de site R 20 stabilite în ISO 565:1990, incluzând site corespunzătoare de 0,063 mm, 0,125 mm, 0,250 nn, 0,500 mm, 1 mm, 2 mm, 4 mm, 8 mm, 16 mm, 31,5 mm şi 63 mm. 4.4 Forma agregatului grosier Dacă este cazul, forma agregatului grosier trebuie determinată prin coeficientul de aplatizare, definit în EN 933-3. Acest coeficient trebuie să constituie încercarea de referinţă pentru determinarea formei agregatului grosier. El trebuie exprimat prin categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 8, în funcţie de aplicaţia sau de întrebuinţarea lui.
Tabelul 8 – Categorii ale valorii maxime ale coefic ientuluide aplatizare
Coeficientde aplatizare Categorie FI
≤ 15 ≤ 20 ≤ 35 ≤ 50 > 50
FI15
FI20
FI25
FI50
FIDeclarat Neimpus FINR
Dacă este cazul, indicele de formă determinat conform EN 933-4, trebuie exprimat utilizând categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 9, în funcţie de aplicaţie sau de întrebuinţare.
Tabelul 9 – Categorii ale valorilor maxime ale indi celui de form ă
Indice de form ă Categorie SI
≤ 15 ≤ 20 ≤ 40 ≤ 55 > 55
SI15
SI20
SI40
SI55
SIDeclarat Neimpus SINR
4.5 Con ţinut de elemente cochiliere ale agregatului grosier Dacă este cazul, conţinutul de elemente cochiliere ale agregat grosierului, măsurat conform EN 933-7, trebuie exprimat prin categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 10, în funcţie de aplicaţie sau de întrebuinţare.
Tabelul 10 – Categorii ale valorilor maxime ale con ţinutului de
elemente cochiliere ale agregatului grosier
Con ţinutul de elemente cochiliere
%
Categorie SC
≤ 10 > 10
SC10
SCDeclarat Neimpus SCNR
SR EN 12620:2003
13
4.6 Con ţinut de particule fine Dacă este cazul, conţinutul de particule fine, determinat conform EN 933-1, trebuie exprimat utilizând categoria corespunzătoare din tabelul 11. Conţinutul de particule fine al filerelor trebuie să corespundă caracteristicilor din tabelul 7.
Tabelul 11 – Categorii ale valorilor maxime de con ţinuturi de particule fine
Agregat Procent de trecere prin sita de 0,063 mm
Categorie f
Agregat grosier
≤ 1,5 ≤ 4 > 4
f1,5
f4
fDeclarat Neimpus fNR
Agregat de clasă naturală 0/8 mm
≤ 3 ≤ 10 ≤ 16 > 16
f3
f10
f16
fDeclarat
Neimpus fNR
Amestec agregat ≤ 3 ≤ 11 > 11
f3
f11
fDeclarat Neimpus fNR
Nisip
≤ 3 ≤ 10 ≤ 16 ≤ 22 > 22
f3
f10
f16
f22
fDeclarat Neimpus fNR
4.7 Calitatea p ărţilor fine Efectele dăunătoare ale părţilor fine din nisip şi filere, trebuie evaluate conform anexei D. 5 Caracteristici fizice 5.1 Generalit ăţi Necesitatea încercărilor şi declararea tuturor caracteristicilor stabilite în prezentul capitol variază în funcţie de întrebuinţarea şi originea agregatului. Dacă este cazul, încercările stabilite în capitolul 5 trebuie realizate pentru determinarea caracteristicilor geometrice corespunzătoare. NOTA 1 – Atunci când este cerută valoarea unei caracteristici, dar aceasta nu poate fi definită prin limite stabilite, ea poate fi declarată ca fiind de categoria XX Declarat. De exemplu, în tabelul 12, Coeficientul Los Angeles 60 corespunde la LA 60 ( Declarat). NOTA 2 – Atunci când o caracteristică nu este obligatorie, poate fi utilizată categoria “ Neimpus”. NOTA 3 - Pentru obţinerea mai multor informaţii asupra unor caracteristici corespunzătoare unor aplicaţii stabilite se poate face referire la dispoziţiile naţionale în vigoare asupra utilizării agregatelor.
SR EN 12620:2003
14
5.2. Rezisten ţa agregatelor grosiere la fragmentare Rezistenţa la fragmentare trebuie determinată prin coeficientul Los Angeles, conform capitolului 5 din standardul european EN 1097-2:2002. Metoda de încercare Los Angeles trebuie să constituie încercarea de referinţă pentru determinarea rezistenţei la fragmentare. Coeficientul Los Angeles trebuie exprimat utilizând categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 12 în funcţie de utilizare sau de aplicaţia particulară.
Tabelul 12 – Categorii ale valorii maxime ale coefi cientului Los Angeles
Coeficient Los Angeles Categorie LA
≤ 15 ≤ 20 ≤ 25 ≤ 30 ≤ 35 ≤ 40 ≤ 50 > 50
LA15
LA20
LA25
LA30
LA35
LA40
LA50
LADeclarat Neimpus LANR
Dacă este cazul, rezistenţa la fragmentare prin impact, determinată conform capitolului 6 din standardul european EN 1097-2:2002, trebuie exprimată utilizând categoria corespunzătoare, stabilită în tabelul 13, în funcţie de utilizare sau de aplicaţia particulară.
Tabelul 13 - Categorii de valori maxime ale reziste nţei la şoc
Rezisten ţa la fragmentare prin impac t
% Categorie
SZ ≤ 18 ≤ 22 ≤ 26 ≤ 32 > 32
SZ18
SZ22
SZ26
SZ32
SZDeclarat Neimpus SZNR
5.3 Rezisten ţa la uzur ă a agregatului grosier Dacă este cazul, rezistenţa la uzură a agregatului grosier, (coeficient micro-Deval, MDE), este determinată conform EN 1097-1. Coeficientul micro-Deval trebuie exprimat prin categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 14 în funcţie de aplicaţie sau de utilizare.
SR EN 12620:2003
15
Tabelul 14 - Categorii de valori maxime ale rezisten ţei la uzur ă
Coeficient micro -Deval Categorie
MDE ≤ 10 ≤ 15 ≤ 20 ≤ 25 ≤ 35 > 35
MDE 10
MDE 15
MDE 20
MDE 25
MDE 35
MDE Declarat Neimpus MDENR
5.4 Rezisten ţa la polizare şi la abraziune a agregatului grosier utilizat pentr u stratul de rulare 5.4.1 Rezisten ţa la polizare (coeficient de polizare accelerat ă – CPA) Dacă este cazul, rezistenţa la polizare a agregatului grosier utilizat pentru stratul de rulare, (coeficient de polizare accelerată – CPA), trebuie determinat conform EN 1097-8. El trebuie declarat conform categoriei corespunzătoare stabilite în tabelul 15.
Tabelul 15 – Categorii ale valorilor minime ale rez isten ţei la polizare
Coeficient de polizare accelerat ă Categorie
CPA ≥68 ≥62 ≥56 ≥50 ≥44
Valori intermediare şi valori < 44
CPA68
CPA62
CPA56
CPA50
CPA44
CPADeclarată Neimpus CPANR
5.4.2 Rezisten ţa la abraziune (valoare de abraziune a agregatelor – AAV) Dacă este cazul, rezistenţa la abraziune a suprafeţei agregatului grosier, (valoare de abraziune AAV), trebuie determinată conform anexei A din standardul european EN 1098-8:1999. Rezistenţa la abraziune a suprafeţei trebuie exprimată utilizând categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 16.
Tabelul 16 – Categorii ale valorii maxime pentru re zisten ţa la abraziune
Rezisten ţa la abraziune Categorie AAV
≤ 10 ≤15 ≤ 20
Valori intermediare şi valori > 20
AAV10
AAV15
AAV20
AAVDeclarat Neimpus AAVNR
SR EN 12620:2003
16
5.4.3 Rezisten ţa la abraziunea provocat ă de pneurile cu crampoane
Dacă este cazul, rezistenţa la abraziunea provocată de pneurile cu crampoane, (valoarea abraziunii scandinave AN), trebuie determinată conform standardului european EN 1097-9. Ea trebuie exprimată utilizând categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 17.
Tabelul 17 – Categorii ale valorilor maxime ale rez isten ţei la abraziune provocat ă de pneurile cu crampoane
Valoarea încerc ării scandinave Categorie
AN ≤ 7 ≤ 10 ≤ 14 ≤ 19 ≤ 30
valori intermediare şi valori>30
AN7 AN 10 AN 14
AN 19
AN 30
AN Declarat Neimpus AN NR
5.5 Masa volumic ă reală şi coeficientul de absorb ţie al apei Dacă este cazul, masa volumică reală şi coeficientul de absorbţie al apei trebuie determinate conform EN 1097-6, iar rezultatele trebuie declarate, la cerere, stipulând mijloacele de determinare şi calculele utilizate. 5.6 Masa volumic ă în vrac Dacă este cazul, masa volumică în vrac trebuie determinată conform EN 1097-3, iar rezultatele trebuie declarate la cerere. 5.7 Durabilitate 5.7.1 Rezisten ţa agregatului grosier la înghe ţ-dezghe ţ Atunci când agregate rezistente la îngheţ sunt impuse pentru un beton utilizat într-un mediu supus ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, rezistenţa la îngheţ, determinată conform EN 1367-1:1999 sau EN 1367-2, trebuie exprimată utilizând categoria corespunzătoare stabilită în tabelul 18 sau în tabelul 19. NOTĂ – Anexa F prezintă indicaţii pentru utilizarea agregatelor în mediu supus le îngheţ-dezgheţ..
Tabelu 18 – Categorii ale valorilor maxime ale sens ibilit ăţii la înghe ţ-dezghe ţ
Înghe ţ – dezghe ţ Procentaj de pierdere de masă a
Categorie F
≤ 1 ≤ 2 ≤ 4 >4
F1 F2 F4
F Declarat Neimpus F NR
a În cazuri extreme de frig, salinitate sau saturaţie în săruri de dezgheţare, este posibil ca încercările
care utilizează o soluţie sărată sau de uree conform anexei B din EN 1367-1:1999, să fie foarte corespunzătoare. În acest caz, limitele tabelului nu sunt aplicabile.
SR EN 12620:2003
17
Tabelu19– Categorii ale valorilor maxime ale sensib ilit ăţii la acţiunea sulfatului de magneziu
Valori ale sulfatului de magneziu Procentaj de pierdere de masă a
Categorie MS
≤ 18 ≤ 25 ≤ 35 >35
MS18 MS25
MS35 MS Declarat
Neimpus MS NR 5.7.2 Stabilitatea volumului – contrac ţie la uscare În zonele în care betonul prezintă o dislocare prin fisurări de contracţie datorate agregatelor utilizate, contracţia la uscare a agregatelor utilizate în betonul de structură trebuie, dacă este cazul, să nu depăşească 0,075% atunci când este determinat conform EN 1367-4, iar rezultatele trebuie declarate. NOTĂ – Această specificaţie nu se aplică niciodată elementelor care au suferit o uscare completă, betonului de masă, betonului cu aer oclus şi nici elementelor de structură care sunt simetric şi puternic armate şi nu sunt expuse condiţiilor meteorologice. 5.7.3 Reacţie alcalii silice Dacă este cazul, reacţia alcalii-silice a agregatelor trebuie evaluată conform reglementărilor în vigoare în locul de utilizare, iar rezultatele trebuie declarate. NOTĂ – În anexa D sunt prezentate precizări asupra efectului reacţiei alcalii-silice. 6 Caracteristici chimice 6.1 Generalit ăţi Necesitatea încercărilor şi declararea tuturor caracteristicilor stabilite în prezentul capitol variază în funcţie de întrebuinţare şi originea agregatului. Dacă este cazul, încercările stabilite în capitolul 6 trebuie realizate pentru determinarea caracteristicilor chimice corespunzătoare. NOTA 1 – Atunci când este cerută valoarea unei caracteristici, dar aceasta nu poate fi definită prin limite stabilite, ea poate fi declarată ca fiind de categoria XX Declarat. De exemplu, în tabelul 20, conţinutul în sulfat solubil al zgurei de furnal răcită în aer egal cu 1,2% în masă corespunde categoriei AS1,2 ( Valoare declarată ). NOTA 2 – Atunci când o caracteristică nu este obligatorie, poate fi utilizată categoria “ Neimpus”. NOTA 3 - Pentru obţinerea mai multor informaţii asupra unor caracteristici corespunzătoare unor aplicaţii stabilite se poate face referire la dispoziţiile naţionale în vigoare asupra utilizării agregatelor. NOTA 4 – Precizări asupre efectului produs de constituenţii chimici ai agregatelor, inclusiv reacţia alcalii-silice şi impurităţile organice uşoare, asupra durabilităţii betonului şi asupra caracteristicilor suprafeţei acestuia sunt prezentate în anexa G..
SR EN 12620:2003
18
6.2 Cloruri Dacă este cazul, conţinutul în ioni de clor solubili în apă al agregatelor care intră în compoziţia betonului trebuie determinat conform capitolului 7 din EN 1744-1:1998,şi, la cerere, trebuie declarat de către producător. NOTĂ – Dacă există bănuiala că acest conţinut în ioni de clor solubili în apă este mai mic sau egal cu 0,01% (de exemplu pentru agregatele provenind din mai multe cariere continentale), această valoare poate fi utilizată pentru calculul conţinutului de clor din beton. 6.3 Compu şi con ţinând sulf 6.3.1 Sulfat solubil în acid Dacă este cazul, conţinutul în sulfaţi solubili în acid al agregatelor şi filerelor care intră în compoziţia betonului, determinat conform capitolului 12 din EN 1744-1:1998, trebuie să fie mai mic sau egal cu valoarea maximă corespunzătoare categoriei alese din tabelul 20.
Tabelul 20 – Categorii ale valorilor maxime ale con ţinutului în sulfa ţi solubili în acid
Agregate Con ţinut în sulfa ţi
solubili în acid Procent de masă
Categorie
AS
Alte agregate decât zgură de furnal răcită în aer
≤ 0,2 ≤ 0,8 > 0,8
AS 0,2
AS 0,8
AS Declarat Neimpus AS NR
Zgură de furnal răcită în aer ≤ 1,0 > 1,0
AS 1,0
AS Declarat Neimpus AS NR
6.3.2 Sulf total Dacă este cazul, conţinutul total de sulf (S) al agregatelor şi filerelor, determinat conform capitolului 11 din EN 1744-1:1998, nu trebuie să depăşească: a) 2% S în masă pentru zgurile de furnal răcite în aer; b) 1% S în masă pentru alte agregate decât zgură de furnal răcită în aer. Este necesar a se lua măsuri de precauţie suplimentare atunci când pirotitul, formă instabilă a sulfurii de fier (FeS), este prezent în agregat. Dacă prezenţa acestui mineral este dovedită, se recomandă reducerea conţinutului total de sulf (S) la maximum 0,1%. 6.4 Alte componente 6.4.1 Componente care reduc timpii de priz ă şi rezisten ţa betonului
SR EN 12620:2003
19
Agregatele şi filerele care conţin materii organice sau alte substanţe în proporţii astfel încât acestea să modifice timpii de priză şi rezistenţa betonului, trebuie să facă obiectul unei evaluări în vederea
determinării efectului pe care îl produc asupra timpilor şi a rezistenţei la compresiune a betonului, conform capitolului 15.3 din EN 1744-1:1998. Aceste materiale trebuie utilizate în proporţia în care să nu producă: a) o creştere a timpului de priză a mortarului martor cu mai mult de 120 min; b) o reducere a rezistenţei la compresiune a mortarului martor cu mai mult de 20% în 28 zile. Prezenţa materiilor organice trebuie determinată conform capitolului 15.1 din EN 1744-1:1998, (încercare cu hidroxid de sodiu). Dacă rezultatele pun în evidenţă prezenţa acidului humic, se recomandă determinarea prezenţei acizilor fulviciconform capitolului 15.2 din EN 1744-1:1998. Dacă lichidul de la suprafaţă, rezultat din încercare este mai clar decât culoarea standardizată, se poate considera că agregatele nu conţin materii organice. NOTA 1 – Anumiţi compuşi anorganici decolorând lichidul de la suprafaţă în momentul încercării cu hidroxid de sodiu nu afectează priza şi întărirea betonului. NOTA 2 – Zahărul nu are efect asupra culorii lichidului de la suprafaţă în momentul încercării cu hidroxid de sodiu sau cu acid fulvic. Atunci când zahărul sau materiile care conţin zahăr pot fi prezente, este necesară supunerea agregatului la încercare pe un eşantion de mortar (a se vedea paragraful 15.3 din EN 1744-1:1998). Se aplică cerinţele prezentate mai sus relativ la timpii de priză şi de rezistenţă la compresiune a betonului. Dacă este cazul, prezenţa impurităţilor organice uşoare trebuie determinată conform capitolului 14.2 din EN 1744-1:1998, iar rezultatele trebuie declarate. 6.4.2 Componente care afecteaz ă stabilitatea volumului zgurei de furnal r ăcit ă în aer 6.4.2.1 Agregatele de zgură de furnal răcită în aer nu trebuie să prezinte nici o dezagregare a silicatului dicalcic atunci când sunt supuse la încercare conform capitolului 19.1 din EN 1744-1:1998. 6.4.2.2 Agregatele de zgură de furnal răcită în aer nu trebuie să prezinte nici o dezagregare a fierului atunci când sunt supuse la încercare conform capitolului 19.2 din EN 1744-1:1998. 6.5 Con ţinutul de carbonat al nisipului pentru calea de rul are a şoselelor de beton de ciment Atunci când este necesară măsurarea conţinutului de carbonat al nisipului destinat confecţionării căii de rulare, aceasta trebuie realizată conform metodei descrise în capitolul 5 din EN 196-21:1998, proba de încercat fiind preparată conform capitolului 12.3 din EN 1744-1:1998, iar rezultatele trebuie declarate. 7 Evaluarea conformit ăţii 7.1 Generalit ăţi Producătorul trebuie să efectueze încercări de tip iniţiale, (a se vedea 7.2) şi să asigure controlul producţiei de agregate, (a se vedea anexa H), pentru a garanta că producţia este conformă cu prezentul standard european şi că valorile declarate corespund. 7.2 Încerc ări de tip ini ţiale Încercările de tip iniţiale, corespunzătoare utilizării prevăzute, trebuie efectuate pentru verificarea conformităţii cu cerinţele în următoarele cazuri:
SR EN 12620:2003
20
a) trebuie utilizată o nouă sursă de agregate; b) a intervenit o schimbare majoră susceptibilă de a avea repercusiuni asupra caracteristicilor
agregatelor , în natura materiilor prime sau în condiţiile de tratament. Rezultatele încercărilor iniţiale trebuie să fie documentate şi constituie punctul de plecare al controlului producţiei acestui agregat. În particular, această documentaţie trebuie să conţină identificarea tuturor componentelor susceptibile de a emite un nivel de radiaţii superior nivelului de fond natural şi toate componentele susceptibile de a elibera hidrocarburi poliaromatice sau alte substanţe periculoase. În cazul în care unul dintre aceşti componenţi depăşeşte limita fixată prin reglementările în vigoare referitoare la utilizarea agregatului, rezultatele încercărilor iniţiale trebuie declarate. 7.3 Controlul produc ţiei de agregate Producătorul trebuie să aibă pus în aplicare un sistem de control al producţiei de agregate conform cerinţelor din anexa H. Înregistrările ţinute la zi de către producător trebuie să indice care proceduri de control al calităţii sunt puse în funcţiune în cursul producţiei de agregate. NOTĂ – Forma de control aplicată agregatelor depinde de utilizarea prevăzută a acestora şi de reglementările corespunzătoare. 8 Notare 8.1 Notare şi descriere Agregatele trebuie identificate în modul următor: a) originea producătorului – dacă meterialul este depozitat, trebuie identificată deasemeni originea depozitului; b) tipul agregatului (a se vedea EN 932-3); c) clasa de granulozitate. 8.2 Informa ţii specifice pentru descrierea unui agregat Necesitatea furnizării unor altor informaţii depinde de situaţie şi de întrebuinţare, de exemplu: a) un cod care face corespondenţa între notare şi descriere, b) orice alte informaţii complementare necesare identificării agregatului. NOTĂ – La încheierea comenzii, se recomandă ca beneficiarul să precizeze producătorului toate cerinţele particulare legate de întrebuinţarea agregatului ca şi toate informaţiile complementare de care are nevoie şi care nu figurează în tabelul ZA.1a şi ZA.1b. 9 Marcare şi etichetare Borderoul de livrare trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: a notare, b) data expedierii, c) numărul seriei borderoului, d) numărul prezentului standard european. NOTĂ – Pentru marcare şi etichetare CE a se referi la capitolul ZA.3 din anexa ZA.
SR EN 12620:2003
21
Anexa A
(informativă)
Prezentarea specifica ţiilor granulometriei pentru clasele granulozitate c ele mai
utilizate ale agregatului grosier
Tabelul A.1 - Limite generale şi tolean ţele sitelor intermediare
Seria de baz ă plus seria 1 ale dimensiunilor agregatului grosier (milimetri)
D/d
Dimensiuni/ Dimensiuni
intermediare
Valoarea lui d Limite generale şi tolean ţele sitelor intermediare (procent
de mas ă trecut)
2 mm
4 mm
5,6 mm
8 mm
11,2 mm
16 mm
22,4 mm
Limite generale
Toleran ţe ale granularit ăţii tip
declarate de produc ător
GT 15 GT17,5 2,8 Dimensiuni
Dim.Intermediar
e
2/5,6
---
4/11,2
---
5,6/16
11,2
8/22,4
16
11,2/31,5
22,5
16/45
31,5
22,4/63
45
De la 25
până la 70
± 15
---
4,0 Dimensiuni
Dim.Intermediar
e
2/8
---
4/16
8
5,6/22,
4
11,2
8/31,5
16
11,2/45
22,4
16/63
31,5
De la 25
până la 70
---
±17,5
5.6 Dimensiuni
Dim.Intermediar
e
2/11,2
5,6
4/22,4
11,2
5,6/32
16
8/45
22,4
11,2/63
31,5
De la 25
până la 70
---
±17,5
8,0 Dimensiuni
Dim.Intermediar
e
2/16
8
4/31,5
16
5,6/45
22,4
8/63
31,5
De la 25
până la 70
---
±17,5
11,2 Dimensiuni
Dim.Intermediar
e
2/22,4
11,2
4/45
22,5
5,6/63
31,5
De la 25
până la 70
---
±17,5
NOTĂ-Cazurile umbrite corespund claselor granulare care nu sunt utilizate curent.
NOTA 2–Atunci când o dimensiune intermediară este notată printr-o liniuţă, aceaste semnifică faptul că specificaţiile asupra
sitelor intermediare nu se aplică.
SR EN 12620:2003
22
Tabelul A.2 - Limite generale şi tolean ţele sitelor intermediare
Seria de baz ă plus seria 2 ale dimensiunilor agregatului grosier (milimetri)
D/d
Dimensiu
ni/ Dimensiu
ni intermedi
are
Valoarea lui d Limite generale şi tolean ţele
sitelor intermediare (procent de masă trecut)
2 mm
4 mm
6,3 mm
8 mm
10 mm
16 mm
20 mm
Limite generale
Toleran ţe ale granularit ăţii tip
declarate de produc ător
GT 15 GT17,5
2.5
Dimensi-uni
Dim.Intermediare
4/10 --
6,3/16 11,2
8/20 14 16/40
31,5 De la 25 până la 70
± 15
---
3,15
Dimensi-uni
Dim.Intermediare
2/6,3 --
4/12,5 8
6,3/20 14
10/31,5 22,4
20/63 45
De la 25 până la 70
± 15
---
4
Dimensiuni
Dim.Intermediare
2/8 --
4/16 8
8/31,5 16
10/40 20
16/63 31,5
De la 25 până la 70
----
± 17,5
5
Dimensi-uni
Dim.Intermediare
2/10 5
4/20 10
6,3/31,5 16
8/40 20 De la 25
până la 70
---
± 17,5
8
Dimensiuni
Dim.Intermediare
2/16 8
4/31,5 16 De la 25
până la 70
---
± 17,5
10
Dimensi-uni
Dim.Intermediare
2/20 10
4/40 20 De la 25
până la 70
---
± 17,5
NOTĂ 1–Cazurile umbrite corespund claselor granulare care nu sunt utilizate curent. NOTA 2–Atunci când o dimensiune intermediară este notată printr-o liniuţă, aceaste semnifică faptul că specificaţiile asupra sitelor intermediare nu se aplică.
SR EN 12620:2003
23
Anexa B
(informativă)
Precizări relative la definirea p ărţii grosiere sau fine ale nisipurilor
În tabelele B.1 şi B.2 sunt prezentate prescripţiile necesare definirii într-o manieră mai precisă a grosimii
sau fineţii nisipurilor. Pot fi utilizate unul sau celălalt tabel, dar nu ambele.
În aceste tabele, nisipurile cu granule mari sunt notate prin litera C, nisipurile cu granule medii prin
litera M, iar nisipurile cu granule fine prin litera F.
În plus, atunci când este folosit tabelul B.1, P , după notarea C, M, sau F, semnifică procentul trecut prin
sita de 0,500 mm (de exemplu MP pentru un nisip cu granule medii).
În acelaşi mod, atunci când este utilizat tabelul B.2 modulul de fineţe F urmează după notarea C, M, sau
F (de exemplu FF pentru un nisip fin).
Tabelul B.1 – P ărţile grosiere sau fine ale nisipului, m ăsurate
pornind de la procentul de trecere prin sita de 0,5 00 mm
Procent de mas ă trecut
CP MP FP
De la 5 până la 45 De la 30 până la 70 De la 55 până la 100
Tabelul B.2 – P ărţile grosiere sau fine ale nisipului, m ăsurate
pornind de la modulul de fine ţe
Modulul de fine ţe
CF MF FF
De la 4 până la 2,4 De la 2,8 până la 1,5 De la 2,1 până la 0,6
Modulul de fineţe (FM) permite cotrolarea regularităţii. Atunci când este necesar, modulul de fineţe al unei
livrări trebuie stabilit în limitele unui FM declarat ± 0,50 sau în alte limite stabilite.
NOTĂ – În general, modulul de fineţe (FM) este definit ca suma procentajelor cumulate, în masă, a refuzului pe seria
de site următoare ( mm ), exprimată în procente, adică:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ){ }100
125025050124 ,,, >+>+>+>+>+>=FM
SR EN 12620:2003
24
Anexa C (normativă)
Toleran ţe ale granularit ăţii tip ale nisipului, declarate de c ătre produc ător
Tabelul C.1 - Toleran ţe ale granularit ăţii tip ale nisipului, declarate de c ătre produc ător
Dimensiune a sitei
mm
Toleran ţe în procente de mas ă trecut
0/4 0/2 0/1
4
2
1
0,250
0,063
± 5
--
± 10
± 10
± 3
--
± 5
± 10
± 15
± 5
--
--
± 5
± 15
± 5
NOTĂ – Se referă la 4.3.3.
SR EN 12620:2003
25
Anexa D (normativă)
Evaluarea p ărţilor fine
Părţile fine pot fi considerate ca nedăunătoare atunci când se aplică una din următoarele patru condiţii: a) conţinutul total de particule fine este mai mic de 3% sau altă valoare conform reglemetării în vigoare în funcţie de utilizarea agregatului; b) valoarea echivalentă în nisip (SE), măsurată conform EN 933-8, este mai mare decât limita inferioară stabilită; c) valoarea încercării cu albastru de metilen (MB), măsurată conform EN 933-9, este mai mică decât limita stabilită; d) au fost stabilite dovezi ale performanţelor identice cu acelea ale părţilor fine dovedite satisfăcătoare, sau există dovezi ale unei utilizări satisfăcătoare fără probleme. Se recomandă, în mod normal, exprimarea cerinţelor de conformitate legate de încercările în echivalent de nisip cu albastru de metilen pe fracţiile granulometrice 0/2 mm, cu o probabilitate de 90%. NOTĂ – Limite exacte nu pot fi fixate la modul general atâta timp cât nu există mai multe cunoştinţe în utilizarea acestor încercări pentru diferite tipuri de nisip din Europa. Se recomandă fixarea limitelor şi/sau a categoriilor ţinând cont de specificaţiile existente pentru materialele care dau satisfacţie local, care sunt funcţie de reglementările în vigoare în funcţie de utilizarea agregatului.
SR EN 12620:2003
26
Anexa E
(informativă)
Indica ţii relative la utilizarea agregatelor în beton
E.1 Rezisten ţa agregatului grosier la fragmentare E.1.1 Agregatele având în general o rezistenţă superioară betonului, în cazurile în care utilizarea amestecurilor de agregate, ciment cu sau fără aditivi a căror utilizare s-a dovedit a fi satisfăcătoare, rezistenţele normale măsurate ale betonului produs, constituie în general o indicaţie suficientă a rezistenţei agregatului. Totodată, atunci când este cerut un beton cu o rezistenţă foarte mare, poate fi necesar să se ţină seama de rezistenţa agregatului. E.1.2 Un agregat de categoria LA15, LA20 sau de impact SZ18 , în general nu este cerut decât în cazuri speciale (particulare) ( de exemplu în zonele în care sunt folosite pneurile cu crampoane sau în cazul cerinţelor regionale particulare pentru straturile de finisare). E.1.3 Un agregat de categoria LA30, sau de impact SZ22 , poate fi cerut pentru straturile de rulare ale şoselelor şi pentru straturile de finisare ale dalelor care sunt supuse eforturilor la şoc. Pentru agregatele al căror coeficient Los Angeles este mai mare de 40, este recomandat de a face o evaluare pe baza exerienţei obţinute prin utilizarea lor anterioară. E.2 Rezisten ţa la înghe ţ-dezghe ţ E.2.1 Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului variază în funcţie de gradul de saturaţie în apă, de elementele care intră în compoziţia betonului şi de dozarea acestora. Proporţia de aer inclus este un factor particular important. În consecinţă, este esenţială determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a betonului prin efectuarea de încercări asupra eşantioanelor de beton.
SR EN 12620:2003
27
Anexa F (informativă)
Note relative la sensibilitatea agregatelor la îngh eţ-dezghe ţ
F.1 Generalit ăţi Sensibilitatea unui agregat la îngheţ-dezgheţ depinde în principal de climat, de utilizarea finală, de tipul petrografic şi de repartiţia granulometrică a porilor în interiorul particulelor granulare. F.1.1 Climat Gradul de deteriorare este proporţional cu frecvenţa ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, de diferenţa termică între îngheţ şi dezgheţ şi de gradul de saturare al particulelor granulare. F.1.2 Utilizare Agregatul este susceptibil de a fi deteriorat prin acţiunea de îngheţ-dezgheţ în condiţiile de mediu înconjurător parţial sau în întregime saturat sau în condiţii foarte umede. Riscul de deteriorare creşte în mod semnificativ atunci când agregatul este expus apei mării sau la acţiunea sărurilor de dezgheţare. F.1.3 Tipul petrografic Sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ este legată de rezistenţa particulelor granulare, ca şi de dimensiunea porilor şi a distribuţiei acestora în particule. F.2 Încerc ări F.2.1 Încerc ări orientative O examinare petrografică sau încercările fizice citate mai jos pot aduce precizări asupra sensibilităţii la acţiunea de îngheţ-dezgheţ. Agregatele care satisfac cerinţele uneia din aceste încercări pot fi considerate ca rezistene la acţiunea de îngheţ-dezgheţ. F.2.2 Examinare petrografic ă Examinarea petrografică a agregatului, efectuată conform modului de lucru stabilit în standardul european EN 923-3, prezintă o indicaţie asupra prezenţei particulelor slab sau foarte puternic absorbante, susceptibile de a fi deteriorate la acţiunea de îngheţ-dezgheţ. Dacă se observă sau dacă se suspectează prezenţa acestor particule, poate fi utilizată una din încercările fizice pe mai jos pentru evaluarea rezistenţei agregatului la acţiunea de îngheţ-dezgheţ. Agregatele fragile provenind din roci foarte alterate şi din anumite conglomerate şi alte spărturi pot conţine parţial sau în totalitate următoarele elemente: şisturi, micaşisturi, filite, cretă, marnă, şisturi argiloase, bazalt poros sau particule slab cimentate cu minereuri argiloase.
SR EN 12620:2003
28
F.2.3 Absorb ţia apei Atunci când absorbţia apei, determinată conform standardului european EN 1097-6:2000, este mai mică sau egală de 1%, agregatul poate fi considerat ca rezistent la îngheţ-dezgheţ. Cu toate acestea, numeroase agregate satisfăcătoare au valori de absorbţie a apei superioare. De exemplu, calcarele şi gresiile Jurasice au frecvent valori de absorbţie mai mari de 4% , în timp ce zgura de furnal, calcarele Permiene şi gresiile dolomitice Carbonifere au frecvent valori de absorbţie mai mari de 2%, dar acestea încă pot fi rezistente la acţiunea de îngheţ-dezgheţ. Cu siguranţă, agregatele conţinând o cantitate de agregat de silex poros, diferenţierea între stabilitatea la îngheţ-dezgheţ satisfăcătoare şi stabilitatea la îngheţ-dezgheţ nesatisfăcătoare poate fi evaluată mai bine prin măsurarea densităţii decât prin măsurarea absorbţiei apei. F.2.4 Alte încerc ări orientative Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, determinată conform standardului european EN 1367-1:1999, sau încercarea cu sulfat de magneziu, determinată conform standardului european EN 1367-2, poate fi aplicată pentru evaluarea rezistenţei la acţiunea de îngheţ-dezgheţ agregatelor. F.3 Alegerea unei categorii Când este disponibilă o dovadă documentată asupra performanţelor unui agregat în condiţii de utilizare similare celor prevăzute, agregatul poate fi considerat ca acceptabil. În cazul în care nu este disponibil niciun document şi când sunt necesare încercări, condiţiile înconjurătoare, utilizarea şi climatul pot fi folosite pentru alegerea unei categorii corespunzătoare pornind de la tabelul F.1. Categoria aleasă poate fi apoi asociată cu prevederile capitolului 5.7.1 pentru determinarea nivelului stabilit pentru sensibilitatea la acţiunea de îngheţ-dezgheţ sau a sensibilităţii la acţiunea sulfatului de magneziu.
Tabelul F.1 – Categorii de sensibilitate relativ la climat şi la utilizare
Condi ţii înconju rătoare Climat Mediteranean Atlantic Continental a
Fără gheaţă sau uscat Saturaţie parţială, fără sare Saturaţie, fără sare Cu sare (apă de mare sau şosele) Piste pentru aerodromuri
NR NR NR
F4 sau MS35
F2 sau MS25
F4 sau MS35
F2 sau MS25
F2 sau MS25
F1 sau MS18
NR F2 sau MS25
F1 sau MS18
F1 sau MS18
F1 sau MS18 a Categoria Continental poate fi aplicată Islandei, în mod sigur parţial Scandinaviei şi altor regiuni muntoase unde condiţiile meteorologice de iarnă sunt aspre.
SR EN 12620:2003
29
Anexa G
(informativă) Precizări referitoare la efectele produse de unii constitu enţi chimici ai agregatelor
asupra durabilit ăţii betonului în care sunt încorpora ţi G.1 Cloruri Clorurile pot fi prezente în agregate, în general sub formă de săruri de sodiu şi de potasiu, ptoporţia lor fiind foarte legat de originea agregatului. Asemenea săruri influenţează conţinutul total de cloruri şi alcali ai betonului. Pentru reducerea riscului coroziunii armăturilor încorporate , în mod curent se stabileşte o limită a conţinutului total de ioni de clor proveniţi din ansamblul constituenţilor din beton. Conţinutul de ioni de cloruri solubili în apă a celei mai mari părţi de agregate extrase din depozitele continentale este în general destul de redus. Atunci când se poate dovedi că acest conţinut de cloruri din material nu este mai mare de 0,01%, această valoare poate fi utilizată în procedura de calcul a conţinutului maxim de cloruri din componenţii betonului. G.2 Sulfa ţi Prezenţa sulfaţilor în agregate poate produce rupturi ale betonului, prin umflare. O parte importantă a sulfatului din zgura de furnal este prinsă în granulele de zgură şi nu joacă nici un rol în reacţiile de hidratare ale cimentului. Aceasta pentru că o mare parte a sulfaţilor poate fi tolerată în zgură. În unele condiţii, alţi compuşi ai sulfului prezenţi în agregate pot să se oxideze şi să producă sulfaţi. Aceasta poate provoca deasemeni o ruptură a betonului prin umflare.
G.3 Reacţie alcalii – silice Unele agregate pot reacţiona cu hidroxizii alcalini prezenţi în lichidele interstiţiale din beton. În aceste condiţii defavorabile şi în prezenţa umidităţii, aceste fenomene pot provoca o umflare, urmată de fisurarea sau ruperea betonului. Forma cea mai frecventă de reacţie se produce între alcali şi unele forme de silice (reacţie alcalii – silice). O altă formă , mai puţin frecventă, este reacţia alcali – carbonat. În absenţa unei experienţe bazate pe o perioadă mare, pentru a dovedi absenţa rectivităţii dintr-un amestec specific de ciment şi agregat, este necesar de a se lua următoarele măsuri de precauţie: -limitarea conţinutului total de alcalii din amestec; -utilizarea unui ciment cu conţinut redus de alcali activi; -utilizarea unui amestec de agregate nereactive; -limitarea gradului de saturare în apă a betonului.
O asociere agregate / ciment poate fi evaluată cu ajutorul reglementăriilor în vigoare în locul de utilizare, dacă nu este posibilă respectarea uneia din procedurile de mai sus. Atunci când agregatele sunt importate, cumpărătorul trebuie să ţină cont de experienţa acumulată în ţările de origine. NOTĂ – Pentru mai multe detalii, se face referire la Raportul CEN CR 1901 “ Specificaţii regionale şi recomandări pentru evitarea reacţiilor alcali – silice în beton “. G.4 Componente care afecteaz ă finisarea suprafe ţei de beton Atunci când aspectul suprafeţei betonului este un element esenţial, agregatele nu trebuie să conţină materiale în proporţii astfel încât să prejudicieze aspectul sau durabilitatea suprafeţei.
SR EN 12620:2003
30
NOTĂ – Dat fiind că un procent foarte mic în masă de impurităţi din agregate poate avea efecte foarte importante asupra finisării suprafeţei betonului, este recomandată verificarea sursei agregatelor recomandând destinaţia lor finală. În mod normal, proporţia de impurităţi organice uşoare, determinată conform capitolului 14.2 din EN 1744-1:1998, nu trebuie să depăşească: a) 0,5% în masă pentru nisipuri; sau b) 0,1% în masă pentru agregat grosier. Atunci când suprafaţa betonului prezintă impurităţi particulare, proporţia de impurităţi organice uşoare, determinată conform capitolului 14.2 din EN 1744-1:1998, nu trebuie să depăşească: a) 0,25% în masă pentru nisipuri; sau b) 0,05% în masă pentru agregat grosier. În anumite cazuri, de exemplu pentru betonul ornamental, poate fi necesară definirea clauzelor suplimentare relative la nivelurile de impurităţi organice uşoare. Unii constituenţi ai agregatelor pot avea un efect prejudiciabil asupra finisării suprafeţei betonului şi producerea de pete, decolorări, umflări sau desprinderi, dacă sunt în apropierea suprafeţei betonului. Sulfurile de fier reactive şi lignitul constituie două exemple de materiale susceptibile de a avea un astfel de efect asupra betonului. G.5 Componente care afecteaz ă priza şi întărirea betonului Alte componente ale agregatelor pot avea un efect negativ asupra adausului de apă din ciment şi a modificării timpului de priză şi a rezistenţei betonului. Materiile humice şi materiile derivate din zahăr constituie două exemple. Unele minereuri argiloase pot scădea rezistenţa şi durabilitatea betonului în care sunt încorporate. G.6 Componente din zgura de furnal r ăcită în aer
Unii constituenţi din zgura de furnal răcită în aer utilizaţi ca agregate pentru beton pot avea un efect defavorabil asupra stabilităţii volumice al acestuia din urmă. Totodată, zgura de cuptor înalt răcită în aer provenită din unităţile de producţie moderne riscă, cel puţin, să prezinte acest tip de inconvenient.
SR EN 12620:2003
31
Anexa H (informativă)
Controlul produc ţiei de agregate
H.1 Introducere Prezenta anexă stabileşte un sistem de control al producţiei de agregate, permiţând să se asigure că acestea sunt conform cerinţelor prezentului standard. Eficacitatea sistemului de control al producţiei de agregate trebuie evaluată conform principiilor enunţate în prezenta anexă, H.2 Organizare
H.2.1 Responsabilitate şi autoritate Responsabilitatea, autoritatea şi relaţiile dintre toţi membrii desemnaţi de a organiza, executa şi verifica elementele care afectează calitatea, trebuie asociate cu personalul, care trebuie să dispună de autonomie organizatorică şi autoritate permiţând: a) luarea măsurilor pentru prevenire neconformităţilor, b) identificarea, înregistrarea şi tratarea abaterilor de la calitate a produselor.
H.2.2 Reprezentantul direc ţiei pentru controlul produc ţiei de agregate Producătorul trebuie să numească, pentru toată linia de producţie a agregatelor, o persoană investită cu autoritatea necesară pentru asigurarea punerii în funcţiune şi respectarea permanentă a exigenţelor cerute prin prezenta anexă.
H.2.3 Revizuirea de c ătre conducere Sistemul de control al producţiei de agregate, adoptat pentru satisfacerea cerinţelor prezentei anexe, trebuie auditate şi trecute în revistă, la intervale de timp corespunzătoare, de către conducere, pentru a se asigura că este mereu eficace şi adaptat. Înregistrările trebuie păstrate. H.3 Proceduri de control Producătorul trebuie să redacteze şi să ţină la zi un manual de control al producţiei de agregate definind procedurile prin care cerinţele controlului producţiei sunt satisfăcătoare.
H.3.1 Controlul documentelor şi al datelor Controlul documentelor şi al datelor trebuie să cuprindă documentele şi datele relative la cerinţele prezentului standard acoperind aprovizionarea, producţia, controlul produselor şi documentele rela- tive la controlul producţiei de agregate. Manualul controlului calităţii agregatelor trebuie să conţină procedura gestionării documentelor şi al datelor. Acest manual trebuie să descrie procedurile şi responsabilităţile în materie de aprobare, editare,
SR EN 12620:2003
32
difuzare şi gestionare a documentelor şi al datelor interne şi externe. Deasemeni trebuie tratată pregătirea editării şi înregistrării modificărilor corespunzătoare acestei documentaţii.
H.3.2 Prest ări subcontractate Dacă prestările sunt subcontractate de către producător, acesta din urmă trebuie să ia măsuri pentru menţinerea controlului. În toate cazurile producătorul poartă întreaga responsabilitate pentru fiecare din subcontracte.
H.3.3 Identificarea materiilor prime Trebuie să existe o documentaţie care să precizeze natura materialului original, zăcământul cu, dacă este cazul, una sau mai multe cărţi de identitate care permit localizarea sa şi planul de extracţie. Este responsabilitatea producătorului de a se asigura că sunt identificate substanţele periculoase, conţinutul lor nedepăşind limitele stabilite prin dispoziţiile în vigoare NOTĂ – Majoritatea substanţelor periculoase definite în Directica Consiliului 76/769/CEE, de obicei, nu sunt prezente în cele mai multe zăcăminte de agregate de origine minerală. Cu toate acestea, nota de la capitolul ZA.1 din anexa ZA este adusă în atenţie producătorilor de agregate. H.4 Controlul produc ţiei Sistemul de control al producţiei de agregate trebuie să conţină: a) Proceduri pentru identificarea materialelor şi controlul producerii lor. NOTĂ – Dintre aceste proceduri, unele pot defini regulile de întreţinere şi reglare a materialelor de producţie, controlul sau încercarea materialelor eşantionate sau în curs de producţie, modificarea procesului de producţie, în caz de intemperii, etc. b) Proceduri pentru identificarea şi controlul tuturor materiilor periculoase menţionate în capitolul
(F.3.3)*, pentru a se asigura că nu depăşesc limitele definite prin dispoziţiile în vigoare din ţara în care este folosit agregatul.
c) Proceduri pentru asigurarea că materialele sunt stocate într-o manieră controlată şi că
amplasarea locului de stocare şi conţinutul acestuia sunt identificate. d) Proceduri pentru asigurarea că materialele luate din stoc nu sunt degradate de aşa natură încât
să compromită conformitatea lor. e) Identificarea produsului prin originea sa şi prin tip până în momentul transferului la client.
H.5 Controale şi incerc ări H.5.1 Generalit ăţi Producătorul trebuie să pună la dispoziţie în toate locurile, materiale şi personal format necesar pentru realizarea controalelor şi încercărilor cerute.
SR EN 12620:2003
33
H.5.2 Aparatur ă Producătorul este responsabil de controlul, etalonarea sau verificarea şi de întreţinerea materialului de control, de măsurare şi de încercare. Exactitatea şi frecvenţa etalonărilor sau verificărilor trebuie să fie conforme standardului european EN 932-5.
Aparatura trebuie utilizată conform procedurilor descrise. Aparatura trebuie identificată în mod unic. Toate înregistrările (etalonări şi verificări) trebuie păstrare.
H.5.3 Frecven ţa şi localizarea controalelor, e şantion ărilor şi încerc ărilor Documentul de control al producţiei de agregate trebuie să stabilească frecvenţa şi natura controalelor. Eşantioanele şi încercările, atunci când sunt stabilite, trebuie să fie realizate cu frecvenţele stabilite în tabelele H.1, H.2 şi H.3. NOTA 1 – Frecvenţele încercărilor sunt în general la anumite perioade de producţie. O perioadă de producţie este definită ca o săptămână, o lună sau un an de producţie. NOTA 2 – Controlul producţiei poate cuprinde examinări. Toate rezultatele acestor examinări pot conduce la creşterea fracvenţei încercărilor. NOTA 3 – Dacă valoarea măsurată este în apropierea limitei stabilite, ea poate confirma necesitatea reducerii frecvenţei încercărilor. NOTA 4 – În unele condiţii, frecvenţa încercărilor poate fi redusă în raport cu cea indicată în tabelele H.1, H.2 şi H.3. Aceste condiţii pot fi: a) un sistem de producţie automatizat; b) o îndelungată experienţă de regularitate al unor caracteristici; c) un zăcământ al căror caracteristici sunt conforme; d) punerea în aplicare a unui sistem al calităţii însoţit de măsuri excepţionale în materie de supraveghere şi de
conducere al proceselor de producţie. Producătorul trebuie să stabilească un program pentru frecveţa încercărilor bazat pe specificaţiile minime din tabelele B.1, B.2, B.3 şi B.4. Cauzele care conduc la reducerea frecvenţei încercărilor trebuie prezentate în documentul de control al producţiei de agregate. H.6 Înregistr ări Rezultatele controlului producţiei de agregate trebuie înregistrate şi menţionate amplasamentele, data şi ora prelevării eşantioanelor, produsul supus încercărilor ca şi orice altă informaţie pertinentă, de exemplu condiţiile meteorologice. NOTA 1 – Este posibil ca unele caracteristici să fie comune mai multor produse. În acest caz, producătorul bazându-se pe experienţa sa, poate aplica rezultatul unei încercări la mai multe produse. Acest lucru se aplică în particular produselor rezultate din amestecarea a două sau mai multe clase granulare. Caracteristicile intriseci ,este posibil ca să nu se schimbe, dar granulozitatea sau puritatea trebuie verificate.
În cazul în care produsul controlat sau supus încercăriilor nu satisface nivelurile stabilite alese, sau dacă considerăm că el este în această situaţie , este indicat de a nota demersurile ce trebuie făcute pentru
SR EN 12620:2003
34
remedierea acestei situaţii, (de exemplu realizarea unei noi încercări şi/sau luarea unor noi măsuri pentru remedierea procesului de producţie).
Trebuie efectuate înregistrările cerute de către toate capitolele din prezentul standard european. Ele trebuie păstrate, minimum întreaga parioadă reglementară. NOTA 2 – Prin “ perioadă reglementară “ se înţelege timpul în care sunt păstrate aceste înregistrări stabilite prin reglementările în vigoare din ţara de producţe.
H.7 Controlul produc ţiei neconforme În cazul în care controlul sau o încercare scoate în evidenţă că un produs nu este conform, trebuie: a) retras; sau b) transferarea lui spre o altă întrebuinţare pentru care este corespunzător; sau c) aruncarea sa şi marcare ca neconform. Producătorul trebuie să înregistreze toate cazurile de neconformitate, căutând cauza şi, dacă este necesar, întreprinderea unei acţiuni corective. NOTĂ – Printre acţiunile corective pot fi citate: a) cercetarea cauzei neconformităţii, mai ales examinarea modului de lucru la încercări şi toate reglajele necesare care au fost făcute; b) analiza procedeelor, aplicarea lor, înregistrările referitoare la calitate, raportările reclamaţiilor clienţilor pentru detectarea şi eliminarea cauzelor neconformităţii; c) punere în practică a acţiunilor preventive pentru tratarea problemelor la un nivel corespunzător riscurilor aferente; d) efectuarea controalelor care să garanteze că acţiunile corctive au fost aplicate şi că sunt eficace; e) punerea în aplicare şi înregistrarea modificărilor procedurilor rezultante din acţiunile de corectie. H.8 Manipulare, stocare şi condi ţionare in situ Producătorul trebuie ia măsurile necesare pentru a păstra calitatea produsului în timpul operaţiunilor de manipulare şi de stocare. NOTĂ – Măsurile de care trebuie să ţină seama de următoarele puncte: a) contaminarea produsului; b) segregarea; c) puritatea materialului manipulat şi a zonelor de stacare. H.9 Transport şi ambalare
SR EN 12620:2003
35
H.9.1 Transport Sistemul de control al producţiei trebuie să identifice domeniul responsabilităţii producătorului pentru ca acesta să cuprindă operaţiunile de stocare şi livrare. NOTĂ – Atunci când agregatele sunt transportate în vrac, poate fi necesară acoperirea sau plasarea în conteinere pentru reducerea oricărei contaminări. H.9.2 Ambalare Atunci când agregatele sunt ambalate, metodele şi materialele utilizate nu trebuie să contamineze sau să deterioreze agregatele în locurile în care caracteristicile să fie modificate într-un mod semnificativ înainte ca să fie scoase din ambalaj. Toate precauţiunile luate în timpul manipulării sau stocării agregatelor trebuie înscrise pe ambalaj sau în documentele însoţitoare. H.10 Formarea personalului Producătorul trebuie să stabilească şi să ţină la zi procedurile de formare a persoanelor implicate în sistemul de producţie. Înregistrările acestor formări trebuie ţinute la zi.
Tabelul H.1 – Frecven ţe minime ale încerc ărilor vizând determinarea caracteristicilor general e ale agregatelor
Caracteristici Paragraf Note/Referin ţe Metod ă de
încercare Frecven ţa minim ă pentru încercare
1 Granulozitatea 4.3.1 4.3.6
EN 933-1 EN 933-10
1 pe săptămână
2 Forma agregatului grosier
4. 4 Frecvenţa încercărilor se aplică agregatului concasat. Frecvenţa încercărilor agregatului grosier natural depinde de originea sa şi poate fi redusă
EN 933-3 EN 933-4
1 pe lună
3 Conţinut de particule fine
4.6 EN 933-1 1 pe săptămână
4
Calitatea particulelor fine
4.6 Numai când această caracteristică este cerută,conform condiţiilor stabilite în anexa D.
EN 933-8 EN 933-9
1 pe săptămînă
5 Masa volumică reală şi coeficientul de absorbţie al apei
5.5 EN 1097-6 1 pe an
6 Reacţie alcalii-silice 5.7.3 a Dacă este necesar şi în caz de dubiu
7 Descriere petrografică 8.1 EN 932-1 1 încercare la 3 ani
(continuă)
SR EN 12620:2003
36
Tabelul H.1 (continuare)
Caracteristici Paragraf Note/Referin ţe Metod ă de încercare
Frecven ţa minim ă pentru încercare
8 Substanţe periculoasea
În particular: Emisii radioactive, Emisii de metale grele Emisii de hidrocarburi poliaromatice
H.3.3 H.4
b b Dacă este necesar şi în caz de dubiu
a Conform reglementărilor în vigoare la locul de utilizare
b În afara unor dispoziţii contrare, numai când aceasta este necesar pentru marcare CE ( a se vedea anexa ZA )
Tabelul H.2 – Frecven ţe minime ale încerc ărilor vizând determinarea caracteristicile agregate lor destinate unei utiliz ări speciale
Caracteristici
Paragraf Notă/referin ţe Matod ă de
încercare Frecven ţa
minim ă pentru
încercare 1 Rezistenţă la fragmentare 5.2 Pentru beton cu
rezistenţă ridicată EN 1097-2 2 pe an
2 Rezistenţa la uzură 5.3 Agregate destinate numai pentru stratul de rulare
EN 1097-1 1 la 2 ani
3 Rezistenţa la şlefuire 5.4 Agregate destinate numai pentru stratul de rulare
EN 1097-9 1 la 2 ani
4 Tezistenţa la abraziune 5.4.2 Agregate destinate numai pentru stratul de rulare
EN 1097-8:1999 anexa A
1 la 2 ani
5 Rezistenţa la abraziunea provocată de pneuri cu crampoane
5.4.3 Numai în regiunile unde sunt utilizate pneuri cu crampoane
EN 1097-9 1 la 2 ani
6 Sensibilitate la îngheţ-dezgheţ
5.7.1 EN 1367-1 sau EN 1367-2
1 la 2 ani
7 Conţinut de cloruri 6.2 Pentru agregate de origine marină, a se vedea tabelul H.3
EN 1744-1:1998, capitolul 7
1 la 2 ani
8 Conţinut de carbonat de calciu
6.5 Nisip destinat stratului căilor de rulare din beton
EN 1744-1:1998,12.3 EN 196-21:1989, capitolul 5
1 la 2 ani
SR EN 12620:2003
37
Tabelul H.3 - Frecven ţele minime ale încerc ărilor vizând determinarea
caracteristicile agregatelor de orice origine
Caracteristici
Paragraf Notă/referin ţe Matod ă de
încercare Frecven ţa
minim ă pentru
încercare 1
Conţinut de elemente cochiliere
4.5
Agregat grosier de origine marină
EN 933-7
1 pe an
2
Stabilitate volumică-Diminuare prin uscare
5.7.2
EN 1367-4
1 la 5 ani
3 Conţinut de cloruri
6.2
Agregate de origine marină
EN1744-1:1998, Capitolul 7
1 pe săptămână
4 Compuşi conţinând sulf
6.3
Numai pentru agregat de zgură de furnal Agregte, altele decât zgură de furnal răcită în aer
EN1744-1:1998, Capitolul 12 EN1744-1:1998, Capitolul 12
2 pe an
1 pe an
5 Substanţa organice: -hidroxid de sodiu -acid fulvic ( în caz de eşec al hidroxidului de sodiu) - încercare de rezistenţă comparativ- timi de întărire -impurităţi organice uşoare
6.4.1
EN 1744-1:1998, 15.1 EN 1744-1:1998, 15.2 EN 1744-1:1998, 15.3 EN 1744-1:1998, 14.2
1 pe an
1 pe an
1 pe an
2 pe an
6
Dezintegrarea silicatului dicalcic
6.4.2.1
Numai pentru zgură de furnal
EN 1744-1:1998,19.1
2 pe an
7
Dezintegrarea fierului
6.4.2.2
Numai pentru zgură de furnal
EN 1744-1:1998,19.2
2 pe an
SR EN 12620:2003
38
Anexa ZA
(informativă)
Capitolele din prezentul standard european care fac referin ţă la cerin ţele esen ţiale sau alte prevederi ale Directivelor UE
ZA.1 Domeniu de aplicare şi caracteristici asociate Prezentul standard european şi prezenta anexă ZA au fost elaborate în cadrul unui mandat1 dat CEN de către Comisia Europeană şi Asociaţia Liberului Schimb. Capitolele acestui standard european care figurează în prezenta anexă răspunde cerinţelor Mandatului dat în cadrul Directivei UE relative la Produse pentru Construcţii ( 89/106/CEE ). Conformitatea acestor capitole conferă agregatelor şi filerelor tratate în prezentul standard european prezumţia de aptitudine pentru utilizările prevăzute indicate în acest standard; el trebuie să facă referinţă la informaţiile care însoţesc marcajul CE. AVERTISMENT: Alte cerinţe şi alte directive UE, care nu modifică aptitudinea de folosire prevăzută, pot fi aplicate agregatelor şi filerelor relevate în această anexă. NOTĂ – În afară de capitolele specifice substanţelor periculoase conţinute în acest standard, pot exista şi alte cerinţe aplicabile produselor care intră în domeniul său de aplicare ( de exemplu, transpunerea reglementărilor europene, legi, prevederi reglementare şi administrative naţionale). Pentru satisfacerea prevederilor Directivei UE asupra Produselor pentru Construcţii, este necesar ca aceste cerinţe să fie respectate acolo, unde şi când se aplică. NOTĂ: o bază de date informative asupra dispoziţiilor europene şi naţionale referitoare la substanţe periculoase este disponibilă în pagina Construcţii de pe site internet EUROPA ( http://europa.eu.int). --------------------------------- 1 M 135 “ Agregate “, în forma sa modificată
SR EN 12620:2003
39
Tabelul ZA.1a – Domeniu de aplicare şi capitolele de specifica ţii referitoare
Produs : Agregate obţinute prin tratarea materialelor naturale, artificiale sau reciclate care sunt cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului standard.
Utilizare prev ăzută: Beton pentru construcţii, căi rutiere şi lucrări de geniu civile
Caracteristici esen ţiale Subcapitole de specifica ţii din prezentul standard şi/sau din alt
standard
Nivel şi/sau clas ă
Notare
Formă, mărime şi masă volumică a granulelor
4.2 Clasă de granulozitate 4.3 Granulozitate 4.4 Forma agregatului grosier 5.5 Masă volumică reală şi coeficient de absorbţie al apei
Nestabilit Nestabilit Nestabilit Nestabilit
Notare ( d / D ) Categorie de toleranţă Categorie Valoare declarată
Puritate 4.5 Conţinut de elemente cochiliere în agregat grosier 4.6 Particule fine
Nestabilit Nestabilit
Categorie Categorie
Rezistenţă la fragmentare şi sfărâmare
5.2 Rezistenţă la fregmentare a agregatului grosier
Nestabilit Categorie
Rezistenţă la şlefuire şi abraziune 5.3 Rezistenţă la uzură a agregatului grosier 5.4.1 Rezistenţa la şlefuire 5.4.2 Rezistenţă la abraziune 5.4.3 Rezistenţa la abraziune provocată de pneuri cu crampoane
Nestabilit Nestabilit Nestabilit Nestabilit
Categorie Categorie Categorie Categorie
Compoziţie/conţinut 6.2 Cloruri 6.3.1 Sulfat solubil în acid 6.3.2 Sulf total 6.4.1 Constituenţi care reduc timpul de priză şi rezistenţa betonului 6.5 Conţinut de carbonaţi în nisipul pentru stratul căii de rulare a şoselelor de beton
Nestabilit Nestabilit Nestabilit Nestabilit Nestabilit
Valoare declarată Categorie Admis/ refuzat Admis/ refuzat Valoare declarată
Stabilitate volumică 5.7.2 Stabilitate volumică- diminuare prin uscare 6.4.2 Constituenţi care afecatează stabilitatea volumică a zgurei de furnal răcită în aer
Nestabilit Nestabilit
Admis/ refuzat Admis/ refuzat
Absorbţie de apă 5.5 Masă volumică reală şi coeficient de absorbţie apă
Nestabilit Valoare declarată
Substanţe periculoasea Emisii radioactiveagregate de origine radioactivă utilizate în betonul pentru clădiri), Emisii de metale grele Emisii de hidrocarburi poliaromatice Emisii de alte substanţe periculoase
NOTĂ capitolul ZA 1 de mai sus H.3.3 Identificarea materiei prime H.4 Controlul producţiei
Nestabilit
Paragraful al 3 –lea din capitolul ZA.3
Durabilitate faţă de îngheţ-dezgheţ
5.7.1 Rezistenţa agregat grosierului la îngheţ-dezgheţ
Nestabilit Categorie
Durabilitate faţă de reacţia alcalii-silice
5.7.3 Reacţia alcalii-silice ” Nastabilit Valoare declarată
SR EN 12620:2003
40
Tabelul ZA.1b – Domeniu de aplicare şi capitolele de specifica ţii referitoare
Produs : Filere obţinute prin tratarea materialelor naturale, artificiale sau reciclate ale agregatelor. Utilizare ( prev ăzută ) Beton pentru construcţii, căi rutiere şi construcţii de geniu civile.
Caracteristici esen ţiale Subcapitole de specifica ţii din prezentul standard şi/sau din alt
standard
Nivel şi/sau clas ă
Notare
Fineţe/granulozitate şi masă volumică a granulelor
4.3.6 Filere 5.5 Masa volumică reală şi coeficient de absorbţie a apei
Nestabilit Nestabilit
Numai valoare admis/refuz Valoare declarată
Compoziţie / conţinut
6.2 Cloruri 6.3.1 Sulfat solubil în acid 6.3.2 Sulf total 6.4.1 Constituenţi reducând timpul de priză şi rezistenţa betonului
Nestabilit Nestabilit Nestabilit Nestabilit
Valoare declarată Categorie Numai valoare admis/refuz Numai valoare admis/refuz
Puritate 4.6 Particule fine Nestabilit Categorie Stabilitate volumică 5.7.2 Stabilitate volumică- diminuare
prin uscare 6.4.2 Constituenţi care afecatează stabilitatea volumică a zgurei de furnal răcită în aer -
Nestabilit Nestabilit
Numai valoare admis/refuz Valoare declarată
Emisie de substanţe periculoase NOTĂ din capitolul ZA 1 de mai sus H.3.3 Identificarea materiei prime H.4 Controlul producţiei
Paragraful al 3 –lea din capitolul ZA.3
Durabilitate la îngheţ/dezgheţ 5.7.1 Rezistenţa agregat grosierului la îngheţ/dezgheţ
Nestabilit Categorie
Specificaţia relativă la una dintre caracteristicile prezentate nu se aplică în ţările membre în care nu există nici o reglementare referitoare la această caracteristică pentru utilizarea prevăzută a produsului. În acest caz producătorul care comercializează produsele pe piaţa acestor state membre nu sunt obligaţi de a determina nici de a declara performanţele produselor lor referitoare la acestă caracteristică şi opţiunea “ Nici o performanţă declarată “ (NPD) poate fi utilizată în informaţiile care însoţesc marcajul CE (a se vedea capitolul ZA.3), Totuşi, opţiunea NPD nu poate fi utilizată atunci când caracteristica face obiectul unui nivel de prag.
ZA.2 Proceduri de atestare a conformit ăţii agregatelor şi filerelor
ZA.2.1 Sisteme de atestare a conformit ăţii Sistemul de atestare a conformităţii agregatelor şi filerelor menţionate în tabelele ZA.1 a şi ZA.1 b,
conform deciziei 98/598/CE luate prin Comisie la 9 octombrie 1998 reluat ca atare în anexa 3 din
Mandatul M 125 “ Agregate “, în formă modificată, este prezentat în tabelele ZA.2 a şi ZA.2 b , în funcţie
de utilizarea prevăzută.
SR EN 12620:2003
41
Tabelul ZA.2.a – Sistem de atestare a conformit ăţii agregatelor şi filerelor utilizate cu cerin ţe de
securitate riguroase a (care necesit ă interven ţia unui organism de ter ţă parte)
Produse Utilizare prev ăzută Nivel sau
clas ă
Sistem de atestare a conformit ăţii
Agregate pentru beton, mortar şi tencuieli
Clădiri, drumuri şi alte lucrări civile de geniu
---
2+
Filere pentru beton, mortar şi tencuieli
Clădiri, fabricarea produselor prefabricate din beton, drumuri şi alte lucrări civile de geniu
----
2+
Sistem 2+: A se vedea Directiva europeană relativă la Produse pentru Construcţii 89/106CEE anexa III.2.( ii ).Prima posibilitate conţinând certificarea controlului producţiei de agregate printr-un organism notificat pe baza unei inspecţii iniţiale la carieră şi a controlului producţiei de agregate, ca şi o supraveghere continuă, evaluarea şi acceptarea acestui control al producţiei de agregate.
Tabelul ZA.2.b – Sistem de atestare a conformit ăţii agregatelor şi filerelor utilizate f ără cerin ţe de securitate riguroase a (care nu necesit ă interven ţia unui organism de ter ţă parte)
Produse Utilizare prev ăzută Nivel
sau clas ă
Sistem de atestare a conformit ăţii
Agregate pentru beton, mortar şi tencuieli
Clădiri, drumuri şi alte lucrări civile de geniu
---
4
Filere pentru beton, mortar şi tencuieli
Clădiri, fabricarea produselor prefabricate din beton, drumuri şi alte lucrări civile de geniu
----
4
Sistem4: A se vedea Directiva europeană relativă la Produse pentru Construcţii 89/106CEE anexa III.2.( ii ).A treia posibilitate.
Atestarea conformităţii agregatelor şi filerelor care figurează în tabelele ZA.1a şi ZA.1b trebuie să se bazeze pe evaluarea procedurilor de conformitate prezentate în tabelele ZA.3a şi ZA.3b ca rezultat al aplicării capitolelor din prezentul standard european citat în prezenta anexă. -------------------------------------------------- 2 Cerinţele de securitate trebuie definite de către statele membre prin dreptul lor, reglementările şi dispoziţiile administrative naţionale.
SR EN 12620:2003
42
Tabelul ZA.3a - Atribuirea sarcinilor de evaluare a conformit ăţii (pentru agregate şi filere relevante în sistemul 2 + )
Sarcini Obiectul sarcinii Capitole
aplicate Sarcini ale producătorului
Controlul producţiei de agregate (M.P.G.)
Parametri legaţi de toate caracteristicile reţinut din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b
7.3
Încercare de tip iniţială
Toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b
7.2
Sarcini ale organismului notificat
Certificarea M.P.G. bazată pe::
Inspecţia iniţială a carierei şi a M.P.G
Parametrii relativi la toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b
7.3
Supravegherea evaluării şi aprobării continue a M.P.G.
Parametrii relativi la toate caracteristicile reţinut din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b
7.3
Tabelul ZA.3b –Atribuirea sarcinilor de evaluare a conformit ăţii ( pentru agregate şi filere relevante în sistemul 4 )
Ac ţiuni Domeniul de aplicare al sarcinii Capitole
aplicate Sarcini ale producătorului
Controlul producţiei de agregate (M.P.G.)
Parametrii tuturor caracteristicile corespunzătoare din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b
7.3
Încercare de tip iniţială Toate caracteristicile corespunzătoare din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b
7.2
ZA.2.2 Declara ţia de conformitate CE Pentru agregatele şi filerele relavante ale sistemului 2+ : Atunci când conformitatea condiţiilor
prezentei anexe este realizată şi un alt organism decât cel notificat a eliberat certificatul menţionat în
continuare, producătorul sau reprezentantul autorizat stabilit în Spaţiul Economic European (EEE), trebuie
să obţină şi să păstreze o declaraţie de conformitate care autorizează producătorul să aplice marca CE.
Această declaraţie trebuie să menţioneze: -Numele şi adresa producătorului sau a reprezentantului autorizat stabilit în Spaţiul Economic European
ca şi locul de producţie;
-Descrierea produsului (tip, identificare, utilizare, …) şi un exemplar din informaţiile care însoţesc
marca CE;
-Dispoziţiile cu care produsul este conform (anexa ZA din prezentul standard european) ; -Condiţiile particulare aplicabile la utilizarea produsului (de exemplu, dispoziţii relative la utilizarea în anumite condiţii, etc.);
SR EN 12620:2003
43
-Numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze declaraţia în numele producătorului sau al mandatarului său. Declaraţia trebuie să fie însoţită de un certificat de control al producţiei de agregate, stabilit prin organismul notificat,înainte de a conţine alte informaţii decât cele de mai sus, de următoarele menţiuni: - Numele şi adresa organismului notificat; - Numărul certificatului de control al producţiei de agregate; - Condiţiile şi perioada de valabilitate a certficatului, dacă este cazul; - Numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze certficatul.; Declaraţia menţionată mai sus trebuie redactată în limba oficială a statului membru în care produsul este destinat a fi utilizat. Pentru agregatele şi filerele relavante ale sistemului 4: Atunci când conformitatea condiţiilor prezentei anexe este realizată producătorul sau reprezentantul autorizat stabilit în Spaţiul Economic European (EEE) trebuie să obţină şi să păstreze o declaraţie de conformitate care autorizează producătorul să aplice marca CE. Această declaraţie trebuie să menţioneze: -Numele şi adresa producătorului sau a reprezentantului autorizat stabilit în Spaţiul Economic European ca şi locul de producţie; -Descrierea produsului (tip, identificare, utilizare, …) şi un exemplar din informaţiile care însoţesc marca CE; -Dispoziţiile cu care produsul este conform ( anexa ZA din prezentul standard european ) ; -Condiţiile particulare aplicabile la utilizarea produsului (de exemplu, dispoziţii relative la utilizarea în anumite condiţii, etc.); -Numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze declaraţia în numele producătorului sau al reprezentantului autorizat. Declaraţia menţionată mai sus trebuie redactată în limba oficială a statului membru în care produsul este destinat a fi utilizat.
ZA.3 Marcare CE şi etichetare Producătorul sau reprezentantul autorizat stabilit în EEE este responsabil de aplicarea marcajului CE. Marcajul CE aplicat trebuie să fie conform directivei 93/68 CEEşi trebuie aplicat pe etichetă, ambalaj sau pe documentele comerciale însoţitoare anexate (de exemplu, borderou de livrare). Următoarele informaţii trebuie să însoţească marcajul CE: - numărul de identificare al organismului de certificare notificat (unic pentru produsele relevante din
sistemul 2+); - numele sau marca de identificare şi adresa sediului producătorului; - ultimele cifre ale anului când s-a aplicat marcajul; - numărul certificatului de control al producţiei de agregate (dacă este cazul) ; - referire la prezentul standard european; - descrierea produsului: denumire generică, material, dimensiuni, …. şi utilizarea prevăzută; - următoarele informaţii relativ la caracteristicile esenţiale corespunzătoare prezentate în tabelul ZA.1
sau ZA.1b:
SR EN 12620:2003
44
– valorile declarate şi, dacă este cazul, nivelul sau clasa/ categoria ( inclusiv “ admis“ pentru cerinţele admis/ refuzat, când aceasta este necesară) a se declara pentru fiecare caracteristică esenţială după
cum este prezentat în coloana “ Notare “ din tabelul ZA.1 sau ZA.1b; şi - menţiunea “ nici o performanţă “ determinată “ (APD) pentru caracteristicile cerute. Opţiunea “ nici o performanţă determinată “ (APD) nu poate fi utilizată atunci când caracteristica face obiectul unui nivel de prag. În celelalte cazuri, opţiunea APD poate fi utilizată unde şi când caracteristica, pentru o utilizare prevăzută dată, nu face obiectul unei cerinţe reglementate. În completarea unor eventuale informaţii relative la substanţele periculoase prezentate mai înainte, este necesară adunarea, pentru produse, unde şi când aceasta este cerută şi într-o formă corespunzătoare, într-o documentaţie repertorială, a tuturor reglementările relative la substanţele periculoase cu care produsul este presupus a fi conform, ca şi toate informaţiile cerute prin aceste reglementări.
NOTĂ – Nu este necesară citarea reglementărilor europene fără derogările naţionale.
Figurile ZA.1, ZA.2, ZA.3 şi ZA.4 prezintă exemple de informaţii asupra produsului, etichetei, ambalajului şi/sau documentelor comerciale.
SR EN 12620:2003
45
01234
Marcaj CE, conform directivei
93/68/CEE
Numărul de identificare al organismului notificat Numele sau marca de identificare şi adresa sediului producătorului Ultimele două cifre ale anului aplicării marcajului Numărul certificatului CE Numărul standardului european Descrierea produsului şi Informaţii relative la produs şi la caracteristicele reglementate
Any Co Ltd , P.O. Box 21, B – 1050
02
0123-CPD-0456
EN 12620
Agregate pentru beton
Forma granulelor Granulometrie Densitatea granulelor Puritate Calitatea particulelor fine Con ţinut de elemente cochiliere Rezistenţă la sfărâmare sau la concasare Rezistenţă la polizare Rezistenţă la abraziune Rezistenţă la uzură Compoziţie/conţinut Cloruri Sulfaţi solubili în acid Sulf total Constituenţi care reduc timpul de priză
şi rezistenţa betonului Conţinut de carbonaţi Stabilitate volumic ă Contracţie prin uscare Constituenţi care afectează
stabilitatea volumică a zgurei de furnal răcită în aer
Conţinut de carbonaţi Absorbţie apă Emisii radioactive Emisii de metale grele Emisii de hidrocarburi poliaromatice Emisii de alte substan ţe periculoase Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ Rezistenţă la reactii alcali-silice
Categorie ( de exemplu A1o ) Notare d/D Valoare declarată ( Mg/m3) Valoare de prag admis/refuz Categorie ( VB,SE ) Categorie ( de exemplu SC10) ) Categorie LA15 ) Categorie ( de exemplu PSV50 ) Categorie ( de exemplu AAV20 AN 30) Categorie ( de exemplu MDE29 ) Valoare declarată ( % C ) Categorie ( exemplu AS 0,2 ) Valoare de prag admis/refuz (%S ) Valoare de prag admis/refuz ( timp de întărire în min şi rezistenţa la compresiune S în % Valoare declarată ( % CO2 ) Valoare de prag admis/refuz ( % WA ) Valoare declarată ( Aspect ) Valoare declarată ( % CO2 ) Valoare declarată ( % WA ) Valoare declarată, dacă este cazul Valoare limită în vigoare în locul de utilizare, de exemplu, pentru o substanţă 0,2µm3 Valoare declarată Valoare declarată, dacă este cazul
Figura ZA.1 - Exemplu de informa ţii ale marcajului CE pentru agregatele relevante
ale sistemului 2+
SR EN 12620:2003
46
Marcaj CE, conform directivei
93/68/CEE
Numele sau marca de identificare şi adresa sediului producătorului Ultimele două cifre ale anului aplicării marcajului Numărul certificatului CE Numărul standardului european Descrierea produsului şi Informaţii relative la produs şi la
caracteristicele reglementate
Any Co Ltd , P.O. Box 21, B – 1050 01
0123-CPD-0456 EN 12620
Agregate pentru beton Fine ţe/granulozitate Masă volumică reală Compoziţie / conţinut Cloruri Sulfaţi solubili În acid Sulf total Impurit ăţi Stabilitate volumică diminuare prin uscare Constituenţi care afectează
stabilitatea volumică a zgurei de furnal răcită în aer
Emisie de alte substanţe periculoase
Valoare declarată ( % trecut în masă ) Valoare declarată (Mg/m3)
Valoare declarată ( % C ) Categorie ( De exemplu AS 0,2 ) Valoare de prag admis/refuzat (%s) Valoare de prag admis/refuzat (% trecut în masă, MB ;SE )
Valoare de prag admis/refuzat ( % diminuare prin uscare ) Valoare declarată ( aspect vizual,fisuri vizibile sau dezintegrare) Decret XAA/nn ( aa-mm-ii )
Figura ZA.2 - Exemplu de informa ţii ale marcajului CE
pentru agregatele relevante ale sistemului 4
SR EN 12620:2003
47
01234
Marcaj CE, conform directivei
93/68/CEE
Numărul de identificare al organismului notificat Numele sau marca de identificare şi adresa sediului producătorului Ultimele două cifre ale anului aplicării marcajului Numărul certificatului CE Numărul standardului european Descrierea produsului şi Informaţii relative la produs şi la
caracteristicele reglementate
Any Co Ltd, P.O. Box 21, B – 1050
02
EN 12620 Agregate pentru beton
Forma granulelor Granulometrie Densitatea granulelor Puritate Calitatea particulelor fine Con ţinut de elemente cochiliere Rezistenţă la sfărâmare sau la concasare Rezistenţă la polizare Rezistenţă la abraziune Rezistenţă la uzură Compoziţie/conţinut Cloruri Sulfaţi solubili în acid Sulf total Constituenţi care reduc timpul de priză
şi rezistenţa betonului Conţinut de carbonaţi Stabilitate volumic ă Contracţie prin uscare Constituenţi care afectează
stabilitatea volumică a zgurei de furnal răcită în aer
Conţinut de carbonaţi Absorbţie apă Emisii radioactive Emisii de metale grele Emisii de hidrocarburi poliaromatice Emisii de alte substan ţe periculoase Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ Rezistenţă la reactii alcali-silice
Categorie ( de exemplu A1o ) Notare d/D Valoare declarată ( Mg/m3) Valoare de prag admis/refuz Categorie ( VB,SE ) Categorie ( de exemplu SC10) ) Categorie LA15 ) Categorie ( de exemplu PSV56 ) Categorie ( de exemplu AAV20 AN 30) Categorie ( de exemplu MDE29 ) Valoare declarată ( % C ) Categorie ( exemplu AS 0,2 ) Valoare de prag admis/refuz (%S ) Numai valoare admis/refuz ( timp de întărire în min şi rezistenţa la compresiune S în % Valoare declarată ( % CO2 ) Valoare de prag admis/refuz ( % WA ) Valoare declarată ( Aspect ) Valoare declarată ( % CO2 ) Valoare declarată ( % WA ) Valoare declarată, dacă este cazul Valoare limită în vigoare în locul de utilizare, de exemplu, pentru o substanţă 0,2µm3 Valoare declarată Valoare declarată, dacă este cazul
Figura ZA.3 - Exemplu de informa ţii ale marcajului CE pentru filerele relevante ale sistemului 4
SR EN 12620:2003
48
Marcaj CE, conform directivei
93/68/CEE
Numele sau marca de identificare şi adresa sediului producătorului Ultimele două cifre ale anului aplicării marcajului Numărul standardului european Descrierea produsului şi
Informaţii relative la produs şi la
caracteristicele reglementate
Any Co Ltd, P.O. Box 21, B – 1050
01
EN 12620
AGREGATE PENTRU BETON
Fine ţe/granulozitate Masă volumică reală Compoziţie / conţinut Cloruri Sulfaţi solubili În acid Sulf total Impurit ăţi Stabilitate volumică Contracţie prin uscare Constituenţi care afectează
stabilitatea volumică a zgurei de furnal răcită în aer
Emisie de alte substanţe periculoase
Valoare declarată ( % trecut în masă ) Valoare declarată (Mg/m3)
Valoare declarată ( % C ) Categorie ( De exemplu AS 0,2 ) Valoare de prag admis/refuzat Valoare de prag admis/refuzat (% trecut în masă, MB ;SE )
Valoare de prag admis/refuzat ( % diminuare prin uscare ) Valoare declarată ( aspect vizual,fisuri vizibile sau dezintegrare)
Decret XAA/nn ( aa-mm-ii )
Figura ZA.4 - Exemplu de informa ţii ale marcajului CE pentru filerele relevante ale sistemului 4
SR EN 12620:2003
49
Bibliografie
En 206-1, Béton – Partie 1: Spécification, performances, production et conformité. PrEN 13055-1:2001, Granulats légers-Partie 1: Granulats légers pour béton et mortiers. Rapport du CEN CR 1901, Spécifications régionales et recommandations pour éviter les réactions alcali-silice dans le béton.
SR EN 12620:2003
50
Anexa na ţional ă NA
(informativă)
Corespondenţa standardelelor europene cu standardele române
EN 196-21:1989 IDT EN 196-21:1994 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 21:Determinarea conţinutului în cloruri, dioxid de carbon şi alcalii din cimenturi
EN 932-3:1996 IDT SR EN 932-3:1998, Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 3:Procedură şi terminologie pentru descrierea petrografică simplificată
EN 932-5:1999 IDT SR EN 932-5:2001, Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 5: Aparatură curentă şi calibrare
EN 933-1:1997 IDT SR EN 933-1:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 1: Analiză granulometrică prin cernere
EN 933-3:1997 EN 933-3:1997:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 3:Determinarea formei agregatelor. Coeficient de aplatizare
EN 933-4:1999 IDT SR EN 933-4:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 4:Determinarea formei agregatelor. Coeficient de formă
EN 933-7:1998 IDT SR EN 933-7:2001 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 7:Determinarea conţinutului de elemente cochiliere.Procent de cochilii în agregate
EN 933-8:2001 IDT SR EN 933-8:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 8: Evaluarea finelor. Echivalent de nisip
EN 933-9:1998 IDT EN 933-9:2001 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 9:Încercare cu albastru de metilen
EN 933-10:2001 IDT SR EN 933-10:2001, Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 10: Aprecierea fineţii. Determinarea granulaţiei filerului ( cernere în curent de aer )
EN 1097-1:1998 IDT EN 1097-1:1998 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 1:Determinarea rezistenţei la uzură ( micro-Deval )
EN 1097-2:1998 IDT EN 1097-2:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 2:Metode pentru determinarea rezistenţei la fragmentare
EN 1097-3 IDT SR EN 1097-3:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 3: Metodă pentru determinarea masei volumice în vrac şi a porozităţii intergranulare
EN 1097-6:2000 IDT SR EN 1097-6:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei volumice reale şi a coeficientului de absorbţie al apei
SR EN 12620:2003
51
EN 1097-8:1999
IDT
EN 1097-8:1999 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 8: Determinarea coeficientului de şlefuire accelerată
EN 1097-9:1999 IDT SR EN 1097-9:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 9: Determinarea rezistenţei la uzură prin abraziune provocată de pneuri cu crampoane. Încercarea scandinavă
EN 1367-1:1999 IDT SR EN 1367-1:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ
EN 1367-2:1998 IDT SR EN 1367-2:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 2: Încercare cu sulfat de magneziu
EN 1367-4:2001 IDT SR EN 1367-4:2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor.Partea 4: Determinarea micşorării după uscare
EN 1744-1:1998 --- ----- ISO 565:1990 IDT SR ISO 565:1997
Site de cernere. Ţesături metalice, table metalice perforate şi folii electroperforate. Dimensiuni nominale ale ochiurilor
Standardul :EN 1744-1, pentru care nu există standard român corespondent, se utilizează împreună cu prezentul standard. Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene la care se face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea). Simbolul gradului de echivalenţă ( IDT – identic ), conform SR 10000-8.
SR EN 12620:2003
Standardul european EN 12620:2002 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic CT 306 -Agregate naturale şi artificiale pentru construcţii
Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat versiunea română a standardului european
EN 12620: 2002:
dl. Dan Paul GEORGESCU INCERC Preşedinte al comitetului tehnic CT 306- Agregate naturale şi artificiale pentru construcţii
dna. Adelina APOSTU INCERC Secretar al comitetului tehnic CT 306- Agregate naturale şi artificiale pentru construcţii
dl. Paul MANEGUŢ ASRO Expert ASRO Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia. Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor modificărilor. Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în Buletinul Standardizării.