spondiloliza 29 06 14

SPONDILOLIZA

şi

SPONDILOLISTEZISUL lombar

Constanţa 29.06.2014 Yumeiho training


Spondiloliza constă în alungirea istmului vertebral, cu sau fără fractură istmică.Poate fi unilaterală sau bilaterală şi evolutiv poate să fie sau nu urmată de spondilolistezis.

Frecvenţa spondilolizei este mult mai mare faţă de spondilolistezis. De multe ori este asimptomatică.


Spondilozistizul (din gr. spondilos = vertebră, gr. alistanein = a aluneca), constituie alunecarea, luxaţia sau subluxaţia, de obicei anterioară, a unui corp vertebral faţă de corpurile vertebrale subiacente.


Spondiloptoză = alunecarea completă a corpului vertebral faţă de cel subiacent, cel mai adesea L5 faţă de sacru.

Retrolistezisul (numit uneori spondilolistezis inversat) – constă într-o subluxare vertebrală posterioară.Poate fi traumatic sau degenerativ.

Retrolistezisul degenerativ. Pe măsură ce nucleul pulpos degenerează, înalţimea discului intervertebral scade şi, sub greutatea corpului, platoul cartilaginos vertebral inferior alunecă posterior, faţeta articulară superioară a vertebrei inferioare orientând această subluxare în sens postero-inferior. Un rol important în producerea retrolistezisului îl are efortul fizic cu contractura importantă a musculaturii paravertebrale - greutăţi purtate pe cap, umeri, obezitate cu abdomen voluminos, sarcini repetate. Retrolistezisul se întâlneşte cel mai frecvent la nivelurile L3-L4 şi L4-L5.

Clasificări În prezent clasificarea realizată de Wiltse, Newman şi MacNab (1976) este unanim acceptată:

1.Spondilolistezis displazic –determinat de o anomalie în dezvoltarea bazei sacrului şi / sau o anomalie în dezvoltarea arcului neural L5, rezultând alunecarea L5 / S1. Istmul vertebral L5 poate fi alungit; 2.Spondilolistezis istmic: a). forma litică – leziunea este de tipul liză – fractură de suprasolicitare la nivelul istmului vertebral, cu separarea celor două segmente ale arcului neural. Este forma clasică, descrisă de Robert şi Lambi în 1855;b). alungire istmică – istm vertebral alungit, osteoporotic, fără a fi fracturat şi această formă poate fi un stadiu evolutiv, producerea lizei sau a fracturii istmice o reclasifică în tipul anterior;c). fractura acută istmică – cauza este un traumatism vertebral cu fractură istmică şi alunecare secundară.

Spondilolistezis degenerativ – este produs prin degenerarea articulaţiilor interapofizare, care determină instabilitate vertebrală cu antero-sau retrolistezis.4.Spondilolistezis posttraumatic – este consecinţa unui traumatism vertebral cu fractura arcului neural în alt loc decât istmul (de exemplu, pediculul vertebral), cu luxaţie progresivă, ceea ce exclude fractura – luxaţie acută.5.Spondilolistezis patologic – este determinat de o boală osoasă, localizată vertebral sau generalizată, ce poate afecta orice element anatomic al arcului neural (de exemplu, osteogeneză imperfectă, acondroplazie, infecţia micilor articulaţii etc.) cu alunecare secundară.6.Spondilolistezis iatrogen – în 1950 Unander – Scharin a descris primul caz de spondilolistezis câştigat postoperator: luxaţia este consecinţa chirurgiei vertebrale prin abord posterior – laminectomie şi faţetectomie, sau prin facturarea postoperatorie a apofizelor articulare superioare sau inferioare.


EtiopatogenieAstăzi este acceptată teoria fracturării istmice progresive prin solicitări repetate, alungirea istmului fiind secundară vindecării microfacturilor istmice repetate.

Unele persoane au o predispoziţie ereditară pentru displazia arcului neural, astfel că istmul vertebral se fracturează la solicitări minime. În aceste situaţii, solicitările normale zilnice sunt suficiente pentru a determina liza istmului vertebral şi listezisul .


FrecvenţaCel mai ades este afectat segmentul L5-S1 > 90%, apoi nivelul L4-L5 , cca 5%.

În ansamblul populaţiei, se apreciază că spondiloliza istmică lombară are frecvenţa de aproximativ 5-7%, iar spondilolistezisul lombar are o frecvenţă de 2-4%.

MorfopatologieSpondiloliza la alte niveluri decât lombare inferior este rară. În 1987, Lowe şi colab. au prezentat 32 de cazuri de spondiloliză la nivelurile L1, L2 şi L3. Deci,datorită activităţii fizice care torsionează coloana, continuarea alunecării vertebrelor inferioare lombare, determină separarea istmică, deci fracturarea istmului, considerată fractură progresivă, evidenţiabilă radiologic.


Secvenţele fiziopatologice

1.Se consideră că primul moment în mecanismul producerii bolii este instabilitatea arcului neural.

2.Apar modificări degenerative la nivelul discului intervertebral respectiv.

3. Şi o mobilitate anormală care determină stimularea receptorilor nervoşi cu senzaţie de jenă lombară locală sau durere lombară accentuată în ortostaţiune, mers şi la eforturi fizice.

Tipică pentru faza de instabilitate clinică este tulburarea spastică de mers din spondilolistezisul de grad mare al adolescentului.


Stabilizarea bolii

Stabilizarea în spondilolistezis poate fi: a) spontană, prin oprirea evoluţiei spondilolizei;b) prin depăşirea situaţiei de instabilitate:

- terapeutic – conservator ;- chirurgical;

c)fie odată cu înaintarea în vârstă,când scade laxitatea articulară, discul intervertebral se fibrozează şi alunecarea vertebrală se opreşte.


Tabloul clinic al bolii poate cuprinde:

Durerea lombară – lombalgia este cea mai frecventă; Sciatica radiculară; Sindrom de coadă de cal de tip inferior; Tulburări spastice de mers ;

Claudicaţie neurogenă intermitentă ; Deformare locală lombară inferioară şi fesieră; Poziţii vicioase: scolioza sau accentuarea lordozei;


Lombalgia

Durerea lombară nu este proporţională cu gradul spondilolistezisului. O alunecare vertebrală de gradul I instabilă este, în general, mai rău suportată şi determină dureri lombare mai mari faţă de lombalgia existentă în cazul unui spondilolistezis de grad mai mare, dar stabilizat .

Uneori lombalgia se însoţeşte de o iradierealgică fesieră sau, mairar, până la nivelul genunchiului.


Explorarea paraclinică

Explorarea paraclinică în spondilolistezis se realizează prin toate procedeele de explorare spinală: explorarea radiografică spinală este completată prin tomografie computerizată spinală, mielografie computerizată şi rezonanţă magnetică nucleară .

Radiografia spinală de profilarată alunecarea vertebrală şi gradul acesteia.


Explorarea paraclinică

Radiografia oblică de ¾ , bilaterală, este cea mai indicată pentru evidenţierea istmului vertebral, deoarece spaţiul interarticular al micii articulaţii realizează un unghi de 45º faţă de planul medio-sagital.

În această incidenţă, după Lachapel, arcul vertebral are o formă asemănătoare unui căţel: capul – apofiza transversă, urechea – apofiza articulară superioară, piciorul din faţă – apofiza articulară inferioară, gâtul – istmul vertebral. Spondiloliza se evidenţiază printr-o discontinuitate la nivelul “gâtului căţelului” – ca o zgardă sau un guler, iar spondilolistezisul: căţelul are gâtul rupt, apare decapitat.


Spondilolisteizisul degenerativ

Îl reprezintă scralizarea vertebrei L5. Boala poate apare după vârsta de 50 de ani, femeile fiind mai afectate.Prin consecinţă,se măreşte anormal mobilitatea segmentului motor L4-L5. La aceşti pacienţi factorul major de instabilitate nu îl constituie instabilitatea prin flexie-extensie, ci instabilitatea prin rotaţie axială şi translaţie antero-posterioară.


Spondilolisteizisul degenerativ

În general, majoritatea pacienţilor cu spondilolistezis degenerativ este asimptomatică.

Tabloul clinic cuprinde aceleaşi simptome: lombalgie, sindrom radicular algo-parestezic sau paretic, sindrom de coadă de cal. Lipsesc tulburările de mers, caracteristice adolescentului şi deformarea locală marcată, din spondilolistezisul de grad mare.


Lombalgia cronică datorată spondilolisteizusului degenerativLombalgia cronică cu episoade de acutizare legate de eforturi, poziţii vicioase sau în raport cu schimbările meteorologice, constituie cel mai obişnuit simptom.Sindromul radicular poate fi algic, parestezic şi mai rar paralitic.

Simptomele clinice sunt mai frecvente şi adesea au aspect acut în spondilolistezisul L3-L4, datorită dimensiunilor mai mici ale canalului spinal la nivelul L3.Diagnosticul se stabileşte prin explorări radiologice de rutină, uneori este nevoie de radiografii de profil în flexie pentru evidenţierea mişcărilor anormale.


Tratamentul se stabileşte în raport cu prezenţa simptomatologiei, gradul şi evoluţia alunecării. Obiectivul terapeutic cel mai important îl constituie împiedicarea progresiei alunecării, prin stabilizare vertebrală. Tratamentul este diferit în raport cu: tipul de spondilolistezis; vârsta pacientului; simptomatologia clinică şi evoluţia ei; gradul alunecării în momentul diagnosticării; progresia luxaţiei.

Deşi oprirea progresiei alunecării este elementul terapeutic cel mai important, în principiu tratamentul urmăreşte trei obiective care se aplică împreună, separat sau asociate:


Trei obiective ale tratamentului

1. decompresiunea elementelor nervoase; 2. reducerea luxaţiei; 3. stabilizarea vertebrală, ce este element comun în orice schemă terapeutică.

Procedeele aplicate pot fi: a) conservatoare, nechirurgicale; b) chirurgicale.

Indiferent de vârstă, dacă pacientul prezintă simptome minime, sau chiar moderate şi spondilolistezisul este de grad I, se aplică un tratament conservator ce cuprinde:repaus relativ sau absolut, în raport cu intensitatea simptomelor; tratament medicamentos antiinflamator, decontracturant muscular şi antialgic; proceduri balneofizioterapice: aplicaţii de căldură, masaj lombar şi terapia prin exerciţii fizice medicale.


Exerciţii fizice medicale în durerea lombară


Exerciţiile McKenzie pentru durerea lombară:

Antiinflamatoare, repaus 2-3 zile şi eventual această poziţie şi comprese cu gheaţă

Sfinxul

Cobra McKenzie

Extensia spatelui

Cobra Thai


Exerciţiile McKenzie pentru durerea lombară:

În cazul când spatele este blocat şi şoldul alunecă într-o parte, poate fi util exerciţiul “la oglindă” Metoda a fost

elaborată în Noua Zelandă în anii 1960 de catre un fizioterapeut - Robin McKenzie.

Exerciţiile McKenzie sunt recomandate pentru ameliorarea starii funcţionale a pacienţilor cu dureri lombare cronice.

Constanţa 29.06.2014 Atât! Yumeiho training

spondiloliza 29 06 14

Healthcare