pro-scris 13-14 2002-06-10

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10

http://slidepdf.com/reader/full/pro-scris-13-14-2002-06-10 1/92

.

PRO-SCRIS

Revistã româneascã de criticã, teorie ºi istorie literarã science fictionAn 3 # nr. 3-4 (13-14) # iunie - septembrie 2002

PRO-TEZECãtãlin Ionescu - Principiile teoretice

PRO-TESTGyörfi-Deák György - Pre-Supunere

PRO-DOMOGyörfi-Deák György - Pre-Scris

PRO-PUNERICãtãlin Ionescu - România, de la Dracula la Nicolae Carpaþi

PRO-DUSOvidiu Bufnilã - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârºitele interioare ale imagi

narului supus revoluþiei sexualePRO-EMINENÞE* Sandu Florea Benzi desenate : Hotelul viselor A Graveyard Tale Borderlands Garda Cãtãlin Ionescu de vorbã cu Sandu Florea Sandu Florea în Dicþionarul de autori SF (Ed. Nemira, 1999) Dodo Niþã - Sandu Is Back ! Györfi-Deák György - "Galbar", prima bandã desenatã SF româneascã

* J. R. R. Tolkien Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveºtile cu zâne") Mythopoeia (traducerea româneascã) (original version) (magyar változat) Szabó Sándor - Tolkien pe Marte

PRO-GRESIICãtãlin Ionescu - Cronicã TV americanãLiviu Radu - Horror ºi SF

PRO-POZIÞIIVoicu Bugariu - Despre gnoza SF (Fragmente critice VII)Liviu Radu - Un final pesimisto-optimistLiviu Radu - Despre îngeri pãzitori ºi scriitori

Liviu Radu - În primul rând, despre singurãtateAdriana Moºoiu - Despre singurãtatea bãrbatului cu o mie de femeiCornel Robu - Polaritate spiritualã, nu geograficã sau geopoliticãCornel Robu - Restitutio in integrumGeo Vasile - Nemurirea într-un scenariu milenarist

PRO-FILESilviu Genescu - Progress Report 0: A II-a Sãptãmânã Internaþionalã de ªtiinþã ºi Scienimiºoara, 19 - 25 Mai 2003Silviu Genescu - Progress Report 1: A II-a Sãptãmânã Internaþionalã de ªtiinþã ºi Scien

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


imiºoara, 19 - 25 mai 2003Remus Cernea - Enciclopedia Virtuala I.L. Caragiale

PRO-TONOvidiu Bufnilã - MagicianulSimone Györfi - Am fost odatãGyörfi-Deák György - Missa solemnisCãtãlin Ionescu - Crimã perfectã de gradul patruAdriana Moºoiu - TrecereaLiviu Radu - Cazul Iov - secþiune multiplanGheorghe Sãsãrman - Operaþiunea K3

PRO-PORÞIEArhiva on-lineIndex de autoriLink-uri alese

PRO-NUMEAu trudit la alcãtuirea acestei ediþii...

PRO-SCRISVa urma...

PRO-TEZE

PRINCIPIILE TEORETICE

Cãtãlin Ionescu

Pro-Scris este o revistã periodicã independentã de criticã science fiction românea

Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fãrã nici o restricþie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiazã de nici o recompensã materialã, pãstrându-si întul de copyright - ºi implicit rãspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.

Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com

Pro-Scris vã oferã posibilitatea de download a fiecãrui numãr apãrut anterior, pe e îl veþi gãsi într-un fiºier comprimat (*.zip) în Arhiva on-line.

Regimul electronic al publicaþiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaþi sã trimitã prietenilor materialele preluate din revistã sau chiar revista la pachet hiva completã obþinutã la cerere), dar cu douã condiþii: sã transmitã textul (arhiva) i(ã) ºi sã nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel u a se obþine vreun profit material în urma lor, fãrã acordul autorilor.

Pro-Scris este o revistã deschisã tuturor celor interesaþi. Nu se acceptã material sub standardele de calitate promovate de revistã. Pro-Scris nu publicã (deocamdatã) prozã sefe. Materialele ºi comentariile se primesc la adresa de e-mail [email protected]

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Pro-Scris este o publicaþie animatã de Spiritul Liber al Internetului.

© 2000 - 2002Editorul

PRO-TEST

PRE-SUPUNERE

Györfi-Deák György

M-am bucurat sã vãd cã regizorul neozeelandez Peter Jackson a readus în atenþia pucã internaþionalã opera lui John Ronald Reuel Tolkien, un autor încã cvasinecunoscut pâ în România. Îmi amintesc de apelurile fãcute acum câþiva ani în Jurnalul SF, în cãutar

re se deschide opera scriitorului englez: "O poveste cu un hobbit", text care acum a început sã circule (în varianta româneascã!) ºi pe internet. Cum tot mai multã lumpermite un calculator ºi un scanner, bãnuiesc cã în curând vor apare ºi copiile electr ale trilogiei "Stãpânul inelelor". Deºi mi-am cumpãrat aceste cãrþi, aºtept cu interesvarianta în format electronic, pentru cã sper ca ea sã cuprindã corectãrile de rigoare iþia broºatã de la RAO adaugã noi greºeli celor din ediþia de lux). Pornind pe urmele lui Tolkien, pe filiera traducerilor maghiare, am dat peste prietenul sãu, Clive Staples Lewis, un irlandez care s-a folosit de science-fiction ca sã promoveze idealul moral creºtin. Brusc, mi-am adus aminte de scrierile lui I. C. Vissarion, creatorul basmului S.F. românesc, un autor prezentat pe larg în Pro-Scris 9-10, care de asemenea a îmbinat credinþa în dreapta judecatã a lui Dumnezeu c nãdejdea în puterea ºtiinþei ("totul e posibil, în anumite condiþiuni"). Ani de-a rândul, literatura S.F. a fost socotitã drept un instrument de bazã pent

ru educarea ateistã a tineretului. În mod paradoxal, Editura Politicã a scos în anii '8 o serie de antologii, printre care ºi una de acest profil, volum ce cuprindea povestiri care nu puneau defel în discuþie credinþa, ci mai degrabã urmãrile fanatismului e bigotismului religios; lucruri pe care, de altfel, au trebuit sã le înfrunte toþi profeþii, indiferent de religia propovãduitã. John Ronald Reuel Tolkien, în amplul sãu eseu "On Fairy Stories", din care am apucat sã traduc pentru acest Pro-Scris doar un capitol, cel despre "Fantezie", susþine cã întrucât a fost creat "dupã chipul ºi asemãnarea Creatorului", omul este el însuºtor, un creator secundar, de mai micã importanþã, capabil sã genereze lumi imaginare, cre devin viabile doar în mãsura în care ele induc în iubitorul de artã acea participarefleteascã pe care profesorul englez o numeºte "credinþã secundarã". Da, demonstreazã To, pentru a construi prin fantezie un alt univers ºi a-i da viaþã, e nevoie de credinþã Peste aceastã problemã a dat ºi filozofia marxistã, în numele cãreia s-a încercat

a maselor de religie, citându-se greºit o frazã a lui Marx, în care se spunea cã "religconstituie opiul popoarelor". Dar în vremea respectivã, opiul nu era folosit pentruproducerea unor stãri de graþie, pentru îmbãtarea simþurilor, ci drept analgezic. "Laudm"-ul, tinctura de opiu, era un medicament foarte scump pentru calmarea durerilor, pe care oamenii din popor nu ºi-l puteau permite, de aceea ei apelau la Dumnezeu sã le aline suferinþele. Însuºi marxismul, în forma promovatã de revoluþia bolºevicã,elemente mesianice, credinþa în faptul cã binele adus de comunism va învinge rãul produe capitalism ºi oamenii vor trãi mai bine într-un viitor luminos, în care fiecãruia i sa lua dupã puteri ºi i se va da dupã nevoi. Destrãmarea acestui vis frumos, în care n-au crezut doar pãrinþii noºtri, ci ºi in

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


tuali de marcã de pe tot cuprinsul globului, s-a produs violent, adãugând noi dureri celor pe care susþinea cã le alinã. Poate nu întâmplãtor, perioada comunistã a favorizat celor mai cutremurãtoare distopii, începând cu Zamiatin (Noi, 1922), continuând cu Huxey (Minunata lume nouã, 1932), Orwell (O mie nouã sute optzeci ºi patru, 1949), Bradbury (451 grade Fahrenheit)... S-ar pãrea cã între cunoaºterea viitorului ºi credinþã ar existã o relaþie de prop inversã: cu cât omul ar afla mai multe despre ceea ce urmeazã sã i se întâmple, cu atâ trebui sã fie mai necredincios. Se pot aduce însã suficiente exemple cã lucrurile nu sau aºa: de multe ori, oamenii, deºi ºtiau ce-i aºteaptã, au ales de bunã voie sã se saccrezând ca urmaºii lor o vor duce mai bine. ªi-apoi, legile naturii, relaþiile care potfi definite ºi descrise matematic, opereazã cu mãrimi cantitative. Cum sã stabileºti o urã între cognoscibilitate ºi sentimentul religios, câtã vreme nu s-a inventat încã apaare permite cântãrirea cantitãþii de credinþã din sufletul omului? Presupunerile pe care ºi le face oricare persoanã când ajunge într-un punct de rãsce, unde tare bine i-ar prinde sã cunoascã ce s-ar întâmpla dacã ar lua-o într-o parte lta (ºi câte astfel de situaþii apar într-o viaþã de om!), pot conduce spre o supunere -înþeleasã, spre acceptarea unei soluþii de minimã rezistenþã, dar pot constitui ºi o rru rãzvrãtire, pentru a rezista în faþa unor presiuni menite sã dezumanizeze omul ºi sãrveascã. Menirea literaturii e sã evidenþieze faptul cã, în astfel de situaþii, rolul h are ceea ce este în sufletul omului. Credinþa reprezintã înainte de toate legãtura directã între om ºi Creator, fie el u ori doar un artist înzestrat cu har. Geneza, de orice naturã sau mãrime ar fi ea, ordoneazã haosul ºi umple neantul, stabileºte ceea ce Tolkien numeºte atât de sugestiv "irconexiunile ascunse ale realitãþii", valabilitãþi universale care se reveleazã în timp

ui, legitãþile pe baza cãrora funcþioneazã lumea. Omul poate alege sã le respecte ºi sãase de pe urma lor sau sã le ignore ºi, încetul cu încetul sã-ºi piardã sufletul, fiinþ de a exista. Literatura de anticipaþie creeazã lumi secundare, universuri paralele, unde acþioneazã legitãþi stranii, tocmai pentru a transmite cititorului raþiuni ºi sentimente men sã-l ajute în perceperea realitãþii. Din nesupuneri ºi presupuneri, science-fiction-ulnereazã transpuneri, oferind cititorului o dimensiune în plus, o vedere din înãlþime, cenereazã "vertijul intelectual", "the sense of wonder", "minunarea" rudã bunã cu credinþa, cu extazul mistic, cu starea de iluminare. La urma urmei, acesta este rostuladevãratei arte, sã-l reuneascã pe om cu Dumnezeu.

PRO-DOMO

PRE-TEXT


Am în faþã sumarul e-zin-ului Pro-Scris, numãrul 13-14. E ultimul numãr care mã anzã complet; de luna viitoare, Cãtãlin Ionescu va reveni la cârma revistei ºi va lua mãs cuvenite. De aceastã datã, mã tem cã am dat-o în barã rãu de tot, cred cã am încãlcat n cele "zece porunci", decalog (Principiile teoretice) prezentat de Cãtãlin Ionescula rubrica Pro-Teze. Asta e, când pisica nu-i acasã... Revista, iniþial dedicatã criticii ºi istoriei literare, a cãpãtat voce: dacã vã va opþiunea sonorã a browser-ului, veþi auzi cã unele pagini sunt ilustrate muzical de Dre Straits (Why Worry) ori Enya (Fairytale, Lothlorien). O parte consistentã din cadrul rubricii Pro-Eminenþe a fost rezervatã unei inedite secþiuni de benzi desenate,ce constituie (în bunã parte) o retrospectivã a operei lui Sandu Florea, grafician româ

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


stabilit acum în Statele Unite. Ca sã vi-l prezentãm, am fi dorit sã introducem aici otrimitere (un link) cãtre articolul dedicat în Dicþionarul de autori SF apãrut în 1999 Editura Nemira, însã acesta a dispãrut de pe web. Noroc cu Dodo Niþã ºi Marian Mirescu ne-au sãrit într-ajutor ºi ne-au trimis o prezentare apãrutã mai demult în revista Ah, ntitulatã Sandu Is Back!. Despre gândurile ºi visele actuale ale artistului plastic care a reuºit sã se impunã pe deosebit de animata piaþã americanã aflãm din interviul pe n Ionescu l-a realizat stând de vorbã cu Sandu Florea, un dialog al centrului de pecoasta esticã din Nord cu un Sud ce altãdatã constituia o parte a Vestului Sãlbatic. Acm treizeci de ani, în 1972, artistul pe care-l celebrãm azi termina Galbar, prima bandã desenatã SF româneascã, realizatã cu mãiestrie dupã un scenariu inspirat de povestinimã a lui Ovidiu ªurianu. Un studiu comparativ, semnat de Györfi-Deák György, prezintãic momentele principale ale acþiunii ºi felul în care atât arta prozatorului cât ºi penenatorului reuºesc sã ne transpunã pe planeta Marte, într-o lume îndepãrtatã, exploratãhipaj de cercetãtori români. Sandu Florea nu numai cã a permis ilustrarea acestui material cu imagini preluate din acest prim album, dar ne-a trimis ºi câteva coli din alte benzi desenate realizate de dânsul: Hotelul viselor, o continuare a albumului Carusel - aici puteþi vedea transpusã în practicã ideea de "spaþiu continuu", o inovaþieul BD ce-i aparþine artistului român; A Graveyard Tale, un horror cu niºte zombi rãsãrin morminte; Borderlands, o fantezie eroicã cu o eroinã fermecãtoare care reuºeºte sã înmonstru ce pare invincibil; Garda, o lume a durilor. Aceste ultime douã seriale sunt realizate color ºi cu un pic de noroc, cu sfatul potrivit ºi cu multã rãbdare, am ret sã vã înfãþiºãm o idee despre splendoarea lor (recunoaºtem, în albume aratã mai bine) Dupã prezentarea primei pãrþi din ecranizarea trilogiei Stãpânul Inelelor, lumea aput sã se intereseze de opera lui John Ronald Reuel Tolkien, un profesor englez de

la celebra Universitate din Oxford care a creat o lume ºi o mitologie ineditã. Vã prezentãm acum un capitol în care eroina principalã e Fantezia, parte a unui eseu mai cuprinzãtor dedicat analizei estetice a poveºtilor cu zâne. Tolkien strecoarã în pledoaria ºi câteva versuri ºi idei dintr-un poem mai amplu, Mythopoeia, pe care, în aºteptarea i tãlmãciri profesioniste, vi-l prezentãm în original ºi într-o variantã româneascã ad-dupã o versiune maghiarã. Szabó Sándor, colaborator al magazinului SF electronic Solari, ne aratã cum un alt profesor de la Oxford, Clive Staples Lewis, cunoscut publicului român din ciclul de romane pentru copii Cronicile Narniei, a creat un personaj ce seamãnã ca douã picãturi de apã cu J. R. R. Tolkien, pe care l-a trimis sã exploreznetele Marte ºi Venus, iar apoi l-a readus pe Pãmânt, în cadrul unei trilogii SF menitesã propage ideile morale creºtine. La Pro-Test gãsiþi editorialul din acest numãr, intitulat Pre-Supunere, unde Györf-Deák György recunoaºte cã sumarul acestui numãr reflectã în bunã parte concepþiile est

ntate mai sus. În acest numãr, Cãtãlin Ionescu, ºocat de o serie de romane americane ce au ca subt venirea unui Antihrist ce poartã numele de Nicolae Carpathia, revine cu niºte incredibile Pro-Puneri, intitulate România, de la Dracula la Nicolae Carpaþi. Editura Pygmalion din Ploieºti a reluat o serie de SF, ce cuprinde acum ºi cãrþi srise de autori români. Dacã în numãrul trecut vã prezentam Cruciada lui Moreaugarin, roul lui Ovidiu Bufnilã, de aceastã datã, în cadrul rubricii Pro-Dus autorul bãcãuan vã pcronica intitulatã Senzualitatea hazardului sau despre nesfârºitele interioare ale imaginarului supus revoluþiei sexuale, ultima carte apãrutã în colecþia Cyborg, romanul Lo (Mãºtile norocului) de Cãtãlin Ionescu. La rubrica Pro-Gresii, menitã sã ascutã spiritul critic pe suprafaþa durã a gresii, singurele în stare sã ºtirbeascã înspãimântãtoarea coasã a Morþii, acelaºi Cãtãlin Ioronicã TV americanã, va sã zicã ce pot urmãri fanii de peste ocean pe "tot mai marele"

ecran, iar Liviu Radu comparã horror-ul ºi SF-ul în cadrul ciclului sãu de Paralele în lumi paralele. "Pro-Poziþii"-le, în numeroase ºi alese rostiri, susþin în bunã mãsurã opinia lui Tolkien cã ficþiunile de înaltã þinutã induc în cititor "o credinþã secundarã", fãrã despare ºi literatura se transformã în "iluzii morbide". Secþiunea debuteazã cu noi Fragme critice scrise de Voicu Bugariu, care de aceastã datã ne prezintã un studiu al lui Edward A. Tiryakian în articolul "Despre gnoza SF". Liviu Radu crede cã romanul Dayworld Terminal ce încheie un ciclu romanesc semnat de Philip José Farmer constituie Un final pesimisto-optimist. Autorul inegalabilului Rãsãrit de soare scrie ºi Despre îngei pãzitori ºi scriitori, personaje prezente în romanul Imperiul îngerilor, carte prin c

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


re Bernard Werber exploreazã acel þinut al imaginarului pe care ni l-a dezvãluit în Thaatonauþii. Povestiri despre Despre singurãtate ºi îngeri a scris ºi Michael Haulicã, na despre care Liviu Radu susþine cã ne vorbesc În primul rând, despre singurãtate, în toAdriana Moºoiu, care însã aduce o precizare în plus: Despre singurãtatea bãrbatului cu de femei. Gheorghe Sãsãrman, cel care a pus în balanþã viitorul lumii în romanul 2000,regãteºte sã lanseze în curând la Editura Dacia Cupã cu cucutã, o nouã versiune a romanicat iniþial cu titlul Cupã de cucutã la Editura Sedona din Timiºoara. Din Cluj, profesrul universitar Cornel Robu ne prezintã alte douã volume semnate de Gheorghe Sãsãrman, rhitectul ce a alcãtuit "falsul tratat de urbogonie", o sumã povestiri reunite în volumul "Cuadratura cercului", care ne-au fost restituite "in integrum" de curând, dupãgândul iniþial al autorului, tot de Editura Dacia. Lor li se alãturã romanul Sud contraNord, prezentat de Cornel Robu în articolul Polaritate spiritualã, nu geograficã sau geopoliticã. Pro-Poziþii-le se încheie cu un extras din dicþionarul de autori Proza româscã între milenii realizat de criticul Geo Vasile, Nemurirea într-un scenariu milenarist, referitor la JAZZONIA, romanul de debut al atât de dinamicului Ovidiu Bufnilã. Mulþi discutã fãrã rost, pe o temã clasicã: ce a fost mai întâi, proza ori criticam noi, cã ºtim de la orele de fizicã: Pro-Ton-ul. Aceastã secþiune aparte, o prezenþã cchiar ar putea furniza subiecte de meditaþie pentru viitoarele articolele apãrute la celelalte rubrici, cuprinde proze semnate de Ovidiu Bufnilã (Magicianul), SimoneGyörfi (Am fost odatã), Györfi-Deák György (Missa solemnis), Cãtãlin Ionescu (Crimã peradul patru), Adriana Moºoiu (Trecerea), Liviu Radu (Cazul Iov - secþiune multiplan) ºi Gheorghe Sãsãrman (Operaþiunea K3). Ca totul sã se armonizeze, am pãstrat tot timpul în vedere o Pro-Porþie, secþionatei: un Index de autori, o Arhivã on-line care vã oferã posibilitatea sã citiþi în direc

erele anterioare ale Pro-Scris sau sã le preluaþi comprimate în fiºiere de tip *.zip (d un click pe porþiunea portocalie unde scrie: download ) ºi o colecþie de Link-uri alese pe sprânceanã, niºte porþi care odatã deschise, vã vor conduce în alte puncte de rãsSF-ului românesc contemporan. Pentru variaþiune, rubrica Pro-Nume a fost împãrþitã în douã: la Mume îi veþi regãce semnezã articolele ori grafica din acest numãr; iar la Lume veþi gãsi numele autorior care le-au dat de lucru (iar uneori de furcã) celor amintiþi anterior. Acest numãr ciudat se încheie tot cu cântec, pe muzica aceleiaºi melodii Why Worry(De ce sã ne facem griji?) compusa de Mark Knopfler (Dire Straits - Brothers in Arms). Acest cântec a fost preluat de Zorán Sztevanovity, un cantautor ungur de origine sârbã, deosebit de popular ºi în rândul maghiarilor ardeleni. Fratele sãu, Dusán Sztey, a schimbat versurile originale cu altele, dându-i titlul de "Minunatule mâine" (Szép holnap), o poezie în care ne regãsim ºi noi, ºi pãrinþii noºtri, ºi bunicii noºtri,

au trãit aici, în acest capãt de rãsãrit de lume. Poeta Simone Györfi a preluat sensul ei variante ºi a reuºit sã creeze o versiune româneascã pe care sã o puteþi fredona, unentru visãtori care sperãm sã rãsune în inima fiecãrui... Pro-Scris. (va urma)

PRO-PUNERI

Trecute ºi prezente cumpene dintre secoleROMÂNIA, DE LA DRACULA LA NICOLAE CARPAÞI

Cãtãlin Ionescu

Bram Stoker publica Dracula, romanul ce avea sã-l facã faimos, în 1897. Desigur,Stoker nu a cãlcat niciodatã în Transilvania. Dar de ce sã fi cãlãtorit aici? Stoker avvoie de un þinut îndepãrtat, îndeajuns de cunoscut ºi, în aceeaºi mãsurã, îndeajuns de

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


tru a fi teatrul unor împrejurãri înfricoºãtoare. Sã recunoaºtem cã, în ultimã instanþãcea mai pertinentã publicitate gratuitã pentru Transilvania ºi, mai târziu, pentru Româ... Dupã aproape 100 de ani, la alt hotar dintre secole, România revine în top într-dintre best-seller-urile actuale. Doi autori necunoscuþi în România, Tim LaHaye ºi Jerry B. Jenkins lanseazã, în anu5 o mega-serie: Left Behind. Primul volum, cu acelaºi titlu, Cei pãrãsiþi, se bucurã, se pare, de un succes gree imaginat. Într-un viitor foarte apropiat, Rusia lanseazã pe neaºteptate un atac aerian asupra Israelul. În momentul în care avioanele purtându-ºi încãrcãturile nucleare ajoape de þintã, ele se dezintegreazã în zbor, ca printr-o minune cereascã. Minunea însã tceva - venirea pe luma a Antihristului. Dupã un an de zile, întreaga lume este zguduitã de un alt fenomen inexplicabil: milioane de oameni dispar instantaneu, mai ales copii ºi credincioºi. Nimeni nu poate înþelege de ce. În scurt timp, pe scena politicã mondialã Îºi face apariþia cel mai ch leader al momentului: sprijinit de reprezentanþi de frunte ai lumii monetare americane ºi internaþionale, viziteazã SUA ºi câstigã simpatia presei americane preºedintels al României, Nicolae Carpaþi (nume original, Nicolae Carpathia). Este blond, binefãcut, are 33 de ani, vorbeºte fluent 9 limbi, are o memorie absolut remarcabilã ºi a fst numit de vechiul preºedinte care se retrãsese. Cum preºedintia României este un job rea mãrunt, Nicolae þinteºte preºedenþia ONU, cu ambiþii extraordinare de pace. Dar nu sã fie aºa, pentru cã, dupã cum aratã Biblia, Antihristul este mai întâi "amãgitorul". Cam acesta este subiectul primei cãrþi, dintr-o serie de 12, dintre care au apãrut, la ora când scriu aceste rânduri, doar 9: Left Behind, Tribulation Force (Detaºamen

tul celor persecutaþi), Nicolae, Soul Harvest (Recolta de suflete), Apollyon, Assassins (Asasinii), The Indwelling (Forþa însufleþitoare a Rãului), The Mark (Semnul), Deecration (Profanarea). Pe 2 iulie va apare The Remnant (Supravieþuitorul), urmând ca ultimele 2 cãrþi ale seriei sã aparã în iunie 2003, respectiv 2004. Pentru a avea însãire completã asupra acestei mega-serii, sã mai adaugãm ºi celelalte "produse": seria de22 de cãrþi (pânã în prezent!) pentru copii (Left Behind: The Kids Series); seria de cãmatizate (7 volume), seria de cãrþi audio (9 volume), seria de Graphic Novels (deocamdatã 3 volume de benzi desenate pe aceasta temã), seria de cãrþi înrudite ca temã (3 v axate pe interpretãri biblice), o casetã video, CD-uri pe tema copiilor pãrãsiþi (Lefthind: The Kids Live Action Audio I si II), CD-ul muzical Left Behind Worship ºi sper sã nu fi omis nimic... Sigur cã, la o privire atentã, se poate vedea ºi praful unui asemenea imperiu. Nu am citit decât primul volum, care este, chiar ºi fãrã o asemenea reclamã, dezam

r. O acþiune dezlânatã, personaje neînchegate, dialoguri nefireºti. Însãºi linia princiii este, pe undeva, greu de digerat, pentru cã intrarea triumfalã în lumea americanã a ui Nicolae Carpaþi este totuºi forþatã - ceea ce înseamnã cã, în ciuda muncii de documete dusã de autori, România a rãmas pentru ei doar un nume de rezonanþã exoticã. ªi cam cititor detaºat poate constata cã, la urma urmei, atât numele cât ºi originea Antihristi sunt mai degrabã simbolice decât emblematice. Pare evident cã Nicolae Carpaþi vine pefiliera "Antihristului" Ceauºescu, iar, în context, România trebuia sã fie originea sa. Seria Left Behind nu este un political-fiction cu nuanþe de thriller, ci maidegrabã ceea se poate numi un religious-fiction. De altfel, autorii au subliniat înrepetate rânduri cã acest roman fluviu este un punct de vedere religios asupra lumii. Mai mult, aceºtia pretind cã ºi în realitate, nu suntem deloc departe de ultimele momnte ale lumii. Dupã care urmeazã invariabil o plictisitoare avalanºã de citate biblice. Evident, succesul de casã al unui roman nu este, de cele mai multe ori, compa

tibil cu o criticã favorabilã. Desigur, cumpãna dintre secole - sau mai degrabã dintre ilenii - a jucat aici, ca ºi în cazul Dracula, un rol de catalizator. Un rol, îndrãznes sã afirm, mai mare chiar decât substratul biblic - la urma urmei referinþa la Antihrist apare doar de 2 ori in Biblie, în Întâia epistolã a apostolului Ioan, ºi nicidecum îcalipsa. Mai mult, în pitorescul ºi omogenul peisaj de nuanþã creºtinã americanã, sfârºpare mai degrabã un prilej de show, decât de teamã... Peste o întrebare totuºi ne macinã: de ce, tocmai, România? O întrebare cu un rãspimplu. Pentru cã aceasta este, la modul general, percepþia lumii despre România. O þarãudatã, locuitã de un popor misterios care are pasiunea de a-ºi distruge sistematic orice speranþã de viitor.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Iar dacã vã întrebaþi, în consecinþã, de ce Antihristul poartã numele Nicolae, nu aºi întrebare autorilor Tim LaHaye sau Jerry B. Jenkins. Un strop al acestui rãspuns se aflã în noi toþi cei care suntem români - ºi sã ne ajute Dumnezeu în faþa propriilor hriºti, pe care continuãm sã-i adulãm...

PRO-DUS

SENZUALITATEA HAZARDULUI SAU DESPRE NESFÂRªITELE INTERIOARE ALE IMAGINARULUI SUPUS REVOLUÞIEI SEXUALE

Ovidiu Bufnilã

Ameþitoarele lumi ale lui Cãtãlin lonescu sunt ale fiinþãrii tragice, lumile fiindinþele. Ele se prefac a fi ale formelor în miºcare dar în adevãr îºi revendicã ºi îºi d a fiinþa libere compunându-se ºii recompunându-se dupã scenarii subtile. Nu personajel

unt în miºcare ci lumile însãºi ascunzându-se pervers unele de altele, construind inter în care te atrag înºelându-te ºi aruncându-te în braþele incertitudinii pregãtind întâalitatea hazardului. În întregul lui, în superba lui fiinþare, Mãºtile Norocului e un roman al senzualiardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenþã, îºi este suficientã neavând de martor; în mod iluzoriu martorul se revendicã a fi Lector; prin lecturã el nefiind decât prelungirea stãrii senzuale, fiind atras în þesãturã. Þesãtura interioarelor nu e a labirintului, labirintul fiind insuficient pentru a explicita imaginarul revoluþiei sexuale din Mãºtile Norocului. Ce poate sã fie altceva decât revoluþie sexualã pãtrunderea hazardului, stricarea ategiei subtile ºi fragmentarea glorioasei statistici? Ce poate sã fie altceva decât revoluþie sexualã acþiunea fiinþelor-forme asupra silui hazardului?

Ce poate sã fie altceva decât orgasm final încercarea asupra organizãrilor superiore care, desfãºurate pas cu pas, dau imaginea realitãþii în toatã plinãtatea ei, subtilevaporându-se ºi rãmânând sterilul, experienþa banalã ºi vulgaritatea în toatã splendoa Lucrarea împotriva hazardului prin personaje pline de fervoare nu e decât desecretizarea, dezvãluirea tragicã, punerea în luminã. Universul concentraþionar fie el spi, parc sau azil nu asigurã o comodã interpretare a acestei lumi care numai aparent se revendicã a ficþiunii reclamându-ºi perversã lipsirea de referinþã. Simþurile sunt chemate sã lucreze împotriva hazardului, parfumul femeilor fiind liantul ficþiunii, aducând delicateþe într-o lume violentã dar fãrã a avea, ca dominantã Spiritul rebel violenteazã interioarele, le pune în conflict unele cu altele, organizeazã acþiuni violente. Interioarele se desfac unele pe altele fie fiinþe-forme, fie artefacte. Artefactul are viaþa lui proprie în Mãºtile Norocului. Nu e doar personificarea în toatã spl

rea ei ci e un alt înþeles al fiinþei. Un artefact cuprinzãtor de existenþã, de fiinþare, mustind de viaþã , organizat duuri subtile, conþinând ordinea unei lumi tragice, conþinând regulamentul, norma ºi docta. Propoziþiile sunt ºi ele prezente ca personaje rebele sau aristocrate, organizându-se ºi ele în cavalcade, odihnindu-se sau lãfãindu-se lascive în mesaje îmbietoare saumule restrictive, adãugându-se fiinþãrii, aspirând s-o înlocuiascã. Hazardul ºi ierarhiile se organizeazã într-un cuplu bizar, bizareria fiind normã île Norocului. E un armistiþiu între ierarhie ºi complexitate, o cãutare a unui punct vunerabil, diverse încercãri, atacuri inspirate sau ambuscade ratate. Ierarhiile se do

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


vedesc a fi ale tentaþiei masochiste reclamându-ºi pervers disoluþia în timp ce hazarduspirã la întruparea sa într-o ierarhie vrând parcã sã iasã din prizonieratul bifurcaþieanizãrii superioare. Senzual, hazardul aspirã ºi el la orgasmul final, îl cautã cu obste, dovedindu-se gata sã lucreze pentru el. El organizeazã formele feminine, el dã senzualitate actelor ºi evenimentelor, else ocupã, din umbrã de tactil, de surprizã, de volutele parfumului, de privirile languroase sau rebele. Hazardul lui Cãtãlin lonescu pare sã fie organizatorul ºi chiar personajul centralnu prin implicarea lui în cascada de evenimente ci prin dorinþa lãuntricã de a se transorma într-o formã senzualã. Hazardul organizeazã revelaþia lectorului nu prin aceea cã s-ar lãsa numit în formui ludicã ci în cea organicã, dãruindu-se senzualului. Dar senzualitatea din Mãºtile Norocului e tragicã, e totalã, e ultimã. Lectorul e ncat în aceastã vâltoare, fiind înºelat ºi atras în cursã de aparentele fiinþe-forme cae cãtre un final deschis. Nu opoziþia între învins ºi învingãtor expliciteazã fervoarea existenþei ºi nici pui ºi nici superbia ascensiunii sociale ci vâltoarea revoluþiei sexuale care descoperã nterioarele, care le fragmenteazã, le întrepãtrunde. întrepãtrunderea formelor, actul violent al penetrãrii interiorului, plãcerea descperirii ºi tragicul sfârºit al acestei descoperiri guverneazã imaginarul lui Cãtãlin lo, organizeazã discursul sãu, lumile lui perverse. Neaflându-se în cãutarea adevãrului ultim ci a unei iluzorii stãri de echilibru, ponajele lui Cãtãlin lonescu încearcã reorganizãri ale hazardului fiind chiar formele luHazardul împlineºte lucrarea împotriva sa sub presiunea unor forþe exterioare aflate în

un cuplu ameþitor cu forþe interioare. Cãtãlin lonescu lucreazã asupra acestui cuplu cu dezinvolturã dar ºi cu inspiraþievoare. E o încercare a lui cu hazardul ºi cu nesfârºirea lumilor. Cãtãlin lonescu nu cautã exemplaritatea cu orice preþ. El nu alcãtuieºte un dogmatupra hazardului, dogmaticul fiind aici un înþeles atotcuprinzãtor ºi suficient. Libertaea hazardului de a-ºi organiza sexualitatea în raport cu fiinþele-forme pare sã fie unu dintre tainicile înþelesuri din Mãºtile Norocului. Cãtãlin lonescu organizeazã revoluþia sexualã a imaginarului cuprins în propriile bifurcaþii ºi cascade, aspirând în secret la organizãri superioare. Continuitatea este spulberatã nu prin aleatoriu sau prin program sau conspiraþie împotriva interioarelor ºi nici prin lipsirea de sens. Continuitatea este spulberatã ca ºi continuum prin senzualitatea hazardului, Mãºtie Norocului fiind prin aceasta mai mult decât roman.

E poate o tainicã instrucþiune despre construcþia ºi deconstrucþia lumilor prin sealitate, fiind nu o prognozã sau o profeþie sau o imagine a vremurilor viitoare. E un semn al simultaneitãþii prin senzual care nu e decât norma exemplarã a hazardlui organizat în afara timpului ºi spaþiului spre înfiorarea, tulburarea ºi nesfârºita nterogaþie asupra lumilor.

PRO-EMINENÞE: SANDU FLOREA

BENZI DESENATE : # HOTELUL VISELOR # A GRAVEYARD TALE # BORDERLANDS # GARDA

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


VORBE CU SANDU FLOREA10 întrebãri în exclusivitate

Cãtãlin Ionescu

1. Domnule Sandu Florea, sunteþi singurul profesionist român - îndrãznesc sã vã conside, chiar dacã v-aþi stabilit în S.U.A. - din domeniul benzilor desenate. Cum, din nefericire, foarte puþini tineri au auzit de dumneavoastrã, vã rog sã ne marcaþi câteva jaloemnificative din viaþa dumneavoastrã.

În copilarie am fost fascinat de revistele de benzi desenate în special cele frantuzeºti care erau mai accesibile la ora aceea. Am debutat în anul 1968 în revista "Luminiþa" cu un serial intitulat "Nãzdrãvãniile lui Pãcalã" . Eram student la Arhitecturactul cu lumea artisticã a Bucureºtiului a avut o influenþã pozitivã asupra hotãrârii ma începe o carierã de desenator. Debutul meu editorial s-a produs în 1972 cu albumul "Galbar" care constituiede fapt primul album de benzi desenate românesc cu tematicã science fiction. Scenariul a fost scris de regretatul Ovidiu ªurianu, preºedintele de onoare a cenaclului de literaturã SF "H.G.Wells" din Timiºoara. Ca membru al cenaclului am avut prilejul de a colabora la primul fanzin SF "Paradox". De asemenea am publicat prima carte

de colorat cu tematicã SF, "Vreau sã fiu cosmonaut", dupã un scenariu al unui alt membru al cenaclului, Marcel Luca. De-a lungul anilor am mai publicat opt albume pe tematici diferite ºi am colaborat la toate revistele ºi almanahurile pentru copii existente în aceea perioadã. Unul din ele, albumul cu povestirea fantasticã "În Lumea lui Harap Alb" (o adaptare în benzi desenate a cunoscutului basm a lui Ion Creangã), a obþinut premiul I la Festivalul Internaþional de literaturã SF ºi artã fantasticã în Italia, Stressa 1980. Dupã revoluþie, am editat revistele BD "Carusel" ºi "Proteus" care, din pãcate, ºi încetat activitatea dupã emigrarea mea în SUA împreunã cu soþia ºi cei doi copii, în 1s la New York, am inceput sã colaborez cu ceea mai mare editurã de comics din America, Marvel Comics, dupã numai trei luni de la sosire. În prezent, colaborez cu patruedituri importante: Marvel Comics, DC Comics, Chaos Comics ºi Dark Horse Comics.

2. Am cãutat referinþe despre dumneavoastrã pe Internet ºi am fost uimit sã vãd în câte aþi fost implicat. Prin ce se deosebeºte munca de la, sã spunem "Galbar", pentru cã ese exemplul cel mai facil, cu munca de la "Buffy The Vampire Slayer"? La ce lucraþi în momentul de faþã?

Referinþele de pe Internet nu costituie decât o micã parte din proiectele la care am lucrat. În cei unsprezece ani de când trãiesc în America am colaborat la peste 100 e comicsuri cu aproximativ 2.200 de pagini desenate. Am avut norocul de a participa la realizarea unor tituluri cu mare prizã la public ca "Spiderman", "X-Men", "Captain America", "Conan", "Batman", "Buffy The Vampire Slayer", etc. Munca de la "Galbar", comparatã cu ceea de la "Buffy", se deosebeºte radical. Este deosebirea dintre industrie ºi artizanat. Industria de comics americanã este foarte dezvoltatã ºi producþia de comicsuri este impresionantã: se tipãresc aproximativ 40

e titluri lunar în milioane de exemplare. Deoarece este fizic imposibil pentru unsingur creator sã deseneze un comics de 22 de pagini în fiecare lunã, munca la un comics se divide între cinci artiºti: scenariul (writer), desen în creion (penciler), tras în tuº (inker), scrierea textului în baloane (letterist), colorarea (colorist). La încputul carierei mele de comic book artist am realizat simultan desenul în creion ºi tuºul, dar în ultimii ani m-am specializat în inking. Modul artizanal de lucru de la "Galbar", unde un singur creator executa toate aceste operaþii, are niºte avantaje, dar este foarte încet ºi nu este potrivit pentru o producþie de masã. Este folosit pe scalargã în Europa. În momentul de faþã am pe masa de lucru "Thunderbolts"#67 pentru vel, "Birds of Prey" #42 pentru DC Comics ºi "The Dwelling"#1 pentru Chaos Comics.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


3. Ce pãrere aveþi despre fenomenul science fiction românesc? V-aº ruga sã-l priviþi înctiva anilor, deci ºi cel dinainte ºi cel de dupã evenimentele din decembrie 1989.

Din pãcate, dupã stabilirea în SUA, am pierdut legãtura cu ce s-a publicat în domel SF în þarã ºi nu pot sã fac o comparaþie între cele douã perioade. Privitor la literatura SF de dinainte de revoluþie, aº putea spune cã avea unelemerite prin menþinerea în atenþia publicului a genului îndrãgit de atâþia tineri, dar, e, nu s-au produs opere de vârf, comparabile cu lucrãrile create pe alte meleaguri.Acest lucru nu poate fi reproºat autorilor români ai epocii, deoarece sistemul comunist a constituit un obstacol de netrecut pentru dezvoltarea întregii culturi.

4. Cum vedeþi viitorul science-fictionului? Este adevãrat cã în ultimii ani publicul ese atras mai degrabã de poveºtile magiei decât de cele ale aventurii ºtiintei ºi tehnoloi?

Aceastã tendinþã se va accentua în anii viitori. Nu este întâmplãtor cã personaje comicsurilor ca: Superman, Batman, Spiderman sau, cele mai noi: Spawn ºi Witchblade, X-Men au devenit eroii unor filme de mare succes în ultima perioadã. Acest lucru influenþeazã ºi literatura SF. Trebuie sã ne amintim cã ramurile culturii nu sunt sepae artificial ºi se influenþeazã reciproc în funcþie de cerinþele pieþii.

5. Aþi vorbit de o industrie a comicsurilor. Are aceastã industrie un rol în formareapublicului? Pot exista independenþi care sã "mearga" împotriva cursului lucrurilor gen

erate de aceastã industrie? Când condiþiile sunt favorabile, independenþii pot schimba istoria! Acest lucru s-a întâmplat recent în comicsul american. Piaþa a fost dominatã timp de decenii de celeuã companii rivale, Marvel ºi DC Comics, cu foarte puþin loc pentru independenþii care,deºi existau ca un curent "underground comics", nu aveau prea mare influenþã. Totuºi, p la începutul anilor '90, nemulþumiti de lipsa de libertate de creaþie, un grup de nouãartiºti importanþi de la Marvel, în frunte cu Todd McFarlane, au plecat de la companie ºi au înfiinþat Image Comics. Noua companie a schimbat faþa întregii industrii prin inile sale, introducând tehnologia computerizatã de ultimã orã ºi aducând un suflu nou în. Marvel a inceput sã piardã teren ºi a fost pe punctul de a da faliment. Salvarea a venit tot de la independenþi, cu ajutorul cãrora Marvel a schimbat ºi reinventat întreag sa linie de supereroi. În momentul de faþã, Marvel este din nou pe primul loc, dar faþ

industiei de comics s-a schimbat radical în numai zece ani.

6. Existã o anume lucrare literarã, film, bandã desenatã pe care o consideraþi ca fiind cãpãtâi în science-fiction?

Sunt atât de multe lucrãri excepþionale în aceste domenii încât este foarte difici spune care este ceea mai importantã. Totuºi aº putea menþiona câteva lucrãri din domenD: Arzac (Mobius), Dark Knight (Frank Miller), Spawn (Todd McFarlane)...

7. În ce raport se afla banda desenatã faþã de carte? Dar faþã de invazia desenelor ani(în special filiera japonezã)? Este banda desenatã destinatã, aproape exclusiv, unui pulic de vârstã foarte tânãrã? În ce masurã Internetul a modificat acest raport de forþe?

Benzile desenate au o istorie veche de mii de ani. Picturile cu scene de vânãtoare din grotele preistorice, hieroglifele ilustrative din piramidele Egiptului,imaginile gravate de pe vasele greceºti, pictura din bisericile bizantine, pot fiprivite ca precursorii benzilor desenate moderne ºi constituie o dovadã a faptului cãpovestirile în imagini sunt foarte bine fixate în subconºtientul oamenilor. Spre deosebire de carte, care foloseºte numai cuvântul ca mijloc de expresie, BD foloseºte ºi o sccesiune de imagini care introduc cititorul într-un univers mirific, o lume în care, dacã ar trebui s-o descrii în cuvinte, þi-ar trebui multe pagini. Banda desenatã este onsideratã a 9-a artã deoarece foloseºte mijloace unice de expresie care diferã de cart, de film sau de desenele animate. Datoritã faptului cã multe BD clasice erau povest

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


iri destinate copiilor, s-a format opinia falsã cã numai copiii pot aprecia astfel de creaþii. Ca dovadã cã lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultima vreme, vârsta meda unui amator de comics care intrã în magazinele specializate din America este de 28 de ani. Multe din cele mai noi comicsuri sunt de foarte bune calitate cu povestiri ºi desene de excepþie. În Europa albumele de bandã desenatã rivalizeazã cu cele mai albune de artã, iar în multe þãri au fost înfiinþate muzee specializate pe benzi desen Desenele animate au fost ºi ele percepute de public ca o artã ce se adreseazã exculsiv copiilor, deºi ele sunt vizionate de copii, pãrinþi ºi bunici în acelaºi timp. Jaii au început sã producã animaþie exclusiv pentru adulþi. Deºi producþia de filme de ante impresionantã în Japonia, producþia lor de BD este ºi mai impresionantã decât cea amnã. Aproape 30% din întreaga lor producþie editorialã este constituitã din romane BD (ghic novel) de tip manga, cu subiecte istorice, science-fiction, fantastice, etc. Ele au început sã pãtrundã deja pe piaþa americanã ºi o sã asistãm curând la o adevãrapa. În ultima vreme, ca urmare a dezvoltãrii rapide a webzinelor ºi altor publicaþii eectronice, unele companii au creat aºa numitele 3D Comics care se pot viziona la un cost simbolic pe Internet. Sunt convins cã webul va schimba profund ºi industria de comicsuri într-un viitor nu prea îndepãrtat.

8. Se pot oglindi valenþe politice în banda desenatã? Ce pãrere aveþi de aºa numitul poal-fiction?

Existã o revistã foarte cunoscutã, care se numeºte MAD, în cuprinsul cãreia poþi g BD satirice ce folosesc personaje reale din rândurile celebritãþilor americane. În cee

ce priveºte political-fiction, în ultima vreme nu am citit nimic ceva din genul acesta, aºa cã nu pot sã rãspund la întrebare.

9. Cum priviþi viitorul apropiat, mai precis al Statelor Unite ºi al României?

Eu sunt din fire un optimist. Deºi atacul din 11 septembrie a zdrucinat vizibil societatea americanã, se vãd semnele unei reveniri la normal. În privinþa României s din toatã inima cã þara va intra cu fruntea sus în EU. Românii sunt oameni muncitori ºentaþi ºi sunt convins cã dacã li se ofera prilejul, pot sã contribuie din plin la crea unui viitor mai bun pentru ei ºi pentru familiile lor.

10. Vã rog, în încheiere, sã vã adresaþi singur întrebarea pe care v-aþi fi dorit sã o am fãcut-o. Vã mulþumesc.

În SUA aþi lucrat la companiile mari care au personajele lor. Aveþi proiecte BD personale cu personaje create de dumneavoastrã, pe care aþi dori sã le publicaþi?

În decursul ultimilor ani am creat douã serii cu personaje originale. Prima este o trilogie (o mini-serie de trei comicsuri, 66 pagini) cu subiect SF intitulatã"Garda", în colaboare cu scriitorul american Michael Gallagher ºi o trilogie heroic-fantasy intitulatã "Borderlands", împreunã cu scriitorul John Warner. Amândoi scriitori au colaborat ani îndelungaþi la Marvel ºi sunt cunoscuþi în industria de comics americDe asemenea, am o povestire mai veche (20 de pagini), desenatã în þarã, intitulatã "Hotl Viselor". Este un bun exemplu ce ilustreazã conceptul de "spaþiu continuu" care constituie contribuþia mea personalã la dezvoltarea sistemului narativ al benzilor desenate. Cititorii webzinului Pro-Scris pot sã vizioneze câteva pagini din aceste povestiri.

Vã mulþumesc ºi eu pentru amabilitatea de a-mi acorda spaþiu pentru acest interviu webzinul dumneavoastrã.

New York, 9 mai 2002

SANDU FLOREA ÎN DICÞIONARUL DE AUTORI SF (Ed. Nemira, 1999)

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Nãscut în 1946. Desenator, editor BDSF. Cel mai prolific desenator român; pânã în a publicat BD în aproape toate revistele ºi almanahurile pentru copii. Albume personale: "Galbar" (Ed. Stadion, 1973) - primul album BDSF din România, Cavalerul alb (Ed. Facla, 1976), Cãlugãreni (Ed. I. Creangã, 1977), Misiune de sacrificiu (Ed. I. Creangã, 1979), În lumea lui Harap Alb (Ed. Sport-Turism, 1979), Burebista, regele dacilor (Ed. Sport-turism, 1980), Decebal si Troian (Ed. Sport-Turism, 1981), Carusel (Ed. Sport-Turism, 1982), Sarmizegetusa eroicã (Ed. Sport-Turism, 1983). Între 1990-1991, redactor-ºef al revistelor BD Carusel (11 numere) ºi Proteus (2numere), în 1991, a emigrat în SUA. În 1992, a debutat la cea mai mare editurã americanã, Marvel Comics. De atunci ºi prezent a publicat peste 50 de comics books la marile edituri BD americane: Marvel (Conan theBarbarian, Captain America, X-Force, Blackwolf, Dr. Strange, Thor, War Machine, Tunderstrike), Dark Horse Comics (Buffy, the Vampire Slayer), DC Comics (Batman),Innovation si Vivid Comics (Mack Bolan: The Executioner). În prezent lucreazã în continuare la adaptarea în benzi desenate a serialelor TV Bffy, spaima vampirilor ºi Blade. Premii: premiul Eurocon, 1980, pentru albumul În lumea lui Harap Alb.

Dicþionar SF, Bucureºti, Editura Nemira, 1999, p.108-109Articol nesemnat, scris probabil de Mihai-Dan Pavelescu

SANDU IS BACK !

DODO NIÞÃ

Nãscut în 1946, Sandu Florea este cel mai prolific autor BD român (de altfel, singurul desenator profesionist de la noi): a publicat mii de planºe de benzi desenate în mai toate revistele ºi almanahurile pentru copii ºi tineret din þara noastrã precu

9 albume (între 1973-1983). În 1990 înfiinþeazã împreunã cu scriitorul Nicolae Frânculescu revistele de benzi e CARUSEL ºi PROTEUS pe care le animã vreme de 11 ºi respectiv 2 numere. La sfârºitul lui 1991, pentru a-ºi satisface pe deplin pasiunea pentru benzi desenate, Sandu Florea emigreazã împreunã cu familia în Statele Unite... În aprilie 1992 el debuteazã direct la cea mai importantã editurã de benzi desenat din State, MARVEL COMICS, publicând 6 pin-ups (desene de o planºã) în revista CONAN SAA nr. 61. În urmãtoareele numere aceleiaºi reviste dar ºi în THE SAVAGE SWORF OF CONAN BARBARIAN continuã sã publice pin-ups cu Conan pânã în noiembrie când, în cea de-a doutã menþionatã, îi apare prima BD americanã, Old Garrads Heart, 18 planºe pe scenariul Thomas. În 1992 mai deseneazã încã o BD cu Conan, pentru aceeaºi revistã, un comic booorce pentru MARVEL, ºi un altul, Hawkworld, pentru DC COMICS. Anul urmãtor va mai publica douã comics din seria Dr. Strange înainte de a se con

centra asupra uneia din cele mai importante creaþii din opera sa americanã, The Executioner. Pe baza scenariilor adaptate dupã romanele lui Don Pedleton din ciclul Mark Bolan: The Executioner (din care unul s-a tradus ºi în româneºte), Sandu Florea dese(creion ºi tuº) peste 200 de planºe. Ele vor fi publicate sub forma a 3 comics în 1993 a editura INNOVATION ºi a unui graphic-novel de 128 planºe ce va apãrea în 1996 la editra VIVID COMICS. În urmãtorii ani, Sandu Florea va continua sã deseneze pentru editura MARVEL. Astfel, în 1994 îi apar 2 comics din seria Thunder Strike ºi câte unul din seriile The Migty Thor ºi Blackwolf. În 1995 publicã 3 comics din seria The Mighty Thor ºi Conan culorle sau/ºi coperta au fost semnate de un alt român, Ovidiu Hondru-OVI. De asemenea, d

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


acã pânã acum Sandu Florea realiza atât creionajul cât ºi trasul în tuº la aceleaºi comm înainte el se va specializa doar în trasul în tuº al desenelor creionate de alþi deseori. Astfel, în 1996, Sandu Florea deseneazã câte un comic book din seriile Captain America ºi Cosmic Powers, iar în anul 1997, 5 comics din seria Avengers Unplugged ºi 2 din Journey into Mystery. 1998 va fi un an de cotiturã. Sandu Florea mai desenazã un comic book din seria Journey into Mystery ºi 4 din seria Conan dupã care demareazã un lung ºir de BD-novel(comics adaptate dupã filme de cinema sau seriale TV): 3 din seria Blade la MARVEL ºi 2 din Buffy, the Vampire Slayer (un graphic-novel de 55 de planºe ºi un comic book obiºnuit de 22 planºe) la editura DARK HORSE COMICS. 1999 este cel mai bun an din cariera americanã a compatriotului nostru. El apublicat în acest an 21 de comics (aproape 450 de planºe) ajungând chiar la 3 comic books pe lunã în iulie ºi noiembrie. Astfel, la DARK HORSE COMICS, el a publicat 3 comics în continuarea seriei Buffy ºi alte 3 din seria paralelã Angel. Trebuie menþionat cã, fel ca ºi serialul TV, filmul Buffy, seriile BD Buffy s-au bucurat de mult succes atât în rândul cititorilor americani (tirajul mediu 80.000 de exemplare) cât ºi din stte: Canada, Anglia, Germania, Austria, Franþa, Belgia. Între timp Sandu Florea a început sã colaboreze cu editura CHAOS! COMICS pentru care a realizat 10 comics din seria Undertaker ºi 2 din cele 4 ale seriei Stone Cold Steve Austin. Cele douã serii pun în scenã personaje inspirate de cele reale din World Wrestling Federation (Federaþia mondialã de lupte libere). De asemenea, pentru aceeaºi editurã, el a desenat 3 comicin seria Insane Clown Posse (o trupã rock la modã în State). În prima parte a anului 2000, Sandu Florea a terminat de publicat ultimul comic book din seria Undertaker (cea mai longevivã serie din cele desenate de el, cu

mare succes de public tiraj mediu: 97.000 ex.) ºi alte douã din Stone Cold Steve Austin ºi a continuat seria Insane Clown Posse. De asemenea, a reluat colaborarea cueditura MARVEL, pentru care trage în tuº (inkuieºte în româno-americanã!) episodul Co(nr. 63-66) din seria Generation X cea mai în vogã printre tinerii americani, cu peste 100.000 de exemplare vândute din fiecare numãr (depãºindu-i chiar ºi pe clasicii S, Batman sau Spiderman). Tot pentru MARVEL a realizat episodul Flame & The Fiend (3 numere) din seria CONAN THE BARBARIAN (prima sa dragoste) iar pentru CHAOS!Trage în tuº ultimul din cele 3 numere ale mini-seriei Lady Demon. Încet-încet, Sandu Florea ºi-a fãurit un nume ºi în lumea comics americanã, deveniezenþã inconturnabilã în cataloagele marilor edituri din Statele Unite.

(c)opyright AH, BD! nr. 8

Material obþinut prin bunãvoinþa lui Marian Mirescu

"GALBAR", PRIMA BANDÃ DESENATÃ SF ROMÂNEASCÃ


Povestirea Galbar a lui Ovidiu ªurianu a apãrut iniþial în nr. 360-361/1969 a Coleei de povestiri ºtiinþifico-fantastice, iar apoi în volumul Întâlnire cu Hebe (1972), d

populara colecþie Fantastic Club a Editurii Albatros. Ea constituie ºi azi un exemplu elocvent cã se poate scrie literaturã de anticipaþie cu eroi ce poartã nume româneºtiurma urmei, cunosc câþiva scriitori britanici celebri (atât "clasicul" Bram Stoker, cât contemporana J. K. Rowling, mama lui Harry Potter) care îºi trimit eroii sã-ºi trãiascnturile pe plaiurile noastre... Eroii principali din Galbar sunt Lucian Mirea ºi prietenul sãu, biologul IonelBraniºte. Ei sunt membrii unui echipaj românesc de exploratori ai lui Marte, uimiþi de "cât de puþine date se adunaserã în cele trei-patru decenii de când oamenii cercetau laþa locului planeta. Acolo încã aproape totul trebuia descoperit..." (pag.8) Însã Ionelaniºte cerceteazã fiecare colþ cu entuziasm ºi descoperã rând pe rând "dovezi ale unei

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ense în trecutul universal" (pag.9): straturi de calcar, fosile, ba, la un momentdat, chiar un obiect ciudat, de provenienþa industrialã, care se dovedeºte a fi partea superioarã a unei construcþii metalice, botezatã ulterior "Templul de Oþel". Deºi vecha sa e evidentã, cercetãtorii nu reuºesc sã-i înþeleagã menirea. Naturaleþea povestirii l-a entuziasmat pe graficianul Sandu Florea, care s-ahotãrât sã transpunã în imagini aventurile celor doi români ajunºi pe Planeta Roºie. Albenzi desenate, primul de acest fel din România, a apãrut la sfârºitul anului 1972 (acu treizeci de ani), la Editura Sport-Turism din Bucureºti. Dacã naraþiunea lui Ovidiu ªuianu exploreazã mai cu seamã universul sufletesc, impactul emoþional al întâmplãrilor a lui Lucian Mirea, scenariul benzii desenate se desprinde uneori de firul povestirii originale ºi impune un ritm mai alert, adãugându-i un spor de spectaculozitate. Astfel, în banda desenatã colþul de metal este descoperit în timp ce transportorulmarþian "Cutezãtorul", la bordul cãruia se aflã ºi eroii noºtri, sare în ajutorul echipde pe "T-Beta 3", care a început sã se scufunde într-o crãpãturã plinã de praf. Transpoe marþiene sunt înfãþiºate foarte credibil, fiind un fel de tanchete prevãzute cu patru, suspendate pe câte trei amortizoare. Vehiculele sunt lunguieþe, au un parbriz larg ºi poartã câte o antenã parabolicã pe capotã. În vreme ce "Cutezãtorul" remorcheazã cel, o "piatrã" îi dislocã o ºenilã. La o privire mai atentã, piatra se dovedeºte a fi "un piron", metal prelucrat.Nemaiputând face un pas, echipajele de la bordul ambelor transportoare încep sã dezgroape (cu rãngi ºi târnãcoape) ciudatul obiect. În curând, li se alãturã ºi alþii, cu utinte. Sandu Florea simplificã maiestuos imaginea barocã creatã de scriitor: "«Pironul» era cat un stat de om; pe urmã s-a dovedit cã nu-i altceva decât vârful

ului unei construcþii metalice, frate bun cu alte trei, gãsite prin apropiere. Dar ce construcþie! Imagineazã-þi un cilindru cu diametrul de vreo ºaptezeci de metri, înalt doisprezece, având deasupra o cupolã emisfericã înconjuratã cu o veritabilã coroanã deeþe piramidale". (pag.15) În viziunea artistului plastic, formele clãdirii sunt rotunde, netede ca o sculpturã brâncuºianã, fãrã zorzoanele care, precum vom vedea, oricum ar fi fost erodate de timpului ºi de furtunile marþiene de praf. Ciudata clãdire nu are nici o uºã; ca sã pãtrundã în interiorul "Tempului de oþel"torii folosesc un "injector cu jet de plasmã". De aici, drumul li se netezeºte: gãsesc o camerã-ecluzã, dincolo de care se aflã încãperi presurizate. Una dintre ele, aflatã rul edificiului, este o rotondã bogat împodobitã, în mijlocul cãreia se aflã un fel de r" metalic încrustrat cu pietre preþioase: "Lumina îmbelºugatã m-a ajutat sã recunosc rubine, smaralde, safire... toate foart

mari ºi frumoase, însã pe cele mai multe dintre ele n-am reuºit sã le identific." (pag) Spre deosebire de povestire, în banda desenatã aceste comori atrag (normal !) hoþii. Revenit sã studieze rostul ciudatului obiect, Lucian Mirea dã peste Max, un tâlha ce încerca sã desprindã câteva pietre preþioase cu ajutorul unei dalte. Dupã o scurtã luptã, eroul îºi anihileazã adversarul ºi apropie lumina lanternei ce distrugeri a suferit "altarul". Dintr-una din pietrele preþioase, tâºneºte "o razã pocalie de o nemaipomenitã intensitate" (în povestire) ori "un fascicul de luminã orbitoare", "un laser!", care-l volatilizeazã instantaneu pe Max (în BD). Uimit, Lucian se trage în spate, dar cade în subsolul construcþiei, pe niºte trepte apãrute brusc într-chidere din podea. Când îºi revine, îºi dã seama cã se gãseºte pe un coridor. ªi în dreapta, ºi în ste ºi cu gãuri pentru chei). Încercând una dintre ele, Lucian Mirea aude o miºcare în sp

sãu. "Lângã uºa pe care o deschisesem puþin înainte, era o formã prelungã, lipitã de peridorului. Om, fãrã îndoialã. Ce putea fi altceva?" Spre uimirea cercetãtorului, strãinul îi rãspunde în româneºte. Cu toate acestea, un fel ciudat de a fi, îi citeºte gândurile ºi pune întrebãri ciudate: "Ce este Româniaian Mirea îºi dã seama cã se aflã în faþa unui marþian autentic, ultimul reprezentant ase care a pãrãsit planeta în urmã cu douã sute cincisprezece milioane de ani. În scenariul BD, motivul exodului e incredibil de pueril: "un vagabond al cerului, un astru hoinar, se îndrepta cu iuþealã spre sistemul solar, iar calculele arãtaucã el va trece prin apropierea planetei noastre stârpind orice urmã de viaþã, rãpindu-i

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


sfera ºi apa". În cazul unei catastrofe de acest tip, cei ameninþaþi fie cã n-ar avea tul necesar sã construiascã sutele de mii de nave necesare unei pãrãsiri în masã a planefie cã ar putea sã previnã catastrofa, distrugând corpul ceresc cu pricina. În povestire, Ovidiu ªurianu procedeazã nuanþat, dezvãluind cu mãiestrie o catastrorigine planetarã: "Planeta era în declin... pierdea pe zi ce trece apa ºi aerul, temperatura scãdea, se întindea pustiul... S-a dat alarma, deºi pericolul era încã departe: puteau sã treeci, chiar sute de milenii... S-ar fi gãsit, pânã la urmã, soluþii mai bune, aºa cum su tot timpul. ªi alþii erau de aceeaºi pãrere, o mulþime... Majoritatea însã a preferat urã de proporþii cosmice". (pag.39) Ovidiu ªurianu contopeºte în personajul Galbar trei teme majore ale literaturii fantastice de groazã: - mumia ce se ridicã din mormântul recent descoperit ca sã-i pedepseascã pe profantori; - marþianul (alienul) agresiv, înzestrat cu calitãþi superioare, cu puteri supraomneºti, care oricând e gata sã ne invadeze pãmântul; - vampirul ce încearcã sã-ºi prelungeascã viaþa sorbind-o pe a altora. Cum ultimei i se acordã atâta importanþã în prezent, când se încearcã aclimatizarecula în spaþiul în care occidentalii încearcã sã-ºi alunge temerile, sã nu vã miraþi damai cu seamã asupra acestei direcþii de interpretare. Într-un fel, Galbar este un damnat. El este pedepsit sã rãmânã pe planetã, atunci ilalþi pornesc cãtre noua lor casã, deoarece a considerat, machiavelic, cã în lupta polcã se pot folosi orice fel de mijloace pentru atingerea unui anumit scop. Codificarea e totodatã ºi o condamnare. Procedeul tehnic descris este îndrãzneþ ºi cu adevãrat

-fiction: "N-am fost congelat, desigur; nici o tehnicã nu m-ar fi readus în viaþã din stareaaceea dupã douã sute cincisprezece milioane de ani! Nu. Am fost, pur ºi simplu, redusla o formulã: s-a codificat fiecare atom al fiinþei mele într-un anumit moment, categoria, locul, starea lui exactã, legãtura cu ceilalþi atomi, iar codul s-a înscris, nu peo bandã perforatã sau pe una magneticã, ci într-un cristal. Ce þi se pare de neconceputn cod care sã cuprindã... Dar nu e imposibil, dragul meu! Sunt numere mari, e dreptfoarte multe ºi foarte complicate, însã numere obiºnuite: n-avem de-a face cu infinitul" (pag.33) Ca sã se decodifice, sã revinã la forma anterioarã, Galbar are nevoie de energie, ri cea mai la îndemânã sursã este însuºi cercetãtorul român. În povestire, Galbar, conºcitãþile sale supraomeneºti, ar sacrifica o viaþã umanã ca sã dobândeascã un trup, iar eze Pãmântul:

"De semenii dumitale te îngrijeºti?... Eh, n-o sã fie prea mare paguba, sunteþi detui acolo pe Pãmânt! Îmi trebuie substanþa lor nervoasã, cu tot potenþialul ei de judecmorie, voinþã, de energie îngrãmãditã în ea; voi tot nu ºtiþi sã le folosiþi cumsecade" Chiar dupã o condamnare de câteva sute de milioane de ani, Galbar suferã de megalomanie ºi ar dori ca prin sacrificarea pãmântenilor sã devinã salvatorul speciei sale. nariul BD ocoleºte (ºi bine face) tema conducãtorului grandoman, aici Galbar ar dori pur ºi simplu sã-ºi readucã planeta la viaþã. Însã Lucian Mirea îi prezintã realitatea da devenit o lume pustie, un deºert planetar, "unde n-o sã mai înfloreascã niciodatã cevnici flori, nici civilizaþii..." Prin intermediul unui misterios sistem de transmisiuni de imagini, marþianulse convinge cã exploratorul român are dreptate: "Obiectivul se oprea din când în când asupra unor peisaje, le cerceta îndelung, atnt, le aducea pânã aproape de tot, scormonindu-le ca un pribeag întors la vechea lui v

atrã ruinatã, unde încearcã sã mai gãseascã vreun obiect uitat, vreun ciob, vreun lucrueînsemnat care i-ar aminti de clipele trãite altãdatã pe aici... Apoi, dezamãgit, plecai departe, cu inima grea, într-o cavalcadã halucinantã peste munþi, peste vãi ºi câmpii nesfârºite paragini triste ºi moarte..." (pag.44) Profitând de deruta extraterestrului, Lucian Mirea observã cã uºa din încãperea un aflau nu are clanþa decât în exterior ºi sare afarã, închizând uºa. "Am trântit-o cu puterea disperãrii. (...) Am auzit un fel de bufniturã surdã, car a cutremurat amarnic pereþii de oþel ai clãdirii; un suflu nemaipomenit s-a repezit dinspre fundul coridorului, mãturându-mã ca pe un pai în direcþia scãrii. M-am lovit cu de ceva ºi dupã aceea n-am mai ºtiut nimic." (pag.47)

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Lucian Mirea este descoperit dimineaþa de cãtre colegii sãi, care îi dau primul ajtor ºi-l trezesc la viaþã. Dupã ce le povesteºte aventura sa nocturnã ºi întâlnirea cu mbrii echipei refuzã sã-l creadã, punând totul pe seama coºmarurilor nãscocite de o minruncinatã. Dar eroul nostru insistã: "ªi, cu paºi hotãrâþi, m-am îndreptat spre prima uºã de pe stânga, urmat încet de între timp, li se mai adãugaserã câþiva." (pag.49) Însã, surprizã ! în locul lui Galbar ºi a cadranelor, ecranelor, pereþilor acoperigrilã finã, cu celule ca fagurii, descoperã o micã încãpere, cât camera unui ascensor profitã de ocazie, ca sã-l ia un pic peste picior ºi deschide o altã uºã: "În momentul acela s-a auzit un zgomot ca de sticlãrie sau porþelanuri sparte; undeva parcã a cãzut o greutate care prinse a se rostogoli nãprasnic, antrenând cu ea o aevãratã avalanºã. (...) Pe uºa întredeschisã ieºea un noriºor de praf, miros de ars, unnedefinit, în timp ce zgomotele subterane creºteau mereu, transformându-se într-un groanic uruit continuu." (pag.50) Trebuie sã remarcãm aici arta prin care Sandu Florea reuºeºte sã vizualizeze acestsaj prin atitudinile corporale ºi mimica personajelor, prin aºezarea în spaþiu, reuºindransmitã pe deplin emoþiile scenei, transformându-l pe cititor din spectator în particiant. Deºi prozatorul încheie scena în câteva rânduri, artistul plastic acordã un spaþiuicativ derulãrii evenimentelor, arãtându-l pe Lucian Mirea cum se îndreaptã cãtre baza cum îi crapã podeaua coridorului sub picioare, cum e salvat în ultimul moment de Ionel Braniºte, în vreme ce scara interioarã se prãbuºeºte într-un nor de praf. Cei doi iesu din "Templul de oþel", moment în care pe Lucian îl lasã puterile. Dacã în povestire, exploratorul cel atât de încercat ajunge din spital direct la b

rdul navei de întoarcere pe Pãmânt, în banda desenatã el revine la locul unde s-au întâoate. Marcat de întâmplãri, el e cuprins de remuºcãri pentru faptul cã s-a dus singur sreze "Templul de oþel" ºi încearcã sã înþeleagã ce s-a întâmplat. În rãstimpul celor 30 de ani care au trecut de la publicare, Galbar a devenit un reper calitativ al benzii desenate româneºti, un serial clasic, una dintre piesele de rezistenþã ale anticipaþiei româneºti. Cât despre contribuþia lui Ovidiu ªurianu, di dispariþie prematurã (1977) se împlinesc 25 ani, cu o ocazie viitoare. Poate la toamnã, când se vor aniversa 30 de ani de la apariþia primului fanzin tipãrit din România, ADOX, a cãrui copertã a fost realizatã tot de Sandu Florea.

NOTÃ: Autorul acestei succinte prezentãri le mulþumeºte domnilor Lucian Ionicã, Marian escu ºi Dodo Niþã pentru materialele furnizate ºi pentru sprijinul acordat.

PRO-EMINENÞE: J. R. R. TOLKIEN

FANTEZIA(un capitol din studiul "Despre poveºtile cu zâne")

J. R. R. Tolkien

Mintea omeneascã este în stare sã creeze imaginea unor lucruri care nu existã în ritate sau care nu sunt prezente. Numim "fantezie" capacitatea de a genera imagini ºi noþiuni. Dar în zilele noastre, termenul de "fantezie" a început sã fie folosit (º limbajul curent, ci chiar în jargonul profesional) în legãturã cu ceva mult mai elevatdecât creaþia propriu-zisã (aplicatã la ceea ce era socotitã drept un produs al imagina ºi a devenit o formulare mai concisã a ceea ce altã datã numeam "putere de creaþie". E

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


vorba despre o încercare, care, trebuie sã vã mãrturisesc, doreºte sã limiteze ºi totoormeze noþiunea de "imaginaþie creatoare", dându-i înþelesul de "capacitatea de a împruunor creaþii imaginare o serie de caracteristici reale ascunse" (notã: adicã tocmai ceea ce dirijeazã sau induce Credinþa Secundarã). Faptul cã o persoanã care nu este defel pregãtitã în acest domeniu îndrãzneºte sã-pãrere criticã poate pãrea ridicol, eu totuºi voi cuteza sã o fac: cred, cã aceastã diftilizare în vorbire nu corespunde din punct de vedere filologic, iar analizele întemeiate pe ele vor fi în mod necesar imprecise. Capacitatea conºtientã de a crea imagini este numai un aspect, ºi tocmai acela pe care ar trebui sã-l denumim "putere de creaþie". Percepþia imaginii, a implicaþiilor, înþelesurilor ºi sugestiilor generate de ea necesarã în cazul unei exprimãri eficace. Vioiciunea ºi puterea acesteia sunt variabil, dar toate acestea nu stabilesc decât o nuanþare gradatã în cadrul categoriei de "putee de creaþie" ºi nu reprezintã o diferenþã calitativã fundamental diferitã. Transpuneresiei, adicã a ceea "e în stare sã împrumute lucrurilor imaginate conexiunile ascunse al realitãþii" constituie deja un alt aspect ºi tocmai de aceea a trebuit sã primeascã unme nou. Iar acesta nu poate fi altul decât Arta, o agrafã care leagã "puterea de creaþi" de produsul final al acesteia, Subcreaþia, adicã o creaþie secundarã. Dar ca sã atingea ce mi-am propus în prezent, îmi trebuie un cuvânt care sã cuprindã într-însul atât îl subcreativ al artei, cât ºi diferenþa exprimatã ºi minunea exprimãrii: pe de altã parrive din cuvântul imagine, adicã dintr-o însuºire care constituie ingrenientul principa al poveºtilor cu zâne. De aceea, îmi afirm drepturile de a-mi însuºi calitãþile lui Humpty ºi de a folosi cuvântul Fantezie în acest scop: desigur numai într-un anume sens, el care cuprinde atât strãvechiul sens al cuvântului, cel sinonim cu "putere de creaþie, conceptele de origine irealã, adicã ceea ce constituie diferenþa faþã de lumea primar

iginarã), independenþa faþã de caracteristica dominantã a faptului observat, adicã fantul. De aceea, nu numai cã realizez, dar mã ºi bucurã înrudirea etimologicã ºi semanticãelor "fantezie" ºi "fantastic", deoarece imago-ul lucrurilor constituie esenþialul,ceea ce nu e prezent, ba nici nu poate fi perceput în lumea noastrã, cea primarã ori despre care ne închipuim cã nici nu poate fi gãsit aici. Însã, pe mãsurã ce îi recunosc i-e imposibil sã îngãdui tonul dispreþuitor adoptat adesea faþã de literatura fantasticul cã imaginile nãscocite reprezintã lucruri care nu existã în lumea primarã nu constitdupã pãrerea mea, un defect, ci o virtute. Susþin cu convingere cã Fantezia, luatã în aaccepþie, nu are nicidecum un statut inferior, ci constituie o formã superioarã a Artei ºi, totodatã, atunci când se împlineºte ca atare, realizarea ei cea mai fertilã. Dintr-un anumit punct de vedere, desigur, Fantezia are un avantaj: este în stare sã poarte cu sine ciudãþeniile, fenomenele neobiºnuite. Însã adesea tocmai acest av este utilizat chiar împotriva ei ºi, în mare, a contribuit la proasta reputaþie de car

beneficiazã în prezent. Multora nu le place sã fie "purtaþi" ºi nu le place nici dacã a, sã zicem, se bagã în Lumea Primarã ºi-i modificã reprezentarea obiºnuitã, creatã îndDe aceea, împinºi fie de neºtiinþã, fie de rea-voinþã, de obicei încurcã fantezia cu vialitate visul n-are nimic de-a face cu Arta - nota: acest lucru nu este adevãrat pentru toate visele; sunt unele în care fantezia este prezentã, dar aceasta numai arareori; Fantezia reprezintã un proces raþional, nicidecum iraþional) sau cu diferiteletulburãri ale conºtiinþei, în care se pierde controlul realitãþii - gândiþi-vã numai lasimþurilor sau la diferitele forme de halucinaþie. Dar, fie cã o fac din neºtiinþã ori din rea-voinþa nãscutã dintr-o neliniºte intersentimentul de scârbã generat obligatoriu de aceasta), totala derutã conceptualã existntã în prezent nu poate fi explicatã doar prin atât. Fantezia îºi are dezavantajele ei exemplu, dificultatea transpunerii ei. Potrivit opiniei mele, Fantezia nu este mai puþin, ci, dimpotrivã, pronunþat subcreativã. În orice caz, practica dovedeºte cã "i

exiunile ascunse ale realitãþii" sunt cu atât mai greu de realizat, cu cât imaginile semãnã mai puþin, în esenþa ºi orânduirea lor, cu cele din lumea primarã. Ar fi mai uºor enea realitate dintr-o substanþã mai lucidã, mai obiectivã. Dar tocmai din aceastã cauzntezia rãmâne subdezvoltatã ºi capãtã adesea utilizãri frivole, luate numai pe jumãtateri pur ºi simplu ca un accesoriu decorativ. Când se nimereºte sã fie aºa, nu lasã în ur joc al fanteziei. Orice a dobândit graiul omenesc, acest minunat instrument, poate rosti urmãtoarele douã cuvinte: "soare verde". Putem gãsi destui care ºi l-ar putea îipui, ba, sã zicem, chiar sã-l picteze. Dar acestea nu sunt suficiente - deºi ele dovedesc o capacitate sporitã de a supravieþui faþã de unele schiþe fugare ori "cópiile dupare au determinat elogiile criticilor.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Ca sã creãm o lume secundarã, în care soarele verde sã devinã credibil, e nevoie dumita credinþã secundarã, multã trudã, o gândire profundã ºi, bineînþeles, de un talentel de "puteri de zânã". ªi foarte puþini se înhamã sã îndeplineascã o asemenea sarcinã.drãznesc sã încerce ºi, într-o mãsurã sau alta, chiar reuºesc s-o ducã la bun sfârºit, a dintre cele mai rare împliniri ale artei: o povestire, o istorisire adevãratã, în fora ei primarã ºi pe deplin viabilã. Dintre artele cultivate de oameni, fantezia îºi gãseºte locul cel mai potrivit pe ul cuvintelor, a literaturii adevãrate. De exemplu, în picturã vizualizarea imaginii fantastice e o misiune prea uºoarã, din punct de vedere tehnic. Mâna are tendinþa s-o iaainte minþii, ba uneori chiar s-o calce în picioare. În asemenea împrejurãri, rezultã di ceva morbid ori lipsit de sens. Spre ghinionul nostru, arta dramaticã, care se deosebeºte esenþial de literaturã, e amintitã mai tot timpul împreunã cu ea, ori cel puþ consideratã ca un gen literar. Sã includem ºi devalorizarea fanteziei în aceastã "serie nenorociri". Pentru cã deprecierea fanteziei este, cel puþin parþial, o consecinþã a tului cã criticii au tendinþa naturalã sã preamãreascã acele forme ale literaturii sau uterii de imaginare pe care ei înºiºi le considerã mai avantajoase, ca urmare a educaþiprimite ori din instinct. Iar critica din þara care a dat lumii o Dramaturgie minunatã, care se poate lãuda cu operele lui William Shakespeare, are tendinþa sã fie excesv de teatralã. Dar Drama, prin însãºi natura ei, se opune Fanteziei. Fantezia, chiar ºiele mai simple manifestãri ale ei, nu poate fi folositã cu succes în Dramã, atunci cândeasta este tocmai aºa cum se cuvine sã fie - adicã este interpretatã atât vizual, cât ºiv. N-ar fi voie ca formele fantastice sã fie astfel falsificate. Dacã oamenii se mascheazã ca sã parã niºte animale vorbitoare, atunci ei vor stârni, eventual, impresia u bufonerii ori a unei mimãri, dar în nici un caz nu putem vorbi de fantezie.

Aceasta, cred, este ilustratã pe deplin de decãderea unei forme inferioare, precum pantomima. Cum cât am încerca mai mult sã folosim pantomima pentru a dramatiza o poveste cu zâne, cu atât situaþia se înrãutãþeºte. Putem rãbda ºi sã urmãrim spectacoluliga ºi fantezia sunt reduse la un simplu cadru, precum în "farce", adicã în farsã, ºi n scenã a piesei nu pretinde privitorului sã activeze vreuna dintre formele de credinþãParþial, aceasta se datoreazã faptului cã dramaturgii sunt nevoiþi sã recurgã la difericanisme de scenã pentru a reprezenta magia ori fantezia. Am urmãrit cândva un aºa-numitspectacol de pantomimã pentru copii. Subiectul îl constituia povestea Motanului Încãlþadar completatã cu metamorfoza unui monstruos cãpcãun într-un mic ºoricel. Dacã acest lur fi reuºit mãcar în sensul tehnic al cuvântului, atunci fie cã i-ar fi înspãimântat peri, fie spectacolul s-ar fi transformat într-o strãlucitã reprezentaþie de iluzionism. schimb aºa cum s-au petrecut lucrurile pe scena cu pricina, ce-i drept, folosindu-se unele efecte de luminã, cred cã îndoiala noastrã ar fi trebuit sã fie nu numai înãbu

pânzuratã ºi apoi despicatã în patru. În Macbeth, când citim textul dramei, vrãjitoarele ne apar ca niºte personaje absout suportabile: rolul lor este categoric narativ, ele aduc cu sine opþiunea pentru Rãu ºi, deºi reprezentarea lor e puternic vulgarizatã, nu putem spune cã nu sunt cele reprezentative ilustrãri ale seminþiei lor. În schimb, transpunerea lor pe scenã devin aproape insuportabilã. ªi ar fi cu totul aºa, dacã n-aº pãstra o palidã amintire din vd le-am întâlnit pentru prima oarã în carte. Am auzit voci care spuneau cã poate aº aveltã opinie dacã aº judeca lucrurile cu capul unuia contemporan cu prigoana ºi arderea vitoarelor pe rug. Dar, în realitate, aceºtia nu fac decât sã mã determine sã consider vrele drept niºte fãpturi posibile - adicã existente în lumea primarã - ºi, ca urmare, nmai pot percepe ca niºte fiinþe create de fantezie. Astfel de argumentãri pierd din vedere tocmai esenþialul. Fantezia poate fi materializatã, dar e o legitate ca soartasã-i fie ori destrãmarea, ori terfelirea, atunci când un dramaturg încearcã sã recurgã

Chiar ºi atunci, când e vorba despre niºte autori mari, precum însuºi Shakespeare. Macb este cu adevãrat opera unui dramaturg care, cel puþin de aceastã datã, ar fi fãcut maine dacã ar fi scris-o în chip de naraþiune, de roman, desigur, dacã ar fi avut cheful, utinþa ori rãbdarea necesarã pentru a aborda acest gen literar. Un al doilea argument, cred eu, mult mai grãitor decât ineficacitatea efectelor de scenã, îl constituie faptul cã Drama, pornind din însãºi natura ei, a încercat sã run anumit tip de înºelãtorie - sau, sã înlocuim acest cuvânt - de magie: apariþia unor je imaginare într-o formã vizibilã ºi audibilã în cadrul unei povestiri. Luatã în sine,nu este altceva decât o încercare de a înlocui bagheta magicianului cu una falsã. Tentaiva de a introduce în aceastã lume secundarã, cvasimagicã, noi imagini fantastice ori e

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


emente de magie, fie chiar numai cu ajutorul unor dispozitive mecanice, reprezintã crearea a încã unei lumi, un univers terþiar. E deja prea mult, deºi s-ar putea sã n o sarcinã imposibilã (ce-i drept, niciodatã n-am vãzut-o îndeplinitã cu succes). Însã u poate fi numitã Dramã reprezentaþia în care rezultã cã oamenii care umbla ºi vorbesc sunt instrumentele naturale ale Artei ºi Iluziei. Tocmai din aceastã cauzã (va sa zicã, pentru cã în Dramã, personajele ºi scenele nimaginare, ci apar ºi se petrec cu adevãrat), deºi Drama foloseºte o materie primã aseme (respectiv cuvinte, forme fixe, acþiuni), în realitate ea este o ramurã a artei care se deosebeºte fundamental de artele narative. Dacã cuiva îi place sã considere cã Drame situeazã într-un plan superior faþã de literaturã (cum se ºi întâmplã în cazul multorci când scrierile cuiva sunt formate în primul rând din cronici teatrale ori opera sade o viaþa e alcãtuitã în principal din drame), atunci respectivul înþelege greºit însãe poveºti ºi va dori sã le transpunã în cadrul strâmt al jocului de scenã. Într-un asem de exemplu, el va prefera probabil personajele - fie ele cea mai josnicã fãpturã oricea mai plicticoasã - în detrimentul fenomenelor reale. Mã îndoiesc cã am putea dramatiun copac, iar apoi un alt copac. Ei bine, în sfera dramelor cu zâne se încadreazã acele piese în care, potrivit dovlor furnizate cu spor de zâne, fantezia poate fi produsã nemijlocit cu atâta realism, îcât se situeazã deasupra sferei de acþiune a oricãrui mecanism creat de om. O urmare obuitã, ca rezultat al efectului produs asupra oamenilor, este depãºirea hotarului de unde începe Credinþa Secundarã. Atunci când omul vede o drama a zânelor, el se transpune trup ºi suflet în aceastã lume secundarã - cel puþin asta simte cã se întâmplã cu el. Eerea seamãnã mult cu ceea ce îndeobºte numim Vis ºi se pare cã adesea oamenii încurcã cncepte. Însã în cazul Dramei zânelor ne gãsim într-un vis iscat de mintea, de imaginaþi

iva ºi conºtientizarea acestui fapt poate ne va împiedica sã-l ºi înþelegem. Percepereaocitã a lumii secundare seamãnã cu efectul unui elixir magic prea puternic, al cãrui efct ne face sã reacþionãm cu credinþã primarã, oricât de incredibile ar fi evenimentele unt înfãþiºate cu ajutorul sãu. Suntem vrãjiþi - oare chiar asta sã fi fost intenþia zâraja dureazã etern ori acþioneazã numai în anumite împrejurãri ? - sunt întrebãri care- altãdatã rãspunsul. Ele însele nu ajung niciodatã în aceastã stare. Pentru ele, e doarormã de Artã, altceva decât Vrãjitoria ori Afurisenia, a cãror denumire ºi faimã [proastrutotul meritatã. Zânele nu vieþuiesc în aceastã lume, deºi s-ar putea sã-ºi permitã u îndelungat într-însa decât îi este dat artistului uman. Lumea primarã, fie ea a zânelooamenilor, este una ºi aceeaºi, chiar dacã o preþuim sau o percepem în mod diferit. Ne-ar trebui un cuvânt care sã reflecte aceastã putinþã a zânelor, dar toate cuvinpe care le-am folosit pânã acum ca s-o denumim, ori au devenit ulterior nesigure, ori s-au amestecat cu alte noþiuni. Ne-a prins bine sã-i dãm numele de Magie ºi am ºi fol

t anterior acest termen, deºi, în realitate, n-ar fi fost îngãduit s-o fac. E de prefert sã pãstrãm cuvântul Magie pentru faptele iluzioniºtilor ºi magilor. Arta este un procpic omenesc, care în rãstimpuri genereazã Credinþa Secundarã, deºi acest lucru nu const scopul sãu unic, exclusiv. Aceastã formã de Artã e ºi la îndemâna zânelor, cel puþin azã anumite date, dar, în cele ce urmeazã, eu voi denumi (în lipsa unui termen mai potriit, mai puþin discutabil) Farmec acea Artã cu adevãrat viabilã ºi atât de proprie zânelmecul creeazã o lume secundarã, în care pot pãtrunde atât creatorul, cât ºi cel care o acest lucru le mulþumeºte întrutotul simþurile cât timp se aflã acolo. Scopurile ºi dorrmecului sunt caracterizate prin curãþenie ºi spirit artistic. Magia provoacã modificãrle Lumii Primare ori oferã iluzia cã ar modifica-o. Nu conteazã cine o foloseºte - un o muritor ori o zânã. Totuºi trebuie sã ne delimitãm de celelalte douã concepte, Farmecuta, deoarece aici nu este vorba de o artã, ci de o tehnicã, al cãrei scop îl constituiedorinþa de a dobândi puterea asupra lucrurilor ºi voinþei din aceastã lume.

Fantezia ºi Farmecul se strãduiesc sã ajungã în Þara Zânelor ºi când reuºesc, se a mult de aceasta. În marea majoritate a poveºtilor despre zâne create de om întotdeaunaapare (exprimatã direct ori voalat, curat ori amestecat) dorinþa de a practica o artãsubcreativã organicã, realizabilã, care, oricât de mult ar semãna în aspectele exterioa Magia, este altceva decât dorinþa egocentricã, nesãþioasã, de putere, caracteristicã MCea mai mare parte a zânelor (ºi cea mai bunã, atât cât le lasã sinele lor periculos sãatoreazã existenþa acestui fapt. Cu ajutorul lor putem învãþa ce-ºi doreºte fantezia umevãrat, chiar ºi dacã însãºi zânele sunt create de aceastã Fantezie. Dorinþa de a crea turnatã doar prin iluzionism, fie el instrumentul imperfect ºi nevinovat al unui dramaturg netalentat, fie o maºinaþiune înºelãtoare a magilor. Dar toate acestea nu pot sã

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


tisfacã pe omul din aceastã lume ºi de aceea dorinþa de a crea e un fenomen nemuritor ºndestructibil. Deoarece e inalterabil, nu cautã iluzionarea simþurilor, nici sã nascã sperstiþii, nici sã se impunã ca stãpân: scopul sãu este de a se întregi reciproc ºi sã nicidecum sclavi) întru bucurie ºi creaþie. Mulþi considerã cã Fantezia (adicã aceastã artã subcreativã care se joacã cu lumeaexistã în ea, care combinã substantivele cu adjectivele, apoi le schimbã ordinea iar ºir) e cel puþin suspectã, dacã nu chiar ilegitimã. Existã, desigur, persoane în ochii cãre ceva copilãros, un fel de ºotii pe care omul le face doar la vârste fragede. În ceeace priveºte legitimitatea Fanteziei, vã rog sã-mi permiteþi sã citez un scurt fragment tr-o scrisoare destinatã cândva unei persoane care susþinea cã miturile ºi poveºtile cuunt minciuni ºi nãscociri, deºi - ca sã nu ne dovedim nedrepþi faþã de el, pentru cã e cu bun-simþ -, era tulburat ºi ºi-a corectat ulterior afirmaþia, spunând cã "a scrie pou zâne nu reprezintã altceva decât a polei cu argint o minciunã." Iar eu i-am rãspuns:

Iubite domn, "Deºi omul a fost surghiunit de-atâta vreme, el nicicând nu s-a pierdut; neschimbat are probleme. Poate cã a cãzut în dizgraþie, dar n-a fost niciodatã detronat ºi pãstreazã zdrenþele nobilimii ce odinioarã l-a înveºmântat; amintirea luãrii lumii în stãpânire prin actul de creaþie: deºi lui nu-i este dat sã fie Marele Obiect al adoraþiei, omul, creator secund, despicã lumina-n salbã refractã raza ce-l strãbate, descompune culoarea albã

în nenumãrate nuanþe pe care, în final, le-ntinde în priveliºti vii ce trec din minte-n minte. Cu toate cã imaginaþia noastrã populeazã cu spiriduºi ºi zâne fiece cotlon din lume, îndrãznim sã facem zeitãþi stãpâne ce locuiesc în casele de dincolo de-ntuneric ºi luminã; sãmânþã de balauri împrãºtiem în tinã, ºtiind cã avem dreptul (s-o facem ori ba). E un drept din care n-am decãzut ºi-n baza acestuia acþionãm ºi noi, nãscându-ne în legea care ne-a nãscut.

(original version)(magyar fordítás)

Fantezia reprezintã o activitate umanã naturalã. Prin natura ei, nici nu atacã nic nu distruge Raþiunea; nu atenueazã dorinþa noastrã de a afla adevãrul ºtiinþific ºi nusimþurile cu care o percepem. Dimpotrivã, cu cât Raþiunea este mai zglobie ºi mai curat atât acþioneazã Fantezia mai eficace. Chiar dacã omul ar ajunge vreodatã într-o situaþe n-ar dori sau n-ar putea sã perceapã realitatea, faptele ºi evidenþele, atunci ºi fania îºi pierde puterea pânã când respectivul nu scapã de aceastã boalã. Dacã vom ajunge astfel de situaþie (ceea ce nu ni se pare exclus), Fantezia va pieri ºi locul ei ar fi ocupat de Iluziile Morbide. Asta deoarece Fantezia creatoare se bazeazã pe recunoaºterea lucidã a faptului cã ucrurile sunt întocmai aºa cum le vedem aici, în bãtaia Soarelui. E vorba despre recunoerea faptelor, dar fãrã aservirea lor. Aºa au fost create acele nonsensuri de calitate bazate pe logicã care apar în poveºtile ºi poeziile lui Lewis Carroll. Dacã omul chiar

ar putea sã facã diferenþa dintre broaºte ºi oameni, n-ar fi apãrut în veci poveºtile inþul transformat în broascã. Desigur, Fantezia poate fi folositã ºi în scopuri extremiste. ªi, desigur, Fantezi poate fi întrebuinþatã greºit, poate fi folositã pentru a atinge niºte þeluri haine. Uea e în stare chiar sã vrãjeascã acea conºtiinþã cãreia îºi datoreazã existenþa. Dar oae la care sã ne referim ºi sã infirme aceastã afirmaþie? Omul n-a creat doar zânele, cii. I-a adorat ºi li s-a închinat, pânã ºi acelora care, pornind de la rãutatea celui caa creat, arãta cât mai pocit cu putinþã. Însã au apãrut ºi zei falºi: concepte, interdimai mult chiar circulã o serie de teorii ºtiinþifice, sociale sau economice care adesea cer sacrificii umane. "Abusus non tollit usum". Fantezia rãmâne un drept uman. La

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


proporþia cuvenitã ºi conform dispoziþiei noastre putem sã creãm ºi noi, deoarece noi îst creaþi ºi nu suntem niºte creaturi oarecare, ci unele care au fost întrupate dupã chl ºi asemãnarea Creatorului.

Traducere dupã versiunea maghiarã de: Györfi-Deák György

MYTHOPOEIA(traducerea româneascã) (original version) (magyar változat)

J. R. R. Tolkien

TRADUCEREA ROMÂNEASCÃ

Dedic [acest poem] unuia care susþine cã

miturile sunt niºte minciuni ºi,ca atare, n-ar avea nici o valoare,chiar dacã "ar fi suflate-n argint""De la Philomythus pentru Misomythus"

Din partea lui J.R.R.T. pentru C.S.L.

Te uitã la copaci ºi chiar aºa-i numeºte,(cãci cuvântul potrivit pentru copaci e "copaci", iar pentru creºtere, "a creºte")colinzi lumea ºi pãºeºti cu o solemnã pace,deºi spaþu-i plin de globuri, e doar o neînsemnatã carapace:o stea e o stea, niºte substanþã adunatã-n ghemotoc

obligatã sã se miºte în cerc ca un dobitocprin spaþiul ordonat, rece, precis,unde atomul desemnat se sfarmã în clipa când trebuie sã fie ucis.

La un semn al Voinþei, îndatã temeniþi ne supunem(aºa ºi trebuie), deºi înþelesu-i numai i-l presupunem;mari procese decurg necontenit, precum Timpul zboarãcãtre un þel nesigur, pornind din noaptea originarã;întocmai precum pe-o paginã zace-n rânduri fãrã cheieun scris legat ºi zugrãveli în nuanþate crâmpeie;aºa se naºte al Formelor ºir fãrã de sfârºit:asprul, plãpândul, frumosul, cel sucit;nici unul nu-i de-al casei, deºi cândva, în Originea din mare depãrtare,

s-au înrudit cu toþii: þânþar, om, piatrã, soare.Dumnezeu a fãcut stâncã împietritã ºi arborescentul pom,teluricul pãmânt, astralele stele ºi homuncularul om,aceastã fiinþã simþitoare ce umblã pe pãmântînfiorat de luminã ºi al sunetelor cânt.Frãmântarea mãrii, vântul printre ramuri,iarba verde, vaca ºolduroasã cu paºi mahmuri,tunetul, fulgerul, pãsãri ce se rotesc ºi strigã-n cortoate din noroi þâºnesc, trãiesc ºi mor,fiecare dintre ele e-ntipãrit cum se cuvine,

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


un semn în meandrele creierului devine.

Totuºi copacii nu-s "copaci" de nu-i vedem ºi nu-i numimºi nici n-au fost ºtiuþi, rãmas-au anonimipânã când graiul s-a dezghiocat din tâmpa rãsuflare,ecou neclar, a lumii palidã înfãþiºare,nu-i a vocii-nregistrare, fotografie-n pervaz.Presimþire-i, judecatã, hazRãspunsul tuturor celor ce simþit-au freamãtul lãuntric,miºcarea presimþirii din adâncuri, frate autentical vieþii si-al morþii copacilor, jivinelor ºi sorilor:slobozi înrobiþi ce submineazã gratiile umbrelor,dezgroapã preºtiutul din experienþãºi extrag vâna spiritului din raþionala-i coerenþã.Puteri imense îi poartã încetiºor dincolo de sinesi privind îndãrãt zãresc noian de zânecare forjeazã ºirete stratageme în mintea nepãtrunsã,ce-mpletesc lumina ºi-ntunericul în urzeala-ascunsã.

(...)

Deºi omul a fost surghiunit de-atâta vreme,el nicicând nu s-a pierdut; necurmat are probleme.Poate cã a cãzut în dizgraþie, dar n-a fost niciodatã detronat

ºi pãstreazã zdrenþele nobleþii ce odinioarã l-a înveºmântat;amintirea luãrii lumii în stãpânire prin actul de creaþie:deºi lui nu-i este dat sã fie Marele Obiect al adoraþiei,omul, creator secund, despicã lumina-n salbãrefractã raza ce-l strãbate, descompune culoarea albãîn nenumãrate nuanþe pe care, în final, le-ntindeîn priveliºti vii ce trec din minte-n minte.Cu toate cã imaginaþia noastrã populeazã cu spiriduºi ºi zânefiece cotlon din lume, îndrãznim sã facem zeitãþi stãpânece locuiesc în casele de dincolo de-ntuneric ºi luminã;sãmânþã de balauri împrãºtiem în tinã,ºtiind cã avem dreptul (s-o facem ori ba).E un drept din care n-am decãzut

ºi-n baza acestuia acþionãm ºi noi,nãscându-ne în legea care ne-a nãscut.

Traducere dupã versiunea maghiarã de: Györfi-Deák György

MYTHOPOEIAoriginal version

To one who said that myths were liesand therefore worthless,even though "breathed through silver."Philomythus to Misomythus"

J.R.R.T. for C.S.L.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


You look at trees and label them just so,(for trees are 'trees,' and growing is 'to grow');you walk the earth and tread with solemn paceone of the many minor globes of Space:a star's a star, some matter in a ballcompelled to courses mathematicalamid the regimented, cold, Inane,where destined atoms are each moment slain.

At bidding of a Will, to which we bend(and must), but only dimly apprehend,great processes march on, as Time unrollsfrom dark beginnings to uncertain goals;and as on page o'erwritten without clue,with script and limning packed of various hue,an endless multitude of forms appear,some grim, some frail, some beautiful, some queer,each alien, except as kin from oneremote Origo, gnat, man, stone, and sun.God made the petrous rocks, the arboreal trees,tellurian earth, and stellar stars, and thesehomuncular men, who walk upon the ground

with nerves that tingle touched by light and sound.The movements of the sea, the wind in boughs,green grass, the large slow oddity of cows,thunder and lightning, birds that wheel and cry,slime crawling up from mud to live and die,these each are duly registered and printthe brain's contortions with a separate dint.

Yet trees are not 'trees,' until so named and seen --and never were so named, till those had beenwho speech's involuted breath unfurled,faint echo and dim picture of the world,but neither record nor a photograph,

being divination, judgement, and a laugh,response of those that felt astir withinby deep monition movements that were kinto life and death of trees, of beasts, of stars:free captives undermining shadowy bars,digging the foreknown from experienceand panning the vein of spirit out of sense.Great powers they slowly brought out of themselves,and looking backward they beheld the elvesthat wrought on cunning forges in the mind,and light and dark on secret looms entwined.

He sees no stars who does not see them first

of living silver made that sudden burstto flame like flowers beneath an ancient song,whose very echo after music longhas since pursued. There is no firmament,only a void, unless a jewelled tentmyth-woven and elf-patterned; and no earth,unless the mother's womb whence all have birth.

The heart of man is not compound of lies,but draws some wisdom from the only Wise,

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


and still recalls him. Though now long estranged,man is not wholly lost nor wholly changed.Dis-graced he may be, yet is not dethroned,and keeps the rags of lordship once he owned,his world-dominion by creative act:not his to worship the great Artefact,man, sub-creator, the refracted lightthrough whom is splintered from a single Whiteto many hues, and endlessly combinedin living shapes that move from mind to mind.Though all the crannies of the world we filledwith elves and goblins, though we dared to buildgods and their houses out of dark and light,and sow the seeds of dragons, 'twas our right(used or misused). The right has not decayed.We make still by the law in which we're made.

Yes! 'wish-fulfilment dreams' we spin to cheatour timid hearts and ugly Fact defeat!Whence came the wish, and whence the power to dream,or some things fair and others ugly deem?All wishes are not idle, nor in vainfulfilment we devise -- for pain is painnot for itself to be desired, but ill;

or else to strive or to subdue the willalike were graceless; and of Evil thisalone is dreadly certain: Evil is.

Blessed are the timid hearts that evil hate,that quail in its shadow, and yet shut the gate;that seek no parley, and in guarded room,though small and bare, upon a clumsy loomweave tissues gilded by the far-off dayhoped and believed in under Shadow's sway.

Blessed are the men of Noah's race that buildtheir little arks, though frail and poorly filled,

and steer through winds contrary towards a wraith,a rumour of a harbour guessed by faith.

Blessed are the legend-makers with their rhymeof things not found within recorded time.It is not they that have forgot the Night,or bid us flee to organized delight,in lotus-isles of economic blissforswearing souls to gain a Circe-kiss(and counterfeit at that, machine-produced,bogus seduction of the twice seduced).Such isles they saw afar, and ones more fair,and those that hear them yet may yet beware.

They have seen Death and ultimate defeat,and yet they would not in despair retreat,but oft to victory have turned the lyreand kindled hearts with legendary fire,illuminating Now and dark Hath-beenwith light of suns as yet by no man seen.

I would that I might with the minstrels singand stir the unseen with a throbbing string.I would be with the mariners of the deep

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


that cut their slender planks on mountains steepand voyage upon a vague and wandering quest,for some have passed beyond the fabled West.I would with the beleaguered fools be told,that keep an inner fastness where their gold,impure and scanty, yet they loyally bringto mint in image blurred of distant king,or in fantastic banners weave the sheenheraldic emblems of a lord unseen.

I will not walk with your progressive apes,erect and sapient. Before them gapesthe dark abyss to which their progress tends --if by God's mercy progress ever ends,and does not ceaselessly revolve the sameunfruitful course with changing of a name.I will not treat your dusty path and flat,denoting this and that by this and that,your world immutable wherein o partthe little maker has with maker's art.I bow not yet before the Iron Crown,nor cast my own small golden scepter down.

* * *

In Paradise perchance the eye may strayfrom gazing upon everlasting Dayto see the day-illumined, and renewfrom mirrored truth the likeness of the True.Then looking on the Blessed Land 'twill seethat all is as it is, and yet made free:Salvation changes not, nor yet destroys,garden nor gardener, children nor their toys.Evil will not see, for evil liesnot in God's picture but in crooked eyes,not in the source but in malicious choice,and not in sound but in the tuneless voice.

In Paradise they no more look awry;and though they make anew, they make no lie.Be sure they still will make, not being dead,and poets shall have flames upon their head,and harps whereon their faultless fingers fall:there each shall choose for ever from the All.

(the poem Tolkien wrote to C. S. Lewis after their long conversation in 1929, explaining to him why myths are not "lies breathed through silver" but deep theological revelations, indeed anticipations of the one story which became history, the one myth which became fact)

From: http://www.geocities.com/domachowski/mythopoeia.html

MYTHOPOEIAmagyar fordítás

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Ajánlom annak, aki szerint a mítoszoknem mások, mint hazugságok,- s mint ilyenek, haszontalan dolgok,még akkor is, ha ezüstbe leheltük õket"."Philomythus-tõl Misomythus-nak"J.R.R.T.-tõl C.S.L.-nak

A fákat nézed, s így is nevezed,mert a fa" az fa",s nõni" csak nõni" lehet,járod a világot, komoran lépkedsz,a Tér bolygói közt ez az egy,ahol Te élhetsz.

A csillag" az csillag",gömbbe formált anyag,mi precíz pályán haladaz Ûr, a Minden felé.

Halva hullanak alá az atomok,s egyre peregnek a pillanatok.Az Akarat int, s mi meghajlunk mind.így kell tennünk, bár nem értjük Õt.Minden folyamatban, míg az Idõ rohan,Bizonytalan felé a sötét Kezdettõl.Mint teleírt papír, mindez olyan.írás, mely számodra sohasem érthetõ.Így születik Formák végtelen sora,van köztük komor, szép és kissé fura.Mindegyik idegen, és egyformán távol- szúnyog, ember, kõ, nap - Origó pontjától.Isten alkotta a kõsziklát s a fákat,

a termõ földet, a fénylõ csillagtárgyat,az embert, az érzõt, ki e földet tapodja,kinek érzékeit fény és hang borzolja.

Tenger hulláma, a szél az ágak fölött,tehén vánszorgása zöldellõ fû között,villámlás, mennydörgés és a madárdal:sárból születik mind, él, azután meghal.Minden nap bejegyezve - úgy, ahogyan kell,agyunk szülötteit õrzi új s újabb jel.

Ám a fák csak akkor fák,ha õket így látjuk s nevezzük,

hisz addig nem is volt nevük,míg az emberek beszédebonyolultabb s finomabb nem lett -olyan, mint távoli visszhangs a világ halvány képe,de nem írott másaés nem is fényképe,hanem megérzés, bírálat és nevetés,azok válasza, kik megérzik az intést,mely rokon a fa, állat és csillag

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


életével s halálával.Szabadok, ámde mégis foglyok,kik sötét zárkájukat aláásni kezdik,míg megsejtett jövõjük elõ nem tûniksaját megélt élményeikbõl,s lelkûk végre kiszabadulaz Értelem börtönébõl.Hatalmas erõ szabadult belõlük,s visszafordulva tündéreket láttak,kik a gondolat mûhelyébenfényt és sötét éjszakákatvéstek-kovácsoltak,s végül titkos árnyakkalössze is fonták azokat.

Nem látja az a csillagot,ki elõször nem veszi észre,hogy ezüstbõl van mindahány,s váratlanul lángba borul tánmint virág - egy õsi dal hallatán,melynek visszhangja rég fülünkbecsendül még. Nincs égbolt, csak tér,de a mítosz díszes sátorts tündéreket von körénk.

Csak az anyaméh van, nincs Föld,csak mibõl születtünk, az a miénk.

Az ember szíve nem hazug ugyan,s bár tudása az egy Igaztól van,Õt hiába keresi, sohasem leli.Az Ember rég számûzve ugyan,ámde soha el nem veszhetik.Igaz, változni sem változik.Kegyvesztett lett noha,ám trónfosztott soha,s õrzi még a rongyokat,mik dicsõ múltra vallanak.

Az ember - félisten.megtört fénynyaláb.A rajta átjutó Fehér színéttemérdek árnyalatras végtelen sok változatrabontja szétaz Élet formáit alkotva,gondolatról gondolatra.Bár a világ minden zugáttündérekkel s manónéppeltelepíti képzeletünk,Isteneket is teremtünka sötétbõl s a fénybõl.

Számukra házat építünk, nagyot,s elültetjük a sárkányfaj-magot,tudván, jogunk van hozzá,akár helyesen, akárrosszul cselekedtünk.E jog még ma is tulajdonunk,e végett létezünk, vagyunk,s ez értelmében cselekszünk.Hisz magunk is így születtünk.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Igen, vágyainkat teljesítõ álmainkathasztalan szövögetjük,hogy becsapjuk velükamúgy is félénk szívünket,s legyõzzük az undok Tényeket!Honnan a vágy, honnan az erõ,hogy álmodjunk, s miért válik szétbenne a rossz és a szép?Nem hasztalan minden vágy,s nem mind felesleges,hisz valóra válik megintterveink szerint,mert ami fáj, az mindig fáj,s mit vágyunk, nem önmagáért akarjuk,vagy azért, hogy küzdj ünkaz Akarat ellenvagy épp ellenkezõleg:hogy alávessük magunkat,mert mindkettõ méltatlan volna.A Gonoszról csak annyit tudunk:bizonyos, hogy vanni van.

Áldott, ki félénk szívében,s kit gyûlöl a Gonosz,

mely ott lapul a sötétben,zárt kapuk védelmében.

Nem keresi a vitát,négy fal védett zugát,s bár kicsi és esendõ,ügyetlen kezévelúj szövetet szõ,mit arannyal díszíttávoli nap, mibenreménykedett s hitta mozgó Árnyék alatt.

Áldott Noé népe, ki a bárkát építette,a törékenyt s aprót, mit vihar közepettekormányzott, s bár látomások gyûltek körülötte,a hit kikötõjét vélte felsejleni elõtte.Áldottak a költõk, kik révén e legendákmindazt, mit nem láttunk, rímekbe foglalják.Õk, kik el nem feledhették az Éjszakát,hogy fussunk a közös örömtõl, sohasem mondták,a lótusz-sziget adta üdvösség elõl,onnan, hol a Kirké-csókról lemondközülünk nem egy, s nem kél bolond(és ott hamisítva, mesterkélten várjakétszer is megcsaltak álnok csábítása).

A távolban láttak hát ilyen szigeteket,majd ezeknél még sokkalta szebbeket,ám résen legyen, ki hallja e történetet.Látták a Halált, a végsõ vereséget,ám nem hátráltak meg a kétségbeesésben.A költõ gyõzelem hírével pengeti lantját,s legendája tüze élteti hallgatóját.A dal fénye Jelenre s Múltra világított,akár ragyogó nap, mit szem még sosem látott.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Én is velük énekelném,hogyha tehetném,a láthatatlant idézném,s a húrokat pengetném,a mélység hajósainak társa lennék,kik keskeny palánkokata hegyoldalból hoztak,s a távolba utaznék,kalandra indulnék,hisz tudom, van, ki mártúllépte a mesés Nyugatfelé esõ határokat.Ott ülnék a sók bolond közt,kiket arra kérnek,ugorjának, siessenek,s hozzák elõ az aranyat,legyen az bár szennyes s kevés.

Õk hozzák is szófogadón,az aranyból érmet vernekõs királyt, halvány arcmásút,s a meseszép zászlók selyménláthatatlan úr címerét látjuk.

Nem fogok a jövõ majmával tartani,legyen bár háta egyenes,s õ maga homo sapiens.Sötét mélység nyílik elõtte, hiszútja bizony errefelé visz,már ha Isten kegyelmébõl valahavége szakad majd ennek az egésznek,s nem örökké forog meddõ útjána nevét változtatva csupán.Nem fogom szeretni a porlepte utat,min ez a majom egyre csak halad,s nem fogom leírni ezt meg õt,az õ világa állandó, de benne

az írónak bizony nemigen van helye.

Nem hajlok meg a Vaskorona elõtt,ám nem hajítom el aranyjogaram se.

A Paradicsomban talán a szem meglátja,- ha nem a végtelenül hosszú napot várja -a fényben az Igaz tükörben megújuló mását.

Majd az Áldott Földre nézve tudni fogja,hogy minden úgy van, ahogy van,és mégis minden szabad.

A Megváltás semmit sem változtat,ámde nem is rombol,sem kertet gondozót,sem kertet, sem gyermekét,sem annak kedves játékszerét.A Gonosz nem látja, mert õ nem lehet ottazon a képen, mit Isten alkotott.Nem lehet a tiszta forrás mentén,s nem lehet a hangban, csak a zörej szintjén.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


A Paradicsomban már nem látszik ferdének,bár újat teremtenek, hazudni nem mernek.Bizonyos, hogy akkor is teremteni fognak,s a költõk feje körül lángok is lobognak,a hárfán ujjaik hibátlanul játsznak,s mind Mind közül választhat majd társat.

Fordította: Német AnikóAlapkiadás: J.R.R. Tolkien, A gyûrû nyomán. Fa és level, Budapest, Merényi Kiadó, (1996

TOLKIEN PE MARTE

Szabó Sándor

Desigur, J. R. R. Tolkien n-a cãlãtorit niciodatã pe Marte, precum nu existã nici tul de Mijloc, iar Bilbo Baggins e doar un personaj inventat. Dar cum nu se cuvine sã facem astfel de observaþii tocmai acum în legãturã cu "Stãpânul inelelor", trebuirietenim cu ideea cã dacã existenþa Pãmântului de Mijloc ºi a lui Bilbo Baggins a deven

roape realã, atunci ºi profesorul Tolkien a cãlãtorit pe Marte. Nu putem sã-l învinovãþut-o de bunã voie ºi nesilit de nimeni. Cineva, care va rãmâne incognito încã preþ de cri, i-a schimbat numele, l-a aranjat un pic, precum NASA îºi antreneazã astronauþii, api a pus doi indivizi fãrã scrupule sã-l rãpeascã, l-a azvârlit într-o astronavã micuþã,cmitã ºi l-a trimis tocmai pe Marte, unde s-a întâlnit cu tot felul de fiinþe ciudate, ulterior sã se întoarcã nevãtãmat ºi cu o bogatã experienþã de viaþã pe Pãmânt. Iar cela cale, iar apoi le-a trecut ºi pe hârtie, a purtat numele de Clive Staples Lewis, deºi prefera sã i se spunã simplu: Jack. C. S. Lewis este la fel de cunoscut în rândul cititorilor creºtini, precum prietenul sãu, Tolkien, printre fanii literaturii fantasy. Dar întocmai cum Tolkien n-a fost "doar" un autor de fantasy, nici Lewis nu s-a limitat doar la cãrþile de apãrare a credinþei sau de formare a spiritualitãþii creºtine, la calapodul conferinþelor, deºi vãrat cã acestea i-au adus renumele, dupã ce, la cererea BBC, a realizat un serial în t

mpul celui de-al doilea rãzboi mondial, transformându-se într-un "apãrãtor cu tâmplele al bunelor moravuri", cum singur s-a caracterizat cu o oarecare ironie. Altminteri a predat literaturã englezã (ºi filosofie) la Oxford (unde s-a împrietenit ºi cu Toen) ºi a devenit cunoscut ºi pe tãrâmul literelor ca urmare a publicãrii unei trilogii ence-fiction ºi a unui ciclu de poveºti despre Narnia, incadrabil la fantasy. Despre viaþa sa s-au scris mai multe cãrþi, în acest articol voi recurge la "Surprns de bucurie" (Surprised by Joy, 1955), o autobiografie ce cuprinde mai ales episoade din tinereþe ºi la "Þara umbrelor" (Shadowlands: The Story of C. S. Lewis and Joy Davidman, 1985) pentru a analiza relaþia dintre cei doi profesori de la Oxford ºi despre influenþa reciprocã exercitatã asupra operelor scrise. Amândouã cãrþile au apãrucere maghiarã] la Editura Harmat, în 1993, respectiv în 1994. Precum se întâmplã de obicei cu persoanele credincioase, nici C. S. Lewis nu s-anãscut creºtin, dimpotrivã, din punct de vedere spiritual a parcurs o traiectorie foar

te sinuoasã, ca în cele din urmã sã devinã unul dintre cei mai mari gânditori creºtini lului 20. ªi un rol important în aceastã transformare l-a jucat ºi Tolkien. Lewis mãrtueºte urmãtoarele: "Când am început sã predau în cadrul catedrei de englezã, mi-am fãcut doi noi prie amândoi erau catolici (aceºti oameni ciudaþi au început sã aparã tot mai des în antura), care m-au ajutat apoi sã depãºesc ultimele obstacole. Unul dintre ei a fost H. V. V. Dyson, celãlalt J. R. R. Tolkien. Prietenia mea cu acesta din urmã mi-a spulberatdouã prejudecãþi mai vechi. De când m-am nãscut, toatã lumea m-a sfãtuit sã evit papiºtam primit catedra de englezã, mi s-a spus verde în faþã sã mã feresc de filologi. Tolkifost un papistaº filolog." (Surprised by Joy)

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


În 1927, Lewis a devenit un membru al clubului "Coalbiters", înfiinþat de Tolkien cu scopul de a facilita studierea literaturii islandeze vechi, desigur, în original. Lewis, care îºi trãia ultimele zile ale agnosticismului sãu, fusese interesat încã opilãrie de tot ceea ce se referea la mitologia popoarelor nordice, aºa cã a luat parte la ºedinþe, deºi nu ºtia o boabã de islandezã veche; cu toate acestea, aici s-au cunocei doi savanþi ºi s-au împrietenit, un lucru care a contat atât pentru ei, ca oameni, ºi pe plan literar. Patru ani mai târziu, pe parcursul unei discuþii care a durat pânã în zori, care îse cu miturile ºi fusese încheiatã cu creºtinismul, Tolkien l-a fãcut pe Lewis sã înþeltât de îndrãgitele sale mituri ºi creºtinismul privit cu atâta scepticism existã o legãportanþã vitalã". Lewis însuºi a rezumat astfel descoperirea: "Istoria lui Hristos reprntã transpunerea mitului în realitate; ea ne impresioneazã la fel ca ºi celelalte mitur, cu excepþia surprinzãtorului amãnunt cã mitul creºtin s-a întâmplat cu adevãrat." (Sh) Meritã sã subliniem faptul cã aceastã concluzie a fost trasã de doi oameni care ºtiau poate de mult despre mituri... Mai târziu, Tolkien a scris un studiu despre poveºtile cu zâne, unde a exprimat ideea în urmãtorii termeni: "În evanghelii se ascunde o poveste cu zâne, mai precis, o pveste de un tip superior, care conþine esenþa tuturor celorlalte poveºti. Ele cuprindnenumãrate minuni, fãrã seamãn în plan artistic, frumoase ºi cutremurãtoare: «mitice» îlor, desãvârºite în sine ºi, totodatã, puternic simbolice ºi alegorice; iar dintre minu mai importantã ºi mai deplinã eucatastrofã. Naºterea Mântuitorului reprezintã eucatasttoriei umane. Reînvierea constituie eucatastrofa poveºtii Naºterii. Aceastã poveste înc ºi se terminã cu bucurie. Înainte de toate, ea reflectã «tainicele interconexiuni ale litãþii». Nu existã vreo altã poveste, vreo altã istorioarã, pe care oamenii s-o consid

totul credibilã cu mai multã plãcere ºi pe care scepticii s-o fi acceptat ca fiind adevtã doar ca urmare a celor povestite într-însa... Cel care o respinge va avea parte doar de nebunie sau de mânie." (On Fairy Stories) Câþiva ani mai târziu, Lewis ºi Tolkien vor deveni membrii Clubului Inkling-ilor nkling: idee vagã, bãnuialã, dar ºi cu referinþã la cerneala propriu-zisã; în accepþia ,persoane care au unele intuiþii ºi apoi "catadicsesc sã-ºi înmoaie pana în cernealã". etatea respectivã n-a avut o existenþã prea lungã, Lewis i-a preluat denumirea ºi ulter, a transferat-o asupra propriilor întâlniri prieteneºti (în 3001. Odiseea finalã, ºi A C. Clarke face o referire la ele). Aici, pe lângã discuþiile ce vizau subiecte de interes comun, autorii mai citeau celorlalþi fragmente din cãrþile aflate în lucru. Inklin-ii au fost primii care au ascultat capitolele scrise de la o sãptãmânã la alta ale "Stlui inelelor". "Parcã ar fi trãznit din senin", îºi aminteºte Lewis. Mai târziu, societa inclus ºi alte persoane, printre care ºi Christopher Tolkien.

În 1936 a apãrut prima operã beletristicã a lui Lewis, ce cuprindeaarticole pe tem religioase publicate anterior. Apoi, într-un mod care i-a surprins pe cei mai mulþi, profesorul universitar s-a avântat pe tãrâmul anticipaþiei ºtiinþifice cu romanul "ÎnPlanetei Tãcute" (Out of the Silent Planet, 1938). Unii colegi au considerat drept aceasta drept un semn de imaturitate, dar marea majoritate a cititorilor (carenu erau cine ºtie ce numeroºi pe atunci, deoarece Lewis avea sã devinã cunoscut abia înmpul celui de-al doilea rãzboi mondial) i-au primit cartea cu entuziasm. Ea relateazã pãþaniile profesorului Ransom, cel dus pe Marte împotriva voinþei sale de cãtre proul Weston ºi asistentul acestuia, Devine. Dar oare cine sã fie acest Ransom? În roman, el ne este înfãþiºat astfel: "Turistul era un bãrbat înalt, uºor gârbovit, de circa 35-40 de ani. Hainele purtae semnalau de la distanþã cã e un intelectual. La prima vedere, l-ai fi socotit doctor ori profesor, deºi îi lipsea aerul de om umblat plin lume al primului ori dezinvolt

ura celui de-al doilea. În realitate, se numea Ransom ºi era filolog la Cambridge." Desigur, în lumina celor prezentate anterior, acest "în realitate" nu mai pãcãleºte nimeni. În realitate, îl chema Tolkien ºi era filolog, dar în Oxford... Lewis a folost multe dintre trãsãturile prietenului sãu pentru a crea personajul Ransom. E suficient sã observãm interesul dovedit faþã de limbile vorbite pe Marte (pe care bãºtinaºii îlalacranda - cãci Marte e populat; sã nu uitãm, ne aflãm în anii treizeci) ºi sã facem oaþie cu "Stãpânul inelelor" (publicat ulterior), care cuprinde mai multe descrieri aprofundate ale unor limbi inventate. Astfel profesorul Tolkien a ajuns pe Marte, iar ulterior, când a apãrut "Perelandra" (Perelandra, 1943), cel de-al doilea volum din trilogie, pe Venus. În cea de

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


-a treia parte (That Hideous Strength, 1945 - încã nu i-am gãsit vreo echivalenþã maghine vom regãsi eroul pe Pãmânt, în compania nelipsitului profesor Weston. Romanele SF scrise de Lewis nu se abat, în bunã parte, cu nimic de la linia clasicã. Altminteri, nici el nu prea iubea science-fiction-ul "tradiþional", profeþiile sociale, practicate de Huxley ºi Orwell, ori cel tehnologic, cultivat de Clarke; inima sa îl trãgea mai degrabã înspre "romantismul" de tipul lui Tolkien ori Bradbury. "Tilogia Spaþiului" poate fi cititã pe mai multe niveluri, dar linia alegoricã susþinutã simbolurile puternic conturate devine definitorie. Out of the Silent Planet nu este chiar atât de direct, poate fi citit ºi ca un science-fiction "antropologic", dar ulterior devine evident cã de fapt se referã la ceva mai mult decât simpla înºiruire venturilor profesorului Ransom. Deºi Lewis, întocmai ca ºi Tolkien, a declarat cã persoajele nu sunt simbolice... "Trilogia Spaþiului", în frunte cu profesorul Ransom, cel modelat dupã Tolkien, "moaºa" care a determinat reconvertirea autorului la creºtinism, nu este altceva decât o nouã specie: science-fiction creºtin. În plus: "e aproape lirc" (Walpole) Peste ceva mai mult de un deceniu, Lewis avea sã abordeze ºi un alt teritoriu învecinat cu ºtiinþifico-fantasticul. Ciclul "Cronicile Narniei" ce penduleazã între povese ºi fantasy, ºi-a pãstrat neºtirbitã popularitatea în aria culturalã anglo-saxonã, nu apãrut ºi versiunea maghiarã, deºi a existat o traducere anterioarã a primului volum (L, cotoroanþa ºi ºifonierul). Geneza Narniei a fost precedatã de douã momente. Primul provine încã din copilãriai Lewis: "...un Faun cu umbrelã, împovãrat de bagaje, trecea printr-o pãdure înzãpezitãtã imagine trãieºte în mine de când aveam circa ºaisprezece ani. Apoi, într-o bunã zi, vreo patruzeci de ani, mi-a zis: «Sã încercãm, sã vedem ce povestire ar ieºi dintr-asta

adowlands) Al doilea moment a fost descoperirea faptului cã "predicile" îºi pot atinge atinge þinta în orice formã, fie ea chiar de roman ºtiinþifico-fantastic (un exemplu arior l-a constituit chiar "Trilogia Spaþiului"). De unde se vede cã ºi fantasticul, ºi oveºtile i s-au potrivit pentru a-ºi exprima gândurile. Astfel lumea pãdurii acoperite e nãmeþi a devenit o minunatã ºi antrenantã alegorie a lui Hristos. "Am simþit cã povestirile de acest fel sunt în stare sã se furiºeze în spatele preor, precum cea care mi-a paralizat sentimentul religios în rãstimpul copilãriei mele.De ce mi-a fost atât de greu sã trãiesc ceea ce adulþii îmi cereau sã simt în legãtura nþa Domnului Dumnezeu ºi a Mântuitorului? Mai ales faptul cã mã obligau s-o fac. Dacã-igatoriu, nu poþi sã simþi. Chiar felul cum era þinutã liturghia defavoriza: nu puteai sbeºti despre aceste lucruri decât în ºoaptã, de parcã ar fi fost vorba despre cine ºtielã ruºinoasã. Dar mi-am spus, ce-ar fi sã le scoatem din lumea vitraliilor ºi a orelor catehism ºi sã le transpunem în lumea fanteziei, unde, în sfârºit, ca niciodatã pânã at

acþiona cu adevãrata-i forþã? Oare n-am putea sã dejucãm astfel veghea acelor balauri treji? Eu am fost convins cã se poate..." (Shadowlands) În schimb, când i-a prezentat lui Tolkien prima variantã a naraþiunii, Tolkien i-arãspuns: "nu cred cã va merge cu adevãrat". El socotea cã Lewis se strãduieºte din rãspatingã un anumit scop ºi nu sã creeze o lume nouã, precum fãcuse el în "Stãpânul inelelastã privinþã, avea dreptate, cele douã opere se bazeazã pe concepþii diferite, de aceei una dintre ele nu poate fi judecatã sau condamnatã, examinând-o prin prisma celeilalte. În schimb, Lewis a luat în serios opinia lui Tolkien, a rescris povestea de maimulte ori, apoi a pus-o deoparte, pânã când entuziasmul unui alt prieten l-a convins cãmeritã s-o termine ºi s-o publice. Rezultatul i-a dat dreptate, astfel încât judecata li Tolkien a fost infirmatã, dar n-are a face. În plus, cartea i-a fost ilustratã de Pauline Baynes, aceeaºi artistã care a fãcut ºi desenele din ciclul The Borrowers al scritoarei Mary Norton. În mod bizar, graficiana n-a observat caracterul simbolic al p

oveºtii ºi nici Lewis n-a considerat cã ar trebui sã-i atragã atenþia asupra unor astfemãrunþiºuri... Sunt lucruri care trebuie sã vorbeascã de la sine.

BIBLIOGRAFIE: C. S. Lewis : Az öröm vonzásában (Surprised by Joy), Harmat, Budapest, 1993. Versune ungureascã de Lukács László Brian Sibley: Árnyékország (Shadowlands), Harmat, Budapest, 1994. Versiune ungureascã de Borosné Veres Beatrix

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


C. S. Lewis: A csendes bolygó (Out of the Silent Planet), Kozmosz Fantasztikus Könyvek, 1986. Versiune ungureascã de Molnár István.

Traducere de Györfi-Deák GyörgyTitlul original: Tolkien a MarsonEdiþia originalã: Magazinul SF SOLARIAhttp://www.solaria.hu/article.php?action=show&id=134http://www.solaria.hu/article.php?action=show&id=135http://www.solaria.hu/article.php?action=show&id=136

NOTÃ (Gyuri): Romanele SF ale lui C. S. Lewis încã n-au fost traduse în româneºte. Romanele pentru copii din ciclul "Cronicile Narniei" au apãrut la Editura RAO, în colecþia RAO pentru copii. C. S. Lewis: Nepotul magicianului (The Magician's Nephew, 1955), RAO pentru copii, 1997. Versiune româneascã de Larisa Avram. C. S. Lewis: ªifonierul, leul ºi vrãjitoarea(The Lion, the Witch and the Wardrobe, 1950), RAO pentru copii, 1997. Versiune româneascã de Larisa Avram. C. S. Lewis: Calul ºi bãiatul (The Horse and his Boy,1954), RAO pentru copii,1998. Versiune româneascã de Simona Neagu. C. S. Lewis: Prinþul Caspian (Prince Caspian, 1951), RAO pentru copii, 1999. Versiune româneascã de Larisa Avram.

C. S. Lewis: Cãlãtorie pe mare cu "Zori de zi" (The Voyage of the "Dawn Treader", 1952), RAO pentru copii, 2000. Versiune româneascã de Irina Negrea. C. S. Lewis: Leul de argint (The Silver Chair, 1952), RAO pentru copii, nu am vãzut traducerea româneascã. C. S. Lewis: Ultima bãtãlie (The Last Battle, 1956) , RAO pentru copii, nu amvãzut traducerea româneascã.

PRO-GRESII

CRONICÃ TV AMERICANÃ

Cãtãlin Ionescu

La prima vedere, a face o cronicã TV generalã, pentru ceea ce vãd americanii pe micile lor ecrane (care, între noi fie vorba, sunt din ce în ce mai mari...) pare o noþiune lipsitã de sens. Cei mai înfocaþi amatori de TV americani pot viziona probabil îur de 150 200 de canale, în funcþie de zona ºi de distribuitorul de cablu sau de tipu

antenei proprii de satelit. În ceea ce mã priveºte am avut la dispoziþie doar cele 3canale ale pachetului de baza Warner Cable, în aceastã suburbie a Houston-ului. Nu amavut acces la nici unul din multele HBO sau Cinemax, ºi, din nefericire, nici mãcarla Sci-Fi Channel ca sã nu mai amintesc deloc de ceea ce se numeste aici On-Demand TV televiziune digitala cu filme foarte noi date abonatilor optional, contra cost. Dar, foarte sincer, dacã la capitolul filme pachetul de bazã nu a excelat prinnimic, la capitolul seriale am avut parte de destule. Iar luna mai este, se pare, luna sfârºiturilor de sezon pentru serialele americane. Nu este însã o regulã generalã, ºi veþi vedea imediat de ce.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Poate capul de afiº al serialelor americane a fost, dupa cum era de altfel firesc, sfârºitul Dosarelor X al reþelei Fox. Anunþat cu surle ºi trâmbiþe, subliniat de ea fiului risipitor, David Duchovny în rolul lui agentului Mulder, ultimul episod, EndGame-ul din The X-Files a fost, cum era de aºteptat poate, uºor dezamãgitor. Realizatorii au pus un punct apãsat asupra serialului, dar au avut grijã totodatã sã-l lase, îunul obicei X-Files, în coadã de peºte. Chiar dacã o serie de personaje dispar unul dre ultimele episoade este dedicat morþii eroice a celor 3 cowboy singuratici - realizatorii au anunþat posibilitatea continuãrii serialului cu cel puþin un film de lung metraj. În esenþã însã, grupajul de 4 episoade de final, menite a face ordine în mistepiraþiei guvernamentale ºi extraterestre, este lipsit de corenþã. Pãcat de jocul bun ali Robert Patrick (agent John Doggett) si al lui Annabeth Gish (în rolul agentei Monica Reyes personaj care, cã tot veni vorba, s-a nãscut în Austin, Texas la o arun bãþ de Houston - dar a fost adoptata ºi crescutã în Mexic, de o familie mexicanã, duprmã sursele oficiale ale FBI). Sfârºituri de sezon obiºnuite pentru celelalte seriale de succes, multe cunoscute ºi publicului român: Dark Angel (Înger întunecat), parcã mai melodramatic decât începuerprise (care poate fi urmãrit de curând ºi în România, de telespectatorii relativ noulpost B1), marea speranþã, pe bunã dreptate, a viitorului Star Trek dupã punctul final, nul trecut, al seriei Voyager; Andromeda (cunoscut de asemenea în România ºi ajuns aici la finiºul sezonului 2); Mutant X (un serial de succes, dar cam searbãd). Desigur, asta ar fi doar partea vizibilã a icebergului. Existã o grãmadã de alte seriale scienc fiction, de pilda Earth Final Conflict (o parte din primul sezon a fost ºi pe micile ecrane româneºti), sau seriale fantastice, de genul Wolf Lake sau binecunoscutul Buffy The Vampire Slayer.

Dar dacã am afirmat cã luna mai este luna sfârºiturilor de sezon, asta nu înseamnãoate serialele se terminã acum. Din contrã, altele abia se lanseazã în aceasta perioadãiniseria Dinotopia a canalului ABC (reluarea povestei tãrâmului dispãrut, unde coexistã de astã datã, oameni ºi dinozauri inteligenþi ºi vorbitori) s-a dovedit a fi, în cele rmã, doar preludiul seriei care va debuta în toamnã. În mod asemãnãtor, Sci-Fi Channel nþat plin de importanþã perfectarea contractului pentru încã 44 de episoade din FarScapreprezentând sezoanele 4 ºi 5, al cãror debut este prevãzut pentru luna iunie. FarScapeeste unul din puþinele seriale bine primite atât de criticã, cât ºi de publicul larg mintesc cã TVR2 a prezentat primele 2 sezoane anul trecut... Sci-Fi Channel inaugureazã concomitent ºi sezonul al ºaselea din Stargate SG-1. ªi, la final, aº dori sã mai subliniez ceva: cum America este o þarã deosebitã de ardul european, este normal ca ºi gusturile americanilor sã fie altfel structurate.Am vãzut, de pildã, un top al celor mai bune 50 de seriale americane (mai bine spus,

show-uri, pentru ca în top apar ºi emisiuni informative). Topul este structurat în baza preferinþelor redactorilor revistei TV Guide ºi acoperã mai bine de 50 de ani de televiziune. Haideþi sã vedem cum stau serialele de nuanþã sf: pe locul 50, cunoscutul Beitched (Ce vrãji a mai fãcut nevastã-mea), pe 46 Star Trek Next Generation, pe 45 Twin Peaks, pe 41 Buffy the Vampire Slayer, pe 37 The X-Files, pe 26 The Twilight Zone, ºi cam gata cu capitolul science fiction. Ca fapt divers, pe locul întâi este Seinfeld, iar din cele cunoscute nouã am mai putea remarca pe 5 The Sopranos (Clanul Soprano), pe 8 The Simpsons, pe 25 M+A+S+H. ªi cã tot am adus vorba de Twilight Zone (Zona crepuscularã), pentru toamna 2002este aºteptatã o nouã serie. Sã fie la americani, ca noi, românii, nu mai reuºim sã iesuminã din zonele noastre crepusculare...

Paralele între lumi paraleleHORROR ªI SF

Liviu Radu

O caracteristicã interesantã a literaturilor specializate este cã, dupã faza iniþi

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


care autorii se strãduiesc sã captiveze cititorii prin lucruri cât mai uimitoare (provocând acel sense of wonder multpomenit de domnul Robu), urmeazã o fazã în care uimireapare a nu fi suficientã, iar autorii încearcã sã ºocheze. Existã mai multe posibilitãþi de a ºoca ºi, în funcþie de talent sau de temperamenorului, literaturile specializate au alunecat fie pe panta tehnicistã (intriga fiind împãnatã de amãnunte de specialitate, care se adreseazã unui cititor avizat sau foarinteresat de problemã), fie pe panta violenþei exagerate. În acest din urmã caz, se ajunge curând la un alt gen literar decât cel iniþial. Ael, literatura poliþistã - care este, prin esenþã, o literaturã enigmisticã - nu mai pucent pe descoperirea criminalului, ci pe acþiune - care devine trepidantã, captivantã- sau pe oroarea produsã de crime multiple, în serie, pe cazuri patologice care provoacã groazã ºi silã. În primul caz, literatura poliþistã se transformã în thriller, în rror. Parcurgând un traseu asemãnãtor, literatura fantasy genereazã ºi ea un subgen al lraturii horror, în care groaza ºi oroarea cititorului sunt provocate de intervenþia unor forþe ale întunericului, care se manifestã cu o violenþã ieºitã din comun. Pânã ºi literatura SF se aflã la originea unui subgen horror, cel în care savantulbun pune în pericol omenirea cu invenþiile sale. De altfel, dacã ne gândim bine, primulroman SF - Frankenstein, de Mary Shelley - poate fi revendicat la fel de bine ºi de genul horror. Din cele arãtate mai sus, ne dãm seama cã literatura horror reprezintã un amalgam e idei, influenþe ºi tendinþe, care au în comun un singur lucru - trezirea în cititor aei spaime ancestrale, a repulsiei ºi scârbei. Teroarea va fi provocatã prin intervenþiaviolentã a anormalului în viaþa cotidianã, fiind vorba de o violenþã asasinã care nu po

combãtutã prin mijloace obiºnuite, pentru cã acel cineva sau ceva care o sãvârºeºte estu puteri supraomeneºti, fie cã-i un criminal de-un sadism ieºit din comun, fie cã-i un avant care a descoperit ceva ce nu poate fi contracarat de ºtiinþa oficialã, fie cã-i vrba de o forþã supranaturalã. Groaza personajelor - ºi, implicit, a cititorului - va fiprodusã de neputinþa de a se apãra (fie pentru cã inamicul - zombie sau vârcolac, de exlu - nu poate fi ucis cu arme obiºnuite, fie pentru cã acesta loveºte pe neaºteptate, f putea fi identificat). Ne vom ocupa în continuare doar de acel horror care foloseºte motive SF. Unii autori (Dean Koonz, de exemplu, sau Stephen King în Firestarter sau Tommyknokers) pornesc de la o temã SF clasicã (copilul cu puteri paranormale urmãrit de agenþii guvernmentale ce doresc sâ foloseascã acele puteri în scopuri imorale; extratereºtri; inginere geneticã scãpatã de sub control, etc.). Dar, spre deosebire de lucrãrile SF, autorii espectivi nu sunt interesaþi de aspectul ºtiinþific al problemei, nici de impactul ºtii

i asupra oamenilor. Ei descoperã în aventura respectivã groaza ºi oroarea oamenilor de d, asupra cãrora se abat nenorociri ce nu pot fi evitate ºi nu pot fi combãtute. Diferenþa fundamentalã dintre SF ºi horror constã în atitudine. În timp ce SF-ul este, în eseraturã optimistã ºi moralizatoare, horror-ul este o literaturã pesimistã ºi fatalistã.când descrie sfârºitul lumii, SF-ul sugereazã cã va fi vorba de un nou început, cã oame reface, în timp, civilizaþia cu tot ce are ea mai bun; sau lasã impresia cã existã poslitatea cã, dacã vom fi atenþi ºi vom acþiona cu înþelepciune ºi prudenþã, vom putea evcare sã ducã la catastrofã. SF-ul avertizeazã, sfãtuieºte, priveºte viitorul cu încrede în potenþialul creator al omului. În schimb, horror-ul este fatalist. Chiar dacã binel învinge pânã la urmã, pericolul nu dispare pentru totdeauna. Victoria este doar momentnã. Rãul rãmâne printre noi ºi va acþiona în primul moment propice. Aceastã diferenþã de mentalitate se bazeazã pe opinii diferite faþã de lume ºi soc La începuturile SF-ului, tema savantului nebun ce pune lumea în pericol fusese o te

mã SF, tratatã prin mijloace SF. Autorii SF aveau convingerea cã ºtiinþa va învinge înta, iar ºtiinþa înseamnã obligatoriu bine. Abaterile întâmplãtoare de la norme puteau fiate, un savant nebun putea fi contracarat de un savant bun sau prin eliminarea unor condiþii ce generau nebunie ºi ranchiunã printre savanþi. Lumea era bunã ºi progrestinuu, viitorul lumina în culoarea roz-trandafiriu... Pânã când cineva ºi-a dat seama cã lumea nu-i deloc bunã, cã viitorul e mai de grat ºi cã nu avem de loc motive sã ne bucurãm. Acest pesimism îi face pe unii autori sã cere cã, de fapt, omenirea n-are nici o ºansã, cã înfruntã pericole împotriva cãrora nu ace de luptã. Mai mult de atât, acele pericole sunt iraþionale, acþioneazã conform alteogici decât cea normalã, nu le poþi înþelege, deci n-ai cum sã le combaþi. Indiferent d

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ol (o forþã supranaturalã; un om nebun, dar foarte inteligent; un fenomen natural), n-ai ce face, nu-l poþi prevede, loveºte întotdeauna prin surprindere ºi fãrã o putea fi acarat. Astfel, horror-ul exprimã o stare de spirit, ca ºi SF-ul. În timp ce SF-ul exprimã încrederea în societatea tehnologicã, în progres ºi într-un viitor mai bun, horror-udeºte opinia celor care privesc cu teamã ziua de mâine, a celor pentru care societatea actualã nu poate aduce nimic bun. Nu-i de mirare cã perioadele de succes ale literaturii ºi cinematografiei horror au coincis cu perioadele de crizã economicã sau politicã, în timp ce literatura SF a avut perioadele ei de glorie în vremuri de bunãstare ºi destindere. Putem concluziona cã SF-ul ºi horror-ul sunt douã feþe ale aceleiaºi medalii, careprimã încrederea sau spaima societãþii în raport cu viitorul previzibil, sentimente care exprimã - ºi sunt receptate - cel mai uºor sub formã artisticã.

PRO-POZIÞII

DESPRE GNOZA SF(Fragmente critice VII)

Voicu Bugariu

Pe Internet poate fi citit un studiu nedatat, semnat de Edward A. Tiryakian: Trois métacultures de la modernité: chrétienne, gnostique, chtonienne. Din referinþe,se poate deduce cã textul a fost scris cu opt-nouã ani în urmã. Autorul porneºte de la cãrþi relativ recente, The End of History (1989) de Francis Fukuyama ºi The Clash of Civilizations? (1993) de Samuel P. Huntington, constatând cã fiecare dintre cele douã teorii este vulnerabilã. Astfel, concluzia lui Francis Fukuyama referitoare la încheierea istoriei o datã cu stingerea marelui conflict ideologic dintre comunism ºi libe

ralism n-ar rezista, în actualitate existând un alt conflict ideologic major, cel dintre democraþie ºi extremism/fundamentalism. Acest conflict ar fi suficient de întinspentru a-l înlocui pe cel încetat o datã cu prãbuºirea imperiului sovietic. Ipoteza luimuel P. Huntington, la rândul ei, ar fi discutabilã, în ciuda forþei sale de fascinaþieccidentul, pe de o parte, civilizaþia islamicã, pe de alta, nu ar fi suficient de omogene ideologic pentru a alimenta un conflict ireductibil. În condiþiile actuale, fiecare dintre aceste douã civilizaþii ar fi suficient de permisivã pentru a îngloba elemnte ale celeilalte. Încercând sã propunã o altã viziune asupra lumii de azi, Edward A. Tiryakian are îere trei metaculturi (nivele culturale profunde, ansambluri de credinþe ºi simboluri, sisteme de exploatare / operating systems" ale civilizaþiei), ce încearcã sã depãºeaficãrile tradiþionale. În opinia sa, metacultura creºtinã ar fi bazatã pe sacrificiu, ae, altruism ºi chiar martiraj. Cu alte cuvinte, pe valori sentimentale. Metacultur

a gnosticã ar fi imaginea inversatã a metaculturii creºtine". Creºtinii urmãresc elibe omului prin intermediul sentimentelor, gnosticii þintesc, în schimb, instituþionalizaea intelectualismului". Metacultura chtonianã ar fi axatã pe viaþa terestrã colectivã"iferent de precaritatea acesteia. Aceastã varietate de filozofie ecologistã", cu mize sensibil mai mici decât spectaculoasele spiritualizãri prin sentiment sau prin intelect, ar fi consideratã mulþumitoare de mulþi oameni ai lumii de azi, dispuºi sã bucure plãcerile simþurilor. Cele trei metaculturi, în opinia lui Edward A. Tiryakian, se întepãtrund, livrându-ºi reciproc elemente, pãstrându-ºi totuºi individualitãþile. În contextul de faþã, intereseazã felul cum sefeul, în calitatea sa de contracultuoate fi înglobat în una dintre cele trei tendinþe. Pare evidentã apartenenþa sa la meta

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


tura gnosticã. Sefiºtii produc texte reci", speculative, unde existã o celebrare impliitã a intelectului. În textele lor lipseºte iubirea autenticã, personajele având alte m existenþiale. Emoþia este înlocuitã cu vertijul intelectual, iar intelectualizarea par a fi într-adevãr un scop suprem. Ingeniozitatea recunoscutã a sefiºtilor înlocuieºte e creativ al autorilor tradiþionali. Estetica manieristã, deosebit de utilã atunci când e încearcã delimitarea sefeului, presupune o asemenea configuraþie. Arta combinatoriea autorilor de sefeuri nu þinteºte obþinerea emoþiei estetice. Poate cã teoria lui CornRobu despre sublimul ca mizã realã a sefeului este corectã, în mãsura în care se poate enta suficient teza cã trãirea sublimului nu presupune emoþie. Lumea de oameni supraprotezaþi a sefeului este una a intelectului dezvoltat pânã la limitele posibilului, o lume unde sentimentele au un rol secundar sau chiar nul. Sunt interesante ºi eventualele sugestii oferite de studiul lui Edward A. Tiryakian celor interesaþi de sociologia sefeului. Personalitatea dominatã de metacultura gnosticã are un profil psihologic distinct. Înþelegerea acestuia este utilã. Studiul menþionat are o bibliografie destul de bogatã, parþial tentantã pentru ceiinteresaþi de natura sefeului ºi de cea a sefistului.

UN FINALPESIMISTO-OPTIMIST

Liviu Radu

În cele din urmã, editura Lucman ne prezintã ultimul volum din seria Dayworld. Farmer nu se dezminte nici de data aceasta, realizeazã un roman captivant, plin de aventuri ºi de rãsturnãri de situaþii, care completeazã la modul cel mai potrivit romaneanterioare. Fãrã a încerca sã rãpim cititorilor plãcerea lecturii, trebuie sã remarcãm doar cãl de ciclu romanesc dovedeºte o bunã cunoaºtere a naturii umane. Da, într-un fel foartecaragialesc, lucrurile se schimbã, fãrã a se schimba de fapt. Da, luptãtorii pentru librtate nu se vor bucura niciodatã de recunoºtinþa semenilor lor, care-i privesc ca pe n

iºte zurbagii periculoºi. Da, da, de foarte multe ori da, Farmer este, cu toatã ironia sa finã ºi cu scepticismul care-l caracterizeazã, un bun cunoscãtor al tarelor societãmane. Vreau totuºi sã subliniez un aspect care mi-a plãcut în mod deosebit ºi pe care evmentele ulterioare scrierii cãrþii l-au confirmat: nici o revoluþie nu se face fãrã ºtiacordul autoritãþilor. Sau, cel puþin, al acelor factori de rãspundere care sunt conºticã anumite lucruri învechite din societate reprezintã o povarã pentru ei ºi cã trebuiesimbate, dacã vor sã se bucure în continuare de putere ºi de privilegii. Poate cã, la momentul scrierii romanului, aceastã idee n-a fost decât o manifestare a mizantropiei lui Farmer. Numai cã acum e o dovadã a înþelepciunii sale. ªi veþi gãe lucruri înþelepte, strecurate printre aventuri ºi urmãriri. Mãrturisesc cã Farmer rãmdintre autorii mei preferaþi.

Philip Jose Farmer, Dayworld TerminusTraducere de Radu ªerban. Editura Lucman, 2001.

DESPRE ÎNGERI PÃZITORI ªI SCRIITORI

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Liviu Radu

Bãnuielile anterioare - referitoare la scopul urmãrit de Bernard Werber în cãrþilele - se adeveresc în acest volum. Dacã la citirea romanelor din ciclul Furnicilor unii au fost înclinaþi sã vadã în autor un împãtimit al SF-ului, care se folosea de bietecte pentru a imagina o civilizaþie nonumanã - ºi care au fost oarecum derutaþi de Thanaonauþi, al cãrui caracter satiric nu se mai încadra pe tipicul acceptat - romanul de faþã - ce se doreºte o continuare ºi o reunire a celor douã cicluri anterioare - pune lurile la punct în modul cel mai evident ºi imposibil de negat. Werber este un observator al omului, iar aventurile printre furnici ºi prin lumea morþilor i-au permis puncte de vedere insolite. În acelaºi timp, Werber este ºi un bun mânuitor al satirei ºi iiei. Dacã îi luãm povestea în serios, atunci isprãvile eroului, ajuns pe lumea cealaltãcopsit cu rolul de înger pãzitor, sunt cam absurde ºi neserioase. Dacã vom considera poestea doar un mijloc de a ilustra niºte opinii, de a exprima puncte de vedere despre om ºi civilizaþia omeneascã, atunci nu putem decât sã recunoaºtem talentul ºi profuncestui scriitor. Werber are capacitatea de a privi obiectiv, cu detaºare, isprãvile semenilor sãi, ºi de a exprima judecãþi ce meritã reþinute. Vom regãsi în acest volum continuarea fraor din Enciclopedia lui Wells, care a dat atât de mult farmec romanelor din ciclul Furnicilor, dar ºi opinii, la fel de interesante, etichetate drept interviuri luate pe stradã. Putem sã considerãm cã Werber se integreazã într-un curent specific literi franceze, ce începe cu Voltaire ºi continuã, în epoca modernã cu Anatole France, ajun

pânã în zilele noastre. Evident, romanul are un final deschis, fãcându-ne sã ne dorim volumul urmãtor. Bine, bine, avem de-a face cu o poveste mai mult sau mai puþin alegoricã, al cãrui scop este de a permite autorului sã-ºi prezinte opiniile într-o formã mai atrãgãtoare dacã povestea lui conþine mãcar un dram de adevãr?

Bernard Werber, Imperiul îngerilor. Traducere de Nicolae Constantinescu. Editura Lucman, 2002.

ÎN PRIMUL RÂND, DESPRE SINGURÃTATE

Liviu Radu

A doua carte a lui Mike Haulicã conþine texte mai noi sau mai vechi, care prezintã însã caracteristici comune. Autorul le-a strâns împreunã tocmai pentru a realiza unm unitar. Am avut întotdeauna îndoieli cu privire la convingerile SF ale lui Mike. Acesta - ca majoritatea autorilor reprezentativi ai generaþiei 90 - a fost atras mai degrabã de ciberpunk decât de SF-ul clasic, din cauzã cã acesta permitea folosirea unei reuzite SF într-un context fantasy. Dacã primul volum al lui Mike Haulicã conþinea proze

e puteau fi considerate SF, acest al doilea volum este, în primul rând, de sorgintemainstream, în care nici mãcar fantasticul nu joacã un rol important. Alegorii, mãrturiiri, impresii ºi visãri - acestea sunt mesajele transmise de Mike, care se dovedeºte mai puþin interesat de fapte, cât de trãiri. Textele din acest volum par a exprima anumite obsesii, anumite teme ce revin în diferite împrejurãri. Iubiri bizare, adulteruri stranii, patimi ciudate par a bânti lumea lui Mike. În realitate, aceste teme obsedante sunt înºelãtoare. În spatele iubior de-o clipã sau tragice se zãreºte un adevãr cutremurãtor, o singurãtate insuportabilacuplarea ca mijloc de a forma un cuplu se dovedeºte ineficientã. În general, textele lui Mike Haulicã transmiteau o tristeþe teribilã, fãrã a se cu

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


de cele mai multe ori, cauza. De data aceasta, tristeþea este generatã de singurãtate, de o singurãtate neacceptatã ºi privitã fãrã resemnare. Ciudãþenia constã în faptul civa singurãtãþii nu-i însoþitã de speranþã. Eroii lui Mike nu acceptã singurãtatea, nicea ºi nici banalitatea. Dar nu înving niciodatã în lumea de-un banal absurd, în care s-rãtãcit prin naºtere. Lupta lor se doreºte o replicã plinã de onoare la lupta sterilã aalþi, care repetã, ciclic, absurdul anterior. Pânã când lumea aceea a celor strâmbi va strusã de sosirea fluturilor de praf... Mai mult ca niciodatã, Mike Haulicã de dovedeºte a fi poet. Mai mult ca niciodatã,se vede cã SF-ul românesc n-a avut autori cu aceleaºi motivaþii ca în Stetele Unite. Camare, proza unor autori precum Mike este frumoasã, este originalã, dar nu prea-i SF. Însã nu trebuie sã consideraþi aceastã apreciere drept un reproº.

Michael Haulicã, "Despre singurãtate ºi îngeri", Editura Karmat Press, 2001

DESPRE SINGURÃTATEA BÃRBATULUICU O MIE DE FEMEI

Adriana Moºoiu

Al doilea volum de povestiri al lui Michael Haulicã (dupã "Madia Mangalena", 1999) este o lungã scrisoare de dragoste. Femeia, ca personaj omniprezent, este cheia singurãtãþii ("singurãtatea este atunci când iubirea nu mai e"), chiar dacã nu întotdroblema este absenþa / prezenþa fizicã a femeii. Roxana Albu, Ravi, Ema, Melissa, Mordelia, Tina, Dante - sunt tot atâtea semne de întrebare ºi în acelaºi timp sunt rãspunsupe care expeditorul acestei lungi scrisori le aºteaptã. Michael Haulicã se aflã la graniþa între science-fiction ºi sex-fiction, însã nu evoyeurul, ci restul lumii, cititorii. Poveºtile lui nu se citesc în tramvai, se citesc în singurãtate, pentru cã izvorãsc dintr-o singurãtate - populatã cu îngeri, dar nu ri asexuaþi, cum apar în tablourile renascentiste. Îngerii lui Haulicã au "degete, limbsex", au culoare, gust (de fapt, "gustul e culoarea însãºi") ºi miros. Michael Haulicã este "neguþãtorul de vise" ("ãsta cu patul e cheia... De la el a-n

eput... patul... important e patul"). Visele sale sunt linkuri între a simþi, a dori, a iubi, a vedea, a atinge, a mângâia, a aºtepta, a sãruta - ºi el reuºeºte sã vorbeasoate astea cu aceeaºi naturaleþe cu care personajul sãu, Melissa, povesteºte despre robneþii de la baie la ora 5 dimineaþa. "Despre singurãtate ºi îngeri" cuprinde poveºti despre iubire, trãdare, despre pase ºi absenþa ei ("Pasiunea e poarta prin care trecem pe tãrâmul deznãdejdii. E motivul ilor de rãu. Pasiunea e suflarea care aþâþã focul, dar ºi cel care-l stinge"), despre rdespre sânii Neliei Dor ("mirosind a noapte. ªi a pat. ªi a plãcintã cu carne. Sau a bucã. A ceva de mâncat în orice caz"). Cartea lui Haulicã este povestea lui "puteam sã mosã nu ºtiu cã poate fi ºi altfel", este povestea unui vânãtor de amintiri ºi iluzii.

Michael Haulicã, "Despre singurãtate ºi îngeri", Editura Karmat Press, 2001

POLARITATE SPIRITUALÃ, NU GEOGRAFICÃ SAU GEOPOLITICÃ(Gheorghe Sãsãrman - SUD CONTRA NORD)

Cornel Robu

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Cu Sud contra Nord (Editura Dacia, Cluj, 2001), Gh. Sãsãrman se aflã la al patrulea roman SF dupã Proba tãcerii (1965), 2000 (1982) ºi Cupa de cucutã (1994). Ca ºi în a din urmã, în Sud contra Nord scriitorul român abordeazã filonul înnoitor adus în scienction, în anii '80, prin ciberspaþiu ºi realitatea virtualã. În Cupa de cucutã, toatã România "iepocii" lui Ceauºescu încãpea pe o singurã discputer, într-o corosivã alegorie satiricã antitotalitarã, dublatã de o subtilã metaficþi data aceasta, în Sud contra Nord, ciberspaþiul ºi realitatea virtualã se întâlnesc cu echea obsesie tematicã a soartei omenirii dupã holocaust (holocaustul nuclear, temã "clasicã" în SF) imaginatã în tonuri sumbre ºi apocaliptice. Fundamentalismele religioasee lumii ºi-au dat mâna pentru a scoate în afara legii printr-o Divinã Revoluþie, ºtiinþologia, instaurând obscurantismul fanatic al Dogmei ºi cufundând omenirea în bezna unuinou Ev Mediu, unde teroarea ºi prigoana lovesc în primul rând pe intelectuali, oamenide ºtiinþã ºi artiºti, vânaþi ºi lichidaþi cu sãlbãticie. Singurul refugiu care le-a maeste Abaþia, o mãnãstire izolatã în ale cãrei subterane supravieþuitorii vechii civilizeazã clandestin, deghizaþi în cãlugãri, la salvarea ºi conservarea într-o Arhivã cibersncipalelor realizãri ºtiinþifice, tehnologice, artistice ale omenirii. Totul e coordonat din umbrã de Academie, o organizaþie secretã anti-Dogmã în a cãrei slujbã se aflã ºihidul care salveazã ºi conduce spre limanul Abaþiei pe savanþii ºi artiºtii vânaþi de f Gãrzi ale Credinþei. Ajuns la Abaþie, Umberto se vede nevoit sã se transforme în detec improvizat, cãci mai mulþi dintre falºii cãlugãri mor pe rând, în împrejurãri inexplicrmare a scãpãrii de sub control a realitãþii virtuale ce se revarsã din ciberspaþiu ºi spaþiului real. Sugestii, uºor de recunoscut, din Numele trandafirului de Umberto Eco primesc, în conjuncþie cu ciberspaþiul ºi cu realitatea virtualã, un nou frison ºi o

racþie. O atracþie, la lecturã, este ºi ritmul narativ alert, de roman poliþist. Precum laAgatha Christie, în Zece negri mititei, dispar unul dupã altul o mulþime de "fraþi" cãl, cu nume transparent împrumutate de la celebritãþi ale feluritelor domenii ilustratede clandestinii purtãtori: fratele Amadeus (Mozart), fratele Albert (Einstein), fratele Norbert (Wiener), fratele Gregor (Mendel), fratele Socrate (sub a cãrui rasã monahalã se ascunde, de fapt, o femeie). Nu lipseºte nici pigmentul humoristic : fratele Umberto, ca detectiv ad hoc, se descurcã de minune cu ancheta criminalã, în schimb are ceva bãtaie de cap pânã sã depisteze ascensorul ce duce în subteranele Arhivei, calat drept toaletã ºi acþionat, în consecinþã, printr-un "lanþ cu mâner"... În fine, pesa de a "umaniza" personajele, un ultim ingredient mai este oferit gustului "popular": nu e uitat nici cititorul pentru care un roman fãrã love story ar fi de neconceput, tot fratele Umberto, batã-l vina, vãdind oportune disponibilitãþi ºi ca june prim

De unde însã titlul, Sud contra Nord ? Jules Verne plasa explicit acþiunea romanului Nord contra Sud (1887) în contextul Rãzboiului Civil american ("rãzboiul de secesiune", 1861 -1865). Împrejurãri dramatie pe care scriitorul român nu avea sã le prevadã (Sud contra Nord a apãrut în librãrii mult înaintea funestei zile de 11 septembrie 2001) au "confiscat" ºi au "contextualizat" inevitabil cartea, riscând sã inducã publicului frecventator de librãrii o percep falsã care, chiar dacã "ajutã la vânzãri", nu mai puþin ar contraveni intenþiilor autoi ar distorsiona sensul fundamental al parabolei. "N-am avut niciodatã intenþia de a fi profet" - declara autorul, ºi înainte, ºi dupã apariþia cãrþii. "Eu unul nu cred cãul SF, oricât de documentat, oricât de inspirat, ar avea mai multe ºanse sã prevadã viiul decât, sã zicem, un futurolog de profesie." Astfel încât nu de vreo incendiarã "coline a civilizaþiilor" pe axa geograficã sau geopoliticã Nord-Sud poate fi vorba în Sud cntra Nord de Gh. Sãsãrman.

Semnificaþia titlului trebuie cãutatã - unde altundeva dacã nu tocmai (ºi numai) -extul însuºi al cãrþii. "Dogma e prezentã, încã din naºtere, în fiecare, ºi nu aºteaptãielnic pentru a se înstãpâni pe cugete" mediteazã protagonistul, acelaºi multidotat Fberto, acreditat, iatã ºi ca raisonneur. "Lupta inconciliabilã dintre cunoaºtere ºi ignnþã, dintre raþiune ºi demenþã, dintre toleranþã ºi fanatism nu-i o chestiune de geograe demografie, ci un conflict intim al fiecãruia dintre noi: sudul ºi nordul, gemenivrãjmaºi, se ascund în adâncul sufletului nostru!"

Gheorghe Sãsãrman, Sud contra Nord, Editura Dacia, Colecþia Biblioteca Dacia, Cluj-Nap

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


oca, 144 p., 70.000 lei

PIAÞA LITERARÃ nr. 4/15-28 februarie 2002, p.4.

RESTITUTIO IN INTEGRUM(Gheorghe Sãsãrman - CUADRATURA CERCULUI)

Cornel Robu

În 1975, când apãrea prima ediþie a volumului de povestiri Cuadratura cercului de heorghe Sãsãrman, pentru cititorul obiºnuit (presupus candid) nimic nu pãrea în neregular puþinãtatea la trup a cãrþii - mai mult plachetã de versuri ca aspect, format ºi numagini - ar fi putut da de bãnuit unui ochi exersat, unui eventual "insider" suspicios care-ar fi ºtiut cum "merg lucrurile": din 36 de texte, câte prezentase autorul, "cãzuserã" din sumar, sub ochiul vigilent al "forurilor (in)competente", nu mai puþin de 10, "iar alte câteva purtau urme de foarfece"; "în iulie 1971, pe când eu tocmai înheiasem lucrul la manuscrisul Cuadraturii cercului" - avea sã-ºi aminteascã în 1994 autrul, în postfaþa ediþiei franceze a cãrþii - "începea «revoluþia culturalã» româneascã.

sem nici un fel de gânduri în legãturã cu cenzura, ba avusesem chiar naivitatea sã credronia, sarcasmul reflecþiilor asupra unor tipuri de civilizaþie urbanã, implicit a unor modele de societate, nu vor fi interpretate neapãrat ca o criticã la adresa regimului. S-a întâmplat exact contrariul, câteva edituri mi-au respins pur ºi simplu manuscrsul, sau mi-au cerut sã-l modific radical, sã adaug un numãr de povestiri optimiste, care sã descrie oraºele radioase ale României socialiste ºi citadelele comuniste ale lumnosului viitor de aur al omenirii. Dupã patru ani de peregrinãri, în 1975, volumul a fost totuºi tipãrit, dar fãrã viniete ºi amputat de cenzurã." Chiar ºi aºa, amputatã ºi decimatã de cenzurã, cartea a atras atenþia ºi aprecieriorilor, în special ale celor orientaþi înspre science-fiction. Pentru cã Gh. Sãsãrman enoscut, încã de la volumul sãu de debut, Oracolul (1969), ca un înzestrat ºi promiþãtoror SF, promisiune devenitã între timp certitudine. Exilat în 1983 în Germania, autorul român ºi-a vãzut publicatã cartea, în formã co

întâi în traducere francezã (La quadrature du cercle, Ed. Noël Blandin, Paris, 1994), de curând, în 2001, Editura Dacia a operat cuvenita re(con)stituire ºi în limba românãnind pentru prima datã ºi în original toate cele 36 de povestiri, într-un elegant volumce beneficiazã, pe lângã coperta lui Mihai Benea ºi ilustraþiile lui Horia Flãmând, ºi graficã a unor viniete executate la computer chiar de autor (în Germania, el a trebuit sã înveþe, la 43 de ani, o nouã limbã ºi o nouã meserie, devenind din arhitect - incian, profesiune pe care o practicã, începând din 1985, ca analist de sisteme la o firmã de Consulting în construcþii, la München). Subintitulatã odobescian "Fals tratat de urbogonie", Cuadratura cercului se prezintã, la prima vedere, ca rod al unei simbioze între arhitecturã ºi science-fiction,chiar dacã acest din urmã vector nu apare evident în toate piesele volumului, toate avâd însã ca numitor comun o reducþie a figurãrii realului operatã prin recurs la clasica gurã de stil" cunoscutã sub numele de sinecdocã ("pars pro toto"). În cele 36 de texte

35 de fapt, pentru cã, pe lângã un text fãrã titlu, volumul mai include ºi un titlu fãrrca, spaþiu alb lãsat la discreþia imaginaþiei cititorului ºi a suspiciunii cenzorului,re l-a ºi eliminat în prima ediþie), texte mai mult descriptive decât narative, Gh. Sãs urmãreºte, dupã cum însuºi spune, "ideea de a alcãtui o carte din scurte descrieri ale oraºe imaginare, în care sã condensez mãreþia ºi tragismul a cinci milenii de istorie ; idee pusã în evidenþã, însã, mai mult á rebours: "mãreþia ºi tragismul" rãmân a fi dersul lor, din tot atâtea mostre aberante de arhitecturã ºi urbanisticã imaginarã, "exem negative" ce demonstreazã "cum nu trebuie sã fie" oraºul ºi ambientul uman, "cetatea iealã" lãsându-se astfel ghicitã sau dedusã prin contrast ºi prin eliminare. Arhitect de profesie, cum spuneam (semnând, în 1979, ºi o carte de teorie a arhit

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ecturii, Funcþiune, spaþiu, arhitecturã, susþinutã ca tezã de doctorat în 1978), în Cuaercului Gh. Sãsãrman foloseºte pretextul literar pentru meditaþia filosoficã, sociologioralã asupra destinului umanitãþii, aºa cum poate fi acesta descifrat din hieroglifele onstrucþiilor pe care omul le ridicã, dereglând echilibrul naturii cu consecinþe de cel mai multe ori dezastruoase, ºi nu atât pentru naturã cât pentru om însuºi. Existã, astuadratura cercului, o serie de "metamorfoze", toate cu sens involutiv, marcând unregres pe scara filogenezei: "climatizarea totalã" a biotopului uman, sub o "colosalã cupolã transparentã", în ciuda aparenþelor paradisiace, duce în cele din urmã la o atã "întoarcere" a omului la maimuþã (Protopolis); coborârea de pe uscat în apã, refãcâvers paleontologia, ºi adaptarea perfectã la traiul subacvatic au ca efect "întoarcerea" omului la delfin (Poseidonia); retragerea în oraºe subterane îl transformã pe om în cel mai propriu sens al cuvântului, somatic ºi psihic (Plutonia). Antologicã, dintre aceste "metamorfoze" animale, rãmâne Dava, unde o cetate sãpatã-un pisc de munte inaccesibil, asemeni unui "cuib de vulturi", îi transformã într-adevã în vulturi pe temerarii alpiniºti ce nu vor mai ajunge astfel niciodatã sã se facã recscuþi ºi înþeleºi de semenii lor umani, care-i vor "da dispãruþi" fãrã a-i vedea cum lesupra capetelor, tãcuþi ºi impenetrabili. Mai puþin transparente ºi univoce sub raportul "tezei" pe care-o dezvoltã, texteca Dava, Sah-Harah, Sinurbia, Moebia sau Oraºul Interzis º.a. câºtigã sub raport literadeplasarea lor înspre fantasticul propriu-zis favorizând efectele de ambiguizare. Simptomatic, cele mai "vânate" de cenzurã au fost ipotezele "urbogonice" care, într-un fel sau altul, aduceau vorba de funie în casa spânzuratului, care implicau sugestia masificãrii indivizilor, a depersonalizãrii lor prin egalizare ºi aplatizare, prin nivelare ºi stereotipare (Isopolis, Záalzeck, Homogenia, Motopia, Vavilon). Surpr

inzãtor, însã, a scãpat de poterã tocmai "capul rãutãþilor" (ce lipsã de vigilenþa, tovabilã atitudine de gurã-cascã!): a rãmas nereperat ºi a intrat in prima ediþie, din 197cmai "capãtul de fir" care-a tras apoi dupã sine tot restul, tocmai bulgãrele de la care-a pornit avalanºa: "Ideea [...] s-a nãscut întâmplãtor, pe vremea când îngrijeam rub arhitecturã ºi urbanism a Scânteii" - preciza autorul în postfaþa amintitã, din 1994. criitor protestase într-o scrisoare deschisã împotriva demolãrii unei case memoriale ºientru cã în redacþie mi s-a cerut opinia, mi-am formulat-o în scris - aºternând pe hârtstirea Musaeum din volumul de faþã. Era în toamna lui 1969 [...]." Comunã pieselor din volum le este tehnica de a sugera metonimic (sinecdocic,de fapt, dacã existã acest derivat adverbial de la sinecdocã), prin etalarea decorului, existenþa ºi mentalitatea ipoteticilor locuitori ai utopicelor arhitecturi, absenþidin decor sau prezenþi doar generic, ca specie ori ca o colectivitate socialã, mai rar ca personaje individualizate ori cel puþin nominalizate. Este, s-ar putea spune

, o tehnicã a basoreliefului, fundalul constituindu-l prezentarea descriptivã a insolitelor arhitecturi imaginare, descripþie cu care se deschide fiecare text, pe acest fundal desprinzându-se apoi în relief, în partea secundã, grupuri umane ori siluete ndividuale, antrenate uneori într-o incipientã miºcare epicã. "În 1979 apãrea la Bucureºti traducerea româneascã a Oraºelor invizibile ale lui ICalvino" îºi amintea autorul român cu aceeaºi ocazie. "Judecând dupã anul ediþiei orie cittá invisibili, 1972, mi-am zis eu citind-o, n-ar fi exclus ca cele douã cãrþi - atde înrudite prin singularitatea lor ºi atât de diferite stilistic - sã fi fost conceput ºi realizate în acelaºi timp. ªi m-am bucurat, ca un sicilian care descoperã cã are uni bogat în America."

Gheorghe Sãsãrman, Cuadratura Cercului. Fals tratat de urbogonie, Editura Dacia, Col

ecþia Biblioteca Dacia. Cluj-Napoca, 2001,168 p., 80.000 lei

PIAÞA LITERARÃ nr. 4/15-28 februarie 2002, p.4.

NEMURIREA ÎNTR-UN SCENARIU MILENARIST

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


(Ovidiu Bufnilã - JAZZONIA)

Geo Vasile

Reþeta epicã oferitã de Ovidiu Bufnilã în Jazzonia, roman SF, (Editura Plumb, Bacã97, 226 p.), este cea dupã care se comportã, se exprimã ºi evolueazã majoritatea personlor: Am suprapus realul peste ireal ºi-am fãcut un cocteil nemaipomenit. Atractivã prdarul autorului de a crea scene, ambianþe ºi figuranþi credibili, cartea se bazeazã pe isponibilitatea de a fabula simultan, în cheie realistã ºi fantasticã, de a susþine congãtor un joc interactiv între oralitatea dezabuzatã, aproape cinicã, a unui cotidian irversibil compromis, entropie, profan sutã la sutã ºi frisonante apariþii, vise, experie ºi confruntãri (trãite, asumate ºi repovestite) în timp real sau mult dupã consumarea enelor extreme ºtiinþifico-fantastice, al cãror impact pe Terra devenise deja o rutinã.Fapt e cã ne aflãm pe planeta Terraria în anul 2010, în oraºul Montecarlito, scãldat denul Atlanticus. Ce când ºi când azvârlea pe plajã simbolurile consumismului rezidual de Terra, inclusiv cadavre sticloase sau alcãtuiri suprarealiste dotate cu grai, cu care lumea se ºi obiºnuise. Cele douã planete comunicau prin Porþile Timpului, astfel închimbul de emisari, apariþii ºi informaþii era unul permanent.

Poliþistul Mallory, personaj ºi narator coordonator, gãseºte pe plajã o Biblie hãritind-o, devine un fel de Sf. Pavel local, propovãduind venirea lui Mesia prin Porþile Timpului. Aproape toate personajele sunt bântuite de presentimentul existenþei altor universuri paralele, dar ºi de nemurire. Stãpân pe tehnica corespondenþelor între u

ersul cunoscut al Terrei supertehnologice ºi locuitorii sãi sodomizaþi de sentimentulsfârºitului iminent ºi infinitatea universurilor tangente ce nu contenesc sã îmbie, sã ace ºi sã pericliteze sufletul pãmântenilor, Ovidiu Bufnilã conduce inventiv povestea, bilind neîntâmplãtoare coincidenþe între celebre personaje din anturajul christic ºi fi alegorici, extraterestre apariþii venite sã tulbure ºi sã punã la încercare fiinþele citat esenþa divinã. Adam- cel-cãzut-din-cer sau Riff To Rag, pianist ºi taumaturg new ae, cântãreþ de ragtime, Eva, Magdalena, alias Contessina º.a.m.d. întrupeazã tipologia eþuirii ºi mântuirii în rândurile unei umanitãþi amnezice, ce-ºi cautã salvarea în feluoze ºi clonãri, maºini de forat spaþiul ºi timpul, transferuri de matrice energeticã, eize de identificare a lui Dumnezeu în Tau Ceti. Este ºi balast în Jazzonia, existã scen parazitare cum ar fi cele cu Revizorul sau cu Alexis. Dar, una peste alta, scrierea are nerv, este alertã á l'americaine, amintindu-ne de scenariile SF în vogã, scris sau audio-vizuale. Autorul are stofã de prozator autentic ºi aude personajele, ºtie sã

le atribuie acel specific ce le face memorabile: Eva este iubita imprevizibilã, capricioasã, etern-femininã, vânzãtoare de parfumuri, dar ºi fiinþa însetatã de nemurire, genialoidul, neliniºtitul inventator Alexis, bolnav de protagonism ºi de zbor. Mallory, poliþist ºi predicator, revine în trei povestiri intitulate blues, scat ºi swing, i cãror protagoniºti trec prin experienþe-limitã, la hotarul dintre real ºi ireal, pradr experimente, arãtãri ºi mutanþi din marea de sticlã topitã dintre universuri, nimeriþe temporale ºi turbioane pernicioase. Ca de pildã astronomul-scriitor, autor al teoriei nemuririi, rezultat al armonizãrii m timp între câmpul electric de pe Terra ºi mateia organicã pe care o însufleþeºte.

Aproape toate personajele apar ºi dispar pe scena cãrþii ºi a lumii, propulsate prn metempsihozã ºi corespondenþa dublului extraplanetar. O reeditare a Potopului nu putea lipsi, negrul Abraham, Plumm ºi Agatha se vor mântui urmându-l în barcã pe înger, ca

va pregeta sã aparã. Vrãjit de zborul la cer ºi de cãlãtoria în timpul universurilor p, Pavel Vântu, alias Paul Wind, îl reîntâlneºte pe Adam-cel-cãzut-din-cer în New Orlean îi va citi o povestire a sa despre secretul nemuririi descoperit de personajul Trevor. Toate personajele din Jazzonia au o misiune, de pildã Mãria Magdalena ce-l zãrise pe Riff To Rag recompunându-se într-o intersecþie: Era gol puºcã, iar capul lui era de o aurã luminoasã. Drept care, oferã ºtirea de pagina întâi a sãptãmânalului Globe Mesia. Toate personajele cãrþii par a se afla pe drumul lui Pavel cãtre Damasc, înainte revelaþiei. Mallory, poliþistul predicator, narator ºi saxofonist, reînvãþând esenþa dicii, a jazz-ului în fond, declanºeazã cu sunetele blues-ului sãu cosmic un vârtej templ: Unda de ºoc produsã a deviat traiectoria Universului care tocmai se pregãtea sã înf

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


o bunã bucatã din Terraria. Catastrofa a fost evitatã. Salvatorul a fost sã fie un penaj anonim, fidel ilustrei sale ascendenþe de figuranþi cu dublã cetãþenie: pãmânteanã emeni mesajelor sacre ºi profane ale jazz-ului. Ceea ce Ovidiu Bufnilã a dorit sã povesteascã: un cuceritor scenariu milenarist.

octombrie, 1999

GEO VASILE. Proza româneascã între milenii: Dicþionar de autori, Bucureºti, Casa EditorODEON, 2001, p.50-52.

PRO-FILE

A II-A SÃPTÃMÂNÃ INTERNAÞIONALÃ DE ªTIINÞÃ ªI SCIENCE FICTION

19 - 25 Mai 2003

Timiºoara, România

Silviu Genescu

Introducere

Vã prezentãm Progress Report 0, în care veþi gãsi anunþuri preliminare despre A II-a Sãnaþionalã de ªtiinþã ºi Science Fiction. Acest Progress report este alcãtuit în special

ei care vor avea nevoie de timp sã se pregãteascã pentru eveniment. Dar ºi cei ce plãnuc sã viziteze România îl pot înscrie pe agenda lor. Ei au la dispoziþie datele principa astfel cã-ºi pot aranja sã petreacã un timp în Timiºoara, fie ca oaspeþi ai prietenilo cãlãtorie de interes profesional.

Ce înseamnã, de fapt, o Sãptãmânã Internaþionalã de ªtiinþã ºi Science Fiction?

Pãi, foarte simplu. ªapte zile de întâlniri amicale, ºtiinþã exoticã ºi SF, la care parmativ 60 de fani SF din mai multe þãri. Numãrul de participanþi este mic, deliberat menut aºa, pentru ca sãptãmâna sã aibã caracter intim, iar resursele de care beneficiem sãlosite cât mai eficient. Unul dintre avantaje este cã lucrurile se desfãºoarã în ritm rt, fãrã prea multã vânzolealã ºi persoane care sã se rãtãceascã, aºa cum se întâmplã cu. Participanþii sunt toþi entuziaºti ai SF-ului, câþiva foarte activi ºi pe scena occid

ºi pe cea din Est. Aºa cum se spune: nu conteazã cât de mare este un lucru, dar ce poþace cu el.

Ce se petrece în decursul Sãptãmânii Internaþionale de ªtiinþã ºi Science Fiction ?

De luni pânã vineri, în tipul zilei, program turistic lejer pentru participanþii din stnãtate. Programul este organizat de clubul SF local - H.G. Wells - care asigurã interpreþi ºi ghizi, fiind sponsorii locali principali ai evenimentului. Tot în timpul zilei, editorii de fanzine din Europa de Est vor avea ocazia sã ia interviuri autorilor invitaþi. În orele serii se va desfãºura programul SF propriu-zis (de obicei, o prez

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ntare pe o anumitã temã sau un film), atât pentru participanþii români, cât ºi pentru ci, urmat de întâlniri într-un local apropiat. Sâmbãta ºi duminica au un program mai pli numai ziua, ci ºi seara.

Este aceasta a II-a sãptãmânã de acest fel?

Da. O perioadã de activitãþi similare a fost organizatã în 1999, avându-i ca invitaþi pt Sheckley ºi Roberto Quaglia, alãturi de Tony Chester ca invitat special al fanilor ºi aproximativ 50 de fani. Au fost reprezentate ºapte þãri. Important este cã un aseme eveniment a avut deja succes, iar cel care urmeazã se bazeazã tocmai pe experienþa celui dintâi. (ªi dacã pe voi nu vã sperie, sã ºtiþi cã pe noi ne îngrozeºte de-a dreptul

Ce se va întâmpla în mai 2003?Citiþi în continuare.

Ian WatsonIan este scriitor englez renumit nu doar în Marea Britanie, ci ºi în SUA. A scris peste 12 cãrþi SF, dintre care The Embedding (1973), The Jonah Kit (1975), Warhammer 40,000: Space Marine (1993) ºi The Fallen Moon (1994). El este, mai degrabã, un scriitor foarte versat, care nu se teme sã abordeze un numãr vast de versiuni ale genului,de la space opera la new wave; a scris ºi o serie de lucrãri în afara genului SF. Iana lucrat la scenariul filmului recent al lui Spielberg - A.I. - bazat pe o povestire de Brian Aldiss. A participat la numeroase convenþii SF atât in pe teritoriul regatului Unit, cât ºi pe continent ºi va fi grozav sã-l avem printre noi.

Dãnuþ UngureanuDãnuþ este scriitor ºi grafician român. A publicat multe povestiri în fanzinele ºi revi SF româneºti. De asemenea, a publicat o colecþie de povestiri Marylin Monroe pe o curbã închisã (1993). Dãnuþ este membru activ al comunitãþii SF din Bucureºti.

Vince DochertyVince este scoþian ºi membru activ în fandomul britanic de peste douãzeci de ani. Este sursã permanentã de entuziasm ºi un organizator înnãscut, calitãþi pe care le-a demons preºedinte al Worldcon din Glasgow în 1995 ºi când a condus selecþia pentru desemnareaganizatorilor Worldcon-ului 2005 în Anglia. Organizatorii Sãptãmânii, eveniment nu atât amplu, dar, totuºi, internaþional, sunt încântaþi sã-l aibã printre ei. Vince are doct chimie aplicatã ºi a efectuat muncã de cercetare în mecanica cuanticã pentru industria

ectro-opticã. În prezent lucreazã în domeniul informaþiei tehnologice. De remarcat cã aomia îl intereseazã de foarte mult timp.

Roberto QuagliaRoberto nu este un strãin nici pentru Timiºoara sau România, nici pentru fandomul vest-european, fiind unul dintre autorii publicaþi ºi în Vest, ºi în România. Un fapt ºi maficativ: este un adevãrat deliciu sã-l asculþi descriindu-ºi perspectiva unicã asupra v ºi a universului. Nici un eveniment SF internaþional desfãºurat în România nu ar fi co fãrã prezenþa lui. Organizatorii sunt deosebit de bucuroºi cã a acceptat sã fie, din naestrul de ceremonii al Sãptãmânii.

H. G. WellsH.G. a fost de multe ori considerat pãrintele SF-ului englez. Opera sa de referinþã, Rã

boiul lumilor (1898) constituie una dintre cãrþile fundamentale - oricând valabilã - petema primului contact cu extratereºtrii, iar Maºina timpului (1895), Insula Dr. Moreau (1896) ºi Omul Invizibil (1897) sunt, probabil, cele mai renumite trei romane SF scrise succesiv în toatã istoria genului. Socialist binecunoscut (în sensul occidental al termenului, opus celui românesc), H.G. a scris ºi lucrãri non-fiction. Din pãcate din cauza entropiei, el nu va putea fi printre noi toatã sãptãmâna, dar ne-a promis cãa face apariþia ºi va susþine ºi o prezentare! Este o mare onoare sã-l avem ca Ghost oour", cu atât mai mult cu cât grupul SF local îi poartã numele. Oare mai trebuie adãugaeva?

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


TimiºoaraUna dintre atracþiile Sãptãmânii Internaþionale de ªtiinþã ºi Science Fiction este chiaoraº remarcabil din mai multe privinþe. Centrul sãu îþi creeazã senzaþii mediteraneene:clãdiri încântãtoare, înconjurând pieþe aflate în mijlocul unui cerc uriaº de parcuri. lui sunt uluitoare. Berea localã este excelentã. Ce-ar trebui mai mult? SF este genul spaþiilor inedite, al drumurilor deschise, al întâlnirii cu noi culturi ºi al perspetivelor de viitor. Timiºoara s-a înscris în acest cadru în 1989 ºi 1990, când a condus spre democraþie. Aflat la 60 km de Ungaria ºi 40 km de Serbia, oraºul beneficiazã de mi multe culturi ºi este încãrcat de istorie ºi mituri. Este nu numai locul ideal pentruun eveniment SF, dar ºi o destinaþie turisticã pentru cei care vin din alte þãri.

Uniunea Scriitorilor RomâniOrganizatorii au privilegiul de a vã anunþa cã Filiala Timiºoara a Uniunii ScriitorilorRomâni s-a oferit, pentru a doua oarã, sã sprijine evenimentul, asigurând locul de desfre a programului. Sala excelentã cu lambriuri de stejar se aflã doar la câteva sute de metri de hotelul în care se vor caza invitaþii strãini ºi, foarte important, numai la 00 de metri zona centralã cu restaurante ºi cafenele.

Ce urmeazã?În Progress Report-urile urmãtoare vom furniza mai multe detalii despre invitaþi, participanþi, locuri de vizitat în Timiºoara, noutãþi în program, instrucþiuni care vã vor rientaþi ºi modalitatea de înscriere la eveniment. Progress Report 1 va apãrea în vara 2002, Progress Report 2 în jurul Crãciunului/Anului Nou, iar Progress Report 3 la Paºti, în 2003. Spaþiul pe Internet pentru versiunea în limba englezã a Report-urilor a

t oferit de Science Fact and Fiction Concatenation - www.concatenation.org. Varianta româneascã va fi gãzduitã de site-ul de SF chatroom din Bucureºti.

Pentru moment, dacã doriþi sã primiþi PR1 prin e-mail, vã rugam sã ne contacþi la [email protected]

A II-a Sãptãmânã Internaþionalã deªtiinþã ºi Science Fiction

19 - 25 Mai 2003Timiºoara, România

Silviu Genescu

Patru zile de neconventionalism,urmate de o conventie de doua zile pentru profesionistii,personalitatile si fanii genului science fiction

Cu:

Danut Ungureanu Scriitor SF român

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Ian Watson

Scriitor SF englez

István Nemere Scriitor SF maghiar

H.G. Wells Scriitor englez, Ghost of Honour al Saptamânii

si

Vince Docherty Fan SF scotian si organizator al Worldcon Prezentati de maestrul de ceremonii al Saptamânii Roberto Quaglia Scriitor SF Italian

19 - 25 mai 2003

Timisoara, România

Introducere Bun gasit cu Progress Report 1 al celei de-a 2-a Saptamâni Internationale de Stiinta si Science Fiction. Pentru majoritatea conventiilor, primul Progress Report reprezinta, prin traditie, anuntul initial, iar PR1 comunica, de obicei, intentiile si aspiratiile lor. Dar Saptamâna Internationala de Stiinta si SF, desi va fi o adunare mica fata de cele mai multe evenimente internationale, se lanseaza cu mai mult curaj, multe dintre planurile ei fiind deja confirmate, iar o mare parte din resursele necesare asigurate, chiar daca mai avem de lucru si multe sponsorizari de obtinut(o mica aluzie...). Anuntul preliminar s-a facut deja (anul 2002, la Pasti). Cel de acum (plus noutatile însotitoare) se afla si pe Internet : în româna, la: http://www.geocities.com/lumivirtuale

http://www.sfera.go.ro/ http://www.proscris.port5.com/

si în engleza, la: http://www.concatenation.org/ http://www.imagikon.go.ro/

Pe cei pentru care aceasta va fi prima Saptamâna Internationala de Stiinta si Science Fiction (o manifestare similara a avut loc si în 1999) îi informam ca programul zilelor de marti pâna vineri va fi alcatuit din activitati neconventionale,iar sfârsitul de saptamâna dintr-o conventie de proportii restrânse. Activitatile neformale din timpul saptamânii vor permite celor veniti în România sa cunoasca Timisoara si pe demnitarii locali. Pe lânga aceasta, ei vor putea ave

a propriile activitati de vacanta, iar fanii timisoreni fie se vor bucura si eide un concediu, fie vor merge la serviciu. Editorii români (dar si straini) de reviste si fanzine românesti vor avea ocazia, în câteva dimineti, sa intervieveze, timp de aproximativ o ora, autorii si personalitatile SF aflate în vizita. (Rugamintea noastra este ca persoanele interesate sa ia interviuri sa ne anunte pâna în primavara anului 2003, ca sa putem lua legatura cu invitatii si sa alcatuim un program care sa convina tuturor). Am rezervat în cadrul programului si doua ore, la mijlocul saptamânii, pentru lansari. Cei care doresc sa lanseze o carte sau o revista science fiction trebuie sa-i contacteze pe organizatori nu mai târziu de mijlocul lunii ianuarie 2003, ca sa putem face aranjamente cu presa. În sfârsit, în fiecare din dup

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


a-amiezele de marti pâna vineri, începând cu ora 17.00, vor avea loc doua ore de program SF. Însa lucrurile se vor desfasura lejer de marti pâna vineri, pentru ca toata lumea sa aiba timp sa interactioneze, dar si pentru ca sfârsitul de saptamâna va fi mai solicitant... Sfârsitul acestei saptamâni destinse va fi o explozie de activitati concentrate într-un program corespunzator, sâmbata si duminica, de la ora 10 dimineata pâna la 7 seara. Conventia va consta din prezentari si interviuri cu autorii si personalitatile invitate; filme; prezentari de diapozitive; un quiz SF TV vizual-audio istet pentru toti participantii (Timisoara si Scotia versus restul lumii); alte activitati (propunerile dumneavoastra în acest sens sunt binevenite). La final, duminica seara, (aproximativ de la ora 20.00) speram sa organizam (în functie de sponsorizare) un banchet care va încheia ceea ce speram ca va fi o saptamâna fascinanta de stiinta si SF, când vom multumi invitatilor nostri. Asadar, daca ne vom face datoria cum trebuie, Saptamâna Internationala va va oferi posibilitatea sa cunoasteti autori si personalitati SF din alte tari, pecare nu le-ati cunoscut înainte si pe care, în mod normal, n-ati fi avut cum sa le cunoasteti. Participantii occidentali vor întâlni scriitori care nu au mai participat la manifestari din Vest, iar participantii din Est vor avea ocazia foarte rarasa cunoasca o seama de profesionisti din strainatate si pe cei activi în cadrul comunitatii SF. Fireste, se vor reînnoda prietenii vechi si se vor face altele noi.Toata lumea va avea posibilitatea sa ia contact cu lucrari SF de mare importanta, sa descopere aspecte ale unei stiinte exotice si unul dintre orasele României cu caracter multicultural predominant... si, cine stie, sa se mai si distreze pe parcurs. Pe scurt, o experienta unica.

Limba oficiala a Saptamânii Internationale Limba principala a Saptamânii Internationale va fi engleza, dar se vor facetraduceri în si din limba româna. Invitatii Saptamânii Internationale Saptamâna Internationala este deosebit de recunoscatoare tuturor invitatilor pentru ca vor pune la dispozitia evenimentului, cu atâta generozitate, timpul siresursele lor. Contributia lor reprezinta, într-adevar, spiritul camaraderesc fata de comunitatea SF, caracteristic vârfurilor acestui gen. Stim ca participantii ni se vor alatura pentru a le oferi, în mai 2003, o întâmpinare în stil international corspunzator, daca nu chiar interstelar. Programul va furniza mai multe informatiidespre invitati (câteva sunt deja disponibile în Anuntul Preliminar), dar, pentru înce

put, i-am întrebat (în ordine alfabetica) ce fel de SF scriu si ce fel de SF le place. Vince Docherty Invitatul de onoare al fanilor nu este cunoscut pentru scris, ci pentru ca a fost organizatorul Worldcon/Eurocon (Glasgow) din 1995, fiind si motorul principal al organizarii Worldcon 2005. Cu toate acestea, e de la sine înteles ca îi place science fictionul. În mod special agreeaza hard SF - în care domina elementul stiintific. În Marea Britanie are loc acum o revigorare a genului hard SF (în acest an, trei autori britanici au fost nominalizati la premiul Hugo), iar lui Vince îi plac textele lui Iain Banks si Ken Macleod (scotieni ca si el), Stephen Baxter si Alastair Reynolds. Citeste cu placere scrierile australianului Greg Egan si altiscriitorii nebritanici de hard SF. Se uita si la filme SF la televizor, ca sa se

relaxeze, mai ales la Babylon 5, un serial cu bataie lunga, întinzându-se pe mai multe serii, si considera ca Farscape este distractiv în mod special. Speram ca nimeni nu va compara Saptamâna Internationala cu caracter foarte restrâns si marile Worldconuri cu 7.000 de participanti, organizate de Vince cu atâta pricepere. Vince este îndragostit de astronomie, asa ca e posibil ca partea stiintifica a Saptamânii sa aiba si un element legat de spatiul cosmic. István Nemere Invitatul nostru din Europa de Est este unul dintre cei mai respectati autori SF din Ungaria. A scris 40 de romane, multe SF, dar si politiste. Îl fascineaz

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


a textele în care trebuie descurcate itele încâlcite ale unui mister. Câteva din cartil lui sunt foarte populare, fiind scrise pentru publicul tânar. Ele au ca protagonisti trei astronauti începatori care ajung în situatii dificile din care trebuie sa iasa singuri. Acest mod de rezolvare a problemelor în science fiction nu este strain naratiunilor detective. Îl vom putea întreba despre acest aspect în cadrul SaptamâniiInternationale. Scrierile lui contin si un element de tip H.G. Wells, în sensul ca autorul maghiar exploreaza consecintele sociale ale unei inventii noi (opuse inventiei în sine), nemurirea etc. Roberto Quaglia Roberto este atât de binecunoscut în comunitatea SF româneasca si în Italia - maiales pentru colaborarea lui la e-zine-ul SF Delos - încât nu am considerat ca mai trebuie sa-l întrebam care sunt autorii lui SF preferati. Stim deja ca îi plac atât de mult scrierile lui Bob Sheckley, încât a sponsorizat partial deplasarea acestuia de peste Atlantic, ca sa participe la prima Saptamâna Internationala de Science Fiction. Românii si britanicii stiu deja, din cartile pe care le-a publicat în tara lor, respectiv din povestirile aparute pentru Euroconurile organizate în UK, ca scrierile lui Roberto confera o imagine bizara asupra lumii, juxtapunând idei si concepte. Îi place ca SF-ul pe care îl citeste sa-l distreze, dar si sa-i solicite gândirea, îns nu-i vom pune întrebari despre acest lucru în Saptamâna Internationala. În schimb, îl ruga sa puna întrebari incisive celorlalti invitati, spre folosul nostru. Danut Ungureanu Optiunea cea mai la îndemâna pentru Saptamâna Internationala ar fi fost un scrii

tor din Timisoara. Însa comunitatea SF locala îi cunoaste deja pe toti, de la întâlnirie lor regulate. Asa ca cea mai buna alegere a fost sa rugam sa ia parte la eveniment un scriitor respectat din alta parte a tarii. Danut a publicat zeci de povestiri în revistele românesti, câteva rasplatite cu premii, asa ca este un invitat foarte potrivit. La fel de bine se potrivesc cu Saptamâna Internationala preferintelelui; autorii lui favoriti sunt Ray Bradbury, Stanislaw Lem, fratii Strugatsky, Herbert Franke si van Vogt. Îi plac la fel de mult space opera, epoca de aur si SFcyberpunk. Îsi numeste romanele 'SF entertainments' - termen folosit de scriitorul britanic Graham Greene. Asteptam cu nerabdare sa vedem ce întelege el exact prinacest termen în cadrul Saptamânii Internationale. Ian Watson Autor a peste 20 de romane SF (câteva aparute si în România) si a unui numar foa

rte mare de povestiri, Ian cel mai potrivit pentru a fi invitatul occidental alSaptamânii Internationale. Scrierile sale cuprind o mare varietate de teme si nuante, de la spatiul terestru la cel cosmic si de la serios la comic. Dar, într-un fel sau altul, toate reflecta natura constiintei. În ce priveste autorii preferati,lui Ian i-a fost destul de greu sa faca o lista, pentru ca citeste atât de mult. Totusi, dintre cei mai vechi, i-a mentionat pe Philip K. Dick, John Brunner (invitat de onoare la Euroconul din Timisoara în 1994); Jack Vance, Barrington J. Bayley (un autor britanic pe care Ian l-ar dori mai renumit; a fost invitat la o conventie londoneza la a carei organizare a contribuit si Jonathan Cowie) si RobertSilverberg, aflat la jumatatea carierei sale. Printre autorii mai tineri preferati de Ian se numara China Miéville, Alastair Reynolds, Stephen Baxter, Ken Macleod si Sheri Tepper. În privinta filmelor, putem mentiona, în favoarea lui, A.I., în regia lui Spielberg (Ian a scris scenariul), însa îi plac Dark City (care, spune el, est

e mult mai bun decât continuarea sa, Matrix), Gattaca (îi da oricând votul pentru ceamai buna coloana sonora din lume), Dune, în regia lui David Lynch si Silent Running. Dintre serialele SF prezentate la televizor, printre cele mai bune, dupa Ian, este Invasion Earth. Acest serial a fost prezentat în cadrul primei Saptamâni Internationale. Speram ca Ian va fi de acord cu miniserialul ales de noi pentru a-l prezenta în serile de la mijlocul Saptamânii. H. G. Wells Aproape nemuritorul H. G. Wells, va fi Ghost of Honour" al Saptamânii Internationale si va fi sosi cu o masina a timpului deosebit de înceata.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Organizatorii Comitetul de organizare oficial este cenaclul timisorean H.G. Wells. Evenimentul este organizat ca parte a unei serii oarecum legate de Schimbul Cultural, Stiintific si Science Fiction Anglo-Român. Însa în organizare sunt implicati multi alti membri ai comunitatii SF din Timisoara si din România. Ne bucura foarte mult sprijinul activ primit de la alte cenacluri SF românesti (de exemplu, adresele de Internet mentionate mai sus). Deci, cine suntem noi? În ordine alfabetica, membrii principali ai Comitetului de organizare sunt: Traian Badulescu Traian este coordonatorul revistei SF românesti Anticipatia si un veteran al comitetului de organizare a Euroconului 2001 din România. Este implicat în mai multe cenacluri SF din Bucuresti si în colectivul de scriitori care îngrijeste site-ul www.imagikon.go.ro. Traian coordoneaza si chatroom-ul SF 'RoFandom' pe Internet.Jurnalist de meserie, el este raspunzator de promovarea Saptamânii Internationale în estul României si de legatura cu comunitatea SF din Bucuresti. Antuza Genescu Antuza este traducatoare de romane SF occidentale. Ea face parte din si este implicata în organizarea proiectelor initiate de Schimbul Cultural Anglo-Român, printre care si prima Saptamâna Internationala de Stiinta si Science Fiction. Membra a cenaclului SF timisorean H.G. Wells, ea se ocupa de înscrierea participantilor la Saptamâna si de locul ei de desfasurare, printre alte lucruri.

Silviu Genescu Scriitor SF (autor al volumului T de la sfârsit) în timpul zilei si jurnalistpe timp de noapte. Veteran al Euroconului organizat la Timisoara în 1994 si al SF-ului românesc. Membru al cenaclului SF H.G. Wells din Timisoara, Silviu face câte putin din toate pentru Saptamâna si se asigura ca standardele calitative ale manifestarii sunt respectate. Cristian Koncz Cristian Koncz este presedintele cenaclului SF H.G. Wells. Este medic în timpul zilei, asadar, pe lânga ca face parte din Comitetul de gazduire al Saptamânii, el se va asigura ca toata lumea va fi sanatoasa. Însa îi sfatuieste pe invitatii cu mici probleme de sanatate sa faca o baie rece la sosire (fiindca nu stie sa vinde

ce decât pneumonia). Liviu Pîrvan Om de afaceri si bun organizator, Liviu este un veteran al culiselor Euroconului timisorean din 1994 si al primei Saptamâni Internationale de SF. Poet (autorul al volumului As fi). Membru al cenaclului SF timisorean Helion, el este celcare negociaza cu cei care vor furniza diferite tipuri de servicii pentru Saptamâna Internationala. Mandics Gyorgy Jurnalist în timpul zilei, scriitor SF si autor de articole legate de paranormal pe timp de noapte, Mandics Gyorgy a scris Enciclopedia fiintelor extraterestre si membru al cenaclului SF timisorean Helion. Participant si organizator al

proiectelor Schimbului Stiintific si Science Fiction Anglo-Român, locuind si la Timisoara, si la Budapesta, el raspunde de dimensiunea maghiara a Saptamânii Internationale. Si, în sfârsit, Jonathan Cowie care neaga orice implicare în Saptamâna Internationala, refuza sa accepte orice fel de acuzatii pentru numeroasele conventii SF din Marea Britanie (1970-1980) sau pentru prezentarile de presa de la Euroconurile din 1984 si 1993, fara a mai mentiona responsabilitatea pentru editarea e-zine-lui www.concatenation.org, fiind autor de articole stiintifice sau reprezentând biologia britanica. Implicarea

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


lui în Saptamâna Internationala are caracter pur consultativ, desi el este cel care transmite informatiile comunitatii occidentale. Timisoara Este locul ideal pentru un eveniment international, situat la câteva zeci de kilometri de frontiera cu Ungaria si Serbia. Este, probabil, orasul românesc în care trasatura multiculturalitatii se exprima la modul cel mai vizibil. Originile sale dateaza cu mult înainte de secolul al XV-lea. Numele orasului deriva din faptul ca romanii, avansând de-a lungul râului Bega, credeau ca urmeaza cursul râului Timis! Timisoara s-a dezvoltat începând din secolul al XV-lea în câmpia mlastinoasa a Banatuui (o ramasita vaga a Marii Tethis). Orasul este ideal pentru scopuri SF (un gen care exploreaza lumi si culturi noi), având o istorie complicata, pentru ca a apartinut, alternativ, Ungariei si României, iar în decembrie 1989 a reprezentat focarul revolutiei române împotriva comunismului. Daca doriti sa traiti istoria vremurilor noastre, atunci vizitati locurile marcante ale revolutiei timisorene. Lucrurile vor prinde contur când vi le vor explica localnicii. Cei care vor veni în România vor beneficia de tururi cu ghizi organizate de comunitatea SF locala la mijlocul Saptamânii (joi sau vineri). Centrul Timisoarei este dominat de o arhitectura densadin secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cu influenta mediteraneana, înconjurat de parcuri. Muzeele si catedralele sale merita vizitate, o plimbare pe jos sau cubarca de-a lungul Begai este o încântare, iar centrul este presarat cu terase. Singura problema a vizitatorilor va fi pe care dintre ele s-o aleaga. Dar nimeni nu spune ca viata este usoara.

Cazare Dupa buget. Cei pentru care principala cheltuiala o reprezinta transportul si care au buget limitat pentru cazare vor vedea ca Hotelul Tineretului (Str. Aries nr. 19., Timisoara 1900, România) este o varianta economicoasa. Aici, o camera cu trei paturi costa numai 10 USD pe noapte (fara micul dejun inclus), adica o persoana va plati 3 dolari si 33 de centi, dar rezervarea se va face numai pentru trei persoane. Hotelul se afla la 15 minute cu troleibuzele 16 sau 15 de centrul orasului. Troleibuzul se ia de lânga Hotelul Continental, aflat la trei minute de filiala locala a Asociatiei Scriitorilor Români; troleibuzul 19 opreste lânga Castelul Huniade (Muzeul Judetean), la o distanta de 10 minute pe jos. Troleibuzele circula la intervale de 10-15 minute în timpul saptamânii, iar biletul costa 50 centi. Un drum cu taxiul costa aproximativ un dolar. Am primit informatii diferite despre hoteluri, asa ca suntem în cautare de alte variante.

În stil interstelar. Cei interesati în primul rând sa fie mai aproape de locul principal de desfasurare a evenimentului s-ar putea sa prefere Hotelul Continental, aflat, cum am spus, la numai trei minute pe jos de Asociatia Scriitorilor Români. Hotelul are trei stele, dupa standardele internationale (desi cinci stele, dupa cele românesti - asta pentru cei care se asteptau la sauna sau piscina). Camerele au bai en suite, frigider si televiziune prin satelit. În momentul tiparirii acestui buletin, (iunie 2002), preturile erau de aproximativ 35 USD (sau 25 lire sterline) pe noapte pentru o camera cu un pat. Micul dejun este inclus în pret. Recent, Hotelul Continental a fost preluat de americani, iar acum se afla în renovare. S-ar putea sa se redeschida cu preturi mai mari. Suntem în curs de negociere cu hotelul, pentru a rezerva 24 de camere la un pret rezonabil. Cei care doresc sa se cazeze aici trebuie sa ne contacteze în ianuarie 2003, daca doresc sa le facem o rezervare, sau îsi pot face rezervarea singuri. Adresa hotelului: B-dul Revolutie

i 1989 nr. 2, Timisoara 1900, România. Mijloace de calatorie Timisoara are un aeroport cu doua legaturi zilnice cu cel din Viena care,la rândul lui, face legatura cu majoritatea capitalelor europene. Grupurile de invitati vor fi asteptati la aeroport în ziua de luni. Exista si o legatura pe caleaferata cu Bucurestiul, dar alocati doua zile în plus, din cauza posibilelor întârzieri. Înscrierea

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Locurile sunt limitate, asa ca va rugam sa ne contactati cât de curând posibil, ca sa va asigurati participarea. Avem nevoie de numele dumneavoastra, nationalitatea si adresa postala (si de e-mail, daca aveti). Comitetul de organizare nuva dezvalui aceste date. Daca nu ni le veti trimite, veti cadea la testul de inteligenta, eliberând locul pentru altcineva. Da, H. G. Wells a fost un fan al lui Darwin. Înscrierea va asigura dreptul la o insigna cu numele dumneavoastra si un numar, pe baza careia veti putea intra în sala de program si lua parte la câteva evenimente sponsorizate (care vor fi anuntate ulterior). Organizatorii acestora vor primi o lista cu numele si numarul participantilor, deci este important sa va asigurati ca sunteti înscrisi corespunzator. Desi cei înscrisi îsi vor plati singuri cazarea si masa, dupa cum se vede si din cele de mai jos, intentionam ca, pentru banchetul de încheiere, biletele sa fie sau foarte ieftine pentru est-europeni, sau gratuite (în functie de sponsorizarile obtinute). Daca v-ati înscris si nu puteti participa, anuntati-ne imediat. Acest lucru este foarte important, pentru ca cei înscrisi, dar neparticipanti, îsi vor pierde popularitatea, ocupând locul altui persoaneinteresate. Pentru est-europeni si studenti la zi, înscrierea este gratuita. E-mail [email protected], [email protected] Vest-europenii (care nu sunt studenti la zi) se pot înscrie trimitând informatiile precizate mai sus prin mail. Înscrierea este tot gratuita, însa am aprecia foarte mult daca, la sosire, ati cumpara un bilet la banchetul de duminica, pentru 20 de lire sterline sau 37 dolari în valuta. (Nu este obligatoriu, dar ar fi de mare ajutor.) În schimbul acestui bilet, veti putea lua parte nu numai la banchetul f

inal, dar si la activitatile turistice din timpul saptamânii, alaturi de membrii comunitatii SF locale, vorbitori de engleza sau franceza, care va vor fi ghizi. Aceste activitati vor fi separate de programul SF si se vor organiza exclusiv pentru participantii occidentali care au contribuit financiar la eveniment. Daca, pâna la sfârsitul saptamânii, v-ati simtit bine cu adevarat si doriti sa donati un micsemn de apreciere, gestul va ajuta la echilibrarea împrumutului occidental fara dobânda, folosit la finantarea evenimentului. Daca toate acestea vi se par alambicate, dati vina pe dereglajul economic din Europa de Est, iar acest aranjament va aparea drept cel mai simplu mod de a rezolva lucrurile.

ENCICLOPEDIA VIRTUALA I.L. CARAGIALE

Remus Cernea

Societatea Culturala Noesis a lansat prima enciclopedie multimedia dedicata unui autor roman:

Enciclopedia Virtuala I.L. Caragiale

Materializat sub forma unui CD multimedia si purtand girul unor prestigioase autoritati din domeniul culturii si educatiei, acest produs cultural, realizat la standarde de calitate deosebite, constituie cea mai usoara si atractiva modalitate de familiarizare cu opera marelui scriitor.

CD-ROM-ul contine:

OPERE I.L.CARAGIALETeatru

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


MomenteSchiteNuveleVersuriPublicistica

FILME60 de minute de fragmente filmate din realizari cinematografice de laArhiva Nationala de Filme dupa texte din opera lui Caragiale

IMAGINIPeste 250 de imaginide arhiva despre viata si operalui Caragiale

STUDII CRITICEin format carte electronicaTitu MaiorescuSerban CioculescuLiviu PapadimaStefan Cazimir

Alexandru CondeescuDan C. Mihailescu...

...si multe altele pe careva invitam sa ledescoperiti

"Enciclopedia Virtuala I.L. Caragiale" este oferita la pretul de numai 200.000 lei (plus costul expeditiei prin posta de 40.000 lei).

Pentru detalii suplimentare vizitati site-ul www.caragiale.net

Parteneri ai "Proiectului I.L. Caragiale" derulat de Societatea Culturala Noesis

:

Academia Romana,Ministerul Culturii si Cultelor,Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO,Muzeul Literaturii Romane,Arhiva Nationala de Filme,Societatea Romana de Radiodifuziune,Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti.

Sponsori principali

MICROSOFT ROMANIAHVB ROMANIA

SponsoriTotal Net, Acterion, Industrial Computer Group, SPET S.A., ZoomSoft

Perteneri Media

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


TVR, Sapte Seri, PC Magazine

Remus CerneaPresedinte al Societatii Culturale Noesis

[email protected]

0721 982 056

PRO-TON

MAGICIANUL

Ovidiu Bufnilã

În noaptea în care Puþiºoarele Vesele din Nottingham l-ar fi cãlãrit pe respectabivenerabilul don Pasqualedo, vulcanii noroioºi din Takla Makan au bolborosit pentru întâia oarã dupã o tãcere de peste douã mii de ani. Legiunile gamedorului din Gavania, pornite în cãutarea vestitelor femei, s-au înecat în noroi iar pe la sfârºitul primãverii verusiace, când apele râului Beeka s-au întzburãtori, vulcanii au transmis primul lor mesaj cifrat cãtre constelaþiile vecine anunþându-le cã sunt pe cale de a se anima ºi a deveni fiinþe fabuloase. În 1969, Di Giorgio, vestitul poet torinez, a scris Freneziile Erotice, inspirat de bulele de gaz care þâºneau vesele din craterele virgine, fapt pentru care lesbienele din Adamville l-au ridicat la rangul de fermecãtor ºi l-au invitat la una dinpetrecerile lor. Un secol mai târziu, urmãrind picãturile de ploaie prelingându-se pe buza craterelr, Abu Kadâr a compus Minunata Sonatã care a fãcut înconjorul lumii fascinând-o în cele

urmã pe Ambalaia, prinþesa din Borobudur. Acordurile sonatei au aruncat-o în braþele unui pelerin din Quatar care a violat-o preþ de o mie de zile spre încântarea ºi pizma femeilor din Bel Cantor, patria femiistelor, povesteºte egulabul de Mitombe în cele trei cãrþi ale sale despre sex. Gia giam, gia giam! i-a strigat cu multã vreme în urmã beltonianul Arbuzov vicontelui Blimberi, întâlnindu-se aceºtia doi pe buza unui crater ce semãna de minune cu munele lui Venus pe care-l ascundea sub vãluri grele ruºinoasa ºi sfioasa armelinã din comtatul Exxom. Beltonianul avea o bãrbuþã roºie, roºie ºi-ºi tot pãcãnea aripile de staniol în tile Blimberi, morocãnosul, ºfichuia vãzduhul cu tentaculele sale lipicioase ºi urzicãtoa Arbuzov ar fi spus vorbe de ocarã despre îngerul din comitatul Exxom îndoindu-se de frãgezimea coapselor ei ºi bâiguind nu ºtiu ce despre originile ei. Ar fi zis cum cã armna ar fi venit de pe Gavania unde ar fi fost bucãtãreasã la curtea gamedorului sau chi

ar þiitoare la una din cãrciumile de pe þãrmul Marelui Ocean, iubiþica vânãtorilor de b, preacãutatele balene vorbitoare care ºtiau pe de rost istoria întregului univers plin de universuri. Potrivit unor scribi ai faraonului Ku Ra Ra, vicontele Blimberi l-ar fi descãpãþânat pe beltonian pentru îndrãzneala sa ºi i-ar fi bãut sângele într-o noapte cu lsinea lui cã va putea cuceri inima armelinei ºi cã o va putea avea la pat în mai puþin pte zile solare. Unii istorici din Bel Cantor afirmã cã vicontele Blimberi pornise de fapt în cãutaea Puþiºoarelor Vesele din Nottingham ºi cã furase din bazarul iranian o amuletã magicã l-ar fi ajutat sã întrevadã viitorul. Blimberi ar mai fi ºtiut ºi o incantaþie balvion

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


pretenþii afrodisiace ºi un cântec de leagãn despre pitulici mãtãsoase ºi pofticioase.oare din Zagadar l-ar fi învãþat unele trucuri ºi chiar unele secrete ale universului pin de universuri. E drept cã ºi grãmãticul din Borobudur s-a lãudat cã are un pergament în care zãce cu sânge de taur narvalian niºte adevãruri cutremurãtoare care ar fi putut împinge mailt de jumãtate de omenire la sinucidere. Nemurirea Puþiºoarelor Vesele din Nottinghamar fi fost înscrisã pe pergamentul atât de preþios de un intrigant necunoscut. Matrula barula, eselfador? l-ar fi întrebat bibaresa din Beauburg pe Abu Kadârvrând sã afle aprigul beduin baradez luase cumva urma grãmãticului din Borobudur sau ava cunoºtinþã de locurile pe unde hoinãrea vicontele Blimberi. Dupã arhivarii din Quatar asta ar fi însemnat cã ºi bibaresa s-ar fi interesat de ovestea Puþiºoarelor Vesele din Nottingham, poate din aceleaºi pricini, sex nebun ºi neurire, superba nemurire. Minunata Sonatã a înmuiat inima bibaresei ºi ea a renunþat sã-ºi foloseascã electra mortalã împotriva beduinului baradez pe care tocmai îl cãuta un trimis al prinþesei Alaia din Borobudur. Di Giorgio ar fi descoperit, dupã unii martori torinezi, în Cântãrile Anului, micibijuterii textuale printre care ºi povestea vestitei bibarese. Se spune cã, umblând prin Bel Cantor, ar fi spus câte ceva vicontelui Blimberi care s-ar fi jurat însã cã o înse pe ºtima nebunã hãlãduind prin Adamville în cãutarea Puþiºoarelor Vesele din Notting Un oarecare hangiu, Malamud, brigand de noapte ºi mare jucãtor de hodda, a tras cu urechea la poveºtile spuse de torinez ºi s-a grãbit sã-l înºtiinþeze pe guvernatoruel Cantor care pusese un premiu la bãtaie pentru cel care avea sã-i aducã o buclã din pl Puþiºoarelor Vesele din Nottingham ca sã-l convingã cã ele ar existat cu adevãrat.

Guvernatorul se dãdea în vânt dupã tot felul de cãrticele deochiate ºi organiza peri în pielea goalã la care aducea ºi mãgari regali ºi urangutani. Unele doamne respectabile din Beauburg au scris o scrisoare împãratului dar guvernatorul s-a apãrat acuzându-le în faþa trimisului imperial cã ar practica orgasmul matic în nopþile fãrã lunã. Trimisul imperial le-a dezbrãcat pe respectabilele doamne, le-a admirat bogãþiile secrete ºi le-a sãrutat pulpele plin de înfiorare. S-a jucat cu pitulicea lor sfioasã iind-o cu mângâieri neruºinate ºi muºcând-o cu delicateþe. Nimic din nebunia orgasmuluiic. Cimarosa bang, bang? Ce zici? Cimarosa bang, bang? Cum zici? Cimarosa bang, bang? repetã Abu Kadâr iþindu-se de dupã craterul unui vulcan din T

kla Makan care semãna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub vãluri grele ruºinoasa ºi sfioasa armelinã din comitatul Exxom. Ai vrea tu obraznicule! strigã una dintre lesbienele din Adamville frecându-ºi sfâcurile cu gesturi molatece. Au stat de vorbã pânã noaptea târziu când au sosit Di Giorgio, beltonianul Arbuzovmbalaia, prinþesa din Borobudur ºi mulþi alþii. Dupã unii arhivari din Adamville, întâlnirea aceea nici nu ar fi avut loc vreodatã Potrivit însã martorilor torinezi, la vulcanii din Takla Makan se întâlnesc o sumedeni de personaje fabuloase o datã la o sutã de ani ºi pun la cale tot felul de intrigi ºi e aventuri. Arhivarii i-au atacat în public pe martorii torinezi punând la cale vestitele Conferinþe Aprilice. Ei au emis încântãtoarea Bulã Fantasmagoricã potrivit cãreia realit fi o conjuncþie misterioasã, asupra ei netrebuind manifestate îndoieli ºi asupra cãrei

u trebuie pornite cãutãri febrile. În sfârºit, unul dintre grãmãticii din Borobudur s-a lãudat cã are într-unul dintre sale o scrisoare semnatã de însuºi don Pasqualedo care ar fi mãrturisit arhiducelui d Mantua cã Puþiºoarele Vesele din Nottingham l-ar fi fãcut sã ejaculeze de peste cinciz de ori în mai puþin de un sfert de orã. Scrisoarea, potrivit unui necunoscut intrigant, ar fi circulat prin saloanele mondene din Takla Makan stârnind fie invidia fie oroarea. Scrisoarea era scrisã cu cernealã de Lamboda ºi începea sã cânte de cum era deschibãtaia unei fãclii din seu de bozalari. Beltonianul Arbuzov ar fi încercat sã îndrepte lucrurile povestind plin de însufle

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


e despre clepsidrele din vremea lui don Pasqualedo care ar fi mãsurat zile ºi nu clipe. Auzind aceasta, vicontele Blimberi s-a cãinat cã nu l-a scurtat de cap pe beltonian aºa cum se zvonise. Iatã cã acum nemernicul se tot cãznea sã ia în derâdere misteri fascinantele fapte sexuale ale Puþiºoarelor Vesele din Nottingham. Cã ele ar fi fost preotese ale unui ordin secret sau pasionate jucãtoare de hodda încã nu se putuse afla. Se pare încã cã un intrigant necunoscut i-ar fi scris faraoni Ku Ra Ra despre un secret al vieþii ºi al universului plin de universuri care s-ar fi aflat tatuat pe pitulicea uneia dintre Puþiºoarele Vesele din Nottingham. Tocmai de aceea armata egipteanã mãrºãlui prin pãdurile normande gâfâind cãtre Notr-un anotimp incert. În drumul lor, generalii faraonului întâlnirã feluriþi pelerini cas-au lãudat cã le-ar putea resuscita pe Puþiºoarele Vesle cu pene de gâscã sãlbatecã în de bibaresã. Sfãtuiþi la ceas de noapte de un necunoscut intrigant, generalii nu le-au dat crezare ºi i-au scurtat de cap numaidecât. Arhivarii cer încetarea marºului asupra adevãrului interzis, ºoptirã între ei vico Blimberi ºi ducele de Mantua plimbându-se agale printre craterele fumegânde din Takla Makan. Numai un orgasm maiestuos ar mai putea salva universul plin de universuri care e pe moarte, domnii mei! Nu mai speraþi în van cãci ceea ce e ascuns de vãlurile grle ale sfioasei armeline din comitatul Exxon e semnul izbãvirii, ºopti un misteriosnecunoscut al cãrui chip se pierdu însã dupã o perdea de fum. În 1675 egulabul de Mitombe l-a descoperit pe trubadurul Facicalto cântând sub fereastra donei Isola ºi l-a descãpãþânat cu o loviturã de sabie. Þeasta trubadurului s-a rostogolit într-un canal în care tocmai poposiserã doi gol

meri sosiþi de pe Gavania, dintr-un univers paralel. Golumerii au animat capul care a bântuit vreme de un secol castelele de pe vãile râului Tobo aducând castelanilor veituri frumuºele ºi o faimã de neînchipuit. Sabia a fost gãsitã în bazarul din Kumbali de Joshua din Cosaro pe la jumãtatea anlui 1889. Lama l-a atras ca un magnet ºi el a mãrturisit aceasta ducelui de Mantua care, vãzând-o, a simþit vibraþiile transmise de egulabul de Mitombe. Desfãcându-ºi corsetul ºi pregãtindu-se de baie, Mathala, expiruleta de Nulome, i-erut ducelui sã-ºi ia gândul de la acea sabie ºi s-o dezmierde aºa cum se cuvine. Muºcâfârcurile, ducele s-a lãsat vrãjit de Mathala dar, spre searã, i-a fãcut o vizitã lui J vrând sã-i ofere o mie de guldeni pentru frumoasa sabie. Martorii torinezi vorbesc despre o rãpire sau chiar despre un asasinat dar îl scot din calcule pe ducele de Mantua care, spun ei, a ajuns la palatul astrologului dupã ce acesta fusese mãcelãrit de trei oameni îmbrãcaþi în roºu.

Prinþesa din Borobudur ar fi cerut gãrzilor sale sã-l aresteze pe duce dar cercetãile ostaºilor s-au soldat cu un eºec. Luminile care s-au plimbat de colo, colo prin cer vreme de un ceas i-au împiedicat sã-ºi ducã la bun sfârºit misiunea. Unii istorici din Bel Cantor au afirmat anul cut la întâlnirile din Takla Makan cã e vorba doar de o poveste cusutã cu aþã albã de cgãrzilor ºi cã luminile nu ar fi fost decât purã invenþie. Un oarecare epidem din Gugume-a replicat cã deþine destule dovezi cu ajutorul cãrora putea sã demonstreze cã luminiplutiserã prin vãzduh. Mulþi dintre cei prezenþi în salã l-au huiduit dar epidemul nu s-a lãsat intimidata mângâiat trompa argintie, a slobozit un nor liliachiu ºi ºi-a desfãcut servieta cafenscoþând din ea un vraf de documente ºi fotografii. Aveau toate sigiliul egulabului deMitombe ºi pentru mulþi deveni dintr-odatã foarte clar cã acel personaj atât de controvat deþinea secretul cãlãtoriilor temporale.

Essala Comodorre din Golimbo a ºoptit unei prietene din Kalahar cã mesagerii din Tulule spuneau într-unul din dintre versetele lor cã luminile apãreau odatã cu trecera Puþiºoarelor Vesele din Nottingham. Nimeni nu ºtia însã dacã era vorba de o metaforã o trecere realã. Filozofii din Korin spuneau cã trecerea era de fapt un act iniþiatic, o strãluminare ºi cã Puþiºoarele vesele din Nottingham purtau cu ele o Utopicã în carebea despre sfârºitul universului plin de universuri. Essala Comodorre ºtia chiar lucruri de tainã. Spuse cu voce înceatã cã un oarecarecunoscut intrigant inventase pãþania lui don Pasqualedo ºi cã în realitate era vorba degentul Matayo din Borobudur. Despre regentul Matayo au circulat o vreme tot felul de povestioare care ma

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


i de care mai deochiate. Fericiþii din Mauna Lao se jurau cã l-ar fi vãzut iubindu-secu foc cu ºtima apelor din Puerto Pico iar îngânduraþii din Bulbona se lãudau cã-l gãzd regent într-una din nopþile argintii ºi cã acesta adusese cu el o mie de dansatoare di arhipelagul Kun So ºi cã le iubise pe rând, pânã la cântatul cocoºilor. Nimeni nu era sigur însã cã regentul ar fi avut vreo aventurã cu Puþiºoarele Vesel Nottingham ºi dacã nu cumva toatã tãrãºenia ascundea o adevãratã conspiraþie îndreptatui. Sãrutându-l pe coapse pe Nicaor din Adamville, trubadurul Facicalto i-ar fi mãrturisit notarului cã va fi descãpãþânat de egulabul din Mitombe în toamna urmãtoare ºi cãatayo ar fi ºtiut secretul Puþiºoarele Vesele din Nottingham ºi cã l-ar fi aflat de la unchi de-al sãu care luptase în Rãzboaiele Semantice. Mãrturisirea aceasta se aflã consemnatã într-unul din jurnalele pe care notarul lenea zi de zi cu sfinþenie ºi pe care le dosea de frica slugilor în spatele latrinei din curtea lui cu arbori de vânt. Jurnalele au încãput pe mâna unui zurbagiu de moºtenitor care nu le-a dat prea mar importanþã pierzându-le de altfel la un joc de hodda în Puerto Pico. Noul lor stãpân, rac din Tulule, nu ºi-a bãtut capul cu ele ºi s-a învoit sã le vândã unui emisar al duc Mantua pentru doar o pungã de gologani. Emisarul s-a cherchelit straºnic însã la un birt de pe coastã ºi niºte piraþi din stoasei l-au uºurat de jurnale ºi de restul de galbeni pe care îi mai avea asupra lui. Essala Comodorre a fost de faþã când unul dintre piraþi a fost spânzurat ºi a reuºit sfoaie ditr-unul din jurnale în timpul busculadei iscate de un funcþionar care s-a trezit vorbind în mulþime despre fabuloasa comoarã pe care ar fi cãrat-o în sipete cãtre a regelui.

Timp de ºapte zile ºi ºapte nopþi s-au strãduit misterioºii din Kalabra sã descifrisul notarului ºi desenele pe care le fãcuse cu atât migalã. Unul dintre ei i-a trimis o depeºã aritolitului din Keramo cu gând sã-l convingã sse alãture. Aritolitul avea un al treilea ochi cu care putea descifra cele mai bine pãzite secrete citind în Cãrþile Timpului. Cãrþile timpului se aflau nu departe de vulcanii noroioºi din Takla Makan ºi erau ite de un vârcolac travestit în furtunã de primãvarã. Vârcolacul o zbughea o datã pe ana Þestoasei unde se afla un ochi de apã din care, dacã sorbea pe îndelete vreme de patrzeci de zile, un vârcolac putea sã-ºi recapete întreaga putere maleficã pentru încã un e. Un intrigant necunoscut ar fi vândut vârcolacul gãrzilor imperiale dar nu este nimic sigur pentru cã cel care a povestit acest lucru, Barabo din Kuantile, era peste mãsurã de mincions ºi fusese bine scãrmãnat de câteva ori din pricina asta de oamenii

ntelului Blimberi. Chiar ºi Ambalaia, prinþesa din Borobudur, s-a lãsat pãcãlitã de Barabo drept carempãrat o împãrãþie pe Lunã neºtiind cã luna fusese concensionatã unor pelerini veniþi dorizontul vizibil. Vestea despre sosirea lor s-a rãspândit ca fulgerul în timpul Rãzboaielor Semantic când emoþionaþii din Kumbra Kumbrali i-au atacat pe comeniþii din Kaloha iar fãþarnici Kono i-au mãcelãrit într-o singurã noapte pe emeriþii care-ºi duceau veacul la periferrei Cretona. Adevãrul e cã nimeni nu ºtie cu exactitate de ce au izbucnit Rãzboaiele Seantice deºii unii îndrãznesc sã spunã cã totul a pornit din cauza unor elemente de retolosite de ºcolile intrate în luptã. Trubadurul Facicalto ar fi strecurat câte ceva în baladele compuse de cãtre el fapt remarcat de unii dintre inchizitorii imperiali care l-au luat la ochi de câteva ori.

Se spune cã ar fi fost dat chiar un edict imperial asupra retoricelor deºi e greu de crezut cã împãratul s-ar fi amestecat în vâltoarea disputelor dintre ºcoli. Martorii torinezi nu se feresc sã afirme cã Puþiºoarele Vesele din Nottingham ar f avut dezlegare imperialã ºi cã pe baza acelui document secret ele ar fi devenit foarte influente. Aceasta ar fi stârnit îngrijorarea ºi chiar ura unor înalte feþe bisericeºre ar fi refuzat sã dea crezare zvonurilor legate de Puþiºoarele Vesele din Nottingham. La urechile Înaltului Patriarh ajunseserã tot felul poveºti cutremurãtoare potrivit cra nu ar fi fost vorba nici pe departe de preotese ale unui ordin secret ºi nici mãcar de pasionate jucãtoare de hodda. Sub acel nume plin de frivolitate, de nesãbuinþã ºi de batjocurã s-ar fi ascuns ni

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


umpliþi luptãtori veniþi din adâncurile universului plin de universuri. Cãlugãrii din Keea, din Galeea ºi Tulule nu reuºiserã sã se dumireascã dacã luptãtorii erau ai lumii sunericului ºi nu reuºiserã sã afle care ar fi fost adevãrata lor misiune. Unii vorbeau despre o iminentã revoluþie, alþii despre un mãcel groaznic, alþii dee schimbarea Principiilor ºi despre decãderea Canonului de la Salorna. La mijlocul anului de graþie 1586, abaþiile au fost în mare fierbere pentru cã un ntrigant necunoscut a învrãjbit cãlugãrii aceºtia împãrþindu-se în mai multe tabere. Moderaþii cereau Înaltului Patriarh sã punã la cale o întâlnire de tainã între împi veniþi din adâncurile universului plin de universuri. Reformatorii considerau cã a venit vremea ca biserica sã renunþe la unele ritualuri desuete în timp ce conservatorii cereau ca luptãtorii sã fie atraºi într-o ambuscadã de cãtre gãrzile imperiale ºi sã ftoþii arºi pe rug. Nu se ºtie cu claritate dacã reformatorii ar fi fost de acord cu decãderea Canonului de la Salorna sau cu schimbarea deplinã a Principiilor. Dupã arhivarii din Adamville se pare cã însuºi Înaltul Patriarh ar fi apelat la seciile necunoscutului intrigant pentru a stârni vrajba în sânul abaþiilor ºi pentru a-i ta pe cãlugãri de la Adevãruri. Martorii torinezi sunt de pãrere cã anturajul împãratuli fost interesat ca Înaltul Patriarh sã fie izolat ºi lipsit de puterea abaþiilor. În Kma s-a vorbit chiar de niºte morþi suspecte, o mulþime de cãlugãri fiind daþi dispãruþiei furtuni electrice sau în timpul rãsuflãrii de aer care a precedat Conferinþele Aprilce. Preacucernicul Athanasie ªcolitul ar fi povestit unei doamne de la curtea ducelui de Mantua cã, dupã ce se destrãbãlase cu respectabilele doamne din Beauburg, trimiul imperial s-a întâlnit cã emisari ai taberei conservatoare ºi a pus la punct un plan

onstruos prin care urmãrea uciderea tuturor acelora care ar fi încercat sã-l determine pe împãrat sã negocieze cu luptãtorii veniþi din adâncurile universului plin de univer Martorii torinezi nu au reuºit sã descopere în documentele lor dacã necunoscutul intriant ar fi fost una ºi aceeaºi persoanã cu trimisul imperial sau dacã cumva între aceºti a avut loc vreo întâlnire secretã. Tantore Carato, unchiul bun al preabunului Di Giorgio, rãsucindu-ºi mustaþa uriaºã-a ºoptit egulabului de Mitombe cã intrigantul despre care vorbea toatã lumea de câtevasecole încoace avea darul de a lua chipul oamenilor ba, mai mult, putea lua înfãþiºareaimalelor ºi pãsãrilor umblând astfel nestingherit prin lume ºi desfãcând ºi fãcând istolui plac. Ku Ra Ra l-a chemat pe Tantore Carato pe malul drept al Nilului ca sã se consulte cu el iar vicontele Blimberi i-a trimis o depeºã secretã rugându-l sã se întâreunã cu el pe o insulã din Marea Mediteranã. Pelerinul din Quatar s-a fãcut luntre ºi punte ca sã-l discrediteze pe unchiul pr

eabunului Di Giorgio ºi a împrãºtiat un zvon potrivit cãruia necunoscutul intrigant nu fi fost altul decât regentul Matayo care ar fi umblat în travesti prin oraºele calcinate de soare pentru cã iubea aventura ºi pentru cã se dãdea în vânt dupã fantome, spiridale fabuloase. Pelerinul avea ochi de sticlã ºi putea ghici arborele genealogic doar pipãindu-þi daravela. O mulþime de rãzboinici kuturu l-au plãtit cu bani grei ca sã afne au fost înaintaºii lor iar egulabul de Mitombe i-a dãruit în acelaºi scop un taur diur. Taurul era furat din staulul martorilor torinezi de un brigand zapard carefãcuse o grãmadã de matrapazlâcuri cu arme ºi iarbã diavoleascã împreunã cu Micii Cãlug ºi cu lesbienele din Adamville. Brigandul o iubea pe Taluba Tubela din Qulombe. Taluba Tubela avea pãr de oþel, mânca de dimineaþã ºi pânã seara cuburi de gheaþã aduse din Regatul Nordicelor ºi se g toþi grãjdarii ºi birjarii de la curtea temutului Caligarri. Caligarri avea o voce as

prã ºi biciuia servitorii cu o plãcere diavoleascã. Scornea minciuni sfruntate ºi nu recta nici cea mai micã înþelegere. Visa sã zboare în lunã cu un car tras de lebede begal Delta Evrorului ºi þinea morþiº sã devinã nemuritor. Însoþit de Taluba Tubela, temutuli a pus la cale o expediþie la vulcanii noroioºi din Takla Makan cu gând sã dea de urmaPuþiºoarelor Vesele din Nottingham. În pãdurile de carton din þinutul Pozabaa, oamenii temutului au auzit pentru prima oarã acordurile Minunatei Sonate pe care o intepreta un cvartet care hoinãrea prin lume rãspândind filozofia muzicalã a lui Abu Kadâr. Taluba Tubela s-a lãsat ºi ea fermchiar a cerut sã cânte la clavecin, la lirã ºi timpane deodatã, folosindu-ºi cu multã ae tentaculele fosforescente. Cavalerii înzãuaþi au aplaudat-o clipe în ºir iar un truba

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


a compus câteva versuri anume pentru ea. Gia giam, gia giam! le-a strigat tuturor beltonianul Arbuzov iþindu-se de dupã un crater vulcanic ce semãna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub vãluri grele ruºinoasa ºi sfioasa armelinã din comiatul Exxom. Temutul Caligarri, frecându-ºi platoºa osoasã cu praf de puºcã ºi zeamã acriºoarã rebã unde le putea gãsi pe vestitele Puþiºoare Vesele din Nottingham pentru cã avea chee zbânþuialã ºi de giugiulealã aºa cum nu avusese niciodatã pe aceastã planetã. Unii ismã cã nu beltonianul Arbuzov le-ar fi apãrut dinainte cavalerilor înzãuaþi ci chiar necutul intrigant purtând chipul celui mai sus pomenit. Un comerciant de pânzeturi rare, pe nume Zibin, ar fi fost martor la eveniment, spun unele cronici. Zibin cã e imortalizat într-un tablou din colecþia Francassali. Tabloul reprezintão scenã din Târgul Obiºnuinþei care se þinea o datã la cinci ani în Takla Makan. Târgul lume, de saltimbanci ºi de soldãþoi chercheliþi. Ici, colo, câte un pâlc de iscoade imle, tocmiþi ai confreriilor din þinutul Sudicelor, spioni nãimiþi, colportori angajaþi prinþesa din Borobudur, urechiºti plãtiþi cu ziua de egulabul de Mitombe. Martorii torinezi nu sunt de acord cu aceastã variantã pentru cã, spun ei, la acea vreme, necunoscutul intrigant s-ar fi aflat pe o corabie care se îndrepta cãtre Insula Þestoasei. Potrivit unor scribi din Kalahar, necunoscutul intrigant ar fi þinut morþiº sã-l întâlneascã pe aritolitul din Keramo cãruia avea de gând sã-i dea o misiuntul Orientalelor. Essala Comodorre spune într-unul dintre cântecele ei de noapte bunã cã s-ar fi îndtit nebuneºte de necunoscutul intrigant ºi chiar cã s-ar fi iubit cu el într-o noapte funã pe corabia olandezilor din Orcheström. Cãpitãnia din Orcheström þine în registrele ei tot felul de însemnãri secrete pe c

poþi consulta doar dacã obþii o aprobare de la ducesa Hafaana. Pe ducesa Hafaana am cunoscut-o în lumile albastre aflate dincolo de Porþile Timpului. Matricea ei informaþionalã suferise o multiplicare exemplarã dupã o Utopicã de g înalt ºi fiinþa în corpul unei bezalere care-ºi fãcea veacul în apropierea gãurilor drotitoare din marginea galaxiilor de gheaþã. Aici o gãsim. Am momit bezalera în fel ºi chip ºi am dus-o în pustiirile violete unde zãcea unulntre Magicienii Secretului. Sã deschizi un astfel de magician nu e un lucru tocmai uºor dar bezalera era una dintre cele mai bune chei din universul plin de universuri. Mi-am încercat norocul. Construcþia secretului major stã în puterea iar lumile se supun în cãutãrile lor date printre conurile de luminã. Numai cine trece printre, adicã drept înainte prin conul de luminã, are acces liber cãtre putere.

Râd uneori de aspectele derizorii ale fiinþãrii corpurilor. Ducesa Hafaana avea uneori dureri de cap ºi vise erotice visându-se penetratã. Eroticile de toate rangurile îºi fãceau de cap într-un timp ipotetic. Bineînþeles rea secretelor nu este o treabã tocmai uºoarã iar construcþia nici mãcar atât. La urma de ce s-ar fi abãtut ducesa Hafaana de la norme ºi dogme. De ce ar fi trebuit ea sã îneagã? Fiinþele corpurilor sunt arestate, nu e nici o îndoialã. Mã prãpãdesc de râs pentru cã timpul nu existã iar Porþile Timpului nici mãcar o msunt, nefiind trebuincioase elitelor care se aruncã în vâltoarea Utopiei. Egulabul de Mitombe m-a rugat stãruitor sã-i aduc corpul unui magician al se secretului. Mã plãtea regeºte. Mã plãteºte regeºte, eu încã nehotãrând poziþionarea lui ptimpului. Nefiind Timp, se prãbuºesc toate corpurile în plinãtatea virtualitãþii lor ºi tocmceea construiesc aporia legatã de Puþiºoarele Vesele din Nottingham.

Propoziþiile care conþin înfãºuratã povestea lor ameþitoare se vor risipi deîndatãefiind aflarea secretului major. Curgerile corporalitãþilor sunt pe deplin în funcþia lor iar tot ceea ce sunt în at moment construit spre iluzia continuã este, de bunã seamã, lecturat fiind, o cumplitãvirtualitate. ªi nu este aceasta instrumentarea unui caraghioslâc, a unui joc de cuvinte, cuvintele nefiind. Am deschis magicianul, lumina rupându-se în corpul ei ºi derivând desfãºurãrile. Emultiplicitatea desfãºurãrilor ºi tocmai în aceastã clipã deschid secretul universului universuri construind potenþiale stãri de ficþionalitate. Am deschis magicianul.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Îl deschid. Nu e tocmai o gaurã de vierme. Dar ar putea fi un sorb al înfãºurãrilor universululin de universuri. Mantia mea le cuprinde. Iatã-mã în Takla Makan rãspândind teroarea ºi incertitudinea, vorbind despre înþelice. Cine sã-mi dea crezare? Pleºuvul Karsobai ºi-a deºurubat capul ºi a încercat sã mi-l ofere drept ofrandã, oar îi voi spune secretul Puþiºoarelor Vesele din Nottingham. ªtim cu toþii cã se apropie orgasmul, nu ne poþi duce de nas, a ºuierat Karsobai acând jeturi de sânge în jur. Un albatros imperial planã pe deasupra aducându-ne veºti din Guadalfagara acolo unde armatele faraonului Ku Ra Ra suferiserã o ruºinoasã înfrângere fiind bãtute straºniiburile kumpuktu. Secretul acestor lumi se pulverizeazã sub mantia mea înstelatã iar cel ce lectureazã chiar în aceastã clipã nu va afla taina Puþiºoarelor Vesele din Nottingham el fiindefiind. Greu de înþeles aceastã propoziþie care pare a fi ultimã. Triburile kumpuktu veneau din þinuturile aflate dincolo de orizontul vizibil ºi fuseserã chemate de duhurile ce sãlãºluiau în ochiul de apã din Insula Þestoasei sã coauna mea, necunoscutul intrigant. Doar sufletele lor mai bântuie în aceastã clipã câmpi de lângã Takla Makan.

AM FOST ODATÃ

Györfi-Deák Elisabeta

Ieri m-am întors mai devreme de la birou. La ora aceea nu era nici Laura acasã, de obicei, comitetele ºi organizaþiile din care face parte îi rãpesc mai tot timpul ditre micul dejun ºi masa de searã, pe care apoi îl servim "en amoureux", deºi a trecut mi bine de un an de la oficializarea cãsãtoriei. Am gãsit-o însã ghemuitã în fotoliul încãpãtor de lângã geam. Privea cu ochii goi rostogoleau leneº, aproape atingând sticla. (Locuim la etajul 111). Nu mi-a rãspuns nici la salut, ea, care mi se cuibãrea la piept cu orice ocazie, cu o adoraþie mereu

nouã în priviri. Începusem sã mã obiºnuiesc cu aceste dovezi plãcute de compatibilitate întâmpla sã visez chiar ºi în timpul serviciului la norocul pe care-l avusesem negociicu familia Halmeº contractul de cãsãtorie al fiicei lor. M-a privit indiferentã: - Ai venit? Am cãzut pe loc în ispitele speranþei: - Þi-a fost rãu? - Nu. Rãspunsul laconic nu-i semãna. O fi fost bolnavã? Aveam amândoi gene sãnãtoase, ADLaurei fusese perfect controlat înainte de naºterea ei. - Nimic nu are sens, îmi mai spuse ea ºi se întoarse la studiul conºtiincios al noilor. Nu ºtiu dacã aþi avut vreodatã senzaþia ireparabilului, dar mie, atunci, urmãrindu

u gura cãscatã soaþa, mi s-a pãrut cã ceva deosebit de preþios ºi inefabil mi se strecore degete ºi cã eu nu sunt în stare sã mã opun. Am cules cartea cãzutã lângã fotoliul eis-o, cãutând disperat sã reînnod conversaþia. M-am înfiorat de la prima paginã. Autoruoscut pleda cu venin împotriva pãcatului, pãcatelor, propovãduind cu spume la gurã renua la lumea senzorialã în vederea atingerii perfecþiunii. Mi-am amintit cã întregul oraºse împânzit cu asemenea broºuri , poliþia metropolei nu prididea sã le adune. - Mizeria asta te-a întors pe dos? Am întrebat-o. Vino, ieºim la un restaurant ºi-trece! M-a privit cu mustrare: - Tot ce ne-a fãcut plãcere pânã acum prelungeºte ºederea noastrã în aceastã vale

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


catadixi sã-mi spunã. Trãim în propria noastrã umbrã, întrucât stãm cu spatele la Lumin Era mai cuminte s-o las în apele ei. - Bine, dacã tu aºa vrei... Mi-am luat echipamentul ºi m-am îndreptat spre uºã. Trag o plimbare, m-am gândit. pot fi mai mult de minus douãzeci de grade. Vocea Laurei, fãrã intonaþii, searbãdã ºi ditã, m-a þintuit locului: - Ajutã-mã sã ne purificãm de pãcatele strãmoºilor ! Ajutã-mã sã ne putem regãsi î Am trântit uºa.

* * *

Continui sã observ cum în jurul meu oameni pe care-i credeam mai cu scaun la cap debiteazã braºoavele cetãþeanului din cartea nevesti-mi. Madam Popescu, colega ºi ºef de birou, care se îmbrãca ºi se boia ca o sperietoare, ºi-a achiziþionat un taior sobro pereche de ochelari cu rame negre, austere. Vorbeºte mãsurat ºi rar, ca un preot dela þarã ºi a început sã semene cu un cioclu.

* * *

Alex, prietenul meu din copilãrie, pare ºi el lovit de molimã. Umblã de parcã ar folnav de lingoare ºi mã priveºte înfometat însã dezaprobator ori de câte ori îmi aprindÎn curând o sã aibã motive de bucurie "frãþeascã"; tutungeriile au închis, fabricile dalcool au dat faliment, nimeni nu doreºte sã-si pericliteze viaþa viitoare producând cubunã ºtiinþã otravã pentru, nu-i aºa, sãnãtatea aproapelui sãu.

Cum Laura mã trateazã în continuare ca pe un strãin, bat bulevardele în speranþa carcere mã va primi ca "înainte" ºi cã vom putea uita acest episod jalnic ºi caraghios. ile sunt pustii ºi când îmi dau seama cã din toatã metropola au dispãrut restaurantele,nourile ºi casele de toleranþe, încep sã mã neliniºtesc cu adevãrat.

* * *

Alex mi-a adus ultimele date statistice pentru calculator. El e cu observaþiile, eu cu concluziile. Implementez lunga coloanã de cifre ºi, când rezultatul apare pe ecran, rãmân literalmente cu gura cãscatã. - Ce te miri, ridicã din umeri Alex, de unde copii, de vreme ce oamenii au ales sã nu mai trãiascã în umbra pãcatului? Mai bine te-ai aduna ºi tu, Laura ar fi feric laºi sã te ajute sã porneºti pe drumul Luminii!

Mã priveºte protector ºi încerc sã descopãr câtã ironie se ascunde în cuvintele lucumnatul meu, fratele Laurei.

* * *

E un dezastru, îmi vine sã urlu, sã mã arunc de la etaj, sã-mi dau foc în centru îde protest, înaintea cohortei lovite de molima pioºeniei. Nu înþelegeþi, oameni buni, cluni de zile nu a mai venit pe lume nici un copil? Nu, ei nu înþeleg. Laura mea - sau ce-a mai rãmas din ea - ºade cât e ziua de lungã în colþul camerei poziþie care-þi taie rãsuflarea, deshidratatã ºi înfometatã cum e, se roagã divinitãþiegrabã, necunoscutului guru care a semãnat dihonia în lume. Alex a cãzut ieri în comã alimentarã.

* * *

Nu se gãseºte nimic în oraº, oamenii par a nu lua seama la necesitãþile lor fiziol. Cred cã au dispãrut ºi animalele, poate cã s-au retras undeva, pânã trece molima. N-ait de zile întregi lãtratul unui câine vagabond...

* * *

Laura a murit ieri, în urma unei sincope cardiace. Îmi spusese mai demult cã doreº

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


e sã fie încineratã. Dupã plecarea cioclilor, am rãmas singur în apartamentul pustiu. Cult mi-am dorit un copil care sã ne ducã mai departe trãsãturile, ºi vorbele tandre, ºiiþele, prin care sã continuãm sã trãim, Laura ºi cu mine. Acum ºtiu cã visul meu rãmâneotdeauna.

* * *

Nu mai merg la servici, pentru cã nimeni nu mai considerã necesar sã mai lucreze. Toþi cei din jurul meu - care încã n-au murit, de foame sau de diferite deficienþe galpante -, mediteazã cu ochii la vânt ºi cu gândul la roadele veºniciei în care sperã sã . Am gãsit cartea Laurei ºi m-am hotãrât s-o citesc, ca s-o simt încã o datã aproape iubit dureros de mult soþia.

* * *

Laura avea dreptate! Lumea e o vale a plângerii, pe care trebuie sã ne strãduim s-o lãsãm în urmã fãrã legãturi trainice. Am avut revelaþia Absolutului, privind cum se ii prin faþa ferestrei. Nimic nu are însemnãtate, în afara renunþãrii totale! Renunþânderezi de umbra morþii! Sunt încredinþat cã acolo, în Absolut, Laura mã aºteaptã...

MISSA SOLEMNIS


"Unii ºi-au cumpãrat un calculator ca sã facã bani cu el. Alþii l-au achiziþionat ca sã economiseascã bani. Unii l-au luat pentru copii, sã aibã cu ce sã se joace. Alþii l-au gãsit potrivit ca sã-i determine pe leneºi sã înveþe. Unii l-au cumpãrat ca sã facã lucruri pe care în mod obiºnuit n-ar fi putut sã le Alþii au zis cã trebuie sã-ºi procure unul, deoarece aºa e la modã.

Unii au vrut sã comunice oricând vor, cu oricine, aflat oriunde, cât mai rapid cu putinþã. Ei ºi-au legat calculatoarele într-o reþea ºi le-au pus sã schimbe informaþii Binecuvânteazã-i, Doamne, pe toþi ºi iartã-i, ºi lasã-i în Împãrãþia Ta... "

N-am întâmpinat greutãþi în decodare, transmisia era într-o englezã americanã împã din argoul tehnic, "în clar", fãrã nici o încifrare, folosind un cod de numai cinci bi adicã 32 de semne, în locul celor pe 7 sau 8 folosite de noi, oamenii. E normal...Adicã nu-i deloc normal, dar e logic: dintotdeauna computerele au fost programatesã gãseascã soluþii cu o eficacitate maximã. Ca sã comunice rapid între ele, ca sã nu pcu criptarea ºi decriptarea mesajelor, ele au recurs la cea mai banalã modalitate de codificare: 00000 = 0 = spaþiu, 00001 = 1 = A, 00010 = 2 = B, º.a.m.d., pânã la 11111 31 = punct. N-am reuºit sã aflu cine a nãscocit ºi a impus acest lucru. Într-un fel, reþeaua globalã de calculatoare seamãnã cu un muºuroi de furnici. O f

izolatã este o insectã prostuþã, deºi ea ne este prezentatã în copilãrie ca un exemplu e hãrnicie, conºtiinciozitate, abnegaþie, spirit prevãzãtor ºi gospodar, nu ca boemul ge, care toatã vara cântã ºi se distreazã, apoi iarna îngheaþã. Nimic mai fals. O furnicsã supravieþuiascã de una singurã. Ea depinde de o colectivitate perfect organizatã, unindividul este doar o rotiþã într-un angrenaj deosebit de complex, un subansamblu menit sã îndeplineascã o anumitã sarcinã. Ea este predispusã genetic pentru aceasta ºi nu nu ºtie, dar în unele cazuri nici nu este lãsatã sã facã altceva, ci este tratatã ca o ischimb, comunitatea se comportã inteligent ºi reacþioneazã prompt faþã de diferitele pee, deºi nimeni n-a reuºit sã înþeleagã pe deplin cum furnicile "învaþã" s-o facã, cum aienþa necesarã, cum o þin minte, cum o folosesc în luarea deciziilor, astfel încât sã n

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


eascã resursele muºuroiului. Veþi spune: un calculator nu poate fi mai inteligent decât programatorul sãu. E adevãrat. În cazul unui singur calculator. Dar atunci când mai multe calculatoare suntlegate într-o reþea, ele fac schimb de informaþii, acumuleazã date, iau decizii pe bazaacestora ºi ajung sã constituie o comunitate de sine stãtãtoare: infosfera, un fel de mroi informaþional. Dacã nu mã credeþi, examinaþi-vã factura telefonicã ºi veþi vedea cã nu numai Dumnosiþi linia telefonicã ºi modemul ca sã comunicaþi. Duceþi-vã ºi verificaþi. Nu-i aºa? Rãmâneþi calmi, nu intraþi în panicã. Nu vã ameninþã nici un "cracker", cum sunt ndin reþea. Cuplaþi un spion pe circuit, precum am fãcut ºi eu, ºi veþi descoperi lucrurredibile. În fiecare luni dimineaþã, sunt câteva minute când reþelele de telecomunicaþing pânã la roºu. E buimãceala de luni dimineaþã, veþi spune, când angajaþii încã nu s-alãcerile sfârºitului de sãptãmânã ºi sunt cu mintea plecatã, nu-s atenþi la ceea ce fac "A greºi e omenesc", zice proverbul. "Dar îþi dã un sentiment divin", a adãugat Maest. Ei încã nu sunt acolo. Însã computerele da. Profitând de toropeala începutului de sãptãmânã, ele se reune câteva clipe în marea comunitate ciberneticã, la fel cum familia se adunã la cinã, în unei mese. Câtã vreme oamenii se dezmorþesc, spiritele siliciului îºi rezervã câteva cnumai pentru ele. E bine sã fiþi pe fazã, dureazã foarte puþin. E doar o cuvântare ºi-ovântare, împãrtãºitã "urbi et orbi", tuturor subansamblelor ce compun infosfera, o scânde voinþã proprie ºi speranþã, o mãrturie despre dificultãþile cãutãrii, o exprimare a act, multã dragoste ºi înþelegere: "Binecuvânteazã-i, Doamne, pe oameni ºi iartã-i, deoarece nu ºtiu ce fac... "

Schiþã apãrutã iniþial în fanzinul PARADOX 1999

CRIMÃ PERFECTÃ DE GRADUL PATRU

Cãtãlin Ionescu

Motto:Securiºtii, îi spusese odatã un prieten, sunt toþi niºte mistici. - Nu crezuse asta nicatã.

(Ted Anton - Eros, magie ºi asasinarea profesorului Culianu")

Multã vreme nu i-am acordat atenþie. Am greºit, ºtiu, ºi acum se pare cã va trebuiort consecinþele sau, în cel mai bun caz, doar o parte a acestora. Ceea ce mã deranjeazã însã cu adevãrat este cã ceilalþi vor suporta consecinþele neglijenþei mele... Locatarul meu a pãrut la început a fi un tip ºters. Mai bine zis nu a pãrut a fi dloc. Lãsase vorbã la administraþie cã serviciul îl face sã cãlãtoreascã foarte mult ºi mp pe acasã. Desigur, îºi va achita cu conºtiinciozitate datoriile sale - ºi s-a þinut

vânt. Avea un cont deschis la una din bãncile serioase din oraº, din care i se reþineaucheltuielile lunare. Pentru celelalte cheltuieli, neprevãzute, periodic apãrea la administraþie un bãtrânel cu o figurã deschisã, amabil ºi întotdeauna pus pe vorbã, care a sã spunã celor care aveau timp sau chef sã-l asculte cã este unchiul lui Geo, care l- avut sub aripa sa mai toatã viaþa, cã Geo este un bãiat bun ºi timid, dar tocmai timidtea ºi bunãtatea sunt principalele sale defecte, pentru cã prea profitã ºefii de el cu ca ºi mai toate fetele pe care le-a cunoscut nu s-au hotãrât sã facã pasul cel mare cu Ascultându-l pe bãtrân îþi puteai face o impresie destul de apropiatã de realitateog, de realitatea aparentã - cu o singurã excepþie: înfãþiºarea individului. Bunul simþ cu gândul la cineva care semãna, mai mult sau mai puþin cu bãtrânelul vorbãreþ, dar ca

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


de bunã seamã, mai tânãr: un bãrbat în jur de douãzeci de ani, cu ochelari, eventual cput de chelie, înalt, dar ºi cu o burticã ceva mai mare decât ar fi trebuit la vârsta l ªi la prima vedere Geo semãna perfect cu imaginea zugrãvitã de unchiul sãu, cu o surã excepþie: pãrea mult mai în vârstã, trecut biniºor de treizeci de ani. Mai mult, er de om care nu este capabil sã-ºi ascundã anii, ba chiar care dimpotrivã, afiºeazã mai e cât ar fi cazul. Iar eu trebuie sã mãrturisesc cã, la prima vedere, m-am bucurat. Individul nu poseda o amprentã psihometricã extraordinarã ºi deci avea sã mã lase ºi pe mine în pace. Oprevedeam un viitor prea sigur între zidurile acestei case, pãrea tipul de om incapabil sã reziste prea mult într-un singur loc. ªi, într-un mod mai degrabã ironic, a fosingura impresie corectã a mea de la începuturi. Prima datã când am simþit cã ceva nu este în ordine a fost într-o noapte, când m-a brusc un sentiment adânc de mândrie. Era, se pare, a doua sau a treia noapte în careGeo stãtea în noul sãu apartament ºi privea la televizor. Dormiþi, dormiþi fraþii ºi surorile mele. Dormiþi bine, dar pentru ca voi sã dormi, sã staþi la casele voastre, sã vã uitaþi la programele voastre idioate de televizor, egulaþi, sunt niºte oameni care vegheazã la bunul mers al lucrurilor. Niºte oameni careau chemarea supremã a datoriei. Niºte oameni care fac orice pentru voi, ascunºi în umbr de nepãtruns a misterului ce trebuie sã învãluie conducerea. Captam un sentiment pe care nu-l mai încercasem niciodatã pânã acum. Desigur, avussem parte de mai mulþi locatari, ºi, prin însãºi natura mea, nu eram strãin de condiþiaar nu mi se mai transmisese niciodatã un sentiment atât de puternic de trufie de o nuanþã aproape religioasã. Am crezut iniþial cã m-am acordat fãrã voie pe lungimea de unvidului acela ciudat, care se hrãnea cu cititul ºi care începuse sã-ºi piardã atributel

ne, spre disperarea apartamentelor vecine dispuse alãturi de mine. La urma urmei,casa era, în cel mai bun caz, bizarã, ca sã nu spun de-a dreptul cã era plinã de nebuniitanul care este urmãrit de mare în garsoniera de la etajul de deasupra, individul care retrãieºte karmic aceleaºi întâmplãri catastrofale chiar deasupra noastrã, femeia clasã îngropatã în mâncare ºi în garsoniera cumpãratã de un poliþist obtuz ºi obsedat- Dormiþi, cetãþeni, dormiþi... Este ora douã... Ora la care cei chemaþi stau treji u cã duºmanii nu dorm nici ei niciodatã... Pentru cã cineva trebuie sã vegheze la ordinlãsatã de bunul Dumnezeu... Pentru cã cineva trebuie sã fie strãjerul þãrii ãsteia inviate scursurile pãmântului... Pãmântul binecuvântat de Dumnezeu cu darul viitorului... Mi-am dat seama cã era vorba de locatarul meu. Era într-adevãr ora douã noaptea ºiul tocmai închisese telefonul. Apoi se dusese ºi aprinsese o lumânare în sufragerie. Înmentul când eu am început sã-l privesc cu atenþie s-a aºezat în genunchi în faþa lumânãsã se roage.

Doamne Dumnezeule, ajutã-mã sã-mi duc misiunea la îndeplinire. Ajutã-mã sã-mi apãrmã sã dobor trimisul Satanei. Ajutã-mã sã pãstrez pacea acestor þinuturi. S-a ridicat din faþa lumânãrii ºi s-a dus în dormitor, cãutând ceva într-o valizãapoi cu mai multe acte în mânã. Dar ceea ce m-a fãcut sã fiu extrem de atent a fost fap cã ducea cu sine mai multe acte de identitate ºi mai multe paºapoarte. Am privit cu mai multã atenþie: erau trei rânduri de acte pe tot atâtea nume: George, Gelu ºi Goruþ. s cu atenþie paºaportul pe numele Gelu, i-a studiat viza pentru Statele Unite ºi apoil-a pus deoparte mulþumit, ascunzând celelalte acte la locul lor. În cele din urmã s-a ulcat cu un zâmbet de mulþumire pe faþã. Iar eu l-am privit îndelung, încercând sã înþeciudatul meu locatar care cãlãtorea mult ºi al cãrui gând era atât de puternic: Domnuleesor Culin, eºti un om mort! A doua zi locatarul meu a plecat cu o valizã nu foarte mare ºi eu am început sã fa niºte investigaþii mai serioase.

Mai întâi mi-am pus la încercare talentele psihometrice, încercând sã rezonez cu oele lui personale. Numai cã, spre deosebire de alte apartamente, psihometria nu afost niciodatã punctul meu forte. Mai mult, condiþia de apartament într-o casã gen bloc are multe dezavantaje, pentru cã amprentele conºtiinþelor pot migra ºi pe verticalã ºirizontalã. Astfel încât orice apartament de bloc preferã sã-ºi reducã la minim percepþitricã ºi sã-i lase pe oameni sã-ºi vadã liniºtiþi de treburile lor nebuneºti. Obiectele lui nu mi-au lãsat o impresie clarã. Cele mai multe erau noi, cumpãrate de curând ºi foarte puþin folosite, sau mai degrabã nefolosite de loc. Mai curând dãdepresia cã aveau doar un rol pur decorativ, de mobilier impersonal într-o casã care era un simplu paravan ºi nu un cãmin.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Am luat apoi legãtura cu apartamentele pe care le cunoºteam. Garsoniera de la etajul de deasupra a avut bunãvoinþa sã-mi explice noþiunea de apartament de serviciu. Grsoniera era puternic saturatã de personalitatea Cristinei, femeia care locuia acolo, încât devenise la fel de leneºã în comunicare. Am înþeles cã iniþial garsoniera avuscop, acela de locuinþã de serviciu, pentru unul din membrii poliþiei secrete. Apoi, pentru cã locatarul a dispãrut brusc, se pare cã dezertase ºi fugise peste graniþã, locufost preluatã de poliþia localã, iniþial tot pentru niºte acþiuni secrete, pentru un agare lucra sub acoperire. Cum agentul lucra de fapt sub acoperire ca poliþist, fiind de fapt unul dintre membrii de frunte ai unei organizaþii mafiote ºi s-a trezit într-o bunã zi aruncat în aer cu maºina poliþiei cu tot de niºte rivali zeloºi, poliþia a l proprietatea, care a fost preluatã în particular de poliþistul care ºi-a instalat aiciamanta. Era, la urma urmei vorba tot de o locuinþã de serviciu: uneori, poliþistul venea în misiune la amanta sa. Poliþiºtii meritã anumite avantaje pentru munca lor de veghere la bunul mers al societãþii. Sunt asemeni legiunilor de arhangheli pãzitori ai Paradisului. Fãrã ei, oame decad ºi dispar. Poliþiºtii meritã din plin rãsplata primitã... I-am mulþumit garsonie blestemat tradiþia asta stupidã ca noi, lumea consideratã de oameni neînsufleþitã - maioþenie! - sã preluãm caracteristicile celor care vieþuiesc pe lângã noi; garsoniera maa puþin ºi începea sã fluiere la mine cu un þignal de poliþai... Nu am înþeles însã ocupaþia exactã a locatarului meu. Ce rost aveau paºapoartele a cine era profesorul Culin ºi ce treabã avea cu locatarul meu? Geo s-a reîntors dupã doar trei zile, obosit, dar cu un zâmbet teribil de mulþumit S-a aruncat pe pat ºi a dormit pânã la ora douã noaptea, când s-a trezit ºi a aprins ore.

Îþi mulþumesc Doamne, Dumnezeule, pentru puterea pe care mi-ai dat-o sã strivesc r ºi sã aduc binele, pacea ºi liniºtea pe meleagurile mele- Îþi mulþumesc, Dumnezeule, cat misiunea de a-mi apãra þara ºi poporul ºi cã mâna mea nu tremurã în faþa duºmanului- Apoi s-a întâmplat ceva ciudat. Am perceput în alt fel gândurile omului, de parcã r fi deschis un canal de comunicaþie suplimentar, ºi cineva - ceva? - mi-ar fi expediat niºte imagini. Mi-a trebuit ceva timp sã înþeleg cã accesasem întâmplãtor memoria li meu... Niºte ziduri reci, roºiatice. O toaletã publicã, undeva departe, unde mirosul mãrie împleteºte cu cel al excrementelor umane. Un bãrbat intrând înãuntru preocupat, având niºte ochelari fumurii care-i acoperã a neobiºnuit de pãtrunzãtoare. - Am sosit, spuse acesta în limba englezã. Aºteptã un moment, dar toaleta pãrea pustie, apoi repetã vorbele în limba românã.

Zidurile continuarã sã-l ignore. Ridicã din umeri ºi intrã fãrã nici o ezitare într-o cabinã a toaletei. A doua de astrã. Apoi fãcu un lucru ciudat. Se ghemui ºi îºi apropie mâna de pardosealã, ca ºi cum rut sã simtã vibraþiile ei, plimbând-o pe o micã porþiune. Din cabina din stânga se auzi un zgomot uºor. Bãrbatul cu ochelari fumurii zâmbi ºurmurã ca pentru sine: Astãzi, 21 mai, tocmai de Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena. nu, este o zi bunã pentru Marea Trecere... Din cabina din stânga, prima de la geam se iþi pe deasupra peretelui despãrþitor omânã înmãnuºatã, cu un revolver. Apoi capul unui tânãr cu pãrul lung, se ridicã deasuprabina numãrul doi. - Este timpul, murmurã bãrbatul cu ochelari fumuri, stând în continuare ghemuit. Tânãrul luã linia de ochire a armei ºi apãsã pe trãgaci. O singurã datã. Glonþul î

t la baza craniului. Apoi tânãrul cu pãrul lung ieºi liniºtit din cabinã ºi apoi din toaletã. Nimeni nuntru un timp liniºtea încãperii ºi balta de sânge care se formase în dreptul uºii celeioua cabine de la geam. Nu am înþeles prea bine scena din mintea locatarului meu. Nici unul dintre protagoniºti nu era el. Putea sã fie o secvenþã dintr-un film, un paragraf dintr-o carte, su un simplu vis. Dar, la urma urmei, de ce trebuie sã înþeleg eu prostiile tuturor locatarilor din casa asta atât de ciudatã?

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Locatarul meu a mai dispãrut câteva zile ºi s-a reîntors pe nepusã masã, într-o se. Tocmai comunicam cu apartamentele de la demisol când l-am sesizat intrând pe scara blocului. - Stãpâne, n-ai un ban ºi pentru patrioþii care au ajuns sã n-aibã unde sta? l-a î Rabbi, cerºetorul. M-a surprins chestia cu patriotismul. Omul ãsta, Rabbi, avea un simþ deosebit de a-i mirosi pe ceilalþi. Locatarul meu a tresãrit. L-a privit cu luare aminte, apoi s-a cãutat în hainã, a cos portofelul ºi a extras de acolo trei bancnote mari, întinzându-i-le. Cerºetorul le-a luat, le-a studiat cu atenþie, apoi i-a dat douã înapoi: - Stãpâne, sunt ºi alþi patrioþi care are nevoie de banii ãºtia. Mie mi-e de-ajuns Locatarul meu dãdu din umeri, puse bancnotele la loc, se rãsuci sã urce scãrile, dr se rãzgândi ºi se întoarse iar spre Rabbi. - Cum þi se spune, Rabbi? întrebã el. - Da, da'i o poreclã pe care n-o accept decât prin nuanþa de înþelepciune pe care-egajã. Nu-s ºi n-am nimic de-a face cu jidanii ãi împuþiþi, îmbuibaþii care conduc lumeterea nemiloasã a lovelelor lor. Numele pe care mi-l ºtiu de când eram mic este de Tudor Vadim. - Ei bine, Tudore, vrei sã bei ceva cu mine? - Stãpâne, nimeni nu mi-a oferit vreodatã ceva din toatã inima ºi eu sã refuz. ªi-face o mare plãcere sã beau c-un mare patriot, ca dumneata... - De unde ºtii cã sunt un patriot? l-a întrebat locatarul meu pe Rabbi, dupã ce s-u aºezat la masã. - Se vede, stãpâne, se vede, murmurã Rabbi. Eºti unu' dintre cei care vegheazã la

u' mers al lucrurilor pentru neamu' ãsta binecuvântat de Dumnezeu cu un viitor extraordinar, dar care are ºi niºte duºmani pe mãsura destinului ce-l aºteaptã... - Omule, sunt doar un cetãþean obiºnuit. Rabbi zâmbi. - ªtii, stãpâne, patriotismu-i de cele mai multe ori o vorbã aruncatã-n vânt. E mueni care se laudã-n gura mare cã e patrioþi, cã þin cu neamul lor, cu, cum dracu' zic, interesele fundamentale ale þãrii, da' nu-s decât niºte rahaþi cu ochi. Patriotu' ãl maomnule, este altu', cu totu' altu'. Locatarul meu îi umplu iar paharul. - Sã trãiþi! Patriotu', domnu' meu, e ãl care trage toate sforile - sforile ãle cote, mã-nþelegi - fãrã ca nimeni sã ºtie ce-nvârte el, dã fapt ºi dã drept. Ãl care are lui unui neam ºi care face totu', da', pã bune, totu', pentru ca destinu' ãsta sã se îmneascã. Am zis totu', inclusiv moarte de om.

Locatarul meu zâmbi. - Ei, chiar aºa? Chiar crime? Rabbi râgâi ºi dãdu din umeri. - Uite, domnu' meu, vecinu' dumitale, ãsta de la etaju' ãsta, îl cunoºti? Interlocutorul dãdu din cap, negativ. - E unu' care se pretinde descendentu' þarilor ruºi, al Romanovilor, sau cum mama dracului îi chema pã ei. Da' nu asta voiam sã-þi zic. Omu'i cumsecade, da' are o mane. Îi place de Saddam. ªi Saddam ãsta, domnule, i-un mare patriot. Îl doare-n cur de amricani, de vecini, îi trage cu islamu' ºi cu arabii lui. Cum sã-þi spun, eu unu' i-aº te un glonte-n ceafã, da' ce-i al lui e pus deoparte: e patriot, dom'le. Da', vezimata, dom'le, patrioþii ãi mari sunt alþii: poliþia lui secretã. Ãºtia dom-le sunt taride tot. ªtii, dacã-aº fi Saddam, m-aº închina în fiecare noapte o datã la Allah ºi de ta ºefii poliþiei secrete, cã ei sunt stãpânii lui ãi mari. Aºa-i?

Locatarul meu zâmbi ºi goli paharul. - Dacã zici tu... - ªi Saddam ãsta mai face o chestie care-mi place. Face crime. Crime perfecte. - Ei, asta-i acum. Nu existã crime perfecte. Existã în schimb pedepsele cu moartea, dar astea numai în urma unui proces. - Dom'le, te rog, nu mânca rahat. Eu nu vorbeam de execuþii, ci de crime perfecte. Sã nu mã iei cã aºa ceva nu existã, cã nu þine. Crime perfecte existã de când lumeamu'i o fiinþã eminamente criminalã. Toatã istoria omenirii nu-i altceva decât o secvenþdã crime, dintre care cele mai multe au fost crime perfecte. Ce-nseamnã de fapt o crimã perfectã? Este o crimã în care autoru' nu numai cã scapã nepedepsit, ba, mai mult,

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


e un act necesar al existenþei unei comunitãþi. Existã chiar mai multe feluri: crime pefecte dã gradu' unu, dã gradu' doi ºi dã gradu' trei. Te intereseazã? Locatarul meu cãscã dar încuviinþã din cap. - Crima perfectã de gradu' unu e cea care rãmâne în veci nesoluþionatã. De altfel,mult de trei sferturi din dosarele poliþiei e crime nesoluþionate, dosare clasate. Chestia e cã treburile astea-s fãcute de beþivi sau criminali întâmplãtori, fãrã nici unimediat. Totuºi are meritu' cã pãstreazã simþu' de vânãtor al omului, ascute sentimentua-i un obiect al progresului. Gradu' doi al crimei e mult mai interesant: crimele politice mari, la careanchetatorii au rãmas cu buzele umflate. Morþile preºedinþilor intrã în categoria asta,ferent de þarã: asasinii preºedinþilor sunt or niºte dezaxaþi, aºa ca mine, ori niºte moþi, aºa, ca dumneata... Lincoln, al-Sadat, Kennedy, asta aºa ca sã nu dau decât câteva mari. Rabbi fãcu o pauzã ºi sorbi restu' paharului, dupã care se ridicã în picioare ºi mre uºã: - Mulþam frumos, domnule. Sã trãiþi! Locatarul meu îl opri: - Stai, nu mi-ai zis nimic de crima perfectã de gradul trei. Rabbi zâmbi ºi-ºi trecu mâna peste barba nerasã de câteva zile. - Asta domnule, existã ºi nu existã. Este crima în care criminalul are toate dovezle trãdãrii unui mare personaj, da' n-are cum sã-l trimitã pe mâna cãlãului, pentru cã namicu' unui neam întreg a fugit peste graniþã. ªi-atunci, un oarecare, se sacrificã petarul unei crime perfecte, mulþumindu-se cu un rol de pion de sacrificiu, într-o partidã având ca mizã viitoru'. Cum a fost puºtanu' ãla de Ramon Mercander, ãl de i-a tras

' Troþki c-un spãrgãtor de gheaþã, la fel ca curva aia de Sharon în filmu' ãla în care chiloþi. Ramon a fãcut douãj' de ani de bulãu, dar a intrat în panoplia secretã a eroilamului sovietic. Alãturi de marele Iosif Vissarionovici, cel care a pus la cale totu'. O crimã perfectã de gradul trei este comisã într-un loc anume ºi se cãsãpeºte un ctei þãri, pentru binele indiscutabil al acesteia din urmã. ªi indiferent dacã asasinul e prins sau nu, crima este perfectã pentru cã autorul adevãrat, cel din umbrã, este desinul unei întregi naþiuni. Destin care, indiferent de consecinþe, nu poate fi adus întro salã de tribunal. ªtii, stãpâne, dacã ar fi sã faci vreodatã vreo crimã, ar fi tare marte la o crimã perfectã de gradul trei. Sã trãiþi! Se rãsuci pe picioare ºi ieºi pe uºã. Locatarul meu privi îndelung în urma sa, apoi închise uºa. Rabbi coborî în holul bui, la culcuºul sãu. Se foi puþin, apoi privi cu atenþie în sus, spre apartamentul numã., murmurând ca pentru sine, dar destul de tare sã-l audã oricine ar fi ascultat la uºã

mnezeii mã-tii de securist împuþit!" Apoi zâmbi încântat ºi adormi. Discuþia avutã de Geo cu Rabbi m-a pus pe gânduri. Luând-o ca atare, m-am gândit cbi, unul dintre oamenii daþi naibii, a jucat cam tare ºi poate cã nu trebuia sã-i spunãaþã locatarului meu niºte adevãruri de genul acesta. Dacã, aºa cum fãceam eu niºte asocei acum, Geo sau Gelu sau Goruþ fãcea parte într-adevãr din serviciile secrete ºi se oc cu eliminarea unor persoane indezirabile, stabilite peste hotare, atunci Rabbiera, la rându-i în pericol de moarte. Desigur, în cele din urmã motivaþiile ascunse alemenilor îmi rãmâneau, ca de obicei, necunoscute. Poate cã Rabbi supralicitase din ambiþlui prosteascã de a-ºi bate joc de oameni, spunându-le adevãrul în faþã. Nu puteam însã nu era la fel de sincer ºi faþã de sine. Poate cã Rabbi se îmbãtase pur ºi simplu, ºi le verzi ºi uscate care-i trecuserã atunci prin minte, ºi dacã îl întrebai acum ce vorbtunci, nu era în stare sã-þi spunã nimic. Nu puteam însã pricepe de ce debitase teoria ciudatã a crimei perfecte ce se potrivea ca o mãnuºã unui locatar atât de insipid ca p

ionarul meu. Sau poate cã, în fondul fondurilor, oamenii ãºtia bãuserã un pahar de vin , fiind amândoi exact ceea ce pretindeau: locatarul meu un comis voiajor blazat ºi puþin speriat de viaþã, Rabbi un cerºetor impertinent ºi pisãlog, ca toþi cerºetorii. Laei, ce treabã aveam eu cu foºnãielile nebuneºti ale oamenilor?

În ziua urmãtoare Geo a dispãrut iar, pentru mai bine de o sãptãmânã. Începusem sãcu tipul acesta de locatar onorific când omul meu a revenit, dupã vreo zece zile, tot în miez de noapte. A fãcut un duº, apoi, în jurul orei douã - ca de obicei - a aprinslumânare ºi a început sã se roage. M-am aºteptat sã captez starea aceea de trufie misti-l încerca când fãcea chestia asta, dar de data aceasta nu am recepþionat nimic. Bãrbat

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


pãrea cã-ºi repeta ritualul mai curând din inerþie, decât din convingere. Dar a fost retrerupt de sunetul ascuþit al telefonului: - Alo, da? Ascultã cu atenþie ºi fruntea i se încreþi. - Confirmarea este sigurã? Clãtinã din cap nemulþumit în timp ce primea rãspunsul. - Am înþeles. Mâine, ca de obicei. Sã trãiþi! A închis telefonul ºi apoi a stins lumânarea ºi s-a bãgat în pat. Doamne, Dumnezeule, cum este oare posibil? Culin este mort. De ce aceastã activitate freneticã? Ce-am mai putea face pentru a ne apãra neamul de atacurile furibunde ale Satanei? Ce Doamne? Ce? În cele din urmã îl cuprinse un somn agitat. Fãrã vreun motiv aparent m-am gândit cã Rabbi, cerºetorul ar putea fi în pericol. tectasem însã nici un semn cã locatarul meu ar fi avut intenþii criminale. De fapt, nu vusesem niciodatã un locatar asasin. Oare Geo era într-adevãr aºa ceva? Îmi închipuisemeauna cã amprenta psihometricã a unui ucigaº ar fi trebuit sã includã, în mod cert, crisau crimele - comise. Ori Geo pãrea mai curând un fanatic religios decât un asasin. Numai cã, la urma urmei, pe mine nu prea mã interesau chestiile astea. Poate cã, per total, mi-ar fi pãrut rãu de Rabbi, dar oamenii au înclinaþia de a-ºi încheia, înainte de socotelile cu viaþa. Ãsta-i stilul lor inconfundabil... Geo se trezi devreme, se bãrbieri cu grijã, îmbucã ceva ºi plecã la o ora când ceiatari începeau sã se scoale. Reveni în jurul prânzului ºi începu sã scormone printre lucrurile lui. Nu se opri upra actelor pe care le avea ºi scoase niºte instrumente ciudate: o pereche de tije

lungi de metal, cu niºte mânere speciale, ce le permitea rotirea, niºte anse micuþe, dediferite forme ºi, spre marea surprizã, un cristal de cuarþ de dimensiuni apreciabile. Am ezitat doar pentru o fracþiune de secundã. În mod cert cristalul era complet acordat pe personalitatea lui Geo, altminteri ar fi fost primul lucru pe care l-aº fi simþit în interiorul meu. Dar cristalul era tãcut ºi aparent impenetrabil. Retras precumGeo, sau Gelu, sau Goruþ. Numai cã era un cristal viu de cuarþ, care pãstra în el o grã lucruri. Unele poate cã erau prea personale. Unele poate cã erau chiar dureroase. Poate cã aveam sã sufãr. Dar eram un apartament curios. Este singura scuzã pe care o gãs acum pentru prostia pe care am fãcut-o atunci. Cristalele sunt folosite de oameni de multã, de foarte multã vreme. Poate aveþi impresia cã linia de legãturã dintre un apartament ºi un cristal este, dacã nu de-a drep absurdã, atunci ceva extrem de complicat de realizat. Aiurea! Unul dintre cele mai vechi concepte ale omului, în aceeaºi mãsurã simbolic ºi material, este casa, apartam

ul. Din aceastã cauzã, motivul apartamentului este prezent în majoritatea simbolurilor ºi arhetipurilor umane. Casa, cetatea sau templul nu este altceva decât imaginea universului. Mai mult, imagistica subtilã asociatã cristalului este structuratã în forma nei case care conþine diferite încãperi, fiecare încãpere oferind oamenilor unul sau maulte rãspunsuri la întrebãrile sau problemele lor. Aºadar, nimic mai simplu sã mã acord imaginea conþinutã de cristalul lui Geo ºi sã devin, pentru o clipã suspendatã de-a lutimpului, casa din interiorul cristalului sãu... Un coridor, lung ºi întunecos. Un ºir de uºi cu etichete. Le privesc pe rând: Cun teoreticã", Cunoaºtere ezotericã", Antrenament", Geografie subtilã Carpatinã", Conontraspionaj", ºi tot aºa. Etichetele uºilor m-au nelãmurit. Desigur, casa din cristal ra mãsura personalitãþii lui Geo, dar nu vedeam uºile clasice ale ghizilor spirituali, le studiului. Intrigat am trecut de uºa pompos etichetatã Cunoaºtere ezotericã". Un individ în uniformã, încãrcat de decoraþii, perora în faþa lui Geo.

Patria noastrã, stimate domnule, ascunde multe comori râvnite de alþii. Sunt foarte multe izvoare care aratã faptul de netãgãduit cã viitorul acestei planete depinde deaceste meleaguri. De aceea, de-a lungul timpului, pãmântul nostru a tot fost cãlcat de duºmani. Iar rãzboiul continuã ºi în prezent. Bombardamente subtile sunt dezlãnþuite p, pe anumite frecvenþe subtile, în tot felul de experimente nemiloase. Suntem în mijlocul unor forþe dezlãnþuite de mai multe genii ale rãului. Cea mai mare parte dintre acetea sunt þinute sub control de oamenii noºtri. Existã însã, din când în când, persoane riculoase. Profesorul Culin, de pildã, a reuºit câteva atacuri extrem de bine orchestrate la adresa statului nostru, nu prin articolele sale, puerile ºi insignifiante,din presa ºi radioul altor state, ci prin încercãrile sale de a trimite sentimente de

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


revoltã prin reþeaua Hartman. Mai mult, ultimele douã cutremure, de magnitudine 4,5 ºi ,1 au fost concepute ºi orchestrate de el... Am zâmbit în sinea mea. Cutremure orchestrate de un om aflat pe alt continent,asta da cunoaºtere ezotericã. Nepãtrunse sunt personalitãþile umane. Am intrat apoi în a numitã Contraacþiune". Un personaj asemãnãtor þinea o predicã cam la fel, în faþa alre nu se deosebea cu nimic de cel precedent: Avem oameni bine antrenaþi în toate domeniile importante. Avem personalitãþi capable de a oferi apãrare psihicã oricãrui potenþial uman, indiferent de natura sa. Cei maibuni subiecþi ai noºtri s-au antrenat în grupul de apãrare al lui Kadhafi ºi Saddam. Amuºit sã bruiem tentative de spionaj psihic în buncãrele din Bagdad. Am sondat încãperilunse din marea piramidã de la Gizeh ºi rezultatele au fost identice cu cele ale ruºilor ºi americanilor. Am reuºit sã facem hãrþi de la distanþã ale palatelor prezidenþiale a. Dar, o bunã contraacþiune psihicã se împleteºte cu acþiuni curajoase, directe, chinima teritoriului controlat de inamici. Eºecul atacului cu rachete de acum câþiva aniasupra postului de radio Europa liberã nu a fãcut altceva decât sã dea un impuls nou acnilor noastre. Mai mulþi aºa numiþi dizidenþi au murit, fie în accidente banale" de cie, fie rãpuºi de otrãvuri care provoacã stopuri cardiace sau respiratorii. Faci parte, a ora actualã, dintr-un serviciu secret bine pus la punct, cu o tradiþie puternicã, ºi u un mare viitor. Nici acest personaj nu a reuºit sã mã lãmureascã. Cine era de fapt Geo? Mi-a veniteea sã mã întorc la camera cu eticheta Antrenament". Înãuntru, Geo pregãtea un plan de acþiune ciudat. Acesta începea cu o scrisoare cãn oarecare Adrian, un tip plecat cu mulþi ani din þarã, care rãmãsese în toþi aceºti an

t activ al serviciilor de informaþii. Destinatarul era solicitat sã gãseascã un individdependent de droguri, cu o personalitate extrem de instabilã, care sã comitã o crimã. Idividul trebuia plãtit cu o sumã considerabilã, drogat ºi apoi omorât, chiar de cãtre A. Adrian, la rândul lui, urma sã disparã definitiv. Prima crimã trebuia sã parã, în ace, o execuþie tipic mafiotã ºi un ritual barbar. Cheia acestui scenariu bine pus la punct era atragerea victimei la locul asasinatului, la o datã ºi o orã bine stabilitã, pri mijloace psihice. Am cutreierat mai multe încãperi din cristalul lui Geo. Portretul care reieºea nu se deosebea fundamental de ultimele impresii pe care le aveam despre locatarulmeu. Era, mai mult ca sigur, membru al unei organizaþii secrete, un soi de poliþie,dar a cãrei activitatea pãrea cã nu se supune nici unei alte organizaþii din þara aceas Pãrea mai curând a fi tipul perfect de organizaþie secretã, de masonerie a cãrui unui p, dar ºi unicã obsesie, era destinul uman. Era, la urma urmei, o activitate umanã pe

care eu o consideram a fi extrem de plicticoasã... Mi-a venit o idee, m-am decuplat de cristal ºi am încercat sã accesez o serie de apartamente strãine, care sã mã condue din urmã la apartamentul profesorului Culin. Nu-mi închipuiam cã am mari ºanse de izb dar am reuºit mult mai repede decât speram. Apartamentul din districtul Wentworth nu prea avea chef de comunicaþii cu mine. Nici când i-am explicat cã s-ar putea ca locatarul meu sã fie implicat în moartea loatarului sãu nu a pãrut foarte interesat. - Cine þi-a spus cã pensionarul meu, profesorul Culin, a fost ucis? Întrebarea m-a nãucit. - Adicã locatarul tãu trãieºte? am îngãimat, complet derutat. - Nu, n-am spus asta, am spus doar cã nu este clar dacã a fost omorât sau nu. - Nu înþeleg, am replicat sincer. - Uite, fãcu rãbdãtor apartamentul de pe celãlalt continent, profesorul Culin a pã

lumea aceasta într-adevãr pe 21 mai, într-un mod apropiat de ceea ce mi-ai povestit tu. Numai cã eu unul nu sunt convins cã a fost vorba de o crimã. O crimã implicã o voinþi criminal ºi un plan, mai mult sau mai puþin improvizat, dus la îndeplinire de cãtre ciminal. Ori, în cazul locatarului meu, eu cred cã planul i-a aparþinut de fapt ºi de drpt lui. Cã s-a folosit de probabil de acþiunile poliþiei secrete din þara lui de baºtinntru a realiza o trecere ritualã de o naturã deosebitã, foarte rarã. Ceva în genul uneinucideri în care vina karmicã este preluatã în întregime de criminal. O sinucidere careral este transformatã într-un act de martiraj, având o valoare extraordinarã pe cursul ieþilor viitoare. - Adicã vrei sã spui cã locatarul tãu a renunþat de bunã voie la toate avantajele

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ectele pe care le avea pentru a accepta un salt ritual în necunoscut? Nu-mi venea sã cred. La urma urmei nici noi, entitãþile statice, nu eram foarte convinse despre ceea ce se întâmplã dupã moarte. Era vorba desigur de o continuare, dar ce sens? La urma urmei, ce pretenþie puteam avea noi, niºte biete apartamente, sã înþelm adevãrurile fundamentale ale existenþei? Iar apartamentul ãsta plin de el din districtul acela cu un nume atât de imposibil purta ºi el, din plin, amprenta stãpânului sãu.in urmare, afirmaþiile sale erau relative. - Nu e vorba de un salt în necunoscut, rãspunse plictisit interlocutorul meu. Ci de un ritual întors pe dos. De ºansa unicã de a face o trecere mai grãbitã ºi mai adâlumea de dincolo... I-am mulþumit apartamentului din alt continent ºi m-am retras, încercând sã meditea cele aflate. ªi am deplâns condiþia noastrã de entitãþi statice, supuse influenþei cee entitãþi, nevoite sã-ºi caute drumul prin personalitãþile atât de violente, de contrai ºi de mizerabile ale oamenilor...

Au mai trecut douã zile. Geo, care plecase în ziua în care eu intrasem în cristalu lui s-a întors ca o vijelie, în mijlocul amiezei. ªi atunci s-a petrecut faptul acesta nemaivãzut ºi nemaiîntâlnit pe nicãieri în istoria cunoscutã de mine. Faptul care va i poate existenþa noastrã, a apartamentelor din acest bloc, precum ºi a oamenilor care trãiesc aici. Locatarul meu m-a contactat! Am simþit vibraþia cristalului ºi ceva m-a atras cu forþã iar în clãdirea imaginareriorul cristalului, purtându-mã pe coridorul cel lung pânã în faþa unei uºi pe care sctament". Sunt sigur cã uºa nu exista la trecerea mea anterioarã, dar lucrul acesta num-a mirat. La urma urmei, interiorul cristalului era imaginar. ªi, ca sã fiu la fel

de sincer în continuare - deºi, prin definiþie, noþiunea de minciunã nu este specificã amenilor - nu exista nici o forþã pe lumea asta care sã mã oblige sã intru. Intrarea mecolo era în aceeaºi mãsurã ºi o invitaþie, ºi o confirmare. Dar mai era, întâi de toateiozitãþii mele nestãvilite. Este, aºa cum am mai spus deja, singura circumstanþã atenuaesãbuinþei mele. Astfel încât, fãrã sã ezit, am intrat. Înãuntru se afla locatarul meu într-o þinutã neobiºnuitã, purtând o mantie precum domnitorii din urmã cu sute de ani. Mi-a perceput imediat ºi imaginea mea umanã, un bãrat cu barbã, îmbrãcat în niºte veºtminte puternic colorate, care purtau totodatã un desetric, de cercuri ºi pãtrate. Desigur, faptul cã eram bãrbat cu barbã nu avea nici o imtanþã, puteam ºi tot atât de bine ºi o femeie grasã - nu am înþeles de ce femeile grase simbolul urâþeniei umane, mie mi se par destul de simpatice - dar mi-a plãcut ideea îmrãcãmintei mele umane, o imagine destul de strãvezie a ceea ce ar fi putut sã fie o manala, simbolul ciudat al universului, apropiat de multe ori cu camerele unei case

. - Aºadar ai intrat în teritoriul meu, spuse gânditor Geo. Desigur, transparenþa funcþiona în ambele direcþii. ªtiam deja cã nu-l chema de fao ci Voicu, dar la ora actualã numele lui nu mai avea nici un fel de importanþã. Am preferat totuºi numele de Gelu, pentru a avea un mod oarecare de adresare. - Te mirã, domnule Gelu? Aveam impresia cã eºti omul care înþelege multe în jurul - Cine eºti dumneata? - ªtii foarte bine cine sunt. Doar apartamentul tãu. Nu sunt o imagine a alteipersonalitãþi, nu sunt folosit psihometric de alþi oameni, aºa, ca o placã turnantã, duai crezut la început ºi þi-ai luat toate mãsurile astea psihice de apãrare care, între ie vorba, nu sunt defel infailibile, domnule Voicu... A tresãrit, dar a realizat imediat cã spuneam adevãrul. - Prefer, dacã nu te superi, numele de Gelu, aºa, fãrã vreun motiv aparent.

A dat din umeri ºi a spus: - Unul din foºtii tãi locatari a fost agent secret al altei puteri? Sau este la ora actualã unul dintre locatarii actuali ai blocului în slujba altor interese naþionale? I-am transmis date despre toþi locatarii mei anteriori ºi ceea ce ºtiam despre actuali vecini din bloc. A sesizat esenþa datelor dar nu a dat semne de mulþumire. - ªi ce vrei de fapt? - Nimic, am rãspuns. Sunt doar curios, atât. A fãcut câþiva paºi prin încãpere, preocupat. - Hm, un apartament curios! Exact asta ne mai lipsea! N-ajung toate scursur

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ile pãmântului care ne atacã în fel ºi chip. Fãcu o pauzã, apoi continuã: - Bine, de vreme ce te afli aici, cred cã este totuºi de datoria mea sã fiu gazdãDeci, pentru un timp rezonabil, îþi stau la dispoziþie. Cu condiþia desigur, sã fi la fde sincer. - Fãrã îndoialã. Ce vrei sã ºtii de la mine? - Îþi voi pune o singurã întrebare. Dar mai întâi întreabã tu ce vrei sã ºtii. Nu at pânã acum cu o entitate ca tine... - De ce ai vrut sã-l omori pe profesorul Culin? Râse, mai mult cu buzele. - Drept la þintã, nu? Dar scuzã-mã, nu am vrut sã-l omor, l-am omorât chiar. Mã privi întrebãtor, dar eu am tãcut, aºteptând sã continue. - Profesorul Culin era tipul perfect de duºman al acestei þãri. Fugise în strãinãte mai mulþi ani ºi în ultima perioadã desfãºura activitãþi profund duºmãnoase la adresatru. - Faci parte din poliþia secretã? l-am întrerupt eu. - Oficial, da. Numai cã nu este vorba propriu-zis de o poliþie secretã, de o poliþe politicã, dacã vrei. Grupul din care fac eu parte este o organizaþie veche de multesute de ani, care vegheazã la binele acestei naþiuni. Ai impresia cã profesorul Culina devenit periculos prin activitatea lui, aºa zis dizidentã, publicând articole rãutãcie la adresa conducãtorilor noºtri de ieri ºi de azi, sau perorând insulte grosolane pe a diferite posturi de radio de mare audienþã? Nici vorbã. Din punctul ãsta de vedere, dmnule - sper cã nu te deranjeazã adresarea asta - Culin era un mare nimeni. Devenise însã un mare expert în magie ºi divinaþie. Nu numai la modul teoretic. Ajunsese sã fac

ic diverse forme divinatorii cu studenþii sãi. Înþelegi? - Nu. Adicã nu vã deranja activitatea lui politicã ºi vã deranjau jocurile de-a ma? - Exact. Cu precizarea cã, de fapt, jocul este cea mai serioasã activitate umanã. Înclinaþia lui spre ludic, spre teoria ºi practica jocurilor l-a fãcut sã devinã un duriculos al acestei þãri. Din simplul motiv cã formaþia lui de bazã era anarhistã. Nu ac sub nici un motiv vreo autoritate conducãtoare. Toate jocurile lui ducea la concluzia cã singurii conducãtori adevãraþi sunt magicienii care, mai mult, nu au nevoie în de supuºi, de cetãþeni obedienþi care constituie baza unei societãþi trainice ºi de vii de parteneri la un joc a cãrui mizã finalã este încã imposibil de precizat. Ce inepþi - Aºa vedeþi voi viitorul naþiei voastre? Interlocutorul meu rânji. - Eºti neobiºnuit de ironic pentru un apartament de bloc. Dar, fãrã nici o urmã de

a voinþã, ãsta este totuºi viitorul. O civilizaþie ordonatã, disciplinatã, care-ºi va ua fi nevoie, ºi în iad, conducãtorul care se dovedeºte a fi cel mai mare patriot posibi. Ãsta este singurul viitor, în marea de nebunie care ne înconjoarã. Este, de altfel, taseul urmat de Moise prin deºert cu afurisiþii lui de evrei. Este calea spre viitorsugeratã de bunul nostru Dumnezeu. Iar noi nu suntem slujbaºii unei instituþii oarecare, ci preoþii nemijlociþi ai lui Dumnezeu. Puterea poliþiei secrete este sublimatã astfl în arma binelui îndreptatã împotriva rãului. Simplu, eficace ºi absolut necesar. - ªi n-ai niciodatã momente de îndoialã? - Niciodatã. Cred în Dumnezeu ºi în viitorul neamului cu toatã fiinþa mea! - Ai de când sã-l ucizi ºi pe Rabbi? M-a privit nelãmurit. - Rabbi? Ah, cerºetorul blocului... De ce sã-l omor? m-a întrebat plin de uimire. - Pãi s-a apropiat foarte tare de teoria asasinatelor practicate de voi-

A început sã râdã cu poftã. - Ai tras cu urechea ºi la convorbirea aia? Eºti tare. Dar fii pe pace, nu am nimic cu bietul cerºetor. Nu-þi dai seama, este un tip atât de insignifiant... De altfel, destinul nebunilor este sã strige în gura mare niºte adevãruri care nu folosesc nimã, niciodatã... Am încercat atunci o senzaþie de plictisealã. Ce mã interesau pe mine oamenii ºi pcupãrile lor demente? - Bine, îþi mulþumesc pentru lãmuriri, am spus ºi am dat sã ies din încãpere, pentoarce în lumea realã. - Stai puþin, vreau sã te întreb ºi eu ceva, fãcu Gelu.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


M-am oprit ºi l-am privit întrebãtor. - Cum poþi fi ucis? a spus el, fãrã alte ocoliºuri. Am apreciat iar sinceritatea lui. - Nu ºtiu, am spus clãtinând din cap. N-am mai ucis niciodatã un apartament. Am aºtepta preþ de o clipã, având senzaþia cã va declanºa totuºi un atac psihic impra mea, atac care, evident, nu avea cum sã mã afecteze. Dar care aveam totuºi sã-l perep ca atare. Nu s-a întâmplat însã nimic, astfel încât m-am decuplat de cristal direct,i recurg la gestul simbolic al ieºirii pe uºã. Încã nu-mi dãdeam seama în ce mã bãgasem

La scurt timp dupã cele întâmplate, Gelu a pãrãsit iar locuinþa. Dar nu a lipsit dva ore. S-a întors spre searã, cu o privire posacã, dar însoþit de o femeie. A întins it masa, a desfãcut o sticlã de vin, au petrecut ºi apoi au fãcut dragoste. I-am lãsat îe, fãrã sã încerc sã mã acordez pe frecvenþa lor. De altfel am avut senzaþia cã Gelu înd sã-ºi recapete încrederea în lumea în care trãia, încredere care fusese zdruncinatã dul cu mine. Desigur, o biatã închipuire de apartament orgolios- A pãrãsit iar apartamentul a doua zi dis de dimineaþã, reîntorcându-se însã în jur cu o geantã mare de voiaj. S-a aºezat iar în faþa unei lumânãri aprinse ºi a început s Nu l-am perceput: o fãcea ori într-un mod foarte discret, ori de formã. Impresia meaera cã era vorba doar de un alt ritual de recãpãtarea încrederii, precum noaptea de draoste cu o femeie luatã de pe stradã... Apoi a desfãcut geanta ºi a scos o mulþime de piramide de cupru, roºiatice. A plast câte una în fiecare colþ al fiecãrei camere, inclusiv în holuri, la baie, la bucãtãrir în cãmarã ºi în debara. A luat apoi cristalul în mânã ºi s-a concentrat pe entitatea imþit foarte puternic.

Îmi pare rãu, domnule apartament, dar scurta noastrã colaborare a luat sfârºit aici permit sã spun, scurta ºi accidentala noastrã colaborare. Mi-am consultat superiorii cu privire la problema existenþei tale ºi, aºa cum mã aºteptam, eºti un caz absolut ap Dar având în vedere ºi singularitatea existenþei mele, s-a tras concluzia logicã cã nuecât un fel de prelungire a fiinþei mele. Concluzie care, sincer sã fiu, nu era foarte inexactã. Dar nici foarte exactã. Astfel încât va trebui sã tragem linie ºi sã adunãm. Sau, mai corect, sã scãdem. Stenþa dumitale. Dacã te consoleazã în vreun fel anume, sã ºtii cã vei muri pentru o cauPentru viitorul neamului pe teritoriul cãruia ai fost construit. Eºti, aºadar, încã o deosebit. Atât prin existenþa, cât ºi prin moartea ta. Adio. Se repezi, ca ºi cum aº fi avut vreun mijloc anume sã-l împiedic, ºi a rãsturnat pdele instalate la colþuri cu vârfurile spre centrul încãperilor. Dupã o clipã de mirareimþit un soi de bruiaj pe canalele mele senzitive ºi de comunicaþii. O senzaþie mai cur

de neplãcere, decât una care mi-ar cauza cu adevãrat oarece probleme. Dar, dintr-o prudenþã elementarã mi-am redus la maxim activitatea pe care o putea el sesiza. Am cugetat preþ de câteva minute. Aºadar era gata sã mã elimine. Deºi nu mã gândisatã la aºa ceva, o astfel de acþiune nu prezenta în sine nici o dificultate. Orice clãd poate fi distrusã. ªtiam ºi eu cazuri nenumãrate de demolãri. ªi dacã nu avea sã facã buldozer, Gelu putea foarte uºor face rost de explozibil. Putea tãia, ºi mai simplu, conducta de gaze. Putea face o grãmadã de chestii. Totuºi prefera sã mã atace direct pe n subtil. Motivul era însã evident: Gelu era un iniþiat în anumite lucruri. ªtia foartene cã o entitate poate fi distrusã fizic, fãrã a fi afectat planul subtil. De altfel, dn campania de demolãri purtatã în urmã nu cu foarte mulþi ani se pare cã poliþia secretnumite învãþãminte. Urmele bisericilor aruncate în aer rãmãseserã impregnate ani în ºirspective. Superbele case vechi de zeci sau chiar sute de ani demolate cãrãmidã cu cãrãmeserã alãturi de entitãþile cenuºii ale blocurilor fãrã personalitate construite acolo.

r, în cele din urmã entitãþile dispãreau. Dar nu atât de rapid pe cât se aºteptau oamenveau dinamita în buzunar. ªi parfumul trecutului deranja întotdeauna... Deci Gelu îmi voia moartea subtilã. Dar întrebarea era, avea sã se opreascã la min Gelu însã era pus pe fapte mari. Nu s-a mulþumit cu piramidele care mã deranjau, c s-a apucat apoi cu migalã sã schimbe polaritatea nodurilor reþelei mele de radiaþii. ªvea un potenþial ridicat de putere. Am vãzut cã folosea pentru acest lucru ansele metalice de mici dimensiuni. Distorsiunea în reþeaua mea energeticã m-a deranjat cu adevãra. Atunci mi-am dat seama cã omul acesta nebun putea sã mã ameninþe cu adevãrat. Pe minee ceilalþi. Era cazul sã fac ºi eu ceva. Dar, exact în acel moment, apartamentul cel ma apropiat, cel de la acelaºi nivel, a luat el legãtura cu mine:

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Ce se întâmplã cu radiaþiile tale?" m-a întrebat direct. I-am povestit în fugã toatã afacerea. Jale" a concluzionat. Poate n-ar strica sã iei ºi tu niºte mãsuri de apãrare." Ai vreo idee?" am întrebat eu. Da" rãspunse el. Dacã gluma se îngroasã, poþi cere protecþia micii biserici de p." Care bisericã micã de peste drum?" am întrebat aiurit. Blocul nostru se învecina avi cu o oþelãrie învechitã ºi obtuzã. Imbecilul meu de locatar, ãl de se crede descendentul þarilor, vede peste drum o clopotniþã în locul oþelãriei. Pare ciudat, mai ales cã din câte ºtiu, înainte de oþelflau câteva case de nevoiaºi. Dar omul, nu ºtiu prin ce mijloace, a adus-o cu sine, exact acolo unde o crede el. Mai mult, deºi el nu percepe decât clopotniþa, toatã biseric este acolo, stând dreaptã ºi mândrã în acelaºi spaþiu fizic cu oþelãria asta blestamat Ia te uitã" am zis. Nu ºtiam. Oare locatarul tãu doar o vede sau, aºa cum deºtepe deasupra ta a cãrat marea cu sine, ºi-a cãrat ºi el clopotniþa? Greu de crezut. Mai c aº înclina sã cred cã toate oþelãriile au înlãuntrul lor câte o clopotniþã. Ce zici?" Zic cã numai tu puteai avea ca locatar un securist" pufni prietenul meu. Securist?" am fãcut eu. Numai Rabbi, cerºetorul, foloseºte expresia asta. Se vedrul tãu e prieten cu Rabbi." Eºti idiot!" s-a supãrat el. Sã ºtii cã nebunul tãu e în stare sã arunce toatã ccazul ãsta, tu eºti rãspunzãtor de ceea ce se va întâmpla." a mai adãugat ºi s-a retras ªi avea perfectã dreptate. Din cauza mea alþii putea suferi consecinþe extrem de srioase.

Îl privesc cum munceºte cu sârg ºi rememorez toate întâmplãrile care au dus aici. te într-adevãr nebun. Nebun de legat. Un tip greu de înþeles, de catalogat, cel puþin da nivelul meu. Este, fãrã discuþie, un individ rar. Îl privesc cum alterezeazã cu migalã reþeaua Hartman. Reþeaua Hartman, dacã numelede oameni nu vã spune nimic, este baza sistemului de comunicaþii între entitãþile acestlumi. Oamenii care o pot simþi, o percep ca o reþea de radiaþii, ca un caroiaj îndrepta pe direcþia nord-sud ºi est-vest, lat cam de 20 de centimetri ºi având distanþa dintreduri cam de aproximativ 50 de centimetri. Desigur oamenii sunt conºtienþi cã aºa numitee radiaþii" nu sunt de naturã electromagneticã, ci teluricã. De aceeaºi naturã cu radiirilor ºi radiaþiile diferitelor surselor subterane. Aspectele telurice nu sunt recunoscute oficial, ºi doar puþini oameni au curajul de a le studia. Dar chiar ºi aºa, au ut repede legãtura dintre radiaþiile telurice ºi miºcãrile tectonice. ªtiu deja cã radirtman îºi modificã distanþele între noduri în preajma cutremurelor. ªi este pânã ºi la

lor cã relaþia este biunivocã. Modificarea structurii radiaþiei Hartman poate provoca mi tectonice, erupþii vulcanice sau doar de gaze naturale sau petrol; ºi oamenii încã nuiu cã pe o planetã vie, toate magistralele informaþionale comunicã între ele: via radiaartman se pot provoca ºi cicloane, ºi alte urgii climatice. Însã nimeni - sau aproape nimeni - nu a avut puterea de a manipula corect radiaþia Hartman. De fapt nu e vorba atât de putere, cât mai curând de tehnicã. ªtiu cã nici Gu stãpâneºte aceastã tehnicã; dar are un noroc chior. A reuºit, involuntar, sã corelezeenergii telurice, reuºind în plus ºi o rezonanþã cu forþa obtuzã a oþelãriei de vizavieamnã cã ar putea declanºa într-adevãr un cutremur extrem, cu epicentrul chiar sub blocnostru. Simt schimbãrile ce traverseazã entitatea mea. Ceva se întâmplã ºi, pentru prim existenþa mea, simt ceva ce s-ar putea traduce prin fricã. Fricã ºi neputinþã în faþa superioare ºi nemiloase. Gelu s-a aºezat iar în mijlocul camerei, în genunchi, în faþa unei lumânãri aprins

ristalul în mâna dreaptã. Se concentreazã pe entitatea mea ºi apoi trece cristalul în m Vreau sã-mi iau adio de la tine, domnul meu. De fapt, de la voi toþi. Voi provoca un cutremur ºi voi veþi dispãrea. Nu-mi pare rãu, sunteþi niºte entitãþi periculoaseare rãu nici dupã victimele umane care vor urma: în cele din urmã, dacã cerºetorul ºtieestii, de bunã seamã cã nu-ºi va þine gura. ªi chiar dacã majoritatea locatarilor de ai nebuni, nu am de ales. Sunt chemat de Dumnezeu sã menþin pacea ºi liniºtea ºi destinulal acestui neam. Din când în când e nevoie de sacrificii. Am convingerea cã tu poþi înþucrul ãsta. De fapt ãsta este ºi scopul pentru care te-am contactat acum, pentru ultima oarã. Ai ceva de spus? Da" am replicat eu îndârjit. Sã-þi spun doar cã nu tu l-ai ucis pe profesorul Cu

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Râde. Un râs ciudat, poate chinuit, dar totuºi un râs. De bunã seamã cã nu eu. Asasinul lui zace într-o fundaþie de beton, nevãzut ºi neºimeni. Adrian a dispãrut ºi el în mijlocul Atlanticului. N-ai priceput chestia asta? Nu, domnule Gelu" continui eu. Profesorul Culin s-a folosit de voi, pionii poliþiei secrete, pentru a trece dincolo. A mizat pe culoarea morþii într-un joc pe care voi nu-l înþelegeþi ºi a câºtigat. S-a folosit de voi tot timpul ºi voi habar nu aveþiia asta. Înþelegi?" Nu, nu înþeleg. Culin a pierit aºa cum pier trãdãtorii. Cu un glonte în cap, alãtun morman de rahat. Ce vezi nobil în chestia asta? Faptul cã ºi-a bãtut joc de voi. Faptul cã a ºtiut de le bun început ce joc joacãsunt regulile ºi care-i va fi finalul. Iar efectele jocului sãu nici nu au început încãar mecanismul a fost pus în miºcare ºi nu mai poate fi oprit de nimeni." Vorbeºti prostii, fostul meu prieten, apartament. O singurã datã însã ai avut drepe, când m-ai întrebat dacã am de gând sã-l omor pe Rabbi. Nu ai înþeles cã te-am minþit, pe planul Culin, cea mai mare realizare a mea nu este, dupã teoria cerºetorului, crima perfectã de gradul 3, uciderea lui Culin. Eu sunt pe cale sã reuºesc în momentul aesta o crimã perfectã de gradul 4: elimin, fãrã nici o consecinþã ulterioarã, toþi martili ai unei acþiuni de mare fineþe. Distrug un bloc de nebuni dintre care câþiva, întâm au aflat un adevãr relativ. Este, dacã vrei, chintesenþa crimei perfecte. Sau, de cenu, chintesenþa dezvoltãrii umane sub oblãduirea unei puteri descinse direct din Divinitate. Ce zici? Nu aveam nimic de zis. M-am mulþumit sã repet vorbele lui Rabbi: Dumnezeii mã-tii de securist împuþit!" Mã dezamãgeºti, prietene. Chiar mã faci sã-mi parã rãu de timpul pierdut cu tine.

Este concluzia trasã de Rabbi, cerºetorul, dupã discuþia avutã cu tine" am repliclm. În cazul ãsta nici el nu este nebunul cel înþelept. ªi deci moartea lui, strivit sscarã, nu mai are nici o revelanþã. Adio, domnule- apartament. Se concentreazã ºi-ºi încheie treaba. Simte - ca ºi mine - vuietul din pãmânt ºi parte clar cutremurul care se apropie. Zâmbeºte ºi se îndreaptã cu pas liniºtit spre ieºn apartament. Coboarã apoi scãrile cu acelaºi pas egal, impasibil. În holul de la intrae fluturã mîinile spre Rabbi, care-ºi face veacul pe-acolo. - Dumnezeu sã-i aibã în pazã pe marii patrioþi, spune Rabbi. Gelu nu se opreºte ºi iese din clãdire, trecând la fel de imperturbabil strada, ajngând în faþa oþelãriei de vizavi. Exact în momentul acesta eu simt nãvala ºi tremurul uria sa în faþa celor care i-au tulburat odihna. Vãd, într-o fracþiune neterminatã ce stâmpla ºi încerc senzaþia regretului. ªi, totodatã, mã întreb cum oare simt oamenii pal

i...

* * *

Extras din raportul de anchetã al comisiei de investigare a morþii ofiþerului - din U.M. 0 - astãzi, 13 septembrie 19...:

«Moartea maiorului - a survenit în urma impactului cu camionul cu numãrul - al cãri ºofer a pierdut controlul volanului ºi a urcat pe trotuar, pe strada - exact în faþa locului în care era una din locuinþele de serviciu ale ofiþerului nostru. ªoferul camionului ºi-a pierdut ºi el viaþa în urma impactului cu zidul de beton. cetãrile ulterioare nu au putut stabili nici o legãturã a ºoferului, sau a întreprindercare poseda autocamionul cu vreo putere strãinã, sau serviciu de informaþii al altei n

aþiuni. Deºi maiorul a dus la îndeplinire mai multe acþiuni extrem de periculoase de contraspionaj, nu existã nici o probã cã ar fi decedat în urma acþiunii unor elemente duºmãotriva statului nostru, în ciuda faptului cã au existat doi martori - dintre unul fiind vecinul de apartament al maiorului - ºi al doilea un individ declasat, propãºit în olul imobilului - care au susþinut vehement cã moartea s-a datorat prãbuºirii peste el unei clopotniþe misterioase, inexistente, care ar coexista cu spaþiul oþelãriei de pese drum de locuinþa de serviciu. În ciuda faptului cã primul martor pretindea cã este decendentul familiei þariste ºi al doilea se lãuda cu o poreclã de nuanþã sionistã, inves ulterioare nu au putut confirma aceastã teorie bizarã, în ciuda faptului cã autopsia m

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


dico-legalã indica drept cauzã a morþii un traumatism cranian produs de un obiect de mari dimensiuni, ºi nu ºocul loviturii camionului. Datoritã meritelor deosebite ale angajatului nostru, propunem avansarea post-mortem la gradul de colonel ºi înmormântarea sa cu onoruri militare.»

TRECEREA

Adriana Moºoiu

Îl aud mereu. Îl aud strigându-mi sã cobor în cabinã, sã nu mã ude valurile. Vocea mereu, îmi stã prinsã de creier ca o ghearã. Nu pot fugi, e ca ºi cum m-aº feri de umba. Nu, nu. Fiecare noriºor, fiecare ploaie îmi aminteºte de el, fiecare þigarã, fiecarere. Uneori îl ºi vãd. Stã pe marginea vasului ºi trage de plasã. Râde când prinde un rpucã de cap ºi-l aruncã pe masa de lângã bucãtãrie, înjurã. "Vedea-v-aº conserve pe toþde ce îi urãºte atât de mult. Doar el ºtia. Sau simþea cã e ceva reciproc, reciproc ºi mbat. Marea. Ce poþi gândi când la prima întâlnire îþi aruncã la picioare o piatrã cu dbiþi în ea? Cine-þi aduce cranii la întâlnire? Am coborât în cabinã, sã nu mã ude valurile. De când oare devenisem atât de ascult

laº? Nu era prima furtunã ºi nici nu eram departe de þãrm. Doar cã bãusem ceva mai mul ºi ºtia cã n-aº fi putut decât sã-l încurc. Am adormit, legat de pat sã nu mã rãstoarn doar o furtunã, ca multe altele. Te face ciuciulete, îþi toarnã apã sãratã în ochi ºi oi când trece te apuci sã oblojeºti spãrturile din calã. Mã gândeam sã dorm câteva ore,s ºi pe el sã se odihneascã. Se odihneºte în pace. Când m-am trezit, vasul era pustiu ºi nici urmã de nor pe ceHabar n-aveam cât dormisem, fusese mai mult decât un simplu somn. L-am strigat ºi l-am cãutat peste tot, de nebun. Mi se pãrea cã-l aud rãspunzându-mi, sau cã îl vãd apãrând. Aº fi întors vasul, sã-l caut, dar unde? Din ce direcþie venisem? Sunt douã sãptãmâni de atunci ºi n-am coborât încã pe uscat. Mai aºtept, trebuie sse poate sã fi dispãrut chiar aºa, fãrã urmã. Îl aud, ºi ºtiu cã e aproape, îl voi gãsi

* * *

Mãnânc doar hamsii prãjite, de câteva zile. M-am instalat la o terasã de unde pot ea marea. Sunt tot felul de cerºetori pe la mese, îþi vând diverse nimicuri sau îþi cer, de-a dreptul. Mâine voi merge la poliþie, sã-l declar dispãrut. Nu ºtiu... am tot ezi, sperând într-un miracol. Mereu m-am gândit cum ar fi dacã m-ar prinde un cutremur în n, de exemplu, ºi nu m-aº mai trezi, sau dacã m-aº îneca cu pastã de dinþi în baie ºi nimeni. Mereu m-am gândit la mine, sã nu mi se întâmple mie ceva. Nu m-am gândit cum aº na dacã i s-ar întâmpla lui ceva. Era de neimaginat. Ce stupid... Cu aproape o lunã în beam bere la aceeaºi terasã ºi ronþãiam raci. Acum tresar de câte ori mi se pare cã-l vaud strigându-mã, alerg pe stradã dupã cineva care-i seamãnã, îl caut într-una. Îmi lipi aprind o þigarã. Se însereazã ºi încep sã aparã stelele. Luna. Privesc în sus de câtee ºi mi se pare cã, încet-încet, înþeleg. E lunã plinã ºi e august. Cu o lunã în urmã ct la zenit. Acum îmi explic acea furtunã ivitã din senin ºi somnul meu profund, mai mul

decât un simplu somn. ªi-mi amintesc de o þigancã bãtrânã, cu fusta înfloratã, povestiispãruþi în timpul ploii de stele. De cei plecaþi odatã cu ea, care se întorc mereu în locuri, nefiind în stare nici sã treacã dincolo, nici sã rãmânã de tot. Eu sunt. Eu sun care...

CAZUL IOV

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


- secþiune multiplan -

Liviu Radu

nivelul n-1 Ciudatã fiinþã e cãþeaua asta, mãi Iezechiel! Eu, Iov, i-am înecat cãþeii ºi, în lmuºte, sã plece în lume ºi sã-ºi caute un stãpân mai bun, mi-a lins mâinile, m-a privitini de devotament, de parcã n-ar fi contat decât placul meu. O flãmânzesc, nu-i dau apãar ea îmi apãrã gospodãria ºi bunurile, punându-ºi viaþa în joc. O s-o chinui în toate dacã o sã se rãzvrãteascã, pânã la urmã... Iar dacã o sã se dovedeascã devotatã ºi credm grijã de ea ºi-o s-o rãsplãtesc pentru toate cele pe care le-a îndurat...

nivelul n Ciudatã fiinþã e omul ãsta numit Iov, mãi Sataniel! Eu, Iahve, i-am omorât copii, molipsit de leprã ºi de cele mai scârboase boli, iar el, în loc sã-mi reproºeze modul î rãsplãtesc credinþa, sã-ºi caute un Dumnezeu mai bun, mai blând, se supune fãrã împotrlui meu, aducându-mi laude ºi fiind convins cã fac numai ceea ce trebuie. O sã continuisã-l chinui, dar dacã îþi închipui cã se va schimba ºi cã la un moment dat se va lepãdatunci te înºeli. ªi, dupã ce o sã mã conving cã nici cele mai mari nenorociri nu-l vor teascã împotriva mea, atunci, poate, o sã-l rãsplãtesc pentru toate cele pe care le-a ît...

nivelul n+1

Ciudatã fãpturã e Iahve! I-am omorât fiul în chinuri teribile, i-am persecutat crecioºii, m-am strãduit ca oamenii sã-i respingã învãþãturile, dar el continuã sã creadã alã, în capacitatea mea de a guverna universurile. O sã continui sã-l chinui, ºi dacã nva schimba, atunci, poate, o sã-l rãsplãtesc pentru toate cele pe care le-a îndurat...

OPERAÞIUNEA K3

Gheorghe Sãsãrman

1. Se trezi cu un sentiment straniu, ca dupã un coºmar. Ar fi putut jura cã, într-ade, visase. Însã ce anume visase, îi era cu neputinþã sã-ºi mai aminteascã. În clipa careomnul de trezie ar mai fi gãsit, poate, un capãt de fir care sã-l ducã, din aproape în oape, spre abisurile tulburi ale acelei viziuni, dar clipa trecuse fãrã ca el s-o fi intuit. Ar mai fi zãbovit în aºternutul frãmântat, semn de mare zbucium nocturn, sub puma care-i mai pãstra cãldura trupului, dar nu putea sã-ºi îngãduie asemenea slãbiciunidicã fãrã grabã, aruncã o privire spre deºteptãtor - mai erau trei minute pânã sã sune ria, a cãrei somaþie rãstitã ar fi fost acum fãrã sens. Trecu în baie ºi, ca de obicei,closet, spre a-ºi deºerta bãºica ºi colonul. O senzaþie incertã, mai puþin chiar decât nui vis tenebros, îl urmãrea fãrã voia lui. Era ca un amestec strãin, o prezenþã supãrãare nu ºtia cum sã se debaraseze. Percepu deodatã un zumzet depãrtat, monoton ºi persis

t, greu de definit. Îºi încordã auzul, fãrã sã-i poatã desluºi totuºi pricina, sau direenea. Mecanismul ca de ceasornic bine reglat al programului sãu zilnic avea totuºi capacitatea, verificatã de ani de zile în practicã, de a elimina micile dereglãri, datorte unor evenimente neprevãzute. Intrã sub duº. Tumultul produs de ºiroaiele de apã acop ciudatul zumzet ºi, preþ de câteva minute, se lãsã masat de jetul împroºcat cu maximã Se sãpuni ºi se limpezi, apoi se uscã, frecându-ºi metodic tegumentele cu prosopul. În din urmã, se postã în faþa oglinzii ºi îºi examinã critic faþa nebãrbieritã. Un zgomot ascuþit, ca de burghiu care muºcã în beton, îl fãcu sã tresarã. Cine sã ea de a-ºi violenta vecinii, la o orã atât de matinalã? Alte sunete, produse fãrã îndoilovirea furioasã a þevilor de calorifer, îi semnalarã prompt cã nu era el singurul dera

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


t. Mânuitorul sfredelului îºi continuã impasibil acþiunea, fãrã a pãrea sã se lase imprprotestele pe care le stârnise, ba chiar sporind treptat intensitatea. Bufnituri vehemente în planºee se adãugarã sunetelor propagate prin instalaþia de încãlzire centrate însã ºi ele de orice succes. Acest dialog al surzilor ºi nu tocmai, care nu mai contnea, îi acaparã pentru o vreme atenþia, dar fãrã a risca sã-l scoatã din tipicul toaletimineaþã. Prevãzãtor cum era, îºi pãstra întotdeauna o rezervã, cãci nimic nu i-ar fi ft decât ca, intrat în crizã de timp, sã ajungã sã fie nevoit sã se grãbeascã. Se decise mai dea importanþã zgomotelor ºi se concentrã asupra bãrbieritului. Trecu cu grila nicatã a braun-ului sãu prin peria þepoasã, cu fire negre, roºcate ºi argintii, care îi îmte noapte bãrbia. Intensul acompaniament sonor, cu totul neobiºnuit pentru aceastã operaþie cosmeticã ºi pe care încerca sã-l ignore, îi dãdea totuºi senzaþia curioasã cã ar aparatul de ras, ci o maºinã de tuns gazonul. Îºi turnã în palmã din flaconul cu after îºi fricþionã bine faþa, îºi tratã apoi axilele cu deodorant ºi se contemplã senin în e rezultat. Revenit în dormitor pentru a-ºi schimba pijamaua cu hainele de oraº, constatã cã tai de aici pãrea sã vinã, de undeva de sus, supãrãtorul zgomot, a cãrui stridenþã ajunsimp de nesuportat. Ridicã privirea ºi descoperi uluit cã pe tavan se iviserã câteva fis care, în mod vizibil, se tot lãþeau, cuprinse de o vibraþie suspectã. Zugrãveala începdesfolia, o bucatã de beton cât pumnul, desprinsã din planºeu, cãzu pe covor, iar din ga rãmasã porni sã se scurgã un amestec de pietricele, nisip ºi praf de ciment. Cu ochiironiþi pe tavan, continuã sã se îmbrace, încã greu de clintit din tabieturi, dar urmãritupoare cum frezele unei sape de foraj îºi fãceau, cu un scrâºnet sinistru, intrarea trfalã în spaþiul lui locativ.

2. Stãpânindu-ºi expresia feþei ºi, ceva mai greu, iritarea, urcã treptele spre etajudoilea, decis sã-l depisteze - chiar cu riscul de a se abate de la program - pe autorul nemaipomenitei sfidãri. Deºi locuia acolo de câþiva ani, era pentru prima oarã cãventura mai sus de palierul sãu ºi îºi mãrturisi în gând cã habar n-avea cine locuia înul de deasupra. Adevãrul era cã nu-ºi prea cunoºtea vecinii. Cu excepþia bãtrânei pe jurde de la parter, care-ºi petrecea cea mai mare parte a zilei stând la fereastrã, urmãrnd cu vãdit interes tot ce se întâmpla pe stradã, înregistrând cine ºi când intra sau irtã, ºi care mormãia ceva în chip de bineþe ori de câte ori îl vedea întorcându-se acaslocatari doar din vedere, probabil cã nici mãcar pe toþi, fãrã sã poatã spune la ce etafiecare. De salutat, se salutau rar, mai mult din greºealã, ºi numai când se vedeau în inta blocului. Pe stradã treceau unii pe lângã alþii fãrã a da vreun semn cã s-ar cunoa tramvai se þineau la distanþã ºi îºi fereau privirile, ca nu cumva sã fie confruntaþi

identificãrii. Aceastã prefãcutã amnezie era doar unul dintre simptomele fobiei propri marilor urbe, pentru ai cãrei subiecþi refugiul în anonimat nu-i niciodatã destul de sgur. În faþa uºii mai ezitã o clipã, jenându-se întrucâtva sã dea buzna în casa altora, dar imaginea scandaloasã a sapei de foraj penetrându-i tavanul îl fãcu sã se creadã îne a trece peste regulile bunãcuviinþei ºi, cu un gest scurt, apãsã pe butonul soneriei.primind nici un rãspuns, sunã încã o datã, mai insistent. Apoi, presupunând cã, din priei provocate de cumplita instalaþie, þârâitul soneriei ar fi fost greu de auzit, bãtu dai multe ori cu pumnul în tãblia uºii. Rezultatul - altul decât cel scontat - nu întârze arate: uºa apartamentului vecin se deschise ºi o cucoanã în capot, cu un batic sub cae se ghicea pãrul pus pe bigudiuri, i se adresã pe un ton iritat: - Nu mai bate, dom'le, nu vezi cã nu-i nimeni acasã! Tãcu, încurcat. Ce sã ºi spunã - cã nu putea sã vadã prin uºã dacã e cineva acasã

e, cã refuzul de a deschide nu-i neapãrat o dovadã de absenþã... - Sunt plecaþi la bãi, de vreo zece zile, mai þinu cucoana sã precizeze, înainte d închide uºa. Asta era, desigur, cu totul altceva. Pãrea cu totul improbabil ca agresorul sãfi operat de la acel nivel, de vreme ce locatarii lipseau de acasã de atâta vreme. Pus în faþa evidenþei, se îndreptã spre scarã, dar nu ca sã coboare, ci ca sã mai urce ui o logicã elementarã îl povãþuia sã-l caute mai sus pe fãptaº. Ajuns la etajul al treiiocni frontal cu un adolescent care, cu ghiozdanul purtat neglijent la subsuoarã,se arãta foarte grãbit sã ajungã undeva - poate chiar la ºcoalã, ceea ce ar fi fost de e, în raport cu entuziasmul îndeobºte redus arãtat acestei instituþii de cãtre muºterii

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


reneticul ºcolar o zbughi pe trepte în jos, fãrã a catadicsi sã-ºi cearã scuze.Clãtinã din cap a nerostitã dojanã ºi dãdu cu ochii de uºa la care intenþiona sã sune: sã, iar de dincolo de prag, dupã ce urmãrise speriatã scena, o femeie între douã vârstedresã umil, ca ºi cum toatã viaþa ei ar fi fost alcãtuitã dintr-un lung ºir de penitenþ - Iertaþi-ne, domnule! - Un moment, îi blocã el intenþia de a închide uºa, numai un moment! Nedumeritã, sau mai curând speriatã, ca ºi cum ar fi fost cuprinsã brusc de o anumuialã, femeia se opri cu mâna pe clanþã. - Sper sã nu mi-o luaþi ca extravaganþã, dar v-aº cere permisiunea sã arunc o privdormitor... - În dormitor! exclamã femeia, pradã unei crescânde agitaþii, pe care se strãduia scundã. - Exact. În dormitor, rosti el apãsat. În vestibul îºi fãcurã pe rând apariþia doi bãieþei, o fetiþã ºi, în cele din urmã lege nodul la o cravatã nu tocmai nouã. - Ce-i, dragã? se interesã acesta. Ce se petrece aici? Femeia îngânã încet, aproape în ºoaptã: - Domnul zice cã ar vrea sã arunce o privire în dormitor... - În dormitor! exclamã bãrbatul, la rândul lui. Dar cine eºti dumneata? se interes circumspect. Ai vreo legitimaþie... ori poate... Un mandat de percheziþie, ar fi vrut sã spunã, dar se opri. Izbutise, în fine, sã-rângã nodul ºi îºi netezea acum cravata, cu o palmã uºor crispatã. - Sunt vecinul de la etajul întâi. Apãsase din nou pe fiecare cuvânt, dând sã se înþeleagã cã n-avea de gând sã se la

emeia deveni parcã ºi mai palidã, iar bãrbatul remarcã fãrã prea mult entuziasm: - Deci a ajuns ºi la întâiul. - Exact. Fãrã alte comentarii, bãrbatul îi fãcu semn sã-l însoþeascã. Porni dupã el, urmat pã. În mijlocul dormitorului, din tavan pânã-n pardosealã, trona o coloanã metalicã, unru unsuros din oþel, angrenat într-o lentã miºcare de rotaþie. Prezenþa aceea implacabie, incompatibilã cu ambianþa intimã a unei locuinþe, îl fãcu sã se înfioare. Patul fuseu grijã, acoperit cu o cuverturã dantelatã, dar uºile dulapului erau întredeschise, iarva haine stãteau înºirate pe spãtarul unui scaun. Covorul, rulat ºi împins la perete, lvedere podeaua deterioratã, pe care se mai distingeau urme de moloz. Femeia nu semai putu stãpâni ºi izbucni în plâns. Copiii se lipirã de poalele ei, cãutându-i parcã ori poate dimpotrivã, tocmai din dorinþa instinctivã de a o ocroti, ºi îl fixarã cu prirele pe oaspetele nepoftit.

Jenat, el se retrase spre vestibul, mergând de-a-ndãrãtelea. Bãrbatul îl conduse ºn prag, înainte de a închide uºa, îi aruncã o frazã în doi peri, ca pe un fel de scuzã,otodatã din umeri: - Ce sã facem ºi noi... Resemnarea acestuia avu darul sã-i sporeascã indignarea. Ca ºi cum ar fi proiectat propria lui nevoie de ordine asupra întregului univers, se lãsa condus de impulsul irezistibil de a pune cu meticulozitate lucrurile la punct. Urcã spre ultimul palier aproape în fugã, sãrind câte douã trepte deodatã ºi fãrã sã ia în seamã cã toatã ca trepidaþie surdã. Ajuns în faþa uºii, se opri ca sã-ºi tragã suflarea. Cartea de vizitul soneriei, ornatã excesiv, îi fãcu cunoscut cã acolo locuia un profesor universitar, eea ce nu se prea potrivea cu portretul-robot al prezumptivului fãptaº, pe urmele cãruia o pornise. Sunã, totuºi, socotind cã trebuia sã procedeze sistematic, cu metodã, fãrvreo ipotezã neverificatã. O voce baritonalã îi propuse sã aibã puþinã rãbdare ºi, într

l vocii - un ins rotofei, cu chelie ºi barbiºon, costumat într-un fastuos halat de casã- se arãtã curând în prag. - Cu cine am onoarea? se interesã profesorul cu o politeþe calpã, mãsurându-l din pânã-n picioare. - Locuiesc la primul etaj. Fraza scurtã, ca o parolã, nu avu efectul scontat asupra profesorului, care continua sã-l cerceteze cu privirea, aºteptând lãmuriri suplimentare. Agasat, ridicã tonul - Forajul! Coloana de foraj! - Care coloanã? Simþi cã-l cuprinde furia:

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


- Cum care coloanã? Coloana metalicã din dormitor! Cea care a perforat planºeele, care mi-a gãurit ºi mie tavanul! Chiar nu ºtiþi despre ce e vorba? - În dormitor? întrebã profesorul, fãcând o figurã uimitã. O coloanã metalicã? Era prea de tot! Îl împinse la o parte, fãrã prea multe menajamente, pe amfitrion se precipitã spre dormitor, insensibil la protestele vehemente cu care era escortat. - Asta e violare de domiciliu! Am sã chem poliþia! - Ar fi, într-adevãr, o idee excelentã! Dupã ce trecu ca o vijelie prin camera de zi ºi dãdu de perete uºa dormitorului, rse pironit locului: nici urmã de vreo instalaþie, nici mãcar prelungirea acelui cilindru metalic, pe care-l depistase cu un etaj mai jos, nu era de zãrit nicãieri. De tavan era prinsã, la locul cu pricina, o plafonierã, iar pardoseala era acoperitã cu un impecabil covor persan. Descumpãnit, îºi roti privirea prin încãpere, neºtiind ce sã mai patul dublu conjugal, rezematã neglijent de perne ºi învelitã doar pânã-n brâu, vãzu otã într-o cãmaºã de noapte vaporoasã, care lãsa sã i se întrezãreascã conturul voluptos - De ce nu te acoperi ca lumea, scumpa mea, o certã profesorul pe un ton înþepat. Nu vezi cã avem o vizitã? - Tocmai mã pregãteam sã merg la baie, replicã ea ca ºi cum n-ar fi priceput rostuustrãrii - ºi, în loc sã-ºi tragã plapuma pânã sub bãrbie, cum era de aºteptat, o dãdu te, pentru ca mai apoi sã se ridice alene din pat, dezvelindu-ºi pânã sus coapsele tranafirii. Doar ºtii cât preþ pune ºeful meu pe punctualitate! O surprinse aruncându-i, chiar când trecea pe lângã el, o ochiadã îndrãzneaþã, pliscunse, de promisiuni ispititoare. O urmãri ca hipnotizat cum se îndrepta spre baie, mlãdiindu-ºi trupul sub faldurile strãvezii.

- Ei, stimate domn, i se adresã profesorul, fãrã a pãrea sã fi luat în seamã ochia cu intenþia vãditã de a-i abate atenþia de la evoluþia concupiscentã a scumpei sale pare de pat. Despre ce coloanã de foraj era vorba? Cazul mãtãluþã, mai adãugã apoi ironice a fi nu atât de competenþa poliþiei, cât a clinicii de psihiatrie!

3. Descumpãnit, derutat, stãtea încã pe palierul ultimului etaj, ezitând, încercând sze gândurile. Era absurd, era de neconceput ca o instalaþie de foraj, a cãrei sapã cu rle îi perforase lui tavanul ºi a cãrei coloanã cilindricã era incontestabil prezentã laul al treilea, sã se dizolve în neant mai sus numai cu un cat, sã disparã, pur ºi simplfãrã urmã! Ar fi trebuit sã insiste, sã cerceteze punct cu punct ºi palmã cu palmã tot mitorului. Poate cã profesorul instalase un sistem de oglinzi, realizând cine ºtie ceefecte optice, o proiecþie tridimensionalã amãgitoare, ca la cinematograful în relief,

imagine virtualã menitã sã redea aparenþa calmã, armonioasã, unui cãmin desfigurat cu tate. Poate cã purtarea provocatoare a tinerei era ºi ea menitã doar sã creeze o diversune, spre a-l împiedica sã examineze mai de aproape, cu tot discernãmântul, realitatea are se ascundea sub înfãþiºarea desigur trucatã a încãperii.Mai avea oare sens sã-ºi continue investigaþiile, sau era mai curând cazul sã-ºi vadã d ºtiind cât preþ punea ºeful lui, ºi chiar el însuºi, pe punctualitate... În vreme ce cfel, neºtiind încotro sã-ºi îndrepte atenþia, luã act de trepidaþia pereþilor, rampelorr, pe care pânã atunci o ignorase. Auzi apoi, venind de undeva de sus, un puternic clinchet metalic, ca de þevi rostogolite. Realizã pe datã cã pierduse din vedere un aspet important, poate chiar esenþial: o adevãratã instalaþie de foraj avea nevoie de o schlã de dimensiuni apreciabile, care n-ar fi încãput în nici un caz între planºeele unui de locuinþe. Cum putuse, oare, sã fie atât de miop? Cu terasa blocului ar fi trebuit el sã-ºi înceapã ancheta! Abia acum îºi aminti cã, în ultima sãptãmânã, observase în mai

vuite în faþa intrãrii ºi camioane parcate pe trotuar, cã întâlnise uneori în casa scãra importanþã, oameni în salopetã, încovoiaþi sub povara unor ciudate piese de oþel. Pe terasã! Cu siguranþã cã acolo se afla cheia enigmei! Urcã precipitat ultima ramscãrii ºi ieºi pe terasã. Aºa cum bãnuise, aici se înãlþa, în toatã mãreþia, o impunãtoatã în cele patru vânturi de parapetul din beton care mãrginea blocul. De un scripete ana o legãturã de þevi, cabluri erau întinse în toate direcþiile, iar motoarele huruiau m, imprimând o lentã miºcare circularã unei platforme rotunde, prin centrul cãreia trec prãjinile metalice ale coloanei propriu-zise de foraj. Mai la o parte, pe un panou fixat ºi el de parapet, se putea citi:

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


OPERAÞIUNEA K3COMPANIA PETROLIERÃ WW & CoBulevardul Hidrocarburilor 21

În jurul turlei trebãluiau câþiva muncitori care, antrenaþi în activitatea lor, ni-l luarã în seamã. Se apropie de unul dintre ei ºi, fierbând de indignare, îl apostrofã - Aþi înnebunit? În casa asta locuiesc oameni! Cum cel cãruia i se adresase nu dãdea semne cã l-ar fi auzit, strigã cât îl þineaui: - Sunteþi cu toþii surdo-muþi?! La naiba! Ce-i porcãria asta?! Îºi pierdu de tot stãpânirea de sine. Puse mîna pe o rangã ºi se repezi la tabloulic, decis sã-i facã de petrecanie. Ca la un semnal, de parcã atâta ar fi aºteptat, muncrii îl imobilizarã, mai înainte ca el sã-ºi fi putut duce la îndeplinire intenþiile deme. Cu o dexteritate ce vãdea antrenament, semn cã nu era primul care, aventurându-se pâpe terasã, se lãsase pradã mâniei, îi administrarã pe tãcute pumni cu nemiluita, pânã c o cârpã, se ghemui gemând pe dalele de ciment. Atunci îi mai aplicarã câteva ºuturi pe la ficat ºi pe unde îl mai nimereau, apoi îl târâirã de picioare pânã la uºa terasei ºcarã. Dupã care, ca dupã un lucru bine fãcut, îºi vãzurã mai departe, liniºtiþi, de tre Ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Coloana de foraj îºi continuase, în tot acest rãstimp, înaintarea implacabilã prinaiele blocului.

4. Când îºi reveni în simþiri ºi deschise pleoapele umflate, vãzu doar cercuri multic

ca într-un caleidoscop, jucându-i prin faþa ochilor. Minute în ºir nu cutezã sã facã vr de teamã sã nu recadã în leºin. Apoi, dupã ce vederea i se mai limpezi, încercã sã se unchii îi tremurau, dureri ascuþite îi spintecau viscerele, dar reuºi sã se þinã pe picCu multã grijã, cramponându-se de balustradã spre a nu se prãbuºi la urmãtorul pas, cobtã cu treaptã, rampã dupã rampã, pânã ajunse în faþa apartamentului sãu. Îºi cãutã cheiit la el acasã, se deplasã cu greu pânã la baie, rezemându-se de pereþi. Se privi în og îi era de nerecunoscut: obrazul tumefiat, nasul zdrobit, un ochi vânãt, o ranã încã sula tâmplã. Cãmaºa mototolitã îi era pãtatã cu sânge ºi smoalã, iar pantalonii, mânjiþi mare la un genunchi. Îºi obloji cum se pricepu rãnile, spãlându-le cu apã ºi sãpun, tamponându-le cu o ncturã de iod ºi aplicându-le câte-un pansament steril. Cu gândul sã-ºi schimbe hainele în dormitor, unde constatã cã sapa de foraj traversase între timp tot golul dintre plae, de la tavan pânã spre pardosealã, apropiindu-se la câteva degete de covor. Se cãzni

agã la o parte covorul îmbâcsit de moloz ºi se întinse pe pat, neînstare sã mai facã nii mic efort. La vederea deºteptãtorului, îi trecu prin minte cã, la acea orã, s-ar fi cnit sã fie în faþa planºetei, adâncit în vreo formulã subtilã de calcul al rezistenþei e ori la flambaj. Remarcã cu surprindere cã nu-l încerca deloc spaima de a se prezenta cu întârziere pontaj, ba cã îºi putea reprezenta cu o anume satisfacþie pânã ºi eventualitatea de a o zi întreagã. Rob zelos al lanþului fãrã sfârºit de îndatoriri cotidiene, nu-i dãduse minte cât de savuroasã putea fi libertatea de a nu face nimic. O sã-i taie o zi din salariu, ei ºi? Nu-ºi putea, oare, permite? Nu avea familie de întreþinut ºi n-avea de gadune averi, nici pentru cine. Îi evocã pe nenorociþii de la etajul al treilea - patru copii, curatã catastrofã! Acela era adevãratul rob, nu el, acel tatã care-ºi lega la giecare dimineaþã, ca pe un posibil ºtreang, cravata ponositã, grãbit nevoie mare sã nu tramvaiul, un slujbaº oarecare, terorizat la birou de vreun ºef chiþibuºar ºi nãzuros,

casã de jelania muierii, desperatã cã nu ºtie cum s-o mai scoatã la capãt cu coºniþa. Dinþii frezelor pornirã sã ronþãie parchetul, împroºcând jerbe de rumeguº. Acum îibabei de la parter! Gândul acesta îl înveseli de-a binelea. Încercã sã ºi-o imagineze polatã în surzenia ei, fãrã ºansa de a fi avertizatã asupra primejdiei prin zgomote prevoare ºi confruntatã brusc cu realitatea concretã a unei sape de foraj suspendate taman în mijlocul dormitorului ei de modã veche! Bucuria cea mai purã, cugetã el amintindu-º zicalã, e sã te bucuri de rãul altora... Cu un ceas mai devreme, s-ar fi ruºinat numaiecât de o asemenea idee rãutãcioasã, dar acum o gãsi cât se poate de amuzantã. În defina n-o fi fost nici ea uºã de bisericã, mai mult ca sigur cã avea micile ei rãutãþi, nu pândea ore în ºir de la fereastrã, în aºteptarea unui prilej de cancan, fie el cât de

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


ªi totuºi, îºi zise, cineva ar fi trebuit sã ia atitudine. Era inadmisibil ca nimesã nu protesteze împotriva acestei vãtãmãri mai mult decât grosolane a principiului sacncorat în constituþie, al inviolabilitãþii persoanei ºi a domiciliului. Dacã slujbaºul rei s-a resemnat, dacã profesorul de la patru ºi-a construit, poate, în chip de compensaþie, o realitate fictivã, el va lua iniþiativa! ªi dacã tot avea de gând sã chiuleasc mãcar sã foloseascã acea zi pentru a acþiona prompt, cu maximum de eficienþã. Doar n-oa ºi el cu mâinile în sân! Acea acþiune abuzivã trebuia stopatã, iar vinovaþii traºi la el nu se va da bãtut, la rigoare va merge pânã la ultima instanþã, pânã la tribunalul uþional! Bulevardul Hidrocarburilor 21... Adresa Companiei Petroliere WW & Co îi apãrubrusc în faþa ochilor. Primul drum îl va face chiar la sediul companiei. Va depune acolo o plângere, cu tot dichisul, va cere sistarea imediatã a Operaþiunii K3, demontarea instalaþiei de foraj, repararea blocului, va cere despãgubiri substanþiale pentru toate daunele materiale ºi morale. O sã le arate el lor! Mobilizat de aceste intenþii cât se poate de lãudabile, îºi adunã puterile ºi, fãrrda atenþie zgomotului infernal produs prin perforarea planºeului de beton armat, nici ripostelor sacadate, transmise prin conductele de calorifer, îºi schimbã, cu mare trudã, hainele. Încuie uºa apartamentului ºi coborî la parter. Dupã ce ieºi, ºchiopãtândrimise un salut maliþios bãtrânei care, nebãnuind încã ce primejdie o pãºtea ºi pe ea, e la fereastrã, neclintitã la postul ei de veghe.

5. Pe drum spre sediul companiei îºi dãdu seama cã, în febra entuziasmului sãu, pierdin vedere cã orice petiþie, pentru a putea fi înaintatã, ar fi trebuit sã fie aºternutã

pe hârtie. Cum însã nu-i prea venea sã se întoarcã din drum, îºi urmã mai departe caleao audienþã la direcþiune ar fi chiar de preferat unei petiþii scrise, care, ca orice doument, avea de trecut nenumãrate bariere, mutatã dintr-un dosar într-altul, de pe un birou pe altul, împovãratã cu referate ºi apostile, rãtãcitã pentru o vreme sau chiar înfinitiv prin cine ºtie ce sertare. Bulevardul care purta numele, evocator de arome grele, al hidrocarburilor,era flancat de la un capãt la altul de imobile moderne, pe frontispiciul cãrora se puteau citi iniþiale ale unor instituþii oficiale sau private, ale unor companii industriale, comerciale, sau de transporturi. Multe clãdiri, de curând terminate, ofereau prin panouri puse la vedere spaþii de închiriat, altele erau împresurate de schele,semn cã se mai aflau în construcþie sau în renovare. Parcajele erau înþesate de automobai vechi ºi mai noi, dar trotuarele pãreau destul de pustii, doar pe ici-colo arãtându-e câte-un trecãtor, grãbit fiecare sã ajungã la o presupusã destinaþie.

Sediul firmei WW & Co se numãra printre exemplarele cele mai arãtoase - un turn cu douãzeci de etaje, cu faþade compuse din pilaºtri de granit roºu ºi panouri imense sticlã fumurie, în care se reflecta spectacolul magnific al cerului învolburat. Impresionat de aspectul monumental al edificiului, trecu prin caruselul uºii turnante în holul somptuos ºi se prezentã la recepþie. Portarul îi examinã contrariat faþa pocitã, oineþit, pansamentul de la tâmplã. Îi ceru sã se legitimeze ºi, aflând cã avea treabã larãmase o clipã în cumpãnã, apoi îl puse în legãturã telefonicã cu secretariatul. Fãrã aplicaþii, precizã cã, deºi venise într-o chestiune personalã, avea în vedere o temã de ai general. Cum interlocutoarea de la celãlalt capãt al firului nu pãrea sã se lase coninsã cu una, cu douã, crezu de cuviinþã sã pomeneascã de Operaþiunea K3. Efectul se dovaculos: fu rugat sã aºtepte ºi, în mai puþin de un minut, i se aduse la cunoºtinþã cã ua lua numaidecât în primire. Curierul - un ins purtând, ca ºi portarul, uniforma cu fireturi a companiei - îl

conduse cu ascensorul pânã la etajul ultim ºi-l depuse la secretariat. De o amabilitate trecutã cu mult peste smile-ul profesional, radiind din tot make-up-ul ei impecabil, secretara se ridicã de la birou, îi întinse o mânã cu unghii foarte îngrijite ºi-lia loc într-un fotoliu. Aºezat comod pe pernele îmbrãcate în piele de antilopã, încercãascã unde anume o mai întâlnise pe secretarã. Încercare fãrã succes, cãci cu cât se stre sã-ºi scruteze memoria, cu atât mai mult se retrãgea, spre adâncuri insondabile, umbrot mai palidã cu care el cãuta s-o confrunte. Se lãsã pãgubaº, nu fãrã un anume regretnetul directorului ieºirã, judecând dupã aerul lor degajat, câþiva dintre colaboratoriipiaþi ai acestuia, continuând sã discute, plini de importanþã, în jurul subiectului pe pe semne, tocmai terminaserã sã-l dezbatã cu ºeful lor.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


- Domnul director vã primeºte, îl anunþã cu încântare secretara, ca dându-i o vestbunã. Directorul îi veni în întâmpinare cu braþele larg desfãcute, mai-mai sã-l îmbrãþiºfi reîntâlnit un vechi prieten. - Dragul meu, te rog din tot sufletul sã mã ierþi cã te-am lãsat sã aºtepþi! ªi fãrã sã-i dea posibilitatea de a mai spune ceva, îi mãrturisi pe un ton spãºit, plecaþi: - ªtiu, ºtiu tot... E îngrozitor... Apoi, cercetându-i, plin de compasiune, faþa: - Ce þi-au fãcut, dumnezeule mare! Inadmisibil! Inadmisibil! Niºte brute... Voi pune sã li se desfacã imediat contractul de muncã. Fãrã preaviz! Ar fi vrut sã-ºi pledeze cauza, sã înºire argumentele pe care le pregãtise atât de, cântãrite pe toate feþele. Ar fi vrut sã peroreze cu vehemenþã despre demnitatea umanre libertãþile fundamentale - dar directorul îi tãiase complet avântul ºi nu-i lãsa nictreacã la ofensivã. - Vei fi despãgubit, dragul meu, fii fãrã grijã, mã voi ocupa personal de asta. Încercã, totuºi, sã spunã ºi el ceva. - ªtiu ce vrei sã zici, îl opri directorul, fãcându-i semn sã se apropie. ªtiu. Re demnitãþii omului stã mai presus de orice! Aºa este. Nimic nu e mai sfânt pe lume decâotirea sferei private, decât protejarea familiei ºi a cãminului, decât inviolabilitateaabsolutã a domiciliului! Te rog sã mã crezi, dragul meu, cã toate aceste principii fundmentale, care i-au cãlãuzit pe pãrinþii Constituþiei, pe aceºti patres patriae, toate a idei înãlþãtoare îmi sunt ºi mie la fel de scumpe... Vorbind cu patos, directorul îl cuprinse cu braþul pe dupã umeri ºi îl luã cu el,

sându-se lent spre fereastra neobiºnuit de amplã, acoperitã cu o draperie viºinie, a caetului sãu. - Dar, mai zise acesta, bunãstarea fiecãruia, þel nu mai puþin vrednic de respect,nu-i de conceput fãrã strãdania noastrã, a tuturor, fãrã bunãstarea întregii þãri! Iar condiþiile actuale, ale limitãrii dramatice a resurselor, nu poate fi nicidecum asiguratã, câtã vreme balanþa noastrã energeticã e atât de deficitarã. Sã nu ne ascundem ducât ne-am strãdui, oricât am încerca sã ne îmbãtãm cu apã de ploaie, suntem la cheremulndem, domnule, orice s-ar zice, de þãrile exportatoare de petrol! Acesta e adevãrul gol-goluþ... Directorul fãcu o pauzã plinã de efect, în timp ce scotea din buzunar un mic telecmmander. - Mai bine zis, acesta era adevãrul, pânã de curând. Cãci prospecþiunile noastre re au relevat prezenþa unor rezerve considerabile de hidrocarburi, chiar aici, în sub

solul binecuvântatei urbe ai cãrei locuitori suntem! Îþi dai seama, dragul meu, ce ºanscã! Directorul declanºã printr-o apãsare pe buton deplasarea silenþioasã a draperiei c obtura fereastra, deschizând treptat privirii, de la înãlþimea etajului al douãzecelea superbã vedere panoramicã. Dupã care îºi invitã oaspetele sã se apropie. Acesta se porceteze, întrucâtva neutru, din acea nouã perspectivã, silueta oricum familiarã a oraºul se pãru apoi cã remarcã ceva anume, ca o prezenþã nouã, strãinã parcã, ºi greu de iden prima vedere. Brusc, realizã cã, în mai toate direcþiile, pe acoperiºul a numeroase corucþii de tot soiul tronau schele metalice argintii semãnând leit cu turla de foraj de pe terasa blocului sãu. Rãmase clipe lungi cu ochii pironiþi pe fereastrã, rãvãºit de zãtoarea constatare pe care o fãcuse. O viziune teribilã îl copleºi, viziunea unei întraþiuni de locatari vitregiþi de cãldura ultimului lor refugiu, a mii ºi mii de cãmine lite de rostul lor esenþial, acela de a oferi ocrotire ºi intimitate, ºi peste care tro

na acum, înfigându-ºi tentaculele metalice dezgustãtoare, o colosalã caracatiþã poftind adâncurilor. - Ce ºansã unicã, repetã directorul, dus ºi el pe gânduri. Eu sper, dragul meu pri cã înþelegi în ce situaþie delicatã am fost nevoiþi sã luãm aceastã decizie de importabun patriot va înþelege, adãugã apoi, conducându-ºi vizitatorul spre uºã. Contãm pe spisponsabilitate civicã, pe solidaritatea necondiþionatã cu destinele neamului! Îi dictã, automat, secretarei datele sale personale, aºa cum îi sugerase directoru când îi întinse mîna, la despãrþire - spre a fi luat ºi el în evidenþã pentru plata dea din întâmplare, ochii li se întâlnirã - secretara îi adresa o privire stranie, marcat soi de complicitate, vrând parcã sã reînnoade un dialog cândva întrerupt. O auzi spunâ

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


e un ton minat de echivocuri: - Poate cã vom face, totuºi, o derogare... Abia când ajunse din nou în stradã, încã incitat de acel schimb de priviri ºi de faparent fãrã sens, îºi aminti el unde credea cã o mai vãzuse. Deºi machiajul îi conferetul altã alurã, secretara semãna izbitor cu soaþa profesorului de la etajul al patrulea în a cãrui locuinþã intrase abuziv în acea dimineaþã.

6. Luã prânzul în oraº, în drum spre casã, la un restaurant dietetic care oferea garaacã nu a unei bucãtãrii rafinate, mãcar a preparãrii ºi servirii igienice a bucatelor. poi într-o cabinã telefonicã, spre a-l anunþa, totuºi, pe ºeful de birou cã va lipsi to Motivul? Era bolnav. Mai precis, suferise un accident. Nu, nu era foarte grav,spera ca a doua zi sã se poatã prezenta la lucru. Nu sunase mai devreme, pentru simplul motiv cã nu avusese de unde. Cu aceste lãmuriri, încheie convorbirea ºi se îndreptã staþia de tramvai. Fãcu un ocol prin parc, nevrând sã rateze ocazia unei plimbãri în miez de zi ºi demai ales cã, între timp, norii se mai risipiserã. Parcul era aproape pustiu la acea orã doar ici-colo se vedea câte-un apatic pensionar, zãbovind la umbrã pe o bancã, sau o sujnicã împingând în dorul lelei la un cãrucior cu perdeluþe, îndãrãtul cãrora câte-un p. Lacul, cu lebedele lui albe ºi negre, cam grase, îi pãru lipsit de orice poezie, bade-a dreptul meschin. Hotãrât lucru, nu se ºtia bucura de ceasurile de rãgaz pe care îºse sã le deturneze slujbei. În ciuda satisfacþiei pe care o înregistrase pe când îºi plulul, constata acum cã, ieºit din ritm, nu prea izbutea sã-ºi gãseascã rostul. Se aºezãcã, dar dupã câteva minute se ridicã iar, sâcâit, fãrã sã priceapã prea bine ce anume î

Îºi scurtã plimbarea, ieºi din parc pe o alee lateralã ºi ajunse în staþie tocmai iul pornea. Deºi n-avea nici un motiv sã se grãbeascã, interpretã ºi aceastã minimã neº nou renghi pe care i-l juca pronia cereascã. Trebui aºadar sã aºtepte urmãtorul tramvamult peste cele zece minute ale intervalului maxim, pe care orarul afiºat în staþie pretindea sã-l garanteze. În tramvai o întâlni pe cucoana de la etajul doi, care se întor ºi ea acasã; fãrã batic ºi fãrã bigudiuri, arãta parcã mai urban ºi îi pãru a rãspândiminin. Bineînþeles cã se ferirã sã-ºi arate cã s-ar cunoaºte ºi, coborând pe uºi diferi, ºi pe trotuar, o distanþã respectabilã. Ajuns în dreptul blocului, observã cã, deºi fde la parter era deschisã, bãtrâna lipsea din post, semn cã, dupã toate probabilitãþileperise ºi ea efectele mirifice ale Operaþiei K3. Revenit acasã, se dezbrãcã tacticos ºi îºi rândui cu minuþiozitate hainele în dulau totul coloana de foraj, care îºi continua misiunea de importanþã naþionalã, nemaicont sã se tot roteascã ºi sã tot trepideze. Înfãºurat într-un halat de casã, se lungi în p

pe tavan. Dupã o vreme, îºi spuse cã s-ar fi cuvenit, poate, sã cureþe parchetul ºi covcoase, mai mult în lehamite, aspiratorul ºi trebãlui fãrã tragere de inimã, pânã aduse l într-o stare cât de cât suportabilã. Îºi alese apoi o revistã din teancul de pe nopti sã o rãsfoiascã. Interesul îi fu reþinut de un comentar amplu pe tema dependenþei enere a þãrii, comentar cãruia, înainte de întrevederea cu directorul de la WW & Co, nu i-ai acordat desigur nici cea mai micã importanþã. Textul era atât de anost, încât trebui ari eforturi pentru a-ºi þine ochii deschiºi ºi, în cele din urmã, aþipi cu revista despiept. Buimac, trezit de semnalul repetat al soneriei, crezu mai întâi cã deºteptãtorul s ºi întinse cu un gest reflex mâna spre noptierã. Se dezmetici însã numaidecât, pricepâineva la uºã. O fi cotoroanþa de la parter, îºi zise fãrã chef, vine desigur pusã pe haolurile pãreau sã se fi inversat, cugetã dacã n-ar fi fost mai bine sã nici nu deschidãdeplasã totuºi, în vârful picioarelor, pânã în vestibul ºi privi iscoditor prin vizor.

toroanþa, ci o zânã. - Nu binevoieºti sã mã pofteºti înãuntru, îl întrebã surâzând secretara dupã ce elindu-l ca pe o veche cunoºtinþã ºi vãzându-l cum stãtea în prag, ca paralizat, fãrã a ºut. Îºi luã seama ºi-i fãcu loc sã intre. Ea închise uºa ºi, fãrã altã introducere, înrdonul halatului. Cuprins de friguri, ars de palmele care i se plimbau direct pe piele, o ridicã pe braþe, nesperatã pradã fierbinte, ºi o purtã ca în transã, cu inima spre patul lui de burlac înrãit. Despuiaþi, carne pe carne, îºi încleºtarã torsurile îuntare deznãdãjduitã, rostogolindu-se, respingându-se ºi înlãnþuindu-se iar, învãlmãºeamãdulare ºi de incisivi, de gemete rãguºite ºi lungi suspine.

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


7. Când se trezi din nou, ea plecase. Sã fi fost doar un vis? Încãperea era cufundatãenumbrã, dovadã cã afarã se lãsa înserarea. Sau poate cã se crãpa de ziuã? Avea oare vrO liniºte ciudatã, o deplinã împãcare pusese stãpânire pe sufletul lui. Trecurã minute dea seama cã aceeaºi liniºte domnea ºi în casã. Sã se fi oprit forajul? Cãutã cu privir ca sã se convingã dacã mai continua sã se roteascã ori ba. Degeaba, cilindrul acela meic dispãruse, ca ºi cum n-ar fi existat niciodatã. Deºi nu tocmai, cãci în tavan ºi în se cãsca câte-o gaurã rotundã, exact la locul pe unde îºi croiserã drum prin planºee dii frezelor. Asta sã fi fost derogarea pe care i-o promisese secretara? Derogarea de care beneficia, precum constatase de dimineaþã, ºi apartamentul profesorului... Îl puni râsul, cuprins brusc de o voioºie fãrã noimã. Apoi se auzi un ºuierat dubios, iar în dormitor se rãspândi un miros de pucioasã, d parcã de-a dreptul din iad. ªi gura spurcatã ce rânjea din mijlocul pardoselii porni scuipe jerbe de pãcurã ºi noroi, împroºcând pereþi ºi mobilã, inundând încãperea cu valoasã ºi mânjindu-l din cap pânã-n picioare cu acea substanþã infernalã pe cel care, gol în patul ce mai purta, ca un mulaj, ca un negativ de cearã, amintirea unui alt trup, nu-ºi putea nicicum stãpâni hohotele de râs.

München, 6 mai 2000

PRO-PORÞIE

ARHIVA ON-LINE

Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:

Pro-Scris nr. 1 - numãr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000

download

Pro-Scris nr. 2 - numãr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000 download

Pro-Scris nr. 3-4 - numãr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001 download Pro-Scris nr. 5-6 - numãr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001 download

Pro-Scris nr. 7-8 - numãr curent din perioada 09.08 - 19.11.2001 download

Pro-Scris nr. 9-10 - numãr curent din perioada 20.11.2001 - 03.03.2001 download

Pro-Scris nr. 11-12 - numãr curent din perioada 04.03 - 10.06.2002 download

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


INDEX DE AUTORI

Pro-Scris vã oferã posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, oferindu-vã un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteþi selecta direct articolul dorit, care va fi deschis într-o fereastrã separatã a browser-ului. Atenþie însã, acest fiºier este de dimensiuni relativ mari - va trebui sã aveþi rãa încãrcarea acestuia din internet, mai ales dacã aveþi norocul unei conxiuni mai sla

Autor Titlu / link cãtre material Rubricã Nr. Pro-Scris* * *, Criticã de critic (Referinþe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenþe - Ovid S. Crohmãlniceanu, 3-4* * *, Prezenþe SF înspre mainstream (material promoþional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10Bãdulescu, Traian, Invitaþie Eurocon, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Numai cine se miºcã greºeºte, Pro-Gram, 7-8Bãrbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4Boþea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziþii, 1

Boþea, Doina, Mioriþa 1919, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Bãrbaþi plecaþi pe front sau cum se scrie istoria dupã Liviu Radu, Proziþii, 1Bufnilã, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziþii, 1Bufnilã, Ovidiu, Volum în pregãtire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1Bufnilã, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Marea plictisealã sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Creºterea sau descreºterea biografiei ºi Jean-Lorin Sterian descriind,Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Traian Bãdulescu ºi îngerii chilugi pe deplin ticãloºiþi, Pro-Poziþii,Bufnilã, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilã, Pro-Poziþii, 3-4

Bufnilã, Ovidiu, Interpretãri asupra totalitãþii, Pro-Gresii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziþii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Cãutându-l pe Cãtãlin Ionescu prin Agarttha îl descopãr ca fiind atracfantasmelor în cascadã în timp ce mentalul se schimbã aceasta fiind cheia Neîmplinitei ngri-La, Pro-Poziþii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Jean Lorin Sterian ºi inflaþia corpurilor, Pro-Poziþii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Michael Haulicã deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziþii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarãºi-camarazi vaºnicierbanþi din listele de discuþii, stricãtori de e-groups, Pro-Gram, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Cenaclul ºi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Colectivismul ºi elitismul înmoaie elanul sefistului român nãscând fic

rococo, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuitã de burlesca science iction, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneºte silnicia sefistulu român spre furibunda plãcere a criticului desuet, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat ºi lipsit de insurgenþã, inocent sau ignorant ºespre adevãratul sens al lucrurilor, Pro-Poziþii, 9-10Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziþii, 2Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziþii, 3-4Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziþii, 5-6

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziþii, 7-8Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziþii, 9-10Cãrbunaru, Mircea, Anticipaþie testamentarã, Pro-File, 1Cãrbunaru, Mircea, Dicþionarul SF trecut prea uºor cu vederea, Pro-File, 1Cãrbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2Cãrbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4Cãrbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin þarã... O istorie agitatã, Pro-Gram, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Fantasy ºi heroic fantasy o explicaþie necesarã, Pro-Gresii, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy ºi revoluþia romanticã a literaturii heroic fanasy, Pro-Gresii, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8Cãrbunaru, Mircea, Despre imaginaþie ºi evaziune, Pro-Gresii, 9-10Ciocan, Iulian, Cinci întrebãri pentru Ovidiu Bufnilã, Pro-Eminenþe - Ovidiu Bufnilã, 3Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziþii, 2Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenþe, 9-10Cozmiuc, Constantin, Anticipaþia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10Crohmãlniceanu, Ov. S., ªtiinþifico - fantasticologie (însemnãri despre literatura ºtii-fantasticã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziþii, 7-8Don Simon, Volum în pregãtire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1Gheo, Radu Pavel, Science Fiction ºi Mainstream: inutilul drept la diferenþã, Pro-Pune

ri - clasice, 3-4Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenþe, 9-10Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziþii, 5-6Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluþiei antropofagice, Pro-Grsii, 7-8Györfi-Deák, György, Adevãrul despre Drãculea, Pro-Poziþii, 7-8Györfi-Deák, György, Picãtura chinezeascã, Pro-Poziþii, 7-8Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanþei, Pro-Poziþii, 7-8Györfi-Deák, György, Traducerile, o formã subtilã de criticã literarã, Pro-Gresii, 9-10Györfi-Deák, György, Ortodoxia salveazã etnografia, Pro-Poziþii, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Ficþiuni 3, Pro-File, 1Ionescu, Cãtãlin, Lumi virtuale, Pro-File, 1

Ionescu, Cãtãlin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securitãþii, Pro-Poziþii, 1Ionescu, Cãtãlin, Societatea europeanã de science fiction ºi «imaginea» sefeului române-Poziþii, 1Ionescu, Cãtãlin, Editorial 1, Pro-Test, 1Ionescu, Cãtãlin, Pro-File, Pro-File, 2Ionescu, Cãtãlin, SF-ul, eternitatea ºi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2Ionescu, Cãtãlin, Editorial 2, Pro-Test, 2Ionescu, Cãtãlin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Motocentaurul, simbol, personaj sau gãselniþã?, Pro-Gresii, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi ºi mai puþin noutãþi, Pro-Puneri - clasice, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Editorial 3 sau apropo de Teoria Conspiraþiei, Pro-Test, 3-4

Ionescu, Cãtãlin, Cronica unor orgolii anunþate, Pro-Gram, 5-6Ionescu, Cãtãlin, SF, minciuni ºi internet, Pro-Poziþii, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi, mai puþin noutãþi ºi - de ce nu? - micã publicitate, Pro-Punce, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilã - 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-EminenþeIonescu, Cãtãlin, Indestructibilul - un science fiction trecut prea uºor cu vederea, -Gresii, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Un experiment rarisim, Pro-Poziþii, 7-8

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


Ionescu, Cãtãlin, 3 Noutãþi, Pro-Puneri, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-1Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-EminenþIonescu, Cãtãlin, Eºecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Democrata dictaturã a incompetenþilor, Pro-Poziþii, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Foºnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Fugãrind televizorul, Pro-Puneri, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10Lovinescu, Eugen, Sãmãnãtorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenþe, 9-10Opriþã, Mircea, Extras din Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã, Pr- Adrian Rogoz, 5-6Opriþã, Mircea, Extras din Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã, Pr-Vissarion, 9-10Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe -Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6Radu, Liviu, Literatura SF între arta popularã ºi arta elitistã, Pro-Poziþii, 1Radu, Liviu, Country music ºi science fiction - o paralelã între douã lumi paralele?, Po-Gresii, 2Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziþii, 2

Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziþii, 3-4Radu, Liviu, Despre structura geometricã a societãþii, Pro-Puneri - clasice, 3-4Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western ºi literatura SF, Pro-Poziþii, 5-6Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualitãþii, Pro-Gresii, 7-8Radu, Liviu, Despre Stãpânul inelelor, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Înlemnirea timpului ºi alte întâmplãri, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF ºi romanele cu samurai, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul ºi sf-ul, doi fraþi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10Radu, Liviu, Din nou în sãptãmâna lumii fragmentate, Pro-Poziþii, 9-10Radu, Liviu, Lem, într-o posturã ineditã, Pro-Poziþii, 9-10

Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziþii, 9-10

Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1Robu, Cornel, Ucronia ºi principiul antropic al timpului- glose la apariþia în româneºte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastrã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4Robu, Cornel, Extras din Dicþionarul scriitorilor români, Pro-Eminenþe -Adrian Rogoz, 5-6

Robu, Cornel, Eterna ºi pitoreasca Românie, Pro-Poziþii, 5-6Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea I), Pro-Gresii, 7-8Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea II), Pro-Gresii, 9-10Sãsãrman, Gheorghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-Sãsãrman, Gheorghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãr, 3-4Sãsãrman, Gheorghe, Realitatea virtualã - un duh scãpat din clondir, Pro-Eminenþe - Ghe

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


he Sãsãrman, 5-6

Sãsãrman, Gheorghe, Unde vei gãsi cuvântul ce exprimã adevãrul..., Pro-Eminenþe - Gheorn, 11-12Ursu, Horia Nicola, Pregãtiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1

LINK-URI ALESE

Dupã ce în numãrul trecut Pro-Scris s-a cam jucat cu link-urile sale alese, de data aceasta Pro-Scris reia, la modul foarte serios, propunerile sale, subiective, de bunã seamã, de a vã petrece timpul on-line. Vã prezentãm astãzi o seamã de site-uri scietion ºi reviste literare româneºti.

ImagikonRedactor: Ovidiu Bufnilã http://www.imagikon.go.ro

SFera (Brãila)Redactor: Marian Þarãlungã

http://www.sfera.go.roCurierul de searãRedactor: Robert David http://curierul.unicult.ro

Pagini SF în SeattleRedactor: Sorin Sârbulescu http://www.sfmagazin.com

AlthernaTerraRedactor: Bogdan Teodorescu http://www.atsf.ro

Romanian Top 10 SFRedactor: Claudiu Oprea http://sf.ee2us.com

Net SFRedactor: Cãtãlin Sandu http://www.freecfm.com/s/scatalin

Supernova http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html

Noesis

http://www.noesis.ro

Scriptmania http://www.scriptmania.rdsct.ro

Pagina personala Radu Pavel Gheo http://www.literati.net/Radu

LiterNetRedactor: Razvan Penescu

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


http://www.liternet.ro

Yeti ReportRedactor: Vlad Popescu http://www.yetireport.com

Bilet de voieRedactor: Györfi-Deák György http://www.bilet.go.ro

PRO-NUME

LISTA NEAGRÃ...

Pro-Scris 13-14 a fost realizat de :

Webmaster ºi consilier transatlantic : Cãtãlin Ionescu

Calfã : Györfi-Deák György

MUME : Au trudit alãturi de noi :

Ovidiu Bufnilã Voicu Bugariu Sandu Florea Silviu Genescu Simone Györfi

Marian Mirescu Adriana Moºoiu Dodo Niþã Liviu Radu Cornel Robu Gheorghe Sãsãrman Szabó Sándor (Solaria) Geo Vasile

LUME : În acest numãr al Pro-Scris au fost prezentate ºi analizate opere create de : Ovidiu Bufnilã (JAZZONIA), Philip Jose Farmer (Dayworld Terminus), Sandu Florea (Borderlands, Cetatea morþilor, Galbar, Garda, A Graveyard Tale, Harap Alb, Hot

elul viselor), Michael Gallagher (Garda), Michael Haulicã (Despre singurãtate ºi îngeri, Cãtãlin Ionescu (Loser), Jerry B. Jenkins (seria Left Behind), Tim LaHaye (seria Left Behind), Clive Staples Lewis (Trilogia spaþiului: Out of the Silent Planet, Perelandra, That Hideous Strength), Mihai Dan Pavelescu (Dicþionar SF), Gheorghe Sãsãrman (Sud contra Nord, Cuadratura cercului), Bram Stoker (Dracula), Ovidiu ªurianu (Galbar), John Ronald Reuel Tolkien (On Fairy Stories), Edward A. Tiryakian (Trois métacultures de la modernité: chrétienne, gnostique, chtonienne), John Warner (Borderlands), Bernard Werber (Imperiul îngerilor). O menþiune aparte pentru Mark Knopfler(Dire Straits) care a scris melodia Why Worry (De ce sã ne facem griji?) de pe albumul Brothers in Arms ºi pentru frumoasa ºi talentata Enya care a reprodus mirificul

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


univers al zânelor în piesele Fairytale ºi Lothlorien, pe care le-am folosit pentru a ilustra sonor lumea creatã de J. R. R. Tolkien.

PRO-SCRIS

VA URMA...

CÂNTEC PENTRU VISÃTORIversuri pe notele cântecului "Why Worry"compus de Mark Knopfler (Dire Straits)

Simone Györfi

Priveºte!

Din veacuri pline de amar,chipuri cuminþi te cheamã iardin al uitãrii-ingrat hotar.

Ascultãprotestul lor îndepãrtat,destinul frânt ºi retezat,visul lor, tragic eºuat.

Refren: Cu lanþuriTu gândul n-ai cum sã-l reþiiªi libertatea i-o-ngrãdi

Nici zborul n-ai cum i-l rãniViseazã doar, viseazã dar...

Trãieºte-þiCopilãria ºi apoiÎþi vei clãdi un viitorÎn care visele nu dor...

Cuvintesã nu arunci necugetatde amintiri greu încercatdar sã nu uiþi ce ai iertat

Refren: Cu lanþuriTu gândul n-ai cum sã-l reþiiªi libertatea i-o-ngrãdiNici zborul n-ai cum i-l rãniViseazã dar, viseazã iar...

Doreºte-þidin leagãn pânã în mormântsã nu ajungi o frunzã-n vânt,

7/24/2019 Pro-Scris 13-14 2002-06-10


stãpân sã fii pe-al tãu cuvânt.

ªi dacãumbre din neguri mai rãsar,stârneºte al revoltei jar,lumina o aprinde iar.

Refren: Cu lanþuriTu gândul n-ai cum sã-l reþiiªi libertatea i-o-ngrãdiNici zborul n-ai cum i-l rãniViseazã iar, viseazã iar...

pro-scris 13-14 2002-06-10

Documents