Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

În scopul îmbunătăţirii funcţionării justiţiei, prin degrevarea instanţelor de numeroase cauze, a fost adoptată de către Guvernul României procedura somaţiei de plată. S-a avut în vedere situaţia economică şi socială existentă în societatea românească, când costurile unui proces sunt din ce în ce mai greu suportate de justiţiabil, iar proiectul se înscrie în cadrul măsurilor impuse de dezideratul de a oferi creditorilor o procedură rapidă şi mai puţin costisitoare pentru obţinerea titlurilor executorii în vederea realizării creanţelor prin executare silită. Ordonanţa privind procedura somaţiei de plată reglementează o modalitate simplă, operativă de obţinere a titlului executoriu după modelul reglementării din Codul francez, cunoscută sub numele "injocţiunii de plată". O asemenea procedură există şi în Codul german de procedură civilă. Sediul materiei este Ordonanţa 5/2001, modificată prin Legea nr. 295/2002 şi prin Legea195/2004.

Astfel, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, s-a introdus în dreptul românesc procedura somaţiei de platã, inspiratã direct din ceea ce, în dreptul francez, se numeşte „procedure d’injonction de payer”, iar in dreptul german „Mahnverfahren”. Bineînţeles că la elaborarea acestei ordonanţe, pe lângă modelul legislativ menţionat, au fost avute în vedere realităţile autohtone actuale. Procedura somaţiei de platã este o procedurã specialã, deci derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor prin care se solicitã obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în mãsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii şi are ca obiect obţinerea titlului executoriu într-un cadru procesual caracterizat prin celeritate.

Procedura somaţiei de plată este cea mai simplă şi mai uzuală procedură care s-a elaborat ca urmare a necesităţii simplificării procedurii de recuperare a creanţelor de la debitori, legiuitorul dorind să pună la dispoziţia creditorului o acţiune prin care acesta să-şi poată valorifica dreptul de creanţă într-un timp scurt şi fără parcurgerea altor etape, care sunt necesare pe calea dreptului comun. Aceastã procedurã, care a devenit aplicabilã în faţa instanţelor româneşti începând cu data de 15 august 2001, este menitã sã permitã creditorului unei obligaţii care constã în plata unei sume de bani, sã obţinã rapid un titlu executoriu, fãrã însã ca, astfel, sã fie nesocotite drepturile debitorului.

1

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

Legiferarea acestei noi proceduri speciale, prealabile şi neobligatorii, reliefeazã interesul legiuitorului pentru întregirea cadrului legislativ cu o procedurã care sã asigure creditorilor posibilitatea obţinerii titlului executoriu în condiţii de celeritate şi cu un efort financiar mai redus. Astfel, prin reglementările aduse de Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a urmărit înlocuirea procedurii de drept comun privind recuperarea creaţelor certe, lichide si exigibile, printr-o procedură mult simplificată.

Practica a demonstrat că procedura de judecată prin care creditorii ajung să li se recunoască drepturile de creanţă şi să poată cere urmărirea şi executarea debitorilor este, de cele mai multe ori, descurajantă. În cazul neplăţii produselor livrate, foarte multe societăţi au fost nevoite să se adreseze instanţelor de judecată comerciale, solicitând obligarea cumpărătorilor la plata produselor livrate. În mod sistematic, acestea s-au confruntat cu probleme legate de taxele de timbru mari, termenele lungi acordate de instanţe, durata mare a timpului de redactare a hotărârilor, şi, în general, cu birocraţia specifică procedurilor judecătoreşti.

Dacă la aceste probleme mai mult sau mai puţin formale se adăugau şi chestiuni controversate de fond, privind însăşi existenţa vânzării, valoarea acesteia, calitatea bunurilor sau serviciilor, atunci în mod cert comerciantul urma să se afle în faţa unui proces dificil, cu un deznodământ incert, în care trebuia să învestească bani, timp şi resurse semnificative.

Tocmai datorită acestui fapt s-a impus o nouă reglementare, în materie civilă si comercială, luându-se în calcul faptul că foarte multe dintre procesele aflate pe rolul instanţelor şi care vizează realizarea unor creanţe parcurg procedura de drept comun, deşi nu toate fazele şi etapele acesteia sunt necesare. Prin urmare, instituirea unei modalităţi care s-a dorit a fi mai rapidă, care să permită creditorului să-si realizeze creanţa într-un timp mai scurt şi printr-o procedură simplificată, nu poate decât să ducă la o îmbunătătire a eficienţei actului de justitie si chiar la cresterea securitătii circuitului comercial şi civil. Scopul procedurii este enunţat în art. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 şi constã în realizarea de bunãvoie ori prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile.

Avantajele emiterii unei ordonanţe privind somaţia de plată sunt multiple. În primul rând, în ceea ce priveşte taxa de timbru aferentă introducerii unei astfel de cereri, este de menţionat că taxa de timbru aferentă acestui tip de cerere este una fixă, de 39 RON, indiferent de cuantumul creanţei, ocolindu-se astfel timbrajul la valoare, întemeiat pe dispoziţiile Legii 146/1997, care poate ajunge la sume considerabile, în funcţie de mărimea creanţei. În al doilea rând, creditorul nu mai este obligat să îndeplinească convocarea la conciliere directă a creditorului, în baza art. 720 indice 1 Cod

2

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

procedură civilă, care, de asemenea, este condiţionată de anumite termene şi condiţii de formă absolut necesare şi care sunt premergătoare cererii de chemare în judecată. În acest mod, procedura este simplificată, cererea judecându-se de urgenţă, prin introducerea ei direct la instanţa competentă, care este obligată să o judece de urgenţă şi cu precădere. În ansamblu, somatia de plată reprezintă o procedură prealabilă introducerii unei cereri de chemare în judecată, astfel că ori de câte ori este vorba de cereri care pot face obiectul acestei proceduri, înainte de a introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, creditorul poate să parcurgă mai întâi procedura somatiei.

La prima vedere, s-ar putea atribui acestei proceduri un caracter obligatoriu şi nu facultativ. Totuşi nu este vorba despre o obligaţie a creditorului de a parcurge mai întâi această procedură, astfel încât introducerea cererii de chemare în judecată potrivit dreptului comun să fie condiţionată de admiterea în parte sau de respingerea unei somaţii de plată. Instituţia procedurii somaţiei de platã nu are un caracter obligatoriu; ea nu exclude utilizarea cãilor de drept comun pentru valorificarea creanţei şi obţinerea unui titlu executoriu, iar aceasta se evidenţiazã din conţinutul art. 8 al ordonanţei:”Art. 8. - (1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.    (2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.    (3) Abrogat.    (4) Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.    (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”

CAPITOLUL II

CONDIŢII DE EXERCITARE A SOMAŢIEI DE PLATĂ

Creditorul va putea cere prin procedura somaţiei de plată, realizarea creanţei sale numai dacă aceasta îndeplineşte următoarele condiţii:a) creanţa are caracter cert, lichid şi exigibil;b) reprezintă o obligaţie de a plăti o sumă de bani;c) rezultă dintr-un înscris însuşit de părţi.

3

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

În ceea ce priveşte prima condiţie, trebuie să amintim faptul că, prin art. 379, alin. 3 C. proc. civ., este definit caracterul cert al unei creanţe astfel: creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar prin alin.4 al aceluiaşi articol se defineşte caracterul lichid astfel: creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Aceste dispoziţii edictate în materia executării silite sunt norme de aplicabilitate generală, prin urmare pot fi aplicate prin analogie şi pentru stabilirea caracterului cert şi lichid al unei creanţe deduse judecăţii pe calea unei somaţii de plată. Caracterul cert al creanţei, supusă acestei proceduri, presupune existenţa neîndoielnică a creanţei, cu alte cuvinte, judecătorul nu va putea stabili pe calea somaţiei dacă există sau nu creanţa, el nu va cerceta raportul juridic din care s-a născut acea obligaţie, ci creditorul va trebui să dovedească existenţa sa certă, prin probele pe care administrează în faţa instanţei, iar prin prisma acestor dovezi şi anume înscrisuri, va fi stabilit caracterul cert al creanţei. Cu privire la ultima sintagma, aceea de creanţă exigibilă, aceasta înseamnă o creanţă cu scadenţa împlinită, deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor. O altă condiţie pe care creanţa trebuie să o îndeplinească pentru a putea fi cerută prin procedura somaţiei de plată este aceea că trebuie să aibă ca obiect plata unei sume de bani. Principala consecinţă juridică ce rezultă din aceasta este aceea că executarea silită în natură este întotdeauna posibilă, întrucât creditorul, chiar dacă nu dispune de o garanţie reală - gaj sau ipotecă, poate, în temeiul dreptului său de gaj general asupra patrimoniului debitorului, să ceară executarea silită. Nu are importanţă izvorul acestei obligaţii, el poate fi un act juridic sau un fapt licit sau ilicit, singura condiţie impusă fiind aceea de a fi constatat printr-un înscris, însusit de părţi prin semnătură ori printr-un alt mijloc admis de lege. Cu privire la condiţia existenţei unui înscris din care să rezulte creanţa, O.G. 5/2001 nu face nicio deosebire între diferitele tipuri de înscrisuri, astfel că pot fi folosite în procedura somaţiei de plată atât înscrisurile autentice, cât şi cele sub semnătură privată.

Din formularea textului se poate observa că procedura somaţiei de plată este o procedură restrictivă sub aspect probatoriu, care restrânge sfera probelor numai la înscrisuri. Explicaţiile şi lămuririle care sunt solicitate de judecător conform art. 4 alin. 2 „în toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru

4

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată” nu constituie mijloace de probă decât în condiţiile în care au ca suport acte ce pot contribui la soluţionarea cererii, asa cum prevede art. 4 alin. 4 ” în citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii”.

În ceea ce priveşte înscrisul constatator al creanţei, care nu poartă semnătura şi ştampila debitorului, şi care este transmis prin poştă, practica instanţelor de judecată este în sensul respingerii cererii de emitere a somaţiei de plată, considerându-se că înscrisurile trimise prin poştă şi care nu poartă semnătura şi ştampila debitorului, nu reprezintă înscrisuri acceptate la plată, în sensul prezentat mai sus. Aşadar, înscrisurile constatatoare ale creanţei trebuie neapărat să aibă aplicate semnătura şi ştampila debitorului, pentru ca cererea de emitere a ordonanţei privind somaţia de plată să fie admisă. Jurisprudenţa (Curtea de Apel Timişoara – secţia comercialã – decizia nr. 656 din 6 iunie 2002 ) a statuat cã cererea pentru emiterea somaţiei de platã nu poate fi admisã dacã nu a fost constatatã printr-un înscris.În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Cluj (Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercialã şi de Contencios Administrativ – Decizia nr. 1.956 din 5 decembrie 2002) care printr-o soluţie de speţã preciza: „Toate susţinerile debitoarei coroborate cu probele administrate duc la concluzia că Tribunalul a greşit în aprecierea sa asupra caracterului cert şi exigibil al creanţei, acest caracter fiind discutabil. Pentru clarificarea aspectului menţionat se impunea administrarea unui probatoriu mai amplu (audieri de martori, confruntãri, s,a.) ce însã este impropriu procedurii somaţiei de platã. De aceea, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu privire la creanţã se impunea respingerea cererii creditoarei în emiterea somaţiei de platã, urmând ca aceasta sã-şi valorifice pretenţiile pe calea dreptului comun cu toate avantajele privind probaţiunea oferite de aceastã cale.”

În concluzie, procedura somaţiei de platã nu se poate substitui procedurii de drept comun, ea având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certã, lichidã şi exigibilã, respectiv clarã şi necontestatã. Toate aceste condiţii trebuiesc întrunite cumulativ, în caz contrar cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată sau inadmisibilă, aşa cum se întâmplă deseori în practica instanţelor. Se poate pune însă problema dacă, pentru a putea introduce cererea de somaţie de plată potrivit O.G. nr 5/2001 creditorul mai este obligat să parcurgă procedura obligatorie a concilierii, prevăzută de art. 720 indice 1 C.proc.civ., care prevede că, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte. Fiind o procedură specială pentru declanşarea somaţiei de plată nu este necesară efectuarea concilierii prealabile. Mai mult decât atat, instanţa supremă

5

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

a statuat că, în cazul în care într-o primă fază s-a recurs la procedura somaţiei de plată, ulterior nu mai este necesară îndeplinirea procedurii convocării la conciliere într-o eventuală judecată a cauzei pe dreptul comun. Astfel, raţiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură financiară ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt, este practic realizată şi atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată (Decizia nr. 3184/30.09.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Comercială). În plus, se remarcă şi o limitare a probatoriului ce poate fi administrat în cauză, şi anume înscrisuri, eventual lămuriri şi explicaţii solicitate părţilor de către instanţă. Însă din redactarea textului rezultă că singurul mijloc de probă admisibil îl reprezintă înscrisurile, explicaţiile şi lămuririle pe care părţile le pot prezenta judecătorului neputând constitui mijloace de probă. Prin somaţie se urmăreşte în primul rând atenţionarea debitorului cu privire la obligaţia de plată, că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă şi are ca scop principal realizarea de bună voie a creanţei, ceea ce se urmăreşte şi prin procedura concilierii. Ca urmare, oficiul concilierii, în cazul procedurii prin Ordonanţa nr. 5/2000, este realizat chiar de judecător şi nu se mai justifică un alt demers al reclamantului de a încerca soluţionarea litigiului prin întelegerea cu cealaltă parte. Prin urmare, dacă există cu certitudine un caracter prealabil al acestei proceduri, aceasta nu este şi obligatorie, creditorul putând să aleagă calea procesuală prin care să-şi realizeze creanţa. El va putea folosi procedura somaţiei de plată numai dacă cererea sa îndeplineşte condiţiile cerute de Ordonanţa nr. 5/2001, ca fiind o cale procesuală mai facilă, dar va putea să aleagă direct calea dreptului comun, fără ca aceasta să constituie de plano o cauză de respingere a cererii. Sub incidenţa acestei proceduri cad toate cererile prin care se solicită realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

6

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

CAPITOLUL III

COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A CERERIIDE EMITERE A SOMAŢIEI DE PLATĂ

Potrivit art. 2 al. 1 din OG 5/2001 „cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.” Al. 2 precizează faptul că „la instanţele prevăzute la alin. (1) cererile se soluţionează de un singur judecător” iar alin. 3 al aceluiaşi articol prevede faptul că „judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii.”

Astfel, cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică. Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond, dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun.

CAPITOLUL IV

CEREREA PRIVIND EMITEREA SOMAŢIEI DE PLATĂ

Cererea introductivă trebuie să îmbrace forma prevăzută de art. 3 şi trebuie să cuprindă:1. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;2. numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;3. sumele reprezentând creanţa creditorului, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei.

De menţionat este faptul, în cazul în care, în contractul încheiat de părţi, s-au prevăzut expres şi penalităţi, creditorul are dreptul să le solicite, sens în care, va ataşa la cererea de chemare în judecată şi un calcul al acestor penalităţi.

7

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

Alineatul 2 al art. 1 din OG 5/2001 prevede că suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datoratepotrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţiiefective. La cererea de chemare în judecată întocmită potrivit art. 3, se ataşează documentele pe care se întemeiază cererea, respectiv contractul sau înscrisul în care este prevăzută creanţa, factura sau documentul acceptat la plată, şi, nu în ultimul rând, taxa de timbru aferentă cererii de emitere a somaţiei de plată, în cuantum de 39 RON, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare în susţinerea acţiunii de către creditor. Acţiunea, însoţită de actele sus-menţionate, se depune în atâtea exemplare câţi debitori sunt chemaţi în judecată, plus încă un exemplar care va forma dosarul instanţei.

CAPITOLUL V

PROCEDURA SOMAŢIEI DE PLATĂ

Cererea de emitere a somaţiei de plată urmează procedura obişnuită, cu menţiunea că judecata se va desfăşura cu citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă privitoare la pricinile urgente, cu menţiunea că cel mai târziu până în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii, conform art. 4 din OG 5/2001.

Dacă judecătorul constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată, care nu poate fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile.

În cazul în care părţile se înţeleg, judecătorul va putea stabili alt termen un alt termen de plată, potrivit înţelegerii părţilor.

În situaţia în care judecătorul constată că pretenţiile creditorului sunt neîntemeiate, va respinge cererea de emitere a somaţiei de plată, hotărârea pronunţată în acest mod fiind irevocabilă. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în situaţia în care cererea de emitere a somaţiei este admisă numai în parte.

Numai debitorul va putea formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care s-a emis somaţia de plata, în termen de 10 zile de la data la care i-a fost comunicată.

Cererea în anulare se va soluţiona de către instanţa competentă să judece fondul cauzei în primă instanţă, conform art. 8 alin 2 din OG nr. 5/2001.

8

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

În situaţia în care cererea în anulare este respinsă, hotărârea pronunţată în acest mod este irevocabilă, ea urmând a fi investită şi pusă în executare. Dacă cererea în anulare va fi admisă, ordonanţa prin care s-a emis somaţia va fi anulată.

Creditorul, în această din urmă situaţie, se poate îndrepta împotriva debitorului, cu acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, după ce, bineînţeles, va efectua plata taxei de timbru, la valoare, în baza dispoziţiilor Legii 146/1997 modificată.

În situaţia în care, înainte de a intra în dezbaterea cauzei, debitorul plăteşte debitul, judecătorul va lua act de plata debitului şi va proceda, potrivit art. 5 din OG 5/2001, la închiderea dosarului,pronunţând în acest sens o încheiere irevocabilă. Dacă, însă, părţile se înţeleg asupra modalităţii de plată a debitului, judecătorul va lua act, de asemenea, de această înţelegere, pronunţând o încheiere irevocabilă, ce constituie titlu executoriu.

Hotărârea prin care s-a emis ordonanţa privind somaţia de plată va fi investită cu formulă executorie, potrivit procedurii de drept comun, urmând a fi pusă în executare potrivit aceleiaşi proceduri, debitorul având posibilitatea de a face contestaţie la executare împotriva titlului executoriu.

Potrivit art. 10, prin contestaţia la executare, debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. În acest din urmă caz, apărările le va face în cadrul dosarului ce are ca obiect cererea în anulare.

De menţionat este faptul că, potrivit art. 11 al. 1 „ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi”.

De asemenea, trebuie precizat faptul că sumele solicitate pe calea procedurii somaţiei de plată trebuie să fie neechivoce, să nu aibă caracter litigios, contencios.

Ca si speţă, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, a respins cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de către creditor, care solicitase emiterea somaţiei pentru plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea chiriei neîncasate pentru spaţiul pentru care a încheiat contract de închiriere cu debitorul.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, debitorul a făcut apărări, în sensul că acest contract de închiriere nu s-a derulat până la data introducerii cererii în justiţie, datorită faptului că, deşi a solicitat în nenumărate rânduri, creditorul nu i-a pus la dispoziţie spaţiul ce făcea obiectul contractului, depunând în acest sens notificările adresate creditorului pentru predarea spaţiului menţionat.

Prin hotărârea pronunţată, Tribunalul a respins cererea de emitere a somaţiei de plată ca neîntemeiată, având în vedere caracterul litigios al obiectului cauzei.

9

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

CAPITOLUL VI

CARACTERUL CONTENCIOS SAU NECONTENCIOS ALPROCEDURII SOMAŢIEI DE PLATĂ

Cu privire la caracterul procedurii somaţiei de platã în doctrinã au fost exprimate mai multe opinii.a) Într-una dintre opinii (S. Nicolae – „Procedura somaţiei de platã în lumina Ordonanţei Guvernului nr.5/2001şi a modificãrilor aduse acesteia prin Legea nr. 295/2002, în Revista „Dreptul” nr. 9/2002 p. 10.) se evocã faptul cã „pãstrând unele caracteristici ale procedurii necontencioase (de pildã: învestirea cu formulã executorie a unei hotãrâri judecãtoreşti), procedurasomaţiei de platã are caracter contencios”. Autorul citat apreciazã cãun argument pentru susţinerea caracterului contencios al procedurii esteacela al prevederii exprese de cãtre legiuitor a posibilitãţii debitorului de adepune întâmpinare.b) Într-o altã opinie (M – L Belu Magdo – „Procedura somaţiei de platã”, Revista de drept comercial nr. 11/2001, pag. 22; ) se evocã faptul cã : „procedura somaţiei de platã are un caracter necontencios, întrucât prinrezolvarea cererii nu se urmãreşte stabilirea unui drept potrivnic faţã de o altãpersoanã. Nesoluţionându-se un litigiu, actul de procedurã pe care îl pronunţãjudecãtorul, şi care se numeşte ordonanţã, nu se bucurã de puterea lucruluijudecat.”c) O a treia opinie (G. Boroi, D. Boroi – „Consideraþii referitoare la procedura somaţiei de platã”, Revista “Curierul Judiciar”, nr. 4/2002, pag.1 ), însuşitã şi de Guvern în expunerea de motive a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, se apreciazã cã intenţia legiuitorului a fost aceea de a conferi procedurii somaţiei de platã un caracter mixt, adicã procedura în prima ei fazã are un caracter necontencios, urmând sã devinã procedurã contencioasã în cazul în care debitorul exercitã acţiunea în anulare sau, dacã este citat pentru a da lãmuriri, formuleazã apãrãri pe fond.

Referitor la prima opinie se poate observa că prevederea expresã a întâmpinãrii nu este de naturã a altera caracterul necontencios al primei faze aprocedurii, ci el trebuie raportat la caracterul special al acestei proceduri. Estede aşteptat ca debitorul sã depunã întâmpinare, prin care sã tindã la combaterea pretenţiilor creditorului, dar aceasta nu trebuie sã ducã la concluzia cã procedura somaţiei de platã este una prin care s-a reglementat posibilitatea stabilirii unui drept, potrivnic faţã de cealaltã parte.

10

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

Dimpotrivã dacã din analiza înscrisurilor depuse este evidentã certitudinea, lichidarea şi exigibilitatea creanţei creditorului, instanţa ar urma sã emitã ordonanţa de somare a debitorului, chiar dacã acesta ar încerca sã conteste creanţa.

Se poate concluziona cã procedura somaţiei de platã are un caracter necontencios în prima ei fazã şi devine o procedurã contencioasã în momentul în care debitorul formuleazã cererea în anulare.

CAPITOLUL VII

CONSIDERAŢII FINALE

Reglementarea procedurii somaţiei de plată a condus la simplificarea demersului jurisdicţional al creditorilor pentru obţinerea titlurilor executorii. Aceasta a suferit mai multe schimbări legislative în timp, astfel încât să corespundă cât mai bine interesului social general pentru care a fost creată. În plus, reuşeşte să menţină un echilibru între interesul creditorului ce se doreşte a fi protejat prin edictarea normei juridice şi dreptul la apărare al debitorului, şi anume: interesul oricărui creditor de bună-credinţă ale cărui drepturi sunt vătămate prin aplicarea unor proceduri greoaie şi ineficiente pentru recuperarea creanţelor sale şi, în acelaşi timp, debitorul de bună-credinţă nu se poate considera expus unor pretenţii abuzive, procedura somaţiei de plată neafectând apărările de fond privind natura raporturilor juridice dintre creditor şi debitor.

11

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

SPEŢĂ

Prezentarea situaţiei de fapt:

Între SC X SRL creditoare reclamantă şi SC Y SRL debitoare pârâtă a avut loc un raport comercial în temeiul căruia SC X SRL a emis debitoarei într-un decurs de 6 luni, 15 facturi fiscale, însumând în total 91260,06 Ron. Debitoarea a achitat doar o parte din suma de bani datorată, respectiv aceasta a achitat 33461,2 Ron dintr-un total de 91260,06 Ron. Astfel debitoarea mai avea de achitat o valoare de 57798,86 Ron iar SC X SRL a înaintat către Judecătoria Oradea o cerere de emitere a somaţiei de plată pentru această sumă.

În drept

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. (modificată de Legea nr. 292/2002, Ordonanţa de Urgenţă nr. 142/2002, Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2003, Legea nr. 195/2004).

Ca şi probe s-au depus instanţei copii de pe facturile şi chitanţele emise către pârâtă, extrasele de cont dar şi o situaţie contabilă detaliată a raportului juridic dintre SC X SRL şi SC Y SRL.

Instanţa a verificat dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru admiterea somaţiei de plată, respectiv dacă este vorba despre o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Instanţa a fixat un nou termen până la care SC X SRL să depună copii lizibile a facturilor şi chitanţelor şi să le prezinte în original spre vedere instanţei, toate acestea sub sancţiunea suspendării cauzei. La acest nou termen instanţa a administrat înscrisurile considerându-le pertinente şi concludente şi a dispus emiterea somaţiei de plată pentru suma de 57798,86 Ron, cu cheltuieli de judecată.

SC Y SRL nu a formulat în termen de 10 cerere în anulare împotriva ordonanţei somaţiei de plată, drept conferit de art. 8 al OG 5/2001. Drept urmare SC X SRL a formulat cerere de învestire a ordonanţei cu formulă executorie.

12

Somaţia de plată OG 5 / 19 Iulie 2001

Bibliografie:

Focus IMM – Somaţia de plată, mijloc de realizare a creanţelor (15.09.2007)

Focus IMM – Somaţia de plată, mijloc de realizare a creanţelor (15.10.2007)

Sorin Popa – Recuperarea creanţelor prin somaţia de plată (Business digest nr. 3 din 18.07.2006)

OG 5/19.07.2001 privind procedura somaţiei de plată modificată şi completată de Legea nr. 295/2002, O.U.G. nr. 142/2002, O.U.G. nr. 58/2003, Legea nr. 195/2004

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 11/2006 privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (4) si ale art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata – publicată în Monitorul Oficial nr. 656 din 28 iulie 2006

Andreea Preotesoiu – Procedura somaţiei de plată (19.03.2007) Voicu & Filipescu – Business Catalysts - nr. 84 din 30.10.2006 Colonel Florin Chiţu Şeful Biroului Juridic şi Drept Internaţional

Umanitar din Statul Major General – Procedura somaţiei de plată – Revista consilierilor juridici din armată nr. 3/2006

Violeta Obertin-Grecu – Procedura somaţiei de plată – Revista Conta Plus nr. 9 din ianuarie 2007

Gardianul – Totul despre somaţia de plată – nr. 1783 din data de 14.04.2008

Dezbateri parlamentare – şedinţa Camerei Deputaţilor din 06.11.2001 - Dezbateri asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată

Adela Diaconescu – Recuperarea creanţelor - http://www.avocatdiaconescu.ro/recuperarea-creantelor.htm

Proceduri pentru ordonanţa de plată - http://ec.europa.eu/civiljustice/simplif_accelerat_procedures/simplif_accelerat_procedures_rom_ro.htm

Excepţiile în procesul civil http://www.schiopu.ro/jxcms/index.php?option=com_frontpage&Itemid=1

13