Şcoala Postliceală Sanitară ………………………..

Proiect

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitară

Calificarea profesională: AMF

SOLUTII PERFUZABILE

Îndrumător, Candidat,

CUPRINS

CAPITOLUL 1. REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA

1.1 Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism

1.2 Starile de deshidratare

1.3 Bilantul hidric

Capitolul 2. TULBURARI ELECTROLITICE

Capitolul 3. SOLUTII PERFUZABILE

1.Solutii de baza

2. Solutiile de corectare

3. Solutii pentru alimentatie parenterala

Capitolul 4. NUTRITIA PARENTERALA TOTALA (NPT) PRIN METODA  PERFUZIEI I.V

BIBLIOGRAFIE

Anexe

CAPITOLUL 1. REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA

Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca

tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata

pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa recunoasca manifestarile acestor

dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare necesare.

Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic

Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange

si vasele limfatice.

Rolul apei in organism:

- dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia

resturile metabolice transportandu-le spre organul de eliminare;

- mentine temperatura corpului constanta;

- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.

O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor,

lipidelor si se numeste apa metabolica (de combustie).

Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.

Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale

organismului.

Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din

organism.

Aportul (ingesta) Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml Respiratie (plamani) - 750

mlApa metabolica - 300 ml Prin transpiratie - 300 ml

Prin fecale - 150 ml

Total = 2500 ml Total = 2500 ml

1.4 Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism

Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si

sistemul endocrin.

Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul

hipotalamusului. Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea

nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare

care secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de apa de

la nivelul rinichiului.

Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult

aldosteron, favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si

concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.

Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura

uscata, reface rezervele de apa ale organismului.

.

Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de

ioni de H+. Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.

• Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;

• Solutiile cu pH < 7 sunt acide;

• Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.

Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice

variatiile pH- ului sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de

aceste sunt incompatibile cu viaja.

Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-

ului sanguin care in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).

Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie,

urina, digestie.

Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si

substante alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a

deregla echilibrul acido-bazic.

In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care

corecteaza modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut

de rinichi si respiratie.

Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:

din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;

- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;

- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;

- din urina: - pH-ul = 5,5 -6,5

Dezechilibrele acido-bazice sunt:

alcaloza = cresterea concentratiei de alcali peste limita normala;

se corecteaza cu perfuzii de solutii izotonice de NaCI (ser fiziologie) si

clorura de amoniu;

- acidoza = cresterea cantitatii de ioni de H+; se corecteaza prin perfuzie cu

solutie de bicarbonat de sodiu.

Necesarul de apa al organismului

Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La

copil cantitatea de apa in organism este mult mai mare decat a adultului:

- intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 ml/kg corp/zi;

- intre 6 - 9 luni -150 ml/kg corp/zi;

- intre 9-12 luni - 129ml/kg corp/zi;

- intre 1 - 2 ani - 100 ml/kg corp/zi.

Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din

greutatea corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile

au 51% apa; nou - nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului

apa.

Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri

minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si

mecanismul prin care se instaleaza pot sa intereseze sectorul celular, extracelular

sau ambele.

1.5 Starile de deshidratare

Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau

secundar unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice.

Clasificarea deshidratarilor

/. In functie de aportul de lichide:

• Deshidratari de origine digestiva:

a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu

stiu sa ceara, la bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la

bolnavii gravi (neurologici, comatosi) nesupravegheati;

b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului

digestiv: stenoza pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza

la nivelul duodenului.

c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie

gastrica prelungita, intoxicatii.

• Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide

pe alte cai:

- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;

- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita:

mineri, fochisti, otelari.

//. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:

1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si

electroliti sunt in aceeasi proportie.

Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive;

se pot pierde pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.

Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.

2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai

mare decat electrolitii.

Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de

aport de apa.

Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.

3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in

proportie mai mare decat apa. Poate aparea dupa:

- administrarea de medicamente diuretice;

- poliurii patologice, insuficienta cortico-

suprarenala;

- transpiratii abundente.

Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.

III. Dupa cantitatea de lichide pierdute:

1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din

greutatea corporala, pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari

clinice.

2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din

greutatea corporala.

3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la

10% din greutatea corporala.

Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III;

acestea sunt:

- turgor cutanat prezent;

- hipotensiune arteriala

- pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;

- puls accelerat si slab;

- diureza scazuta;

1.3 Bilantul hidric

Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu

volumul lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.

Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:

• bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de

hiperhidratare;

• bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)

• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de

deshidratare.

Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie

sa se cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator,

greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.

Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-

electrolitica a pacientului:

- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;

- masoara cantitatea de lichide ingerate;

- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:

- Ht, Hb, globule rosii,

- lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;

K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;

Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;

Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;

Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l

- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44

- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;

- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l

- Proteinemia VN = 65 - 85g/l

- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.

- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;

- masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle

in foaia de temperatura;

- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de

scaune, cat si prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta),

lichide de aspiratie.

- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;

- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;

- administeaza regimul alimentar indicat.

Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului

deshidratat:

- senzatia de sete

- turgor cutanat

- frecventa pulsului

- masurarea TA '

- cianoza extremitatilor ;

- uscaciunea limbii

Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana

la inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice.

La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.

Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,

Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se

obtin in urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.

Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale

organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin

varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;

- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml

lichide.

Capitolul 2. TULBURARI ELECTROLITICE

1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul

extracelular, valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea

osmotica, crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si

bicarbonat.

Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.

Cauzele pot fi:

- hiperhidratare cu apa, cu bere;

- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);

- transpiratie excesiva;

- dieta hiposodata timp indelungat;

Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,

anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave;

Interventiile asistentei:

- recunoaste modificarile si anunta medicul;

.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;

- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;

- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;

- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;

- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;

- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice

recamandata, sa evite purgativele drastice (sarea amara).

Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.

Cauze:

- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;

- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;

- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.

Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei,

HTA, tahicardie, mucoase uscate, confuzie.

Rolul asistentei este:

- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;

- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na

- Glucoza 5%, medicamentele diuretice;

- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.

- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;

- linisteste pacientul si familia daca este cazul;

- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.

2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza

actlvitatea neuromusculara. Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.

Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament

cu cortizon, diaree.

Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.

Simptome :

- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;

- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;

- scaderea apetitului, greata;

- mancarime de piele;

- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;

- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.

Interventiile asistentei:

- monitorizeaza (EKG) functia cordului;

- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea

medicului medicamentele,(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)

- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise,

banane.

- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare,

greturile, palpitatiile.

Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala,

deoarece exista riscul opririi inimii in diastola.

Simptome:

- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;

- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).

Interventiile asistentei:

- recunoaste modificarile si anunta medicul;

- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga

medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na+;

- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);

- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator,

aparatura pentru RCP ;

- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi)

bogate in K+.

3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca

urmare a excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.

Manifestari clinice:

- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;

- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.

Rolul delegat al asistentei medical e:

- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;

- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T°;

Interventii independente:

- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;

- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa

limiteze consumul de lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care

coniln calciu fara recomandare medicala;

- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa

minerala carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.

Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei

tulburari de secretie a paratiroidelor.

Problemele bolnavului : *

- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.

Rolul delegat al asistentei:

- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;

- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;

Rolul independent al asistentei :

- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi,

ou, carne, vitamine;

- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;

- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele

si contractiile musculare.

Evaluarea interventiilor aplicate

Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si

indrumarea stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la

serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa

urmatoarele manifestari:

disparitia senzaliei de sete;

normalizarea pulsului bolnavului;

valorile T.A. cresc treptat;

dispar crampele musculare;

se restabileste turgorul cutanat;

dispar infundarile fontanelelor la sugari;

diureza se normalizeaza;

se restabileste starea de constienta la copii.

Evaluarea starii de hiperhidratare

Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome:

- cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala;

- somnolenta, convulsii;

- coma cu H.T.A. ;

- formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale).

Interventiile de urgenta:

- restrictie de lichide pana la cura de sete;

- restrictie de sare in deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat;

- perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie

diuretica pe cale I.V., punctii evacuatoare, dializa extrarenala;

- controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului

hidromineral accidentele de hiperhidratare.

Tehnici de hidratare

1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala

2. Hidratare pe cai artificiale:

a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo – duodenala

b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.

Capitolul 3. SOLUTII PERFUZABILE

Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia,

compatibilitatile dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o

perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii echilibrului initial al

organismului.

In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:

solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului

(fiziologica);

solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;

solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.

In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:

1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;

2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;

3. solutii pentru alimentatia parenterala.

1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii

corectoare, lichide.

Exemple:

- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii

fiziologice).

Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500

ml, 1000 ml (cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza

5% sunt cele mai folosite.

2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice

(alcaloza, acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea

insuficientelor functionale.

Exemple:

Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se

administreaza diluate in solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate

produce reactii cu risc vital (de exemplu, flutter ventricular la administrarea de

solutie de K nedizolvat).

Solutii hipertonice:

- solutia de clorura de Na 10%, 20%

- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%

- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%

Alte solutii de corectare:

- solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se

folosesc la corectarea acidozei metabolice.

Solutii diuretice osmotice:

- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza,

reducerea edemelor, fortarea diurezei in intoxicatii.

Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:

- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;

- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).

Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:

- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.

3. Solutii pentru alimentatie parenterala

• Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza,

dextroza 5%, 10%, 20%;

• Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si

poate sintetiza aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii

perfuzabile.

Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in

flacoane de sticla.

Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu

medicamente deoarece au capacitate de interactiune.

Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina,

fenilalanina, treonina, triptofan, valina.

De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul

depozitarii si administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.

Reactiile de incompatibilitate ale solutiilor perfuzabile cu unele

medicamente pot provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor,

embolii prin amestecarea unor emulsii, modificari farmacodinamice.

Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:

1. Furosemid :

2. Nitroglicerina

3. Algocalmin

4. Metoclopramid

5. Eufilina

6. Insulina . . -

7. Dopamina

8. Ambroxol

9. Cimetidina

10.Diazepam

Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar

pentru evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau

canula) cu ser fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament.

ATENTIE! Nu se amesteca:

• sangele si derivatele de sange

• solutiile de aminoacizi (Arginina)

• solutiile uleioase

• Manitolul

DE RETINUT:

Vitamina B2 nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6

Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic (vit. C)

Vitamina B « se inactiveaza cu vitamina C in solutie

Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine

La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina

si caldura. De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor

introduce in flacon chiar inainte de administrare.

Prepararea solutiei perfuzabile:

• Recipientul de perfuzie — flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se

aseaza vertical.

• Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool

medicinal.

• Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza

prin rasturnari succesive ale flaconului inainte de administrare.

• Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul

de aerisire daca este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.

• Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data.

Rasucirile succesive pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in

solutie.

• Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa

fie umplut cu solutie 2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul

patrunderii bulelor de aer din tuburi in vena).

• Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului

corpului pacientului.

• Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de

perfuzie cu filtru de aer.

De retinut!

In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica

de solutie, 50 - 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de

scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se infinge prea mult o mare parte de

solutie va ramane in flacon.

A incorect B corect

Fig.7.A.Trocarul patrunde prea mult in flacon

B. Introducerea corecta a trocarului (17, pag. 87)

SOLUTII PERFUZABILE - tabel

Denumirea solutiei Forma de prezentare Indicatii. Mod de

administrare

1 . Solutie de clorura

deNa

Concentratie izotonica 9% sau ser

fiziologic - pungi PVC sau

flacoane PVC capacitate de 250,

500, 1000 ml -fiole 10 ml

Concentrate hipertonica:

- solutie de NaCI 10%, 20%,

30% fiole

- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o

- perfuzie I.V.

- solutie de

transport cea mai

folosita- solvent

pentru

medicamente(antib

iotice, etc)

- corectarea

dezechilibrului 2. Solutie de glucoza Concentratie izotonica 5% - solutie de

transport: perfuzie

- alimentatie

parenterala

- in hipoglicemie - pungi, flacoane PVC 250,

500ml Concentratii hipertonice: - glucoza fiole 33%, 40%

- pungi flacoane 10%, 20%

3. Solutie Ringer Contine:

- clorura de Na 8.5g;

- clorura de K 0.3 g;

- reechilibrare

hidroelectrolitica

- clorura de Ca 0.5g;

- apa distilata 1000ml

Flacoane, saci PVC 250, 500 ml

I.V. perfuzie lenta

4.Solutia de clorura de

K-Brauman

5. Solutie de Kalium

magneziu-asparagin at

Flacoane de sticla de 100 ml

concentrate 7,4%;

Contine: acid aspargic 1 I

solutie hidroxid de K+ oxid de

Mg2+

- perfuzii I.V. lente

se dilueaza 10 -

20ml cu 500 ml cu

glucoza 5%, 10%;

in urgente 20 ml

solutie K diluat cu

20 ml solutie

glucoza 10 %6. Solutie de lactat deNa Concentratie 110g% solutie

izotonica 50%

- solutie de

corectare-perfuzie

lenta in acidoza

hipotonica7. Solutia Hartman Solutie salina - solutie de

corectare

- perfuzie lenta in

acidoza hipotonica8. Solutia de bicarbonat

de Na

14%o solutiie izotonica - solutie tampon in

acidoza

9. Solutii pentru diureza

osmotica

Manitol 5%o pungi PVC 250

ml

- activeaza diureza

10. Sorbitol Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500

— 2000 ml

- alimentatie

parenterala

11. Solutie dextroxa

fructoza

5%, 10%, 20% 5% pungi saci

PVC 500, 1000 ml

- perfuzie lenta -

alimentatia

parenterala

12. Substituienti de

plasma

Dextran 40+glucoza in flacon

din sticla

Dextran 40 cu NaCI

Dextran 70+NaCI in flacoane

de sticla

- perfuzie lenta

Capitolul 4. NUTRITIA PARENTERALA TOTALA (NPT) PRIN METODA  PERFUZIEI I.V

OBIECTIVELE PROCEDURII:

Administrarea pe cale venoasa a unei solutii prescrise, de glucoza, proteine,

emulsie de lipide, electroliti, vitamine.

UTILIZAREA NPT

-Restrictia cantitatii de hrana si lichide ingerate pe o durata mai mare de 7 zile

(raniri prin traumatisme multiple, arsuri severe, anorexie nervoasa)

-Boli cu o durata mai lunga de 2 saptamâni

-Pierdere de 10% sau mai mult din greutatea corporala înainte de îmbolnavire

-Nivelul albuminei serice mai scazut de 3,5g/dl

-Toleranta scazuta a alimentatiei enterale de lunga durata

-Varsaturi cronice si diaree

-Continuarea pierderii în greutate, în ciuda consumului oral adecvat

-Tulburari gastro-intestinale ce împiedica sau reduc sever absorbtia (obstructia

intestinala, boala Crohn, colita ulceroasa, sindromul de intestin scurt, sindromul de

malabsorbtie în cancer, fistule intestinale)

-Tulburari gastro-intestinale inflamatorii (pancreatita, peritonita)

-Insuficienta renala sau hepatica

-Cresterea normala si dezvoltarea la copii cu anomalii congenitale (fistula traheo-

esofagiana, atrezia duodenala, hernia diafragmatica, volvulusul)

PREGATIREA MATERIALELOR

-Tava / carucior

-Garou, tampon, alcool

-Seringi, ace, manusi sterile

-Branula, perfuzor cu filtru, cu ambalaj integru, în termen de valabilitate

-Leucoplast sau banda adeziva non alergica

-Musama, aleza, eticheta

-Stativ pentru perfuzie

-Solutii perfuzabile recomandate de medic, în terrmen de valabilitate si cantitate

adecvata, cu aspect nemodificat la temperatura camerei

TIPURI DE SOLUTII PERFUZABILE

AMINOMIX 1,2,3

-Solutie perfuzabila obtinuta prin amestec de aminoacizi si electroliti

Pungi bicamerale:

2 x 500 ml

2 x 750 ml

2x 1000 ml

-Indicatii - aport de aminoacizi, glucoza si electroliti, când administrarea orala sau

enterala nu este posibila

-Se administreaza în vena centrala, NU în vena periferica.

-La unii pacienti se administreaza insulina pentru controlul glicemiei si glicozuriei.

-Reactii adverse în cazul perfuziei rapide: greata, varsaturi, frisoane, hiperglicemie,

glicozurie, dureri, pierdere renala de aminoacizi.

AMINOPLASMAL

-Solutie perfuzabila, flacoane de 500 ml - 1000 ml

-Nutritie parenterala în: sindromul de malabsorbtie, rezectii stomacale, boli

inflamatorii, diaree si voma persistenta.

-PEV-40 - 60pic/min

AMINOSTERIL

-solutie perfuzabila, flacoane de 500 ml -1000 ml

-Solutie perfuzabila fara carbohidrati, fara electroliti

-Solutie perfuzabila cu aminoacizi echilibrati

AMINOVEN 3,5%

-Solutie perfuzabila, flacoane de 500 ml - 1000 ml

-Amestec de aminoacizi cu 3,5% glucoza

-în NPT se asociaza cu alti nutrienti

-PEV - vena periferica

-vena centrala 10-20 ml/kg corp

AMINOVEN infantil 10% 

- flacoane de 100 - 250- 500 ml

LIPOFUNDIN

-Flacoane de 500 ml

-Emulsie perfuzabila

-Nu se amesteca cu alte substante medicamentoase

-Nu se pastreaza daca nu s-a administrat toata cantitatea

-Se agita înainte de folosire

-Nu se administreaza daca nu este omogen

-Perfuzie lenta - 10-30 ml/kgcorp/zi

-Se asociaza cu hidrocarbonatii pentru a nu se produce acidoza

-Reactii adverse: dispnee, cianoza, reactii alergice, hiperlipidemie, greata,

varsaturi, cefalee, înrosirea fetei, hipertensiune, tremor.

PREGATIREA PACIENTULUI

a) PSIHICA:

-Informati si explicati pacientului necesitatea procedurii

-Încurajati pacientul pentru a reduce anxietatea

-Obtineti consimtamântul informat

-Informati pacientul despre durata aproximativa a procedurii

-Asigurati pacientul ca veti fi alaturi pentru a supraveghea perfuzia si pentru a-l

ajuta

b) FIZICA:

-Asigurati pozitia corespunzatoare (aceeasi ca pentru perfuzie sau punctia

venoasa), în conformitate cu starea pacientului

-Examinati calitatea si starea venelor

-Alegeti/ vena adecvata

EFECTUAREA PROCEDURII:

-Verificati prescriptia medicala

-Identificati pacientul si transportati materialele la pat

-Puneti-va masca daca pacientul are imunodeficienta

-Pregatiti solutia perfuzabila si trusa de perfuzat

-Asigurati-va ca solutia de perfuzat are cel putin temperatura camerei

-Eliminati aerul din circuit

-Efectuati punctia venoasa (vezi "Punctia venoasa")

-Racordati trusa de perfuzie la acul/cateterul instalat în vena pacientului

-Reglati ritmul picaturilor respectând recomandarea data de medic; valori

orientative, în functie de tipul solutiei

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

-Asezati pacientul în pozitie comoda

-Observati faciesul, tegumentele si masurati pulsul si T.A.

-Întrebati pacientul daca are stare de greata sau voma

-Verificati locul punctiei venoase

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

-Colectati deseurile conform P.U.în recipiente speciale

-Îndepartati manusile

-Spalati mâinile

NOTAREA PROCEDURII

Notati:

-Administrarea perfuziei în planul de îngrijire

-Reactiile adverse daca au aparut pe durata perfuziei

-Ora când a început perfuzia, locul, tipul de solutie, cantitatea, debitul

EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII

Rezultate asteptate/dorite:

-Pacientul are tegumente si mucoase normal colorate, nu prezinta semne ale

flebitei de cateter

-Semnele vitale sunt normale

-Evaluati la fiecare ora raspunsul pacientului la administrarea solutiilor perfuzabile

Rezultate nedorite

Ce facem daca:

   1.Pacientul prezinta: greata, varsatura, anxietate, frison, durere pe traiectul venei

 -anuntati medicul

 -reduceti ritmul

 -linistiti pacientul

2.Pacientul prezinta infectie locala la local de punctie

-Respectati masurile de asepsie!

3.Pacientul prezinta reactii imediate la terapia cu emulsie de lipide (febra, dispnee,

cianoza, greata, varsaturi, dureri de cap, diaforeza, letargie, sincopa, durere în piept

si spate, o slaba presiune la nivelul ochilor, iritatie la locul perfuziei, hiperlipemie,

hipercoagulabilitate si trombocitopenia)

-anuntati medicul

-recoltati probele de laborator recomandate

-schimbati locul cateterului

Farmacoterapia sau farmacologia clinică studiază aplicarea clinică a

medicamentelor în diferite afectiuni, insistându-se asupra mecanismului de actiune,

eficacitătii terapeutice, reactiilor adverse, potentialului toxic. Această ramură

cuprinde farmacologia clinică fundamentală, care urmăreşte obtinerea de date

generale legate de animalul sănătos şi farmacologia clinică aplicată, care

investighează efectele medicamentelor în prezenta bolii.

BIBLIOGRAFIE

- Cornel Borundel – : Medicină internă pentru cadre medii” , Editura All, Bucureşti, 2006;

- Radu Cârmaciu ; Cezar Niculescu – „ Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;

- I. . Dorobanţu – ‚ Educaţie pentru sănătate” , Editura Medicală, Bucureşti, 1985;

-Carol Mozeş – „ tegnica îngrijirii bolnavului”, Editura Medicală, Bucureşti, 1997;

- Gheorghe Ion Pandele – „Semiologie medicală”, vol. I, Editura Junimea, Iaşi, 1994;

- Lucreţia . Titircă – „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate boolnavilor de asoistenţii medicali”, Editura Viata Medicală Românească, Bucureşti, 2001;

-Federico Pea-“farmacocineteica in practica clinica de zi cu zi”

-Camelia Elena-“chimie farmaceutica”,an 2013

Anexe