Societatea in perioada interbelica30 Mai 2008

Unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului al XX-lea a fost primul război

mondial (1914-1918), la care au participat cele mai importante state ale lumii (Marea Britanie, Franţa, Germania,

SUA etc). Războiul a produs mari distrugeri materiale şi imense pierderi umane. Statele Unite ale Americii a fost

marea câştigătoare a războiului. Datorită cererii de armament din partea ţărilor participante la conflict, ele şi-au

diversificat producţia industrială, cucerind noi pieţe pentru produsele lor. Cea mai mare a statelor lumii, chiar şi SUA,

au traversat o criză economică (1920-1921) cauzată de dificultăţile trecerii la economia de pace.

„Era prosperităţii”

După 1923-1924 s-a înregistrat un avânt economic. A fost o perioadă de mare progres în care a avut loc apogeul

celei de-a doua revoluţii industriale, caracterizată de introducerea pe scară largă a noi surse de energie (petrol,

electricitate) şi de noi metode de organizare a muncii (lucrul la bandă). Fenomenul de concentrare a producţiei s-a

accentuat; de exemplu, mari firme, cum ar fi Ford şi General Motors, au monopolizat industria de automobile în

Statele Unite. în aceste condiţii, producţia de bunuri a crescut spectaculos.

Astfel, automobilele nu mai constituiau un lux al claselor avute. Salariile de care beneficiau muncitorii americani

permiteau acestora să-şi achiziţioneze maşini. Dezvoltarea industriei automobilelor a stimulat dezvoltarea altor

ramuri economice: siderurgia, chimia şi petrochimia (care aduceau cauciucul şi benzina), construcţiile (era nevoie şi

de drumuri, în perioada interbelică apărând autostrăzile). în casele americanilor au început să pătrundă, în cantităţi

neîntâlnite în celelalte ţări, produse electrotehnice, mobilă, haine, aparate de radio etc. Publicitatea a profitat din plin

de existenţa radioului. Automobilul a produs schimbări importante în modul de viaţă al oamenilor. Aceştia îşi puteau

petrece altfel timpul liber (în excursii, de exemplu). A sporit mobilitatea oamenilor, care aveau posibilitatea să intre

mult mai uşor în contact cu semenii lor.

Noile condiţii materiale au condus la o emancipare a mentalităţilor, în special în rândul claselor avute. Astfel, conduita

fetelor înainte de căsătorie este mai liberă decât înainte de război, iar divorţurile au devenit mai frecvente. Jazzul a

căpătat o deosebită popularitate în perioada interbelică şi s-a răspândit în toată lumea. Cinematografia s-a

transformat într-o mare afacere, marile vedete fiind cotate în clasamente după veniturile pe care le aduceau marilor

case de film.

Nu peste tot nivelul de trai al oamenilor era la nivelul SUA din cauza condiţiilor economice. Chiar în Statele Unite

erau diferenţe mari între diferitele categorii sociale.

Evoluţia economiei mondiale

Marea Criză din 1929-1933 s-a datorat imposibilităţii pieţei de a absorbi cantitatea din ce în ce mai mare de bunuri

materiale, începutul crizei 1-a constituit căderea bursei din New York din octombrie 1929. Datorită marii prosperităţi a

societăţii americane din anii ‘20, luaseră amploare speculaţiile bursiere. Un mare număr de speculatori cumpărau

acţiuni pe credit pe care le tran-zacţionau la bursa de valori. Din acest motiv, preţurile acţiunilor au crescut exagerat

de mult. Faptul că veniturile consumatorilor n-au crescut în acelaşi ritm cu creşterea producţiei a făcut ca

performanţele firmelor să scadă. în consecinţă, a crescut volumul de acţiuni oferit spre vânzare. Dintr-o dată numărul

acestora a fost atât de mare, încât preţul lor s-a prăbuşit. Numeroase firme au dat faliment. Şomajul a luat proporţii

de masă. Efectele crizei s-au resimţit în majoritatea ţărilor. Schimburile comerciale internaţionale au scăzut în mod

spectaculos. Scăderea nivelului de viaţă al oamenilor, datorită şomajului şi reducerii salariilor, a condus la adâncirea

crizei prin reducerea cererii de produse.

Dintre ţările dezvoltate, foarte lovite au fost Marea Britanie şi Germania. în această din urmă ţară producţia

industrială a scăzut aproape la jumătate. Ţările din Europa centrală şi răsăriteană, între care şi România, au fost mai

greu lovite, comparativ cu cele din Apus, datorită caracterului predominant agrar al economiilor lor. America Latină a

suportat consecinţele unei crize foarte puternice din cauza faptului că preţurile produselor agricole şi ale materiilor

prime pe care le exportau a scăzut mai mult decât cel al produselor industriale.

Toate categoriile sociale au fost mai mult sau mai puţin afectate de criză. în special muncitorii, deveniţi şomeri, au

avut de suferit. Categoriile defavorizate îşi exprimau nemulţumirea prin demonstraţii şi marşuri, şi uneori chiar prin

acţiuni violente. Criza s-a repercutat asupra tuturor domeniilor de activitate: învăţământ, sănătate, cercetare

ştiinţifică, cultură, sport. Sistemul de valori al societăţii a fost pus în discuţie de intelectuali care au angajat discuţii

teoretice pentru găsirea soluţiilor de ieşire din criză. Disperarea oamenilor a constituit terenul favorabil care a permis

lui Hitler să ia puterea în Germania.

Ieşirea din criză s-a produs datorită intervenţiei statului în economie (în Statele Unite, Suedia, Germania etc), în

contradicţie cu teoriile economice ale vremii. De asemenea, situaţia internaţională şi politica de înarmare a unor state

a avut ca urmare ieşirea din criza economică. Astfel, ţări ca Germania, Italia, Japonia au pregătit războiul de cucerire

al unor teritorii străine din Europa şi Asia. Aceste state au oferit comenzi pentru industria de război, ceea ce a oferit

de lucru unui mare număr de şomeri. Degradarea situaţiei internaţionale la sfârşitul anilor ‘30 a împins şi alte state la

creşterea cheltuielilor de înarmare, ceea ce a asigurat anularea efectelor crizei. însă această situaţie a dus la

izbucnirea celui mai sângeros conflict din istoria omenirii, cel de-al doilea război mondial.

România în anul 1938

Un mare moment al istoriei poporului român 1-a constituit Marea Unire de la 1918. Atunci Transilvania, Bucovina şi

Basarabia s-au alipit teritoriului naţional, ceea ce a adus noi resurse pentru dezvoltarea economiei româneşti. în

ciuda acestui fapt, distrugerile provocate de primul război mondial au făcut ca economia românească să aibă un nivel

al producţiei sub cel de dinainte de 1914. Până prin 1924 s-a realizat refacerea economică a României, care în acel

an a atins nivelul antebelic al producţiei. Până în 1929, ţara a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică. Acest

proces a fost favorizat de resursele suplimentare de materii prime şi de forţă de muncă aduse de noile provincii, de

legislaţia adoptată, în special de Partidul Naţional Liberal etc. Legile elaborate în acea perioadă de către liberali (a

căror deviză era „Prin noi înşine”) au favorizat iniţiativa economică a oamenilor de afaceri români.

România a resimţit foarte greu Criza din 1929-1933. Producţia industrială s-a diminuat în mod dramatic, s-au

înregistrat un mare număr de falimente. Şomajul a lovit un mare număr de oameni. Foarte puternic au resimţit

efectele crizei gospodăriile ţărăneşti din cauza scăderii preţurilor produselor agricole. Datorită crizei, viaţa politică s-a

deteriorat şi s-au înregistrat mişcări sociale în rândurile minerilor, muncitorilor petrolişti şi feroviari.

După ieşirea din criză, ritmul de dezvoltare economică a fost intens, anul 1938 reprezentând anul de vârf al

economiei româneşti în perioada interbelică. întreprinderi, precum uzinele „Malaxa” din Bucureşti, „Oţelăriile Reşiţa”

şi „întreprinderea Aeronautică Română” (IAR) din Braşov erau comparabile cu fabricile similare din Occident. La

această dezvoltare a contribuit creştea rolului statului în activitatea economică prin: luarea de măsuri protec-ţioniste,

finanţarea industriei de la bugetul statului, încurajarea agriculturii, comenzi militare etc. în anul 1938, pentru prima

dată în istoria României, ponderea industriei, transporturilor şi construcţiilor a depăşit-o pe cea a agriculturii în

constituirea venitului naţional. Cu toate acestea, comparativ cu ţările avansate din Apusul Europei, România era un

stat slab dezvoltat.