1.

Întreprinderile mici şi mijlocii (definite drept companiile care au între 10 şi 250 de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de sub 50 de milioane de Euro) şi micro-întreprinderile (având, de regulă, până la 10 angajaţi) sunt un factor esențial în economia unei ţări, reprezentând o sursă de abilitați antreprenoriale, de inovare şi creare de locuri de muncă, cu un rol important în antrenarea competitivităţii şi creşterii economice.

Acestea se confruntă însă în mod constant cu probleme de finanţare şi de acces la capital, iar, pentru a depăşi aceste obstacole , au fost concepute şi dezvoltate o serie de facilităţi fiscale la nivelul mai multor state europene.

În cadrul acestui articol, vom acorda o atenţie deosebită ţărilor vecine României şi câtorva ţări din inima Europei, cu scopul de a putea contura o analiză comparativă între politicile fiscale existente în ţările respective şi cele existente în ţara noastră. Astfel, putem observa următoarele aspecte:

Polonia reduce costurile cu investiţiile până la 70%, acordând un credit fiscal pentru investiţiile în tehnologii moderne, inclusiv cele ce vizează software. În acelaşi timp, Polonia adoptă decizia înlocuirii declaraţiilor lunare cu cele anuale.

Ungaria oferă posibilitatea de a deduce suplimentar 40% din dobândă pentru creditul de investiţii. Tot referitor la investiţii, o altă deducere se acordă în privinţa eliminării din profitul net a cheltuielilor cu investiţiile, până la pragul de 106.000 de euro.

Letonia impozitează micro-întreprinderile cu un procent de 9% din cifra de afaceri, înlocuind astfel impozitul pe profit şi contribuţiile sociale.

Lituania permite companiilor cu mai puțin de 10 angajaţi, care au înregistrat un profit impozabil sub valoarea de 290,000 de euro să plătească impozit pe profit de numai 5%.

Astfel de tipuri de facilităţi fiscale menite să stimuleze activitatea economică a IMM-urile sunt implementate şi în ţările vestice şi nordice.

Astfel, Germania facilitează seminarii gratuite ce abordează problematici fiscale pentru noii întreprinzători. De asemenea, s-a dezvoltat o metodă de calcul simplificată de impozit pe profit pe bază de venituri minus cheltuieli pentru entităţi ce înregistrează o cifră de afaceri mai mică de 500,000 de euro şi un profit mai mic de 35,000 de euro.

Marea Britanie aplică o cotă de impozit mai scăzută pentru IMM-uri, de 22%, comparativ cu alte categorii de companii ce aplică o cotă de impozitare de 24%. S-a înregistrat, de asemenea şi o majorare a scutirii fiscale pentru investiţii în perioada 2011-2012 de la o cotă de 200% la cea de 225%.

Irlanda a adoptat un set simplificat de declaraţii în ceea ce priveşte IMM-urile cu scopul de a uşura povara administrativă a acestora.

Olanda permite un tratament fiscal favorabil pentru transferul/succesiunea afacerii în familie, dar şi diverse incubatoare de afaceri pentru IMM-uri.

Portugalia oferă posibilitatea unei deduceri suplimentare din impozitul pe profit calculată ca procent de 3% din contribuţia acţionarilor la capital, încurajându-se astfel capitalizarea / aportul la capitalul IMM-urilor.

Spania a majorat de la 8 la 10 milioane euro pragul cifrei de afaceri pentru care o entitate poate beneficia de o rată redusă a impozitului pe profit de 20%.

Suedia propune acordarea unui credit fiscal anual de 50% din investiţiile efectuate pentru suma minimă de aproximativ 75,000 euro, dar maxim 2.3 milioane euro.

Se poate observa din cele prezentate mai sus faptul că ţările Uniunii Europene încearcă susţinerea IMM-urilor prin câteva măsuri standard precum reducerea cotei de impozitare, reducerea poverii administrative şi încurajarea finanţărilor prin oferirea de deduceri suplimentare sau credite fiscale.

România, la rândul ei, prin Strategia Fiscal Bugetară pentru perioada 2014-2016 elaborată de Ministerul Finanţelor Publice in anul 2013 încorporează măsuri ce vizează IMM-urile şi micro-întreprinderile. Astfel, s-a consemnat derularea programului Ajutoare de stat pentru finanţarea proiectelor de investiţii din fonduri alocate de la bugetul de stat. Acest program se adresează atât întreprinderilor mari cât şi IMM-urilor cu scopul dezvoltării regionale, prin stimularea nivelului investiţiilor, creării de noi locuri de muncă, contribuind la modernizarea şi dezvoltarea IMM-urilor.

De asemenea, Agenţia Naţională pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi mici şi mijlocii elaborează încă din anul 2005 soluţii pentru încurajarea IMM-urilor ce încorporează idei de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către tinerii întreprinzători, dezvoltare a culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager, sprijinire a meşteşugarilor şi artizanatului, modernizarea activităţilor de comercializare a produselor pe piaţă, înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare tehnologice şi de afaceri şi altele.

Ca direcţie de acţiune strict fiscală, pentru a promova activităţile de cercetare-dezvoltate, a fost majorat plafonul de deducere fiscală suplimentară pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de la 20% la 50%. De asemenea, taxarea micro-întreprinderilor cu 3% din cifra de afaceri este o măsură menită să sprijine apariţia unui mediu antreprenorial caracterizat de competitivitate şi inovare, mediu ce poate propulsa IMM-urile autohtone pe plan internaţional.

În ceea ce priveşte măsura de scutire a impozitului pe profitul reinvestit, deşi aceasta este benefică mai degrabă pentru producători industriali care investesc în active fixe de valori mari şi care au profituri substanţiale, considerăm că este o măsură binevenită şi care are impact şi asupra IMM-urilor, fie şi indirect ca prestatori sau clienţi ai companiilor care îşi dezvoltă capacitatea de producţie prin folosirea acestei facilităţi (impact sectorial).

Pe lângă măsurile concrete menţionate mai sus, alte obiective înscrise pe lista Ministerului Finanţelor Publice constau în reducerea poverii administrative, simplificarea fiscalităţii şi asigurarea predictibilităţii într-un cadru fiscal – bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat şi public. Cu titlu de exemplu, menţionăm rescrierea Codului Fiscal şi proiectul derulat împreună cu Banca Mondială pentru modernizarea şi reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În urma acestei radiografii a politicilor fiscale adresate IMM-urilor în România şi în alte state europene, putem concluziona că România nu este anacronică faţă de măsurile luate de alte state pentru stimularea activităţii IMM-urilor, deşi nu putem spune că este inovativă sau că a devansat alte state în acest domeniu: au fost adoptate doar măsuri „standard” ce au în vedere o deductibilitate suplimentară sau o cotă de impozitare mai redusă pentru micro-întreprinderi.

Pentru a reuşi să dinamizăm dezvoltarea IMM-urilor ar fi binevenită şi dezvoltarea educaţiei antreprenoriale în rândul tinerilor prin includerea în programa şcolară şi universitară a unor cursuri menite să prezinte spiritul antreprenorial şi să promoveze poveşti de succes ale antreprenorilor români.

Totodată, conceperea unui structuri de sprijin pentru IMM-uri, cum ar fi parcurile industriale şi incubatoarele de afaceri pentru IMM-uri, poate spori şansele de dezvoltare pentru acest tip de afacere prin facilităţi legate de infrastructură fizică şi asistenţă juridică şi fiscală.

2.

Introducere

Recent în Monitorul oficial a fost publicată o nouă Strategie naţională de dezvoltare a

întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM). Conform acestui document aproximativ 98% din toate

întreprinderile înregistrate în ţara noastră fac parte din acest sector al economiei naţionale.

Strategia este foarte bună (!!), pe hîrtie. Dacă măcar o parte din acţiunile prevăzute în acest

document vor fi realizate, întreprinzătorilor mici le va fi mai uşor să activeze. Dar, în o aşa

perspectivă frumoasă, nu prea ne vine să credem, deoarece de la cuvinte pînă la fapte la noi

distanţă este mare. Pentru strategii frumoase, măreţe noi suntem meşteri buni, dar realitatea, din

păcate, este alta.

Dorim o legislaţie fiscală calitativă

Micii antreprenori se confruntă în activitatea sa cu mai multe probleme. Una din cele mai

dureroase ţine de fiscalitate, raportări fiscale, sancţiuni mari pentru încălcări nesemnificative.

Personal de mai multe ori m-am dat cu părerea ce ţine de această problemă. Cota impozitelor şi

taxelor nu este cea mai mare problemă cu care se confruntă antreprenorii, dar anume, legislaţia

fiscală necalitativă (care degradează pe an ce trece) şi administrarea fiscală care lasă de dorit, în

primul rând, creează piedici în activitatea de întreprinzător. Majoritatea contribuabililor sunt gata

să plătească impozite, contribuţii şi taxe în buget, dar pentru aceasta trebuie măcar să

cunoască cum să le calculeze şi cum să le achite corect la buget. Este în stare statul să asigure

acest lucru? Se mai doreşte ca antreprenorii “să se bucure de o atitudine corectă din partea

organelor cu atribuţii de administrare fiscală” (alin.(1) lit.b) art.8 CF), “Toate îndoielile apărute la

aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului” (alin.(1) art.11 CF).

Realităţile zilei

Din păcate calitatea legislaţiei fiscală pe an ce trece devine tot mai problematică. Entităţile rămîn

vulnerabile în faţa controlorilor fiscali, se inventează noi interpretări a unor norme fiscale, care

sunt în vigoare de ani de zile şi se părea că sunt clare şi avem o practică fiscală stabilită (de

exemplu, dreptul de a trece în cont TVA pentru import de servicii din plăţile efectuate în avans -

numai în momentul acordării serviciilor (din practica fiscală recentă); alimentaţia publică sub

aspect contabil este producere, iar valoarea livrării impozabile cu TVA a bucatelor include

salariile bucătarilor, uzura mijloacelor fixe, cheltuieli de locaţiune, etc). Numai cîteva exemple,

de mulţi ani legislaţia care reglementează plata contribuţiilor de asigurare socială obligatorii de

stat, ce ţine de baza de calcul a contribuţiilor sociale nu are o interpretare univocă. Noţiunea de

“alte recompense” lasă cîmp larg pentru interpretări diferite, care se ivesc în fiecare an. De

asemenea, nu este univoc stabilit în lege care sunt termenele de plată a contribuţiilor de

asigurări sociale: concomitent cu plata salariilor (Codul contravenţional) sau nu mai tîrziu de

sfîrşitul lunii următoare lunii în care au fost calculate salariile (Legea bugetului asigurărilor

sociale)?

Incertitudinile (neclarităţile), legate de determinarea bazei de calcul a primelor de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală, sunt şi mai pronunţate. Noţiunea de “alte recompense” din

legea corespunzătoare este şi mai extravagantă. Se merge pînă la aceia, că facilităţile acordate

de angajator angajaţilor săi: asigurare cu hrană caldă, servicii sport, asigurare transport pînă la

serviciu, diurne supralimita stabilită, etc, sunt interpretate ca bază de calcul a primelor de

asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Sub incidenţa noţiunii de alte recompense cad nu

numai relaţiile angajator-angajat, dar “şi alte drepturi şi venituri plătite persoanelor fizice” (?!)

relaţiile cu persoane fizice terţe. Toată lumea cunoaşte că aceste definiţii din lege nu sunt

reuşite, permit ca legea să fie înţeleasă în mod diferit, creează mari probleme contribuabililor şi îi

fac pe aceştia vulnerabili la orice control fiscal de rutină. Dar, din păcate, de ani de zile, nu s-a

întreprins nimic ca cuvintele de felul alte plăţi, alte recompense, care permite o interpretare largă

a legislaţiei, să fie excluse din lege.

Listă incertitudinilor şi neclarităţile din legislaţia fiscală poate fi completată cu elemente ce se

conţin în Codul fiscal (majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat este

repartizare de dividende?; locul livrării serviciilor privind impozitarea cu TVA – interpretări care nu

corespund textului şi spiritului legii, etc.).

Impozitarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Modificări recente

Recent au fost publicate modificările operate (Codul fiscal) (Legea nr.178 din 11.07.2012, MO

din 14 septembrie 2012) în articolele ce ţin de impozitarea agenţilor economici subiecţi ai

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Regimul de impozitare a venitului ÎMM a fost pus în

aplicare începînd cu anul 2012. Acele modificări au fost pregătite în regim de urgenţă şi au fost

comise erori, care urmau prin amendamentele analizate să fie corectate. Din păcate, calitatea

ultimelor modificări nu este mai bună. Textul este scris într-o limbă, care posibil este înţeleasă

numai de autori. Rămîne să intuim ce s-a avut în vedere prin cele scrise. Pentru mai multă

înţelegere a celor spuse mai sus, va propun textul unui articol din Codul fiscal în original:

“Articolul 541. Subiecţii impunerii

(1) Subiecţi ai impunerii sînt agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de

T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi întreprinzătorilor individuali.

(2) Agenţii economici care corespund prevederilor alin.(1) şi care, la situaţia din 31 decembrie a

perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activităţi

operaţionale în sumă de pînă la 100000 lei utilizează regimul de impozitare prevăzut de

prezentul capitol.

(3) Agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, la situaţia din data de 31 decembrie a perioadei

fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activităţi operaţionale în

sumă de la 100000 la 600000 lei pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol

sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit din momentul în care sînt

înregistraţi benevol în calitate de plătitori de T.V.A.

(4) Agenţii economici care, pe parcursul perioadei fiscale declarate, devin plătitori de T.V.A. vor

aplica regimul de impozitare în modul general stabilit din momentul în care sînt înregistraţi ca

plătitori de T.V.A.

(5) Agenţii economici care, pe parcursul perioadei fiscale declarate, au încetat a fi plătitori de

T.V.A. vor aplica regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol din momentul menţionat la

art.113 alin.(4).

(6) Agenţii economici care aplică regimul de impozitare conform prezentului capitol utilizează

regulile de evidenţă prevăzute la cap.6 din prezentul titlu”.

Citind textul de mai sus, am rămas cu multe semne de întrebare. Agenţii economici, care nu sînt

înregistraţi ca plătitori de T.V.A., care au avut venit din activitatea operaţională la 31 decembrie a

perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare mai mare de 600 000 lei, sunt

subiecţi ai impunerii? De exemplu, entităţile care efectuează livrări scutite de TVA şi nu au

obligaţiunea să se înregistreze în calitate de plătitor al taxei? După părerea mea, examinînd

acest articol, răspunsul este da, este subiect al impunerii. Pot să presupun, că intenţiile autorilor

amendamentelor la lege au fost altele.

Altă întrebare, întreprinzătorii individuali sunt subiecţi ai impunerii? Prin cuvintele care se conţin

în alineatul (1) “cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi întreprinzătorilor individuali”

aceştia au fost excluşi de sub incidenţa legii. În acelaşi timp, această normă a fost concepută, în

primul rînd, pentru această categorie de entităţi – întreprinderi mici şi mijlocii. Iarăşi presupun, că

s-a avut în vedere una, dar s-a scris alta. Se dorea să se spună ca întreprinzătorii individuali şi

gospodăriile ţărăneşti chiar şi în calitate de plătitori ai TVA cad sub incidenţa acestei norme (sunt

subiecţi ai impunerii) (presupun).

În anii de şcoala învăţătoarea de literatură deseori ne spunea: “Citiţi mai multe cărţi, o să puteţi

mai uşor să va expuneţi gândurile pe hîrtie, o să vă ajute în viaţă…”. Acest sfat putem să-l dăm

în această situaţie şi celor ce pregătesc şi aprobă modificările în legislaţia fiscală.

Regim de impozitare la alegere

În alineatul (3), de asemenea, se conţin ambiguităţi. Se spune că agenţii economici pot alege

regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul

general stabilit din momentul în care sînt înregistraţi benevol în calitate de plătitori de T.V.A

(?!). În acelaşi timp, în alineatul (4) se spune că agenţii economici care, pe parcursul perioadei

fiscale declarate, devin plătitori de T.V.A. vor aplica regimul de impozitare în modul general

stabilit din momentul în care sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A.

Subiecţi ai impunerii?

Dacă să generalizăm. Din textul articolului expus al legii, reiese, că subiecţi ai impunerii privind

impozitul pe venit conform regimului fiscal pentru ÎMM sunt agenţii economici care nu sunt

înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA fără a ţine cont de valoarea venitului din activitatea

operaţională. Gospodăriile ţărăneşti şi întreprinzătorii individuali (întreprinderile individuale) nu

cad sub incidenţa acestui regim de impozitare – nu sunt subiecţi ai impunerii. Dreptul de a alege

regimul de impozitare pentru ÎMM sau regimul general stabilit nu-l are nimeni. Alineatele (2) şi (3)

nu conţin informaţii utile care nu se conţin în alte alineate. Din momentul înregistrării în calitate

de plătitor al TVA, entitatea în mod obligatoriu va folosi regimul general stabilit de impozitare.

Aici vă las fără alte comentarii, doar aş dori să repet că noi contribuabilii avem dreptul la o

legislaţie fiscală clară şi univocă. De asemenea, să amintesc legiuitorilor că ei anul acesta au

înăsprit responsabilitatea penală (!) pentru neplata impozitelor în buget.

Alte aspecte: trecere, dividende, diferenţe

În varianta actuală a legii trecerea de la un regim de impozitare (pentru ÎMM) la alt regim

(general stabilit) se face pe parcursul anului fiscal (în momentul înregistrării în calitate de plătitor

al TVA), corespunzător, apare obligaţiunea să fie prezentate declaraţii fiscale pentru fiecare

regim de impozitare sau, cu alte cuvinte, se prezintă două declaraţii pentru o perioadă fiscală –

an calendaristic. Plata impozitului, de asemenea, este diferită pentru fiecare dintre aceste două

regimuri de impozitare. Contribuabilul, în această situaţie, urmează să se conformeze cu această

trecere pe parcursul anului fiscal. Trecerea, în condiţiile de incertitudine generate de textul

actual al legii, pe parcursul unui an fiscal este o problemă, care poate să genereze erori, omisiuni

materializate, în ultima instanţă, în sancţiuni fiscale.

De ce această trecere nu poate fi efectuată de la începutul anului fiscal (calendaristic) următor?

Următoarea problemă ţine de plata dividendelor în avans. Plătitorii impozitului conform regimului

fiscal pentru ÎMM au dreptul să achite dividende asociaţilor săi în avans? Da, au dreptul. Cum se

vor impozita aceste dividende? Codul fiscal nu ne oferă un răspuns univoc la această întrebare.

De asemenea, mai este o problemă ce ţine de evidenţa diferenţelor temporare în scopul

impozitării privind impozitul pe venit (modul general de impozitare), în cazul trecerii de la un

regim de impozitare (ÎMM) la altul (modul general) (sau invers). De exemplu, diferenţele

temporare ce ţin de calculul uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. În acest caz, urmează să fie

recalculată uzura mijloacelor fixe în scopuri fiscale pentru perioadele precedente în care s-a

folosit regimul de impozitare pentru ÎMM?

Epilog

Varianta actuală a Codului fiscal, cu referinţă la Regimul fiscal al agenţilor economici subiecţi ai

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (Capitolul 7¹), nu corespunde intenţiilor anunţate de stat

privind impozitarea acestei categorii de contribuabili. Din textul legii nu este clar cine sunt

subiecţii impozitării. Dacă să reieşim din faptul, că prin acest regim de impozitare, statul urmărea

şi scopul să faciliteze regimul de impozitare a micilor întreprinzători, atunci, în realitate,

observăm că prin modificările aprobate, dimpotrivă acesta se complică. ÎMM devin mai

vulnerabile privind eventuale erori în contabilitate, în dările de seamă fiscale materializate în

sancţiuni fiscale.

Este oportun ca legea să prevadă trecerea la alt regim de impozitare numai cu începutul

următoarei perioade fiscale. Credem că, în acest sens, este posibil de întocmit un text care,

deopotrivă, să corespundă intereselor (scopurilor) urmărite de stat şi de contribuabili. Pentru

aceasta se cere ca autorii textului să fie mai ingenioşi, creativi şi să folosească din plin bogăţiile

(posibilităţile) limbii române.

ART. 152 Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici

(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin.(1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile, sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(3) Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.

(4) O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin. (3).

(5) Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire este plafonul prevăzut la alin. (1). Norme metodologice

(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153.

(7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 care în cursul anului calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă în conformitate cu prevederile art. 156^1. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 156^2, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 156^1, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.

(7^1) Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, potrivit alin.(7), persoana impozabilă

realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri, determinată conform alin.(2), mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin.(1), are obligaţia să respecte prevederile prezentului articol şi, după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 153, are dreptul să efectueze ajustările de taxă conform prezentului Titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.

(7^2) Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, dar are obligaţia de a se înregistra în scopuri de taxă, conform art. 153^1, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153^1, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153. Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153^1, va fi valabilă începând cu data anulării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153. Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153^1, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.

(8) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:

a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile art. 145 şi art. 146;

b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document;

c) *** Abrogat

(9) Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare şi ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.

Optimizarea fiscala este un concept mai care include orice masura care poate avea ca efect reducerea/eficientizarea sarcinii fiscale, a declarat pentru AvocatNet.ro Mihaela Popescu, managing director, Schoenherr Tax.

Totodata, optimizarea fiscala presupune respectarea legii si include orice masura imediata de natura sa reduca costurile fiscale aferente unei operatiuni/tranzactii specifice, a adaugat aceasta.

La randul sau, Ana Petrescu, Manager Deloitte Romania, ne-a explicat ca optimizarea fiscala implica identificarea mijloacelor prin care o companie poate beneficia de facilitatile fiscale sau alte prevederi favorabile din legislatie pentru afacerea sa.

Scopul unei optimizari fiscale este acela de a beneficia de facilitatile fiscale existente si de prevederile favorabile din legislatie, ceea ce conduce la diminuarea impactului fiscal in mod legal, a punctat Ana Petrescu.

In schimb, Dan Barascu, Tax Partner, BDO Romania, este de parere ca optimizarea fiscala este mai degraba o expresie decat un proces sau o tehnica determinata. In opinia sa, optimizarea fiscala reprezinta intelegerea temeinica a afacerilor clientului, respectiv ale contribuabilui, a mecanismelor si a limitarilor sale si gasirea acelor trasee oferite atat de legislatia fiscala locala, cat si de cea internationala care sa conduca la o reducere a impactului financiar pe care taxele o au asupra acelei afaceri.

Efectul optimizarii fiscale nu ar trebui sa fie doar reducerea cuantumului taxelor, ci si amanarea exigibilitatii lor pe cat posibil, astfel incat compania sa reduca sau sa gestioneze mai bine impactul fluxului de numerar, a declarat la solicitarea noastra Dan Barascu.

Ce pot optimiza fiscal IMM-urile?Intreprinderile mici si mijlocii pot face actiuni de optimizare fiscala pentru toate taxele, ne-a precizat Dan Barascu. Potrivit acestuia, IMM-urile au posibilitatea de a beneficia de facilitatile fiscale generale, ca de exemplu:

amortizarea degresiva sau accelerata, diferitele mecanisme de reducere a amortizarii fiscale sau de a investi in active care se amortizeaza

rapid, noile masuri fiscale de tip holding, facilitatile referitoare la activitatea de cercetare-dezvoltare, deducerile aplicabile pentru cheltuielile cu formarea profesionala a personalului angajat, deductibilitatea cheltuielilor sociale, tichete de masa, creditul fiscal acordat pentru sponsorizare, impozitarea microintreprinerilor, TVA la incasare, facilitatile de natura vamala (certificate care dau posibilitatea amanarii taxarii inverse in vama, scutirea

de la plata TVA in vama daca importul este urmat de o livrare intracomunitara, etc); facilitatile care tin de scutirea de la plata impozitelor locale si a impozitului pe venit (in cazul

programatorilor de exemplu).

"Desi numeroase, aceste faciltati fiscale sunt din pacate prea putine pentru o reducere eficienta a taxelor. In plus, daca legislatia interna nu ofera suficiente solutii, atunci putem apela la legislatia internationala, care inca mai contine cateva mecanisme de rearanjare a activitatilor la nivel global astfel incat sa se reduca la minim impactul fiscal", este de parere Dan Barascu.

Nu in ultimul rand optimizarea fiscala se poate realiza in mod indirect prin rearanjarea traseelor comerciale sau a modului de facturare, actiuni care pot fi facute numai dupa o temeinica analiza operationala a activitatii respective, a subliniat specialistul BDO..

De asemenea, Ana Petrescu, Manager Deloitte, sustine ca in zona optimizarilor fiscale, putem vorbi de aplicarea facilitatilor fiscale existente in masura in care toate conditiile prevazute de legislatie sunt respectate.

Printre exemple se numara deducerea suplimentara de 50% a cheltuielilor eligibile din activitatea de cercetare-dezvoltare sau neimpozitarea veniturilor obtinute de personalul IT, a adaugat sursa citata.

"Un alt exemplu ar fi acela al unei companii profitabile, care are in vedere achizitionarea unor echipamente cu o valoare semnificativa. Pentru aceasta companie, orice modalitate de a finanta investitia este bine venita. Aplicand metoda de amortizare accelerata, compania are posibilitatea de a deduce in primul an de functionare 50% din valoarea acestor echipamente. Astfel, se diminueaza impozitul pe profit datorat de catre societate in anul in care presiunea financiara este mai ridicata ca urmare a investitiei", a explicat Ana Petrescu.

Totodata, Mihaela Popescu, managing director, Schoenherr Tax, ne-a precizat ca optimizarea fiscala este un concept mai general care poate include orice masura concreta de eficientizare a sarcinii fiscale intr-un anumit context.

Spre exemplu, optimizarea fiscala poate presupune: vanzarea creantelor neperformante catre vehicule specializate atunci cand se estimeaza ca sansele de recuperare sunt mici in raport cu eforturile, divizare versus transfer contractual al unei afaceri, finantare intra-grup in euro versus finantare in moneda nationala, TVA la incasare versus regimul standard de TVA, a detaliat reprezentatul Schoenherr Tax.

Indiferent de masurile aplicate, optimizarea fiscala presupune, din punctul de vedere al lui Dan Barascu, parcurgerea mai multor etape, dintre care:

analiza operationala a afacerii, caz in care sprijinul clientului este esential; gasirea facilitatilor fiscale potrivite pentru respectivul tip de afacere atat la nivel international, cat si

national; gasirea acelor trasee comerciale, astfel incat facilitatile fiscale sa poata fi aplicate; implementarea masurilor de optimizare fiscala.

Specialistul BDO a adaugat ca nu exista un termen in sine referitor la cand ar trebui aplicata optimizarea fiscala, ci aceasta vine la pachet cu prima zi de functionare a companiei respective, insa trebuie sa se incadreze in prevederile legale.

"Optimizarea fiscala este un process continuu pentru ca ofera un avantaj cert in termeni de competitivitate prin reducerea impactului fluxurilor de numerar si redirectionarea acestui flux catre investitii, etc", a mai spus Dan Barascu.

Potrivit sursei citate, principalul avantaj al optimizarii fiscale il reprezinta optimizarea fluxurilor financiare si redirectionarea unor fluxuri care inainte de optimizarea fiscala erau dedicate taxelor catre investitii.

Riscurile optimizarii fiscaleRiscul cel mai des intalnit in optimizarea fiscala este acela al interpretarilor arbitrare ale inspectorilor fiscali fata de actiunile care conduc la reducerea impactului fiscal pe care companiile le fac, a subliniat Dan Barascu.

Pe de alta parte, a continuat specialistul BDO, exista si un risc inerent ca acea actiune de optimizare fiscala sa fie supusa diverselor interpretari din partea Fiscului avand in vedere proverbiala neclaritate a legislatiei fiscale romanesti.

Totusi, atata timp cat pirgihiile folosite sunt legale, corecte si utilizate cu moralitate si cu simt civic, nu se pune problema evaziunii fiscale, a atentionat Dan Barascu.

De aceeasi parere este si Ana Petrescu, care sustine ca optimizarea fiscala porneste de la prevederile legislatiei fiscale in vigoare.

"In situatia in care interpretarea organelor fiscale in cadrul unui control ar fi diferita, o societate trebuie sa fie capabila sa justifice existenta unei substante economice (rationamentul si scopul economic si comercial din spatele tranzactiei desfasurate). Modalitatea de a demonstra acest lucru depinde de la caz la caz", a spus aceasta.

Totodata si Mihaela Popescu apreciaza ca optimizarea fiscala este un drept legitim al oricarui contribuabil atata timp cat acestia nu abuzeaza de si nu fraudeaza legea fiscala.

Totusi, fiecare caz in parte trebuie analizat concret pentru a identifica care sunt mijloacele prin care se poate sustine o operatiune/tranzactie in fata autoritatilor fiscale. Solutii universal valabile nu exista, sustine Mihaela Popescu, dar este esential sa se poata demonstra ca fiecare operatiune/tranzactie are un scop comercial si ca partile implicate au din punct de vedere economic capacitatea de a-si exercita in mod real rolul pe care si-l asuma in contracte.

Cei care vor investi intre 3.000 si 200.000 de euro in microintreprinderi si inreprinderi mici vor beneficia de anumite facilitati fiscale, se arata intr-un act normativ aprobat, miercuri, de Camera Deputatilor.

Acest proiect de lege aduce in reglementarea actuala facilitati pentru persoanele fizice, cu experienta in afaceri, care investesc in mod direct parte din propriile fonduri in intreprinderi necotate la bursa, noi si in dezvoltare, ei fiind denumiti "business angels".

De asemenea, se stabilesc si conditiile pe care acestia trebuie sa le indeplineasca pentru a beneficia de facilitatile acordate de lege.

"Noua reglementare creaza un cadru investitional stimulativ pentru activitatile economice din Romania, avand ca scop stimularea fiscala a investitorilor individuali, 'business angels',in vederea realizarii de investitii, in IMM-uri nou infiintate cu un impact macroeconomic semnificativ pe termen mediu si lung.

In Uniunea Europeana exista in prezent aproximativ 20.000-30.000 de investitori 'business angels' si aproximativ 350 de retele si grupuri de astfel de investitori", a transmis deputatul Ovidiu Cristian Iane, intr-un comunicat remis Ziare.com.

Deputatii au aprobat legea, ca for decizional, cu 265 de voturi "pentru", unul "impotriva" si 4 abtineri, dupa ce a trecut in prealabil de Senat.

Pentru a intra in vigoare, legea trebuie promulgata de presedintele Klaus Iohannis si publicata in Monitorul Oficial.

Ce presupune legea

Gabriel Techera, de la Exalex.co, a facut un rezumat al legii, pentru Ziare.com.

Legea pentru toti: Proiectul Business Angels - ce presupune si unde a gresit Guvernul

El a explicat ca investitorii individuali care finanteaza societati aflate la inceput de activitate beneficiaza de scutire de impozit pe veniturile din dividende pe o perioada de trei ani de la intrarea in investitie si pe castigurile din vanzarea participatiei, daca instrainarea are loc dupa mai mult de trei ani de la achizitie, si daca:

* societatea beneficiara a finantarii:1. Are forma de SRL (societate cu raspundere limitata) si o vechime mai mica de trei ani,2. Nu are ca obiect de activitate "consultanta de orice fel"3. Nu are datorii la bugetul general consolidat,

* finantarea se realizeaza prin:4. Acordarea unui imprumut fara dobanda pe o perioada mai mare de trei ani, si5. Sumele primite ca imprumut sunt utilizate de catre societatea beneficiara numai pentru realizarea obiectului principal de activitate

* investitorul:6. Achizitioneaza o participatie de cel mult 49% din capitalul social al societatii beneficiare, concomitent cu acordarea imprumutului.

Departamentul pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism cere un buget de de aproape trei ori mai mare pentru anul viitor. Suma solicitată din bugetul pe anul 2015 pentru

finanţarea IMM-urilor ajunge la 170 milioane de lei. Pa lîngă majorarea bugetului instituţia îşi propune simplificarea procedurilor de accesare a programelor de susţinere a firmelor.

“Vrem ca imediat după aprobarea bugetului pentru 2015 să dăm drumul tuturor programelor pe care le derulăm în vederea susţinerii firmelor mici şi mijlocii. Avem fondurile necesare acestor programe, am propus Ministerului Finanţelor un buget semnificativ crescut, de la 60 milioane de lei, la 170 milioane de lei şi ne-am asigurat că avem şi bugetul pentru ajutorul de minimis, pentru încă 550 de întreprinzători“, a declarat, Florin Jianu, ministrul delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism.

În anul ce urmează sunt propuse şapte noi programe, care sunt în conformitate cu legea pentru IMM-uri şi strategia în domeniu asumată recent de Guvern şi de mediul de afaceri, pe lângă alte şapte programe pe care Departamentul pentru IMM-uri le-a derulat în acest an – SRL-d, START, femeia antreprenor, EMPETREC, susţinerea meşteşugurilor şi a incubatoarelor academice.

Departamentul pentru IMM-uri vizează introducerea unor elemente inovatoare care să simplifice aplicarea şi implementarea programelor de finanţare, urmărindu-se condensarea timpilor de răspuns şi de implementare a programelor pentru a elimina perioadele de aglomerare de la sfârşitul anului pentru rambursări de fonduri. Un element în plus, care va fi introdus de anul viitor este eliminarea conceptului de bănci partenere pentru programele derulate de Departamentul pentru IMM-uri, astfel că pentru firmele mici şi mijlocii vor putea să meargă la orice bancă pentru a obţine finanţările şi cofinanţările necesare.

În ceea ce priveşte beneficiarii de fonduri de la stat, ministrul consideră că este importantă definirea unor domenii de înaltă valoare adăugată, cum ar fi IT, sănătate sau turism, şi să aibă prioritate la finanţare.