sistemul solar

2
Sistemul solar este un ansamblu component al Galaxiei Calea Lactee, fiind alcătuit din Soare, planete, sateliți naturali, comete, asteroizi, meteori și materie interplanetară. Mai general, o steaîmpreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său se numește sistem stelar, termenul „solar” referindu-se strict la steaua numită „Soare” (din lat. sol). În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din brațele exterioare, numit Brațul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra apariției vieții pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mișcare de revoluție în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanță de 25.000— 28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluție de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcția este orientată spre poziția actuală a stelei Vega. Formarea și evoluția sistemului solareste estimată că ar fi început acum 4,55 - 4,56 miliarde ani în urmă, prin colapsul gravitațional al unei mici părți dintr-un uriaș nor molecular. Cea mai mare parte din materia apărută în urma colapsului s-a adunat în centru, formând Soarele, în timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliții, asteroizii și alte mici corpuri cerești din Sistemul Solar. Acest model larg acceptat de apariție , cunoscut sub numele deipoteza nebulară , a fost dezvoltat pentru prima oară în secolul al XVIII- lea de Emanuel Swedenborg , Immanuel Kant și Pierre-Simon Laplace . Dezvoltarea ulterioară a acestui concept a interacționat cu o varietate de discipline științifice, inclusiv astronomie , fizica ,geologie și planetologie . Începând cu epoca cuceririi spațiului cosmic din anii 1950 și odată cu descoperirea planetelor extrasolare în anii 1990 , ambele modele au fost contestate și reformulate astfel încât să se țină seama de noile observații. Johann Gottfried Galle (n. 9 iunie 1812 , Radis - d. 10 iulie 1910,Potsdam) a fost un astronom german. Galle a studiat la Universitatea din Berlin în perioada 1830-33. Asistat de studentul Heinrich Louis d'Arrest, a fost prima persoană din lume care a văzut în cunoștință de cauză planeta Neptun, pe 23 septembrie 1846.

Upload: alexandrusilian

Post on 13-Nov-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Sistemul solar

TRANSCRIPT

Sistemul solareste un ansamblu component alGalaxiei Calea Lactee, fiind alctuit dinSoare, planete, satelii naturali, comete, asteroizi, meteori i materie interplanetar. Mai general, osteampreun cu alte obiecte cereti ce graviteaz n jurul su se numetesistem stelar, termenul solar referindu-se strict la steaua numit Soare (dinlat.sol).n cadrulgalaxieinoastre,Calea Lactee, sistemul solar se afl pe unul din braele exterioare, numitBraul Orionsau pintenul local, ntr-o regiune cu o densitate de materie relativ mic, lucru care se presupune c a avut efecte benefice asupra apariiei vieii pePmnt. Soarele mpreun cu ntregul sistem solar se afl ntr-o micare de revoluie n jurul centrului galaxiei, aflat la o distan de 25.00028.000ani-lumin(aproximativ jumtate din raza galaxiei), cu o perioad de revoluie de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe aceast orbit circular este de aproximativ 220 km/s, iar direcia este orientat spre poziia actual a steleiVega.Formarea i evoluia sistemului solareste estimat c ar fi nceput acum 4,55 - 4,56 miliarde ani n urm, prin colapsul gravitaional al unei mici pri dintr-un uria nor molecular. Cea mai mare parte din materia aprut n urma colapsului s-a adunat n centru, formnd Soarele, n timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliii, asteroizii i alte mici corpuri cereti din Sistemul Solar.Acest model larg acceptat de apariie , cunoscut sub numele deipoteza nebular, a fost dezvoltat pentru prima oar nsecolul al XVIII-leadeEmanuel Swedenborg,Immanuel KantiPierre-Simon Laplace. Dezvoltarea ulterioar a acestui concept a interacionat cu o varietate de discipline tiinifice, inclusivastronomie,fizica,geologieiplanetologie. ncepnd cu epoca cuceririi spaiului cosmic din anii1950i odat cu descoperireaplanetelor extrasolaren anii1990, ambele modele au fost contestate i reformulate astfel nct s se in seama de noile observaii.Johann Gottfried Galle(n.9 iunie1812,Radis- d.10 iulie1910,Potsdam) a fost unastronomgerman. Galle a studiat laUniversitatea din Berlinn perioada 1830-33. Asistat de studentulHeinrich Louis d'Arrest, a fost prima persoan din lume care a vzut n cunotin de cauzplaneta Neptun, pe 23 septembrie 1846. El a folosit calculele luiUrbain Le Verrierpentru a ti unde s se uite.Din 1835 i pn n 1851, Galle a lucrat la Observatorul din Berlin ca adjunct al directoruluiJohann Franz Encke. n 1851 a devenit profesor de astronomie i director al Observatorului Breslau (acum nWrocaw,Polonia). Galle a ocupat funcia de director pn n 1897.n septembrie 1846, Galle a primit de la Urbain Le Verrier, directorulObservatorului din Paris, calculele acestuia privind poziia probabil a unei noiplanete. n termen de o or de la nceperea cutrilor, Galle i colegul su Heinrich d'Arrest (1822-1875) au descoperitastrulNeptun la mai puin de 1 fa de poziia calculat de Le Verrier.