Sistemul solar

Sistemul solar este constituit dintr-o stea numita Soare si obiectele din jurul lui. În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cereşti ce gravitează (se învârt ) în jurul său se numeşte sistem stelar. Sistemul nostrum solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta prin forţa gravitaţională: cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, trei planete pitice , şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte astre orbitează în general în jurul acestuia.

Sistemul nostru solar s-a format acum 5 miliarde de ani dintr-un nor imes de gaze si praf cosmic numit nebuloasa solara.

Forta gravitationala a Soarelui face ca planetele sa se roteasca in jurul lui pe drumuri numite orbite. Aceste orbite au forma foarte apropiata de un cerc, forma numita elipsa, care seamana cu un cerc mai mult sau mai putin turtit. Tot gravitatia tine anumite corpuri mai mici, numite sateliti, in jurul planetelor lor. Pe langa miscarea de revolutie in jurul Soarelui, orice obiect din Sistemul Solar se roteste in jurul propriei axe.

Soarele se invarteste in jurul propriei axe. Planetele se invartesc in jurul Soarelui si in jurul propriilor lor axe. Soarele le atrage cu forta lui gravitationala pentru ca este mai puternica decat a oricarui alt corp din sistemul nostru solar. In jurul planetelor se invartesc lunile lor. Lunile sunt atrase de forta gravitationala a planetelor. Exista infinit de multe alte multe corpuri, comete, asteroizi, meteoriti care se invartesc in jurul Soarelui sau in jurul altor corpuri cu o forta gravitationala mai mare decat a lor.Planetele din sistemul nostru solar, in functie de cat de aproape sunt de Soare, sunt: Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun. Pana nu demult, mai era si a noua planeta, Pluto, care acum este considerata planeta pitica

Mediul interplanetar este compus din particule numite praf interplanetar si gaze incarcate electric numit plasma. Spatiul dintre planete este departe de a fi gol. El contine radiatii electromagnetice, plasma (electoni, protoni si alti ioni) cunoscuta si sub numele de vant solar, particule microscopice de praf, raze cosmice si campuri magnetice (in principal cel al Soarelui).

Soarele

Soarele este centrul sistemului solar. Masa lui este de aproximativ 740 de ori mai mare decat masa tuturor planetelor. Imensa sa masa creaza gravitatia care atrage celelalte obiecte din jurul sau.Soarele emana continuu energie in cateva forme: vizibil - lumina, invizibil - raze infrarosii, ultraviolete, X si gamma, unde radio si plasma. Curgerea de energie care devine parte a mediului interplanetar si este preluata de sistemul solar, este numita vant solar. Suprafata Soarelui se schimba continuu, pete luminoase si intunecate se formeaza frecvent si dispar. Deseori din suprafata explodeaza violent gaze.

Activitatea magnetica a Soarelui genereaza o serie de efecte cunoscute sub numele generic de activitate solara, incluzand petele de pe suprafata acestuia, eruptiile solare si variatii ale vantului solar, care disperseaza materie din componenta Soarelui in tot sistemul solar si dincolo de el. Efectele activitatii solare asupra Pamantului includ formarea aurorei boreale, la latitudini nordice medii spre mari, precum si afectarea comunicatiilor radio si a retelelor de energie electrica. Se considera ca activitatea solara a jucat un rol foarte important in evolutia sistemului solar si ca ea influenteaza puternic structura atmosferei exterioare a Pamantului.

Lumina Soarelui este principala sursa de energie pe suprafata Pamantului. Lumina ce ajunge pe suprafata Pamantului este atenuata de atmosfera terestra, de fapt pe suprafata Pamantului ajunge o cantitate mai mica de energie. Aceasta energie poate fi utilizata printr-o multitudine de procedee naturale sau artificiale; fotosinteza realizata de plante capteaza energia solara si o converteste chimic (oxigen si compusi redusi ai carbonului). Energia stocata in petrol si alti combustibili fosili a provenit initial din energie solara, prin fotosinteza, in trecutul indepartat.

Lumina soarelui prezinta cateva proprietati biologice interesante. Lumina ultravioleta de la soare are proprietati benefice dar, poate cauza arsuri solare. Lumina ultravioleta este puternic atenuata de atmosfera Pamantului. Traiectoria Soarelui pe bolta cereasca variaza pe parcursul anului. Traiectoria descrisa de pozitia Soarelui pe cer luata in fiecare zi la exact aceeasi ora pe parcursul unui an se numeste analemma si seamana cu o figura in forma de 8, aliniata pe o axa de la nord la sud.

La fel ca si Pamantul, Soarele prezinta diferite straturi ce formeaza structura:Nucleul - sediul

producerii reactiilor termonucleare

Zona radiativa - transportul energiei prin radiatie

Zona convectiva - energia si campul magnetic sunt aduse la suprafata astrului prin convectie

Fotosfera - cea care da impresia ca Soarele are o margine bine delimitata

Cromosfera - acoperita de mici jeturi de gaz foarte cald numite spicule care pot fi observate la marginea discului solar

Coroana - stratul exterior al atmosferei solare

Spre centrul Soarelui este din ce in ce mai cald, iar materia este din ce in ce mai comprimata.

In timpul unei eruptii solare o cantitate enorma de energie care se afla in cromosfera si coroana este eliberata dintr-o data. Materia este proiectata in coroana

si particule de atomi accelerate pana la viteze foarte mari sunt expulzate in spatiul interplanetar. Aceste fenomene sunt insotite de o emisie de raze X, de unde radio si, in cazul eruptiilor mai puternice, de lumina vizibila. Cand ajung in apropierea Pamantului si intra in atmosfera, in special deasupra regiunii polului nord, particulele creeaza aurorele polare.Patrunzand in atmosfera, ele produc raze miscatoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordica acestea sunt numite si aurorele boreale; in emisfera sudica sunt

numite aurorele australe. Ele au aspectul unor perdele mari, rosiatice sau verzui, care unduiesc pe cer.

Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, orbitandu-l o data la fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaza intre -2,0 si 5,5 in magnitudine, dar nu este usor de vazut fiindca cea mai mare separare angulara (cea mai mare elongație) fata de Soare este de doar 28,3°, insemnand ca se poate vedea doar imediat dupa apusul Soarelui. De pe suprafata uscata a planetei, SOARELE apare de doua ori mai mare ca de pe PAMANT Planeta ramane inca intr-o relativa obscuritate fiindca, in comparatie cu celelalte planete, putine lucruri se stiu despre ea.Fizic, planeta Mercur este similara cu Luna fiindca este

brazdata de cratere. Ea nu are sateliti naturali si nici atmosfera reala. Planeta are un nucleu mare din fier care genereaza un camp magnetic care este de 100 de ori mai slab decat cel al Pamantului. Temperatura la suprafata planetei Mercur variaza de la aproximativ -183.150C pana la 426.850C, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte si fundul craterelor de langa poli fiind punctele cele mai reci.Observatii inregistrate ale planetei Mercur dateaza din vremea sumerienilor, in al trilea mileniu inaintea erei noastre. Romanii au numit planeta dupa zeul mesager Mercur (in Grecia “Hermes”, in Babilonia “Nabu”), probabil datorita miscarii aparent rapide pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o versiune stilizata a capului zeului avand o palarie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 i.e.n., astronomii greci credeau ca planeta e formata din doua obiecte separate: una vizibila doar la rasarit și cealalta vizibila doar la apus. În India, planeta a fost denumita Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile chineza, coreeana, japoneza si vietnameza fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de “steaua apei”, denumire bazata pe cele Cinci Elemente.

Venus

Venus este a doua planeta ca distanta fata de Soare in sistemul nostru solar. Situata la 108 milioane km de Soare, Venus isi parcurge orbita in 225 de zile. Rotatia in jurul propriei sale axe este foarte lenta, dureaza 243 de zile si are loc de la est la vest, in sens invers fata de rotatia celorlalte planete, ceea ce inseamna ca soarele rasare la vest si apune la est. Cu un diametru de 12100 km Venus , orbita sa este cuprinsa intre cea a planetelor Mercur si Pamant.

Cunoscută ca planeta geamănă a Terrei, Venus nu are nimic în comun cu planeta noastră în afară de diametru și masă. Venus este cu foarte putin mai mica decat Pamantul, dar atmosfera sa este foarte diferita: in principal, aceasta este compusa din 96% gaz carbonic si 3,5% azot. Este cea mai stălucitoare planetă și din acest motiv a fost remarcată din timpuri imemoriale. Norii ce acoperă planeta reflectă foarte bine lumina Soarelui, acesta fiind motivul pentru care Venus este cea mai strălucitoare planetă. Observată de pe Pământ, planeta prezintă mereu un disc alb-gălbui, fară detalii. S-a observat că planeta este acoperită de o pătură foarte groasă de nori, nori ce nu lasă caldura degajată de sol să iasă in spațiu. Astfel se produce efectul de seră, temperatura la sol fiind atât de mare încât plumbul se topește. Cu toate ca distanta pina la SOARE este de doua ori mai mare fata de cea a lui MERCUR, VENUS este cea mai calda planeta din sistemul solar. O atmosfera subtire si noroasa formata din dioxid de carbon, retine caldura solara si invaluie planeta cu un strat de acid sulfuric cauzat de eruptiile vulcanice. Suprafata planetei este formata din cimpii intinse si regiuni muntoase modelate de vulcani sI de riurile de lava. Se crede ca vulcanii continua sa erupa. Deoarece cantitatea dioxidului de sulf variaza, s-au depistat regiunile calde de pe planeta.. Suprafata planetei Venus este plina de platouri v ulcanice. Se pare ca multi vulcani sunt inca activi. La fel ca si Mercur, Venus nu are sateliti.

Pamântul

Este a treia planetă ca distanţă faţă de Soare în sistemul nostru solar şi a cincea ca dimeniuni. Este cea mai mare din categoria planetelor telurice (stâncoase) şi singura cunoscută în Univers ca fiind locuită de viaţă inteligentă Pământul s-a format acum aproximativ 5 miliarde de ani, iar singurul satelit natural, numit Luna sau Selena a început să-l orbiteze puţin timp după aceea, acum 4,5 miliarde de ani în urmă. Suprafaţa Pământului este acoperită de apă în proporţie de 70,8%, restul de 29,2% fiind uscat. Uscatul este împărţit în continente, iar zona acoperită de apă este împărţită în oceane. Atmosfera afecteaza climatul Pamantului; ne protejeaza de radiatiile nocive venite de la Soare; si ne protejeaza de meteoriti deasemenea. Aerul este format din 78% azot, 21% oxigen si 1% alte gaze. Dioxidul de carbon are o mare importanta pentru ca prezenta lui in atmosfera mentine constanta temperatura la sprafata planetei, prin efectul de sera.Prezenta oxigenului in atmosfera este un lucru remarcabil. Oxigenul este un element foarte reactiv, combinandu-se foarte repede cu alte elemente. Oxigenul este produs de procesele biologice ce se desfasoara pe Terra. Fara viata nu ar exista oxigen in atmosfera. Atmosfera influenteaza clima pe Terra, vremea pe termen scurt, dar ne si potejeaza de raidatiile periculoase ce vin de la Soare, precum si de meteoritii ce altfel s-ar prabusi pe sol. Satelitii aflati pe orbita au aratat ca atmosfera se dilata pe timpul zilei si se contracta noaptea. Nucleul Pamantului, compus din nichel-fier, se roteste foarte repede si produce un camp magnetic. Acest camp magnetic deviaza particulele periculoase de vin de la Soare.

Campul magnetic nu se intinde la nesfarsit in spatiu, avand granite bine delimitate. El inconjoara Pamantul si are o forma de picatura.

Planeta este formata din mai multe "straturi", fiecare avand proprietatile sale chimice si seismice. Partea superioara, rigida, se numeste litosfera si se compune din scoarta terestra si partea de sus a mantalei superioare. In astenosfera,

temperatura depaseste 1200° C, ceea ce provoaca topirea partiala a rocilor. Plasticitatea acestui strat este cea care perimte deriva continentelor. Mantaua superioara se compune din roci dure, bogate in silicat de fier si magneziu. Miezul exterior, compus din metale topite, ese la originea campului magnetic terestru. Miezul interior este compus din metale in stare solida, chiar daca temperatura depaseste 6000° C. Fenomenul este cauzat, se pare, de presiunea foarte mare. Suprafata planetei noastre este tanara, la standardele astronomice. Procesele geologice de eroziune tectonice, distrug si remodeleaza surpafata planetei, stergand orice urma a formatiunilor formate in trecut (cum ar fi craterele).

Exista o permanenta legatura intre Pamant si restul Universului. Astfel, Luna este cauza mareelor si a modificat continuu durata miscarii de rotatie. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase de Pamant. De asemenea, se crede ca o ploaie de comete ce a avut loc in perioada primordiala a Pamantului a fost motivul aparitiei oceanelor. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat de asemenea mediul inconjurator intr-o maniera decisiva. Schimbarile de orbita ale planetei pot fi considerate raspunzatoare pentru glaciatiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafata terestra cu un strat de gheata. Pamantul nu are alti sateliti naturali in afara de Luna, cu toate ca asteroidul Cruithne a fost calificat in mod gresit drept un satelit al Pamantului. De-a lungul a sute de milioane de ani, continentele s-au reunit si s-au despartit pe masura ce suprafata Pamantului se modela.

CARACTERISTICI FIZICE Vazut din spatiul extra-terestru, mare parte din Pamant are un aspect de albastru inchis si alb datorita oceanelor si a norilor din atmosfera.  CAMPUL MAGNETIC Campul magnetic terestru e format din linii invizibile de forta magnetica care se formeaza in nucleul lichid exterior. Acestea ies la polul sud magnetic, localizat

langa stramtoarea McMurdo din Antarctica, si reintra la polul nord magnetic, langa insula Price of Wales, din Arctica canadiana.Polii magnetici sunt aproape de cei geografici, dar nu se suprapun si

pozitia lor se modifica in timp. În prezent , polul nord magnetic se deplaseaza spre vest cu o viteza de 0,2 °/an. Aproximativ la fiecare  jumatate de milion de ani, campul magnetic al Pamantului se inverseaza. Procesul poate dura 1000-1500 ani, timp in care campul magnetic slabeste, iar polii se deplaseaza inainte de a-si ocupa pozitiile inversate, regasindu-si forta.

LUNA

Luna, Selena (numita asa de catre romani) sau Artemis (de catre greci) este singurul satelit natural al Pamantului. Numele de Luna se aplica uneori si satelitilor altor planete din sistemul nostru solar. Varsta Lunii este de aproximativ 4.5 miliarde de ani.Luna are o raza medie de 4 ori mai mica decat a Pamantului si orbiteaza in jurul acestuia. Atractia gravitationala la suprafata Lunii este de 6 ori mai slaba decat cea terestra.

Luna realizeaza o rotatie in jurul Pamantului in aproximativ 4 saptamani, luna Pamanteasca. În acest interval fazele Lunii sunt: luna noua, primul patrar, luna plina, ultimul patrar si se succed in 29 zile 12h 44 min 2.8 s (numita o luna Lunara).

Perioada de rotatie a Lunii este egala cu cea de revolutie in jurul Pamantului, astfel incat Luna ne arata mereu aceeasi fata. Mai exact insa, daca se iau in considerare fluctuatiile orbitei lunare si posibilitatea de a observa acest satelit din diferite locatii de pe Pamant, suprafata vizibila este de 59%. Luna este al doilea obiect ceresc ca stralucire, dupa Soare. De asemenea, Luna si Soarele au aproximativ acelasi diametru angular, fiind astfel posibile eclipsele solare.

Suprafata Lunii este acoperita de cratere. Aceste cratere s-au format in urma impactului cu meteoriti uriasi si asteroizi mici, cel mai probabil in vremurile de la inceputul istoriei Lunii pe cand sistemul solar era plin de asemenea fragmente. De asemenea, mai este vizibil si un vechi relief vulcanic (cratere de origine vulcanica), ramas din vremurile apropiate de formarea

satelitului Pamantului; acesta formeaza caracteristicile vizibile, cum ar fi mări văi etc.

Luna are o structura stratificata, similara cu a Pamantului, si este constituita din acelasi elemente chimice, insa in proportii diferite. Tipurile de roci lunare sunt: roci vulcanice provenite din eruptiile provocate de ciocnirile cu meteoriti, bogate in calciu de la inceputurile formarii Lunii; si conglomerate de roci.

Partea vizibila e plina de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriti ce au avut loc in perioada de tinerete a sistemului Solar. Zonele care par mai luminoase de pe Pamant sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca avand o vechime de 4 miliarde de ani. Petele intunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasa altitudine care au fost candva inundate de lava.

O data cu inaintarea Lunii pe orbita, partea luminata a suprafetei ei vizibila de pe Pamant se modifica.Durata ciclului complet al fazelor lunii se numeste luna sinodica si este de aproximativ 29.5 zile. Datorita miscarii de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui, luna sinodica este mai lunga decat luna siderala (perioada de revolutie a Lunii in jurul Pamantului, raportata la stele), similar cu modul in care ziua solara este mai lunga decat ziua siderala.

Marte

Planeta mai este cunoscută și după numele de "planeta rosie", dupa culoarea o are când este privită cu ochiul liber. Înfăţişarea roşiatică a planetei se datorează oxidului de fier de la suprafaţă. Pe suprafața lui Marte se pot observa detalii, dar numai prin instrumentele astronomice. Astronomii văd detalii ce se schimbă de la anotimp la anotimp, calote polare ce se schimbă de la an la an, dar și nori în atmosferă. Marte este o planeta telurică, de doua ori mai mică decât Terra. Ca și în cazul

celorlalte planete telurice, suprafața a fost schimbată de vulcanism, impacturi cu meteoriți, mișcarea crustei și de fenomene atmosferice, cum ar fi furtuni de praf. Raza planetei Marte reprezintă jumătate din cea a Terrei, iar masa sa, doar o zecime; este mai puţin densă, dar aria suprafeţei sale este doar cu puţin mai mică ca aria suprafeţei uscate a Pământului. Marte are anotimpuri ce se aseamana celor de pe Pamant. Totusi, ele sunt de doua ori mai lungi, iar distanta mai mare fata de Soare face ca anul martian sa fie de aproape doua ori mai mare ca al planetei noastre.

Marte are doi sateliţi naturali, Phobos şi Deimos, ce orbitează foarte aproape de planetă şi se crede că ar fi asteroizi capturaţi. De pe Marte, mişcările sateliţilor Phobos şi Deimos apar diferite în comparaţie cu mişcarea Lunii. Phobos răsare în vest, apune în est şi răsare iar după 11 ore, în timp ce Deimos răsare în est dar este foarte lent. Aceştia sunt nişte corpuri mici, întunecate şi puternic marcate de cratere, la origine putând fi nişte asteroizi captaţi de gravitaţia Planetei Roşii. Sateliţii se mişcă în sensuri opuse, Phobos răsărind şi apunând de câte 2 ori într-o zi marţiană .

Marte are cele mai puternice furtuni de nisip din sistemul solar. Acestea pot varia intre furtuni pe areale mici si furtuni ce acopera intreaga planeta. Ele tind sa

apara cand Marte e in pozitia cea mai apropiata de Soare, si creste temperatura la sol.

Jupiter

Cu diametrul său mare, cu masa mai mare de două ori decât suma maselor planetelor şi cu cortegiul său de 64 de sateliţi, Jupiter pare un sistem solar în miniatură. Jupiter este o planetă gazoasă, având o atmosferă în care se produc furtuni gigantice. Văzută de departe atmosfera acestei planete este străbătută de benzi întunecate. Aceste benzi de nori sunt compuse din amoniac. Sub păturile de nori se află un strat de apă, ce se poate vedea uneori, prin golurile din atmosferă. În atmosfera înaltă vânturile, ce bat dinspre est spre vest, ating viteze foarte mari (peste 600 km/h) şi produc adevărate furtuni. Uneori furtunile durează ani de zile. Se crede că agitaţia din atmosfera lui Jupiter se produce de la energia internă a planetei, nu de la Soare (cum este pe Terra). În centrul planetei se află un nucleu solid (roci îngheţate) de dimensiunea Pământului.

Jupiter are un câmp magnetic mult mai puternic decât cel al Terrei (de 20.000 de ori mai intens). Se întinde pâna la 650 milioane km înspre Saturn (de fapt depăşeşte orbita lui Saturn) şi numai câteva milioane de km înspre Soare. Sateliţii planetei se află chiar în câmpul magnetic. Jupiter are 63 sateliti cunoscuti, inclusiv cele patru luni galileene. Lunile Galileene ale lui Jupiter (de sus in jos): Callisto, Ganymede, Europa si Io. Gravitaţia acestor sateliţi este atât de mică încât ei pierd materie. Materia, în principal praf meteoritic, scapă de gravitaţia lor şi formează un inel în jurul planetei. Jupiter este considerat un sistem planetar în miniatură şi din cauză că are foarte mulţi sateliţi naturali.

Jupiter are şi un sistem de inele. Sistemul de inele are trei componente: inelul principal, compus din particule de praf de pe sateliţii mai mari. Un inel sub formă de halou (tub). Inelul exterior, aproape transparent se întinde de la marginea inelului principal până depărtare de planetă.

Saturn

Saturn este cea de a şasea planetă de la Soare, fiind o planetă gazoasă. Este a doua ca mărime din Sistemul solar după Jupiter. Saturn are un sistem de inele bine conturat, format în special din particule de gheaţă şi o mai mică cantite de resturi şi praf. A fost denumită după zeul roman Saturn, simbolul planetei fiind o reprezentare stilizată a coasei acestuia. Saturn este cunoscut din tipuri preistorice fiind o planetă strălucitoare. Primul care a observat planeta printr-un instrument astronomic a fost Galileo Galilei. Saturn este compus în majoritate din hidrogen şi heliu,  plus urme de metan, apa, amoniac şi roci. Planeta este turtita la poli, din cauză că planeta se roteşte foarte repede în jurul propiei axe. În centrul planetei se află un nucleu solid metalic (fier) sau stancos.

Un strat foarte gros de nori acoperă planeta, strat pe care se pot vedea benzi colorate diferit. Aceste benzi se formează din cauza diferenţelor de tempratură ale gazelor din atmosferă. Saturn are şi o particularitate: este mai uşor decât apa. Dacă ar fi aruncată într-un ocean gigantic, planeta ar pluti! Chiar şi aşa gravitaţia este puternică, Saturn fiind una dintre planetele ce modifică traiectoria cometelor.

Câmpul magnetic al planetei este dat (ca cel al oricărei planete) de rotaţia nucleului. Câmpul magnetic al lui Saturn este de sute de ori mai intens decât al Terrei. Planeta emite un puls radio asociat cu rotaţia nucleului. Saturn este cunoscut pentru inelele sale. Sunt cele mai spectaculoase din sistemul solar. Diametrul întregului sistem de inele este de

sute de mii de km, dar grosimea lor este de numai câteva zeci de metri. Inelele sunt formate din particule de gheaţă ce au de la câţiva milimetrii la câţiva metri în diametru. Toate aceste particule orbitează în jurul planetei cu viteze asemănătoare şi dau senzaţia de inel solid. Există mii de inele separate de goluri, numite diviziuni. Uneori, timp de câteva luni o dată la 15 ani, sateliții planetei lasă umbre pe inel. Saturn are 56 de sateliţi naturali (luni). Se crede că, în jurul lui Saturn, mai există încă câteva zeci de sateliţi ce nu s-au descoperit.

Cel mai mare satelit este Titan, cu un diametru mai mare decât al planetei Mercur. Titan are o atmosferă compusă din nitrogen, asemănătoare cu atmosfera Terrei acum 4 miliarde de ani. Se întâlnesc sateliţi mai mici, îngheţaţi. Sateliţi minusculi se rotesc printre inele. Aceştia se numesc sateliţi păstori, pentru că gravitaţia lor menţine inelele. 16 din sateliţii lui Saturn arată aceeaşi faţă planetei, la fel ca Luna.

Uranus

Planeta Uranus este a şaptea ca depărtare de Soare şi a treia ca mărime din sistemul solar. Pentru că strălucirea ei este mică, planeta nu a fost cunoscută în antichitate. Uranus se poate vedea cu ochiul liber, la limita vizibilităţii, şi a fost observată sporadic de unii astronomi ce nu si-au dat seama că este o planetă. Interesant la aceasta planetă este că se învârte în jurul axei proprii odată la 17,24 ore. Acest lucru pare impsibil pentru o planetă de 4 ori mai mare decât Terra. De fapt Uranus este o planetă gazoasă la fel ca Jupiter şi Sautrn, acesta fiind motivul pentru care se poate roti atât de repede. Un alt fapt interesant este acela că axa de rotaţie a

planetei este înclinată cu 98°. Practic Uranus se rostogoleşte pe orbită. Cândva, la începutul formării sistemului solar, Uranus s-a ciocnit cu un corp mare, care l-a răsturnat. Atmosfera planetei (de fapt întreaga planetă) este compusă din hidrogen şi heliu, plus alte câteva elemente în cantităţi mici: metan, amoniac şi urme de apă.

Culoare planetei este verde - albăstruie, dar nu din cauza apei ci din cauza existenţei metanului. Lumina ce vine de la Soare este reflectată de atmosfera planetei, ce se află sub un strat de metan. Când lumina trece prin acest strat, este absorbită componeta roşie e ei de câtre metan, rezultând numai culoarea verde - albăstruie pe care o vedem.

80% din masa planetei se află în nucleul acesteia care este lichid, compus din apă, metan şi amoniac. În interiorul nucleului se află o porţiune şi mai densă.

Atmosfera planetei este aranjată în benzi, diferite tipuri de nori ce apar la anumite latitudini. Aceeaşi împărţire a atmosferei s-a observat şi la celelalte planete gazoase. La fel ca Saturn, aceasta planeta are inele compuse din praf. Acest praf vine de pe sateliţii planetei si a fost aruncat în spaţiu când diferiţi meteoriţi au căzut pe aceştia. Cele mai mari fragmente din inel au 10 metri în diametru. Majoristatea particulelor din inel au dimensiuni de ordinul centimetrilor. Spaţiul dintre inele nu este gol. Acolo se află particule de gheaţă, mult mai fine decât particulele din inel.

Sateliţii mici au orbite circulare şi se roteşc în planul ecuatorial al planetei. Au surpafeţe ce reflectă foarte puţin din lumina ce cade pe ei.

Neptun

Neptun are un diametru de 4 ori mai mare decât Terra şi este compus din gaze cu mici urme de roci. Este considerată o planetă gazoasă. Planeta este compusă din: 80% hidrogen, 19% heliu, 1,5% metan, precum şi alte elemente în proporţie mică – deuteriu, etan, apa şi amoniac. Norii de metan absorb partea roşie din spectrul

luminii, dând planetei o culoare albastră. Planeta primeşte foarte puţină lumină şi căldură de la Soare, temperatura la nivelul norilor fiind de -218 °C. Temperatura creşte în interiorul planetei, aceasta având o sursă interioară de energie, încă necunoscută. Neptun are o atmosferă cu detalii vizibile ce denotă o activitate meteorologică. Aceste fenomene meteorologice sunt produse de cele mai puternice vânturi din Sistemul Solar, ale căror viteze ating, conform măsurătorilor, 2100 km/h. De asemenea, deoarece Neptun este departe de Soare, are una dintre cele mai reci atmosfere din Sistemul solar, temperaturile păturilor superioare ale norilor ajungând la -218 °C. Neptun are 5 inele cu o distantă foarte mare intre ele si la o distant mare de planeta. Inelele sunt formate din praf. Neptun are 13 sateliti naturali.

Pluto

Pluto a fost considerată cea de-a noua planetă a sistemului solar, până când International Astronomical Union i-a schimbat statutul, pe 24 august 2006, din planetă în planetă pitică (planetă dwarf). Mica planeta (25 de planete ca PLUTO incap in MERCUR, urmatoarea planeta ca micime) PLUTO pare a fi mai mult un asteroid facut dintr-un amestec deroca, ghiata, amoniac sI metan. PLUTO sI singurul ei satelit functioneaza ca o planeta dubla. CHARON, satelitul lui PLUTO, este aproape jumatate din marimea planetei și ar părea de pe cerul lui PLUTO ca fiind

aproximativ de sase ori marimea LUNII. Cele doua corpuri se rotesc in jurul unui punct balansat care se afla intre ele. Cele doua corpuri impart chiar atmosfera subtire de nitrogen a lui PLUTO. Despre Pluton se cunosc puţine lucruri, din cauza distanţei mari de la Pământ.

Ceres

Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi. Centura de asteroizi se afla intre planeta Marte. Ceres are un diametru de aproximativ 950 km şi o greutate de 9,5×1020 kg, şi este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală. Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar. În comparaţie cu Luna el are însă o masă de numai 3%.

Haumea

Haumea este o planetă pitică situată în Centura Kuiper. Aceasta planeta pitica are 2 sateliti ce orbiteaza in jurul ei.

Makemake

Makemake este a treia cea mai mare planetă pitică cunoscută în Sistemul Solar şi unul dintre cele mai mari două obiecte din populaţia centurii Kuiper.

Eris

Eris (iniţial denumită 2003 UB313) este cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar şi are cel puţin un satelit. Eris este un obiect din centura Kuiper. Eris are diametrul mai mare decât cel al lui Pluto.

Asteroizii

Asteroizii sunt fragmente de roca lasate in urma de formatiunile sistemului solar acum circa 4,6 miliarde ani. Majoritatea acestora pot fi gasite orbitand Soarele in

spatiul dintre planetele Marte si Jupiter. Regiunea aceasta, numita si Centura de Asteroizi, contine milioane de asteroizi de diferite marimi.

Meteoriții

Meteoriții sunt bucati de material ce cad in atmosfera pamantului; acestia se incing datorita frecarii cu aerul si pot atinge Pamantul daca nu se topesc in atmosfera. Oamenii de stiinta estimeaza ca intre 1.000 si 10.000 de tone de material meteoritic cade pe Pamant in fiecare zi. In mare parte acest material este format din bucati foarte mici, de dimensiuni micrometriceMeteorii provin mai degraba din Sistemul Solar decat din spatiul interstelar. Compozitia acestora poate fi asemanatoare cu cea a asteroizilor, a planetelorsau Lunii. Sunt perioade ale anului cand aceste caderi de meteori se intensifica. Aceste fenomene sunt numite "ploi de meteori" .

Centura Kuiper

Centura Kuiper este centura de materie (obiecte mici si praf ) ce înconjoară Sistemul Solar, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar. Obiectele astronomice (sau cereşti) ce se află în aşa-zisul Disc împrăştiat sunt cele care poartă un nume colectiv de obiecte trans-Neptuniene.

Cometele

Cometele sunt corpuri cereşti mici, de aparenţă nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. În mod normal este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuşi şi în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase şi cozile lor lungi şi strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.