Sistemul reproducator uman Sistemul reproducător uman asigură perpetuarea speciei umane- naşterea copiilor. Sistemul reproducător este constituit din organele genitale şi glandele sexuale masculine şi femenine. Organele reproducatoare Evenimentele unui ciclu lunar De la fecundație la implantație Embrion, organogeneză; creștere și dezvoltare Fecundația și dezvoltarea embrionară Creșterea și dezvoltarea 1-40 săptămâni Etapele in dezvoltarea postnatala Afecţiuni şi factori de risc ale sistemului reproducător Boli sexual transmisibile: (sifilis,gonoree, chlamidomondă, herpes, HIV –sida, hepatita B şi C...); Consum exagerat de băuturi alcoolice, fumatul. Drogurile. Boli infecţioase ale altor organe şi sisteme. Stresurile. Alimentaţie incorectă. Radiaţii ionizante. Substanţe chimice (insecticide, pesticide...). Aparatul reproducator feminin Organele genitale externe (vulva) Totalitatea organelor genitale externe alcătuiesc vulva, care este compusă din urmatoarele formaţiuni: - labiile mari; - labiile mici; - vestibulul; - himenul; - glandele Bartholin; - clitorisul. Tot aici se află şi formaţiunea anatomică numita muntele lui Venus. • Muntele lui Venus numit şi muntele pubian, este o regiune anatomică situată deasupra simfizei pubiene (acoperă osul pubian sub abdomen dar deasupra labiilor), acoperită cu păr şi având sub tegument un strat mai abundent de grăsime. Perii pubieni se termină în partea superioară după o linie orizontală (sistem pilos feminin). Acesta este sensibil din punct de vedere sexual la unele femei şi protejază osul pubian de şocurile din timpul actului sexual. Labiile superioare: sunt buzele exterioare ale vulvei alcătuite din ţesut gras careînconjoară vulvă de la Muntele lui Venus către perineum; 2 cute tegumentare având o formăovoidă alungită, acoperite cu păr pe faţa lor externă; faţa lor internă are aspect de mucoasă şiprezintă numeroase glande sebacee care secretă smegma vuivară.La femeia nupilară (care nu a născut) labiile mari sunt aplicate una pe alta, ascunzândrestul organelor genitale externe şi sunt îndepărtate delimitând o uşoară crăpătură vulvară la femeia care a născut. Boli cu transimtere sexuala HIV HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienței Umane). De fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA). Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanșarea bolii SIDA. SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) este cauzat de virusul imunodeficienței umane (HIV), un retrovirus din familia lentivirusurilor, familie rămasă necunoscută până în anul 1983. În acel an, cercetătoarea franceză Barré-Sinoussi și colaboratori ai acesteia izolează de la pacienții cu adenopatie (creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici din zonele axilare, inghinale, cervicale), un virus pe care îl denumesc "virus asociat limfadenopatiei" (LAV - Lymphadenopathy Associated Virus). Tot în acel an, în S.U.A., Gallo și colaboratori ai săi izolează un virus pe care îl denumesc HTLV-III (Human T-cell Lymphotropic Virus type III). LAV și HTLV se dovedesc în final ca fiind același tip de virus, virus care primește numele de HIV. Începând de la acea dată s-a răspândit în jurul lumii, infectând milioane de persoane. Rezultatul infectării cu HIV este distrugerea sistemului imunitar, iar din această cauză toate persoanele infectate sunt predispuse la infecții ocazionale și complicații neoplazice. Retrovirusurile sunt incapabile să se reproducă în afara celulelor cu ADN. Luc Montagnier și colaboratorii săi descoperă în Africa de Vest un al doilea virus generator de SIDA, pe care îl denumesc LAV-II. Din aceeași zonă, se izolează de către cercetătorii americani un virus

HTLV-IV, care se dovedește a fi identic cu LAV-II. Acum virusul LAV-II/HTLV-IV este cunoscut ca HIV-2. Alte cercetări virusologice efectuate pe specii de maimuțe africane scot în evidență la Cercopithecus aethiops (maimuța verde apucătoare sălbatică) existența unui virus producător de imunodeficiență, apropiat structural de HIV; virusul este botezat STLV-III (Simian T Lymphotropic Virus type III), pentru ca apoi să fie numit SIV (Simian Immunodeficieny Virus) și subclasificat în mai multe tipuri.[1] Contaminarea Virusul HIV (HIV) se transmite prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid cefalo-rahidian (LCR) și lapte matern. Porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde din mucoasă (oculară, bucală, vaginală, anală) sau rănile nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Căile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor și practica sexuală orală. La toxicomani folosirea în comun a acelor de seringă poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentrația de viruși din secreția vaginală, spermă sau sânge. Transfuziile de sânge și produsele preparate din sânge pot, de asemenea, prezenta un risc de infectare cu HIV. Controalele de rutină a donatorilor reduc considerabil riscul de contaminare dar nu îl pot elimina complet datorită intervalului de aproximativ 25 de zile în care virusul nu poate fi încă detectat paraclinic o posibilă infectare a donatorului. Riscul de transmitere HIV de la mamă la făt intrauterin sau la naștere în timpul travaliului este considerat ca fiind de 10-30%. În cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente antiretrovirale, naștere prin operație cezariană și evitarea alăptării. O modalitate de transmitere, din păcate des întâlnită prin anii 80 din secolul trecut, este cea parenterală, prin folosirea de seringi contaminate în cazul toxicomanilor dependenți de droguri injectabile. Eliminarea folosirii în comun a seringilor a redus considerabil acest risc în țările în care toxicomania este o problemă des întâlnită. Un grup de risc reprezintă și personalul sanitar care poate veni în contact cu secrețiile și sângele pacientului infectat, riscul direct reprezentând înțepături, tăieturi sau contactul direct pe pielea lezată, neprotejată corespunzător. Cercetările ultimilor ani au arătat că se poate exclude transmiterea prin secreția oculară (lacrimi), bucală și prin transpirație, deoarece concentrația de HIV nu este destul de mare pentru a cauza infectarea, la fel ca transmiterea pe calea aerului prin aerul expirat, o cale des întâlnită la alte afecțiuni virale (v. Lista bolilor infecțioase mai frecvente). Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenit cu succes prin profilaxia postexpunere care durează 28 de zile și se poate începe 2 ore după contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în primele 24 de ore în cazul înțepăturilor sau 72 de ore în cazul contactului cu mucoase genitale. Hermafroditismul Hermafroditismul sau intersexualitatea este o tulburare de dezvoltare sexuala caracterizata prin existenta simultana a ambelor aparate reproducatoare; acestea pot fi prezente in totalitate sau partial, in diverse stadii de evolutie. Cuvantul "hermafrodit" s-a format din doua nume proprii grecesti: "Herma" - apartinand unei zeite de sex feminin si "Phrodite" - numele unui zeu grec, barbat. Aceasta afectiune nefireasca si incomoda pentru orice individ sta la baza excluderii sociale a celor care o manifesta. Se considera ca hermafroditismul apare ca o consecinta a secretiei excesive de hormoni masculini sau feminini produsi in organismul unei persoane, fapt ce determina o dezvoltare ambigua a organelor sexuale. Cauze,incidenta,factori de risc Cauzele reale de hermafroditism implica prezenta ambelor organe sexuale -

ovariene si testiculare. Din punct de vedere medical hermafroditismul presupune: - ambiguitatea organelor externe; - nepotrivirea organelor genitale fata de predominanta genetica a unei persoane (de exemplu aparat reproducator feminin la un genotip masculin). Urmatoarele situatii pot determina ambiguitatea genitala si hermafroditismul: - hiperplazie congenitala suprarenala; - expunerea fatului la hormoni sexuali; - sindromul de feminizare testiculara; - disgenezie gonadala XY; - agenezie gonadala XY; - aberatii cromozomiale: criptoftalmia, Smith-Lemli-Opitz, sindromul Wolf-Hirschhorn (SWH) sau 4p, sindromul 13q. Simptome In functie de forma si gradul de dezvoltare al organelor sexuale, tulburarile specifice intersexualitatii pot fi detectate inca de la nastere. Cele mai comune simptome sunt: - ambiguitatea genitala la nastere; - micropenis; - clitoromegalie (dimensiuni anormale ale clitorisului);- dezvoltare partiala a labiilor; - testicule necoborate (care se pot dovedi a fi ovare) la baieti; - masa labiala sau inghinala suplimentara (care ar putea fi, de fapt, testicule) la fete; - hipospadias (deschiderea penisului in alta parte decat in partea superioara la barbati, la femei - uretra se deschide in vagin). Anomalii electrolitice - Intarzierea sau absenta pubertatii; - Evolutii neasteptate in perioada pubertatii. Clasificare In principiu, hermafroditismul este de 4 tipuri: 1. De tip XX Se manifesta la persoanele care sunt de sex feminin din punct de vedere genetic, dar organele sexuale externe au aspectul sistemului reproducator masculin (clitorisul se extinde si ofera senzatia unui penis). Aceasta anomalie se poate declansa (printre altele) din cauza expunerii in perioada de sarcina la o cantitate ridicata de hormoni masculini. Aceasta tulburare este denumita Virilism, la pubertate femeia poate manifesta caracteristici masculine (mustati, barba). 2. De tip XY Se manifesta la persoane de sex masculin din punct de vedere genetic dar organele genitale externe sunt de tip feminin. Are loc un proces denumit antivirilism care contribuie la manifestarea unor trasaturi feminine ale persoanei. 3. Hermafroditism adevarat sau gonadic In astfel de cazuri, indivizii detin ambele sisteme de reproducere (masculin si feminin), dar aspectul extern al organelor sexuale nu poate fi stabilit. Aceste cazuri sunt extrem de rare. 4. Hermafroditismul ca si tulburare genetica Acest tip este specific mai ales persoanelor care sufera de tulburari genetice precum: sindromul Down sau sindromul Edward. Se caracterizeaza prin prezenta sau absenta unuia dintre cromozomii X sau Y, in afara celor 23 de perechi de cromozomi specifici, rezultand diverse anomalii sexuale si comportamentale. Testosteronul joaca un rol cheie in determinarea naturii acestei afectiuni. Metode contraceptive 1.Metodele " de bariera" ca: -prezervativele, diafragmele, calotele cervicale, buretii si spermicidele.Spermicidele sunt produse contraceptive pe baza chimica, ce contin substante ce distrug spermatozoizii sau ii inactiveaza inainte de a ajunge sa fertilizeze ovulul. Prezervativul este o membrana din latex sau poliuretan, foarte subtire Diafragma presupune introducerea in vagin a unui mic dispozitiv din cauciuc moale care acopera colul; diafragma ocupa portiunea superioara a vaginului si actioneaza prin crearea unei bariere intre ovul si sperma. Acesta este un cilindru din colagen sau poliuretan, care poate fi impregnat cu spermicide, actionand ca o bariera prin impiedicarea spermatozoizilor in uter. Se recomanda folosirea impreuna cu un spermicid, pentru a imobiliza sau distruge spermatozoizii. 2.Dispozitivele contraceptive intrauterine Un astfel de dispozitiv se introduce prin vagin si cervix (colul uterin) pana in uter. Poate opri sperma in drumul acesteia catre ovul si poate stopa, de asemenea, implantarea ovulului deja fertilizat. Sterilet hormonal Steriletul hormonal inhiba ovulatia. Avataje:- Actiunea dureaza 5 ani-Contraceptia e activa dupa

7 zile-Aceste efecte sunt mai mici in comparatie cu anticonceptionalele orale- Scade durata si cantitatea menstruatiei Implanon Implanon este realizat dintr-un plastic flexibil si se introduce sub piele pe partea interioara a bratului. Avantajele Implanon-ului: -o optiune alternativa buna pentru femeile care nu pot folosi contraceptive bazate pe estrogen ;-ofera protectie impotriva sarcinii continuu timp de 3 ani si poate fi oricand indepartat in acest timp -este o metoda contraceptiva discreta si privata. -daca Implanon este inserat corespunzator recomandarilor producatorului (de exemplu, intre prima si a cincea zi a menstruatiei), o metoda contraceptiva de rezerva nu este necesara; Dezavantajele Implanon-ului: -sangerarile neregulate ;-menstruatii mai lungi si mai grele -durerea care poate aparea -ameteli; 3.Planningul familial (contraceptia prin metoda calendarului) este eficient doar in cazul utilizarii atente. Nu este recomandata utilizarea acestei metode in cazul in care se doreste o contraceptie sigura 4.Contraceptia permanenta, precum vasectomia sau ligatura chirurgicala a trompelor uterine, confera o protectie permanenta impotriva unei sarcini nedorite 5.Contraceptive de urgenta:-administrarea unei doze hormonale mari asemanatoare celor din contraceptivele orale - inserarea unui dispozitiv intrauterin cu fir de cupru pana la 5-7 zile de la contactul sexual neprotejat. 6.Contraceptia permanenta - sterilizareaSterilizarea, este o metoda chirurgicala realizata in cazul femeilor sau barbatilor care decid ca nu mai vor copii, aceasta fiind metoda contraceptiva cea mai eficienta. A. Vasectomie este o procedura sigura si foarte eficienta destinata a face un barbat steril. B.Legarea trompelor uterine. Cum influenteaza acestea sanatatea: -hipertensiunea arteriala-cefalee,migrene- alimentatia naturala la san- riscul aparitiei cancerului Educatia contraceptiva la adolescenti Este foarte importanta educatia sexuala a adolescentilor, mai ales ca varsta medie de incepere a vietii sexuale a scazut in ultimii ani. Tocmai de aceea este importanta constientizarea acestora fata de riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala sau a unei sarcini nedorite. Este bine ca acestia sa cunoasca: - beneficiile abstinentei - utilitatea folosirii prezarvativului in timpul oricarui contact sexual. Daca partenerul refuza folosirea acestuia, este bine ca actul sexual sa nu se mai consume - riscul ruperii prezervativului in timpul contactului sexual, si astfel necesitatea folosirii unei metode contraceptive complementare, precum spermicidul. Folosirea spermicidului sau a altui contraceptiv, reduce semnificativ riscul unei sarcini nedorite. Sfarsit