1

UNIVERSITATEA ORADEA FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

ALEXANDRU NARCIS VÎLCEANU

CONTRIBUŢII LA SUDIUL SISTEMULUI FASCIAL AL CORPULUI UMAN

Teză pentru obţinerea titlului de „DOCTOR ÎN MEDICINĂ”

Conducător ştiinţific : Prof. Dr. TEODOR TRAIAN MAGHIAR

Oradea – 2008

2

C U P R I N S

P A R T E A G E N E R A L Ă

I. Ipoteza de lucru

II. Date din literatura de specialitate referitoare la structurile fasciale

II.1.Fascia cervicală

II.2.Fascia endotoracică

II.3.Fascia endoabdominală (fascia transversalis)

II.4.Fascia pelvină. Fasciile diafragmei pelvine. Fasciile diafragmei urogenitale

II.5.Fasciile perineului

III. Morfologia ţesutului conjunctiv

III.1.Generalităţi

III.2.Celulele ţesutului conjunctiv

III.3.Fibrele ţesutului conjunctiv

III.4.Substanţa fundamentală

III.5 Fascia – structură conjunctivă funcţională

P A R T E A S P E C I A L Ă

IV.Material şi metodă

V.Rezultate şi discuţii

V.1.Aspecte macroscopice ale unor structuri fasciale parietale şi endoparietale.

3

V.1.1Disecţia regiunii cervicale

V.1.2.Joncţiunea cervico-toracică a sistemului fascial

V.1.3.Disecţia regiunii toracale

V.1.4. Disecţia regiunii abdominopelvine

V.2. Aspecte histologice ale unor structuri fasciale

VI.Concluzii

VII. Bibliografie

4

I. IPOTEZA DE LUCRU

Studiul fasciilor endoparietale ale corpului omenesc ridică şi astăzi

numeroase probleme.

Astfel, există numeroase studii ale sistemului fascial endoparietal ce

desemnează numeroase sistematizări ale acestora.Toate aceste studii se ocupă

separat, in funcţie de regiunile studiate, determinând o sistematizare teoretică

acceptată in Nomina Anatomica .

Cu toate acestea, tratatele anatomico-clinice de referinţă îşi susţin

concepţiile propri, ce diferă între şcolile anatomice şi Nomina Anatomica.

Astfel, in prezentarea fasciei cervicale nu există autori importanţi care să

prezinte acelaşi model fascial, atât din punct de vedere anatomic cât şi

embriologic .

Joncţiunea cervico-toracală fascială este, de asemenea, prezentată în

diferite moduri, ducând la confuzii, atât în studiul teoretic cât şi în cel practic.

Studiul fasciei endotoracice este, de asemenea, extrem de controversat,

atât din punct de vedere anatomic cât şi embriologic.

Joncţiunea toracoabdominală este de asemenea controversată , uneori

negată. Există numeroase modele anatomice propuse pentru înţelegerea

continuităţii fasciei endotoracice cu cea endoabdominală majoritatea acestor

studii efectuându-se in special la nivelul esofagului diaphragmatic.

Lipsa de claritate a joncţiunii fasciale toraco-abdominale duce, probabil,

la unele eşecuri în tratamentul chirurgical al herniilor hiatale prin alunecare şi

5

rostogolire, cât şi la scăparea unei verigi importante în patologia refluxului

esofagian de cauze anatomice fără hernie hiatală.

Studiul fasciei endoabdominale prezintă la randul lui numeroase variante

ale structurii, atât ca întindere anatomică şi subcomponente, cât şi ca origine

embriologică.

Prezentarea fasciilor pelvinoperineale prezintă o varietate atât de mare

încât este sigură confuzia asupra problemei.

În lucrarea mea am amintit mai multi ( chirurgi-anatomişti) ce s-au ocupat

de studiul şi sistematizarea sistemului fascial.

Toate aceste elemente m-au determinat să pornesc studiul fasciilor

endoparietale. Am încercat, şi sper să fi reuşit (măcar parţial) să sistematizez

aceste structuri conjunctive, oferind un model original. Acest concept se bazează

pe evoluţia embrionară ce trece din bidimensional ( faza de disc embrionar ) în

tridimensional. Studiul meu încearcă elaborarea unui model de sistem fascial

cervico-toraco-abdomino-pelvin unitar.

În studiul meu de real folos mi-a fost disecţia pe fetuşi, prin care am reuşit

să elimin unele din ipotezele formării unor componente fasciale endoparietale

prin insultele mecanice determinate de geometria variabilă a unor viscere

(plămâni în respiraţie,vezica urinară, rect ).

De asemenea, pornind de la ideea demonstrării şi a unei unităţi

structurale a structurilor fasciale studiate am considerat necesară efectuarea unor

examinări histologice pe fragmente de structuri fasciale prelevate de la cadavrele

disecate sau autopsiate dealungul studiului.

În continuare voi evidenţia datele din literatură de specialitate referitoare

la subiectul abordat, sistematizând studiul pe mai multe capitole.

6

IV. MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru studiul anatomic al sistemului fascial am utilizat disecţii şi

autopsii efectuate pe un număr de 12 fetuşi avortaţi, cu vârste gestaţionale

cuprinse între 5-8 luni, obţinuţi de la Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie

Oradea şi de la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor, precum şi disecţii

şi autopsii efectuate pe 10 cadavre adulţi în cadrul Catedrei de Anatomie a

Facultăţii de Medicină şi Farmacie Oradea, precum şi în cadrul Serviciului

Judeţean de Medicină Legală Bihor.

Numărul redus de cadavre folosit se datorează faptului că această lucrare

reprezintă o temă de cercetare fundamentală în domeniul morfologiei, care nu se

pretează la nicio analiză statistică.

În ceea ce priveşte etapele în care studiul s-a efectuat prin disecţii şi

autopsii, în general am utilizat metode şi tehnici clasice de disecţie şi, respectiv,

autopsie. Dificultăţile de disecţie şi, respectiv, de autopsie au fost însă, uneori,

foarte mari, mai ales la nivelul regiunilor de joncţiune fascială. Pentru o astfel de

lucrare nu există niciun ghid de disecţie şi din acest motiv a trebuit să

improvizăm numeroase tehnici şi modele de disecţie, mai ales la nivelul

joncţiunilor amintite. Studiul a urmărit comportarea sistemului fascial

endoparietal pe toată întinderea sa. Scopul principal a fost să nu pierdem

ansamblul sistemului şi de aceea anumite subregiuni nu au fost abordate în cea

mai mare amănunţire.

Studiile microscopice s-au efectuat în cadrul Laboratorului de Anatomie

Patologică din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Oradea şi în cadrul

Laboratorului de Anatomie Patologică al Centrului Medical Pelican din Oradea.

In vederea observării structurii diferitelor componente fasciale studiate am

considerat că una dintre cele mai importante metode de evidentiere cu acuratete

7

a manifestarilor structurale care au loc la nivelul fasciilor este examenul

histologic.

IV. REZULTATE ŞI DISCUŢII

În urma studiului efectuat am putut extrage câteva linii directoare cu

privire la structurile fasciale endoparietale urmărite.

În ceea ce priveşte prezentarea fasciei cervicale prezentarea fasciei

cervicale nu există autori importanţi care să prezinte acelaşi model fascial, atât

din punct de vedere anatomic cât şi embriologic .

Disecţiile efectuate atât pe fetuşi cât şi pe adult au arătat că la nivel

cervical, fascia cervicală profundă suferă un proces de clivaj pe măsură ce se

deplasează spre lateral, unde formează diferite „teci” ale unor structuri

anatomice variate (artera tiroidiană inferioară, lanţul simpatico paravertebral,

artera cervicală ascendentă, nervul frenic, etc.); pe măsură ce ”învelesc” un

element anatomic tecile se realipesc la foiţa profundă.

Dedublarea laterală cea mai puternică are loc la nivelul vaginei carotica,

la formarea căreia consider că participă ambele foiţe. Inferior, pe măsură ce

coboară spre aperture toracică superioară, spaţiul dintre cele două foiţe se

măreşte progresiv, iar aceste două foiţe pătrund în torace, urmând a lua parte la

eificarea fasciei endotoracice.

Studiul vaginei carotice ne arată clar dependenţa ei de fascia cervicală, cu

toate că mulţi din autorii citaţi o consideră ca o prelungire a fascei cervicale

mijlocii, unii o consideră ca o prelungire a lamei prevertebrale iar alţii ca o

prelungire a două lame fasciale (superficială şi mijlocie) [21].

După părerea mea vagina carotica este o componentă a fasciei cervicale,

la edificarea ei participând toate foiţele fasciale, al căror număr variază în

funcţie de nivelul secţiunii cervicale. Explicaţia rezidă din faptul că fascia

cervicală este unică la nivelul coloanei cervicale, ca origine, şi aceasta dă câte o

8

prelungire laterală care urmează a se bifurca într-o lamă anterioară şi una

posterioară. Modul de comportare al foiţelor în drumul lor spre linia mediană

depinde de numărul elementelor anatomice întâlnite, pe care le va îmbrăca prin

dedublare. Numărul acestor foiţe poate varia la nivelul aperturii toracice de la 5

la 8. Pe linia mediană a gâtului, toate foiţele se vor uni, vor “condensa”, pentru a

merge pe viscere, spre coloana vertebrală, ca fascie viscerală. De fapt, întreaga

fascie cervicală reprezintă un manşon fibros care prezintă un număr variabil de

foiţe, în funcţie de structurile anatomice pe care le îmbracă, întins de la exobază

şi continuat inferior, în torace, ca fsacie endotoracică.

În ceea ce priveşte domul pleural mi se pare clar faptul că această

structură este menţinută de existenţa unor fascicule fasciale care aparţin atât

fasciei cervicale cât şi fasciei endotoracice. De fapt, prin oblicitatea aperturii

toracice superioare o parte a domului pleural şi respectiv a componentei fasciale

endotoracice care-l îmbracă aparţin de regiunea cervicală; ar trebui astfel să

vorbim de o porţiune cervicală a fasciei endotoracice, când de fapt acolo există o

joncţiune fascială cervico-toracică. Tot raportat la domul pleural, teoria conform

căreia structurile fasciale de la acest nivel apar şi se dezvoltă ca răspuns la

insultele mecanice la care sunt supuse în timpul mişcărilor respiratorii, nu poate

fi susţinută de faptul că aceste structuri fasciale există şi la fetuşi unde insulte

mecanice de tipul mişcărilor repiratorii nu există.

De asemenea, venind în sprijinul celor menţionate mai sus, în literatura de

specialitate consultată fasciei endotoracice i se descriu raporturi cu pleura

parietală peste tot, exceptând cu pleura mediastinală. Ori este clar faptul că la

nivelul mediatinului există forţe şi mai puternice asupra componentei

subseroase, dar aici nu sunt descrise niciun fel de lame de condensare.

În ceea ce priveşte continuitatea fascială endotoraco-endoabdominală la

nivelul hiatusurilor diafragmatice am observat prezenţa unui manşon fibros,

fascial la nivelul porţiunii aortei transhiatale. Manşonul fibros de tip fascial

întîlnit la aortă pare a fi alcătuit din două straturi suprapuse, cel superior părând

9

a fi mai bine reprezentat; acesta este componentă din fascia endotoracică, pe

când stratul inferior aparţine fasciei endoabdominale.

Consider că disecţiile effectuate atât pe fetuşi cât şi pe cadavre adulte au

arătat faptul că există o unitate morfologică, o continuitate a fasciei

endotoracice cu fasciaendoabdominală iar a fasciei endpoabdominale cu fasciile

pelvi-perineale.

Examinările histologice şi imunomarcajele efectuate au demonstrat o

unitate de structură a tuturor formaţiunilor fasciale studiate.

În general, examinările histologice demonstrează că structurile fasciale

sunt formate dintr-o multitudine de mănunchiuri de fibre de colagen, ondulate,

dispuse în mai multe straturi. În fiecare strat mănunchiurile par a fi paralele

unele cu altele , se întrepătrund între ele, având diverse orientări. În unele

secţiuni straturile de fibre de colagen apar separate de fine lame de ţesut adipos

acest lucru fiind întâlnit pe preparatele recoltate de la cadavre adult.

De asemnea am remarcat că, cu cât vorbim de o zonă cu activitate mai

intensă, supusă la forţe mai mari (cum este domul pleural, fascia diafragmatică,

fascia de la nivelul diafragmei urogenitale) cu atât fibrele de colagen apar cu

aspect tot mai ondulat. Aspectul şi orientarea ondulată a mănunchiurilor de fibre

de colagen conferă marea capacitate de rezistenţă la întindere plastică a

structurilor fasciale.

Am observat că la nivelul structurilor fasciale corespunzătoare zonelor

mai sus menţionate imunomarcajele au evidenţiat structuri nervoase şi vasculare,

care denotă o activitate intensă a structurii respective, activitate ce implică o

bună vascularizaţie şi, totdată inervaţie. Am evidenţiat, astfel, câteva fibre

nervoase intrafasciale şi de asemnea celulele musculare netede, ce se găsesc în

diferite stadii de dezvoltare, aranjare şi organizare, începând cu fibroblaşti ( de

la care porneşte dezvoltarea celulei musculare). Deoarece preparatele pe care s-

au făcut studiile sunt de dimensiuni (grosimi) foarte mici, nu s-a putut preciza o

10

eventuală dispoziţie 3-D a acestor celule musculare netede. Ele par a fi totuşi,

înglobate în structura fascială pentru motive strict funcţionale. În acest sens se

poate aprecia că organismul e capabil de a-şi autoregla un anumit tonus fascial

(prin intermediul acestor celule musculare netede intrafasciale), intervenind în

acest mod în ajustarea variaţiilor de tonus muscular propriu-zis. Această funcţie

ar putea fi de asemenea explicată şi prin existenţa unei reţele de fibre nervoase

autonome şi capilare intrafasciale.

V. CONCLUZII

1.La nivelul gâtului muşchiul platisma prezintă o lamă fascială proprie.

2.Fascia cervicală reprezintă un complex fascial unitar care prezintă mai multe

subsisteme, fiind o structură unitară a sistemului fascial al gâtului.

3.Fascia cervicală reprezintă o concentrare a întregului sistem fascial al corpului

omenesc; ea are o componentă exoparietală şi o componentă endoparietală.

4.Componenta exoparietală a fasciei cervicale este reprezentată de fascia

muşchiului platisma, fascia muşchilor scaleni şi o partea vaginei carotica.

5.Componenta endoparietală a fasciei cervicale este reprezentată de restul

componentelor fasciei cervicale care toate se vor continua cu fascia

endotoracică.

6.Vagina carotica reprezintă o structură fascială având în alcătuirea ei toate

subsistemele fasciocervicale.

7.Joncţiunea fascială cervicotoracică reprezintă suma componentelor

endoparietale ale fasciei cervicale care se continuă cu fascia endotoracică.

8.Contoversatul sistem de ancorare şi suspendare a domului pleural nu este

altceva decât o continuitate a sistemului fascial cervicotoracic.

11

9.Joncţiunea fascială toracoabdominală reprezintă o continuitate a fasciei

endotoracice în regiunea abdominală. Poate fi pusă în evidenţă atât parietal cât

mai ales transdiafragmatic, la nivelul hiatusurilor.

10.Aorta transdiafragmatică prezintă la nivelul hiatusului un manşon fibros ce

reprezintă o continuitate fascială endotoraco-endoabdominală, necitat în

literatură.

11.Esofagul terminal prezintă de asemenea un manşon fibros care ne arată

continuitatea dintre cele două componente fasciale.

12.Fascia endoabdominală este o continuare a fasciei endotoracice, deosebindu-

se de aceasta prin faptul că la nivelul bazinului mare prezintă prelungiri spre

membrul pelvin.

13.Fascia endoabdominală coboară în micul bazin transformându-se în fascie

pelvină.

14.Sistemul complex fascial al canalului pelvin este o continuare inferioară a

fasciei endoabdominale.

15.Sistematizat acest sistem fascial are două componente majore: fascia pelvină

parietală şi fascia viscerală (care reprezintă de fapt reflectarea fasciei parietale

pe viscerele din micul bazin).

16.Fascia pelvină, atât parietală cât şi viscerală, are prelungiri atât parietale cât

şi viscerale, care pot fi bine evidenţiate la nivelul diafragmei urogenitale.

17.Structurile fasciale sunt formate dintr-o multitudine de mănunchiuri de fibre

de colagen, ondulate, dispuse în mai multe straturi.

18.Aspectul şi orientarea ondulată a mănunchiurilor de fibre de colagen conferă

marea capacitate de rezistenţă la întindere plastică a structurilor fasciale.

19.La nivelul structurilor fasciale cu activitate mecanică intensă s-au evidenţiat

numeroase terminaţii nervoase, capilare sanguine şi fibre musculare

intrafasciale.

12

20.Organismul e capabil de a-şi autoregla un anumit tonus fascial (prin

intermediul celulor musculare netede intrafasciale), intervenind în acest mod în

ajustarea variaţiilor de tonus muscular propriu-zis.

21. Sistemul fascial endoparietal este un complex conjunctiv ce se întinde de la

baza craniului până în cavitatea pelvină ca o structură continuă, unitară din

punct de vedere morfologic, structural.

13

VI. B I B L I O G R A F I E

1.ABU-HIJLEH M, ROSHIER A, AL-SHBOUL O, DHARAP A, HARRIS P : 2006 -The membranous layer of superficial fascia: evidence for its widespread distribution in the body ; Surgical and Radiological Anatomy, vol.28, nr.6:606-619

2.AN, H.S., SIMPSON, M.:1994- Surgery of the Cervical Spine; Taylor & Francis: 19

3.BAECHLE, T.R., EARLE, R.W.:2000- Essential of Strength Training and Cionditioning;Health &Science: 58

4.BENNIGHOFF, GOERTTLER :1979 - Lehrbuch der Anatomie des

Menschen vol.2, Eingeweide und Kreislauf - H. Ferner, J. Staubesand, ed.a 12-a

Urban Schwarzenberg, Munchen-Wien - Baltimore : 87-90

5.BENNIGHOFF, GOERTTLER :1980 - Lehrbuch der Anatomie des

Menschen vol.1, Allgemeine Anatomie, Cytologie und Bewegengsapparat - H.

Ferner, J. Staubesand ed., a 13-a Urban Schwarzenberg, Munchen-Wien –

Baltimore:81-83

6.BEYTH FJ, CULP LA: 1985- Glycosaminoglycan distribution in

substratum adhesion sites of aging human skin fibroblasts, including papillary

and reticular subpopulations. Mech Ageing Devel. 29:151

7.BOLE G.G.:1986 – Proteoglycans - in „Rheumathology and

Immunology”;2nd Ed.-Cohen, Bennetts(Eds)-Grune & Stratton;49

8.BOUTTLLIER, P.H. et.LEFORT:1970 - Etude anatomique du

mezoaesophage abdominal- deduction chirurgicales; J. Chir.Paris,nov. :35

9.BRAUS HERMANN - EIZE CURT:1934 - Anatomie des Menschen

vol. 2, Eingeweide Berlin, Verlog von Julius Springer

10.BURGESON, R.E.: 1988 -New collagens, new concepts.

Annu.Rev.Cell.Biol; 4:551-577.

11.CHUNG, KW:2004 – Gross Anatomy, 5th edition; Lippincott

Williams & Wilkins 241-260

14

12.CHUSID, J. G.: 1982 - Manuel d'anatomie et de phisiologie

neurologiques; Ed.Masson :101

13.CLEMENTE, C.D.:2006- Clemente Anatomy Dissector, 13th ed.;

lippincott Williams & Wilkins:170

14.COLBORN, G.L., SKANDALAKIS, J.E.:1993- Clinical Gross

Anatomy: A Guide for Dissection; Informa Health Care: 443

15.CUNNINGHAM, D.J., ROBINSON, A.:1914- Cunningham

Mannual of Practical Anatomy, ; William Wood & Co: 147

16.DEMOSTHENES, B.:2004- Pleural Desease; Informa Health Care:

26

17.DUGAN, DJ., SAMSON, PC :1975- Surgical significance of the

endothoracic fascia; Am. J. Surg., 130:151-158

18.DYKES, M., AEERALLY, P. :2002 – Anatomy; Elsevier Health

Sciences:103

19.FENEIS, H., DAUBER, W. :2000 – Pocket Atlas of Human

Anatomy: Based on the International Nomenclature; 4th ed., Thieme:

20.FORSTER CH.F, WEICHRAUCH:1976 -

Diagnostic bei hiatus hernia und reflux krankheit- Dtsch.Med.Wischr.:52.

21.FERREIRA LM. ; HOCHMAN B ; LOCALI RF. ; ROSA-OLIVEIRA L MQ. :2006 - A stratigraphic approach to the superficial musculoaponeurotic system and its anatomic correlation with the superficial fascia; Aesthetic plastic surgery, vol.30,nr.5:549-

22.FRANKEL, V.H.:1986- Basic Biomechanics of the Skeletal System.

Philadelphia, PA, Lea & Febiger, ;.209-210.

23.GAY, S., FRANK, X. :1986- Colagen biochemistry- in

„Rheumathology and Immunology”;2nd Ed.-Cohen, Bennetts(Eds)-Grune &

Stratton;43

24. GRIGORESCU F.S.:1990 - Anatomia clinica a diafragmei ed.Dacia

Cluj:79-88;

15

25.GRAY, H.:1973 – Anatomy of human body, 29th ed. (Goss CM ED.),

Philadelphia, Lea & Feibiger

26.GROZA P.PETRU - Fiziologia tractului digestiv; Ed.acad.:41.

27.GOSLING, JA:2002- Human Anatomy; Mosby:131, 181, 370

28.FASEL, JH., DEMBE, JC., MAYNO, PE.:2007- Fascia: a pragmatic

overview for surgeons; Am.Surg.; 73(5): 451-453

29.FITZPATRICK TB, EISEN AZ, WOLFF K, FREEDBERG IM,

AUSTEN KF :1993 – Dermatology in general medicine, vol.I, vol.II; Mc Graw

Hill:32

30.HAFFEREL A. WAITER THIER: 1969 - Lehrbuch der

Topographischen Anatomie Ed.a 3-a; Springer Verlog, Berlin - Heidelberg

New-York.135

31.HALL, D.A., JACKSON, D.S.;1983- International Review of

Connective Tissue Research; Medical Professionals:2

32.HANG A.H. :1981-Connective tissue – in „Textbook of

rheumatology” 1st Ed – Kelley, Harris, Ruddy, Sledge (Eds) –Saunders;221

33.HARRISON T.R.:1983-Principles of internal medicine, ed.X;

Mc. Graw Hill International Book Comp.;412

34.HENRIKSON, R.C., KAYE, G., MAZURKIEWICZ, J.:1997-

Histology; Lippincott Williams & Wilkins:112

35.HERTLING, D.:2005- Management of Common Musculoskeletal

Disorders: Physical Therapy, Principles and Methods; Lippincott Williams &

Wilkins: 134

36.HNIK, P.:1988- Mechanoreceptors:development, structure and

function; Springer: 340

37.IFRIM M, CAPUSAN V:1983 –Morfologia si patologia tesutului

conjunctiv; Editura Medicala Bucuresti

38.JUNQUEIRA LC, CARNEIRO J, KELLY RO: 1995 – Basic

Histology; APPLETON & LANGE:89

16

39.KAHLE,W., LEONHARDT, H., PLATZER, W.: 1979-

Taschenatlas de Anatomie, vol II, Innere Organe, ed.a 3-a G. Thieme Verlog

Stuttgart ;63-65

40.KAHLE,W., LEONHARDT, H., PLATZER, W.: 1979-

Taschenatlas de Anatomie, vol.III., Nervensystem und Sinnesorgane, ed.a 3-a

G.Theime Verlog Stuttgart.;81

41.KUHNEL, W.:2003- Color Atlas of Citology, Hisstology and

Microscopic Anatomy; Thieme: 132

42.KURZER, M., KARK, A.E., WANTZ, G.E.:2003- Surgical

Management of Abdominal Wall Hernias; Taylor & Francis: 203

43.KWOK, H., MARRIZ, Y, AL-ALI, S., WINDSOR, J.A.:1999-

Phrenoesophageal ligament re-visited. Clinical Anatomy 12: 164-70.

44.LEONARD, R.J.:1995-Human Gross Anatomy;Oxford University

Press:116

45.LISOWSKI, F.P.:2004- A Guide to dissection of the Human Body,

2nd ed.; World Scientific:256

46.LODISH, H., BALTIMORE, D., BERK, A., ZIPURSKI, S.L.,

MATSUDAIRA, P., DARNELL, J.:1995- Molecular Cell Biology; American

Scientific Books:

47.MALINOWSKI, J.:2007- Anatomic studyof the Endothoracic Fascia

in paravertebral location; Am.J.Anesth.; 107:A1447

48.MAX CLARA:1959-Das Nervensystem des Menshen ed.a 3-a. Johan

Amrosius Barth Verlog Leipzig.

49.MIHALACHE, G., INDREI, A., ŢĂRANU, T.:1996 – The

anterolateral structures of the neck and trunk; Rev.Med.Chir.Soc.Med.Nat. Iaşi,

100(1-2):69-74

50.MILAN KLIMA - Atlante Ilustrato di Anatomia Unana vol.V.Franco

Muzzio Editore.;75

51.MOORE, DKL, DALLEY, AF: 2006- Clinical Oriented Anatomy;

17

Lippincott Williams & Wilkins: 198, 335, 439

52.MOORE, DKL., AGUR, AMR: 2007- Essential Clinical Anatomy;

Lippincott Williams & Wilkins: 190

53.NETTER,F.H.-1989-Digestive System, part I.Upper Digestive Tract

vol.III.Edited By Ernst Oppenheimer M.D. CIBA.;108

54.NETTER F.H.:1997 – Atlas of Human Anatomy, 2nd Edition,

Novartis;20-23

55.OANCEA TRAIAN: 1983 -Aspecte ale chirurgiei de granita

toracoabdominale. Ed. Militara Bucuresti;71

56.PAPILLAN V., ALBU I.:1974-Anatomia omului vol.I. Aparatul

locomotor.Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti ed.a 5-a;63.

57.PAPILIAN V. ALBU I.:1979- Anatomia omului vol.II.

Splanhnologie, Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti ed.a 5-a;80-83

58.PAPILLAN V.V., ROSCA GH.V. :1977 – Tratat elementar de

histologie vol.I; Ed. Dacia, Cluj Napoca: 25-39

59.PARKS WC, DEAK SB :1990 – Tropoelastin heterogenity:

Implications for protein function and disease. Am J. Cell Mol.Biol.2:399

60.PATURET, G.:1951-Traité d'anatomie Humaine, Masson, Paris;175

61.PEIPER C, JUNGE K, PRESCHER A, STUMPF M, SCHUMPELICK V:2004 - Abdominal musculature and the transversalis fascia: an anatomical viewpoint ;Hernia Journal, Springer Paris, vol.8,nr.4:376-380

62.PERNKOPF E., FERNER H.:1963-Atlas der topographischen und

angewandten Anatomie des Menschen vol.i. Kopf und Hals; Schwarzenberh

Munchen-Berlin;213-218.

63.POPESCU, E.D., IONESCU, R.:1995- Compendiu de

reumatologie;Ed. Tehnica Bucuresti;15-21

64.POTH, C.:2007- Essential of Pathophysiology: Concepts of Altered

Health States; Lippincott Williams & Wilkins :230

18

65.PREMKUMAR, K.:2003- The Massage Connection: Anatomy and

Physiology; Health and Science: 34

66.RAMACHANDRAN, G.N.:1967-Treatise on Colagen;Academic

Press:2-5

67.RAUBER K., LEONHARDT H., TILLMANN B.:1988-

Anatomie des Menschen vol.IV;Topographie der Organessysteme, Systematik

der peripheren;Leitungbahnen. G. Thieme Verlog.Stuttgart - New-York;16

68.ROSENBERG L.:1989- Structure and function of proteoglycans – in

„Arthritis and allied conditions”; 11th Ed-McCarty (ed)-Lea &Febiger;240

69.ROSS, M.H., PAWLINA W.:2006-Histology: a Text and Atlas with

Correlated cell and Molecular Biology; Lippincott Williams & Wilkins:146-155,

176

70.ROUVIERE H.:1932-Anatomie humaine vol.I. fasc.2. Ed.Masson

et.C-il. ;43

71.ROY, C., WOLFRAM-GABEL, R., SICK, H.:1995 – Imaging of

connective tissue of the subumbilical and anterior abdominal wall;

Ann.Radiol.Paris; 38(7-8): 389-395

72.SADLER TW :1995 -LANGMAN'S Medical Embriology, 7th edition

–Williams & Wilkins:166-185

73.SATO, T., HASHIMOTO, M.:1984- Morphological analysis of the

fascial lamination of the trunk; The Bulletin of Tokyo Medical and Dental

Univ.; 31(1): 21-32

74.SCHLOSSBERG, DL., ZVIDEMA, GD.: 1997- The John Hopkins

Atlas of Human Functional Anatomy; JHU Press:19

75.SCHULTZ, R.L.,, FEITIS, R.:1996- The Endless Web: Facial

Anatomyand physical Reality; north Atlantic Books:3

76.TANK, P.W.:2005- Grants Dissector, 13th ed; Lippincott Williams &

Wilkins : 156

19

77.THUMFART, W.F.:1999- Surgical Approaches in

otorhinolaryngology; Thieme: 30

78.TOLDT, C.:1904-An atlas of Human Anatomy for Students and

Physicians; Rebman Ed.:291

79.TOMOHIRO O:2001 - Fascial spaces of the head and neck and their lesions ; Oral Radiology, vol.17, nr.1:31-33

80.TORTORA, G., ANAGNOSTAKOS, N.P.:1981- Principles of Anatomy and Physiology; Harper & Row; 89

81.VALENTINE, RJ., WIND GG.:2003- Anatomic Exposures in

Vascular Surgery, 2nd ed.; Lippincott Williams & Wilkins: 376

82.VIZE, P.D., WOLF, A.S., BARD, J.:2003- The kidney: from normal

development to congenital disease; Academic Press: 152

83.WALDEYER, A., MAYET A.: 1976 Anatomie des Menschen; vol.I.

Allgemeine Anatomie; ed.a 14-a;Walter de Gruyter, Berlin-New York;96-9.

84.WARWICK R., WILLIAMS P.:1973 -

Gray"s Anatomie ed. a 35-a Langman .

85.WEBER, J., SHEARER, E.M.: 1999- Shearers Manual of Human

Dissection; McGraw-Hill Professional: 183

86.WIGHT TN, HEINEGARD DK, HASCLL VC :1991 –

Proteoglycans: Structure and function in cell biology extracellular matrix; 2nd

edition;E.D.Hay, editor Plenum Press, New York:45-78