sistemul de asistență socială Și practica de specialitate (i)

8/18/2019 Sistemul de Asistență Socială Și Practica de Specialitate (I)

1/33

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ṢI CU

FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea : Asistenţă Socială

C . F . C .

I . D

Conf.dr. ADINA REBELEANU

Lector univ. dr. CRISTINA FALUDI

SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘIPRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANUL I

Cluj-Napoca2016


2/33

2

Universitatea „Babeș- Bolyai” Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Departamentul Asistență Socială Învățământ la distanță

SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘIPRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANUL I

Conf. univ. dr. Adina Rebeleanu

Lector univ. dr. Cristina Faludi

- 2016 -


3/33

3

INFORMAȚII GENERALE

Date de identificare a cursului

Titular curs: Lector univ. dr. Cristina FaludiTutore: Lector univ. dr. Cristina FaludiBirou tutore: 313, sediul Facultății de Sociologie și Asistență Socială,

B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 128Consultații: luni, 16-18Telefon/fax: 0264-424674Email: [email protected]; [email protected]

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu sunt im puse condiţionări pentru participarea la acest curs.

Descrierea cursului

Cursul își propune să faciliteze înţelegerea rolului asistentului social şi a posibilităţilor sale deintervenţie în cadrul legislativ şi administrativ actual. Pe durata practicii, studentul urmează: săse familiarizeze cu modul de funcţionare a reţelei de organizaţii şi instituţii care oferă asistenţăsocială; să utilizeze metoda observaţiei; să conștientizeze nevoile şi valorile diferitelorcategorii de beneficiari ai asistenţei sociale; să coreleze principiile codului deontologic al

profesiei de asistent social cu situaţiile de intervenţie practică; să interiorizeze valorile, principiile şi normele specifice codului deontologic al profesiei de asistent social; să observerealităţile socio-umane cu care vine în contact pe durata practicii (persoane, grupuri,comunităţi etc.); să conştientizeze caracterul umanist şi responsabilitatea pe care le presupun profesia de asistent social; să înceapă procesul de autocunoaştere şi autodezvoltare profesională; să coreleze cunoştinţele teoretice şi metodologice cu situaţiile de învăţare practică; să întocmească raportul de practică conform structurii prestabilite și să îl susțină public.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Pe parcursul semestrului, se va face referire la conținuturi, cum ar fi familiarizarea studentuluicu instrumentele de lucru din cadrul practicii: fişa de lucru pentru utilizarea observaţiei, grila pentru analiza agenţiei, fişa de lucru cu valorile şi nevoile în asistenţa socială, respectivraportul de practică ca element al evaluării; diferențierea servicii publice versus servicii private de asistenţă socială, respectiv servicii primare versus servicii de specialitate; prezentarea contextului legislativ şi organizatoric al reţelei serviciilor de asistenţă socială; problematizarea rolurilor asistentului social în diverse situații practice; discutarea unor aspecte

mailto:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]


4/33

4

de natură etică, conform cu prevederile Codului deontologic al profesiei de asistent social .Printre subiectele abordate în cursul practicii se mai numără sursele de finanțare a serviciilorde asistenţă socială; parteneriatul public-privat; asistența socială a unor categorii diverse de beneficiari (copilul și familia; persoanele vârstnice; persoanele private de li bertate; persoanelecu disabilități etc.). Vor fi expuse și aspectele generale privind metodele de intervenţie ale

asistentului social cu diferite sisteme-client ale asistenţei sociale: indivizi, familii, grupuri,organizaţii, comunităţi. Aceste tematici vor fi urmărite și discutate în cadrul practicii de teren,în contextul vizitării unor organizații sau instituții care oferă servicii de asistare socială sau,unde nu este posibil, a prezentării acestora de către reprezentanți ai agenției, care să aibăformare și să desfășoare activități de asistență socială.

Bibliografie

ABRAHAM, P. (2000). Legislaţie în asistenţa socială, vol. II, Reglementări interne,Bucureşti: Editura Naţional.

ADAMS, R., DOMINELLI, L. (1998). Social Work.Themes, Issues and Critical Debates, Ed.Aardvark,UK.

COJOCARU, Ştefan (2006). Proiectul de intervenţie în asistenţa socială. Iaşi: EdituraPolirom.

COUSHELD, Veronica (1993) Practica asistenţei sociale. Bucureşti: Editura Alternative. DAVIES, M. (1985). The Essential Social Worker - a guide to pozitive practice EGAN, G. (1986). The Skilled Helper, Books Cole Publishing Company, Pacific Grove,

California.LIEBERMAN, A. (1998). The Social Workout Book, Ed. Pine Forge Press.MILEY, K.K., O’MELIA, M., DuBOIS, B. (2006). Practica asistenţei sociale. Iaşi: Editura

Polirom.

ROTH-SZAMOSKOZI, Maria, 2003. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale,Presa Univesitară Clujeană, Cluj-Napoca.

SAVEDRA, Mike; Hawthorn (1996). Supervizarea (trad. Trif A., Trif. M., Anisescu C.).Bucur eşti: Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA.

STROM-GOTTFRIED, K. (1999). Social Work Practice, Pine Forge Press, London.TURNER, J.F. (coord.) (1986). Social Work Treatment . Interlocking Theoretical Approaches,

The Free Press, New York.ZAMFIR, Cătălin; STOICA, Laura G.; STĂNCULESCU, Manuela S. (coord.) (2007).

Proiectarea dezvoltării sociale – Ghid metodologic. Bucureşti: Institutul deCercetare a Calităţii Vieţii, Universitatea din Bucureşti: Institutul social român.

ZAMFIR, Cătălin, STĂNESCU, Simona (2007). E nciclopedia dezvoltării sociale. Iaşi:

Editura Polirom.ZASTROW, C. (1986). Social Welfare Institutions, Ed. The Dorsey Press.*** 1995 - Encyclopedia of Social Work , NASW.


5/33

5

Materiale şi instrumente necesare cursului

Pentru parcurgerea în bune condiţii a pregătirii necesare promovării cursului este necesaraccesul la următoarele resurse:

Calculator conectat la internet (pentru a accesa resurse electronice suplimentare, dar şi

pentru a participa la secvenţele de formare interactivă) și prevăzut cu videoproiector, pentru ca studentul să poată vizualiza prezentările în Power Point folosite ca suport în prezentările titularului de curs și ale invitaților din practică.

O tablă pe care să se poată nota figuri și scheme utile în înțelegerea unor concepte șiteorii și a legăturii lor cu experiențele concrete din activitatea practică de asistențăsocială.

Coli albe și hârtie colorată, post-it-uri, carioci și markere necesare rezolvării eficiente aunor sarcini și aplicații practice destinate lucrului individual sau pe mici echipe.

Notarea studenţilor

Criterii de evaluare Metoda de evaluare Ponderea în notare (%)

1. Realizarea raportului de practică -lucrare practică individuală

2. Susținerea raportului de practică -colocviu

LP

LP

70%

30%

Elemente de deontologie academică

Realizarea raportului de practică reprezintă o lucrare practică individuală, așadar studentul îșiva pregăti printr -un efort personal această temă. Studentul va trebui să prelucreze și să treacă prin filtrul propriu materialul bibliografic studiat și experiențele personale din practica de terenîn vederea documentării raportului de practică, evitând copierea fără trimiterile bibliograficecorespunzătoare sau preluarea informațiilor colectate de către alți colegi. Nerespectareaacestui principiu ridică problema plagiatului, care se sancționează în conformitate cureglementările în vigoare. În cuprinsul raportului de practică scris, acolo unde vor face referirela beneficiarii diverselor organizații din domeniul asistenței sociale, studenții vor proceda în

conformitate cu reglementările Codului etic al profesiei de asistent social legate de protejareaintimității clienților, evitând dezvăluirea oricărei informații care ar putea conduce laidentificarea acestora. Altfel spus, studenții vor respecta confidențialitatea asupra datelordespre clienți, ori de câte ori situațiile din practică îi vor confrunta cu gestionarea acestui principiu de bază al unei bune practici în asistența socială.


6/33

6

Solicitarea de ajutor prin e-mail

Pentru o comunicare eficientă, este nevoie să figureze numele complet al studentului și adisciplinei pentru care acesta adresează întrebări sau solicită clarificări la subiectul fiecărui e-mail trimis conducătorului de curs sau tutorelui. Studentul va trebui să utilizeze în primul rând

adresa tutorelui de curs de pe Portalul ID, iar doar în caz că aceasta nu funcționează, săutilizeze adresa de e-mail [email protected].

Studenţi cu nevoi speciale

Tutorele cursului îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi de timp, de aadapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi a modalităţilor deevaluare (de pildă, examen oral pentru studenţii cu probleme de vedere) în funcţie de tipuldizabilităţii studentului. Pentru facilitarea unei evaluări adecvate, este de preferat ca stabilireaacestor modalități specifice dizabilității studentului să fie discutate și clarificate între titularul/

tutorele de curs și studenții în cauză încă de la începutul semestrului.

Strategii de studiu recomandate

Cursul este structurat pe două axe: cea teoretică, care urmărește să transfere studentuluiconceptele și noțiunile de bază cu care se operează în exercitarea profesiei de asistent social,astfel încât acesta să poată analiza și trece prin filtrul propriu diferitele experiențe de învățare din practica de teren. A doua axă este una practică, constând în deplasări efective pe teren, în cadrulunor organizații publice sau non- profit care oferă servicii sau desfășoară activități de asistențăsocială, sub îndrumarea coordonatorului de curs. Deoarece vizitele la diversele instituții de profil

produc un impact deosebit asupra formării pentru profesia de asistent social și totodată oferăstudentului posibilitatea de a culege informații valoroase pentru întocmirea raportului de practică,recomandăm participarea studentului la deplasările de teren din cadrul practicii. Acestea se vordesfășura pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar calendarul lor va fi transmis din timp studentului.

mailto:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]


7/33

7

C U P R I N S

Partea I. Conţinutul practicii

1. Prezentare generală

2. Obiectivele practicii

2.1 Obiective generale

2.2 Obiective specifice

3. Capacităţi care se aşteaptă a fi formate pe parcursul instruirii practice

4. Recomandări şi sarcini de lucru ale studentului

5. Raportul de practică

5.1 Ce este raportul de practică

5.2 Scopul întocmirii

5.3 Conţinutul raportului

6. Consideraţii finale asupra practicii

Partea a II-a. Repere teoretice ale practicii

1. Nivele de intervenție socială

2. Nevoi și probleme care reclamă intervenția socială

3. Domenii ale asistenței sociale 4. Rolurile asistentului social

5. Tipuri și sisteme de servicii în asistența socială

Anexe

Grilă pentru analiza agenției

Fișă de lucru pentru utilizarea observației

Fișă pentru lucrul cu valorile și nevoile în asistența socială

Pagina de jurnal

Evaluarea practicii de către student

Precizări suplimentare privind întocmirea raportului de practică


8/33

8

CONŢINUTUL PRACTICII

1. Prezentare generală

Practica profesională aferentă anului I de studiu este concepută astfel încât să permită

cursanţilor familiarizarea cu domeniul asistenţei sociale şi cu ceea ce incumbă acest domeniu

sub aspectul formării profesionale. Prin urmare, studenţii vor vizita câteva dintre instituţiile

care alcătuiesc reţeaua de asistenţă socială.

În cadrul fiecăreia dintre instituţiile vizitate studenţii vor avea ocazia să discute cu

persoane angajate în domeniul asistenţei sociale (care pot sau nu să fie de profesie asistenţi

sociali şi formaţi sau nu pentru această profesie).

Corelând informaţiile obţinute la nivelul instituţiilor prin prezentarea directă de către

ceea ce numim „persoană de contact” (angajat al instituţiei respective) cu propriile observaţii

şi cu cunoştinţele teoretice dobândite la diferite discipline, studenţii vor fi capabili ca, la

sfârşitul practicii, să exemplifice:

domenii ale asistenţei sociale;

clienţi potenţiali;

nevoi care reclamă intervenţia socială; rolurile asistentului social;

servicii prestate de către asistenţii sociali;

situaţia reţelei de asistenţă socială de la nivelul municipiului Cluj-Napoca sau, după

caz, a altor oraşe.

Observaţie: Studenţii care provin din alte localităţi şi au ocazia să viziteze minimum 3 instituţii cu profil

de asistenţă socială îşi vor putea desfăşura practica în oraşul de rezidenţă, având însă obligaţia

de a se consulta cu supervizorul de practică din partea facultății şi de a respecta indicaţiile din

acest document.


9/33

9

2. Obiective ale practicii

2.1. Obiective generale

Cunoaşterea şi familiarizarea studentului cu reţeaua de asistenţă socială

Dezvoltarea competenţei personale şi profesionale

Conştientizarea cunoştinţelor teoretice dobândite

2.2. Obiective specifice

Cunoaşterea unor domenii ale asistenţei sociale şi ale instituţiilor care le deservesc Familiarizarea cu diferitele categorii de clienţi ai asistentului social

Coştientizarea şi cunoaşterea nevoilor care generează necesitatea intervenţiei sociale

Cunoaşterea diferitelor roluri ale asistentului social

Dezvoltarea capacităţii de obser vare, analiză şi sinteză

Formarea abilităţii de a îmbina cunoştinţele teoretice cu deprinderile practice

3. Capacităţi care se aşteaptă a fi formate pe parcursul instruirii practice

3.1. Capacităţi cognitive

Capacitatea de a observa dirijat, planificat, ştiinţific

Capacitatea de a analiza şi clasifica informaţiile obţinute

Capacitatea de a structura şi valorifica cunoştinţele dobândite în practică şi integrarea

lor în cadrele conceptuale şi teoretice specifice asistenţei sociale Capacitatea de a analiza şi evalua propria experienţă profesională

3.2. Capacităţi interpersonale

Observarea comportamentelor, atitudinilor, motivaţiei diferitelor categorii de clienţi

Recunoaşterea deosebirilor personale, sociale şi culturale


10/33

10

Identificarea nevoilor şi valorilor specifice fiecărei categorii de populaţie cu care

studenţii vin în contact

Reflectarea sentimentelor clienţilor şi a impactului lor asupra propriilor trăiri

3.3. Capacităţi administrative

Să ia notiţe precise, succinte, relevante

Să întocmească documentaţia necesară valorificării experienţei practice

Să se integreze în programele şi grupurile de lucru şi să respecte exigenţele acestora

4. Recomandări şi sarcini ale studentului

Când aveţi o întrebare pentru îndrumătorul de practică sau persoane de contact din

instituţia vizitată, adresați-o!

Cereţi un exemplu dacă nu vă este clar un anumit aspect prezentat!

Fiţi sceptici - nu acceptaţi toate lucrurile pe care le auziţi! Folosiţi-vă şi capacitatea de

observare!

Nu vă imaginaţi că toate informaţiile primite vor fi relevante în egală măsur ă pentru

formarea dvs. practică!

Nu vă mulţumiţi cu informaţiile primite la nivelul fiecărei instituţii vizitate! Citiţi

bibliografie suplimentar ă şi fiţi autodidacţi! Asistenţa socială este un domeniu care cere

creativitate şi perfecţionare continuă!

Nu vă aşteptaţi să vă fie prezentate instuţiile la modul în care urmează să vă valorificaţi

dvs. informaţiile! Folosiţi-vă capacitatea de analiză şi sinteză pentru a îmbina cunoştinţele

teoretice cu cele practice!


11/33

11

Exemplu: Din prezentarea instituţiei puteţi deduce singuri care sunt valorile care

funcţionează în acea instituţie sau căror nevoi sociale r ăspunde o anumită agenţie prin

serviciile prestate etc.

Puteţi folosi ca modalitate de prezentare a instituţiilor vizitate prezentarea grupată pe

domenii de asistenţă socială. Dacă optaţi pentru această alternativă, puteţi utiliza următoarele

repere în abordare:

Prezentarea generală şi definirea domeniului

Care sunt agenţiile cuprinse în acest domeniu (vizitate sau cunoscute)

Prezentarea misiunii acestor agenţii (cu referire doar la instuţiile prezentate)

Identificarea cadrului legislativ care circumscrie domeniul respectiv

Identificarea tipurilor de clienți şi prezentarea lor

Identificarea nevoilor clienţilor

Tipuri de servicii pentru clienţi

Rolurile şi atribuţiile asistentului social per ansamblul domeniului (cu

exemplificări)

5. Raportul de practică

5.1. Ce este rapotul de practică?

Este un instrument de lucru realizat de către student în urma finalizării activităţii de

practică aferentă fiecărui an universitar

5.2. Scopul întocmirii

Valorificarea de către student a informaţiilor teoretice dobândite pe teren

Deprinderea studenţilor de a grupa informaţiile şi a le prezenta sintetic şi academic


12/33

12

5.3. Conţinutul raportului

1. Introducere

Se vor prezenta aspecte generale privind modalitatea de desf ăşurare a practicii, aşteptările

studentului.

2. Obiectivele practicii

Studentul îşi va formula obiectivele plecând de la cele menţionate în actualul ghid, însă în

mod personalizat, ţinând cont şi de expectanţele lui iniţiale.

Este indicat ca studentul să-şi formuleze şi obiective personale de practică. Modul în care obiectivele propuse au fost atinse sau nu se va reflecta în partea final ă a

raportului de practică.

3. Prezentarea sintetică a instituţiilor vizitate

Se va realiza după următorii itemi:

scopul şi misiunea instituţiei vizitate

obiectivele instituţiei

personalul angajat (se va acorda atenţie mai ales prezenţei asistenţilor sociali)

benef iciarii sau clienţii instituţiei

nevoile care sunt acoperite prin serviciile prestate (eventual dacă r ămân descoperite

şi motivarea acestui aspect)

rolurile asistentului social

valori promovate şi valori respectate în instituţiile sociale vizitate

surse de finanţare (importantă precizarea lor pentru a putea aprecia resursele de care

dispune instituţia pentru a acoperi nevoile clienţilor)

legislaţia în baza căreia se desf ăşoară activitatea fiecărei instituţii (acest aspect este

important, deoarece unul dintre obiectivele asistenţei sociale este influenţarea politicilor

sociale, iar asistenţa socială se desf ăşoară într-un cadru legislativ dat pentru un context


13/33

13

naţional; prin urmare, studentul va putea evidenţia eventualele limite legislative şi îşi poate

exersa pe parcursul anilor de studiu care vor urma abilitatea de a face propuneri de

îmbunătăţire şi o analiză pertinentă a unui domeniu al asistenţei sociale).

4.

Concluzii şi observaţii personale

Studentul îşi va formula propriile opinii asupr a desf ăşurării practicii menţionând aspecte

referitoare la:

măsura în care au fost realizate obiectivele propuse

va relua pe scurt domeniile de asistenţă socială, clienţii, nevoile, roluri ale

asistentului social, valori evidenţiate pe parcursul vizitelor în diferite instituţii

impresii personale asupra instituţiilor vizitate modalităţi de colaborare cu îndrumătorul de practică şi cu persoanele de contact din

cadrul instuţiilor vizitate

orice alte aspecte consider ă că sunt importante de relevat pentru oferirea unui feed-

back asupra practicii

7. Consideraţii finale asupra practicii

Practica desf ăşurată în cadrul semestrului are scopul de a orienta şi informa studenţii

asupra alternativelor instituţionale în care îşi vor putea desfăşura activitatea practică aferentă

anilor următori de studiu. De asemenea, va permite studenţilor să conştientizeze şi să se

familiarizeze cu reţeaua guvernamentală şi neguvernamentală de asistenţă socială.

La finalul practicii, studenţii vor avea capacitatea de a dezvolta sub forma exemplificărilor

domeniile asistenţei sociale, rolurile asistentului social, clienţi, nevoi şi vor putea solicita încunoştinţă de cauză desfăşurarea practicii în anii următori. Altfel spus, studenţii vor observa şi

conştientiza activităţile care sunt incluse în sfera asistenţei sociale, ce se aşteaptă şi ce

presupune perioada de formare şi, nu în ultimul rând, exercitarea profesiei în mod competent.

Asistenţa socială este o profesie care cere multă dăruire, iar studenţii trebuie să fie pregătiţi

să-şi asume întreaga responsabilitate pe care această profesie o incumbă.


14/33

14

Partea a II-a

REPERE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII PRACTICE

1. Nivele de intervenţie socială

Nivelul individual. Intervenţia la nivel individual vizează sprijinul dat indiviz ilor în

scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Asistenţa socială la nivel individual ajută clientul să

îşi dezvolte competenţe şi capacităţi necesare rezolvării problemelor personale sau sociale cu

care acesta se confruntă. Clientul este ajutat să îşi vadă problema dintr -o altă perspectivă, să

fie capabil să-şi mobilizeze resurse proprii, să îşi mărească capacitatea de autocunoaştere

Asistenţă socială la nivel individual cuprinde:

ajutorul dat indivizilor care se confruntă cu diferite probleme personale inclusiv

financiare

facilitarea accesului la resurse

consiliere personală pentru diferite categorii de clienţi (persoane cu dizabilităţi,

tineri, părinţi, vârstnici etc.)

consiliere pentru diferite situaţii problematice cu care un individ se poate

confrunta la un moment dat (tulburări de comportament, dependenţă de anumite

substanţe, prezenţa unei dizabilităţi sau boli cronice, probleme de plasament,

adopţie, pierderea locului de muncă, etc.)

Familia. Asistenţa socială la nivelul familiei se constituie într-un sprijin dat familiilor

cu diferite probleme sau aflate într-o situaţie de criză, care sunt incapabile să îşi rezolve

singure problemele. Familiile pot beneficia de consiliere şi terapie familială din partea

asistentului social pentru probleme cum ar fi: dificultăţi de comunicare, probleme emoţionale


15/33

15

ale unuia sau mai multor membri, dificultăți de adaptare la diferite situaţii, conflicte maritale,

probleme sexuale, comportament adictiv. De asemenea, în cazul adopţiilor şi plasamentului,

familiile naturale şi potenţial adoptive beneficiază de consiliere.

Asistenţa socială de grup are drept scop sprijinirea indivizilor pentru îmbunătăţirea

funcţionării lor sociale, pentru ca ei să facă faţă mai bine problemelor personale, familiale şi

comunitare, prin intermediul experienţelor de grup.

Asistenţa socială în comunitate reprezintă un proces de stimulare și asistare a

clienţilor în vederea evaluării, planificării şi implementării unor programe care au ca şi

obiectiv rezolvarea nevoilor şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale locuitorilor comunităţii.

Asistenţa socială în comunitate este menită să stimuleze şi încurajeze participarea şiimplicarea activă a membrilor unei comunităţi în scopul creşterii standardului de viaţă.

2. Nevoi si probleme care reclamă intervenţia socială

Potrivit lui Maslow (1943), acţiunile oamenilor au toate drept scop satisfacerea unor

trebuinţe.

Nevoile umane reprezintă anumite trebuinţe care se cer satisfăcute pentru adaptarea

indivizilor la condiţii normale de viaţă.

Trebuinţele sau nevoile umane după Maslow (1943) se prezintă astfel:

Nevoile de bază, de ordin fiziologic (ele asigurând funcţionarea biologică a

organismului);

Nevoia de securitate individuală (care se referă la protejarea faţă de forţele exterioare

ostile şi faţă de diferiţi factori de risc);

Nevoile sociale (se referă la necesitatea acceptării şi apartenenţei la un grup);

Nevoia de stimă (dorinţa individului de a-i fi recunoscut statutul pe care îl are sau la

care aspiră);

Nevoia de autorealizare (constituir ea unei imagini de sine favorabile şi capacitatea de

autocontrol).


16/33

16

În situaţia în care un individ nu mai poate să îşi satisfacă singur aceste nevoi se

impune intervenţia specialistului. Asistentul social este cel care îl sprijină pe individ în

acţiunile lui de acces la resurse şi de satisfacere a nevoilor.

3. Domenii ale asistenței sociale

În funcţie de nivelul la care apare necesitatea intervenţiei asistenţei sociale şi de tipul

de probleme există o serie de domenii, dintre care amintim:

- Asistenţa socială acordată individului

- Asistenta socială şi munca cu familiile

-

Asistenţa sociala şi protecția copilului

- Asistenţa socială și vârsta a treia

- Munca cu diferitele grupuri etnice

- Asistența socială acordată şomerilor

- Asistenţa sociala şi săracii

- Asistența socială în şcoli

- Asistenţa socială și sistemul de sănătate

Observație

Enumerarea nu este exhaustivă.

Practica poate să vă ajute să descoperiţi şi alte domenii nemenţionate.

4. Rolurile aistentului social

Asistenţa socială, ca relaţie de ajutor în cadrul unor dificultăţi de integrare socială,

presupune anumite calităţi speciale ale asistenţilor sociali şi anumire roluri pe care aceştia le

îndeplinesc în relaţiile lor cu clienţii aflaţi în dificultate.


17/33

17

Asistentul social este cel care îi ajută pe oameni să-şi vadă problema dintr-o nouă

perspectivă, să-şi mobilizeze propriile resurse şi să-şi mărească posibilităţile şi capacitatea de

autocunoştere.

Rolurile asistentului social se refer ă la comportamentele pe care acesta le dezvoltă de

pe poziţia sa de profesionist în relaţie cu clientul, acţiuni şi fapte ale acestuia în munca de

asistenţă socială.

Literatura de specialitate şi practica asistenţei sociale evidenţiază următoarele roluri

sau atribuţii ale asistentului social:

1. Rol de consilier - atunci când asistentul social are contact personal cu indivizii în scopul

rezolvării problemelor şi obţinerea unor schimbări sau dezvoltări în cadrul personalităţiiclientului.

Exemplu: Asistentul social poate consilia femeile însărcinate care se confruntă cu o sarcină

neplanificată.

2. Consiliere marital ă şi familială - se refer ă la contactul asistentului social cu două sau mai

multe familii în scopul rezolvării problemelor care apar în cuplul marital sau în cadrul unei

familii.

Exemplu: Consilierea cuplului de tineri părinţi atunci când li se naşte un copil.

3. Munca cu grupurile - se refer ă la contactul personal al asistentului social cu grupuri de

clienţi în scopul socializării, schimbării şi dezvoltării.

Exemplu: Organizează grupuri de suport pentru tiner i, la nivelul şcolilor , pe diverse teme de

interes pentru aceştia sau pentru vârstnici în cadrul centrlor de zi etc.

4. Avocat (advocacy) al intereselor celor asistaţi - este o activitate specifică care permite

asistentului social să obţină avantaje legale pentru îmbunătăţirea condiţiilor celor aflaţi în

situaţii devaforizate. Asistentul social acţionează ca şi un avocat al clientului său atunci când

acesta, pus în pericol, are nevoie atât de consiliere, mesaje care să-l mobilizeze, dar şi să-l

protejeze legal de diferite probleme şi situaţii.


18/33

18

Exemplu: În cazul unei mame singure cu doi copii, cu datorii mari şi aflată în pericolul de a

fi evacuată din locuinţă, asistentul social poate facilita, acţionând în interesul clientei, o

înţelegere între aceasta şi justiţie, astfel încât mama să poată r ămâne în posesia locunţei.

5. Agent de leg ătur ă (broker) - asistentul social face legătura între clienţi şi sursele de

susţinere. După evaluarea comportamentală a clientului, asistentul social va mobiliza orice

resursă consider ă a fi necesar ă pentru a obţine schimbarea vizată prin procesul de asistenţă

socială.

Exemplu: Atribuţiile unui asistent social în ceea ce priveşte organizarea proviziilor zilnice

pentru cei internaţi într -un spital sau poate facilita internarea într-un centru de zi pentru un

copil cu dizabilități provenind dintr-o familie care se află în atenţia asistentului social.

6. Manager sau coordonator de caz (case-manager) - în această calitate, asistentul social

desf ăşoară acele activităţi care ajută clienţii să-şi dezvolte competenţele făcând legătura între

subsistemele şi sistemele în care este implicat clientul. Asistentul social este managerul

cazului cu care lucrează, coordonând ceea ce trebuie f ăcut pe durata întregului proces de


Exemplu: În cazul familiilor cu probleme, asistentul social le poate oferi servicii pe durata

mai multor ani, coordonând ceea ce trebuie f ăcut pentru această familie, pas cu pas, de către

toţi profesioniştii care la un moment dat se ocupă de familie.

7. Consultant - asistentul social asigur ă asistenţa sau acordă suport în efortul clienţilor de a-şi

rezolva problemele.

Exemplu: În cazul adopţiilor are misiunea de a selecta dintre părinţii predendenţi, decizia

finală fiind, de regulă, rezultatul unei munci de echipă.

8. Cercet ător - studiază la nivelul individului, microgrupului sau macrogrupului cum se pot

găsi resurse sau soluţii în cazul diferiţilor clienţi (indivizi, familii, grupuri, comunităţi) aflaţi în

situaţii problemetice. Asistentul social studiază condiţiile propice pentru plasarea într -un

mediu care să înlesnească posibilităţile de trai ale unui client şi încearcă să găsească r ăspunsuri

la problemele noi apărute într-o societate.


19/33

19

9. Manager sau administrator - în această calitate ajută la implementarea procedurilor şi a

strategiilor de asistenţă, la monitorizarea sau îndrumarea clienţilor spre sistemul de servicii

disponibil.

Exemplu: În această calitate, asistentul social influenţează politicile sociale şi favorizează

apariţia acelor legi sau măsuri care să conducă la un mai mare grad de echitate socială şi să

asigure o calitate a vieţii mai bună categoriilor defavorizate.

10. Membru al unei echipe în cadrul unei instituţii de asistenţă socială sau în cadrul unui

program inter-instituţional (echipe inter sau intra-disciplinare).

11. Supervizor - al stagiului studenţilor aflaţi în formare sau al unui caz.

12. Formator, educator, instructor - asistentul social formează sau asigur ă pregătirea altor

prestatori de servicii sociale, voluntarilor sau chiar al clienţilor.

13. Mediator - ajută două sau mai multe părţi implicate într -un conflict să ajungă la o

înţelegere sau la un compromis.

Exemplu: Activitatea prestată în cazul unui divorţ.

14. Negociator - face aranjamente şi stabileşte termenii în care cineva sau o instituţie poate să

asigure un avantaj pentru client.

15. Arbitru - examinează şi evaluează faptele, stabileşte şi ia decizii în anumite cazuri.

16. Colector de fonduri - ajută sau iniţiază acţiuni de colectare de fonduri pentru a sprijini

material pe cei aflaţi în nevoie.

Exemplu: Pentru cei imobilizaţi la pat în diferite instituţii, orfani, copii cu handicap, familii

sărace cu mulţi copii etc.


20/33

20

17. Relaţii cu publicul - planifică şi desfăşoară activităţi de relaţii cu publicul în numele

instituţiei (informarea publicului despre serviciile oferite, condiţii pentru accesul la servicii

etc.).

18. Rol în prevenirea abuzurilor

Exemplu: Poate recomanda scoaterea unui minor dintr-o familie şi plasarea lui temporară

într-o instituţie, dacă se constată că acesta a fost bătut sau abuzat de către părinţii naturali sau

de către unul dintre părinţi.

5. Tipuri şi sisteme de servicii în asistenţa socială

Sistemul naţional de asistenţă socială a fost o bună vreme reglementat prin Legea 47

din martie 2006, acest cadru legislativ fiind înlocuit cu Legea 292 din decembrie 2011.

Sistemul naţional de asistenţă socială este def init în textul de lege ca fiind „ansamblul de

instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile publice şi locale, colectivitatea locală şi

societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori

permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a

persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor” (Art.2, alin. 1).Asistenţa socială cuprinde prestaţiile sociale şi serviciile sociale acordate în scopul

satisfacerii nevoilor sociale ale indivizilor, grupurilor, comunităţilor aflate în imposibilitatea

de a-şi procura singuri resursele necesare unui nivel de viaţă considerat decent într -un cadru

social dat.

Prestaţiile sociale reprezintă forme de transfer prin care se realizează alocarea de

bunuri şi servicii către indivizi sau familie prin respectarea unui set de reguli (afilierea la un

sistem de asigurări, existenţa unor criterii de acordare etc.). Prestaţiile pot să fi acordate în

bani (pensiile, indemnizaţiile de şomaj, alocaţiile pentru copii, ajutorul social etc.) sau în

natură (rechizite pentru şcolarii din famiile cu venituri mici, „cornul şi laptele” etc.) (Popescu,

L., Rebeleanu, A., 2005, p. 11-17).


21/33

21

Serviciile sociale reprezintă activităţi ale asistenţilor sociali care ajută oamenii să

prevină dependenţa, să consolideze relaţiile de familie şi să restabilească funcţionarea socială

a indivizilor şi familiilor şi comunităţilor (Parker, 1987, p. 154).

Conform O.G 86/2004, serviciile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni care răspund

nevoilor sociale ale individului, familiilor sau grupurilor şi care urmăresc prevenirea şi

depăşirea situaţiilor de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenţă în scopul menţinerii

autonomiei, prevenirii marginalizării sau excluziunii sociale, creşterii calităţii vieţii.

Se face distinţia între serviciile primare de asistenţă socială şi serviciile specializate de


Serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea sau limitarea

unor situaţii de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.Enumerăm doar câteva dintre principalele activităţi care sunt desfăşurate în cadrul serviciilor

sociale primare:

activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale, de grup şi , dacă este

cazul, trimiterea către serviciile specializate;

activităţi de informare privind drepturile şi obligaţiile beneficiarilor;

măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză;

acţiuni de menţinere în familie/comunitate a persoanei aflate în dificultate;

activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară;

acţiuni de colaborare cu alte servicii de asistenţă socială;

acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale;

activităţi de consiliere primară.

Serviciile sociale specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea

capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Activităţi specifice sunt cele de:

Recuperare şi reabilitare

Suport şi asistenţă pentru familiile în dificultate

Suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice

Suport şi asistenţă pentru persoanele cu dizabilități, dependente de o substanţă

(droguri, alcool, medicamente), victime ale violenţei domestice, victime ale traficului

de persoane etc.


22/33

22

Mediere socială

Consiliere

Îngrijire medico-socială pentu persoanele aflate în situaţii de dependenţă totală sau

parţială din cauza dizabilităţii, bolilor în fază terminală (SIDA, cancer) sau bolilor

cronice sau din cauza vârstei.

Furnizorii serviciilor sociale se organizează într -un sistem descentralizat, la nivelul

comunităţilor locale, pentru a se răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale identificate.

Organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale se realizează în sectorul public, organizat la

diferite nivele (central, judeţean şi local), dar şi în sectorul guvernamental. De exemplu, la

nivel local poate fi întâlnit în cadrul primăriilor. La nivel judeţean, putem menţiona Direcţia de

asistenţă socială şi protecţia copilului, iar la nivel central Ministerul Muncii, Solidarităţii

Sociale şi Familiei, Agenţia Naţională pentru Adopţii.

Este recomandabil parteneriatul între sectorul public şi guvernamental, atât din punct de

vedere al asigurării unei diversităţi de servicii, dar şi din punct de vedere al complementarităţii

serviciilor acordate pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor beneficiarilor.

Parteneriatele se pot constitui atât între sectorul public şi neguvernamental (Direcţia

generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi un ONG) cât şi între instituţii aparţinând

aceluiaşi sector (de exemplu, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi o primărie).

Accesul la servicii sociale este garantat în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii de

dificultate sau risc. Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt: respectarea

demnităţii umane, universalismul (fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială),

solidaritatea socială (comunitatea poate participa la sprijinirea persoanelor aflate în

dificultate), parteneriatul, subsidiaritatea (persoana sau familia în dificultate este sprijinită în

satisfacerea nevoilor de către colectivitatea locală sau de către stat, în mod complementar).

Reţeaua de servicii din cadrul Direcţiei judeţene pentru protecţia drepturilor copilului

Conform HG 90/2003 privind regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a serviciului

public de asistenţă socială, serviciul public local are rolul de a identifica şi soluţiona

problemele sociale ale comunităţii, inclusiv din domeniul protecţiei copilului şi al familiei.


23/33

23

Astfel, consiliul judeţean are atribuţii de organizare a serviciilor publice pentru protecţia

copilului.

Exemplu:

Servicii adresate populaţiei prin Direcţia judeţeană pentru protecţia drepturilor

copilului

Orice situaţie de risc privind copiii poate fi sesizată Direcţiei judeţene pentru protecţia

drepturilor copilului, care are următoarele servicii:

Serviciul Monitorizare, Sinteză, Probleme de Autoritate Tutelară, Secretariatul

Comisiei Judeţene pentru Protecţia Copilului - intern

Serviciul de Protecţie de Tip Familial a Copilului Aflat în Dificultate

Serviciul de Protecţie de Tip Rezidenţial a Copilului Aflat în Dificultate

Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă

Măsuri de protecţie stabilite de Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate:

încredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat

încredinţarea copilului în vederea adopţiei

încredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat plasamentul copilului la o familie sau la o persoană

plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat

plasamentul copilului în regim de urgenţă

verificarea şi reevaluarea, cel puţin o dată la trei luni, a împrejurărilor legate de

încredinţarea sau plasamentul copilului

revocarea sau înlocuirea măsurii stabilite dacă împrejurările care au determinat

stabilirea acesteia s-au modificat sesizarea instanţei competente dacă împrejurările care au determinat decăderea

părinţilor din drepturile părinteşti au încetat să existe


24/33

24

Serviciul Monitorizare, Sinteză Probleme de Autoritate Tutelară. Secretariatul Comisiei

Judeţene pentru Protecţia Co pilului - intern

Serviciul redactează hotărârile comisiilor judeţene, monitorizează, sintetizează şi

transmite datele pentru Comitetul Român de Adopţie.

Serviciul de protecţie de tip familial a copilului aflat în dificultate

Identifică acei copii care se află în dificultate, studiază cauzele apariţiei acestei situaţii

şi propune măsuri pentru ieşirea din criză

Identifică, selectează şi evaluează familiile de substitut în vederea încredinţării sau

plasării unui copil aflat în dificultate

Asigură consiliere de specialitate familiei naturale a copilului sau celei de substitut şi

urmăreşte modul cum aceasta îşi exercită drepturile şi obligaţiile ce le revin

Sprijină familiile cu risc prin consiliere şi ajutor moral şi financiar

Acţionează pentru prevenirea instituţionalizării copilului aflat în situaţia de criză prin

alternative de tip familial

Face demersuri în vederea încuviinţării adopţiei copilului

Serviciul de protecţie de tip rezidenţial a copilului aflat în dificultate

Controlează respectarea drepturilor copilului în centrele de plasament şi propunemăsuri pentru înlăturarea abuzurilor

Sprijină verificarea periodică a situaţiei familiale a copiilor aflaţi în centrele de

plasament şi, în funcţie de aceasta, propune reintegrarea în familie sa găsirea altor

alternative de protecţie de tip familial

Sprijină accesul în centrele de plasament al familiilor naturale şi al celor potenţial

substitutive

Identifică şi evaluează copiii adoptabili, face demersuri în vederea încuviinţării

adopţiei lor

Propune Comisiei pentru Protecţia Copilului măsuri de protecţie pentru copiii aflaţi în

dificultate.


25/33

25

Serviciul de plasament

Acest serviciu oferă:

Plasamente copilului aflat în dificultate în centrele de primire a copilului

Plasamente în centre de plasament

Reintegrarea copilului în familia naturală.

Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă

Plasamentul în regim de urgenţă se oferă copiilor aflaţi în dificultate în medii

improprii, abuzaţi. Internarea se face prin hotărârea directorului Direcţiei pentru

Protecţia Copilului. În termen de 15 zile de la internare se întocmeşte dosarul copilului,

luând-se legătura cu Autoritatea tutelară, familia, dispensarul medical şi se prezintă

comisiei în vederea stabilirii unei măsuri de protecţie.

Bibliografie

Guvernul României, Ordonanţa nr. 86 din 19 august 2004 privind serviciile sociale,

Monitorul Oficial nr. 799 din 30 august 2004.

Guvernul României, Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă

socială, Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie 2006, Monitorul Oficial nr. 799 din 30

august 2004.Parker, R. (1987), The Social Work Dictionary, Maryland: NASW.

Popescu, L., Rebeleanu, A. (2005), Structura serviciilor sociale, în Program de formare în

practica asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pp. 11-

19.

Aplicaţie practică (se va anexa la raportul de practică)

1. Realizaţi o inventariere a instituţiilor de asistenţă socială din localitatea dvs de rezidenţă.

2. Comentaţi diversitatea serviciilor de asistenţă sociale oferite (în localitatea dvs.), din punct

de vedere al categoriilor de clienţi beneficiari acoperiţi prin acestea.


26/33

26

ANEXE

GRILĂ PENTRU ANALIZA AGENŢIEI (INSTITUŢIE PUBLICĂ SAU

ORGANIZAŢIE NEGUVERNAMENTALĂ)

Conţinut Se aşteaptă ca studentul să realizeze A. Informaţii de identificare - denumire- adresă - telefon, fax, e-mail- persoana care deţine funcţia de conducere - persoana de contact- statutul juridic- inserţie instituţională (raporturi de coordonare/

subordonare cu alte instituţii) - istoric

Formarea deprinderii de a consemnainformaţii precise, clare, exacte

B. Situare, condiţii materiale - unde e amplasată instituţia (cartier, zonă) - de când ocupă spaţiul actual - accesibilitatea pentru populaţia beneficiară - starea clădirii/ clădirilor - spaţii de care dispune pentru diferite servicii(primire, servirea mesei, club)- mobilier, echipamente- dacă în aceeaşi clădire se află alte instituţii

- impresiile în urma primei vizite

Înţelegerea corelaţiilor dintre condiţiilemateriale, administrarea acestora şisuccesele/ insuccesele unităţii

C. Misiunea agenţiei (scopuri şi obiective) - care sunt scopurile şi obiectivele - domeniile principale de activitate- căror categorii de probleme sociale răspunde - strategii – politici

Cunoaşterea scopurilor şi a obiectivelororiginare, a modificării şi evoluţiei acestora;înţelegerea raporturilor dintre scopuri,obiective, politici şi strategii şi practici înacordarea serviciilor

D. Finanţare - surse de finanţare - cine administrează bugetul

Înţelegerea importanţei- administrării eficiente a resurselorfinanciare, precum şi a - strategiilor de strângere de fonduri

E. Populaţia vizată

- cărei populaţii i se adresează - căror categorii de nevoi încearcă să răspundă - care sunt aşteptările populaţiei beneficiare Observaţi particularităţi ale populaţieideservite, care ţin de diversitatea culturală,socială.

Observarea diferitelor categorii ale

populaţiei în funcţie de criterii ca: vârstă,sex, apartenenţă socio-pro-fesională, mediucultural, nevoi speciale

F. Structura şi funcţionarea instituţiei - organigrama personalului

Înţelegerea structurii organizaţionale, arepartizării sarcinilor, a proceselor


27/33

27

- procesul decizional- procedee de angajare- sistemul de comunicare- cadrul de perfecţionare, de formare con-tinuă,recalificare

- rolul asistentului social- dif erenţele de status şi rol ale diferiţilor profesionişti din echipa de lucru (ex. medic, psiholog, educator, asistent social, etc.)

decizionale şi de comunicare, precum şi aimportanţei acestora în aprecierea eficienţeiunităţii Înţelegerea atribuţiilor fiecărui profe-sionistîn echipa multidisciplinară

Stabilirea rolului asistentului social dacă arlucra /ar fi practicant/ voluntar/ colaboratorîn organizaţie (dacă nu este cuprins înorganigramă)

G. Servicii acordate- natura serviciilor (ajutor, protecţie, sus-ţinere,consiliere, etc.)- servicii principale şi auxiliare (educaţie,medicale, petrecerea timpului liber, etc.)- calitatea serviciilor (părerea personalului, părerea beneficiarilor)

Cunoaşterea clară a serviciilor acordate, precum şi a gradului de concordanţă cuscopurile şi obiectivele propuse

H. Relaţiile personalului cu populaţiadeservită - modalităţi de a intra în relaţie cu populaţiadeservită (primire, aşteptare, relaţii telefonice,acordarea priorităţilor) Observarea comportamentelor personalului faţăde beneficiari (bunăvoinţă, autoritarism,căldură, discriminare, birocratism, etc.)

Cunoaşterea elementelor pozitive derelaţionare cu clientul: a. autodeterminarea b. interesul manifestat faţă de persoana

asistată c. respectul faţă de persoane d. acceptarea persoanei asistatee. înţelegerea empatică f. confidenţialitatea g. autenticitatea în relaţie cu persoana

asistată

I. Aspecte informale- relaţii informale ale personalului - relaţii informale personal-client- aspecte motivaţionale - atmosfera de lucru- gradul de satisfacţie a personalului, beneficiarilor

Înţelegerea rolului aspectelor informale înstimularea sau frânarea activităţilor dininstituţie Determinarea abaterilor de la cadreleformale

J. Relaţii cu comunitatea - comunitatea în care este plasată instituţia(valori dominante, populaţia, caracteristicigeografice, economice)- surse de conflicte, tensiuni în comunitate- resursele pe care le poate oferi comunitatea- instituţii din comunitate cu care relaţionează

Formarea capacităţii de a interpreta sistemicun cadru instituţional: delimita-rea,relaţionarea, comunicarea, predis- poziţia pentru schimbare (adică sistemul

instituţional)

K. Dificultăţi, obstacole, constrângeri- care sunt problemele majore din punctul devedere al instituţiei şi al beneficiarilor - de ce credeţi că există aceste probleme(identificaţi şi alţi factori decât cei care ţin

Dezvoltarea capacităţii de a problematiza, dea identifica relaţii cauzale, de a soluţiona


28/33

28

direct de instituţie) - apreciaţi posibilităţile de schimbare L. Impresii, reflecţii, raportare personală faţăde grupul ţintă, nevoile lor, valorileorganizaţiei, problematica pre-zentată

Conştientizarea: - percepţiilor (corporal, senzorial: vizual,auditiv, olfactiv, etc.),

- gândurilor (idei, informaţii evocate de ...) - stărilor afectiv-emoţionale (ex. ce m-a bucurat/ întristat/ deranjat/ supărat să aflu,mi-ar plăcea ori nu mi-ar plăcea să lucrez cuastfel de probleme pentru că eu cred că ...)din timpul prezentării, - a ceea ce a fost mai important pentru minesă aflu, a ceea ce mi s-a părut lipsit deimportanţă, - a imaginilor/ viziunilor/ perspectivelorevocate de problematica prezentată

(eventual povestiri, vorbe de duh),- a ceea ce mi se pare dilematic, a felului încare văd eu această problematică şi serviciievoluând în viitor)- a ceea ce am aflat/ citit/ vizionat despresituaţia acestor persoane, - a ceea ce ar mai fi important de ştiut, aîntrebărilor pe care le-aş formula dacă s-arrepeta prezentarea/ vizita respectivă

M. Concluzii personale Dezvoltarea capacităţilor creative

Observaţie: Această grilă are un rol orientativ. Sunt permise nuanţări şi îmbogăţiri ale ei.Pentru obţinerea informaţiilor sunt necesare observarea directă, studiul documentelor,discuţiile cu personalul şi cu persoanele asistate.


29/33

29

FIŞĂ DE LUCRU PENTRU UTILIZAREA OBSERVAŢIEI

Conţinut Se aşteaptă ca studentul 1. Observaţi o „situaţie practică” (vizitarea uneiinstituţii, un grup care desfăşoară o activitate,

comportamentul unei persoane, etc.), fără a vă fixa unscop şi fără a elabora un plan.

Să-şi dezvolte capacitatea de aînregistra fidel informaţiile

2. Structuraţi ulterior informaţiile astfel obţinute, dupădiferite criterii.

Să-şi dezvolte capacităţile de aordona, clasifică informaţiile

3. Observaţi o situaţie similară, conform unui plan prestabilit, care să precizeze: - obiectul observaţiei (ce observăm) - scopul observaţiei (de ce observăm) - tehnica de observaţie utilizată (cum observăm) - cadrul teoretic Notă: Pentru observaţia structurată puteţi utiliza fişa

pentru analiza instituţiei şi fişa pentru lucrul cu nevoileşi valorile în asistenţa socială.

Să-şi formeze deprinderea de aobserva dirijat, planificat

4. Comparaţi rezultatele obţinute prin cele două tipuri deobservaţie.

Să analizeze avantajele şidezavantajele fiecărui tip deobservaţie

5. Repetaţi observarea unei situaţii (instituţie, persoană,comportament, etc.) la diferite intervale de timp.

Să-şi formeze deprinderea de arepeta, confrunta, controlaobservaţiile realizate

6. Comparaţi observaţiile proprii cu observaţiilecolegilor vis-a-vis de aceleaşi situaţii.

Să-şi dezvolte capacitatea de aanaliza şi compara informaţiile,metodele de lucru, modul de

înregistrare a datelor7. Completaţi informaţiile obţinute prin observareadirectă cu informaţiile care provin din alte surse(observarea indirectă).

Să-şi dezvolte un stil de lucrucomplex, prin combinarea maimultor metode şi tehnici

8. Alegeţi situaţii de practică în care puteţi realizaobservaţii participative (active şi pasive). 9. Comparaţi situaţiile astfel obţinute cu cele care provindin observaţie neparticipativă (numărul observaţiilor, profunzimea observaţiilor, trăirile avute). 10. Observaţi-vă pe voi înşivă în fiecare situaţie de practică. Consemnaţi în jurnalul de practică trăirile

avute.

Să-şi dezvolte capacităţile deautocunoaştere

11. Confruntaţi impresiile subiective cu datele obiective. 12. Concluzii Să poată valorifica experienţele

trăite într -o manieră personală darşi profesională


30/33

30

FIŞĂ PENTRU LUCRUL CU VALORILE ŞI NEVOILE ÎN ASISTENŢASOCIALĂ

CONŢINUT Se aşteaptă ca studentul:

VALORI NEVOI

Enumeraţi: - trei valori personale bineconturate şi trei valori în formare - valori afirmate de indivizi,grupuri, comunităţi cu care veniţi încontact în perioada practicii- valori care împiedică clientul să-şivalorifice propriile potenţialităţi - valori proprii societăţii actualecare afectează categoria de asistaţiavută în vedere - valori afirmate şi/sau profesate dealţi profesionişti (medic, profesor,

psiholog, etc.)Comparaţi valorile de mai sus şiidentificaţi: - situaţii în care există o discrepanţăîntre valorile declarate şi practicilecurente observate la persoanele dindiferite servicii- situaţii de confuzie a valorilor - surse de conflicte între valorile personale şi:

valorile asistenţei sociale valorile altor profesiunivalorile persoanelor asistate

valori ale societăţii

Enumeraţi: - trei trebuinţe personale actuale şialtele trei dintr-o altă perioadă avieţii - câteva nevoi caracteristice in-divizilor, grupurilor şicomunităţilor cu care veniţi încontact- nevoile unei categorii de populaţie(cu care veniţi în contact) înordinea priorităţii satisfacerii lor - nevoi proprii societăţii actualecare afectează desfăşurarea muncii

de asistenţă socială

Comparaţi nevoile de mai sus şiidentificaţi: - posibile surse de conflicte întrenevoile personale şi:

nevoile clienţilor nevoile specifice asistentuluisocial ca profesionistnevoile instituţieinevoile altor profesionişti

Să dovedească: - o bună înţelegere a distincţieidintre nevoi şi valori - familiarizarea cu deosebirile şispecificul diferitelor categorii devalori şi nevoi (personale,individuale, grupale, societale)- să înţeleagă rolul valorilor şi alnevoilor în:

dinamica dezvoltării personale şi profesionaleacordarea serviciilor

- să înţeleagă comportamente,

atitudini, motivaţii prin prismavalorilor şi a nevoilor

Descrieţi situaţii în care aţi putut constata corelaţii (pozitive sau negative)între satisfacerea nevoilor şi valori

Să-şi dezvolte capacitatea deanaliză şi interpretare ainformaţiilor

Concluzii referitoare la importanţa experienţei personale în perioada de practică pentru: - declanşarea procesului de autocunoaştere - clarificarea propriilor nevoi şi valori - clarificarea identităţii profesionale

-să identifice trăirile avute în timpul perioadei de practică şi să evaluezeimpactul lor asupra proprieideveniri- să analizeze şi evalueze experienţa personală şi profesională

Formulaţi cel puţin 5 întrebări despre fiecare organizaţie, care să vizeze: valorile, nevoile, resursele organizaţiei,respectiv problematica prezentată.


31/33

31

Data: ...................................Instituția: ...............................................................................................................................................

PAGINĂ DE JURNAL

1. EXPERIENȚA – Ce s-a întâmplat................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. IDENTIFICARE – Ce a fost important pentru mine din această experiență

................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

3. ANALIZA – De ce a fost important pentru mine........................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

4. GENERALIZARE – ce am învățat (reînvățat) din această experiență, cum voiaplica pe viitor

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................


32/33

32

EVALUAREA PRACTICII DE CĂTRE STUDENT

Studentul ____________________________________________

Locul / locurile de practică _____________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

În ce măsură considerați că stagiul de practică v-a fost util?

1) în mare măsură

2) în mică măsură

3) prea puțin

Care au fost aspectele pozitive ale practicii?

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

Care au fost aspectele negative ale practicii?

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

Cum ați colaborat cu îndrumătorul/ îndrumătorii de practică? ____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

Cum ați aprecia calitatea instruirii practice?

1) foarte bună

2) bună

3) satisfăcătoare

4) nesatisfăcătoare

Cum poate fi îmbunătățită activitatea de practică semestrială?

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________


33/33

PRECIZĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND ÎNTOCMIREA RAPORTULUIDE PRACTICĂ

Fiind conceput ca o lucrare de sinteză, raportul de practică va reflecta cât mai veridic şi

elaborat experienţa dobândită pe parcursul practicii. Cerințele de mai sus sunt orientative, în

sensul că acestea pot fi completate, dar nu omise.

În elaborarea raportului de practică vor fi utilizate ca documente de referinţă toate

instrumentele de lucru: jurnalul de consemnări curente, fişele de observaţie, analize,

evaluare/autoevaluare, bibliografie.

Va fi apreciată în mod deosebit conceperea raportului conform cerinţelor academice

(care să reflecte capacitatea de a îmbina teoria şi practica, de a utiliza concepte şi teorii

ştiinţifice în interpretarea experienţelor). Se vor evita însă aserţiunile generale, precum şiconcluziile nefondate.

O atenţie specială se va acorda formei raportului: prima pagină va oferi informaţii

referitoare la :

- denumirea facultaţii şi a departamentului;

- linia de studiu;

- anul de studiu;

- titlul documentului;

- numele şi prenumele studentului;

- numele îndrumătorului de practică;

- luna și anul întocmirii documentului.

Pagina a doua va cuprinde cuprinsul lucrării. Raportul de practică va fi dactilografiat,

folosindu-se stilul Times New Roman, caractere de 12, scrierea la un rând și o aliniere ajustată

a textului.

Raportul de practică va fi trimis prin mail la data și adresa de mail indicate. Studentul

va veni la examen cu raportul de practică printat. Raportul de practică va constitui piesa

principală în evaluarea activităţii practice a studentului, dar nu singura.

Rapoartele de practică pot fi considerate şi ca exerciţii pregătitoare în vederea

elaborării lucrării de licenţă. Acordaţi deci maximă importanţă conţinutului lor ştiinţific pentru

viitoarea lor valorificare!

sistemul de asistență socială Și practica de specialitate (i)

Documents