1

SINTAXA LIMBII ROMÂNE

Bálint Mihály Semestrul IV

2

NO�IUNI GENERALE DE SINTAX�

Sintaxa este partea gramaticii care studiaz� propozi�iile �i fraza, precum �i regulile de îmbinare a cuvintelor în propozi�ii �i a propozi�iilor în fraze. I. Unit��ile sintaxei

Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor, dar acestea nu sunt folosite în forma lor în care se afl� în dic�ionare, ci îmbinate în unit��i sintactice, adic� în propozi�ii �i în fraze. De exemplu: când spunem a vizita, bibliotec�, central, ora� nu este clar ce vrem s� comunic�m. Dac� vrem s� alc�tuim o comunicare corect�, trebuie s� modific�m cuvintele în a�a fel, încât ele s� intre în rela�ii sintactice unele cu altele. Astfel, cuvântul a vizita, care are un sens general, trebuie pus la un mod personal, la un anumit timp, num�r �i presoan�, de pild� am vizitat, pentru a face din el o parte principal� de propozi�ie. Între verbul am vizitat (cu func�ie de predicat) �i cuvântul bibliotec� trebuie stabilit o leg�tur� precis� pentru ca substantivul s� arate ce am vizitat, devenind complementul direct al propozi�iei. Pentru aceasta avem nevoie de cazul acuzativ, forma articulat� enclitic (cu articolul hot�rât –a): biblioteca. Pentru ca adjectivul central s� se potriveasc� cu substantivul determinat biblioteca, trebuie s� realiz�m acordul dintre cele dou� cuvinte: central�, acesta devenind atributul propozi�iei. Cuvântul ora� trebuie pus în cazul genitiv pentru a-�i îndeplini func�ia de atribut substantival genitival pe lâng� substantivul determinat biblioteca: a ora�ului. Astfel am ob�inut propozi�ia Am vizitat biblioteca central� a ora�ului. Aceast� comunicare poate fi completat� �i precizat�, ad�ugându-i-se alte propozi�ii: Am vizitat biblioteca central� a ora�ului unde m-am întâlnit cu un vechi prieten �i am discutat despre literatur�. Prin urmare, unit��ile sintactice sunt:

a. propozi�ia, b. fraza �i c. p�r�ile de propozi�ie.

a. Propozi�ia este o unitate sintactic�, o comunicare cu ajutorul unui singur predicat (verbal sau nominal). De exemplu: Glasul p�mântului p�trundea n�valnic în sufletul fl�c�ului. (L. Rebreanu, Ion) Bunicii mei sunt str�nepo�ii acelor oameni. (M. Sadoveanu, Neamul �oim�re�tilor) Sunt propozi�ii în care predicatul sau verbul copulativ al predicatului nominal se subîn�elege: La a�a cap, a�a c�ciul�. (Folclor) – La a�a cap e bun� o a�a c�ciul�. b. Fraza este o unitate superioar� propozi�iei, deoarece cuprinde mai multe propozi�ii, dintre care cel pu�in una este principal�. De exemplu: Cei din fa�� sim�ir�1/ c� i-au pierdut urmele2/ �i gr�bir� în trap la un col� al malului,3/ de unde începea o p�dure de plopi pe o limb� de p�mânt îngust�.4/ (F�nu� Neagu) Propozi�ia (1): propozi�ie principal�, regent� fa�� de propozi�ia 2, este în raport de coordonare copulativ� prin conjunc�ia �i cu propozi�ia 3; Propozi�ia (2): - completiv� direct�, subordonat� fa�� de propozi�ia 1; elementul rela�ional este conjunc�ia subordonatoare c�; Propzi�ia (3) – propozi�ie principal�, regent� fa�� de propozi�ia 4, este în raport de coordonare copulativ� cu propozi�ia 1 prin conjunc�ia �i; Propozi�ia (4) – propozi�ie subordonat� atributiv�, subordonat� fa�� de propozi�ia 3, elementul rela�ional este adverbul relativ de unde.

3

c. P�r�ile de propozi�ie – sunt cele mai mici unit��i sintactice din care se compune o propozi�ie. Acestea sunt de dou� feluri: p�r�i principale de propozi�ie (subiectul �i predicatul) �i p�r�i secundare de propozi�ie (complementul �i atributul). P�r�ile de propozi�ie nu trebuie confundate cu p�r�ile de vorbire. Trebuie re�inut c� numai cuvintele no�ionale, adic� cele care au un sens lexical de sine st�t�tor au func�ie sintactic� (substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, adverbul, verbul, interjec�ia), prepozi�ia �i articolul ajut� la formarea p�r�ilor de propozi�ie, iar conjunc�ia are exclusiv rolul de a lega unele unit��i sintactice între ele. II. Raporturile sintactice

În cadrul propozi�iei se stabilesc anumite leg�turi între cuvinte, iar în cadrul frazei se stabilesc anumite leg�turi între propozi�ii. Aceste leg�turi se numesc raporturi sintactice, care sunt:

1. raporturi de interdependen�� (ineren��) dintre subiect �i predicat; 2. raport de coordomare; 3. raport de subordonare.

1. Raportul de interdependen�� dintre subiect �i predicat este un raport specific, neîntâlnit în cazul celorlalte p�r�i de propozi�ie. Subiectul este partea principal� de propozi�ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului, iar predicatul este partea principal� de propozi�ie care arat� ce face, ce este, cine este, cum este subiectul propozi�iei, adic� predicatul spune ceva despre subiect. Astfel, în propozi�ia „Porni luceaf�rul”, cu ajutorul predicatului porni spunem ceva despre luceaf�rul, iar cu ajutorul subiectului luceaf�rul ar�t�m la cine se refer� ac�iunea porni. Aceste dou� p�r�i de propozi�ie nu sunt în raport de coordonare între ele, nu sunt nici în raport de subordonare una fa�� de alta, ci sunt în raport de interdependen�� (sunt interdependente). 2. Raportul de coordonare are loc atât între: a. p�r�ile de propozi�ie de acela�i fel (adic� în cadrul unei propozi�ii), cât �i între: b. propozi�ii de acela�i fel (adic� în cadrul unei fraze).

a. În propozi�ie putem avea raport de coordonare între: • Componentele subiectului multiplu: „Vin �ân�arii l�utarii, gând�ceii, c�r�bu�ii.” (M.

Eminescu) • Componentele numelui predicativ multiplu: „Trist� �i alb�-i întinsa câmpie.” (Al.

Macedonski) • Atribute de acela�i fel: „Aveau t�lpile negre, t�iate �i pline de r�ni.” (Eugen Barbu) • Complemente de acela�i fel: „M�mica �ipa sub�ire, cerea s� vând� livada �i p�durea.”

(M. Sadoveanu) Raportul de coordonare între p�r�ile de propozi�ie se realizeaz� prin:

• Jonc�iune cu conjunc�ii �i locu�iuni conjunc�ionale coordonatoare, care pot fi: o copulative: �i, nici, iar, etc. (Nu l-am v�zut nici pe tata, nici pe mama. Ne-am

plimbat pe str�zi �i pe alei.) o adversative: dar, îns�, iar, etc. (E iste�, dar lene�. E o floare frumoas�, îns�

rar�.) o disjunctive: sau, ori, fie, etc. (Mergi la film sau la teatru?) o conclusive: deci, a�adar, prin urmare, în concluzie, etc. (Drumul este îngust,

deci anevoios.) • Juxtapunere (paratax�, al�turare) prin virgul�: Dan, Elena �i Marin sunt colegi de

clas�. La Zoo am v�zut lei, elefan�i, ur�i �i p�s�ri s�lbatice.

4

Observa�ii: Sunt situa�ii când raportul de coordonare se poate realiza �i între dou� p�r�i de propozi�ie diferite: Atunci �i acolo lucrurile s-au petrecut la fel ca acum �i aici. În aceast� propozi�ie raportul de coordonarea se realizeaz� între complement circumstan�ial de loc �i de timp. b. În fraz� putem avea raport de coordonare între:

• dou� sau mai multe propozi�ii principale: „Timpul mort �i-ntinde trupul1/ �i devine ve�nicie.”2/

• dou� sau mai multe propozi�ii secundare (subordonate) de acela�i fel: Elevii din clasa a II-a au înv��at1/ s� citeasc�2/ �i s� scrie în limba român�.3/ (Propozi�ia (1) – principal�, regent� pentru propozi�iile (2) �i (3), care sunt subordonate completive directe)

• dou� propzi�ii subordonate diferite: Pleac�1/ unde vrea2/ �i când vrea.3/ (Propozi�ia 1- principal�, regent� pentru propozi�ia 2, care este subordonat� circumstan�ial� de loc �i pentru propozi�ia 3, care subordonat� circumstan�ial� de timp.)

• o parte de propozi�ie �i o propozi�ie subordonat� acesteia: Ploaia rece1/ �i care era m�runt�2/ ne-a udat complet.1/ (Propozi�ia 1- principal�, propozi�ia 2 – subordonat� atributiv�, în raport de coordonare cu atributul rece din propozi�ia regent�.)

Raportul de coordonare în fraz� se realizeaz� prin:

• Jonc�iune cu conjunc�ii �i cu locu�iuni conjunc�ionale coordonatoare, care pot fi: o copulative (raportul se nume�te raport de coordonare copulativ�): �i, nici, iar,

precum �i, nu numai c� ...dar(ci) �i, etc. (B�rba�ii s-au apropiat de animal,1/ iar femeile �i-au continuat drumul.2/)

o adversative (raportul se nume�te raport de coordonare adversativ�): dar, îns�, iar, or, ci, numai c� etc. (L-am invitat �i pe Ion,1/ dar el m-a refuzat.2/)

o disjunctive (raportul se nume�te raport de coordonare disjunctiv�): sau, ori, fie, ori...ori, sau...sau, etc. (Vii cu noi,1/ sau r�mâi acas�?2/)

o conclusive (raportul se nume�te raport de coordonare conclusiv�): deci, a�adar, adtfel, prin umare, în concluzie, a�a c�, etc. (Norii s-au risipit,/1 a�adar va fi vreme bun�.2/)

• Juxtapunere (al�turare, paratax�) prin virgul� sau punct �i virgul�: Se agit�,1/ vorbe�te,2/ deranjeaz� colegii,3/nu st� o clip� lini�tit.4/)

Observa�ii:

1. În fraz� poate exista �i un raport de inciden��, propozi�ia numindu-se propozi�ie inciden��, când aduce o comunicare suplimentar� �i care nu face parte din structura comunic�rii. De exemplu: M� tem, spuse Ion în sinea lui, c� nu se va sfâr�i cu bine povestea aceasta.

2. Exist� �i situa�ii când construc�ia incident� este o parte de propozi�ie; acestea se numesc „cuvinte de umplutur�” (G.A., II. p. 425). De exemplu: Am g�sit, din nefiricire, un vagon de clasa a II-a la coada trenului.

3. Raportul de subordonare (de dependen��) Raport de subordonare putem avea: a. în propozi�ie �i: b. în fraz�

a. Raportul de subordonare în propozi�ie se realizeaz� între un atribut, complement sau element predicativ suplimentar �i un element regent. Deci, între un determinat �i un determinant.

Elementele regente pot fi: • Pentru atribut: substantiv, pronume, numeral. Exemple: Caietul de român�

este corectat. (S – atr.) Toate acestea vor fi rezolvate. (atr. – P.) Trei dintre ei sunt matematicieni. (N – atr.)

• Pentru complement: verb, adverb, adjectiv, interjec�ie.

5

Exemple: Înva�� la român�. (v-Ci) Mi-e inima de lacrimi plin�. (Ci – adj.) Ei sunt gata de plecare. (adv. – Ci) Vai de capul vostru! (int. – Ci)

• Pentru element predicativ suplimentar: verb sau interjec�ie �i un substantiv sau pronume. Exemplu: Îl �tiam de�tept. (v – Eps)

Raportul de subordonare între p�r�ile de propozi�ie se realizeaz� prin:

• Flexiunea cuvântului cu func�ia de atribut �i/sau complement �i regimul cazual al acestuia:

Cartea elevului este pe banc�. I-am dat elevului o carte. subst + atr.(G.) v + Ci (D.) + Cd (A.)

• Acord (la atribut adjectival �i apozi�ional): Elevul harnic ob�ine note mari. subst. atr.adj. subst. atr.adj. m.sg.N. m.sg.N. f.pl.A. f.pl.A. Colegul meu Mihai este silitor. Subst. atr.apoz. m.sg.N. m.sg.N.

• Jonc�iune cu: o Prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale: Am cump�rat un volum de nuvele.

Subst. + atr. Autobuzul s-a oprit în fa�a �colii. V + Ccl

o Articole posesive (genitivale): �ahul este un sport al min�ii. Subst. + atr.

o Articole demonstrative (adjectivale): L-am v�zut pe elevul cel premiat. Subst. + atr.

• Juxtapunere în cazul atributului apozi�ional: Elevul Popescu este premiat. Subst.+ apoz.

• Topic�: Elevul ascult� profesorul. Profesorul ascult� elevul. Sb Cd Sb Cd b. Raportul de subordonare în fraz� Raportul de subordonare în fraz� se realizeaz� între o regent� �i o propozi�ie subordonat�. Regenta este o propozi�ie de care depinde o alt� propozi�ie. Ea poate fi propozi�ie principal� sau propozi�ie secundar� dac� de ea depinde o alt� propozi�ie. Subordonata este o propozi�ie care depinde de regent�. Ea este întotdeauna o propozi�ie secundar�. Exemplu: M-am dus la pia��1/ s� cump�r legume2/ care sunt proaspete.3/ Pp., regenta prop. subord. Prop. subord. propozi�iei 2 regenta propo- zi�iei 3

• regent� poate s� aib�: o O singur� subordonat�: Citesc1/ ce îmi place.2/

Pp. Psubord. o Dou� sau mai multe subordonate care pot fi:

� Coordonate între ele: Mi-a spus1/ c� va pleca2/ �i nu se va mai întoarce.3/

Pp.regenta Prop.subord. prop.subord. propozi�iilor 2-3 2 coordonat� cu 3

� Necoordonate între ele: Când a plecat1/ mi-a spus2/ c� nu se va mai întoarce.3/ p. subord. Pp. p.subord.

O propozi�ie subordonat� poate avea dou� regente (când acestea sunt coordonate între ele):

6

A v�zut1/ �i mi-a povestit2/ ce s-a întâmplat acolo.3/ pp. regenta pp.regenta prop. subord. propozi�iei 3 propozi�iei 3 Propozi�ia regent� poate fi întrerupt� pentru ca, între elementele ei, s� se intercaleze o alt� propozi�ie subordonat�: Filmul1/ pe care l-am v�zut asear�2/ mi-a pl�cut.1/ pp. p.subord. pp.

• Unele propozi�ii regente sunt insuficiente sau incomplete, deoarece impun prezen�a unei subordonate (subiective, predicative sau completive directe):

Se zice1/ c� va ploua.2/ Întrebarea este/1 dac� va veni.2/ El nu poate1/ s� vin�.2/ p.insuf. SB. P.insuf. PR. P.insuf. CD. Raportul de subordonare în fraz� se realizeaz� prin:

• Jonc�iune cu: o Conjunc�ii subordonatoare: c�, s�, ca s�, c�ci, deoarece, fiindc�, de�i, încât, întrucât,

de, dac�, etc. Exemple: Elevul �tie1/ s� citeasc�.2/ Pp. P.subord. Merg la teatru1/ deorece îmi place spectacolul.2/ Pp. P. subord. o Locu�iuni conjunc�ionale subordonatoare: pentru c�, cu toate c�, m�car c�, f�r� s�,

pân� s�, m�car s�, chiar dac�, chiar s�, chiar de, din cauz� c�, din pricin� c�, dup� ce, pân� ce, îndat� ce, din moment ce, ori de câte ori, cât� vreme, ca �i când, ca �i cum, dup� cum, etc.

Exemple: Cu toate c� n-a venit,1/ nu m-am sup�rat.2/ P.subord. Pp. Dup� ce am citit,1/ am în�eles problema.2/ P.subord. Pp. o Pronume (adjective pronominale) relative: care, cui, cine, ce, cât, cel ce, cel care,

cele ce, cei ce, ceea ce, etc. Exemple: Nu se �tie1/ cine a spart geamul.2/ Cel ce nu înva��1/ nu �tie.2/ Pp. P.subord. P-subord. Pp. o Unele pronume (adjective pronominale) nehot�râte: oricât, oricine, oricare, ori�icare,

etc. Exemplu: Oricât mi-ai spune1/ nu te cred.2/ P.subord. Pp. o Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum, etc. Exemplu: Am procedat1/ precum mi-ai spus tu.2/ Pp. P.subord. o Adverbe nehot�râte compuse: oricând, oriîncotro, oriunde, oricum, orideunde, etc. Exemplu: Oriîncotro te ui�i,1/ vezi locuri minunate.2/ P.subord. Pp.

Observa�ii: 1. Pronumele �i adjectivele pronominale nehot�râte nu au întotdeauna valoare de conjunc�ie. Exemple: El nu este oricine. Accept� orice. Oricine poate veni. N.pred. Cd Sb 2. Adverbele nehot�râte nu au întotdeauna valoare de conjunc�ie. Exemple: Oriunde se simte bine. Oricând poate veni. Ccl Cct 3.Unele adverbe relative pot avea dubl� valoare: pot introduce diferite subordonate �i pot îndeplini diferite func�ii sintactice. De exemplu: Am procedat1/ cum mi-ai spus.2/

7

Pp. Scm (modal�) Cum l-am v�zut,1/ l-am recunoscut.2/ Fs:Ccm Sct Pp. Fs: Cct

• Juxtapunere (paratax�) prin virgul�: Exemplu: Ai carte,1/ ai parte.2/ P.subord. Pp. • Topic�: Exemple: S� fii tân�r1/ înseamn�2/ s� ai idealuri.3/ SB Pp PR S� ai idealuri1/ înseamn�2/ s� fii tân�r.3/ SB Pp PR III. Clasificarea propozi�iilor

Propozi�iile se clasific� dup� urm�toarele criterii: a. Dup� structura lor b. Dup� aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propozi�iei c. Dup� scopul comunic�rii d. Dup� sensul, în�elesul pe care îl au în fraz� e. Dup� rangul pe care îl au în fraz�

a. Clasificarea propozi�iilor dup� structur� �inând seam� de structur�, de modul de organizare, de func�iile sintactice ale p�r�ilor care alc�tuiesc enun�ul, propozi�iile pot fi analizabile �i neanalizabile.

• Propozi�ia analizabil� este alc�tuit� din p�r�i de propozi�ie distincte din punctul de vedere al func�iei lor sintactice, iar structura lor poate fi analizat�. Propozi�ia analizabil� poate fi simpl� sau dezvoltat�.

o Propozi�ia simpl� este alc�tuit� din p�r�ile principale ale propozi�iei: din subiect �i predicat. Uneori îns� una dintre ele poate lipsi. Exemple: Privighetoarea cânt�. (privighetoarea – subiect; cânt� – predicat) Ninge. (propozi�ie alc�tuit� doar din predicat)

o Propozi�ia dezvoltat� cuprinde, în afar� de subiect �i predicat, una sau mai multe p�r�i secundare de propozi�ie. Exemplu: Eu nu cunosc în�elegere mai bun� ca asta. (I. Slavici) Acest enun� în afar� de subiect (eu) �i predicat (nu cunosc) cuprinde �i un complement direct (în�elegere), un atribut adjectival propriu-zis (mai bun�) �i un complement circumstan�ial de mod comparativ (ca asta).

• Propozi�ia neanalizabil� este un enun� care nu poate fi analizat din punctul de vedere al organiz�rii sintactice, deoarece nu se poate recunoa�te func�ia sintactic� a p�r�ilor componente. Propozi�iile neanalizabile sunt alc�tuite din interjec�ii, adverbe afirmative sau negative sau substantive în vocativ. De exemplu: - Las’c� �tiu eu...

- Ei? (I.L.Caragiale) Interjec�ia ei nu poate fi analizat� sintactic, de�i alc�tuie�te o propozi�ie. b. Dup� aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propozi�iei

Dup� aspectul predicatului, propozi�iile sunt de dou� feluri: afirmative �i negative. Cele dou� propozi�ii se deosebesc în aceea c� cea negativ� con�ine o nega�ie pe lâng� predicat, de obicei adverbul nu, în timp ce propozi�ia afirmativ� nu are aceast� marc� special�. Exemple: La noi sunt codri verzi de brad. (O. Goga) – propozi�ie afirmativ�; Timpul pierdut nu se mai întoarce. (Folclor) – propozi�ie negativ� Observa�ii: 1. Ideea de nega�ie este exprimat� �i prin alte cuvinte cu în�eles negativ:

8

o prin pronume negative: nimeni, nimic, niciunu, niciuna; o adjective negative: niciun, nicio, o conjunc�ia negativ�: nici o adverbe negative: niciunde, niciodat�, nicicum, nic�ieri, etc. Aceste cuvinte cu sens

negativ în structura propozi�iei sun înso�ite de adverbul negativ nu. Ex: Nimica nu-i f�r� osteneal�.

2. În folclor �i la unii scriitori anumite cuvinte cu sens negativ apar f�r� adverbul negativ nu: Nici ploaia îl ud�, nici soarele îl arde. (Folclor) 3. Unele propozi�ii cu sens afectiv introduse prin adverbul relativ unde urmat de nega�ia nu sunt afirmative, nu negative: �i unde nu s-au adunat o mul�ime de b�ie�i �i fete la �coal�, între care eram �i eu.... (Ion Creang�) – sensul propozi�iei este c� tocmai s-a adunat o mul�ime de b�ie�i �i fete la �coal�. 4. Câteodat�, dou� nega�ii dintr-o fraz� dau împreun� o afirma�ie; este vorba de negarea nega�iei: Nu pot s� nu te admir – adic� trebuie s� te admir. c. Dup� scopul comunic�rii

Prin limbaj, oamenii urm�resc diverse scopuri comunicative: s� fac� aser�iuni legate de lumea real� (Clima la noi este temperat�.); s�-i determine pe ascult�tori s� dac� anumite ac�iuni, dând ordine, porunci, sfaturi, rug�min�i (Nu v� apleca�i afar� prin geamul trenului!); s� solicite un r�spuns din partea interlocutorilor (Ce a�i înv��at pentru ast�zi?); s�-�i ia angajamente pentru ac�iunile din viitor (Promit s� vin la timp alt� dat�.); s�-�i exprime emo�iile, sentimentele (Ce zi minunat� e ast�zi!); s� produc� prin cuvinte o schimbare în lumea real�, creând o nu� realitate (V� declar c�s�tori�i.), etc. Deci, în procesul comunic�rii, oamenii produc diferite acte de vorbire:

o reprezentative – acte de vorbire prin care este reprezentat� realitatea în plan discursiv; o directive – acte de vorbire prin care se dau directive, ordine, porunci, rug�min�i; o întreb�ri – acte de vorbire prin care se formuleaz� întreb�ri; o promisive – acte de vorbire prin care se fac promisiuni; o expresive – acte ed vorbire prin care sunt exprimate emo�ii, atitudini, st�ri; o declarative – acte de vorbire prin care se fac declara�ii, etc. Limbile dispun de structuri sintactice specializate (prpozi�ii �i fraze), care, împreun� cu

intona�ia, semnalizeaz� scopul comunicativ al vorbitorului (al emi��torului de mesaj): o Structuri enun�iative (numite �i asertive): Elevii sunt aten�i. / Elevii sunt aten�i când le

vorbe�te profesorul. o Structuri interogative: Sunt aten�i elevii? / Sunt aten�i elevii când le vorbe�te

profesorul? o Structuri imperative: Elevi, fi�i aten�i! / Elevi, fi�i aten�i când v� vorbe�te profesorul! o Structuri exclamative: Ce elevi aten�i! / Ce aten�i sunt elevii când le vorbe�te

profesorul! Pornind de la corela�ia dintre actul de vorbire �i structura sintactic� a enun�ului, dup�

scopul comunic�rii, propozi�iile pot fi: c.1. Propozi�ii enun�iative (enun�uri asertive); c.2. Propozi�ii interogative; c.3. Propozi�ii imperative; c.4. Propozi�ii exclamative.

c.1. Propozi�ii enun�iative (enun�uri asertive) Propozi�ia enun�iativ� (asertiv�) comunic� ceva despre un obiect sau un fenomen, d� o informa�ie referitoare la producerea unui eveniment, care poate fi calificat ca adev�rat sau fals, în urma raport�rii la starea de fapt corespunz�toare. Enun�urile asertive reprezint� enun�urile fundamentale ale oric�rei limbi naturale. Ele au caracter structurat �i, fie propozi�ii, fie fraze, au drept scop s� informeze interlocutorul în leg�tur� cu anume eveniment, chiar

9

dac� informa�ia transmis� nu este nou�. Astfel, se pot formula enun�uri de tipul Dun�rea este un fluviu. sau Dun�rea este un fluviu european care traverseaz� �i România. care transmit interlocutorului informa�ii general cunoscute. În alte situa�ii de comunicare, emi��torul poate transmite sub form� asertiv� o informa�ie despre care este sigur c� este cunoscut� de interlocutor, dar strategia adoptat� de el îi faciliteaz� men�inerea unor forme de cooperare �i respectarea unor norme de polite�e în descursul comunic�rii. Astfel, un enun� de forma �tii c� trebuie s�-mi predai lucrarea. poate fi utilizat de cineva fa�� de un subaltern în locul unui enun� imperativ ca Trebuie s�-mi predai lucrarea! sau Pred�-mi lucrarea! c.2. Propozi�ii interogative Enun�urile interogative sunt structuri (propozi�ii sau fraze) specializate pentru a formula întreb�ri. O propozi�ie cu structur� interogativ� îns� nu serve�te întotdeauna la formularea unei întreb�ri la care locutorul a�teapt� un r�spuns de la interlocutor. De exemplu, prin propozi�ia Cine a mai pomenit a�a ceva? nu se exprim� o întrebare, ci o aser�iune: Nimeni nu a mai pomenit a�a ceva. Pe de alt� parte, vorbitorii pot lansa întreb�ri �i prin structuri non-interogative. De exemplu, întrebarea „Cine �i-a spus asta?” poate fi formulat� �i prin structura enun�iativ� Vreau s� �tiu cine �i-a spus asta. Exist� trei tipuri de structuri interogative:

i. Interogative totale; ii. Interogative par�iale;

iii. Interogative alternative.

i.Interogative totale Prin enun�urile interogative totale locutorul îi solicit� interlocutorului s� dea un r�spuns de tipul da / nu: �i-a pl�cut pr�jitura? – Da. / Nu., Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? – Da. / Nu.

Organizarea sintactic� a interogativelor totale este, în linii mari, aceea�i cu a propozi�iilor / frazelor enun�iative. O deosebire fa�� de enun�iative apare când subiectul propozi�iei interogative este exprimat: în topica standard, subiectul este postpus predicatului. Au venit musafirii? S-au terminat cursurile? Vorbe�te cineva la telefon?, etc. Dialectal, arhaic, poetic, poate ap�rea, ca marc� specific� structurilor interogative, inversiunea verb – auxiliar: V�zut-ai? Auzitu-l-ai cum vorbe�te?

Tr�stura distinctiv� a enun�urilor interogative în raport cu cele enun�iative este intona�ia ascendent�, marcat� grafic prin semnul întreb�rii la sfâr�itul enun�ului interogativ. În cadrul enun�ului interogativ, unul din cuvinte poart� „emfaza interogativ�”, adic� este accentuat: - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? Dac� interlocutorul vrea s� dea alt r�spuns decât da / nu la întrebarea locutorului, aceast� inten�ie solicit� implicit �i o precizare legat� de un constituent din enun�ul interogativ, dar predicatul propozi�iei principale r�mâne acela�i. Acest subtip de întreb�ri totale se aseam�n� cu întreb�rile par�iale: De exemplu: - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Nu vreau s� mergem la film dup� ce termin�m cu lec�iile. Vreau s� st�m acas�. - Vrei s� mergem la film dup� ce termin�m lec�iile? - Nu vreau s� mergem la film dup� ce termin�m cu lec�iile. Vreau s� mergem la cofet�rie dup� ce termin�m cu lec�iile., etc.

10

ii.Interogative par�iale Prin enun�urile interogative per�iale locutorul îi solicit� interlocutorului s� dea un r�spuns prin care precizeaz� o variabil� con�inut� în întrebare, reprezentat� de cuvântul interogativ: Ce faci mâine?, Unde pot cump�ra un bilet de tramvai?, Cu cine va sosi mama?, Cum rezolv�m situa�ia? etc.

Marca distinctiv� a interogativelor par�iale este prezen�a unui „cuvânt interogativ”: pronume/ adjectiv interogativ (cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?, etc.); adverb interogativ (unde?, când?, cum?,) �i locu�iunea adverbial� de ce?. Cuvântul interogativ are rolul de a circumscrie semantic r�spunsul a�teptat �i poate viza orice parte de propozi�ie: subiect, complement, atribut, circumstan�ial: Exemple: Cine vine mâine la noi? – r�spunsul a�teptat este un subiect; Ce m�nânci? – r�spunsul a�teptat este un complement direct; Unde mergem mâine? – r�spunsul a�teptat este un circumstan�ial de loc; Când te întorci? – r�spunsul a�teptat este un circumstan�ial de timp: Ce fel de om este Ion? – r�spunsul a�teptat este un atribut, etc.

De cele mai multe ori, enun�urile interogative par�iale se construiesc cu un singur cuvânt interogativ. Exist� îns� �i interogative multiple, construite cu dou� (rareori cu mai multe) cuvinte interogative juxtapuse sau coordonate copulativ: Cine ce a f�cut?, Cine unde s-a dus?, Care cui i-a dat invita�ia?, Cine de ce s-a sup�rat?, Unde �i când ne întâlnim?, Unde �i cum ne distr�m?, Cine cui a povestit?, Cine ce cui �i de ce a min�it?, etc.

Interogativele par�iale au o particularitate comun� cu interogativele totale: subiectul, dac� este exprimat, apare, în topica standard, dup� predicat: Despre cine a�i vorbit voi acolo?, Când sose�te bunica?, etc.

Interogativele par�iale au o linie intona�ional� descendent�, comun� cu a enun�urilor asertive �i cuvântul interogativ poart� accentul. iii. Interogative alternative Prin enun�urile interogative alternative locutorul (vorbitorul) îi solicit� alocutorului (interlocutorului) s� selecteze unul (mai multe) dintre elementele prezentate ca op�iuni posibile: - Vii luni sau mar�i? - Pleci sau mai stai? - (Vin) luni. – Plec acum.

Sunt structuri bazate pe coordonare disjunctiv� (ori, sau), realizat� la nivel de propozi�ie, între dou� / sau mai multe cuvinte care îndeplinesc aceea�i func�ie sintactic� sau la nivelul frazei, între dou� / mai multe propozi�ii care ocup� aceea�i func�ie sintactic�. Exemple: Cite�ti cu mai mult� pl�cere povestiri, nuvele sau romane? – propozi�ie; Î�i scrii tema,1/ cite�ti o nuvel�2/ sau te ui�i la televizor?3/ – fraz�.

Propozi�iile coordonate sunt uneori simetrice: una pozitiv�, alta negativ� (Dormi sau nu dormi?) sau construite cu verbe aflate în rela�ie de antonimie (Intri sau ie�i?) Aspectele care pot fi prezentate ca alternative sunt:

o Predicatele sintactice: Cite�ti sau te joci?, Pleci sau r�mâi?, etc.; o Actan�i implica�i în predica�ie: M�nânci mere sau pere?, Te gânde�ti la film sau la

carte?, etc.; o Circumstan�e din grupul verbal: Vrei s� afli când sau cum ajungi acolo?; o Atribute: Vrei cafea mare sau mic�? o Gradul de probabilitate a unei ac�iuni: Probabil sau sigur vine? o Cetegorii logico-semantice (modul, timpul, persoana): Venise sau veniser�?, Va sau

ar veni?, Ai sau a�i plecat?, etc. Interogativele alternative au o linie intona�ional� compus� ascendent – descendent. c.3. Propozi�ii imperative Enun�urile imperative exprim� un ordin, o comand�, un îndemn, o interdic�ie, inten�ia comunicativ� a locatorului fiind de a-l îndemna pe interlocutor s� ac�ioneze într-un anumit fel.

11

Modul de realizare a actelor imperative este direct sau indirect. Imperativele directe reprezint� rezultatul unor acte directive care se realizeaz� f�r�

ajutorul (medierea) altor acte. Enun�urile imperative directe apar sub forma unor enun�uri simple sau complexe: Vino!, S� mergem de aici!, Vino la mine!, etc.

Imperativele indirecte sunt formulate în cadrul unor acte realizate mediat, mai precis al unor acte asertive (enun�iative): E bine s� pleci de aici., al unor întreb�ri: Vrei s� pleci de aici? (cu accent pe forma verbal� regent� vrei).

Modurile verbale predicative din structurile sintactice proprii enun�urilor imperative reprezint� un factor în func�ie de care se disting dou� subclase:

• Structuri cu predicatele realizate prin forme verbale la moduri personale �i • Structuri realizate prin forme verbale nepersonale. Modurile personale cu care se pot construi enun�uri imperative sunt: imperativ (Vino

repede!, Taci din gur�!), indicativ (Vii repede!), conjunctiv (S� vii repede!). Formele verbale nepersonale sunt: infinitivul (A nu se deschide geamul!) �i supinul (De

rev�zut acest exerci�iu!). În structurile sintactice imperative cu predicatele exprimate prin verbe la moduri

personale, persoana verbului reprezint� un alt factor de diferen�iere a diverselor tipuri de enun�uri imperative:

• Persoana a II-a singular �i plural pentru modul imperativ: Spune!, Spune�i!, Cite�te!, Citi�i!, etc.;

• Persoana a II-a singular �i plural �i persoana I plural, pentru structurile construite cu indicativ: R�spunzi!, R�spunde�i!, Mergem mai departe!, etc.;

• Persoana I plural, persoana a II-a singular �i plural, persoana a III-a singular �i plural, pentru structurile cu modul conjunctiv: S� meregem acolo!, S� pleci imediat de aici!, S� pleca�i cât mai repede!, S� vorbeasc� el!, S� citeasc� ele!, etc.

c.4. Propozi�ii exclamative Enun�urile exclamative apar�in construc�iilor de tip afectiv �i exprim� o stare afectiv� a locutorului în leg�tur� cu un eveniment care l-a emo�ionat, l-a surprins, l-a nemul�umit, i-a stârnit admira�ia, etc.

Enun�urile exclamative se structureaz� diferit în func�ie de mai mul�i factori: • În func�ie de linia intona�ional�; • În func�ie de organizarea lor sintactic� marcat� prin prezen�a anumitor componente

adjectivale sau adverbiale asociate frecvent cu tipare sintactice de gradare �i de intensitate;

• În func�ie de prezen�a interjec�iilor �i a unor elemente exclamative; • Înfunc�ie de modific�rile de topic�. Contururile (liniile) intona�ionale ale enun�urilor exclamative sunt foarte diversificate.

Aproape orice structur� sintactic� poate fi rostit� exclamativ. Se deosebesc, astfel, între ele din punct de vedere intona�ional enun�uri ca: Nu am cuvinte s� exprim o asemenea r�utate!, I-a promovat �i pe ei?!, Scria repede!, Are �i el un umor!

În enun�urile exclamative , interjec�iile sunt foarte frecvente: Ah! Ce greu este pachetul acesta!, Of, ce m-ai bucurat!

Prezen�a unor elemente de natur� adjectival� sau adverbial� este asociat�, de cele mai multe ori, cu anumite tipare sintactice exprimând cantitatea sau intensitatea: Ce gustoase sunt fructele acestea!, Ce de c�r�i ai pe raft!, Cât de corect scrie române�te!, Atât de u�or a rezolvat totul!, etc.

Elementele exclamative c�, ce, cât (de), cum (de), a�a (de), atât (de) sau forma popular� unde nu se întîlnesc frecvent în structurile exclamative: Cât munce�te!, C� proast� mai e�ti!, Unde nu începe s� toarne!, etc.

Modific�rile de topic� fa�� de forma asertiv� a acelora�i enun�uri au rolul de a transforma un enun� asertiv într-unul exclamativ:

12

Este frumos. / Frumos (mai) este!; El ajunge inginer. / Inginer ajunge el!, A devenit cum î�i dorea. / Cum î�i dorea a devenit! d.Dup� sensul, în�elesul pe care îl au în fraz� Dup� în�elesul pe care îl au în cadrul unei fraze, propozi�iile sunt de dou� feluri:

• propozi�ii principale �i • propozi�ii secundare. Propozi�ia principal� are singur� un în�eles de sine st�t�tor, un sens clar.

De exemplu: M� duc la teatru, pentru c� îmi plac piesele de teatru. Sandu, cu care m-ai v�zut ieri pe stadion, este un b�iat cumsecade.

Propozi�ia secundar� nu are singur� un în�eles de sine st�t�tor, un sens clar �i trebuie pus� în mod obligatoriu în rela�ie cu o propozi�ie principal�. De exemplu, propozi�iile: unde m-am n�scut, pentru c� am mult de înv��at, s� cump�r legume proaspete vor c�p�ta un în�eles (alocutorul va în�elege ce vrea s� comunice locutorul) când intr� în rela�ie cu urm�toarele propozi�ii principale: Am rev�zut satul unde m-am n�scut., Nu m� duc la film, pentru c� am mult de înv��at., M-am dus la pia�� s� cump�r legume proaspete. e. Dup� rangul pe care îl au în fraz�

Dup� rangul pe care îl au în fraz�, propozi�iile sunt de dou� feluri: Propozi�ii regente �i Propozi�ii subordonate.

Propozi�iile regente sunt acele enun�uri care „comand�” ac�iunea altei (altor) propozi�ii din structura frazei, c�rora li se supun, prin con�inut, alte propozi�ii.

Propozi�iile subordonate sunt acele enun�uri care, prin con�inut, depind de o propozi�ie regent�, aceasta putând fi o propozi�ie principal� sau secundar�. Exemplu: Am hot�rât1/ s� înv�� pe de rost poezia2/ despre care profesorul ne-a vorbit.3/ Propozi�ia (1) – principal�, regent� fa�� de propozi�ia (2); Propozi�ia (2) – secundar�, subordonat� propozi�iei (1), regent� fa�� de propozi�ia (3); Propozi�ia (3) – secundar�, subordonata propozi�iei (2). Din alt punct de vedere al rela�iilor de sens, propozi�iile mai pot fi:

Propozi�ie incident� (în fraz�) – este independent� de contextul celorlalte propozi�ii �i poate lipsi din comunicarea respectiv�: �sta îmi pare om r�u – î�i zise în sinea lui – �i �i-a continuat drumul.

Propozi�ie intercalat� (tot în fraz�) – este acel enun�, care se intercaleaz� între p�r�ile de propozi�ie ale unei alte propozi�ii, aducând preciz�ri, complet�ri la sensul uneia dintre p�r�ile propozi�iei principale sau regente: Omul1/ pe care îl vezi2/ nu este un oricine.1/ Propozi�ia (1) – este propozi�ie principal�, regenta propozi�iei (2) Propozi�ia (2) – este propozi�ie subordonat� atributiv�, intercalat� între p�r�ile propozi�iei (1), elementul regent este omul; Mi-ai spus1/ c�,2/ dac� sunt ascult�tor toat� s�pt�mâna,3/ sâmb�t� mergem la munte.2/ Propozi�ia (1) – este propozi�ie principal�, regenta propozi�iei (2) Propozi�ia (2) – este propozi�ie subordonat�, regenta propozi�iei (3) Propozi�ia (3) – este propozi�ie subordonat�, intercalat� între p�r�ile propozi�iei (2), exprim� o condi�ie a realiz�rii ac�iunii propozi�iei regente.

13

Verifica�i-v� cuno�tin�ele! 1. Ar�ta�i care sunt regen�ii cuvintelor scrise cu litere cursive �i spune�i prin ce mijloace se realizeaz� raporturile sintactice dintre regen�i �i determinan�ii lor:

a. Gr�dina de flori galbene de la cap�tul lujerului s-a schimbat acum într-o minge de puf.

b. Malurile drepte �i uscate fug înd�r�t. c. El duce regelui r�spuns. d. Cartea colegului de banc� e nou� �i frumoas�. e. Ghi�� r�mase câtva timp încremenit �i cu ochii �inti�i la dânsul.

2. Comenta�i mijloacele de realizare a raporturilor sintactice (flexiunea �i jonc�iunea) din propozi�iile:

a. Omul bun dup� fapte se cunoa�te. b. În c�l�toria lui spre miaz�noapte, Oltul întinere�te, o dat� cu vechile cet��i,

c�r�mid�riile. c. Femei �i fete cu ca�aveici de vulpe �i cu fust� de lân�, dungate cu vrâste galbene �i

ro�ii pe fund negru, veneau la liturghie. 3. Afla�i subiectele �i predicatele, comenta�i raportul de interdependen�� dintre ele:

a. Gre�elile acestea î�i fac un urât nume. b. Z�rile de farmec pline / Str�lucesc în lumini�... c. Somnoroase p�s�rele pe la cuiburi se adun�. d. Sara pe deal buciumul sun� cu jale. e. S� m� a�tep�i la col�ul str�zii.

4. Delimita�i frazele în propozi�ii �i stabili�i, apoi, propozi�iile regente �i cele subordonate:

a. Stau �i m� gândesc la vremurile ce au trecut ca o suflare de vânt. b. M�-nchin la soarele-n�elept / C� sufletu-i fântân�-n piept, / �i roata alb� mi-e st�pân�,

/ Ce zace-n sufletul-fântân�. c. Cine adun� la tinere�e are la b�trâne�e. d. M-a întrebat cine mai merge în excursie cu noi.

5. Construi�i dou� fraze cu propozi�ii principale coordonate de care s� depind� propozi�ii subordonate întroduse prin pronume relative �i adverbe relative. Model: I-am invitat pe colegii cu care m� în�eleg bine �i ne-am distrat unde am g�sit loc. 6. Spune�i care �i leag� p�r�i de propozi�ie coordonate �i care leag� propozi�ii coordonate: Dar ce-mi bat capul cu craii �i cu împ�ra�ii �i nu-mi caut de copil�ria petrecut� în Humule�ti �i de nevoile mele. 6. Stabili�i felul propozi�iilor dup� toate criteriile de clasificare: a. Ce zi minunat� am avut ieri! b. Vii cu mine sau pleci cu ceilal�i? c. Cine înva�� regulat, este atent la cursuri nu poate s� nu reu�easc� la examen.

14

IV. Coresponden�a dintre p�r�ile de propozi�ie �i propozi�iile subordonate a. Leg�tura dintre cele dou� p�r�i ale sintaxei

Între sintaxa propozi�iei, care studiaz� regulile de îmbinare a cuvintelor în propozi�ii, �i sintaxa frazei, care studiaz� regulile de îmbinare a propozi�iilor în fraze, exist� multe asem�n�ri:

• Cele dou� p�r�i ale sintaxei au dou� raporturi (rela�ii) comune: raportul de coordonare �i raportul de subordonare.

• Raportul de coordonare se stabile�te între unit��i sintactice de acela�i fel atât în propozi�ie, cât �i în fraz�: între dou� p�r�i de propozi�ie de acela�i fel la nivel de propozi�ie �i între dou� propozi�ii de acela�i fel la nivel de fraz�. (Exist� îns� �i excep�ii.)

• Raportul de coordonare se exprim� în ambele situa�ii prin conjunc�ii �i locu�iuni conjunc�ionale coordonatoare (avem jonc�iune) �i prin juxtapunere (paratax�, al�turare prin virgul�).

• Raportul de subordonare se stabile�te, în ambele situa�ii (�i în propozi�ie �i în fraz�), între o unitate sintactic� (parte de propozi�ie secundar�, respectiv propozi�ie secundar�) �i termenul regent, fiind diferite îns� modalit��ile de exprimare.

b. Coresponden�a dintre p�r�ile de propozi�ie �i propozi�iile subordonate

Pornind de la leg�tura strâns� dintre cele dou� p�r�i ale sintaxei, se poate observa c� între p�r�ile de propozi�ie �i propozi�iile subordonate exist� urm�toarele coresponden�e:

• Orice propozi�ie subordonat� corespunde unei p�r�i de propozi�ie, îndeplinind, în fraz�, func�ia acesteia pe lâng� un termen regent (cuvânt determinat) din propozi�ia regent�.

• Propozi�iile subordonate au denumiri derivate din denumirile p�r�ilor de propozi�ie echivalente.

• De�i subordonatele sunt toate secundare, realizând un raport de subordonare, ele nu corespund numai p�r�ilor secundare de propozi�ie, ci exist� dou� tipuri de subordonate care corespund unei p�r�i principale de propozi�ie: subordonat� subiectiv�, care �ine locul subiectului din propozi�ia regent� �i subordonat� predicativ�, care exprim� numele predicativ al predicatului nominal din propozi�ia regent�.

• Nu exist� o propozi�ie care s� �in� locul unui predicat verbal sau al unui verb copulativ.

• Propozi�iile subordonate r�spund la acelea�i întreb�ri, realizeaz� acela�i raport �i au acela�i termen regent ca �i p�r�ile de propozi�ie c�rora le corespund (pe care le înlocuiesc).

c. Expansiunea �i contragerea

Având în vedere coresponden�a dintre p�r�ile de propozi�ie �i propozi�iile subordonate, primele pot fi transformate în subordonate, iar cele din urm� în p�r�ile de propozi�ie corespunz�toare.

Transformarea p�r�ilor de propozi�ie în subordonatele corespunz�toare se nume�te expansiune. În procesul de expansiune apar un predicat (pentru c� apare o propozi�ie) �i un element subordonator (pentru c� propozi�a primit� este subordonat�). Predicativizarea (apari�ia predicatului) se realizeaz� prin urm�toarele procedee:

• Trecerea verbului de la un mod nepersonal (nepredicativ) la un mod personal (predicativ):

Nu poate veni. Nu poate1/ s� vin�.2/ Ce nu poate? Cd Ce nu poate? CD (subordonat� completiv� direct�)

15

• Ad�ugarea (inser�iunea, includerea) verbelor operatorii (verbe copulative sau auxiliare) a fi, a avea:

Omul cinstit nu minte. Omul1/ care este cinstit2/ nu minte.1/ Care om? atr. Care om? AT • Înlocuirea substantivului, adjectivului, adverbului printr-un verb la un mod predicativ: Trenul circul� f�r� oprire. Trenul circul�1/ f�r� s� opreasc�.2/ Cum circul�? Ccm Cum circul�? CM (subord. modal�) • Repetarea (anticiparea sau reluarea) în subordonat� a verbului dominant din regent�: Înva�� ca �i tine. Înva��1/ cum înve�i �i tu.2/ Cum înva��? Ccm Cum înva��? CM (subordonat� modal�)

Transformarea (restrângerea) propozi�iilor subordonate în p�r�ile de propozi�ie corespunz�toare se nume�te contragere. În procesul de contragere dispar predicatul �i elementul subordonator, deoarece dispare propozi�ia subordonat�. Principalele procedee de depredicativizare (dispari�ia predicatului) sunt:

• Trecerea verbelor de la un mod predicativ la un mod nepredicativ: Când se plimba prin parc,1/ s-a întâlnit cu colegii.2/ CT Când s-a întâlnit? Plimbându-se prin parc, s-a întâlnit cu colegii. Cct Când s-a întâlnit? • Înl�turarea verbelor operatorii a fi, a avea, când structura predicativ� le con�ine: Omul1/ care este cinstit2/ este apreciat.1/ Omul cinstit este apreciat. Care om? AT Care om? atr. • Înlocuirea verbului cu func�ie de predicat printr-un substantiv (nominalizarea

verbului), printr-un adjectiv (adjectivizarea verbului) sau printr-un adverb (adverbializarea verbului):

S-a trezit1/ când a r�s�rit soarele.2/ S-a trezit la r�s�ritul soarelui. Când s-a trezit? CT Când s-a trezit? Cct Ea este o fat�1/ care ascult�.2/ Ea este o fat� ascult�toare. Ce fel de fat�? AT Ce fel de fat�? atr. El vorbe�te1/ cum vorbesc oltenii.2/ El vorbe�te oltene�te. Cum vorbe�te? CM Cum vorbe�te? Ccm • Înl�turarea verbului predicativ din subordonat� când acesta este identic cu cel din

regent�: El deseneaz�/1 cum deseneaz� �i cel�lalt.2/ El deseneaz� ca �i cel�lalt. Cum deseneaz? CM Cum deseneaz�? Ccm

16

V. P�r�ile de propozi�ie �i subordonatele corespunz�toare

Subiectul (Sb)

Defini�ia Subiectul este partea principal� de propozi�ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Subiectul arat�:

• Cine este autorul ac�iunii: �u�teru coti încet dup� col�ul gardului. (F. Neagu)

• Cine suport� ac�iunea unui verb la diateza pasiv�: Inculpatul a fost prezentat instan�ei pentru a fi judecat.

• Cui i se atribuie o însu�ire, o caracteristic� exprimat� prin numele predicativ: Verzi sunt dealurile tale, frumoase p�durile �i dumbr�vile spânzurate de coastele dealurilor, limpede �i senin cerul t�u. (Alecu Russo)

Felul subiectului

Dup� cum este prezent sau absent în propozi�ie: A. Subiect exprimat:

• Simplu: Oile erau la munte, într-ale lui D�nil�. (Gala Galaction) • Multiplu: Copacii albi, copacii negri, / Stau singuri în parcul solitar.

(G. Bacovia) În categoria subiectului multiplu intr� �i: subiectul grupat (Mama �i tata, fra�ii �i surorile te iubesc.) �i subiectul disjunctiv (Mama sau tata va veni.) B. Subiect neexprimat:

• Inclus – verbul cu func�ia de predicat este la persoana I sau a II-a, singular �i plural: (tu) S� le spui curat / C� (eu) m-am însurat. (Miori�a)

• Subîn�eles – verbul cu func�ia sintactic� de predicat este la persoana a III-a, singular sau plural, iar subiectul a fost exprimat anterior: P�una� se zb�tuse în poal� pân� (P�una�) amor�ise �i (P�una�) adormise cu degetele în gur�. (Gala Galaction)

• Nedeterminat – nu se poate preciza persoana care face ac�iunea: S-a comunicat în presa de ieri, dar s-a spus �i la radio.

P�r�ile de vorbire prin care subiectul poate fi exprimat

• Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.: A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor. (G. Topârceanu); Floarea-soarelui a fost recoltat�. Maria a sosit cu trenul. Delta Dun�rii este o zon� pitoreasc�. • Locu�iune substantival� în cazul N.: Aducerile aminte m-au cople�it. • Pronume:

o personal: Ei sunt prietenii no�tri cei mai buni. o de polite�e: Spune-i �i dumneata b�iatului... (I. Creang�) o posesiv: Aici sunt îngropa�i ai t�i. o demonstrativ: Ace�tia mi-au creat multe greut��i. o interogativ: Cine i-a auzit vreodat� vocea? o relativ: Care a sosit acum mi se pare cunoscut. o nehot�rât: Ceva din visul ei a r�mas în tain�. o negativ: Nimeni nu a mai trecut pe la moar�.

• Adjectiv substantivizat: Lene�ul mai mult alearg�, iar scumpul mai

mult p�gube�te. Cel harnic este apreciat de profesori. • Numeral:

o numeral cardinal: Doi au sosit acum.

17

o numeral ordinal: Al treilea a gre�it �inta. o numeral colectiv: Amândoi au fost v�zu�i la locul faptei. o numeral frac�ionar: O doime este mai mare decât o treime.

• Verb la mod nepersonal (nepredicativ): o Infinitiv: A cinsti memoria eroilor este o datorie sfânt�. o Gerunziu: Se aude cântând pe strad�. o Supin: De înv��at toate materiile nu este u�or. o Locu�iune verbal�: Nu e u�or a b�ga de seam� totul.

• Interjec�ie: Se auzea cirip – cirip din crâng. Cazul subiectului

Când este exprimat printr-o parte de vorbire de tip nominal, subiectul st�, de regul�, în cazul nominativ (N.), a�a cum au fost în toate exemplele de pân� acum. De la aceast� regul� exist� excep�ii:

• Aparente – subiectul este de fapt un atribut al unui subiect subîn�eles: o în cazul genitiv: Ai casei (proprietarii, st�pânii) au plecat. o în cazul acuzativ: Am mai auzit (lucruri) de astea. Au mai plecat

(unii) dintre ei. (Noi) am venit cu to�ii. • Propriu-zise, când subiectul este exprimat prin: • Pronume relativ:

o În genitiv: Meritul este al cui înva��. o În dativ: Vorbe�te cui ascult�. o În acuzativ: Apreciaz� pe cine înva��.

• Substantiv în acuzativ cu prepozi�ia la: Au venit la oameni!... Subiectul coordonat cu un alt subiect prin cu, �i cu, împreun� cu st� în cazul acuzativ: Dan �i cu Maria sunt ingineri.

Topica • Subiectul st� de obicei înaintea predicatului, dar poate sta �i dup�: Exemple: Noaptea se vestea gr�bit� din adâncuri. (C.Hoga�)

În ziua aceea nu era niciun nor deasupra. (Gala Galaction)

• Rar, subiectul poate fi intercalat între elementele locu�iunii verbale care alc�tuiesc predicatul sau între verbul copulativ �i numele predicativ al predicatului nominal:

Cu greau i-a venit el de hac, dar pân� la urm� a g�sit solu�ia. Ve�i fi �i voi bine preg�ti�i?

Punc�ua�ia Nu se desparte niciodat� prin virgul� de predicat. Observa�ii • Exist� propozi�ii f�r� subiect, el fiind inexprimabil când predicatul este

un verb impersonal „meteorologic” de tipul fulger�, tun�, ninge, plou� sau o locu�iune verbal� impersonal� de tipul a(-i) p�rea bine, a(-i) p�rea r�u, etc.

• Subiectul poate fi reluat printr-o alt� parte de vorbire (subiect reluat): Vine el tata. Omul1/ care nu minte,2/ acela este stimat de ceilal�i.1/

• Subiect izolat – când subiectul ini�ial este p�r�sit �i locatorul î�i continu� ideea referindu-se la un alt subiect; asta se întâmpl� în construc�iile cu anacolut:

• Exemplu: Dar eu, când m� gândesc la locul na�terii mele,... parc� îmi salt� �i acum inima de bucurie.

18

Propozi�ia subordonat� subiectiv� (SB) Rolul în fraz� Îndepline�te func�ia de subiect pe lân� un verb predicat, un verb la mod

nepersonal (nepredicativ) sau un adverb predicativ: Se recomand�1/ ca în timpul orelor s� fim aten�i.2/ Înainte de a se cunoa�te1/ unde mergem2/ nu po�i face planuri.1/ Sigur1/ c� nici la anul nu vom tr�i mai bine.2/

Elementul regent

• Verb predicativ, diateza activ�, reflexiv�, pasiv�, persoana a III-a, singular sau plural:

Au participat la concurs1/ cei care s-au înscris.2/ Cine se prezint�1/ s� se gândeasc� de dou� ori.2/ Cine a avut nevoie1/ a fost ajutat.2/

• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, diateza reflexiv� cu sens pasiv (reflexiv – pasiv): se aude, se zice, se crede, se consifer�, se presupune, se poveste�te, se vede, se stabile�te, etc:

I s-a recomandat1/ s� �in� regim.2/ S-a stabilit1/ cine va fi c�pitanul echipei.2/ • Verb predicativ, persoana a III-a, singular, unipersonal cu sens

impersonal: se cuvine, reiese, rezult�, trebuie, etc.: Se cuvine1/ s� ajut�m p�rin�ii.2/ Pe drumurile publice1/ trebuie2/ s� respect�m regulile de circula�ie.1/ • Verb predicativ, persoana a III-a, singular, folosit cu sens

impersonal: este (cu sensul „se întâmpl�, trebuie), se cade, se poate, a se p�rea, etc:

Dac� va fi s� plec1/ nu voi uita sfaturile tale.2/ Nu mi se pare1/ c� ideea ta este bun�.2/ • Verb predicativ personal folosit ca verb unipersonal cu sens

impersonal, înso�it de un pronume personal în cazul dativ sau acuzativ: (m�) afecteaz�, (îmi) ajunge, (îmi) convine, (m�) doare, (m�) indigneaz�, (m�) intereseaz�, începe, (m�) îngrijoreaz�, merge, (m�) mir�, (m�) sup�r�, (m�) prive�te,etc:

Nu ajunge1/ cât ai studiat.2/ Lor nu le convine1/ c� plec�m ast�zi.2/ Te intereseaz�1/ cum a fost în excursie?2/ M� doare1/ c� nu ne-am putut în�elege.2/ Îmi convine1/ s� mergem împreun� la film.2/ Îmi vine1/ s�-mi iau lumea în cap.2/ • Verb copulativ personal, persoana a III-a, singular sau plural: a

fi S� ai prieteni adev�ra�i1/ este un lucru nemaipomenit.2/ Sunt câ�tig�tori1/ cine indic� numele exact al locului.2/ • Verb copulativ, persoana a III-a, singular, cu sens impersonal, este,

înseamn�, încadrat între o propozi�ie subiectiv� �i una predicativ�: Ceea ce m� sup�r�1 / este2/ c� pe el nu-l intereseaz� nimic.3/

Dac� nu a ajuns la timp1/ înseamn�2/ c� i s-a stricat ma�ina.3/ • Expresie verbal� impersonal� (verb copulativ + adverb): e bine, e

adev�rat, e clar, e u�or, e firesc, e greu, e posibil, e imposibil, etc.: E bine1/ s� fii prev�z�tor.2/

E firesc1/ s�-�i aju�i prietenii la nevoie.2/

19

• Adverb sau locu�iune adverbial� predicativ� (urmat întotdeauna de o conjunc�ie subordonatoare: ca, s�, ca...s�, dac�, de): bine, bineîn�eles, desigur, fire�te, sigur, poate, posibil, imposibil, probabil, f�r� îndoial�: Desigur1/ c� mai sunt multe de f�cut.2/

Imposibil1/ s� nu soseasc� la timp.2/ Sigur1/ c� venim �i noi.2/ Bine1/ dac� vine �i el.2/ Bineîn�eles1/ c� te vom a�tepta acolo.2/

Elementele jonc�ionale

• Pronume relative: care, cin, ce, cui, cât (câte, câ�i, câte), ceea ce. Cine sap� groap� altuia1/ cade în ea.2/

Ce na�te din pisic�1/ �oareci m�nânc�.2/ Scriu1/ cui îmi r�spunde.2/ Pe mine m� intereseaz�1/ care joac� mai bine.2/ Ceea ce am p��it1/ nu-i de invidiat.2/ • Pronume nehot�râte: oricine, orice, oricare, fiecine, fiece. Oricine vine1/ e bine primit la noi.2/ M� intereseaz�1/ orice-mi vei scrie.2/ • Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât�, câte, câ�i) �i

nehot�râte (oricare, orice, oricât, oricât�, oricâ�i, oricâte) Va fi apreciat1/ orice rezultat vei ob�ine.2/ Se �tie1/ cât timp dureaz� examenul?2/ • Conjunc�ii subordonatoare: c�, s�, ca...s�, dac�, de. Trebuie1/ s� m� duc acas�.2/ Nu se �tie1/ dac� vom pleca azi sau mâine.2/ Dac� înt�rzie în mod repetat1/ înseamn�2/ c� este neserios.3/ • Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, de unde, pân� unde,

cât. Se �tie1/ unde a aterizat avionul avariat.2/ Pe to�i ne intereseaz�1/ încotro vom porni.2/ Din scrisoarea lui nu rezult�1/ cât va r�mâne la noi.2/

Topica • Propozi�ia subordonat� subiectiv� st�, în mod obi�nuit, înaintea

regentei când determin� un verb personal sau în cunstruc�ii fixe cu verbele este, înseamn�:

Cine se scoal� de diminea��1/ departe ajunge.2/ Cine fuge dup� doi iepuri1/ nu prinde nici unul.2/ Dac� ai ma�in�1/ înseamn�2/ c� ajungi repede la noi.3/ • Propozi�ia subiectiv� st� dup� regent� când determin� un verb

impersonal, o expresie verbal� impersonal� sau un adverb predicativ:

Trebuie1/ s� ajungem în timp util la pe�ter�.2/ Era normal1/ s� se întâmple a�a.2/ Desigur1/ c� m� descurc �i singur.2/

Punctua�ia Nu se desparte prin virgul� de propozi�ia regent�. Se desparte de propozi�ia regent� prin virgul� doar atunci, când subordonata subiectiv� este reluat� în structura regentei printr-un pronume demonstrativ. Se se compare cele dou� structuri: Cine nu respect� traseul1/ va fi penalizat.2/ - f�r� virgul�; Cine nu respect� traseul,1/ acela va fi penalizat.2/ - pronumele

20

demonstrativ acela reia subordonata subiectiv�; ca atare se desparte prin virgul�.

Observa�ii • Verbul a trebui �i, în general, construc�iile cu sens impersonal sunt uneori intercalate între subiectul propozi�iei subiective �i predicatul acesteaia:

Maria1/ trebuie2/ s� mearg� la colegul ei.1/ Drumul ales de voi1/ poate2/ c� era gre�it.1/ • Unele verbe �i locu�iuni impersonale sunt urmate de propozi�ii

completive directe, nu de subordonate subiective: Nu ne pas�1/ c� e cald.2/ - Nu ne pas� de c�ldur� - Ci Î�i pare r�u (bine)1/ c� n-a venit �i el.2/ - Î�i pare r�u (bine) de venirea lui. – de venire - Ci

21

Predicatul (Pr)

Defini�ia Este partea principal� de propozi�ie care atribuie subiectului o ac�iune, a însu�ire sau o stare; deci cu ajutorul predicatului se spune ceva despre subiect.

Felul Predicatul este de dou� feluri: • Predicat verbal – atribuie subiectului o ac�iune, arat� ce face

subiectul: A r�s�rit luna. Bate vântul. Elevul înva��. • Predicat nominal – atribuie subiectului o însu�ire, o stare, o calitate

sau arat� cine este, ce este sau cum este subiectul: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean �i unu-i vrâncean.

Exprimarea predicatului verbal

• Verb predicativ la un mod personal (predicativ): Când au venit b�ie�ii �i l-au întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit însp�imântat c� a v�zut o l�cust�. – toate verbele sunt la indicativ; S� plec�m repede de aici! – verb la modul conjunctiv; M-a� duce �i eu cu ei la teatru. – verb la condi�ional-optativ; Pleac� repede de aici! – verb la modul imperativ. • Locu�iune verbal� la un mod personal (a-�i aduce aminte, a avea

obraz, a b�ga de seam�,a se da de gol, a duce de nas, a sta de vorb�, a face curte, a da ortul popii, a face rost, a (se) înv��a minte, a �ine seam�, a veni de hac, a o lua la s�n�toasa, etc.

Nic� a luat-o la s�n�toasa prin p�pu�oi. Un fl�c�oan al dracului ne-a luat în râs. Ho�ul s-a dat de gol în fa�a judec�torilor. • Adverbe sau locu�iuni adverbiale care nu admit verbul copulativ a

fi (desigur, fire�te, pesemne, poate, etc.) Poate1/ c� ne-a min�it pe to�i.2/ Pesemne1/ e�ti �i tu de vin�.2/ • Interjec�ie predicativ� �i unele onomatopee (hai, iat�, uite, vai,

pleosc!, zbârr!, poc!): Vai de capul vostru! Iat�-ne sus pe cea mai înalt� culme!

Exprimarea predicatului nominal

Predicatul nominal este alc�tuit dintr-un verb copulativ la un mod personal (a fi a deveni, a r�mâne, a ajunge, a ie�i, a se face, a însemna, a se chema, a reprezenta, a se p�rea) �i un nume predicativ exprimat prin: • Substantiv în cazul nominativ (mai rar în cazurile genitiv, dativ �i

acuzativ) �i locu�iune substantival�: El este un om de încredere. Ionel este elev în clasa a II-a. (N.) Slova era al b�iatului, dar vorbele erau ale b�rbatului. (G.) (M. Sadoveanu) Omenirea este împotriva r�zboiului. (G.) Ac�iunile sale erau conform planului. (D.) Banca aceasta este de stejar. (A.) Asta înseamn� neb�gare de seam� din partea lui. – locu�iune substantival�; • Pronume de orice fel, în acelea�i cazuri ca �i substantivul:

22

Prietenul meu este acesta. (N.) Meritele sunt ale tuturor. (G.) To�i am fost contra lor. (G.) C�r�ile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (A.) �i el este asemenea lor. (D.) El a devenit nu �tiu ce pe la o întreprindere. – locu�iune pronominal�. • Adjectiv pronominal posesiv: To�i au fost împotriva mea. • Adjectiv propriu-zis, la orice grad de compara�ie, în cazul N.�i

locu�iune adjectival�: Apa acestui izvor este foarte rece. �tirea auzit� mi se p�rea absurd�. Obiectul acesta este cel mai de pre�. • Diferite numerale, în acelea�i cazuri ca �i substantivul: El a ie�it al doilea la concursul de matematic�. Rezultatul meciului a fost doi:doi.(N.) Propounerea este a celor trei. (G.) Am fost împotriva amândurora. (G.) Diploma este pentru primul clasat la concurs. (A.) �i tu e�ti aidoma celor doi. (D.) • Verb la un mod nepersonal: Datoria elevului este de a înv��a. – infinitiv; Câmpia este înverzit�. – participiu; Lec�ia este de înv��at pentru mâine. – supin; Rana era înc� sângerând�. – gerunziu acordat. • Adverb, locu�iune adverbial� sau adverb substantivizat: El mi se p�rea altfel decât ceilal�i. Era cu neputin�� s� ajungem pân� acolo. Acesta este un bine pe care �i-l pot face. • Interjec�ie: E vai de capul nostru!

Acordul cu subiectul simplu

• Predicatul verbal exprimat printr-un verb personal la diateza activ� �i reflexiv� sau prin locu�iune verbal� se acord� cu subiectul în num�r �i persoan�:

Noi (pers.I.pl.) citim (pers.I. pl.) o carte. El (pers.III.sg.) î�i aduce aminte (pers.III. sg.) de tine. • Predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasiv� se acord� cu

subiectul astfel: verbul auxiliar a fi în num�r �i persoan�, iar participiul verbului de conjugat în gen, num�r �i caz:

Ea (pers.III. sg) a fost (pers.III.sg.) felicitat� (fem.sg.N.) de colegi. • Când predicatul verbal sau nominal este impersonal, el este la

persoana a III-a: R�mâne de rectificat bugetul. E u�or a certa �i a pedepsi pe cineva. • Predicatul nominal se acord� cu subiectul astfel: verbul copulativ în

num�r �i persoan�, iar numele predicativ în gen, num�r �i caz (dac� este exprimat prin substantiv sau adjectiv):

Ele (pers.III.pl.) sunt (pers.III.pl.) vesele (fem.pl.N.) Tu (pers.II.sg.) e�ti (pers.II.sg.) prietenul (masc.sg.N.) fratelui meu.

Acordul cu subiectul multiplu

• Acordul în num�r: • Indiferent de num�rul la care se afl� elementele, în raport de

23

coordonare copulativ�, ale subiectului multiplu, predicatul verbal �i cel nominal apar la num�rul plural:

Mircea �i colega sa au plecat la Ia�i. Cristina �i prietenele ei iubesc muzica pop. • Când elementele subiectului multiplu sunt în raport de coordonare

adversativ� de tipul nu...ci..., acordul se face cu subiectul precedat de ci:

Nu el, ci prietenii lui au întârziat. Nu noi, ci colegul nostru a întârziat. Nu el, ci sora lui este prieten� cu noi.

• Acordul în persoan�: • Când elementele subiectului multiplu sunt de persoane diferite,

predicatul verbal �i nominal: o St� la persoana I, plural, dac� unul dintre subiecte este este de

persoana I: Eu �i tu mergem împreun�. Eu �i ea locuim în acela�i ora�. Eu �i voi suntem colegi. Eu �i ei avem acelea�i pasiuni. o St� la persoana a II-a, plural, dac� unul dintre subiecte este de

persoana a II-a �i a III-a: Tu �i ele participa�i la olimpiad�. Tu �i ea a�i fost premia�i. Tu �i ele sunte�i or��ence. o St� la persoana a III-a, plural, dac� subiectele sunt substantive

sau pronume de persoana a III-a: El �i colegii lui iubesc sportul. Ei �i ele citesc mult.

• Acordul în gen: • Când elementele subiectului multiplu sunt substantive sau pronume

de genuri diferite, acordul în gen al participiului din structura diatezei pasive sau al numelui predicativ din structura predicatului nominal se face astfel: o Dac� sunt nume de fiin�e, masculinul are prioritate: C�t�lin �i C�t�lina au fost premia�i. Colegii �i colegele noastre sunt iubitori ai teatrului. o Dac� sunt nume de lucruri de genul feminin �i neutru,

participiul sau numele predicativ are form� de feminin: Ma�ina �i tractorul au fost reparate. Acul �i a�a sunt indispensabile pentru o gospodin�. o Dac� substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin �i

feminin, participiul �i numele predicativ au form� de feminin când substantivul masculin este la singular:

Stâlpul �i poarta au fost vopsite recent. Por�ile �i stâlpul sunt înalte. o Dac� substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin �i

feminin, participiul �i numele predicativ se acord� cu cel mai apropiat când substantivul masculin este la plural:

Poarta �i stâlpii au fost vopsi�i recent. Poarta �i stâlpii sunt înal�i

24

Stâlpii �i poarta au fost vopsite. Stâlpii �i poarta sunt înalte. o Dac� substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin �i

neutru, participiul �i numele predicativ au form� de feminin plural când substantivul masculin este la singular:

Stâlpul �i gardul au fost vopsite. Stâlpul �i gardurile au fost vopsite. Stâlpul �i gardul sunt înalte. Stâlpul �i gardurile sunt înalte. o Dac� substantivele sunt nume de lucruri de genurile masculin �i

neutru, la plural, participiul �i numele predicativ se acord� cu cel mai apropiat:

Stâlpii �i gardurile au fost vopsite. Gardurile �i stâlpii au fost vopsi�i. Stâlpii �i gardurile sunt înalte. Gardurile �i stâlpii sunt înal�i.

Abateri de la regulile acordului

Acordul dup� în�eles: • Când subiectul este exprimat prin substantiv la singular cu sens

colectiv, înso�it de substantiv la plural, care indic� elemente cara constituie grupul, predicatul se acord� uneori, gre�it, cu substantivul-atribut:

O echip� de sudori au reparat (corect: a reparat) cazanul. Un pluton de solda�i au înconjurat (corect: a înconjurat) cl�direa comandamentului. • Când subiectul este exprimat printr-un pronume nehot�rât (fiecare,

oricare,) sau printr-un pronume negativ (nimeni, niciunul, niciuna) urmat de un atribut prepozi�ional:

Fiecare dintre ei au ob�inut (corect: a ob�inut) premii. Niciunul dintre ei n-au venit (corect: n-a venit) la timp.

Acordul prin atrac�ie, adic� nu cu subiectul, ci cu un cuvânt mai apropiat:

• Cu numele predicativ când subiectul este la alt num�r: Cinci milioane este o sum� (corect: sunt o sum�) destul de mare. • Cu elementul cel mai apropiat din structura subiectului multiplu: Era (corect: erau) odat� un mo�neag �i o bab�. • Cu atributul subiectului: Lectura acestori scrisori v-au adus (corect: v-a adus) ve�ti proaste. • Cu un complement: În ceea ce privesc (corect: prive�te) rezultatele, acestea nu ne mul�umesc.

Topica • Predicatul st�, de obicei, dup� subiectul propozi�iei sau dup� grupul sintactic al subiectului (subiect + atribut), dar în propozi�iile interogative �i imperative poate preceda subiectul:

Greierul a cântat toat� vara. A�i fost �i voi la spectacol? Pleca�i repede de aici! • Numele predicativ st�, de obicei, dup� verbul copulativ: Aici c�rarea era cea mai îngust�. • Când numele predicativ este exprimat prin pronume �i adverbe

relative �i interogative, acesta st� în fa�a verbului copulativ: Ce sunt vecinii t�i? Cine sunt oamenii ace�tia?

25

Cum a fost timpul la mare? �tim cu to�ii1/ cine e�ti.2/ • Uneori între verbul copulativ �i numele predicativ poate s� se

intercaleze un alt cuvânt cu alt� valoare sintactic�: Uria�ii mun�i erau acum blajini, tihni�i �i prididi�i de soare. (Gala Galaction)

Punctua�ia Predicatul, atât cel verbal, cât �i cel nominal, nu se desparte prin virgul� de subiect. (vezi toate exemplele date).

26

Propozi�ia subordonat� predicativ� (PR) Rolul în fraz� Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind aceast� func�ie pe lâng� un

verb copulativ din propozi�ia regent�. Cuvântul determinat din propozi�ia regent� este un verb copulativ

• A fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se g�si, a tr�i, a

costa, a proveni, a dura, a se întâmpla, a se petrece, etc.): Opinia mea este1/ s� plec�m de aici cât mai repede.2/ • A deveni – este întotdeauna verb copulativ: Prietenul meu a devenit1/ ce �i-a dorit toat� via�a.2/ • A p�rea : Ei p�reau1/ c� nu-i intereseaz� problem�.2/ • A însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face un semn):

Dac� ob�in rezultate bune1/ înseamn�2/ c� s-au preg�tit.3/ • A r�mâne (când nu este sinonim cu a se opri, a sta�iona): Bunica a r�mas1/ cum o �tiam.2/ • A ajunge (când este sinonim cu a deveni): Prietenul meu a ajuns1/ ce este �i tat�l lui.2/ • A se face (când este sinonim cu a deveni): Vecinul meu se face1/ c� nu m� cunoa�te.2/ • A ie�i ( când nu are sensul de a p�r�si o înc�pere, ci are sensul de a

deveni): Colega mea a ie�it1/ ce au dorit p�rin�ii ei.2/

Celelalte verbe copulative (a se sim�i, a se crede, a se na�te, a reprezenta, a constitui, a se chema, a se numi) formeaz� un predicat nominal cu un nume predicativ, dar foarte rar intr� în rela�ie cu o subordonat� predicativ�.

Elementele jonc�ionale

• Conjunc�ii �i locu�iuni conjunc�ionale subordonatoare: c�, s�, ca...s�, dac�, ca �i cum, ca �i când:

Adev�rul e1/ c� a f�cut multe gre�eli.2/ Întrebarea este1/ dac� mai st�m aici.2/ Ideea lui a fost1/ ca în vacan�� s� mergem la munte.2/ • Pronume relative: cine, ce, care, cât (câte, câ�i, câte) ceea ce:

Întrebarea este1/ cine va conduce grupul.2/ Mircea se va face1/ ce este �i fratele s�u.2/ Nu întotdeauna vom deveni1/ ceea ce vis�m.2/ • Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât�, câ�i, câte):

Întrebarea este1/ care concurent va câ�tiga.2/ Problema este1/câ�i concuren�i s� participe.2/ • Adverbe relative (când, cum, unde, cât): Problema lor era1/ cum s� aplice rezultatele ob�inute.2/ Întrebarea este1/ unde vom g�si loc de cazare.2/ Pre�ul nu este1/ cât l-ai apreciat tu.2/

Topica În mod obi�nuit propozi�ia subordonat� predicativ� st� dup� regent�. Foarte rar, când se insist� asupra ei, poate precede regenta: Ce e�ti tu1/ sunt �i eu.2/

Punctua�ia Nu se desparte prin virgul� de regenta ei. Observa�ii • Verbul a fi este folosit cu valoare copulativ� mai ales în

urm�toarele situa�ii: o În propozi�ii regente care au structura: subiect exprimat prin

substantiv articulat cu articol hot�rât care denume�te o

27

no�iune abstract� (adev�rul, concluzia, dorin�a, întrebarea, problema, opinia, p�rerea, etc.) +_ atribut (substantiv, adjectv, pronume în genitiv sau adjectiv posesiv în N.) + verbul copulativ a fi, dup� care urmeaz� o subordonat� predicativ�:

Adev�rul absolut este1/ c� nu ne place comportamentul t�u.2/ Dorin�a profesorului a fost1/ ca elevii s� ob�in� rezultate bune.2/ Concluzia nostr� este1/ s� r�mânem aici pentru moment.2/

Not�: Atunci când substantivul este nearticulat sau articulta cu articol nehot�rât, el nu are func�ia sintactic� de subiect, ci de nume predicativ antepus, ceea ce face ca propozi�ia care urmeaz� s� fie subordonat� subiectiv�: Un lucru e1/ s� te plimbi2/ �i alt lucru e3/ s� fii folositor echipei.4/ Propozi�ia (1) – principal�, (predicatul propozi�iei: un lucru e); Propozi�ia (2) – subordonat� subiectiv�; (Ce e un lucru? – plimbatul); Propozi�ia (3) – principal�. (predicatul propozi�iei: lucru e); Propozi�ia (4) – subordonat� subiectiv�; (Ce e lucru? – utilitatea)

o În frazele în care propozi�ia regent� este format� numai din verbul copulativ este; înainte st� o subordonat� subiectiv� introdus� prin pronume relativ (ceea ce, ce); dup� propozi�ia regent� urmeaz� o subordonat� predicativ�:

Ceea ce nu mi s-a comunicat1/ este2/ cu ce vom c�l�tori pân� acolo.3/ o În frazele în care verbul copulativ se repet�. În acest caz, în

propozi�ia subordonat� predicativ� rolul de nume predicativ este îndeplinit de pronume relativ (ceea ce, ce) sau de adverb relativ (cum):

Tu e�ti1/ cum e�ti.2/ Propozi�ia (1) – principal�, (e�ti – verb copulativ, cere o propozi�ie cu rel de nume predicativ; Propozi�ia (2) – propozi�ie subordonat� predicativ�, (cum e�ti- predicat nominal, subiect inclus: tu)

• Verbul a însemna este folosit ca verb copulativ în urm�toarele

situa�ii: o Când este precedat de pronumele relativ-interogativ ce. În acest

caz pronumele îndepline�te func�ia de nume predicativ antepus, iar dup� verbul înseamn� urmeaz� subiectul, ori o subordonat� subiectiv�. În propozi�ia:

Ce înseamn� pierderea unui minut? ce este nume predicativ, înseamn� este verb copulativ, pierderea este subiect. Propozi�ia transformat� în fraz� ne d�: Ce înseamn�1/ s� pierzi un minut?2/ în care 1. propozi�ie este principal�, a 2-a propozi�ie este subordonat� subiectiv�. o În fraza cu propozi�ia regent� alc�tuit� numai din verbul copulativ

înseamn�: propozi�ia din fa�� este subiectiv� (introdus� prin conjunc�ia dac�, mai rar prin când, s�), iar propozi�ia urm�toare este subordonat� predicativ�:

Dac� nu a venit1/ înseamn�/2 c� n-a avut timp.3/ Propozi�ia (1) – subordonat� subiectiv�, regent�: propozi�ia (2) Propozi�ia (2) – regent�; Propozi�ia (3) – subordonat� predicativ�, regent�: propozi�ia (2)

28

Verifica�i-v� cuno�tin�ele!

1. Ar�ta�i care sunt subiectele din propozi�iile urm�toare �i preciza�i felul lor (simplu, multiplu, imclus, subîn�eles, nedeterminat):

a) Trecuse mult� vreme de la plecarea lui Ozun. Agripina, ca femeia, n-avea inima lui. Când ispr�vea cu treburile casei �i mai ales când sta �i-l punea la piept pe P�una�, gândul la b�rbatu-s�u, grija, teama de soarta lui o împresurau �i o întristau. (Gala Galaction)

b) S� nu le spui lor, / S� le spui curat / C� m-am însurat / cu-o mândr� cr�ias�... (Mori�a) c) �i, de�i eram încredin�at c� în cele din urm� biruin�a va cump�ni spre pertea Pisicu�ei,

m� hot�râi s� intru la mijloc în aceast� epopee m�rea�� �i crâncen� ce se desf��ura ochilor mei �i, dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o alt� zeitate antic�, sub egida-mi ocrotitoare, înl�untrul sacrosant al înt�riturilor mele. (Calistrat Hoga�)

2. Formula�i enun�uri în care s� existe subiecte simple exprimate prin pronume de toate felurile �i numerale diferite. 3. Alc�tui�i enun�uri în care s� ave�i subiecte multiple exprimate prin substantive, pronume, substantive �i pronume, prin verbe la modul infinitiv �i supin. 4. Formula�i enun�uri în care s� ave�i subiecte incluse, subîn�elese, nedeterminate �i reluate. 5. Preciza�i ce func�ie sintactic� au cuvintele scrise cursiv din enun�urile de mai jos:

a) Cititul este pasiunea sa. b) Aceast� pasiune este îndeletnicirea sa preferat�. c) Un cuptor e ro�ul soare, / �i c�rbune sub picioare / E nisipul. (G. Co�buc)

6. Pune�i în locul punctelor predicatele la forma corespunz�toare �i ar�ta�i cum s-a f�cut acordul cu subiectul:

a) Un stol de p�s�ri ........................ spre r�s�rit. ( a zbura – indicativ, imperfect) b) mul�ime de demonstran�i ......................... spre prefectur�. (a se îndrepta – indicativ,

perfect compus) c) ceat� de copii ........................ cu colinda. (a veni- indicativ, mai mult ca perfect) d) sumedenie de gânduri .......................... în capul mamei. (a se îngr�m�di- indicativ, mai

mult ca perfect) e) Fiecare dintre noi ...................... poezia. (a citi – indicativ viitor) f) Nici unul dintre voi ......................... acas�. (a pleca – conjunctiv, prezent) g) Tu, eu �i Mihai ..................... lec�ia (a înv��a – indicativ, perfect simplu) h) Nu noi, ci voi ..................... . (a gre�i – indicativ, perfect compus) i) Mihai sau Ion ........................... la spectacol? (a merge – indicativ, viitor) j) Nici Dan, nici Ileana ................. poezia. (a înv��a – indicativ, perfect compus)

7. Scrie�i în locul punctelor formele corecte ale predicatelor nominale indicate �i preciza�i cum s-a realizat acordul numelui predicativ în gen. �tim c� verbul copulativ st� la persoana a III-a plural când subiectul este multiplu �i este exprimat prin substantiv, iar numele predicativ exprimat prin adjectiv st� întotdeauna la N. plural. Sacul �i traista.......... Sacii �i traista ............. Sacul �i traistele ...... Traista �i sacii ............ Sacul �i butoiul ........ a fi plin, -� Sacii �i traistele ......... A fi plin, -� Sacul �i butoaiele ....

} Traistele �i sacii .........

}

Stâlpii �i balconul................ Stâlpii �i balcoanele ............ a fi alb, -� Balcoanele �i stâlpii ............ }

29

8. Preciza�i func�ia sintactic� a cuvintelor subliniate �i face�i expansiunea lor în propozi�ii subordonate corespunz�toare:

a) A duce electricitatea la �ar� înseamn� a crea în jurul miloanelor de oameni o zon� puternic� de protec�ie. (Geo Bogza)

b) Haina-i m�turând p�mântul / �i-o târ��te-abia, abia.// (G. Co�buc) c) �i încep amândoi a mânca la pâne goal�... �i m�nânc� ei ...pân� ce g�tesc de mâncat

toate cele cinci pâni. (Ion Creang�) 9. Aminti�i-v� prin ce se exprim� predicatul verbal �i da�i câte un exemplu pentru fiecare situa�ie. 10. Da�i exemple de propozi�ii �i fraze care s� con�in� predicate nominale ale c�ror nume predicative s� fie exprimate prin pronume interogative �i relative în cazurile N., A. �i G. 11. Alc�tui�i dou� propozi�ii cu predicate verbale exprimate prin verbe la diateza pasiv� �i dou� propozi�ii cu predicate nominale ale c�ror nume predicative s� fie exprimate prin verbe la participiu. 12. Alc�tui�i propozi�ii cu predicate nominale ale c�ror nume predicative multiple s� fie exprimate prin verbe la toate modurile posibile. 13. Identifica�i predicatele din textele de mai jos, preciza�i felul lor �i a p�r�ilor de vorbire prin care sunt exprimate:

a. E lesne bogatului a porunci, dar greu s�racului de-a îndeplini. b. Mult mi-e dor �i mult mi-e sete / S� v�d frunza-n codru verde... (Folclor) c. Mi-e drag românul �i �tiu a pre�ui bun�t��ile cu care l-a d�ruit natura. Mi-e drag s�-l

privesc �i s�-l ascult, c�ci e simplu �i frumos în înf��i�area lui. (Vasile Alecsandri) d. F�r� îndoial� c� n-a�tepta de la mine nici vorb� bun�, nici dezmierdare. (M.

Sadoveanu) e. Iat� �intirimul. Aicea zac mul�i de-ai mei. Mai încolo e casa în care m-am n�scut. (M.

Sadoveanu) f. Drumurile sunt p�zite de solda�i, dar nop�ile sunt întunecoase ... (Zaharia Stancu)

14. Identifica�i numele predicative �i, apoi, transforma�i-le în subordonate predicative:

a. Noi vom deveni peste câ�iva ani speciali�ti cu înalt� calificare. b. Problema cea mai urgent� este g�sirea unor solu�ii eficiente. c. Pomii înflori�i înseamn� trezirea naturii la via��.

15. Completa�i frazele cu atribute potrivite �i cu propozi�ii subordonate predicative:

a. Ideea ................................ este .......................................... b. Dorin�a ............................ este .......................................... c. Întrebarea ........................ este .......................................... d. Concluzia .........................este .......................................... e. Problema ......................... este ..........................................

30

Atributul (Atr.)

Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care determin� un substantiv, un pronume sau un alt cuvânt cu valoare de substantiv.

Cuvântul determinat

• Substantiv: Urcând �oseaua cea mare �erpuit� peste St�ni�oara, Vitoria �i Gheorghi�� auzir� glasul puhoaielor. (M. Sadoveanu) • Pronume: Toate acestea se vor rezolva curând. • Parte de vorbire cu valoare de substantiv: Trei dintre ei sunt matematicieni. - numeral Cititul c�r�ilor îmi creeaz� satisfac�ie. – verb la participiu În afar� de un of dureros n-a putut spune.- interjec�ie

Felurile atributului �i exprimarea lui

1. Atribut adjectival, exprimat prin: • Adjectiv propriu-zis sau locu�iune adjectival�: ....umpleau dep�rt�rile întunecoase �i goale cu cel mai de pe urm� r�sunet prelung. (Calistrat Hoga�) • Adjectiv pronominal (de înt�rire, posesiv, demonstrativ, nehot�rât,

negativ, interogativ, relativ): El însu�i a venit la mine. – adjectiv de înt�rire; Unde e nevasta mea, Tecla, copiii mei, mo�ia mea, averea mea? (Gala Calaction) – adjective posesive; Al�i oameni veneau pe alt drum, spre aceea�i r�spântie. (M. Sadoveanu) – adjective nehot�râte �i adjectiv demonstrativ; De nic�ieri n-am primit niciun r�spuns favorabil.- adjectiv negativ; Care scrisoarea n-ai primit? – adjectiv interogativ; B�trâna �tia bine1/ ce vânt a adus-o pe nevasta lui Lipan.2/ (M.Sadoveanu) – adjectiv relativ; • Numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv, multiplicativ):

Vitoria îl s�rut� pe amândoi obrajii. (M. Sadoveanu) – nr.colectiv; Oamenii au ajuns la prima cas�. – numeral ordinal; Cite�te câte trei pagini pe minut. – numeral distributiv; Efortul înzecit aduce rezultate scontate.- numeral multiplicativ. • Verbe la participiu �i gerunziu acordate: Dup� b�t�lie doar case distruse au r�mas. Co�urile fumegânde polueaz� atmosfera. Observa�ie: Atributul adjectival se acord� întotdeauna în gen,num�r �i caz cu termenul regent (cuvântul determinat).

2. Atribut substantival se exprim� prin substantiv propriu-zis sau provenit din alt� parte de vorbire prin conversiune sau prin numeral cu valoare de substantiv �i se împarte în:

• Atribut substantival genitival care st� în cazul genitiv f�r� prepozi�ie sau locu�iune prepozi�ional�:

Cartea elevului este pe banc�. Meritul lui Dan în rezolvarea problemei este mare. Meritele celor trei este de necontestat. Am ascultat sfatul amândurora. Ac�iunea primului a fost încununat� de succes. Am observat lipsa unei doimi din întreg.

31

• Atribut substantival datival care st� în cazul dativ f�r� prepozi�ie: El este frate Mariei �i cumnat lui Ion.

• Atribut substantival prepozi�ional care st� în cazul A., G. sau D. , precedate de propozi�ii sau locu�iuni prepozi�ionale:

Tata, în fiecare zi aducea o c�ru�� de lemne. (A.) Casa de lâng� p�râu s-a d�r�mat. (A.) Lupta împotriva du�manului este datoria noastr�. (G.) Ma�ina s-a oprit în dosul casei. (G.) Sosirea �i plecarea avioanelor conform orarului depind de condi�iile meteo. (D.) • Atribut substantival apozi�ional, care aduce o explica�ie, face o

precizare �i poate sta în cele cinci cazuri, ca �i elementul regent: Elevul Popescu înva�� bine. – N. acordat;

Pe elevul Popescu l-am v�zut în ora�. – N. neacordat; Pe colegul meu, pe Mihai, l-am v�zut în parc. A. acordat; I-am împrumutat colegului meu, lui Dan, bani. –D. acordat; Casa lui Ion, a vecinului, este nou�. – G. acordat; Ai �i tu, Ioane, o scrisoare. – cazul V.

3. Atribut pronominal se exprim� prin pronume de diverse feluri �i are acelea�i categorii ca �i atributul substantival:

• Atribut pronominal gentival, care st� în cazul G. f�r� prepozi�ie sau locu�iune prepozi�ional� �i se exprim� prin:

Cartea lui este curat�. – pronume personal; Casa alor mei este asigurat�. – pronume posesiv; P�rerea acestora este de ascultat. – pronume demonstrativ; Fiecare om are ceva bun în el. – pronume nehot�rât; P�rerea nim�nui nu l-a interesat. – pronume negativ; Ale cui c�r�i se afl� pe banc�? – pronume interogativ; Nu �tiu1/ ale cui c�r�i se afl� pe banc�.2/ – pronume relativ. • Atribut pronominal prepozi�ional, care este exprimat prin pronume

de diverse feluri precedate de prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ional �i st� în cazul A., G. sau D.:

C�r�ile de la el (de la dumnealui, de la ai mei, de la ace�tia, de la al�ii, de la nici unul) nu mi-au pl�cut. – diferite pronume, dar toate în cazul A. cu prepozi�ia compus� de la; Lauda de sine nu miroase a bine. – pronume reflexiv în cazul A.; De care carte cite�ti? – pronume interogativ în A.; Nu mi-ai spus1/ de care carte cite�ti.2/ – pronume relativ în cazul A.; Sosirea înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor mei, înaintea acestora, înaintea altora, etc.) n-a fost prev�zut�. – diferite pronume, toate în cazul G. cu prepozi�ia înaintea; Reu�ita datorit� �ie (datorit� dumnealui, datorit� alor mei,

datorit� acestora, datorit� altora) m-a bucurat mult. – diverse pronume, dar toate în cazul D. cu prepozi�a datorit�.

• Atribut pronominal apozi�ional, care se exprim� prin diverse pronume în toate cazurile în care este elementul regent:

Colegii, ei (dumnealor, ai no�tri, ace�tia, to�i, nici unul), n-au fost de acord cu mine. – diverse pronume, dar toate în cazul N.; Pe fratele meu, pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe altul, pe nici unul), nu îl vorbe�te nimeni de r�u. – diverse pronume, dar toate în cazul A.;

32

C�r�ile elevilor, alor lor (ale dumnealui, alor no�tri, ale fiec�ruia, ale acestora, ale nici unora), nu sunt bine îngrijite. – diverse pronume, dar toate în cazul G.; Le dau colegilor, lor (dumnealor, tuturor, alor no�tri, celorlal�i), câte un cadou. – diverse pronume, dar toate în cazul D.; B�iete, tu de acolo, vino încoace! – cazul V. • Atribut pronominal în dativ-posesiv f�r� prepozi�ie: P�ru-i atingea p�mântul. (p�rul ei, lui) �i-am citit cartea. (cartea ta)

4. Atribut verbal – se exprim� prin verbe la modurile: Pl�cerea de a citi a mo�tenit-o de la mama. – infinitiv cu prepozi�ie; Problema de rezolvat n-a fost grea. – modul supin; Am v�zut un b�trân stând pe lavi��. – modul gerunziu. 5. Atribut adverbial – se xeprim� prin adverbe cu sau f�r� prepozi�ie �i prin locu�iune advrebial�: Spectacolul de ieri mi-a pl�cut enorm. B�iatul de acolo îmi este prieten. Sta�ionarea în fa�� este interzis�. 6. Atribut interjec�ional – se exprim� prin interjec�ii: Strig�tul bravo se auzea în tot stadionul.

Topica Atributul suibstantival, pronominal, verbal �i adverbial st�, de obicei, dup� cuvântul determinat. Atributul adjectival poate preceda sau urma elementul regent, cu excep�ia celor exprimate prin numerale cardinale sau adjective pronominale nehot�râte, negative, interogative �i relative, care stau întotdeauna înaintea elementului regent.

Observa�ii 1. Atributul substantival prepozi�ional poate fi confundat uneori cu un complement: Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania. (din Vidra – aici este atribut, nu complement) Tocmisem din Vidra un om ... (din Vidra- aici este complement) 2. Atributul pronominal în dativ , atunci când st� în fa�a unui verb, poate fi confundat cu un complement indirect. El este atribut când dup� verb urmeaz� un substantiv, de obicei articulat, c�ruia îi putem ad�uga un adjectiv posesiv sau un pronume personal, de aceea�i persoan� cu pronumele în dativ: �i-am citit cartea = Am citit cartea ta. Pronumele are func�ie de complement indirect, când putem ad�uga, în fa�a sau în urma verbului, forma accentuat� a pronumelui personal în dativ: mie, �ie, lui, sie�i, nou�, vou�, lor. �i-am citit o carte. = �ie �i-am citit o carte.

33

Propozi�ia subordonat� atributiv� (AT)

Rolul în fraz� Corespunde unui atribut �i determin� un substantiv, pronume sau alt� parte de vorbire cu caloare de substantiv din propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat de subordonata atributiv�

• Substantiv: Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg�toare �i limpede ca cristalulu, în care se oglinde�te cu mâhnire cetatea Neam�ului de atâtea veacuri. (Ion Creang�)

• Pronume: Am v�zut ceva1/ ce ne intereseaz� pe to�i.2/

• P�r�i de vorbire substantivizate: S�-�i aminte�ti de r�ul1/ ce mi-ai f�cut.2/ Al doilea1/ care a întârziat2/ a avut mult de a�teptat./

Felul atributivelor

Dup� sensul lor �i punctua�ia din fraz�, subordonatele atributive sunt de dou� feluri: 1 Atributiv� explicativ� sau izolat�, care adaug�, în fraz�, o informa�ie suplimentar� referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi �i se desparte prin virgul� de propozi�ia regent�. Sunt întotdeauna explicative (izolate) propozi�iile atributive care determin�:

• Substantive proprii: Nu �tia nici Vasile,1/care �tie de toate,2/ unde s-au dus ceilal�i.3/ • Pronume personale: Voi,1/ care v-a�i preg�tit pentru competi�ie,2/ �ti�i1/ ce înseamn� preg�tirea pentru un concurs.3/

2. Atributiva determinativ� sau neizolat� identific� cuvântul determinat sau exprim� o tr�s�tur� a acestuia, absolut necesar� pentru în�elesul frazei �i de aceea nu poate lipsi, c�ci sensul acesteia ar fi incomplet; nu se desparte prin virgul� de propozi�ia regent�. Sunt întotdeauna determinative (neizolate):

• Subordonatele atributive care urmeaz� dup� un substantiv articulat precedat de prepozi�ie:

Am ajuns pân� la locul1/ unde animalul a disp�rut.2/ • Subordonatele atributive care urmeaz� dup� substantive cu rol de

apozi�ie: Ei au ob�inut note bune,1/ fapt care ne bucur�.2/ • Subordonatele atributive introduse prin conjunc�ii subordonatoare: Se v�d �i acum urmele1/ c� animalul a trecut pe aici.2/

Elementele jonc�ionale

• Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât (câte, câ�i, câte) cu sau f�r� prepozi�ii:

Dup� lupte seculare1/ care au durat aproape treizeci de ani2/ iat� visul nostru împlinit.1/ (I.L.Caragiale) Bunicul mi-a povestit dramele1/ pe care le-a tr�it în r�zboi.2/ • Conjunc�ii subordonatoare: c�, s�, ca .... s�, dac�: S� mor cu siguran�a1/ c� opt ani de zile m-ai am�git,2/ c� nu m-ai iubit niciodat�.3/ (I.L.Caragiale) Mi-a venit gândul1/ s�-l pândesc pe întuneric.2/ �i-a pus întrebarea1/ dac� poate câ�tiga concursul.2/ • Adverbe relative: unde, când, încotro, cum. Nu voi uita niciodat� satul1/ unde am copil�rit.2/ Nu voi uita niciodat� clipa1/ când te-am v�zut prima dat�.2/

34

Dar eu m� lupt cu gândul1/ cum s�-i port de cheltuial�.2/ (Ion Creang�)

Observa�ie: Propozi�iile atributive introduse prin adverbele relative unde, încotro, când, cum urmeaz�, de obicei, dup� substantive ce exprim� ideea de loc (loc, localitate, strad�, �ar�, etc.), de timp (clip�, moment, zi, noapte, s�pt�mân�, an, epoc�, etc.), respectiv de mod (fel, mod, împrejurare), iar adverbele relative pot fi înlocuite cu pronume relative precedate de prepozi�ii: Visul ei de tinere�e a r�mas în taina poienii1/ de unde (din care) se vedeau satele �i apele Orheiului.2/ (M. Sadoveanu) Modul1/ cum (în care) a rezolvat problema2/ dovede�te mult� inventivitate.1/

Topica • St� dup� cuvântul (substantiv, pronume, parte de vorbire cu valoare de substantiv) determinat (vezi exemplele de mai sus).

• Dac� cuvântul determinat nu ocup� ultimul loc în regent�, subordonata atributiv� apare intercalat� în structura propozi�iei recente:

Sub cire�ii s�lbatici,1/ care coborau r�d�cinile c�tre oasele mor�ilor,2/ se f�cu în lumina dimine�ii t�cere.1/ (M. Sadoveanu)

Observa�ii • Când elementul jonc�ional este un pronume relativ în cazul G. (c�rui, c�rei, c�ror), el se acord� în gen �i num�r cu substantivul regent din fa��, iar articolul posesiv (al, a , ai, ale) se acord� cu substantivul urm�tor din propozi�ia atributiv�:

Am un coleg1/ al c�rui rezultat îl cuno�ti.2/ Am un coleg1/ ale c�rui rezultate le cuno�ti.2/ Am o coleg�1/ al c�rei rezultat îl cuno�ti.2/ Am o coleg�1/ ale c�rei rezultate le cuno�ti.2/ • Propozi�ia atributiv� introdus� prin conjunc�ia s� dup� o propozi�ie

regent� în care apare verbul a avea + substantiv poate fi confundat� cu o subordonat� completiv� indirect�:

Abia avu putere1/ s� se st�pâneasc�.2/ Propozi�ia (2) este o subordonat� atributiv� (nu completiv� indirect�), pentru c� poate fi contras� într-un atribut verbal: Abia avu putere de a se st�pâni. • O propozi�ie atributiv� de tip special este propozi�ia atributiv�

apozi�ional�. Raportul sintactic apozi�ional, situat la grani�a dintre coordonare �i subordonare, poate fi exprimat în fraz�:

o Prin pronumele relativ compus ceea ce (când propozi�ia atributiv� apozi�ional� se refer� la întregul con�inut al regentei):

România a f�cut pa�i importan�i spre Europa,1/ ceea ce va avea urm�ri pozitive pentru to�i cet��enii ��rii.2/ o Cu ajutorul adverbelor explicative (adic�, anume, �i anume):

S-a ajuns la un consens,1/ adic� nimeni nu s-a opus.2/

35

Verifica�i-v� cuno�tin�ele! 1. Identifica�i atributele, ar�ta�i felul lor �i preciza�i care este cuvântul determinat de ele:

a. Greierul, cânt�re� neobosit al zilelor de var�, amu�ise istovit, sub în�l�imea ocrotitoare a ierburilor. (Calistrat Hoga�)

b. Pe lâng� el, cobora, chinuit�, singura c�rare mai lesnicioas� celor câteva case de oameni, întemeiate în acest cuib de vulturi. (Gala Galaction)

c. Nici tunarii de lâng� Otopeni nu �tiuser� chiar în mod sigur ce rol jucase b�t�lia lor în ap�rarea nu numai a capitalei, ci �i a altor puncte esen�iale ale situa�iei militare. (Marin Preda)

d. puternic� suflare de vânt trec�toare �i iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzi�uri, se stinse tânguios �i jalnic, în nesf�r�itul umbros al dep�rt�rilor. (C. Hoga�)

e. Din strea�ina mun�ilor, ce-nal�� marginea ��rii de la Severin pân� la Dorohoi, râuri frumoase, d�t�toare de via�� �i nenum�rate pâraie se despletesc, în c�r�ri de argint, peste-ntinsele �esuri ale Valahiei �i printre dealurile blânde ale Moldovei. (A. Vlahu��)

2. Spune�i la ce mod sunt verbele cu func�ia sintactic� de atribut din textele urm�toare:

a. De ce, de ne-ce, nu �tiu; dar �tiu c� au pus pe fiecare bilet de închiriat. (I.L.Caragiale)

b. Pomi suferind de g�lbinare ne ies în drum. (L. Blaga) c. El avu nesocotin�a de a p�r�si aceast� minunat� pozi�ie �i de a lua în goan� pe

transilv�neni. (N. B�lcescu) 3. Ce deosebire exist� între atributele scrise cursiv, în privin�a acordului �i a felului atributelor:

a. Creionul acesta este aici. Creionul acestuia este aici. b. Casa mea este lân� �osea. Casa alor mei este lân� �osea. c. Fiecare p�rere este interesant�. P�rerea fiec�ruia este interesant�. d. Niciun r�spuns n-a fost corect. R�spunsul niciunuia n-a fost corect. e. Cartea lor este curat�. Cartea alor lor este curat�.

4. Corecta�i gre�elile de acord din enun�urile urm�toare:

a. B�iatului acesta i-am dat ni�te c�r�i care nu erau a mele. b. Am povestit elevului cel harnic istorisirile auzite de la p�rin�ii mele. c. Ni�te caiete a tale �i ni�te creioane ai s�i erau pe mas�.

5. Delimita�i frazele, afla�i propozi�iile atributive, stabili�i elementul jonc�ional �i cuvântul determinat din propozi�ia regent�:

a. M� gândeam la vremea când am cutreierat cu tine aceste locuri, când am mâncat ou� r�scoapte... (M. Sadoveanu)

b. Din co�urile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale de fum ce se risipesc molatic în zarea nesfâr�it�. (A. Vl�hu��)

c. Am cerut l�nuriri dac� b�trânii au de toate. d. Prietenul meu a luat decizia s� treac� zilnic pe la bibliotec� �i s� împrumute c�r�ile pe

care nu le are în biblioteca personal�.

36

6. Identifica�i elementele jonc�ionale care introduce subordonatele atributive din urm�toarele fraze �i stabili�i func�ia sintactic� a acelora care au func�ie sintactic� în propozi�ia atributiv�:

a. Mun�ii spre care c�l�toresc atâtea nave f�r� nume se v�d în dep�rtare. (Geo Bogza) b. Nu le mai face�i ziduri unde s�-nchid-avere... (M. Eminescu) c. �i dup� mintea ce o aveam, ne-am fi întors înapoi atunci ... (Ion Creang�) d. De atâtea ori avu impresia c� gura cuptorului se casc� uluitor, c� podul lunec� peste

j�ratec cu el cu tot. (Al. Sahia) e. Regimentul primise ordin s� plece.

7. Prin extensie, transforma�i atributele scrise cu litere cursive din urm�toarele propozi�ii în subordonate atributive: Luncile întinse de-a lungul râului erau rodnice. ....................................................................................................................................................... Am lansat ideea organiz�rii unei excursii literare. ....................................................................................................................................................... Scriitorul a vizitat satul natal. ....................................................................................................................................................... Elevul silitor este apreciat de profesori. ....................................................................................................................................................... Poezia citit� mi-a creat mare satisfac�ie. ....................................................................................................................................................... 8. Care din propozi�iile introduse prin pronumele relative ce �i care sunt atributive?

a. �tiu ce vrei s� spui. b. Nu-i chiar r�u ce propui. c. P�rerea ce mi-am f�cut-o despre tine r�mâne valabil�. d. Nu se �tie care va învinge. e. Sportivul care persevereaz� v� ajunge campion

9. Identifica�i gre�elile de acord din frazele urm�toare �i corecta�i-le:

a. Aceast� carte a c�ror pagini sunt învechite a fost citit� �i de mine. b. �tiu c� e o carte în al c�rui cuprins g�se�ti multe lucruri folositoare. c. Am un vecin a c�rei c��el este simpatic. d. Colega a c�rui p�rin�i au plecat tr�ie�te singur�. e. Profesorul a c�rei comportament este dur nu este agreat de elevi.

37

Complementul direct (Cd)

Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� obiectul asupra c�ruia se exercit� ac�iunea exprimat� de un verb tranzitiv (locu�iune verbal� tranzitiv�) sau rezultatul acesteia.

Cuvântul regent • Verb tranzitiv: Cunosc un loc lini�tit în valea umbrit�. • Locu�iune verbal�: Am b�gat de seam� nelini�tea ta. • Interjec�ie tranzitiv� (iat�, iaca, uite): Iat� drumul cel bun!

Exprimarea complementului direct

• Substantiv în cazul acuzativ cu sau f�r� prepozi�ie: �i aceast� istorisire am scris-o în lini�tea unei pris�ci. (M. Sadoveanu) Agripina suia din greu ajutând pe M�riuca �i pe Vlad �i ferind pe P�una� din poal�. (Gala Galaction)

• Locu�iune substantival�: Ur�sc statul de vorb� f�r� folos.

• Pronume (de diferite tipuri, cu excep�ia celui de înt�rire) în cazul

acuzativ cu sau f�r� prepozi�e: Eu v� a�tept în ograda bisericii. – pron. personal f�r� prepozi�ie; Pe noi nu ne intereseaz� problema voastr�. – pron. pers. cu prepozi�ie; S-a înscris pe sine primul. – pronume reflexiv; Cheam�-i �i pe ai mei. – pron. posesiv; Pe ace�tia nu i-am v�zut niciodat�. – pron. demonstrativ; Pe fiecare îl intereseaz� ceva. – pronume nehot�rât; N-am spus nimic p�rin�ilor. – pronume negativ; Pe care vrei? – pronume interogativ; Spune-mi1/pe care vrei.2/– pronume relativ; Pe dumnealui nu-l învinuim. – pronume de polite�e.

• Numeral substantivizat: Pe cei doi i-am întâlnit în parc. Pe al doilea îl cunosc de anul trecut. I-am invitat pe amândoi.

• Verb la modul nepersonal: Nu �tie a scrie corect. – infinitiv; Aud cântând pe strad�. – gerunziu; Înc� n-am terminat de înv��at. – supin.

• Adverb substantivizat: Mi-ai f�cut un bine cu asta.

• Interjec�ie: Am auzit un trosc!

Topica În mod obi�nuit, st� dup� cuvântul determinat. Punctua�ia Nu se desparte niciodat� de verbul regent sau de locu�iunea verbal�

tranzitiv�.

38

Observa�ii 1. Complementul direct se construie�te f�r� prepozi�ia pe când este exprimat prin:

• Substantiv comun: Îmi place muzica lui Mozart. • Substantiv propriu articulat: Iubesc mult Dun�rea �i Carpa�ii. • Pronume personal sau reflexiv, forme neaccentuate: Nu te vom uita nicicând. Prea mult se laud�. • Adjectiv substantivizat prin articol hot�rât enclitic: Iubesc frumosul în art�.

2. Complementul direct se construie�te cu prepozi�ia pe când este exprimat prin:

• Substantiv propriu nume de persoan� sau de animal: L-am z�rit pe Dan în mul�ime. Îl iubesc mult pe Grivei. • Pronume personal �i reflexiv, forme accentuate, pronume posesiv,

de polite�e, demonstrativ, nehot�rât, negativ, interogativ, relativ: Pe tine te cunoa�te mult� lume.

Se laud� pe sine tot timpul. I-am înt�lnit pe ai t�i la teatru. Pe ceilal�i îi �tii �i tu. Ai mai cunoscut �i pe altcineva acolo. N-ai v�zut pe nimeni acolo? Pe cine ai invitat la aniversarea ta? Nu �tim1/ pe cine s� vot�m.2/ • Numeral substantivizat: Îi cunosc foarte bine pe amândoi. • Substantiv comun identic cu subiectul a�ezat înaintea verbului

tranzitiv: Cui pe cui se scoate. • Substantiv precedat de numeral: I-am întâlnit pe cei doi colegi ai t�i. • Adjectiv substantivizat prin articol nehot�rât: Toat� familia îl r�sfa�� pe cel mic. • Când se citeaz� un cuvânt: El pronun�� altfel pe „�”. A uitat s� scrie pe „�i”. • Substantiv comun, identificat de vorbitor (denume�te gradul de

rudenie, profesiunea, func�ia sau rangul social): L-am v�zut pe dirigintele nostru. Ioana o ajut� zilnic pe mama. Muncitorii îl apreciaz� pe acest inginer.

3. Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o form� neaccentuat� a pronumelui personal.

• Reluarea complementului direct este obligatorie când acesta st� înaintea verbului tranzitiv �i este exprimat prin substantiv comun articulta cu articol hot�rât sau este construit cu prepozi�ia pe: Pove�tile acestea le �tiu de la bunica.

39

Pe tine te cunoa�te tot ora�ul. Pe Lumini�a o apreciaz� to�i colegii. • Anticiparea complementului direct este obligatorie când este

exprimat prin pronume personal, reflexiv, posesiv �i demonstrativ: Eu l-am v�zut pe el în fa�a bibliotecii.

El se laud� pe sine în mod exagerat. Nu le-am v�zut pe ale voastre. Nu i-a întrecut pe ceilal�i.

40

Propozi�ia subordonat� completiv� direct� (CD)

Rolul în fraz� Coresounde unui complement direct �i arat� obiectul asupra c�ruia se exercit� ac�iunea unui verb din propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat din propozi�ia regent�

• Verb (locu�iune verbal�) tranzitiv: Eu cred1/ c� ve�nicia s-a n�scut în sat.2/ (L.Blaga) B�gai de seam�1/ c� soarele fusese cu mult mai harnic decât mine.2/ (Calistrat Hoga�)

• Interjec�ie predicativ� (iat�, iaca, uite):

Iat�1/ unde am ajuns!2/ Elemente jonc�ionale

• Conjunc�ii subordonatoare: c�, s�, ca ...s�, dac�.: Spune-i curat 1/ C� m-am însurat.2/ (Miori�a) Am înv��at1/ s� pre�uiesc lucrurile valoroase.2/ Întâmplarea a f�cut1/ ca el s� devin� vecinul meu.2/ L-am întrebat1/ dac� mai vine pe la noi.2/

• Pronume relative sau nehot�râte: care, cine, ce, cât (cât�, câte,

câ�i), oricine, oricare, orice, ceea ce: Am decis1/ care dintre noi va pleca.2/ R�mâne de v�zut1/ cine este acest str�in.2/ Vitoria le povesti1/ ce f�cuse,2/ ce v�zuse3/ �i ce aflase la Suha, în partea cealalt� a muntelui.4/ (M. Sadoveanu) Ne-a relatat1/ ceea ce a v�zut.2/ Poli�ia rutier� amendeaz�1/ pe oricine nu respect� regulile de circula�ie.2/

• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât�, câ�i, câte): Nu �tim precis1/ care drum este mai pu�in anevoios.2/ L-am întrebat1/ cât timp va r�mâne la noi.2/

• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, cât: Nu �tim1/ unde a plecat.2/ Am aflat1/ când se va întoarce.2/ Am în�eles1/ cum se rezolv� aceast� problem�.2/ Vezi1/ cât stai acolo.2/

Topica De obicei st� dup� propozi�ia regent�. Punctua�ia Când st� dup� propozi�ia regent� nu se desparte prin virgul� de regent�. Când

st� înaintea regentei, de obicei, se desparte prin virgul� de regent�. Observa�ii 1. Propozi�iile completive directe introduse prin pronume sau adjective

pronominale relative �i nehot�râte referitoare la persoane �i înso�ite de prepozi�a pe, dac� stau în fa�a regentei, sunt relauate în mod obligatoriu sau, dac� stau dup� regent�, sunt anticipate (facultativ) printr-un pronume personal în cazul acuzativ, form� neaccentuat�, a�ezat în propozi�ia regent�: Pe cine te ajut�1/ s�-l aju�i �i tu.2/ S�-(l) aju�i �i tu1/ pe cine te ajut�.2/ 2.Pe lâng� verbele a anun�a, a asculta, a examina, a întreba, a interoga, a înv��a, a ruga, a sf�tui, a vesti pot ap�rea atât un complement direct, cât �i o

41

propozi�ie completiv� direct� sau chiar dou� propozi�ii completive directe, dintre care una se refer� la o persoan�, cealalt� la o ac�iune:

Ne-a înv��at1/ s� patin�m.2/ Cd CD Am întrebat1/ pe oricine am întâlnit în cale2/ unde se afl� cetatea medieval�.3/ Pe cine am întrebat? – pe oricine am întâlnit în cale; Ce am întrebat? – unde se afl� cetatea medieval�.

42

Verifica�i-v� cuno�tin�ele! 1. Identifica�i complementele directe �i stabili�i partea de vorbire prin care ele sunt exprimate:

a. Vede arzând pe el casa �i i-a lene s� ias�. (Folclor) b. Maria nu r�spunde nimic la aceste din urm� cuvinte. (N. Filimon) c. �i din ceasul acela, au început a vorbi ele între ele... (Ion Creang�) d. Bun staroste mi-am g�sit. (Ion Creang�) e. Pe câmp o moale c�ldur� / M� urm�re�te statornic. (L.Blaga)

2. Explica�i de ce unele complemente directe sunt construite cu prepozi�ia pe �i altele f�r� prepozi�ia pe. Ar�ta�i ce loc ocup� ele fa�� de regentul lor.

a. Eu s� te întreb pe dumneata, nu dumneata pe mine. (I.L.Caragiale) b. Amicul meu salut� foarte familiar pe domnul din tr�sur�. (I.L.Caragiale) c. Personalul trenului umbl� forfota, examinând roatele tamponate cu toat� presiunea.

(I.L.Caragiale) d. Ochii mei nu p�r�seau o clip� pe nevasta lui Lipan.(M. Sadoveanu) e. Au poftit carne fript� pe gr�tar �i pâine alb�. (M. Sadoveanu)

3. G�si�i complementele directe, spune�i prin ce sunt exprimate �i explica�i reluarea sau anticiparea lor prin pronume personale neaccentuate:

a. R�scoala am stârnit-o noi to�i, satul întreg. (Zaharia Stancu) b. Nu-l v�zusem de mult pe domnu Trandafir. (M. Sadoveanu) c. S�l��ile din gr�dina ursului, pielea �i capul cerbului le-a dus la st�pânu-s�u cu toat�

inima... (Ion Creang�) d. Pe mine, odinioar�, pas�rea asta m-a prigonit mult. (Vasile Voiculescu)

4. Spune�i de ce în unele propozi�ii de mai jos complementul direct este reluat �i în altele nu:

a. L-am v�zut pe colegul meu. b. Am v�zut un coleg. c. M� duc la �coal�. d. M-a chemat mama. e. Pe mine nu m-a chemat nimeni. f. Nu-l v�d pe Ion. g. Nu v�d mun�ii.

5. Sublinia�i predicatele, delimita�i frazele în propozi�ii, stabili�i subordonatele completive directe �i cuvintele determinate de ele din propozi�iile regente:

a. Am f�cut ce am crezut c� trebuie s� fac. (I.L.Caragiale) b. întreb� dincotro vine �i mai ales unde are de gând s� poposeasc�. (M. Sadoveanu) c. Nu �tiu dac� cunoa�te careva dintre cei mai tineri unde a fost prisaca lui Buburuz.

(M.Sadoveanu) d. Iar str�inii îl întreab� iar, dar cu glasurile cu totul schimbate �i cu alt� lumin� în ochi,

de unde-i �i la ce �coal� a înv��at, cum î�i ptrece via�a.

43

Complementul indirect (Ci) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� obiectul c�ruia i se atribuie o

ac�iune, o însu�ire sau o caracteristic�. Cuvântul determinat

• Verb: M-am întâlnit cu el la teatru. La ora de literatur� am vorbit despre nuvel�. I-am împrumutat bani lui Vasile.

• Locu�iune verbal�: D�du foc cur�ii de la Murgeni el singur, cu mâna lui. (M. Sadoveanu) �i-a dat seama de gre�eala f�cut�.

• Adjectiv: Mi-e inima de lacrimi plin�. (G. Co�buc) Acesta este un obiect necesar familiei.

• Adverb: Ei sunt gata de plecare în câteva minute. E r�u de ei.

• Interjec�ie: Vai de masul nostru. (Ion Creang�)

Exprimarea complementului indirect

Substantiv: o În cazul dativ: Acu�i îi spun mamei c� m� duc la c�lug�rie. (Ion Creang�) S-a adresta respectuos colegilor. o În acuzativ (cu prepozi�iile cu, la, de la, f�r�, despre, din, etc.) În zadar vrea s� ia parte / �i el la discu�ie. (G. Topârceanu) Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Ca�avencu. (I.L.Caragiale) o În gentiv (cu prepozi�iile împotriva, asupra, contra, etc.): Ar trebui s� lupt�m împotriva nedrept��ilor.

Adjective:

o Adjective propriu-zise sau provenite din participiu (la cazul A. cu prepozi�iile de, din, la, în):

Din alb s-a f�cut ro�u. Din necugetat a devenit om cu st�pânire de sine. o Adjective pronominale posesive cu prepozi�iile specifice

genitivului (împotriva, asupra, deasupra, contra): To�i s-au ridicat împotriva noastr�.

Pronume în cazurile:

o Dativ: Lui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiec�ruia ) i-am dat o carte. Nim�nui nu am vorbit despre cele v�zute. Cui ai vorbit despre cele v�zute? o Acuzativ cu prepozi�ie (de, despre, cu, f�r�, etc.): Mi-e dor de el (de dumnealui, de ai mei, de acela, de fiecare). Se gânde�te numai la sine.

44

Nu mi-a vorbit de tine. De cine î�i aminte�ti dintre ei? Nu se teme de nici unul dintre ei. o Genitiv: Am luptat împotriva lui (împotriva dumnealui, împotriva alor mei, împotriva acestora, împotriva fiec�ruia). Contra cui ai votat? Împotriva nim�nui nu am vorbit.

Numeral substantivizat: M� gândesc mereu la trei dintre colegii mei. Mi-am amintit numai de al doilea dintre ei. Verb la modurile:

o Infinitiv: Eram totu�i departe de a ghici drama petrecut� fulger�tor. o Gerunziu: Excursioni�tii nu se mai s�turau admirând peisajul. o Supin: S-a apucat de înv��at abia acum.

Topica Poate sta atât dup�, cât �i înaintea cuvântului determinat: Mi-ai promis c� nu mai vorbe�ti despre asta. De la arcul Carpa�ilor am în�eles c� putem visa. (Nichita St�nescu)

Punctua�ia Nu se desparte prin virgul� de cuvântul determinat. Observa�ii 1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale �i adjective care se

construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a se gândi (la), a consta (în), a se pricepe (la), a rezulta (din), a se bucura (de), a se mul�umi (cu), a se teme (de), a fi demn (de), a fi mândru (de), a fi dispus (la), a fi satisf�cut (de), a fi hot�rât (la), etc. În parantez� sunt trecute prepozi�iile care leag� complementul indirect de cuvântul regent. 2. În func�ie de pozi�ia fa�� de cuvântul regent, complementul indirect în cazul dativ poate fi reluat sau anticipat printr-un pronume personal, forma neaccentuat�:

o Se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau pronume ori de câte ori este a�ezat înaintea cuvântului regent: C�l�torului îi �ade bine cu drumul.

o Complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat printr-un substantiv nume de persoan� sau prin pronume �i st� dup� cuvântul regent:

I-am restituit colegului cartea împrumutat�. Mama i-a cântat copilului un cântec de leag�n.

45

Propozi�ia subordonat� completiv� indirect� (CI)

Defini�ia Este subordonata care îndepline�te în fraz� func�ia de complement indirect pe lâng� cuvântul determinat din regent�.

Cuvântul determinat din propozi�ia regent�

• Verb sau locu�iune verbal�: M� tem1/ c� n-am s� te mai v�d...2/ (Nichita St�nescu) Se gândea1/ s� plece mai repede.2/ Nu �i-a dat seama1/ ce a f�cut.2/ Mi-am adus aminte1/ de ce mi-ai spus atunci.2/

• Adjectiv sau locu�iune adjectival�: Nevasta era b�nuitoare �i deprins�1/ s� tresar� la orice în�ep�tur�.2/ (M.Sadoveanu) Nu era în stare1/ s� scoat� o vorb� în�eleapt�.2/

• Adverb: Minodora se cuib�rise pe un sc�unel, jos, gata1/ s� sar� oricând.2/ (M. Sadoveanu)

• Interjec�ie:

Vai1/ de cine nu se preg�te�te cumsecade.2/ Bravo1/ cui învinge.2/

Elemente jonc�ionale

• Conjunc�ii subordonatoare: c�, s�, ca ...s�, dac�, de, etc.: Abia mâine vom fi siguri1/ dac� vom participa la concurs.2/ M-am gândit1/ s�-i fac o surpriz�.2/ Sunt convins1/ c� vom reu�i împreun�.2/

• Pronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, cât (cât�, câ�i, câte):

Am spus povestea1/ cui m-a ascultat.2/ M-am gândit1/ cine putea face a�a ceva.2/ Ei nu s-au gândit1/ câ�i s� invite la banchet.2/

• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât�, câ�i, câte): Ei nu s-au gândit1/ câ�i oaspe�i s� invite la banchet.2/ Sunt satisf�cut1/ de ce rezultate ai ob�inut.2/ Nu ne-am hot�rât1/ în ce direc�ie s� mergem.2/

• Pronume �i adjective pronominale nehot�râte: oricine, orice,

oricare, oricât: Se teme1/ de oricine îl amenin��.2/ Acord aten�ie1/ oricui spune adev�rul.2/ Se teme1/de orice animal se apropie de el.2/

• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro: Gânde�te-te1/ cum se poate rezolva aceast� problem�.2/ El nu s-a hot�rât1/ când s� plece2/, încotro s� se îndrepte3/ �i unde s� se opreasc� pentru odihn�.4/

Topica Poate sta înainte, cât �i dup� regent�: De ce mi-ai spus tu1/ îmi aduc aminte mereu.2/ Îmi aduc aminte mereu1/ de ce mi-ai spus tu.2/

46

Punctua�ia Indiferent de pozi�ia pe care o ocup� în fraz�, nu se desparte prin virgul� de propozi�ia regent�.

Observa�ii Cu verbul a-�i aminti �i cu locu�iunea verbal� a-�i aduce aminte se pot construi atât subordonate completive directe, cât �i subordonate completive indirecte:

• Subordonat� completiv� direct�: Mi-am amintit1/ când am fost ultima oar� la voi.2/ I-am adus aminte1/ c� plecarea nu se poate amâna.2/

• Subordonat� completiv� indirect�: Mi-am amintit1/ de ce mi-ai vorbit atunci.2/ Mi-am adus aminte1/ de ce mi-ai vorbit atunci.2/

47

Verifica�i-v� cuno�tin�ele! 1. Identifica�i complementele indirecte �i cuvintele determinate de ele din textele urm�toare:

a. De înv���tura aceasta veche a bunicului uitasem... (M. Sadoveanu) b. Orheianu se opri �i zise c-un fel de mul�umire, rotindu-�i ochii asupra tuturor celor

de fa��. (M. Sadoveanu) c. Astfel aten�i / La tot �i la toate / Am înv��at mereu / S� fim ve�nici. (Marin

Sorescu) d. Iar tu de omor / S� nu le spui lor. / S� le spui curat / C� m-am însurat / C-o mândr�

cr�ias� / A lumii mireas�. (Miori�a) e. Z�rile de farmec pline / Str�lucesc în lumini�. (G. Co�buc) f. Adu-�i aminte de mama ta �i de tat�l t�u, când �ezi în mijlocul celor mari. (Folclor)

2. Explica�i reluarea �i anticiparea complementului indirect prin pronume personal neaccentuat în dativ:

a. Unora din b�ie�i le da teme, pe al�ii îi asculta. (M. Sadoveanu) b. B�trânelului îi d�du întâi ocol. (M. Sadoveanu) c. Nevestei mele s�-i mai spui / S�-mi cumpere o coas�. (G. Co�buc) d. Lui Bologa îi era scârb�, cu Gross în frunte. (liviu Rebreanu) e. Îi d� zestre Petru�ii �ase boi. (Camil Petrescu)

3. Alc�tui�i câte trei propozi�ii în care s� fie complemente indirecte exprimate prin verbe la supin, substantive �i pronume în genitiv precedate de prepozi�ii �i/sau locu�iuni prepozi�ionale. 4. Analiza�i morfologic �i sintactic cuvintele scrise cursiv: Din parte-mi, fiecare s� s� fac� ce vrea, dar spune�i-mi cum o s-o scoate�i la cap�t în felul acesta. 5. Identifica�i predicatele, delimita�i frazele în propozi�ii, afla�i subordonatele completive indirecte, analiza�i morfologic regentul �i elementul jonc�ional:

a. Îmi aduc aminte cum s-a f�cut o sear� cald� �i luna se ridica deasupra livezilor, în r�s�rit. (M. Sadoveanu)

b. Nu-�i dai seama c� eu î�i vreau binele... (G.C�linescu) c. R�cni din r�sputeri, gata s�-�i piard� echilibrul (Titus Popovici) d. �i dintr-o dat�, se mir� singur cât era de bucuros c� venise aici. (Titus Popovici) e. Uletul apei ne sile�te s� vorbim tare. (Al. Vlahu��) f. Pe urm� poveste�te cui are vreme s�-l asculte. (I.L.Caragiale)

6. Spune�i ce fel de subordonat� este fiecare introdus� prin pronumele relativ cine:

a. Nu se �tie cine a venit. b. Întrebarea este cine a venit. c. Nu-mi dau seama cine a venit. d. Nu �tiu cine a venit.

48

Complementul circumstan�ial de loc (Ccl) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat�:

• Locul ac�iunii: O doin� plânge sus pe culme. (O. Goga) • Direc�ia ac�iunii: Un salcâm privi spre munte. (G. Topârceanu) • Punctul de pornire al ac�iunii: ... i se p�ru c� îl love�te în fa�� r�coarea apelor pornite de la munte. (F�nu� Neagu) • Limita spa�ial�: ... omoar� calul dac� o �ine a�a pân� la pod. (F. Neagu) • Spa�iul str�b�tut: Tot umblând din loc în loc, am ajuns cumva acolo.

Cuvântul determinat

• Verb: Am z�rit lumin� pe p�mânt. (Marin Sorescu) (Vezi exemplele de mai sus) • Locu�iune verbal�: Am luat-o la s�n�toasa spre ograd�. • Adjectiv: Am un câine alb la picioare. • Interjec�ie: Hai mai aproape! �ac, �ac prin copac / Fâ�, fâ� prin tufi�. (Folclor)

Exprimarea complementului circumstan�ial de loc

• Substantiv în cazul acuzativ f�r� prepozi�ie (înso�it de un atribut cu sens cantitativ) sau cu prepozi�ie ori locu�iune prepozi�ional� (în, la, pe, dup�, între, lâng�, din, spre, înspre, dinspre, dintre, de la, pân� la, de pe la, printre, peste, aproape de, departe de, dincolo de): Ionel parcurge zilnic cinci kilometri.

S-a ivit pe culme toamna. (G.Topârceanu) Plaja este aproape de port. Ne-am odihnit dincolo de râu.

• Substantiv în cazul genitiv precedat de o prepozi�ie (înaintea, asupra, deasupra, înd�r�tul, înapoia, dedesubtul) sau de o locu�iune prepozi�ional� (în fa�a, în spatele, de-a lungul, în susul, în stânga, etc.)

Avioanele zboar� deasupra norilor. Tu nu �tii c� pe�tele merge numai în susul apei? (F.Neagu) Gr�dinile sunt amenajate mai ales de-a lungul râului.

• Substantiv în cazul dativ (dativ locativ): R�mâi locului!

• Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ precedat de prepozi�ii (înaintea, înapoia, înd�r�tul, asupra, deasupra) sau de locu�iuni prepozi�ionale (în fa�a, în spatele, în jurul, în stânga, etc.): El locuie�te asupra noastr�.

Domnul s-a a�ezat în spatele vostru. • Pronume în cazurile acuzativ �i genitiv, cu acelea�i prepozi�ii sau

locu�iuni prepozi�ionale ca �i la substantiv �i dativ posesiv, precedat de prepozi�ii cu regim de genitiv:

49

Ei locuiesc lâng� noi (lâng� dumnealui, ai no�tri, lân� ace�tia). Ne-am a�ezat în spatele lor (în spatele dumnealui, în spatele alor no�tri, în spatele acestora, în spatele altora). Înaintea cui ai stat la spectacol? Am stat înaintea cui mi-a pl�cut. În fa�a nici unuia dintre voi nu am v�zut c�r�i sau caiete. Cartea se afl� înainte-�i. �i le pusese înainte-�i. • Numeral cu prepozi�ie: Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea. • Adverb de loc sau locu�iune adverbial�: Vedeam Ceahl�ul la apus / Departe-n z�ri albastre dus. (G. Co�buc) Fugea de colo pân� colo. În dreapta �i în stânga vezi brazi falnici.

Topica De obicei st� dup� cuvântul determinat. Punctua�ia În mod obi�nuit nu se desparte prin virgul� de cuvântul regent. Dar sunt �i

excep�ii: • Complementele circumstan�iale de loc coordonate prin juxtapunere

sau prin conjunc�ii sau locu�iuni conjunc�ionale cu excep�ia lui �i, ori, sau nerepetate, se despart prin virgul�:

Ieri am fost în ora�(,) în parc �i la stadion. Nu l-am g�sit nici în gr�din�(,) nici în curte. • Complementul circumstan�ial de loc cu sau f�r� determin�ri, a�ezat

între subiect �i predicat, se izoleaz� între virgule dac� subiectul este a�ezat înaintea predicatului: Copiii(,) aici(,) se pot juca în voie.

• Dac� subiectul este a�ezat dup� predicat, complementul circumstan�ial de loc, intercalat între acestea, se izoleaz� între dou� virgule dac� se insist� asupra lui: Mergi(,) acolo(,) �i tu!

• Se desparte prin virgul� atunci când este a�ezat altundeva decât locul ocupat în mod normal de c�tre complemente:

La �coal�(,) profesorul ieri m-a pedepsit.

50

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de loc (CL)

Rolul în fraz� Îndepline�te func�ia de complement circumstan�ial de loc ar�tând locul ( în sensul descris la complement) în care se petrece ac�iunea din propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat

• Verb: Vei pleca1/ unde î�i spun eu.2/ • Locu�iune verbal�: A luat-o la fug�1/ încotro vedea cu ochii.2/ • Interjec�ie:

Hai1/unde ne-am propus!2/ • Adjectiv: Victorioas�,1/ oriunde joac�,2/ echipa a câ�tigat campionatul.1/

Elemente jonc�ionale

• Adverbe relative cu sau f�r� prepozi�ii (unde, de unde, pân� unde, încotro, dincotro, cât) sau compusele lor nehot�râte (oriunde, orideunde, oriîncotro, oridincotro):

Unde intr� soarele,1/ nu intr� medicul.2/ A plecat1/ încotro a v�zut cu ochii.2/ A umblat1/ cât e lumea de mare.2/ Oriîncotro prive�ti,1/ vezi locuri pitore�ti.2/ • Pronume �i adjective pronominale relative: care, ce, cine, cât

(cât�, câ�i, câte) cu prepozi�ii: Plec�m1/ la cine ne-a invitat.2/

Am fost caza�i1/ la ce hotel am dorit.2/ Ne-am îndreptat1/ spre care ne-a invitat.2/ Ne-am îndreptat1/ spre care coleg ne-a invitat.2/ • Pronume �i adjective pronominale nehot�râte: oricine, oricare,

orice, oricât, cu prepozi�ii: Se duce cu pl�cere1/ la oricare îl cheam�.2/ Se duce cu pl�cere1/ la oricare coleg îl cheam�.2/

Elemente corelative în regent�

Uneori în regent� apare advertbul corelativ de insisten�� acolo: Unde nu gândeai,1/ acolo îl aflai.2/ Când adverbul acolo st� înaintea elementuli jonc�ional, nu se desparte prin virgul� de acesta: Departe de ora�, acolo1/ unde încep mun�ii,2/ s-a ridicat o caban� luxoas�.1/

Topica St�, de obicei, dup� regent�. Când se insist� asupra ei, st� înaintea regentei: Ast�zi ne putem duce1/ unde vrem.2/ Unde vreau eu,1/ acolo s� mergi!2/

Punctua�ia Atunci când urmeaz� dup� regent�, de obicei, nu se desparte prin virgul�. Antepus�, desp�r�irea prin virgul� este obligatorie când apare corelativul acolo: Unde nici nu ne-am gândit(,)1/ acolo a ap�rut.2/ Dac� este intercalat� �i este a�ezat� înaintea predicatului regentei, se izoleaz� prin virgule: Elevii(,)1/ unde au vrut(,)2/ puteau merge în parc.1/

Observa�ie Adverbele relative care introduc subordonate circumstan�iale de loc îndeplinesc func�ia de complement circumstan�ial de loc în propozi�iile din care fac parte.

51

Complementul circumstan�ial de timp (Cct) Defini�ia Este partea secundar� a propozi�iei care determin� un verb (locu�iune

verbal�) predicativ sau nepredicativ, o interjec�ie, un adverb sau un adjectiv �i poate ar�ta:

• Timpul ac�iunii: Asear� am v�zut un film excep�ional. • Momentul începerii ac�iunii: A început de ieri s� cad� câte-un fulg. • Durata în timp a ac�iunii: O zi întreag� te-am a�teptat. • Frecven�a ac�iunii: De trei ori �i-am spus povestea. • Limita în timp a ac�iunii: Pân� mâine voi r�mâne aici.

Cuvântul determinat

• Verb predicativ: S� pleci acum de aici! • Verb nepredicativ: Mergând zilnic la bibliotec�,s-a deprins cu cititul • Locu�iune verbal�: Asear� am stat de vorb� cu el. • Interjec�ie: Hai acum cu mine. • Adjectiv: Echipa victorioas� atunci n-a mai fost capabil� de performan��. • Adverb: Azi de diminea�� a venit �i el.

Exprimarea complementului circumstan�ial de timp

• Substantive comune în cazul acuzativ f�r� prepozi�ie, fiind înso�ite de obicei de adjective propriu-zise, de adjectivale pronominale nehot�râte sau de numerale:

A plecat în str�in�tate anul trecut. A stat acolo toat� ziua. Examenul a durat cinci zile. A c�l�torit astfel zile �i nop�i.

• Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepozi�ii sau locu�iuni prepozi�ionale (în, la, dup�, între, spre, din, de la, pân� la, înspre, c�tre, cu, de peste, pân�, înainte de, în timp de, în vreme de, în jur de, aproape de) �i genitiv precedate de prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale (înaintea, asupra, în urma, în timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul, în mijlocul, etc.)

Ionel a sosit la �coal� dup� colegi. Pân� la examen mai avem timp. Înainte de Pa�ti nu va veni. În timp de r�zboi oamenilor le este fric�. În mijlocul iernii au r�mas f�r� lemne. În timpul r�zboiului s-au întâmplat tragedii.

• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv, precedate de acelea�i prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale ca �i substantivele �i în dativ-posesiv, precedate de prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale cu regim de genitiv:

52

Vom pleca de la �coal� dup� el (dup� dumnealui, dup� ai no�tri, dup� ace�tia, dup� to�i). Dup� cine ve�i pleca de la �coal�? Nu vom pleca de la �coal� dup� nici unul dintre ei, ci înaintea lor. Vom pleca acas� înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor no�tri, înaintea acestora, înaintea tuturor). Înaintea cui a sosit? N-am aflat1/ înaintea cui a sosit.2/ A sosit înainte-�i.

• Adjective pronominale posesive în acuzativ precedate de prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale cu regim de genitiv:

Am sosit de la gar� înaintea voastr�. A înv��at poezia înaintea mea.

• Adjective propriu-zise referitoare la vârst�, precedate de prepozi�iia de, în cazul acuzativ:

Îl cunosc de mic pe vecinul meu.

• Numerale cardinale, ordinale �i colective, cu valoare substantival�, în cazurile acuzativ �i genitiv, precedate de acelea�i prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale ca �i substantivul:

Am ajuns la gar� dup� cei doi (dup� cel de-al doilea, dup� amândoi). Am sosit înaintea celor doi (înaintea celui de-al doilea, înaintea amândurora.

• Numerale adverbiale: Azi noapte m-am trezit de dou� ori.

• Verbe la modul: o Infinitiv cu prepozi�ia pân� �i locu�iunea prepozi�ional�

înainte de: Pân� a veni tata, am citit lec�ia. Ai adormit înainte de a termina lec�iile. o Gerunziu: Mergând spre �coal�, m-am întîlnit cu el. o Participiu: Ajuns acas�, m-am apucat de lec�ii.

• Adverbe cu sau f�r� prepozi�ii �i locu�iuni adverbiale de timp (acum, ast�zi, ieri, alalt�ieri, mâine, poimâine, niciodat�, odat�, alt�dat�, asear�, ast�-noapte, atunci, cândva, devreme, dis-de-diminea��, dup�-amiaz�, dup�-mas�, îndat�, întotdeauna, oricând, târziu, uneori, sau adverbe provenite din substantive: noaptea, ziua, iarna, vara, prim�vara, duminica, lunea, vinerea, etc,)

P�rin�ii mei vor sosi mâine. Tata a plecat dis-de-diminea�� de acas�. Din când în când trece �i pe la noi.

Topica Poate sta atât înainte, cât �i dup� cuvântul determinat: Ziua ninge, noaptea ninge, diminea�a ninge iar�! (V.Alecsandri) Am stat trei zile la Bucure�ti.

Punctua�ia Complementul circumstan�ial de timp exprimat prin verb la gerunziu, a�ezat la începutul propozi�iei, se desparte prin virgul� de restul enun�ului: Citind ziarul, am aflat �tiri interesante.

53

Observa�ii Complementul circumstan�ial de timp exprimat prin substantiv este înso�it de numeral sau adjectiv (a treia zi, peste patru zile, peste pu�ini ani, etc.) Aceste structuri trebuie analizate separat: numeralul sau adjectivul este atribut pe lâng� substantivul cu rol de complement circumstan�ial de timp. Uneori complementul circumstan�ial de timp este foarte apropiat de complementul circumstan�ial de loc: Mi-a povestit în drum spre Ia�i.

54

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de timp sau temporal� (CT)

Rolul în fraz� Este subordonata care îndepline�te în fraz� func�ia de complement circumstan�ial de timp, ar�tând momentul, durata, momentul începerii, limita în timp sau frecven�a ac�iunii sau a unei însu�iri exprimate în propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat

• Verb: Va veni1/ dup� ce �i-a terminat treaba.2/ • Locu�iune verbal�: �i-a adus aminte1/ când a ajuns acas�.2/ • Adjectiv:

Înving�toare1/ când a jucat cu Steaua,2/ echipa n-a mai mers a�a de bine ast�zi.1/

• Interjec�ie: Hai1/ când po�i.2/

• Adverb: Ieri1/ când ne-am întâlnit,2/ nu mi-ai spus nimic.1/

Felul subordonatelor temporale

În func�ie de ordinea în care se petrec cele dou� ac�iuni exprimate de propozi�ia regent� �i subordonat�, subordonata temporal� poate fi:

• de anterioritate – ac�iunea din subordonata temporal� se petrece înainte de ac�iunea exprimat� de regent�:

A plecat1/ dup� ce ne-am luat r�mas bun.2/ • de simultaneitate – cele dou� ac�iuni se petrec în mod simultan:

Când înva��,1/ nu-l deranjeaz� nimeni.2/ • de posterioritate – ac�iunea din subordonat� se petrece dup� ac�iunea

exprimat� de propozi�ia regent�: Am ajuns la gar�1/ înainte s� soseasc� trenul.2/

Elemente jonc�ionale

• Adverbe relative (când, de când, pân� când, pe când, cum, cât): Mult� vreme a trecut1/ de când nu ne-am întâlnit.2/ Pe când trecea lâng� biseric�,1/ a dat nas în nas cu popa.2/ Cât a stat la noi,1/ n-a scos o vorb�.2/ Cum au trecut p�râul,1/ s-au odihnit la umbra unui copac.2/

• Adverbe nehot�râte (oricând, oricât, ori�icând): Oricând dore�ti,1/ po�i veni la noi.2/ Po�i sta la noi1/ oricât vrei.2/

• Conjunc�ii �i locu�iuni conjunc�ionale (de, c�, pân�, cât timp, cât�

vreme, de câte ori, de îndat� ce, dup� ce, înainte ca s�, înainte s�, îndat� ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, pân� ce, pân� s�, pe când; dac� – numai în limbaj arhaic �i în limbajul popular):

Dup� ce ne-am odihnit pu�in,1/ am pornit mai departe.2/ Ori de câte ori vine bunica la noi,1/ ne aduce cadouri.2/ Îndat� ce mi-a spus vestea,1/ a disp�rut.2/ Dac� (când) vede1/ c� nu vine nimeni,2/ se apuc� singur de treab�.3/

• Pronume sau adjective pronominale relative sau nehot�râte (cine,

care, ce, cât, oricine, oricare) cu sau f�r� prepozi�ie: Au sosit1/ înaintea cui doreau.2/

55

Te-am a�teptat1/ pân� la ce or� am stabilit.2/ Au sosit1/ înaintea oricui doreau.2/ N-am s� te uit1/ câte zile voi tr�i.2/

Corelative în regent�

Uneori în regent� apare un adverb corelativ: atunci, imediat, îndat�, pe loc, tocmai, etc.: Cum am intrat în camer�,1/ pe loc (imediat, îndat�) m-a luat la întreb�ri.2/

Topica Poate sta atât în fa�a, cât �i dup� regent�: Când am terminat,1/ el era deja departe.2/ Echipa a pornit la drum1/dup� ce b�ie�ii s-au odihnit.2/

Punctua�ia Când st� în fa�a regentei, se desparte prin virgul� de aceasta, iar când st� dup� regent�, în mod obi�nuit nu se desparte prin virgul�: Când vine iarna,1/ natura îmbrac� hain� alb�.2/ Natura îmbrac� hain� alb�1/ când vine iarna.2/

Observa�ii • Adverbul relativ când nu este element rela�ional specializat pentru subordonat� temporal�. El poate introduce în fraz� �i subordonat�:

o subiectiv�: Se �tie1/ când vom porni la munte.2/ o predicativ�: Întrebarea este1/ când vom porni la munte.2/ o pompletiv� direct�: �tiu1/ când vom porni la munte.2/ o completiv� indirect�: Mi-am adus aminte1/ când vom porni

la munte.2/ o atributiv�: Întrebarea1/ când vom pleca la munte2/ m�

preocup�.1/

• Locu�iunile conjunc�ionale în timp ce, în vreme ce, pe când pot introduce �i subordonate opozi�ionale:

Ast�zi este timp frumos,1/ în vreme ce ieri a plouat.2/

• Urm�toarele locu�iuni conjunc�ionale introduc numai subordonate temporale: dup� ce, imediat ce, îndat� ce, pân� s�, ori de câte ori.

• Uneori elementul rela�ional este precedat de adverbe de înt�rire

(tocmai, chiar, mai ales, mai cu seam�) sau de restric�ie (numai, doar) care fac parte din subordonata temporal�:

... �i tocmai când eram hot�rât a spune mamei toate aceste,1/ iaca2/ �i soarele r�sare.3/ (Ion Creang�)

• Adverbul corelativ atunci poate preceda adverbul relativ când, dar el face parte din propozi�ia regent�: Atunci1/ când te chem2/ vino la mine!1/

(Propozi�ia (1) este regent�.) • Foarte rar, elementele jonc�ionale când �i c� apar în propozi�ia

regent�, dar se refer� la subordonat�: Erai un copil, când s-a întâmplat aceasta. (Când erai un copil, s-a întâmplat aceasta.)

56

Verifica�i-v� cuno�tin�ele! 1. Identifica�i complementele circumstan�iale de loc:

a. O iau prin dosul prim�riei �i o apuc pe maidan ca s� ies la bariera „Unirii”. (I.L.Caragiale)

b. A trecut întâi o boare /Pe deasupra viilor, / �i-a furat de prin ponoare / Puful p�p�diilor. (George Topârceanu)

c. În câteva clipe , uneltele de buc�t�rie de sub �andramaua putred� de-afar� î�i luar� locul în tind�, pe prichici �i-n jurul hornului. (M. Sadoveanu)

d. Undeva un zbor se aude. (L.Blaga) e. Acolo, lâng� izvoar�, iarba pare de om�t. (M.Eminescu)

2. G�si�i complementele circumstan�iale de loc �i stabili�i cazul p�r�ii de vorbire prin care ele sunt exprimate:

a. Pe câmpu-nghe�at caii mureau... (N. St�nescu) b. Am mers amândoi de-a lungul cheiului. c. Noaptea o ptrecur� sf�tuind împrejurul focurilor. (Al. Vlahu��) d. Agripina se opri locului. (Gala Galaction) e. Vântul rostogolea praful neîncetat în jurul nostru. f. Privi în juru-i cu obrazul deodat� împietrit. (M.Sadoveanu)

3. Identifica�i subordonatele circumstan�iale de loc, analiza�i morfologic regentul lor �i spune�i ce func�ie sintactic� au cuvintele prin care ele se introduc:

a. Te duci s-aduci pe st�pân de pe unde-i sticlesc ochii �i petrece. (M. Sadoveanu) b. Intra�i pe aleea de lilieci �i ajunge�i unde trebuie. (M. Sadoveanu) c. De unde nu gânde�ti, de acolo sare iepurele. (Folclor) d. Oriîncotro te-i uita, vezi colori felurite. (N.B�lcescu) e. Se uit� înapoi unde-�i l�sase ghiozdanul �i pantofii. (Eugen Barbu)

4. Identifica�i elementele jonc�ionale care introduc subordonatele circumstan�iale de loc �i corelativele din propozi�iile regente:

a. Unde prindea omul, acolo îl oc�ra. (I. Slavici) b. Unde este vorb� mult�, acolo e treab� scurt�. (Folclor)

5. Completa�i fraza cu o propozi�ie regent� încât propozi�ia secundar� s� fie, pe rând, circumstan�ial� de loc, subiectiv�, completiv� direct�, completiv� indirect� �i atributiv�: :................................................................ încotro se îndreapt� ea. 6. Identifica�i complementele circumstan�iale de timp �i ar�ta�i prin ce sunt exprimate:

a. O s�pt�mân�, o lun�, un an de zile n-o s� mai vorbeasc� decât de aventura asta. (I.L.Caragiale)

b. Eu am �tiin�� c� fapta asta s-a petrecut ziua, la asfin�itul soarelui. (M. Sadoveanu) c. Iar� pe marginea drumului, din când în când, d� de pietrarii care cioc�nesc din zori de zi

pân� la apusul soarelui. (I.Slavici) d. De la venirea mea cu a doua domnie �i pân� ast�zi, am ar�tat asprime c�tre mul�i. (C.

Negruzzi) e. În Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese înc� moda mânc�rilor alese. (C.

Negruzzi) f. Pân� acum n-a lucrat nimic �i acuma �ade. (Folclor)

57

7. Alc�tui�i trei propozi�ii: dou� cu complemente circumstan�iale de timp exprimate printr-un substantiv �i un verb la infinitiv precedate de locu�iunea prepozi�ional� înainte de �i una cu un complement circumstan�ial de loc exprimat printr-un substantiv precedat de aceea�i locu�iune prepozi�ional�. 8. Analiza�i sintactic �i morfologic cuvântul sara:

a. Sur�-i sara cea de toamn�. (M. Eminescu) b. Sara pe deal buciumul sun� cu jale. (M.Eminescu)

9. Identifica�i subordonatele temporale din urm�toarele fraze; analiza�i morfologic elementele jonc�ionale �i înlocui�i-le cu altele f�r� s� schimba�i raportul temporal:

a. El se lupt� voinice�te pân’ce izbuti s� ias� din primejdioasa strâmtoare. (A.I.Odobescu) b. De cum a dat în fapte de zori / Veneau cu fete �i feciori. (G.Co�buc) c. Cum se potoli deplin vântul, iat� sosi ��trarul prin ultimele scutur�turi ale ploii.

(M.Sadoveanu) d. Îns� imediat ce p�r�rsi biroul d�du drumul îngrijor�rii �i tensiunii. (Al Ivasiuc)

10. Delimita�i propozi�iile, spune�i în ce raport temporal - fa�� de regent� – se afl� fiecare propozi�ie circumstan�ial� de timp introdus� prin cum �i când:

a. Cuco�ul, cum sc�p� din mâinile mo�neagului, fugi de-acas� �i umbla pe drumuri, bezmetic. (Ion Creang�)

b. Când ajunse cam prin mijlocul ima�ului, Mitru se opri �i r�sufle. (T.Popovici) c. Când coboar� întunericul, lumini se aprind la ferestre. (Geo Bogza)

11. Alc�tui�i fraze cu subordonate circumstan�iale de timp introduse prin locu�iunile conjunc�ionale înainte (ca)...s�, pe dat� ce, o dat� ce, în vreme ce, în timp ce, cât� vreme, de câte ori. 12. Ce fel de propozi�ie este fiecare introdus� prin cât:

a. Nu �tiu cât e ceasul. b. Întrebarea este cât cost� marfa. c. Timpul cât am stat la mare a fost minunat. d. Nu m-am hot�rât cât s� cer. e. Nu se �tie cât este de mare. f. Cât ne �inem de treab�, ne merge bine.

58

Complementul circumstan�ial de mod (Ccm) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� cum se desf��oar� ac�iunea

exprimat� printr-un verb sau cum se prezint� o însu�ire. Cuvântul determinat

• Verb la mod personal sau nepersonal: El se pricepe bine la rezolvarea problemelor. Zicând în sinea lui ceva cu am�r�ciune, a început s� se preg�teasc� de drum.

• Locu�iune verbal�: Mi-am dat seama u�or de cele întâmplate.

• Adjectiv: Avea o barb� mare cât o bidinea.

• Adverb: Vuietul pârâului acoperea destul de bine �ipetele lui.

• Interjec�ie: Hai repede acas�!

Felurile complementului circumstan�ial de mod

Complementul circumstan�ial de mod este de trei feluri: • Complement circumstan�ial de mod propriu-zis: Elevul a intrat repede în clas�. Vorbe�te frumos cu toat� lumea. • Complement circumstan�ial de mod comparativ: Se comport� ca un om matur. Alearg� repede ca vântul. Este înalt cât casa. • Complement circumstan�ial de mod de m�sur�: Pre�urile au crescut cu 25%. Covorul este lung de doi metri.

Exprimarea complementului circumstan�ial de mod

• Substantiv în cazul acuzativ f�r� prepozi�ie: Doarme bu�tean. S-a sup�rat foc.

• Substantiv în cazul acuzativ pecedat de o prepozi�ie, locu�iune prepozi�ional� sau de un adverb comparativ (a, ca, cu, f�r�, dup�, din, în, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit cu, în raport de (cu), în func�ie de, fa�� de, în compara�ie cu, în chip de, la fel ca, cât, decât, ca (�i):

Ei au fost întâmpina�i cu mult� bucurie. A venit la noi f�r� �tirea p�rin�ilor lui. A rezolvat problema ca �i vecinul. S-a preg�tit pentru serbare în func�ie de posibilit��ile sale. Miroase a busuioc. Ora�ul Tokio este mai mare decât Bucure�ti.

• Substantiv în cazul genitiv precedat de propozi�ie sau locu�iune prepozi�ional� (împotriva, în baza, în lumina, în temeiul, pe m�sura):

El vorbe�te împotriva colegilor. A fost condamnat în temeiul legii.

59

• Substantiv în cazul dativ cu prepozi�ie (conform, potrivit): Totul a decurs conform (potrivit) planului.

• Pronume în cazurile: o acuzativ precedat de prepozi�ii, de locu�iuni prepozi�ionale sau de

adverbe comparative (acelea�i ca în cazul substantivului: A venit la noi f�r� el (f�r� dumnealui, f�r� ai no�tri, f�r� acela, f�r� orice). Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru (în raport cu cel�lalt). El este mai mare decât mine (decât dumneata, decât al meu, decât acesta, decât fiecare). Decât cine e mai mare? Nu �tiu1/decât cine e mai mare.2/ o genitiv precedat de prepozi�ii sau locu�iuni prepozi�ionale (acelea�i

ca la substantive): De�i curentul era mare, a înotat împotriva lui. Legea a fost adoptat� �i au ac�ionat în temeiul ei (în temeiul acesteia). o dativ precedat de prepozi�ii sau locu�iuni prepozi�ionale (acelea�i

ca la substantiv) sau f�r� prepozi�ie: A procedat contra lor (contra noastr�, contra acestuia, contra dumnealui, contra fiec�ruia). Potrivit cui a ac�ionat? Este inferior lui ( dumnealui, celuilalt, alor no�tri, altora).

• Numerale: o cu valaore adverbial�: I-am pl�tit triplat. Am muncit însutit. A frânt pâinea în dou�. o cu valoare substantival�:

� în cazul acuzativ cu prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale (acelea�i ca la substantiv):

A ac�ionat în conformitate cu cei patru. Voi veni în func�ie de amândoi. � în cazul genitv cu prepozi�ie sau locu�iune prepozi�ional�

(acelea�i ca la substantiv): El vorbe�te împotriva celor doi. Hot�rârea afost adoptat� în temeiul celei de-a doua dintre legi. � în cazul dativ precedat de prepozi�ii sau locu�iuni

prepozi�ionale (acelea�i ca la substantive): A ac�ionat conform celor trei dintre colaboratori. A procedat contra celor doi (contra celui de-al doilea, contra amândurora). Era mai cumsecade decât primul (decât cei doi, decât amândoi).

• Verbe la modurile nepersonale: o infinitiv precedat de prepozi�ia f�r� sau advrebul comparativ ca:

A plecat f�r� a spune ceva. A-�i scrie temele e la fel de important ca a înv��a.

60

o gerunziu: Venea alergând spre mine. o Participiu cu valoare adjectival� precedat de adverbul comparativ

ca: Am r�mas uimit ca lovit de tr�snet.

• Adverbe sau locu�iuni adverbiale f�r� prepozi�ie sau precedate de adverbe comparative cu valoare de prepozi�ie:

Vorbe�te foarte repede. M-am dus acolo cu de-a sila. Era mai fericit� ca ieri.

• Interjec�ie: �i porenesc ei teleap-teleap.

Topica Poate sta atât înainte, cât �i dup� cuvântul determinat: Fetele �i fl�c�ii, g�ti�i frumos ... foiau prin sat. (I.Creang�) Dumnealor, frumos g�tite, ... a�teapt� cu ner�bdare pe peronul din urbea X. (I.L.Caragiale)

Punctua�ia Nu se desparte prin virgul� de cuvântul determinat. Observa�ii 1. Când într-o propozi�ie avem predicat nominal cu numele predicativ

exprimat prin adjectiv la gradul pozitiv sau comparativ de inegalitate (superioritate sau inferioritate), complementul circumstan�ial de mod este cel de-al doilea termen comparativ: Este atent ca �i mine. Este mai atent decât mine. Este mai pu�in atent ca mine. 2. Adjectivul care st� dup� verb, dar se acord� în gen �i num�r cu substantivul sau cu complementul direct este element predicativ suplimentar: Noaptea se vestea gr�bit�. (C.Hoga�) Cei r�ma�i în picioare a�teptau încorda�i. (F�nu� Neagu) 3. Element predicativ suplimentar este �i verbul la modul gerunziu care st� dup� verbul-predicat �i exprim� o ac�iune paralel� �i simultan� cu acesta: Venea spre mine citind ziarul. (Venea spre mine1/ �i citea ziarul.2/)

61

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de mod (modal�) (CM) Rolul în fraz� Îndepline�te rolul unui complement circumstan�ial de mod , ar�tând cum se

desf��oar� ac�iunea sau cum se prezint� o însu�ire exprimat� prin propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat din propozi�ia regent�

• Verb: A citit compunerea1/ cum a putut.2/ • Locu�iune verbal�: A luat-o la s�n�toasa1/ cât îl �ineau picioarele.2/ • Adjectiv: Tu din tân�r1/ precum e�ti 2/ Tot mereu întinere�ti.1/ (M.Eminescu) • Adverb: Mai bine s� fie1/ ce zice baba2/ decât ce arat� visul meu.3/ (M.Sadoveanu)

Felul �i elementele jonc�ionale

• Subordonat� circumstan�ial� modal� propriu-zis� – arat� fie modul cum se desr��oar� ac�iunea exprimat� printr-un verb, fie calitatea sau cantitatea unei ac�iuni sau însu�iri. Este introdus� prin: cum, precum, cât, dup� cât, ce, f�r� s�.

În caz de incendiu fiecare se salveaz�1/ cum poate.2/ Precum ai aflat �i tu,1/ el este campionul.2/ Dumneata, nevast�,1/ dup� cât v�d eu,2/ e�ti pornit� pe lung� cale.1/ (M. Sadoveanu) De neatent1/ ce a fost2/ n-a putut evita accidentul.1/ A sosit pe nea�teptate,1/ f�r� s� ne dea m�car un telefon.2/

• Subordonata circumstan�ial� modal� comparativ� de egalitate

sau de inegalitate – arat� printr-o compara�ie cum se desf��oar� ac�iune sau cum este însu�irea exprimat� în propozi�ia regent�. Elementele rela�ionale sunt: cum, precum, decât.

Cum nu se d� scos ursul din bârlog,1/ ... a�a nu m� dam eu dus din Humule�ti.2/ (I. Creang�) Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um�r,1 / A�a el sprijin� lumea �i vecia într-un num�r.2/ (M.Eminescu.

• Subordonat� circumstan�ial� modal� de m�sur� – arat� m�sura

ac�iunii sau cum însu�irea din regent� se dezvolt� treptat, în raport cu ac�iunea exprimat� în propozi�ia subordonat�. Este introdus� prin: pe m�sur� ce... (în aceea�i m�sur�), cu cât ... (cu atât), de ce ... (de ce).

Pe m�sur� ce se apropie iarna,1 animalele din p�dure î�i g�sesc hrana tot mai greu.2/ Cu cât cite�ti mai mult,1/ cu atât cultura ta se l�rge�te.2/

Corelative în regent�

În propozi�ia regent� pot ap�rea adverbe �i locu�iuni adverbiale corelative: a�a, atât, tot a�a, tot atât, în aceea�i m�sur�, etc. Cum ai f�cut tu,1/ a�a vom proceda �i noi.2/ Cu cât mergi mai repede,1/ cu atât vei ajunge mai din timp acolo.2/ Pe m�sur� ce îl cuno�ti,1/ în aceea�i m�sur� po�i descoperi calit��ile lui.2/

Topica Poate sta atât înainte, cât �i dup� regent�. (Vezi exemplele de mai înainte.) Punctua�ia De obicei se desparte prin virgul� de renet�. Nu se desparte prin virgul�

când corelativul a�a st� înaintea adverbului relativ cum:

62

A ac�ionat a�a1/ cum l-am sf�tuit.2/ Observa�ii 1. Propozi�ia circumstan�ial� modal� comparativ� apare în fraz� ca al

doilea termen al unei compara�ii de egalitate sau de inegalitate. 2. Uneori corelativul a�a �i adverbul relativ cum se despart prin virgul� de propozi�ia regent�, dar �i în acest caz adverbul corelativ a�a face parte din propozi�ia regent�: Înva�� mult, a�a1/ cum s-a obi�nuit în copil�rie.2/ 3. Adverbul relativ cum, în afar� de subordonat� circumstan�ial� modal�, mai poate introduce:

• Subordonat� subiectiv�: S-a �tie1/ cum vei proceda la examen.2/ • Subordonat� predicativ�: Întrebarea este1/ cum vei proceda la examen.2/ • Subordonat� completiv� direct�: �tiu1/ cum vei proceda la examen.2/

• Subordonat� completiv� indirect�: M� gândesc1/ cum vom proceda la examen.2/ • Subordonat� atributiv�:

Modul1/ cum ai procedat la examen2/ nu mi-a pl�cut.1/ • Subordonat� circumstan�ial� temporal�: Cum am terminat treaba,1/ ne-am odihnit pu�in.2/ • Subordonat� circumstan�ial� de cauz�: Cum n-a venit el la mine,1/ m-am dus eu la el.2/

63

Verifica�i-v� cuno�tin�ele! 1. Identifica�i complementele circumstan�iale de mod �i spune�i prin ce parte de vorbire sunt exprimate:

a. Îi fo�nea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. (M.Eminescu) b. A �esut sub�ire pânza str�vezie ca o mreaj�. (M. Eminescu) c. Atunci calul zboar� lin ca vântul. (I.Creang�) d. Dac� nu �tii, �i-a� ar�ta / Din bob în bob amorul. (M.Eminescu) e. Era miloas� din cale-afar�. (I. Creang�) f. Gogâl�, gogâl�, gogâl�, îi mergeau sarmalele întregi pe gât. (I.Creang�) g. V� rog s� nu trage�i f�r� avertisment �i, mai ales, f�r� a v� convinge în prealabil cu cine

ave�i de-a face. (Ion B�ie�u) 2. Spune�i ce func�ie sintactic� au cuvintele tip�rite cu litere cursive: El este frumos. El cânt� frumos. El este ca un elev model. El se poart� ca un elev model. 3. Identifica�i subordonatele circumstan�iale modale:

a. Astfel s-a fr�mântat, f�r� s� i se aline gândurile �i f�r� s� primeasc� vreo carte de unde a�tepta. (M. Sadoveanu)

b. Nu-i ca în sus pe Tarc�u, unde oamenii tr�iesc cum au apucat �i cum îi taie capul. (M.Sadoveanu)

c. �eful g�rii alerga cât îl �ineau picioarele dup� un câine care fug�rea o gâin�. (Panait Istrati)

4. Completa�i propozi�ia subordonat� cu câte o propozi�ie regent� în a�a fel ca s� fie, pe rând, propozi�ie subordonat� circumstan�ial� de mod, subordonat� subiectiv�, completiv� indirect�, atributiv�: ....................................................... cum po�i tu rezolva aceast� problem�. 5. Formula�i dou� propozi�ii cu complemente circumstan�iale de mod exprimate prin verbe (la gerunziu �i infinitiv); transforma�i complementele circumstan�iale de mod în subordonate circumstan�iale modale. Explica�i cum a�i procedat.

64

Complementul circumstan�ial de cauz� (Ccz) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care determin� un verb sau adjectiv,

ar�tând cauza unei ac�iuni, a unei însu�iri sau a unei st�ri. Cuvântul determinat

• Verb: Calul tres�rise de spaim�. (M.Sadoveanu) • Locu�iune verbal�: M-a dus de nas din cauza neru�in�rii sale. • Adjectiv: L-a g�sit sub trei gr�un�e / Mort de inani�ie. (G.Topârceanu)

Exprimarea complementului circumstan�ial de cauz�

• Substantiv în cazurile acuzativ precedat de propozi�ii sau locu�iuni prepozi�ionale (de, din, pentru, la, pe, din cauz� de, din motiv de), genitiv (cu locu�iunile perpozi�ionale din cauza, din pricina) �i dativ cu prepozi�ia datorit�:

Animalul a înghe�at de frig. Nu s-a prezentat la lupte din la�itate. Din cauz� de boal� n-a venit. Am întârziat din cauza autobuzului. Ma�ina a derapat datorit� poleiului.

• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv �i dativ, precedat de acelea�i

prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale ca �i substantivul: Am fost certat pentru el (pentru dumnealui, pentru acesta, pentru ai mei, pentru altul). Am lipsit din cauza lui (din cauza dumnealui, din cauza acestora, din cauza alor t�i, din cauza altora). Din cauza cui ai lipsit? Nu �tiu1/ din cauza cui a lipsit.2 Am alunecat datorit� lui (datorit� dumnealui, datorit� acestora, datorit� altora).

• Adjectiv propriu-zis în acuzativ precedat de prepozi�ia de: Nu mai putea merge de fl�mând.

• Numeral cu valoare substantival� în acuzativ, gentiv �i dativ, cu

acelea�i prepozi�ii �i locu�iuni prepozi�ionale ca �i substantivul: S-a sup�rat pentru cei doi (pentru cel de-al doilea, pentru amândoi). A pierdut startul din cauza celor doi (din cauza celui de-al doilea, din cauza amândurora). A alunecat datorit� celor doi (datorit� celui de-al doilea, datorit� amândurora).

• Verb la modurile nepersonale: o gerunziu: Întârziind, n-a mai intrat la or�. o infinitiv perfect: Era nemul�umit pentru a nu fi reu�it. o participiu: Nu mai putea de obosit�.

• Adverb cu prepozi�ia de �i locu�iune adverbial�: De încet cum vorbe�te, nu-l în�eleg. De aceea n-a venit, c� a fost bolnav.

65

Topica Poate sta atât înainre, cât �i dup� cuvântul determinat. Observa�ii 1. Verbul copulativ a fi la modul gerunziu, are func�ia de complement

circumstan�ial de cauz� împreun� cu un nume predicativ: Fiind bolnav�, colega mea alipsit de la �coal�. 2.Locu�iunile adverbiale de aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta, de ce, pentru ce sunt complemente circumstan�iale de cauz� sau de scop dup� cum propozi�ia în care apar este regenta unei subordonate cauzale sau regenta unei subordonate de scop. Altfel spus: dac� dup� propozi�ia regent� apare o subordonat� cauzal�, locu�iunile adverbiale men�ionate îndeplinesc func�ia de complement circumstan�ial de cauz�; dac� dup� propozi�ia regent� apare o subordonat� final�, acestea îndeplinesc func�ia de complement circumstan�ial de scop: De aceea n-a venit,1/ fiindc� a fost bolnav2/ Propozi�ia (2) este o subordonat� circumstan�ial� de cauz�; prin urmare, de aceea este complement circumstan�ial de cauz� în propozi�ia regent�. De aceea n-a venit,1/ ca s�-mi aduc� cartea înapoi.2/ Propozi�ia (2) este subordonat� circumstan�ial� de scop (final�); prin urmare, de aceea este complement circumstan�ial de scop în propozi�ia (1), care este regent�.

Punctua�ia 1. Desp�r�irea prin virgul� este obligatorie dac� este antepus termenului regent �i este reluat printr-un corelativ sau dac� este exprimat printr-un verb la modul gerunziu: De team�(,) de asta n-a venit. Întârziind(,) n-a mai intrat la or�. 2. În rest, folosirea virgulei depinde de importan�a pe care i se acord� complementului circumstan�ial de cauz� în comunicare: Tremura de frig. Nu s-a dus(,) de proast�.

66

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de cauz� sau cauzal� (CZ) Rolul în fraz� Corespunde unui complement circumstan�ial de cauz�, ar�tând cauza unei

ac�iuni sau a unei însu�iri exprimate prin propozi�ia regent�. Cuvântul determinat din regent�

• Verb: Termina�i discu�iile inutile1/ c� voi nu v� pricepe�i la astea.2/ • Locu�iune verbal�: A luat-o la s�n�toasa1/ fiindc� îi era fric� de noi.2/ • Adjectiv: Era sup�rat �i mâhnit1/ fiindc� n-a mai auzit nimic despre fiul lui.2/

Elementele jonc�ionale

• Conjunc�ii subordonatoare: c�, c�ci, deoarece, fiindc�, întrucât, dac�, de.

A r�mas acas�,1/ deaorece a fost bonav.2/ Dac� e�ti bolnav,1/ de ce vii la �coal�?2/ Nu se preg�te�te pentru ore,1/ c� e lene�.2/

• Locu�iuni conjunc�ionale: pentru c�, din cauz� c�, din pricin� c�,

din moment ce, de vreme ce, o dat ce, cât� vreme, etc. Cât� vreme plou�,1 nu ne putem duce la excursie.2/ Din cauz� c� a vorbit,1/ a fost pedepsit.2/

• Adverbe relative cu valoare de conjunc�ie: cum, când, unde. Cum nu cunoa�te�i drumul,1/ v� pute�i r�t�ci.2/ Când nu înva��,1/ cum o s� �tie?2/

• Pronume relative (care, ce, cât, câ�i, cât�, câte) precedate de

prepozi�ia de �i locu�iunile prepozi�ionale din cauza, din pricina: N-am putut intra,1/ de câ�i au intrat f�r� bilet.2/

N-am refuzat-o,1/ de ce crezi tu.2/ Corelative în regent�

În propozi�ia regent� apar uneori locu�iunile adverbiale corelative de aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta: De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) nu ne a scris,1/ pentru c� nu cuno�tea adresa noastr�.2/

Topica Poate sta atât înainte, cât �i dup� regent�. Au topic� fix� subordonatele cauzale introduse prin c�, c�ci (dup� regent�) �i cum (înaintea regentei) : Nu am venit,1/c� am fost bolnav.2/ Cum am fost bolnav,1/ n-am venit.2/

Punctua�ia Se desparte prin virgul� indiferent de pozi�ia ei fa�� de regent�. Observa�ii Conjunc�iile �i locu�iunile conjunc�ionale deoarece, fiindc�, c�ci, întrucât,

de vreme ce, din moment ce, din cauz� c�, din pricin� c�, pe motiv c�, pentru c� sunt specializate pentru subordonata cauzal� (nu introduc alte feluri de subordonate) Predicatul subordonatei cauzale nu poate fi niciodat� exprimat prin verb la modul conjunctiv. Subordonata cauzal� introdus� prin dac� apare mai ales în fraze interogative: Dac� plou� a�a tare,1/ de ce îl mai a�tep�i?2/

67

Complementul circumstan�ial de scop (Csc) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� scopul unei ac�iuni. Cuvântul determinat

• Verb: M-am dus la pia�� pentru a cump�ra legume �i fructe. • Locu�iune verbal�: Am luat loc pentru a urm�ri spectacolul.

Exprimarea complementului circumstan�ial de scop

• Substantive în cazul acuzativ precedate de prepozi�iile pentru, spre, la, întru, dup� �i de locu�iunea prepozi�ional� în scop de; în cazul genitiv precedate de locu�iunile conjunc�ionale în veredrea, în scopul, în ideea, în inten�ia:

Umbl� dup� cump�r�turi prin pia��. Înva�� în vederea examenului.

• Pronume în cazurile acuzativ �i genitiv înso�ite de prepozi�iile �i

locu�iunile prepozi�ionale men�ionate: Pentru el (pentru dumnealui, pentru ai mei, pentru ace�tia) am f�cut toate acestea. Ion va avea examene �i se preg�te�te intens în vederea lor (în vederea acestora)

• Verbe la modurile nepersonale: o infinitiv precedate de prepozi�iile �i locu�iunile prepozi�ionale

pentru, spre, cu (în) scop de, în inten�ia de, în ideea de: Cite�te mult spre a cunoa�te lumea. Cite�te mult în inten�ia de a cunoa�te lumea. o Supin: A mers acolo la vânat.

• Adverbe �i locu�iuni adverbiale: înadins, dinadins, de aceea, de

asta, pentru aceea, pentru asta: De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) studiaz�.

Topica Poate sta înainte sau dup� cuvântul determinat, dar de obicei st� dup� cuvântul regent.

Punctua�ia În mod obi�nuit nu se desparte prin virgul�. Complementul circumstan�ial de scop a�ezat dup� termenul regent se desparte prin virgul� numai dac� este anticipat prin corelativ: De aceea munce�te, pentru a câ�tiga bani.

68

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de scop sau final� (CS) Rolul în fraz� Îndepline�te rolul unui complement circumstan�ial de scop �i arat� scopul

ac�iunii exprimate prin regent�. Cuvântul determinat în regent�

• Verb: În vremea aceasta, mo� D�nil� a�tepta la stân�1/ s� coboare ciobanii cu oile,2/ ca s� le adape.3/ (Gala Galaction) • Locu�iune verbal�: Cu to�ii am pus mâna1/ ca s�-l ajut�m la nevoie.2/ • Interjec�ie: Hai cu noi1/ s� le d�m o mân� de ajutor.2/

Elemente jonc�ionale

• Conjunc�ii �i locu�iuni conjunc�ionale: s�, ca s�, de, pentru ca s�, ca nu cumva s�, pentru ca nu cumva s�:

Rogu-te, mân� mai tare, mo� Luca ...1/ s� nu se mai uite satul ca la urs la noi.2/ (Ion Creang�) Mi-am întins bra�ele1/ ca s�-l îmbr��i�ez.2/ M-am dus la libr�rie1/ de am cump�rat c�r�i.2/ Am c�l�torit o zi1/ pentru ca s� ajung aici.2/ În fiecare diminea�� m� scol devreme1/ ca nu cumva s� ajung cu întârziere la �coal�.2/

Adverbe corelative

Uneori în regent� apar locu�iunile adverbiale corelative de aceea, de asta, pentru asta, pentru aceea: De aceea am venit la tine,1/ pentru ca s� m� aju�i.2/ Pentru ca s� m� aju�i,1/ de aceea am venit la tine.2/

Topica Poate sta atât înainte, cât �i dup� regent�. Punctua�ia Atunci când st� dup� regent� nu se desparte prin virgul� decât dac� apare

un corelativ: Am venit la tine1/ s� m� aju�i.2/ De aceea am venit la tine(,)1/ s� m� aju�i.2/ Atunci când st� în fa�a regentei, de obicei se desparte prin virgul�.

Observa�ii 1. Propozi�ia circumstan�ial� de scop introdus� prin de apare mai ales în vorbirea popular� �i arat�, spre deosebire de cele care au predicatul exprimat prin verb la conjunctiv, c� ac�iunea se realizeaz� în mod sigur: A venit1/ s� aduc� ap�.2/ (A venit, dar nu e sigur c� a adus ap�.) A venit1/ de a adus ap�.2/ (A venit s� aduc� ap� �i a �i adus-o.) 2.Grupurile de cuvinte în scopul s�, cu scopul s� nu sunt locu�iuni conjunc�ionale; conjunc�ia s� introduce o subordonat� atributiv� pe lâng� termenul regent scopul: Am venit în scopul1/ s� rezolv�m împreun� problema.2/ AT. (în scopul rezolv�rii problemei)

69

Complementul circumstan�ial condi�ional (Cd�) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� condi�ia de care depinde

realizarea unei ac�iuni sau existen�a unei însu�iri. Cuvântul determinat

• Verb: Înv��ând vei reu�i. • Adjectiv: În locul vostru, noi am fi fost mai aten�i la semnele de circula�ie.

Exprimarea complementului circumstan�ial de cauz�

• Substantivele caz, condi�ie, eventualitate, ipotez� în cazul acuzativ, precedate de prepozi�iile în, cu:

În cazul îmboln�virii sale, anun��-m� �i pe mine. În eventualitatea sosirii lui, m� duc �i eu acolo.

• Substantive abstracte în cazul acuzativ precedate de locu�iunea

prepozi�ional� în caz de:

Medicamentul acesta se folose�te numai în caz de nevoie.

• Substantive nume de fiin�e în cazul genitiv precedate de locu�iunea prepozi�ional� în locul:

În locul lui Dan, eu n-a� fi plecat.

• Pronume în cazul genitiv precedate de locu�iunea prepozi�ional� în locul:

În locul lui (în locul dumnealui, în locul acestuia, în locul alor vo�tri) eu a� fi plecat.

• Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de

locu�iunea prepozi�ional� în locul: În locul t�u, eu n-a� fi acceptat propunerea lui.

• Numerale cu valoare substantival� în cazul genitiv precedate de

locu�iunea prepozi�ional� în locul: În locul celor doi (în locul celui de-al doilea, în locul

amândurora), eu a� fi rezolvat problema.

• Adverbele altfel, altminteri, când exprim� contrariul celor exprimate într-o propozi�ie anterioar�:

S� vii repede. Altfel nu te voi a�tepta.

• Verbe la modul gerunziu: Strigând tot timpul, vei r�gu�i. Topica De obicei, st� înaintea termenului regent, dar poate sta �i dup� acesta (vezi

exemplele anterioare). Poate fi intercalat: Eu, în locul lui, a� fi plecat. Punctua�ia Când este a�ezat la începutul comunic�rii, de obicei se desparte prin

virgul� (vezi exemplele anterioare). Când este a�ezat dup� termenul regent, nu se desparte prin virgul�: Armamentul este utilizabil numai în caz de nevoie. Când este a�ezat între subiect �i predicat, subiectul fiind antepus predicatului, se izoleaz� prin virgule (vezi propozi�ia de la topic�).

70

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� condi�ional� (CD�) Rolul în fraz� Este subordonata care exprim� o condi�ie sau o ipotez� de a c�rei

îndeplinire depinde realizarea ac�iunii sau a unei însu�iri din regent�. Cuvântul determinat din propozi�ia regent�

• Verb: Dac� dore�ti,1/ vino pe la mine.2/ • Locu�iune verbal�: Dac� vei avea timp,1/ s� iei parte �i tu la adunare.2/ • Adjectiv: Echipamentul acesta este util,1/ în caz c� mergi �i tu la munte.2/ • Interjec�ie: Hai �i tu cu noi,1/ dac� ai timp.2/

Elemente rela�ionale

• Conjunc�ii �i locu�iuni conjunc�ionale (dac�, de (cu sensul de dac�), s�, în caz c�):

De treci codri de aram�,1/ de departe vezi albind.2/ (M.Eminescu) Dac� ai timp,1/ treci pe la mine.2/ În caz c� nu vine,1/ r�mân �i eu acas�.2/ S� fi avut mai mult timp,1/ te-a� fi vizitat.2/

• Adverbul relativ când (cu sensul de dac�): Când nu te-a� fi ascultat,1/ o p��eam �i mai r�u.2/

• Juxtapunere: Ai carte,1/ ai parte.2/ (Dac� ai carte, ai parte.)

Elemente corelative

Uneori în propozi�ia regent� apar adverbele corelative atunci, apoi: Dac� mai ninge mult,1/ atunci ne cam s�tur�m de iarn�.2/ Dac� nu ne preg�tim bine pentru meci,1/ apoi s� nu ne a�tept�m la un rezultat bun./

Topica Poate sta atât înainte, cât �i dup� regent�: Î�i r�spund,1/ dac�-mi scrii.2/ Dac�-mi scrii,1/ î�i r�spund.2/

Punctua�ia Indiferent de pozi�ia pe care o ocup� în fraz�, se desparte prin virgul� de regenta ei.

Observa�ii • Singurul element rela�ional specializat pentru subordonata condi�ional� este locu�iunea conjunc�ional� în caz c� (introduce întotdeauna o subordonat� condi�ional�).

• Dac� este o conjunc�ie universal�, care poate introduce: o subordonat� subiectiv�: Nu se �tie1/ dac� va sosi la timp.2/ o subordonat� predicativ�: Întrebarea este1/ dac� va sosi la timp.2/ o subordonat� atributiv�: Întrebarea1/dac� va sosi la timp2/ m�

preocup�.1/ o subordonat� completiv� direct�: Îmi va spune la telefon1/ dac� va

sosi la timp.2/ o subordonat� completiv� indirect�: M� gândesc1/ dac� va sosi la

timp.2/ o subordonat� cauzal�: Dac� e�ti bolnav,1/ r�mâi acas�./ o subordonat� temporal�: Dac� ai trecut mun�ii,1/ imediat vezi

câmpia.2/ • Uneori conjunc�ia dac� lipse�te �i în acest caz raportul de

subordonare se realizeaz� prin juxtapunere �i cu o intona�ie

71

special�: Ai o cultur� general�,1/ e�ti respectat;2/ nu ai o cultur� general�,3/ nu ai stima celorlal�i.4/ (Dac� ai o cultur� general�, e�ti respectat; dac� nu ai o cultur� general�, nu ai stima celorlal�i.) • În stilul oral, subordonata condi�ional� poate fi eliptic� de predicat

(lipse�te predicatul); în acest caz este alc�tuit� din conjunc�ia de �i adverbul negativ nu:

Spune-mi adev�rul,1/ c� de nu,2/ renun� la prietenia ta!3/ (de nu = de nu spui adev�rul)

• Grupul de cuvinte cu condi�ia s� (c�) nu este locu�iune conjunc�ional�; s� �i c� introduc o subordonat� atributiv�:

Cu condi�ia1/ s� cite�ti mai mult2/ te trec la examen.1/ AT (Cu ce condi�ie? Cu care condi�ie?)

72

Complementul circumstan�ial concesiv (Ccv) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� un fapt ce ar putea împiedica

realizarea unei ac�iuni sau unei existen�e, dar nu o face. Cuvântul determinat

• Verb: Cu toate insisten�ele mele, n-a venit ast�zi la noi. • Locu�iune verbal�: În ciuda explica�iilor mele, nu �i-a dat seama de complexitatea problemei.. • Adjectiv: El este înc� viguros, în ciuda vârstei.

Exprimarea complementului circumstan�ial concesiv

• Substantiv în cazurile: o acuzativ, precedat de prepozi�ia f�r� sau de locu�iunile

prepozi�ionale cu tot (cu toat�, to�i, toate): �i f�r� prea mari eforturi, reu�eai. Cu toat� osteneala mea, nu l-am putut salva. o genitiv, precedat de prepozi�iile împotriva, contra �i locu�iunile

prepozi�ionale în ciuda, în pofida: Împotriva vremii rele, el a pornit la drum. În ciuda ninsorii abundente, meciul s-a jucat. o dativ, precedat de prepozi�ia contrar: Contrar a�tept�rilor, rezultatele au fost slabe.

• Pronume, în cazurile:

o acuzativ, precedat de prepozi�ia f�r� �i înt�rit cu adverbul chiar:

Chiar f�r� tine (f�r� dumnealui, f�r� ai vo�tri, acesta) a� fi rezolvat problema. o genitiv, precedat de prepozi�iile �i locu�iunile prepozi�ionale

men�ionate la substantiv: În pofida lor (în pofida dumnealui, în pofida acestuia, în pofida alor mei) am fost la spectacol.

• Adjectiv precedat de adverbul chiar: Chiar accidentat �i neref�cut, tot voi participa la concurs.

• Verb la modurile:

o infinitiv, precedat de prepozi�ia f�r�: F�r� a înv��a prea mult, ea totu�i a ob�inut rezultate bune. o gerunziu, precedat de adverbul chiar: Chiar m�rind viteza, nu ne-a ajuns din urm�.

• Adverbe tot, totu�i, sau locu�iunea adverbial� cu toate acestea (referindu-se la cele spuse anterior):

Vine totu�i �i el. A întârziat. Cu toate acestea, a intrat în clas�.

Observa�ii Locu�iunile prepozi�ional în ciuda, în pofida, cu tot (toat�, to�i, toate) sunt specifice acestui complement. Uneori în propozi�ie apare un adverb corelativ: tot, totu�i: În ciuda viscolului de afar�, tot a ie�it din cas�.

Topica St�, de obicei, înaintea termenului regent (vezi exemplele de mai sus), dar poate sta �i dup� acesta:

73

Era viguros, în ciuda vârstei. Poate s� se intercaleze între subiect �i predicat: B�ie�ii no�tri, în ciuda înfrângerii, au jucat admirabil. Sb Ccv Pr

Punctua�ia Indiferent de pozi�ia pe care o ocup� fa�� de elementul regent, se desparte prin virgul�. Când este intercalat între subiect �i predicat, se izoleaz� prin dou� virgule.

74

Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� concesiv� (CV) Rolul în fraz� Corespunde unui complement circumstan�ial concesiv �i arat� o

împrejurare care ar putea împiedica realizarea ac�iunii sau existen�a unei însu�iri exprimate în propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat din regent�

• Verb: Joac� bine,1/de�i este accidentat.2/ • Locu�iune verbal�: De�i era sup�rat,1/ a stat de vorb� cu mine.2/ • Interjec�ie: Cu toate c� e�ti ocupat,1/ hai totu�i pân� la mine.2/ • Adjectiv: El a ie�it înving�tor,1/ de�i era accidentat.2/

Elementele jonc�ionale

• Conjunc�ii subordonatoare: s�, c�, dac� (= chiar dac�), de (= chiar de), de�i, m�car:

S�-l omori în b�taie,1/ �i tot nu recunoa�te.2/ Calul,1/ c�-i cal,2/ �i tot obose�te.1/ Chiar de-i obosit,1/ tot înva�� înc�.2/ • Locu�iuni conjunc�ionale subordonatoare: cu toate c�, chit c�,

m�car c�, chiar c�, chiar s�, chiar de, f�r� (ca) s�: Cu toate c� nu în�elege nimic,1/ vorbe�te f�r� întrerupere.2/ Vorbe�te bine engleze�te,1/ f�r� (ca) s� fie englez.2/ • Pronume sau adjective relative precedate de adjectivul indiferent:

Indiferent ce m�suri vei lua,1/ el tot va pleca.2/ • Pronume sau adjective pronominale nehot�râte: orice, oricine,

oricare, oricât (oricât�, oricâ�i, oricâte): Orice s-ar întâmpla,1/ eu tot m� duc acolo.2/ Oricâ�i bani ai avea,1/ tot nu-�i ajung.2/ • Adverbe relative �i nehot�râte: cât, cum, unde, oricât, oricum,

oriunde: Cât de bogat ar fi,1/ tot zgârcit r�mâne.2/ Oricât te vei str�dui,1/ tot nu vei reu�i.2/ Oricum ar fi timpul,1/excursia se va organiza mâine.2/ • Prin juxtapunere: Explic�-i(,)1/ �i tot nu în�elege.2/

Elemente corelative

Foarte frecvent, în propozi�ia regent� apar adverbele corelative tot, totu�i, care exprim� ideea de concesie (vezi exemplele de mai sus).

Punctua�ia Indiferent de pozi�ia pe care o ocup� în fraz�, subordonata concesiv� se desparte prin virgul�.

Observa�ii Subordonata concesiv� are urm�toarele elemente jonc�ionale specializate: de�i, cu toate c�, chiar dac�, chiar de, m�car s� (c�, dac�, de), oricât. Foarte rar, subordonata concesiv� apare f�r� element jonc�ional, raportul de subordonare fiind realizat prin juxtapunere: Vrei,1/ nu vrei,2/ tot trebuie3/ s� pleci aclo.4/

75

Complementul circumstan�ial consecutiv (Cst) Defini�ia Este partea secundar� de propozi�ie care arat� urmarea sau consecin�a unei

ac�iuni sau a unei însu�iri. Cuvântul determinat

• Verb: A r�spuns de minune la examen. • Adjectiv: Este destul de neatent pentru a gre�i drumul. • Adverb: Înv��ase destul pentru a reu�i la examen.

Exprimarea complementului circumstan�ial consecutiv

• Substantive, mai ales abstracte, în acuzativ, precedate de prepozi�iile de, pân� la, spre: Insist� pân� la disperare..

A ratat mult, spre disperarea spectatorilor. • Substantive înso�ite de prepozi�ia de sau pân� la, care s-au

constituit în expresii stabile: de minune, de moarte, pân� la lacrimi, pân� la sânge:

M-a emo�ionat pân� la lacrimi. E bolnav� de moarte. • Verbe la modurile:

o infinitiv, precedate de prepozi�iile pentru, spre, pân� la: E prea slab pentru a reu�i la examen. o supin (cu prepozi�ia de): M�nânc� de speriat.

• Locu�iunea adverbial� de mai mare dragul: Cânta de-a mai mare dragul.

Topica St� întotdeauna dup� cuvântul pe care îl determin�. Poate sta, rareori, �i înaintea termenului regent, reluându-se printr-un corelativ: De mai mare minunea, a�a a înv��at.

Punctua�ia Nu se desparte prin virgul� de termenul regent când st� imediat dup� acesta. Când este a�ezat înaintea termenului regent, sau în pozi�ie intercalat�, se desparte prin virgul�

Observa�ii Complementul circumstan�ial consecutiv este utilizat foarte rar, preferat� fiind subordonata consecutiv�. Complementul circumstan�ial consecutiv red� mai expresiv ideea de superlativ al ac�iunii sau al însu�irii: M�nânc� de speriat. (M�nânc� foarte mult.) Complementu circumstan�ial consecutiv poate fi u�or confundat cu complementul circumstan�ial de scop când este exprimat prin verb la modul infinitiv: Ei sunt destul de aten�i pentru a nu gre�i drumul. (Cst) Ei au studiat harta pentru a nu gre�i drumul. (Csc) Cum se pot deosebi? Cst determin� un predicat nominal (sunt aten�i); Csc determin� un predicat verbal (au studiat).

76

Subordonata circumstan�ial� consecutiv� (CST) Rolul în fraz� Corespunde unui complement circumstan�ial consecutiv �i arat� rezultatul

sau urmarea unei ac�iuni sau a unei însu�iri exprimate în propozi�ia regent�.

Cuvântul determinat din regent�

• Verb: S-a antrenat1/ încât a ajuns cel mai bun sportiv.2/ • Adjectiv: Era frumoas�1/ încât nu te puteai uita la ea. • Adverb: Alerga atât de repede,1/ încât nimeni nu-l putea prinde.2/

Elemente jonc�ionale

• Conjunc�ii subordonatoare: încât, de, c�, ca s�: A muncit atât de mult,1/ încât a obosit.2/ Alerga a�a de tare,1/ c� nimeni nu-l putea prinde.2/ �ipa1/ de te asurzea.2/ E prea diplomat1/ ca s�-l contrazic�.2/ • Locu�iuni conjunc�ionale: încât s�, pentru ca s�, cât s�: Proceda a�a,1/ încât s� fie auzit de ceilal�i.2/ E prea comod,1/ pentru ca s� fac� un asemenea efort.2/ • Adverbe relative: cât, decât: Plângea atât de tare,1/ cât �i-era mil� de ea.2/

Corelative în regent�

Adverbele a�a (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locu�iunile adverbiale în a�a fel, pân� într-atât, într-atât de apar ca elemente corelative în regent�. Cânta a�a de (atât de, într-atât de) frumos,1/ încât to�i se minunau.2/

Topica St� întotdeauna dup� propozi�ia regent�.

Punctua�ia De obicei, se desparte prin virgul� de regenta ei. Nu se desparte prin virgul� când este introdus� prin conjunc�ia de �i s� �i cu corelativul prea, a�ezate imediat lâng� predicatul regentei: Urla1/ de te asurzea.2/

Observa�ie Conjunc�ia încât este specializat� pentru subordonata consecutiv�.

77

Lucrare de verificare 1. Se d� textul: „Dar P�una� se de�teptase �i începuse s� plâng� �i i se p�rea Agripinei c� numai vuietul pârâului acoperea destul de bine �ipetele lui.” (Gala Galaction) Cerin�e:

a. Sublinia�i predicatele �i identifica�i felul lor; b. Delimita�i fraza în propozi�ii �i preciza�i felul acestora, indicând raporturile sintactice

care se stabilesc între ele; c. Analiza�i sintactic �i morfologic cuvintele: s� plâng�, vuietul, lui din fraza dat�; d. Da�i sinonimele cuvintelor: ve�nic, splendoare, aprig, prieten; e. Da�i antonimele cuvintelor: lini�te, pretutindeni, a ridica, vesel; f. Alc�tui�i fraze în care conjunc�ia s� introduce: o subordonat� subiectiv�, o subordonat�

predicativ�, o subordonat� atributiv�, o subordonat� completiv� direct�, o subordonat� completiv� indirect�, o subordonat� final�, o subordonat� condi�ional� �i o subordonat� concesiv�.

2. S� se identifice func�ia sintactic� a pronumelui �i adjectivului relativ-interogativ care din urm�toarele contexte:

a. Vino-n codru la izvorul care tremur� pe prund. (M.Eminescu) b. Scrie-mi �i mie care este noul t�u num�r de telefon. c. Care om nu �ine la via�a sa mai mult decât la a altora? d. Exist� oameni a c�ror experien�� de via�� este foarte bogat�. e. Ultimul film pe care l-am v�zut m-a impresionat profund. f. L-am cunoscut pe omul c�ruia m-ai recomandat atât de c�lduros.

3. S� se identifice prin sinonime lexicale sau frazeologice (combina�ii stabile de cuvinte) sensul verbului predicativ a fi din urm�toarele enun�uri:

a. În lumea asta sunt femei cu ochi ce izvor�sc scântei. (M.Eminescu) b. De dou� luni de zile este în concediu medical. c. În Pia�a Palatului a fost un accident mortal. d. Mâine va fi un an de la c�s�toria lor civil�. e. Tu e�ti din Cluj, iar el este din Bucure�ti. f. Orice or� de curs este de cincizeci de minute. g. Cât este un kilogram de banane? h. Pe unde a�i fost de diminea�� �i pân� acum? i. Ce e când �i se zbate ochiul stâng? j. Cât vor fi lumea �i p�mântul, vor exista �i oameni neferici�i.

4. Rescrie�i urm�torul text, corectându-se toate gre�elile pe care le con�ine (indiferent de natura lor): Ori, dac� se are în vedere îns��i faptul c� în aceast� prob� de extrem� fine�� câ�tigarea unui centimetru sau doi se ob�in prin eforturi supra-omene�ti, atunci cele �ase centimetri peste recordul mondial reprezint� un lucru extraordinar. 5. S� se arate, prin rescriere, care sunt formele verbale corecte în urm�toarele enun�uri:

a. Justi�ia nu poate s� absolve / s� absolveze pe autorul unei crime premeditate. b. Popula�ia de la ora�e contract� / contracteaz� mai u�or bolile infec�ioase. c. Foarte mul�i factori concur� / concureaz� la realizarea unui ideal. d. Ast�zi oamenii manifest� / manifesteaz� nestingherit pentru drepturile lor. e. Literatura nu trebuie s� reflecte / s� reflecteze fidel realitatea. f. În studiourile de la Hollywood se toarn� / se turneaz� un nou western.

78

6. Indica�i, prin rescriere, care este paronimul potrivit în urm�toarele enun�uri: a. Alegerea a fost absolut arbitrar� / arbitral�. b. S�pt�mâna viitoare se va întruni comisia arbitrar� / arbitral�. c. Reuniunile familiale / familiare sunt o pl�cere pentru mul�i oameni. d. Industria noastr� carbonier� / carbonifer� este în regres. e. Z�c�mintele petrolifere / petroliere sunt o important� surs� de energie. f. Primirea care i s-a f�cut a fost destul de glacial� / glaciar�. g. �ederea într-o sta�iune balnear� este temporar� / temporal�. h. Climatul cazon / gazon a disp�rut din �coli.

7. Indica�i ce fel de propozi�ii subordonate introduce adverbul relativ cum în urm�toarele fraze:

a. Cum î�i vei a�terne, a�a vei dormi. b. Vremurile actuale sunt cum sunt �i nu le po�i schimba. c. Prietenul meu este un om cum nu se afl� pe toate drumurile. d. Cum nu mai exista nicio sc�pare, armata s-a predat necondi�ionat. e. Am v�zut cum roiesc albinele în jurul florilor. f. M-am mirat cum de n-a venit �i el la întrunire. g. Cum a cr�pat de ziu�, to�i au pornit spre vârful înz�pezit.

8. Indica�i ce fel de subordonate introduce conjunc�ia dac� în urm�toarele fraze:

a. Dac�-mi vei scrie câteva rânduri înseamn� c� m� mai iube�ti. b. Urcând din greu, se gândea dac� va rezista pân� la vârful muntelui. c. Nu �tiu precis dac� voi mai trece pe acolo la întoarcere. d. Întrebarea dac� vom putea pleca ast�zi m� preocup�. e. Dac� m-ar ruga �i în genunchi, tot nu m-a� mai întoarce la el. f. Problema este dac� se mai poate face ceva. g. Dac� vei reu�i la examen, �i p�rin�ii t�i se vor bucura. h. Dac� te-ai prins în hor�, trebuie s� joci. i. Dac� e�ti bolnav, r�mâi acas�.

9. Recunoa�te�i, în frazele urm�toare, subordonatele circumstan�iale concesive:

a. Oricât ai l�cr�ma, s� �tii c� ginere ca feciorul d�sc�li�ei nu-mi trebuie. (M. Sadoveanu) b. Avea ochii cârpi�i de somn, fiindc�, de�i era trecut de amiaz�, abia se sculase din pat. c. Joace unul �i pe patru / Totu�i tu ghici-vei chipu-i, / �i de plânge, de se ceart�, / Tu în

col� petreci în tine... (M. Eminescu) 10. Construi�i trei fraze în care subordonatele circumstan�iale concesive s� fie introduse prin de�i, dac� �i s�, iar în propozi�iile regente s� se g�seasc� adverbele corelative tot sau totu�i.

79

Bibliografie Metea, Alexandru, Limba român� esen�ial�, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003 Metea, Alexandru, Limba român� pentru elevi, Editura Helicon, Timi�oara, 1993 Popa, Ion; Popa, Marinela, Limba român�, gramatic�, fonetic�, vocabular, Editura Niculescu, Bucure�ti, 2008 Neam�u, G.G., Teoria �i practica analizei gramaticale, Edi�ia a III-a, Editura Paralela 45, Pite�ti, 2008 Dra�oveanu, D.D., Teze �i antiteze în sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1997 Grui��, Gligor, Moda lingvistic� 2007, Editura Paralela 45, Pite�ti, 2006 Marin, Diana, Dic�ionar de paronime, Editura Steaua Nordului, Constan�a, Gramatica limbii române (GALR), volumul II, Enun�ul, Editura Academiei Române, Bucure�ti, 2005 Dic�ionarul ortografic, ortoepic �i morfologic al limbii române, (DOOM 2) Editura Univers Enciclopedic, Bucure�ti, 2005

80

CUPRINS

NO�IUNI GENERALE DE SINTAX� ............................................... 2 I. Unit��ile sintaxei ........................................................................ 2 II. Raporturile sintactice................................................................ 3 III. Clasificarea propozi�iilor......................................................... 7 a) Clasificarea propozi�iilor dup� structur�................................... 7 b) Clasificarea propozi�iilor dup� aspectul predicatului ............... 7 c) Clasificarea propozi�iilor dup� scopul comunic�rii .................. 8 d) Clasificarea propozi�iilor dup� sensul pe care îl au în fraz� .. 12 e) Clasificarea propozi�iilor dup� rangul din fraz� …………….12 Verifica�i-v� cuno�tin�ele!. .........................................................13 IV. Coresponden�a dintre p�r�ile de propozi�ie �i propozi�iile subordonate ………………………………………………..14 V. P�r�ile de propozi�ie �i subordonatele corespunz�toare ......... 16 Subiectul ..................................................................................... 16 Propozi�ia subordonat� subiectiv� .............................................. 18 Predicatul..................................................................................... 21 Propozi�ia subordonat� predicativ� ............................................ 26 Verifica�i-v� cuno�tin�ele!........................................................... 28 Atributul ...................................................................................... 30 Propozi�ia subordonat� atributiv� .............................................. 33 Verifica�i-v� cuno�tin�ele! .......................................................... 35 Complementul direct................................................................... 37 Propozi�ia subordonat� completiv� direct� ................................. 40 Verifica�i-v� cunp�tin�ele! .......................................................... 42 Complementul indirect................................................................ 43 Propozi�ia subordonat� completiv� indirect� ............................. 45 Verifica�i-v� cuno�tin�ele!........................................................... 47 Complementul circumstan�ial de loc …………………………. 48 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de loc ........................... 50 Complementul circumstan�ial de timp ........................................ 51 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de timp (temporal�) … 54 Verifica�i-v� cuno�tin�ele! ……………………………………..56 Complementul circumstan�ial de mod ........................................ 58 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de mod (modal�).......... 61 Verifica�i-v� cuno�tin�ele!........................................................... 63 Complementul circumstan�ial de cauz� ...................................... 64 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de cauz� ....................... 66 Complementul circumstan�ial de scop ........................................ 67 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� de scop (final�) ............ 68 Complementul circumstan�ial condi�ional .................................. 69 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� condi�ional� ................. 70

81

Complementul circumstan�ial concesiv ..................................... 72 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� concesiv� .................... 74 Complementul circumstan�ial consecutiv................................... 75 Propozi�ia subordonat� circumstan�ial� consecutiv� ................. 76 Lucrare de verificare ................................................................. 77 Bibliografie ……………………… …………………………. 79