O POVESTE DE CRACIUNPARTEA 1:

Povestitorul: În acea vreme, Bethleemul era în fierbere. Târgul era plin de oameni care se grăbeau, se împingeau să ocupe câte o gazdă şi să-şi termine treburile importante pentru care fuseseră chemaţi de conducătorii vremii în acest oraş. Nimeni nu a luat seama la bărbatul grijuliu şi femeia însărcinată care tocmai sosisere, căutând şi ei, la rândul lor, un loc în care să înnopteze. Priveau neliniştiţi mulţimea oamenilor grăbiţi să-şi găsească un loc unde să-şi un adăpost peste noapte. Apoi, s-au oprit în dreptul unui vechi han, bătând sfios la uşă. Dinăuntru se auzi o voce morocănoasă care le-a zis:

Hangiu: Aţi venit să cerşiţi un loc de odihnă?

Bătrânul Iosif: Să cerşim?!

Hangiu Las` că vă ştiu eu pe voi ăştia! Vreţi să primiţi totul numai din milă. Ce aş putea primi de la voi pentru un pat pe care să vă întindeţi oasele obosite de drumul lung şi istovitor? Poate că numai praful de pe picioarele voastre … Ha, ha, ha… (râzând).

Bătrânul Iosif: Mi se pare că aici nu găsim nimic din ce ne-ar trebui nouă. Hai să mergem mai departe

Fecioara Maria: Dumul lung şi-obositor, printr-un neam neprimitor, tare mult mă-ngrijorează, Iosif. E târziu, sunt obosită şi mă simt şi prigonită de a lumii răutate.

Femeia hangiului: Ia, staţi aşa!! Mi se pare că eşti pe calea de-a naşte, femeie. Unde să pleci? N-o să mai găsiţi nicăieri vreun loc în care să vă plecaţi capul; e întuneric şi frig de îţi îngheaţă pielea pe tine. Uite, vă propun un târg! Dacă îmi lăsaţi măgarul vostru, vă dau voie să înnoptaţi în grajd la noiIar, când s-or întoarce păstorii cu vitele, nu veţi duce lipsă nici de căldură. Puteţi merge şi înnopta acolo. Ce zici?

Fecioara Maria (ca pentru sine, aşezându-se împreună cu bătrânul Iosif în dreptul ieslei, sub brad): Ei se mulţumesc c-un măgar în loc să se bucure de darul special pe care, în această noapte, îl va primi întreaga lume: Naşterea lui Mesia.

Femeia hangiului: Pai, ce altceva puteţi să îmi daţi voi mie? Din câte văd, nu aveţi nici măcar o desagă. Cât despre copiii, nu ne plac; nici mie, nici hangiului. Sunt prea gălăgioşi.

Fecioara Maria: Nu înţelegi nimic! E vorba de cu totul altceva; despre un cadou dumnezeiesc. Aşteaptă, doar, miezul nopţii. Când se va-mplini sorocul, după cum a spus proorocul, în astă lume muritoare, într-o iesle cu mioare, Mesia va să pogoare din al Cerului lăcaş.

Femeia hangiului: Încearcă să ademeneşti pe alţii cu poveştile tale. Cât despre mine, mă mulţumesc şi cu măgarul vostru. Sunt femeie muncită şi neodihnită. N-am vreme să umblu noaptea să caut prin iesle cine ştie ce nimicuri. Pe mâine dimineaţă! Mă duc să mă odihnesc.

Bătrânul Iosif : E încă în putere şi nu o interesează viaţa veşnică. Nu te necăji, Maria. E prea simplă să priceapă lucrurile minunate din această noapte.

PARTEA a 2-a:

Hangiu: Ce se-mparte aici femeie?

Femeia hangiului: Eeee, nimic, bărbate. Vorbe multe şi fără rost.

Hangiu: Atunci de ce mai eşti încă aici? Treci că avem multă treabă. Uite, au venit păstorii cu vitele de la păscut şi vor să le bage-n grajd.

Primul păstor: Este exact aşa cum ni s-a spus.

Al doilea păstor: Aşa e! Aşa e! Pe câmp, îngerii au coborât şi din somn ei ne-au trezit…

Al treilea păstor: … Îndemnându-ne să mergem, vitele să le aducem ca să facă-n grajd căldură, pruncului ce pe lume va să vină.

Hangiu: Ce tot îndrugaţi. Haide! Treaba terminaţi. Vitele în grajd băgaţi, după ce le adăpaţi şi apoi, … plecaţi, plecaţi.

Primul păstor: Pe câmp, parcă, din a Cerului întins, o stea sfânta s-a desprins.

Al doilea păstor: Îngeri mulţi au glăsuit, după cum s-a proorocit, că sorocul s-a-mplinit!

Al treilea păstor: Într-o iesle cu mioare, venit-a vremea să coboare în astă lume muritoare, un prunc sfânt, dumnezeiesc.

Fecioara Maria: Nu vă temeţi! Apropiaţi-vă! Chiar în ieslea asta-n care, aţi adus ăste mioare, ce căldură o să ţie, vă vestesc cu bucurie, Naşterea ce va să fie.

Primul păstor: Maica pruncului ceresc, am venit să străjuiesc şi la vreme să slujesc! Vom rămâne-aici la noapte să veghem această iesle. Nu-i aşa, fraţi, păstori?

Al doilea păstor: Noi păstorii ce pe câmp, vitele păzim cu sârg, vom veghem pe mai departe la minunea ce se-ntâmplă-n această sfântă noapte.

Hangiu: Cu a cui voie?

Al treilea păstor: Măi, hangiule avar, de minune n-ai habar. Dai din gură în zadar! Lasă oamenii în pace! Du-te la culcare.

Femeia hangiului: Mergi, bărbate, la culcare.